Imbatranirea Populatiei

CAPITOLUL 1 – INTRODUCERE

Importanța și actualitatea temei

Caracteristica ultimelor decenii este cea de îmbătrânire demografică, de creștere a numărului de persoane vârstnice în structura populației, fenomen cu incidență mai crescută în țările dezvoltate economic, dar prezent și în țara noastră.

Conform informațiilor prezentate de Institutul Național de Statistică, 17% din totalul populației României este reprezentat de persoane trecute de vârsta de 60 de ani și se apreciază că și în continuare numărul persoanelor vârstnice va crește mai rapid decât restul populației. Din acest procent de 17% se apreciază ca aproximativ 50% sunt persoane cu necesități medicale diversificate, foarte multe din sfera de activitate a kinetoterapiei.

Având în vedere aceste date, este important ca înaintarea în vârstă a acestei categorii să se facă menținând un regim de viață din care să nu lipsească mișcarea, implicit sportul adaptat, pentru a conserva sau a îmbunătăți nivelul sănătății personale, sănătate atât din punct de vedere fizic, cât și din punct de vedere psihic și psiho-social.

Obiectivele și structura lucrării

Obiectivele acestei lucrări sunt:

identificarea și studierea surselor bibliografice de specialitate

formularea ipotezelor și a scopului cercetării

stabilirea eșantionului de subiecți

prezentarea de aplicații practice ale unor scurte programe kinetice, atât profilactice cât și de recuperare,

prezentarea rezultatelor acestor aplicații

evidențierea posibilitatății îmbunătățirii parametrilor morfo-funcționali ai persoanelor vârstnice

Programele sunt concepute pentru a putea fi executate atât în sălile de kinetoterapie sub supravegherea kinetoterapeutului, cât și la domiciliu de către pacient.

Lucrarea va fi structurată în 6 capitole, fiecare conținând un anumit număr de subcapitole, după cum urmează:

Capitolul 1: Introducere

Capitolul 2: Fundamentarea teoretico-științifică a lucrării

Capitolul 3: Organizarea și desfășurarea cercetării

Capitolul 4: Prezentarea și interpretarea rezultatelor

Capitolul 5: Concluzii

Capitolul 6: Bibliografie

Motivarea alegerii temei

În România, procentul populației vârstnice este pe un trend ascendent, ceea ce înseamnă ca din ce în ce mai multe persoane vor intra în domeniul de activitate al kinetoterapiei, creându-se o suprasolicitare a unităților specializate. Dacă regimul de viață al acestor persoane sau al celor ce vor intra în această categorie devine unul mai activ, bazat pe mișcare, aceste probleme vor fi evitate.

Luând in considerare acest lucru, am ales să fac o sinteză a unor programe de exerciții care pot ajuta persoanele aparținând acestei categorii, pentru ca mai apoi să le individualizez conform necesităților, în funcție de combinația de patologii existentă.

CAPITOLUL II – FUNDAMENTAREA TEORETICO-ȘTIINȚIFICĂ

Modificări fizice caracteristice persoanelor vârstnice

Îmbătrânirea este un proces plurifactorial complex ce implică modificări de tip intrinsec cum ar fi stresul oxidativ și modificările structurale ale proteinelor, și extrinsec, determinate de factorii de mediu sau programate genetic (genele îmbătrânirii). Aceste modificări cauzează o serie de disfuncții ale organismului, cum ar fi: scăderea capacității de răspuns la factorii de stres, dezechilibru în adaptarea la schimbările condițiilor de viață, creșterea apariției proceselor patologice.

Totodată apar și o serie de modifcări somatice care ,,au o determinare atât fiziologică sau de involuție, cât și psihosomatică” [1]. Persoanele vârstnice resimt anumite dureri (mialgii, artralgii) fără a prezenta cauze evidente, parestezii, palpitații etc. ,, Din punct de vedere fizologic, cel mai semnificativ este scăderea energiei instinctelor și a eficienței adaptării”.[2] Se produc deci, o serie de modificări ale structurilor biologice ale organismului, hormonale, trofice, funcționale.

Modificări de compoziție a corpului si de reglare a homeostazei: scăderea masei corporale în principal, ca urmare a scăderii masei musculare; creșterea direct proporțională cu adipozitatea corporală. Aceste modificări sunt date de procesul primar de inhibiție, dar și de factorii extrinseci (inactivitatea fizică, încărcarea alimentară etc.). Controlul homeostazic este modificat și de tulburările sensibilității baroreceptive, cu predispoziție la hipotensiune ortostatică, scăderea termoreglării, creșterea susceptibilității la hipo/hipertermie.[3]

Modificări asupra sistemului cardiovascular: umplerea diastolică precoce este scăzută și există un sprijin crescut a contracției atriale pentru menținerea umplerii adecvate ventriculare, astfel, la vârstnic, inima devin tot mai puțin compliantă (deci, rigiditatea este crescută), fiind necesară o presiune crescută pentru umplere. Această complianță scăzută sau rigiditate crescută poate fi dată și de creșterea țesutului conjunctiv sau de hipertrofia ventriculară, hipertensiunea arterială sau creșterea colagenului la nivelul arterelor, cu calcifieri și ateroscleroză, care la rândul lor por crește rigiditatea arterială.[4] O tensiunea arterială normală pentru persoanele vârstnice este cea de 140 mm Hg (sistolică) / 90 mm Hg (diastolică).

Modificări ale sistemului respirator: funcția pulmonară scade și ea odată cu înaintarea în vârstă. Scade elasticitatea pulmonară (reculul elastic pulmonar) care contribuie la creșterea volumului rezidual și a volumului pulmonar închis. Presiunea arteriala a oxigenului scade ca rezultat al dezechilibrului între ventilație/perfuzie. Raspunsul ventilator scade la hipoxie și hipercapnie datorită scăderii funcției chemoreceptoare. Crește complianța pulmonară, expansibilitatea exagerată a plămânului fiind contrabalansată de creșterea rigidității toracic.[5]

Modificări ale funcției renale: scăderea treptată a masei renale evidentă la nivelul corticalei renale, scăderea numărului total de glomerule, creșterea glomerulosclerozei, rata filtrării glomerulare scade progresiv cu înaintarea în vârstă, scade capacitatea rinichiului de excreție a natriului urinar ca urmare a regimului hiposodat. Tulburările de concentrație urinară și setea scăzută determină creșterea riscului de deshidratare în cursul unor boli.[6]

Modificări ale sistemului endocrin/metabolic: toleranța la glucoză scade cu vârsta (datorită rezistenței la insulină a țesutului periferic) și este independentă de obezitate și inactivitatea fizică; legarea insulinei de receptorii celulari nu se modifică și se consideră că există o anomalie a receptorilor intracelulari; secreția de insulină poate să scadă, dar nu scade insulina circulantă; se presupun creșteri modeste ale glicemiei, ce pot influența deteriorarea fiziologică a presoanei vârstnice; scade secreția hipofizară de STH.[7]

Modificări ale sistemului imunitar: scăderea funcției imune poate predispune la boli infecțioase, neoplazice și degenerative.[8]

Modificări ale sistemului osteoarticular: involuție biologică la nivelul țesutului conjunctiv al aparatului locomotor (îmbătrânire cantitativă: involuție osoasă care începe din a doua decadă de viață, prin diminuarea țesutului osos. La bărbați se pierde cam 27% din cantitatea de țesut osos pana la 80 de ani, iar la femei aproximativ 42% din cantitatea de țesut osos prezent la 20 de ani; îmbătrânire calitativă: structura osoasă este modificată cu posibilități de reparație osoasă reduse = osteoporoza osoasă senilă); mesul va fi cu pași scurtați, cu bază largă de susținere și aplecare ușoară în față la bărbați, și legănat, cu bază redusă de susținere și anteflexie la femei; lentoare cu creșterea bazei de sprijin biped, scăderea rotației bazinului, scăderea amplitudinii articulare, tulburări de echilibru. Apare mersul senil (târșit, cu pași mici) ca reflex compensator de scădere a consumului energetic.[10]

Îmbătrânirea și senescența

„Procesul de îmbătrânire constă, în general, în creșterea masei grase și diminuarea capacității aerobe, a masei slabe, a forței și a anduranței musculare, a masei și a densității osoase, a capacității oxidative a mușchilor, a funcțiilor neurologice, a anumitor funcții cognitive și senzoriale.”[11]

O diferențiere între îmbătrânire și senescență a fost făcută în 1989 de către Finch și Ricklefs unde au caracterizat primul termen ca fiind îmbătrânirea normală, în care viabilitatea individului scade datorită schimbărilor continue de pe parcursul vieții, iar senescența ca fiind îmbătrânirea patologică cu pierderi funcționale specifice.

În funcție de anumite elemente cum ar fi nivelul de activitate, fizică, socială și intelectuală, nutriția, sedentarismul, izolarea fizică și psihică, organismul reacționează și încetinește declinul funcțiilor afectate de înaintarea în vârstă sau dimpotrivă, îl accelerează. Astfel persoanele active tind spre îmbătrânire, cele sedentare către senescență.

„Îmbătrânirea conține componente pozitive ale dezvoltării și negative ale declinului, dar senescența se referă la procesul degenerativ.”[12]

Odată cu îmbătrânirea celulelor și țesuturilor se produc anumite modificări ale aspectului exterior, la nivelul pielii, unde se pierde din elasticitate și paloare, la nivel neuroendocrin și imunitar se produc disfucții homeostazice, apare acromotrichia, dar „unul dintre cele mai importante și drastice efecte ale îmbătrânirii este scăderea procentului de apădin organism, astfel având loc și îmbătrânirea musculară și osoasă, mișcările devenind mai greoaie, mai lipsite de suplețe, mobilitatea articulară diminuând și ea.”[13]

„Consecințele fiziologice ale îmbătrânirii sunt greu de diferențiat de efectele suprapuse bolilor și de schimbarea stilului de viață. Declinul fiziologic este foarte variabil între persoane, sau diferite organe și sisteme la un individ anume.”[14]

Efectele exercițiilor fizice regulate asupra organismului persoanelor vârstnice

Exercițiile fizice regulate au efecte pozitive atât la nivel fizic, cât și la nivel psihic la orice persoană indiferent de vârstă, dar îndeosebi la persoanele vârstnice. Nu sunt absolut necesare exerciții complicate, după o anumită structură prestabilită ci pot implica activități din viața cotidiană, cum ar fi urcatul scărilor, gradinăritul, plimbările în aer liber, etc. Pentru o persoană vârstnică aceste activități simple pot aduce beneficii atât la nivel fizic, cât și psihologic și social, beneficii cum ar fi: păstrarea autonomiei, capacitatea organismului de a preveni bolile coronariene, menținerea sau chiar îmbunătățirea capacității funcționale, creșterea stării de bine.

Marcu V. Și Tarcău E. Afirmau în lucrarea Activități motrice adaptate la persoanele de vârsta a III-a: monografie „Prin practicarea regulată a exercițiilor fizice putem să rămânem sănătoși și să nu lăsăm bolile să apară sau să se apropie. Dacă vârsta este principalul factor de risc pentru majoritatea bolilor grave, activitatea fizică este factorul cu rol determinant în menținerea cât mai îndelungată a unui status funcțional (fitness) optim, precum și în prevenirea/ameliorarea majorității bolilor cronice la persoanele în vârstă.”

La persoanele vârstnice „scăderea treptată a activității fizice odată cu vârsta determină sindromul de decondiționare care, chiar dacă a apărut, prin programe kinetice aerobice”[15] executate de timpuriu pot îmbunătăți toate aspectele aspectele sale: scăderea nivelului de fitness, rezistenței la efort, a volumului sangvin circulant, a circulației de întoarcere, a fluxului sangvin muscular, pierderi de masă osoasă, etc.

Exercițiile recomandate pentru persoanele vârstnice și de care aceștia se pot ajuta pentru menținerea sănătății sunt cele favorizează creșterea rezistenței, forței, echilibrului și supleții.

Exercițiile de rezistență sunt reprezentate de orice efort care „accelerează bătăile inimii și mișcările respiratorii pe o perioadă mai lungă de timp.”[16] Aceste exerciții sunt obligatoriu precedate de încălzire și se încheie cu o revenire; la persoanele vârstnice ritmul respirator nu trebuie să aibă o accelerare exagerată, rapidă. Efectele acestora sunt de îmbunătățire a performanțelor inimii, plămânilor și sistemului circulator; prin executarea acestui tip de exerciții se previn sau se întâzie apariția unor boli specifice vârstnicilor: bolile de inimă, diabetul, accidentele cerebrale, „în acest mod reducând semnificativ riscul decesului de orice cauză și riscul persoanei de a ajunge la spital”[17]

Exercițiile de forță sunt acele eforturi care duc la creșterea masei și a forței musculare; orice modificare în organism, în acest sens, produce o creștere a funcției metabolice și se reduce riscul de depunere de grăsime corporală (îngrășare) și evitarea sau reducerea gravității diabetului de tip II prin ținerea sub control a glicemiei. Acest tip de exerciții ajută și la păstrarea autonomiei sau reducerea dependenței de ajutorul altora. „Cercetările au arătat că exercițiile de forță previn și osteoporoza.”[18]

Exercițiile de echilibru sunt în strânsă legatură cu exercițiile de forță (în special cele pentru trenul inferior) ce implică și mișcare. Se previn astfel căderile și accidentările care, la vârstnici pot avea implicații grave, cum ar fi fracturile, ce duc la pierderea independenței.

Exercițiile de mobilitate și suplețe asigură persoanei vârstnice mai multă siguranță și stabilitate în efectuarea activităților cotidiene, păstrează sau redau coordonarea și eficacitatea mișcărilor articulare. Având în vedere că la vârstnici musculatura devine mai rigidă și articulațiile sunt mai anchilozate, exercițiile recomandate sunt cele de stretching. Încălzirea premergătoare acestui tip de exerciții este obligatorie.

Principii de adaptare ale activităților motrice și sportului la vârstnici

Programul de exerciții în conformitate cu capacitățile fizice ale executantului, executat regulat, are beneficii considerabile în ceea ce privește calitatea vieții, crește speranța de viață și crește gradul de independență a persoanei.

Pentru a alege programul de exerciții adecvate trebuie avută în vedere o serie de principii, acestea fiind „subordonate principiului de bază, valabil oricărei forme de terapie conservatoare sau radicale; este vorba de principiul lui Hipocrate […]: Primum non nocere / În primul rând să nu faci rău.”[19].

„Stabilirea precoce a diagnosticului este de competența medicului specialist. În privința tratamentului kinetic, însă, intervenția se va limita laprecizarea obiectivelor recuperării, urmând ca programul propriu-zis să fie întocmit de kinetoterapeut

Precocitatea instituirii tratamentului este un principiu care derivă din promptitudinea stabilirii diagnosticului. Temporizarea terapiei are ca efect preglungirea duratei îmbolnăvirii și scăderea eficienței tratamentului prin apariția unor recții sau atitudini compensatorii

Progresivitatea sau dozarea și gradarea efortului este obligatorie ți de importanța hotărâtoare în actul recuperator. Se realizează în concordanță cu toleranța la efort a pacientului; când capacitatea motrică este nulă, tratamentul kinetic începe de la zero.4

Solicitarea va crește rațional, în privința numărului de repetări, a amplitudinii, vitezei mișcării și a încărcăturii efortului. […] Gradarea efortului are la bază reguli cunoscute: de la ușor la greu, de la simplu la complex, de la cunoscut la necunoscut. Trecerea la exerciții noi sau combinate este posibilă după ce au fost bine învățate cele vechi și mai simple. […] Când evoluția este bună, se încearcă depășirea valorilor funcționale aterioare îmbolnăvirii.

Individualizarea tratamentului are o deosebită importanță, deoarece, ca și în medicină, tratăm bolnavi și nu boli.

Fiecare pacient are o reactivitate proprie față de boală, deci bolile nu sunt identice la două sau mai multe persoane, ceea ce înseamnă că nici tratamentul aplicat nu poate fi identic. […]

De asemenea se va ține cont de particularitățile legate de sex, vârstă, profesie, temperament, condiții de viață, mediu etc.

Principiile psiho-pedagogice sunt obligatorii. Convorbirea kinetoterapeutului cu pacientul are rolul informării acestuia în legătură cu durata, scopul și modul de acțiune a mijloacelor folosite. Astfel, pacientul nu se va supune tratamentului pasiv și resemnat, ci va participa activ și cu încredere.

Unii dintre ei, cu afecțiuni care necesită un tratament prelungit, din cauza efectelor care se induc lent, au o stare psihică depresivă. Acestea sunt cazurile mai delicate, în care prezența psihologului este obligatorie. În rest, psihologul poate fi suplinit de medicul specialist și de kinetoterapeut, care prin încurajări, sugestii, exemple pozitive pot crea stări de bună dispoziție și de încredere în rezultate.

Asocierea cu alte mijloace terapeutice optimizează eficiența mijloacelor folosite, continuând tendința modernă de aplicare a unei terapii complexe. […]

Continuarea tratamentului până la recuperarea integrală este un principiu greu de înțeles pentru mulți pacienți, care se consideră recuperați în momentul constatării vindecării somatice. Această însă, trebuie continuată până la obținerea unei recuperări complete, care include și vindecarea funcțională.” [20]

Principiul cooperării presupune „obligativitatea obținerii și întreținerii unui climat favorabil între bolnav și specialist, în scopul participării permanente active și eficiente la actul recuperator” [21]. De aceea kinetoterapeutul trebuie să creeze o atmosferă de lucru favorabilă prin adoptarea unui comportament și a unei comunicări conforme cu structura psihică a fiecărui pacient, fiind totodată un remediu psihic pentru acesta.

Acestor principii, care se adresează mai mult kinetoterapeutului, psihopedagogia contemporană adaugă și „principii care să determine pacientul să acționeze individual, în cadrul propriului proces de recuperare”[22]:

Principiul conștientizării presupune înțelegerea de către pacient a efectelor incluse în mijloacele utilizate și a rațiunii pentru care se aplică într-o anumită succesiune

Principiul activității independente este obligatoriu; pacientul trebuie sa repete și în afara ședințelor din sala de recuperare, procedee metodice (de exemplu contracții izometrice), tehnici de psihoreglare sau exerciții fizice cunoscute și recomandate de kinetoterapeut

Principiul motivației presupune găsirea modalităților de a-l determina pe pacient să vină cu încredere la tratament, să-și dorească efortul fizic, să nu se sperie de acesta sau de celelalte mijloace folosite, cu alte cuvinte trebuie creată motivația internă.[23]

Reguli și obiective ale practicării exercițiilor fizice la vârstnici

Reguli

În timpul efectuării exercițiilor fizice și a kinetoterapiei de către persoanele vârstnice trebuie respecte câteva reguli, după cum urmează: pacientul trebuie să participe conștient și activ la toate mișcările, să repete singur exercițiile pe care le poate executa, să continue practicarea zilnică a programului de kinetoterapie chiar și după realizarea obiectivului, pentru a evita recidivele. Kinetoterapeutul trebuie să explice pacientului necesitatea și importanța mișcării și să-i formeze acestuia convingerea și deprinderea de a practica exercițiile fizice timp îndelungat. Trebuie creată o atmosferă corespunzătoare între cei doi, pentru a obține colaborarea pacientului. Complexele de exerciții trebuie selectate și dozate diferențiat, de la caz la caz; ritmul de executare a exercițiilor și gradarea efortului se fac în funcție de posibilitățile pacientului; se va controla frecvența cardiacă și tensiunea arterială în timpul practicării exercițiilor fizice.se vor evita exercițiile izometrice (cele care determină contracții musculare fără deplasarea segmentelor), exercițiile anaerobe (în care se lucrează în datorie de oxigen – fără să respire), exercițiile ce presupun ridicarea greutăților mari, exercițiile în care capul coboară sub orizontală față de trunchi, schimbările bruște de poziții. Apariția oboselii impune începtarea efortului în vederea restabilirii organismului. [24]

Obiective

„Obiectivele favorizabile prin practicarea exercițiilor fizice sunt clasificate după efectele induse asupra structurilor morfologice, laturilor funcționale (cardio-vasculare, respiratorii), neuropsihice (relaxare, coordonare, echilibru) și social-educaționale. Astfel obiectivele morfologice au următoarele efecte: favorizarea proceselor de creștere și dezvoltare fizică; prevenirea atitudinilor incorecte ale corpului. Obiectivele funcționale au ca și efecte creșterea capacității generale de efort; creșterea capacității funcționale a sistemului cardio-vascular (minut/volum, debit sistolic,VO2 max. etc); creșterea capacității funcționale a sistemului respirator (volume și capacități pulmonare); creșterea capacității funcționale a aparatului locomotor (amplitudini articulare, proprietăți musculare); creșterea capacității funcționale a celorlalte aparate și sisteme ale corpului. Efectele obiectivelor neuropsihice sunt: dezvoltarea capacității de relaxare fizică (musculară, funcțională) și psihică, dezvoltarea capacităților coordinative; dezvoltarea capacităților de învățare motrică, a expresivității și cursivității mișcărilor. Obiectivele social-educaționale au ca și efecte: favorizarea integrării sau reintegrării în grupurile sociale (familie, colectiv de muncă, echipă); formarea obișnuinței de a practica sistematic exercițiile fizice în scop profilactic și terapeutic; formarea reflexului de atitudine corectă a corpului” [25]

Obiective generale ale programelor kinetice la persoanele vârstnice:

Scăderea limitării perfomanțelor fizice și psihice (asistență profilactică și de recuperare prin antrenament fizic)

Reeducarea activității vitale

Obiective specifice:

Ameliorarea stării clinice (eliminarea simptomatologiei care limitează capacitatea de efort

Ameliorarea parametrilor endocrini și metabolici (scăderea: tonusului simpactic și a secreției de adrenalină, a nivelului lipidelor serice, a nivelului acidului lactic după efort; creșterea toleranței la glucoză)

Obținerea unor efecte hemodinamice

Combaterea sedentarismului

Menținerea/optimizarea capacității de efort

Îmbunătățirea calității vieții

Obiectivul principal al practicării exercițiilor fizice la persoanele vârstnice îl constituie menținerea calității vieții acestora, cu prevenirea îmbolnăvirilor sau a decompensărilor suferințelor deja cunoscute. [26]

Mișcarea absolut necesară vârstnicilor

„Pentru obținerea și menținerea sănătății trebuie conștientizat și aplicat permanent un comportament pro-sanogenezic.”[27] Rezultatele nu vor fi imediate, zile/săptămâni, dar cu siguranța vor apărea. „Exercițiile fizice pentru menținerea sănătății sunt extrem de utile, atâta timp cât nu devin stresante. Din acest punct de vedere o plimbare pe jos este mai sănătoasă decât efortul depus într-o sală de forță.

Odată cu îmbătrânirea sau datorită unor suferințe grave, nevoia de efort tinde să scadă, astfel scăzând și nivelul stării de sănătate, aceasta fiind în foarte strânsă legătură cu mișcarea. Exercițiile fizice și sportul au influențe benefice asupra sănătății și longevității omului. Acestea activează circulația sangvină, tonifiază musculatura, stimulează respirația, formează și consolidează noi deprinderi motrice și contribuie la îmbunătățirea coordonării și îndemânării, ajungând să fie o necesitate deoarece pentru efectuarea lor participă mai multe sisteme ale organismului și se produce ceea ce numim odihna activă. Prin acest tip de odihnă se produce o deconectare nervoasă și musculară pentru care somnul nu este suficient, fiind de cele mai multe ori mult mai benefică decât odihna pasivă.

„Lipsa de mișcare sau hipokinezia duce la instalarea sindromului hipokinetic, ce se manifestă prin refuzul persoanei de a face orice fel de mișcare, cu repercursiuni negative îndeosebi asupra organismului cardiovascular, respirator, muscular și osos.” [28] Persoanele vârstnice sunt predispuse acestui sindrom, terapia prin mișcare urmărind să restabilească echilibrul psihic și să ofere motivarea necesară recâștigării autonomiei și respectului de sine.

Menținerea tinereții organismului și prelungirea vieții au la bază câteva elemente esențiale cum ar fi mișcarea în aer liber, efortul fizic și intelectual corelat cu odihna și o viața echilibrată.

Contribuția sporturilor adaptate la îmbunătățirea funcționării organismului la vârstnici

Prin efectuarea de activități sportive „încercăm să adăugam viață anilor” [29], bazându-ne pe principul că persoanele vârstnice pot avea un trai de o calitate mai bună și o viață prelungită dacă rămân activi pe plan fizic și mental.

„Astfel exercițiile aerobice (făcute într-un ritm suficient de rapid pentru a transpira), ajută la scăderea tensiunii anxietății și a depresiei. Cele ritmice, precum ciclismul, înotul, alergările sau canotajul pot aduce o stare de calm, similară meditației. Sporturile cu un ritm rapid (tenis, squash) necesită concentrare intensă și abat gândurile de la probleme […], iar sporturile de echipă oferă avantajul interacțiunii cu ceilalți […]”. [30]

Accesibilitatea sportului, indiferent de vârstă, îl plaseasză în rândul celor mai ușoare forme de menținere a sănătății, este o modalitate foarte bună de recreere, întreținere, reeducare motrică.

Sportul reprezintă toate formele de activități fizice care, printr-o participare mai mult sau mai puțin organizată, au drept obiectiv expresia sau ameliorarea condiției fizice și psihice, dezvoltarea relațiilor sociale […] [31]

Tipuri de exerciții fizice și efectul lor asupra corpului

In funcție de sfera de aplicabilitate a kinetoterapiei, exercițiile fizice se împart în exerciții cu aplicație profilactică primară (oamenii nu sunt afectați de factori stresanți), secundară (au apărut primele semne ale unor suferințe) și aplicație terapeutică (persoanelor care și-au pierdut definitiv sau temporar starea de sănătate).

Aceste exerciții se împart în:

Exerciții fizice active. Se realizează prin contracții musculare voluntare repetate, cu sau fără deplasarea segmentelor articulare (dinamice, respectiv statice)

Exercițiile fizice dinamice au la bază contracția izotonică, în timpul căreia lungimea fibrei musculare se modifică, iar tensiunea musculară rămâne constantă, alternând contracțiile dinamice cu cele statice.

Din punct de vedere tehnic, mișcarea (mobilizarea activă) se produce în 3 moduri:

Mobilizarea activă asistată sau activo-pasivă, reprezintă cea mai ușoară contracție izotonică realizată de pacient cu forța proprie a segmentului/segmentelor afectat, ajutată de forțe externe fără ca acestea să substituie forța musculară mobilizatoare.

Mobilizarea activă liberă sau pură reprezintă mișcarea efectuată exclusiv de pacient, fară intervenții exterioare facilitatoare sau rezistive

Mobilizarea activă cu rezistență sau rezistivă se produce cu intervenția parțial rezistivă a unor forțe externe cu valori mai mici sau mai mari decât la forța mobilizatoare.

Efectele exercițiilor fizice dinamice se răsfrând asupra tegumentului, elementelor active și pasive ale mișcării, aparatului circulator și sferei neuro-psihice.

Asupra tegumentului acestea sunt: favorizarea resorbției edemului prin creșterea întoarcerii venoase, întinderea tegumentului, creșterea afluxului de sânge către țesuturi

Asupra elementelor pasive (oase, articulații tendoane, ligamente): refacerea suprafețelor de alunecare, prevenirea sau reducerea aderenței și fibrozei intraarticulară menținând sau crescând mobilitatea articulară, alungirea progresivă a elementelor periarticulare

Asupra elementelor active (muschi): conservarea sau redarea elasticității musculare, prevenirea distrofiei musculare, îmbunătățirea forței și duratei contracției musculare, reglarea antagoniștilor mișcării, creșterea forței și rezistenței musculare

Asupra aparatului circulator: creșterea întoarcerii venoase, creșterea tonusului simpatic, cu adaptarea circulației la solicitările de efort, creșterea debitului cardiac

Asupra sferei neuro-psihice: dezvoltarea conștientizării schemei corporale și spațiale, creșterea motivației, îmbunătățirea coordonării musculare

Exercițiile fizice statice se realizează prin contracții izometrice, fără deplasarea segmentelor articulare, lungimea fibrei musculare ramânând aceeași, în timp ce tensiunea musculară atinge valori maxime, prin activarea tuturor unităților motorii ale grupului muscular respectiv.

Acest tip de exerciții are atât efecte negative cat și pozitive.

Negative prin reducerea mobilității articulare și a nutriției țesuturilor periarticulare, limitarea dezvoltării tensiunii de conducție la unele grupe de fibre ale mușchiului, feed-back-ul kinestezic redus, scăderea puternică sau chiar suprimarea circulației în mușchi, scăderea elasticității musculare, limitarea funcțiilor de coordonare și precizie, creșterea travaliului ventriculului stâng – determină creșterea tensiunii arteriale și a frecvenței cardiace, scăderea întoarcerii sângelui la cord și creșterea presiunii intracraniene

Pozitive: nu solicită articulația – se pot aplica sub aparat gipsat, articulații dureroase, inflamații, nu necesită aparatură sau instalații speciale, necesită un timp foarte scurt (6-12 secunde maxim), creșterea forței musculare este mai rapidă și mai intensă comparativ cu exercițiile dinamice.

Exercițiile fizice pasive se realizează fără contracții musculare voluntare, segemntele articulare fiind mobilizate de forțe eterne, care se substituie forței musculare mobilizatoare.

Din punct de vedere tehnic mobilizarea pasivă poate fi:

Mobilizare pasivă pură asistată, efectuată de kinetoterapeut care inițiază, conduce și încheie mișcarea cu presiuni sau tensiuni lente, pentru a ajunge la limitele reale ale mobilității, acestea având valori mai mari la mobilizările pasive decât la cele active.

Mobilizarea autopasivă este efectuată direct de pacient, cu ajutorul unei părți a corpului sau indirect, prin intermediul unor instalații, de obicei circuite cu scripeți

Mecanoterapia se realizează prin montaje cu scripeți, arcuri, chingi etc. acționate de forța de gravitație, sisteme mecanice de greutăți și pârghii etc. realizând întinderi ale părților moi ale aparatului locomotor (tracțiuni)

Manuală forțată sub anestezie care constă în provocarea deliberată a unor rupturi tisulare peri și intraarticulare,prin care se asigură creșterea rapidă și importantă a amplitudinii articulare.

Mobilizarea pasivo-activă este o formă a mobilizării pasive aplicabilă în cazul mușchilor cu forță musculară scăzută, care nu pot învinge nici inerția membrului asupra căruia acționează.

Efectele mobilizărilor pasive (conform Rocher, Ch):

Efecte locale

Asupra articulațiilor: efecte mecanice de asuplizare a capsulelor și ligamentelor articulare și de rupere a aderențelor intraarticulare, crescând astfel amplitudinea articulară, cresc secreția sinovială.favorizează formarea de cartilaj la nivelul suprafețelor articulare

Asupra mușschilor: mențin sau cresc excitabilitatea musculară proporțional cu gradul de întindere a mușchiului prin declanșarea stretch-reflexului

Asupra circulației locale: intervin pe cale mecanică, reflexă și endocrină: turtesc și golesc de conținut masa de capilare din mușchi în timpul mobilizării, iar în perioada de relaxare care urmează permit dilatarea și reumplerea acestora, favorizează circulația venoasăl limfatică de întoarcere

Efecte la distanță asupra sistemele neuro-psihic si endocrin și asupra viscerelor: mențin memoria kinestezică pentru segmentul respectiv; efecte pozitive asupra psihicului pacientului, dacă acesta observă un cât de mic câștig funcțional sau simpla posibilitate de a vizualiza mobilizarea pasivă a articulațiilor pe toata amplitudinea de mișcare, în cazul unei paralizii; stimulează sistemul endocrin direct prin mișcare sau printr-o serie de relee senzitive, senzoriale, circulatorii, nervoase, care controlează secreția endocrină; cresc motilitatea viscerelor cavitare; cresc secreția organelor digestive; cresc volumul toracelui și amplitudinea mișcărilor respiratorii; intensifică funcțiile de eliminare prin creșterea excreției urinare și accelerează tranzitul intestinal; măresc schimburile gazoase la nivel pulmonar și tisular. [32]

Exercițiile fizice induc asupra organismului efecte sistematizate în morfogenetice, funcționale, educative, profilactice, terapeutice, psihice, sociale.

Efectele morfogenetice se răsfrâng în special asupra elementelor componente ale aparatului locomotor: oase, periost, articulații, mușchi, tendoane, fascii.

Asupra oaselor, stimulează osteogeneza, prin creșterea afluxului de sânge, influențează forma și structura intimă a oaselor prin orientarea trabeculelor pe direcția forțelor mecanice care acționează asupra osului, previn osteoporoza de inactivitate, manifestată prin deteriorări microstructurale ale țesutului osos. Prin aceste efecte se păstrează o postură corectă a corpului și se corectează deformările osoase apărute

Asupra articulațiilor, influențează forma și întinderea suprafețelor articulare, stimulează condrogeneza, respectiv grosimea cartilajului articular, cresc rezistența și elasticitatea capsuloligamentară, prevenind dezorganizarea fibrelor de colagen și scăderea elastinei, influențează structura și orientarea sistemului fibros periarticular pe direcția solicitărilor mecanice. Prin aceste efecte, instalate pe cale directă și/sau reflexă cresc sau se redau amplitudinile normale de mișcare.

Asupra mușchilor, ca organe active ale mișcării, influențează forma și orientarea mușchilor, corespunzător amplitudinii și sensului pe care le execută, produc hipertrofie musculară prin creșterea volumului fiecărei fibre, ca urmare a creșterii volumului sarcoplasmei, ceea ce va avea ca efect funcțional creșterea forței musculare.

Efectele asupra mușchilor se manifestă prin menținerea și corectarea postului corpului, menținerea și creșterea forței și rezistenței musculare, dezvoltarea și perfecționarea funcțiilor motorii normale și le recuperează pe cele perturbate. Cele mai eficiente exerciții pentru mușchi sunt cele în care se realizează un efort maxim, repetat de mai puține ori.

Toate efectele morfogenetice se instalează în timp și sunt în concordanță cu vârsta subiectului.

Efectele funcționale sunt consecința efectelor morfogenetice astfel:

La nivelul unității neuromioartrokinetice mențin mobilitatea și stabilitatea articulară, ameliorează proprietățile mușchilor, cresc debitul sangvin muscular de la 4 la 80 de ml/min/100g mușchi, produc modificări biochimice prin scăderea cantității de potasiu, creșterea cantităților de sodiu, calciu, magneziu și fier, cresc cantitățile de glicogen, fosfolipide și fosfocreatină, realizează coordonarea mișcării și a preciziei gesturilor, promovează secvențialitatea normală a mișcării, contribuind la formarea schemei motorii corticale.

Asupra aparatului respirator, intesifică schimburile gazoase la nivel pulmonar și tisular, cresc volumele și capacitățile pulmonare, cresc elasticitatea toracică și complianța pulmonară, amliorează indicii funcționali, cresc frecvența respiratorie, dar tardiv se instalează bradiapneea, cresc amplitudinea mișcărilor respiratorii, restructurează actul respirator, prin reglarea conștientă a respirației

Asupra aparatului cardiovascular, creșterea vitezei de circulație a sângelui arterial și venos, ușurând astfel travaliul cardiac, prin contracții sistolice mai ample și mai rare, creșterea debitul sistolic, scăderea debitului/minut, datorită creșterii diferenței arterio-venoase, care asigură utilizarea eficientă a oxigenului în țesuturi, stimulează deschiderea unor noi capilare de rezervă, favorizând circulația profundă și eliminarea produșilor toxici de metabolism, cresc frecvența cardiacă și tensiunea arterială, dar în timp, prin modificări adaptive, se instalează bradicardia, hipotensiunea și hipertrofia cardiacă. [33][34]

Efectele profilactice sunt consecința practicării sistematice ale exercițiilor fizice și constă în menținerea stării de sănătate, creșterea și perfecționarea funcțiilor organismului, creșterea capacității de apărare și prevenire a îmbolnăvirilor. Exercițiile fizice cu caracter profilactic trebuie efectuate în mod curent sub formă de gimnastică, jogging, sporturi, jocuri sau turism. Persoanele vârstnice nu pot fi încadrate în aceste forme generale de practicare a exercițiilor fizice, beneficiind de programe speciale.

Efectele terapeutice sunt consecința programelor de exerciții bine alese și dozate în funcție de stadiul bolii, vârstă, sex, temperament, boli asociate. Efectele terapeutice ale exercițiilor fizice se pot sistematiza în specifice (refacerea volumului și proprietăților mușchilor, creșterea mobilității articulare, educarea sau reeducarea neuromotorie, recuperarea tulburărilor de coordonare și echilibru, corectarea posturii și aliniamentului corpului) și nespecifice, stimulatoare sau relaxatoare asupra marilor funcții organice și psihice.

Efectele sociale constă în reintegrarea subiectului în mediul familial, socio-profesional. Aceste efecte pot fi induse în condițiile corectării, prin exerciții fizice, a deficiențelor instalate, precum și limitarea, pe cât posibil a infirmităților și recuperarea capacității generale de efort.

CAPITOLUL III – ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

Scopul și obiectivele cercetării

Prin elaborarea acestei lucrări am încercat, prin preluarea unor exerciții, să creez un număr de programe kinetice individualizate, care să servească subiecților la îmbunătățirea sau îndepărtarea unor deficiențe motorii și funcționale, cu scopul de a-i ajuta la reintegrarea în anumite medii,de a-și menține sau recăpăta autonomia și independența și pentru a menține sau reda un stil de viață normal.

Obiectivele sunt:

identificarea modificărilor apărute în organism la vârstnici,

efectele avute de exercițiile fizice asupra organismului acestora,

stabilirea eșantionului de subiecți,

stabilirea programelor kinetice generale, utilizând în proporție cât mai mare exerciții care să poată fi executate de persoană și fără supraveghere

individualizarea programelor de exerciții conform necesităților,

prezentarea rezultatelor obținute în urma aplicării programelor kinetice

încercarea de a convinge persoanele prin prezentarea rezultatelor să continue practicarea exercițiilor fizice și după încheierea perioadei de studiu

Premize și ipoteza de lucru

În cadrul acestei cercetări se pleacă de la premiza că:

procesul de îmbătrânire al organismului și modificările parametrilor morfo-funcționali pot fi încetinite și controlate

modificarea stilului de viață și introducerea în activitățile cotidiene a unor programe de exerciții fizice adaptate vârstei și capacităților persoanei, ajută

în cazul în care există deficiențe deja instalate, că acestea pot fi îndepărtate sau măcar minimalizate

Prin această cercetare mi-am propus sa urmăresc eficiența combinării diferitelor tipuri de exerciții pentru a reda subiecților autonomia, pentru a ameliora starea sănătății și a capacităților motrice și funcționale cu scopul reintegrării persoanei în mediul cu care acesta a fost obișnuit.

Locul și perioada desfășurării cercetării și prezentarea subiecților

Partea de cercetare s-a desfășurat în cadrul Centrului de Îngrijire și Asistență, Cluj-Napoca, care găzduiește un număr de aproximativ 110 persoane, care au posibilitatea de a desfășura activități de socializare, cultural-educatie și de petrecere a timpului liber. Centrul are și o sală de kinetoterapie dotată corespunzător cu masă de tratament, un montaj cu scripeți, 4 pedaliere mobile, 2 biciclete ergonomice fixe, o roată mobilă, mingi, bastoane, greutăți (săculeți cu nisip, gantere), benzi elastice, bare paralele, scări fixe etc. Perioada desfășurării studiului a fost februarie-mai 2016, perioadă în care s-au făcut evaluarea inițială, o evaluare intermediară la 60 de zile de la începerea programelor și cea finală și s-au aplicat programele kinetice individualizate conform diagnosticelor medicale prezente la fiecare dintre subiecți.

În cadrul studiului au fost evaluați 8 subiecți, cu vârsta cuprinsă între 58 și 73 de ani, atât din mediul urban cât și rural, de ambele sexe, în număr egal, rezidenți permanenți ai centrului. Nu a avut loc o selecție propriu-zisă a subiecților, ci a avut loc o informare în cadrul centrului despre prezentul studiu și participarea a fost voluntară. Datorită faptului că afecțiunile degenerative ale membrelor inferioare, afecțiuni ale coloanei care se răsfrâng și asupra membrelor inferioare și afecțiunile cardiovasculare au avut cea mai mare proporție între persoanele care s-au prezentat, am ales să iau în considerare doar subiecții care prezentau aceste tipuri de afecțiuni.

Metoda de lucru

Evaluarea subiecților

În tabelul următor sunt prezentați subiecții evaluați și diagnosticele medicale existente la dosar pentru fiecare dintre ei:

Tabelul 3.1. Prezentarea subiecților cu diagnosticele medicale

Pentru evaluarea inițială a capacităților motrice și funcționale ale subiecților am folosit o serie de teste simple: bilanțul articular, testarea forței musculare, măsurarea tensiunii arteriale, frecvenței cardiace, capacitatea de efectuare a ADL-urilor (încălțat, pieptănat, îmbracat trenul superior/inferior, spălat pe dinți, folosirea wc-ului, spălat pe corp), testarea performanțelor fizice (testul pendulului).

Bilanțul articular reprezintă măsura amplitudinii de mișcare în toate articulațiile pe toate direcțiile de mișcare. Ca și instrument de măsurare a fost folosit goniometrul, iar valorile evaluării au fost măsurate în grade. Această testare a fost efectuată pentru a determina valorile limitărilor mișcărilor articulare active, având în vedere și rezultatele testingului muscular pentru a evita concluzia că mișcarea poate fi efectuată doar până într-un anumit punct din punct din vedere al articulației, când de fapt apare o lipsă de forță musculară.

Testingul muscular este un sistem de tehnici de examinare manuală pentru evaluarea forței fiecărui mușchi sau a unui grup de mușchi. În România se utilizează sistemul de cotație al Fundației Naționale pentru Paralizie Infantilă, care constă în 6 nivele de forță musculară, notate cu cifre de la 0 la 5, ori procentual:

Forța 5 (normală, 100%) – mușchiul poate executa mișcarea pe toată amplitudinea, contra gravitației și contra unei rezistențe exterioare mai mare decât forța „normală”

Forța 4 (bună, 75%) – constă în capacitatea mușchiului de a deplasa antigravitațional segmentul contra unei rezistențe medii sau mici

Forța 3 (acceptabilă, 50%) – este capacitatea mușchiului de a mobiliza complet segmentul contra gravitației, fără o altă contrarezistență, fiind un prag funcțional care indică o minimă capacitate funcțională pentru o muncă minimă

Forța 2 (mediocră, 25%) – mușchiul mobilizează segmentul eliminându-se forța gravitațională

Forța 1 (schițată, 10%) – există contracție musculară, ori deplasare a tendonului, fără mobilizarea segmentului

Forța 0 (zero, 0%) – nu există contracție musculară

Capacitatea de efectuare a ADL-urile a fost efectuată după modelul:

Tabel 3.2. Chestionar de testare a mișcărilor funcționale [35]

sub formă de chestionar. Notarea a fost făcută după cum urmează: Ușor = 1, Dificil = 2, Foarte Dificil = 3, Imposibil = 4. Rezultatele acestui chestionar au avut un caracter pur orientativ, pentru a înțelege cum percep subiecții propriile capacități.

Frecvența cardiacă și tensiunea arterială au fost măsurate folosind tensiometrul digital de braț Hartmann Tensioval duo control II. Tensiunea normală pentru această categorie de vârstă este considerată cea de 140 mmHg/90 mmHg (TA sistolică/TA diastolică), iar frecvența cardiacă de repaus de 72 bătăi/minut.

Evaluarea mobilității articulațiilor și a forței musculare a fost făcută în concordanță cu diagnosticul medical, acolo unde a fost necesară.

Testul pendulului („Shuttle Test”) este un test limitat de simptome. Măsoară performanța pacientului. Pacientul se deplasează înainte și înapoi pe o distanță de 10 metri (ca o mișcare pendulară). Un semnal sonor imprimă cadența pașilor pacientului. Viteza de deplasare este crescută din minut în minut prin scurtarea intervalului dintre cele două semnale. Se măsoară numărul de curse de 10 metri pe care le face pacientul până când este forțat să se oprească datorită dispneei exagerate, pentru că nu poate menține cadența impusă sau pentru că atinge 85% din frecvența cardiacă maximală (FC max= 220-vârsta în ani)

În urma evaluărilor s-au obținut următoarele rezultate:

Tabelul 3.3. Valori ale mobilității articulare la genunchi

Tabelul 3.4. Valori ale mobilității articulare la șold (grade)

Tabelul 3.5. Valori ale tensiunii arteriale și ritmului cardiac

Tabelul 3.6. Valori ale forței musculare la genunchi

Tabelul 3.7. Valori ale forței musculare la șold

Tabelul 3.8. Chestionar de testare a mișcărilor funcționale

Ușor = 1, Dificil = 2, Foarte Dificil = 3, Imposibil = 4

A= încălțat, B = Pieptănat, C = Îmbrăcat trenul superior, D = îmbrăcat trenul inferior,

E = spălat pe dinți, F = Toaletă intimă după folosirea wc-ului, G = spălat pe corp, H = mers

Tabelul 3.9. Valori ale testului pendului (testarea performanțelor fizice)

În funcție de informațiile colectate în urma evaluărilor am selectat o serie de exerciții utile în combaterea efectelor negative ale fiecărei afecțiuni, separat, după care, din acestea, am utilizat anumite exerciții pentru a crea programe individualizate în funcție de necesitățile fiecărui subiect.

Descrierea exercițiilor propuse pentru fiecare afecțiune

Exerciții pentru gonartroză

Decubit dorsal, genunchii îndoiți, kinetoterapeutul opune rezistență la nivelul treimei inferioare a gambei; se execută extensia gambei

Decubit ventral, instalație cu scripete și contragreutăți care se prin la nivelul gleznei, genunchiul în flexie 90o; se execută extensia gambei

Șezând, la nivelul gleznei se fixează greutăți cu valori progresive; extensia gambei până la apariția oboselii musculare

Pacientul în decubit dorsal cu coapsa întinsă, gamba în afara patului, membrul inferior opus flectat se sprijină cu piciorul pe pat; kinetoterapeutul face priză pe fața anterioară a coapsei, distal, și pe gambă tot distal; pacientul încearcă flexia coxo-femurală, blocată de kinetoterapeut și execută în continuare extensia gambei contrarezistenței

Pacientul în decubit dorsal, cu coapsa întinsă, gamba în afara mesei, membrul inferior opus flectat se sprijină cu piciorul pe pat; kinetoterapeutul face priză pe fața dorsală a piciorului și pe fața anterioară a gambei, distal; pacientul execută flexia dorsală a piciorului, blocată complet de kinetoterapeut, și continuă cu extensia gambei

Decubit dorsal, membrul inferior în ușoară flexie a genunchiului (10o), kinetoterapeutul prinde rotula trăgând-o în jos și în afară; se comandă extensia completă, cu tracționarea rotulei în sus și înăuntru

Pacientul în decubit dorsal, kinetoterapeutul execută mobilizări ale rotulei în plan transversal și longitudinal

Decubit ventral, gamba în afara mesei, sub genunchi un săculeț cu nisip; se menține poziția

Șezând, cu membrul inferior afectat întins, sprijinit pe un alt scaun; se aplică greutăți pe genunchi; se menține poziția

Stând cu fața la scara fixă, ridicarea pe vârful picioarelor cu extensia maximă a genunchiului, coborâre pe călcâie, vârfurile în sus, menținând extensia genunchilor

Stând cu fața la scară fixă, se execută flexia genunchilor, revenire cu ridicare pe vârfuri

Exerciții de urcare și coborâre a scărilor

Pedalaj la bicicleta ergonomică sau pedalier fără încărcare

Tratamentul gonartrozei presupune și o serie de reguli de profilaxie secundară: menținerea unei greutăți corporale normale, evitarea ortostatismului și mersului prelungit, evitarea mersului pe teren accidentat, evitarea pozițiilor de flexie maximă, evitarea menținerii prelungitea unei anumite poziții a genunchiului, mișcări libere de flexie-extensie după un repaus mai prelungit și înainte de trecerea în ortostatism, evitarea traumatismelor directe, reguli menționate pacienților și care trebuiesc respectate de aceștia.

Exercițiile sunt dozate de simplu la complex, 2 serii a câte 5 repetări cu ședințe zilnice de durata variabilă. Dacă pacientul prezintă achiziții, dozele se pot mări.

Exerciții pentru coxartroză

Decubit dorsal, cu membrele inferioare întinse, mâinile pe lângă corp; se execută flexia membrului inferior cu genunchiul flectat după care întinde genunchiul la verticală. Se execută alternativ cu câte un membru inferior, apoi cu ambele simultan (2 serii/6 repetări)

Decubit dorsal, genunchii flectați; se ridică trunchiul la verticală (4 serii/5 repetări)

Patrupedie, se flectează șoldul prin lăsarea trunchiului în față spre podea sau prin sprijinul feselor pe călcâie și aplecarea trunchiului (4 serii/8 repetări)

Ortostatism, mâinile prind bara de pe scara fixă; genoflexiuni cu proiecția trunchiului înainte (5 serii/3 repetări)

Decubit ventral, bazinul fixat; se execută extensii de șold, cu și fără flectarea genunchiului

Decubit dorsal, genunchii flectați; se execută ridicări de bazin

Șezând, se prinde ferm bara spalierului și se execută ridicări ale trunchiului cu genunchiul și șoldul flectat

Ortostatism, la scară fixă, mâinile prind scara, membrul inferior afectat pe placă cu rotile; se execută mișcări de adducție-abducție cu insistare pe abducție. Se păstrează verticalitatea corpului

Decubit dorsal, un membru inferior fixat în poziție neutră, celălalt execută mișcări de abducție

Decubit ventral, bazinul fixat la masă, genunchiul flectat la 90o; se deplasează gamba în afară sau înăuntru (rotație externă/rotație internă)

Decubit dorsal, membrele inferioare întinse; se așează o pernă sub șolduri

Șezând turcește, se apasă spre podea genunchii

Fandări frontale sau laterale

Pedalaj la bicicleta ergonomică

Tratamentul coxartrozei presupune și o serie de reguli de igienă articulară pe care pacientul trebuie să le respecte: efectuarea zilnică a unui program minimal de exerciții fizice de întreținere musculară și articulară, evitarea păstrării prelungite a unor poziții antalgice (cu flexum de șold) precum și statul prelungit în fotoliu sau scaune joase, pentru odihnă se vor prefera poziții în care să se evite flexia șoldului.

Exerciții pentru HTA [36]

Mers pe loc și în deplasare cu ducerea brațelor prin înainte sus, cu inspirație, coborârea lor prin lateral, cu expirație. Se execută în ritm lent.

Din ortostatism cu sprijinul mâinii drepte pe o masă

T1: ducerea brațului stâng lateral, cu pumnul strâns, concomitent cu ridicarea coapsei stângi la orizontală, cu genunchiul flectat și ridicarea pe vârful piciorului drept, cu inspirație

T2: revenire la poziția inițială, cu deschiderea pumnului, cu expirație. Se poate executa și cu cealaltă parte. Se repetă de 6-8 ori

Din ortostatism ușor depărtat, se execută o ușoară genoflexiune, cu ducerea mâinilor la ceafă prin lateral cu inspir, se revine cu expir. Se excută în ritm lent, de 10 ori.

Din așezat pe un scaun, cu mâinile pe șolduri se execută aplecarea capului înainte, cu expir, lăsarea lui pe spate, cu inspir. La fel se execută înclinări spre stânga și spre dreapta, răsuciri stânga-dreapta și semirotări de cap cu bărbia în piept stânga-dreapta, cu inspir și expir. Se execută în ritm lent, de 8 ori fiecare exercițiu

Din ortostatism cu un baston în mâini, ținut de capete, pas înainte pe piciorul stâng cu ducerea brațelor prin înainte sus, inspir; revenire cu expir. Se execută și pe piciorul drept, de 8 ori pe fiecare picior

Din patrupedie, cu genunchii depărtați, ridicarea și ducerea unui braț prin lateral sus, urmărind brațul cu privirea, cu inspir; revenire cu expir. Se execută și cu celălalt braț, de 8 ori pe fiecare parte.

Din ortostatism cu un braț întins sus, iar celălalt jos, se execută mers în ritm lent, cu schimbarea pozițiilor brațelor prin înainte și arcuire la fiecare pas, cu respirație ritmică.

Din ortostatism depărtat cu membrele superioare pe lângă trunchi, îndoirea laterală spre stânga a trunchiului, brațul stâng alunecă în jos pe coapsă, înspre genunchi, iar cel drept cu cotul flectat, alunecă în pe torace, cu inspir, privirea urmărește brațul stâng; revenire cu expir. Se execută și în cealaltă direcție. Se repetă de 8-10 ori.

Exerciții pentru cardiopatia ischiemică/angină pectorală [37] [38]

Din ortostatism depărtat, cu membrele superioare întinse înainte

T1-4: mers pe vârfuri cu depărtarea brațelor până la 90o, extensia capului și trunchiului, inspir prelung

T5-8: mers pe loc cu revenirea brațelor, capului și trunchiului la poziția inițială cu expir. Se execută 4-6 repetări fără pauze, la final 2 respirații complete și scuturarea membrelor

Din așezat pe un taburet sau din ortostatism depărtat, cu mâinile pe șolduri

T1-2: rotarea trunchiului cu amplitudine progresivă spre dreapta cu inspir

T3-4: revenire la poziția inițială cu expir

T5-6: rotarea trunchiului spre stânga cu inspir

T7-8: revenire la poziția inițială. Se repetă de 4-6 ori

Din ortostatism depărtat, cu un baston după omoplați, prins de capete

T1-2: extensia capului, trunchiului și membrul inferior drept întins înapoi, în sprijin cu vârful piciorului pe sol, cu inspir

T3-4: revenire în poziția inițială cu expir. Se execută cu ambele picioare, de 4-6 ori

Din ortostatism depărtat, cu mâinile la piept, inspir

T1-2: răsucirea trunchiului spre dreapta cu arcuire și expir

T3-4: revenire în poziția inițială, inspir

T5-6: răsucirea trunchiului spre stânga, cu arcuire și expir

T7-8: revenire în poziția inițială, inspir. Se execută de 4-6 ori

Din decubit dorsal, inspir, ridicarea alternativă a unui membru inferior, cu genunchiul flectat, prinderea lui cu mâinile și tragerea lui la piept, concomitent cu contracția abdominalilor cu expir; se menține 4 secunde, revenire în poziția inițială cu expir. Se repetă de 4-6 ori.

Decubit dorsal, genunchii flectați, tălpile pe sol, membrele superioare pe lângă corp, cu greutăți de 0,5/1kg în mâini; ridicarea brațelor prin înainte sus, peste cap, cu inspir; revenire cu expir. Se repetă de 3-5 ori.

Din decubit dorsal, genunchii flectați, tălpile pe sol, membrele superioare întinse pe lângă corp, se ridică ambele membre inferioare de pe sol și se imită pedalarea cu respirație ritmică. Se repetă de 8-10 ori

Din decubit dorsal, cu genunchii flectați, tălpile pe sol, membrele superioare întinse în prelungirea trunchiului, inspir; ducerea brațelor prin înainte jos, pe lângă corp, concomitent cu ducerea genunchilor la piept, cu expir; revenire în poziția inițială cu inspir. Se repetă de 4-6 ori

Din așezat pe un scaun sau pe marginea patului, cu tălpile sprijinite pe sol, ridicare în ortostatism, cu ducerea brațelor lateral, cu inspir; revenire în așezat, cu coborârea brațelor pe expir. Se repetă de 4-6 ori.

Din ortostatism, cu membrele inferioare apropiate, cu greutăți de 1-1,5 kg în mâini se execută fandări laterale, de-o parte parte și de cealaltă, cu ducerea brațelor întinse în lateral. Se execută de 6-8 ori.

Din ortostatism, ducerea brațelor prin înainte sus, cu ridicare pe vârfuri, cu inspir, urmată de îndoirea genunchilor și coborârea brațelor prin înainte jos, până se ajunge în sprijin ghemuit, cu expir; se revine la poziția inițială. Se repetă de 8-10 ori.

Exerciții pentru discopatia lombară/lombosciatică [39]

Decubit dorsal, membrele inferioare flectate din genunchi, genunchii lipiți, se execută aplecări ale ambilor genunchi, de-o parte și de cealaltă, până ce aceștia ating salteaua. Se repetă de 10 ori

Decubit dorsal, membrele inferioare flectate din genunchi, se trage câte un genunchi la piept. Se repetă de 10 ori pe fiecare membru inferior

Decubit dorsal, membrele inferioare flectate din genunchi, se fac mișcări de lateralitate medială a genunchilor. Se repetă de 10 ori pe fiecare parte

Decubit dorsal, membrele inferioare flectate din genunchi, ridicate de pe sol, șoldul flectat la 90o, se fac mișcări de pedalare. Se fac 10 repetări pe fiecare membru

Decubit dorsal, membrele inferioare flectate din genunchi, tălpile sprijinite pe saltea, se execută ridicarea șezutului de pe saltea, spatele rămânând lipit de aceasta. Se repetă de 10 ori

Decubit dorsal, membrele inferioare flectate din genunchi, mâinile pe coapse, se execută ridicarea capului și a trunchiului, mâinile alunecând în sus până la genunchi

Decubit dorsal, membrele inferioare flectate din genunchi, se execută tragerea unui genunchi la piept concomitent cu ridicarea capului. Se poate executa și cu tragerea ambilor genunchi la piept. Se repetă de 10 ori

Din patrupedie, se trage câte un genunchi la piept, apoi se lasă șezutul pe călcâie. Se repetă de 10 ori

Din așezat pe un scaun, genunchii mult depărtați, se apleacă trunchiul înainte, între genunchi, cu expir pe aplecare și inspir pe revenire. Se repetă de 6-8-10 ori

Din ortostatism, cu mâinile sprijinite de spătarul unui scaun sau de o bară fixă, se execută genoflexiuni; spatele se menține drept și călcâiele în contact permanent cu solul. Se repetă de 10 ori.

Pacienții trebuie să respecte o serie de reguli pentru a preveni agravarea afecțiunii: să nu ridice greutăți mari care să încarce coloana, în cazul în care au de ridicat un obiect de jos, să o facă doar cu genunchii flectați și coloana cât mai dreaptă, să evite transportul greutăților în spate, să evite creșterea în greutate, să practice în fiecare zi gimnastică medicală 10-15 minute dimineața și la sfârșitul activităților din ziua respectivă.

Exerciții de gimnastică respiratorie [40]

Ortostatism, cu spatele rezemat la perete, picioarele la 15-20 de centimetri de perete, trunchiul ușor aplecat înainte, membrele superioare atârnă liber în fața corpului. Se menține poziția

Ortostatism, membrele inferioare depărtate la nivelul umerilor, trunchiul înclinat înainte, brațele se sprijină pe un suport. Se menține poziția

Așezat,membrele inferioare depărtate, trunchiul aplecat înainte, coatele sprijinite pe genunchi. Se menține poziția

Decubit dorsal, trunchiul sprijinit pe perne la un unghi de 45o, cu genunchii ușor flectați. Se menține poziția

Decubit dorsal, mâinile pe abdomen, coatele pe saltea, se execută o expirație impusă, prin pronunțarea literei S și coborârea abdomenului, urmată de inspirație cu ridicarea abdomenului. Se execută de 8-10 ori

Din patrupedie, expirație activă cu ridicarea abdomenului în sus, urmată de inspirație cu coborârea abdomenului și ridicarea toracelui și capului. Se execută de 10 ori

Din așezat pe scaun, se execuă aplecarea trunchiului înainte, cu brațele încrucișate pe abdoment pe expir, urmată de ridicarea trunchiului cu ducerea brațelor în lateral pe inspir. Se repetă de 10 ori.

Inspirație sacadată, urmată de expirație lentă, continuă cu durata de 2 ori mai mare decât inspirul

Exerciții pentru prevenirea osteoporozei [41]

Aceste exerciții vin în completarea programului kinetic desfășurat în sala de kintoterapie și nu au fost incluse în aceste programe, ci au fost prezentate și descrise pacienților cu recomandarea executării lor în timpul liber:

Din decubit dorsal, cu membrele inferioare întins, membrele superioare relaxate pe lângă trunchi

T1: răsucirea capului spre sânga

T2: revenire

T3: răsucirea capului spre dreapta

T4: revenire. Se execută 8-10 repetări spre fiecare parte

Din decubit dorsal cu membrele inferioare întinse, membrele superioare relaxate pe langă trunchi

T1: apropierea bărbiei de torace fără ridcarea capului (mișcare de alunecare)

T2: revenire. Se exeută de 8-10 ori

Din decubit dorsal cu genunchii flectați, tălpile pe sol, palmele lipite la nivelul pieptului, coatele îndoite, apoi cu degetele încleștate la nivelul pieptului

T1: presarea palmelor, menținere 3-5 secunde, apoi tragerea brațelor în direcții opuse, cu menținere 3-5 secunde

T2: relaxare. Se repetă de 8-10 ori

Din decubit dorsal cu genunchii flectați, tălpile pe sol, brațele întinse pe lângă corp sau întinse lateral la nivelul umerilor, cu palmele orientate în jos

T1: împingerea palmelor, umerilor, omoplaților în podea, menținere 3-5 secunde și încercarea de a lipi partea lombară a coloanei de podea

T2: relaxare. Se repetă de 8-10 ori

Din decubit dorsal cu membrele inferioare depărtate, dar nu foarte mult, cu genunchii flectați, tălpile pe sol, brațele întinse pe lângă corp

T1: presarea genunchilor unul spre celălalt, menținere 3-5 secunde

T2: relaxare. Se repetă de 8-10 ori

Din decubit dorsal cu genunchii flectați, tălpile pe sol, brațele întinse pe lângă corp

T1: ridicarea bazinului cu încordarea musculaturii fesiere, menținere 3-5 secunde

T2: lăsarea bazinului jos cu relaxarea musculaturii fesiere. Se repetă de 8-10 ori

Din decubit ventral, coatele îndoite, mâinile sub bărbie, membrele inferioare întinse

T1: îndoirea alternativă, apoi simultană a genunchilor spre șezut, încordarea mușchilor fesieri cu menținere 5 secunde

T2: revenire, relaxare. Se repetă de 8-10 ori

3.4.3 Obiective și programe de exerciții individualizate, aplicate fiecărui subiect

De menționat ar fi faptul că exercițiile au fost efectuate păstrând frecvența cardiacă sub pragul maximal calculculat conform formulei lui Astrand: FC max = 220 – vârsta în ani și fără a depăși valoarea maximală a tensiunii arteriale sistolice, la această categorie de vârsta aceasta fiind considerată cea de 170 mmHg.

Subiectul 1: C.I., gen: M, vârstă: 58 ani

Diagnostic medical: HTA, Cardiopatie ischiemică, Angină pectorală, Diabet zaharat tip II

Obiective:

echilibrarea sistemului nervos și influențarea pozitivă a centrilor vasomotorii

favorizarea vasodilatației periferice și a decongestionării unor segmente ale corpului

relaxare musculară și neuropsihică

ameliorarea controlului glicemic

ameliorarea parametrilor respiratorii

ameliorarea capacității de efort

ameliorarea circulației vasculare generale

creșterea forței și rezistenței musculare

Program de exerciții:

Mers pe loc și în deplasare cu ducerea brațelor înainte sus, cu inspirație coborârea lor prin lateral, cu expirație. (ritm lent, 10 repetări)

Din ortostatism cu un braț întins sus, iar celălalt jos, se execută mers în ritm lent, cu schimbarea pozițiilor brațelor prin înainte și arcuire la fiecare pas, cu respirație ritmică. (ritm lent, 10 repetări pe fiecare membru)

Din ortostatism ușor depărtat, se execută o ușoară genoflexiune, cu ducerea mâinilor la ceafă prin lateral, cu inspir, revenire pe expir. (ritm lent, 10 repetări)

Din ortostatism cu un baston în mâini, ținut de capete, pas înainte pe piciorul stâng cu ducerea brațelor prin înainte, sus, cu inspir, revenire pe expir. (ritm lent, 8 repetări)

Din ortostatism depărtat, cu un baston după omoplați, prins de capete

T1-2: extensia capului, trunchiului și membrul inferior drept întins înapoi, în sprijin cu vârful piciorului pe sol, cu inspir

T3-4: revenire în poziția inițială cu expir. (ritm lent, 4 repetări pe fiecare picior)

Din ortostatism depărtat, cu membrele superioare întinse înainte.

T1-4: mers pe vârfuri cu depărtarea brațelor până la 90o, extensia capului și trunchiului, inspir prelung

T5-8: mers pe loc cu revenirea brațelor, capului și trunchiului la poziția inițială cu expir. (ritm lent, 5 repetări fără pauze, la final 2 respirații complete și scuturarea membrelor)

Din ortostatism depărtat, cu mâinile pe șolduri

T1-2: rotarea trunchiului cu amplitudine progresivă spre dreapta cu inspir

T3-4: revenire la poziția inițială cu expir

T5-6: rotarea trunchiului spre stânga cu inspir

T7-8: revenire la poziția inițială. (ritm lent, 4 repetări)

Din ortostatism depărtat, cu mâinile la piept, inspir

T1-2: răsucirea trunchiului spre dreapta cu arcuire și expir

T3-4: revenire în poziția inițială, inspir

T5-6: răsucirea trunchiului spre stânga, cu arcuire și expir

T7-8: revenire în poziția inițială, inspir. (ritm lent, 4 repetări)

Așezat, membrele inferioare depărtate, trunchiul aplecat înainte, coatele sprijinite pe genunchi. Se menține poziția 30 de secunde, se revine cu trunchiul la verticală, 30 de secunde. (Se repetă de 2 ori, se pregătește pacientul pentru trecerea la exercițiile din decubit dorsal)

Din decubit dorsal, inspir, ridicarea alternativă a unui membru inferior, cu genunchiul flectat, prinderea lui cu mâinile și tragerea lui la piept, concomitent cu contracția abdominalilor cu expir; se menține 4 secunde, revenire în poziția inițială cu expir. (4 repetări pe fiecare membru)

Din decubit dorsal, cu genunchii flectați, tălpile pe sol, membrele superioare întinse în prelungirea trunchiului, inspir; ducerea brațelor prin înainte jos, pe lângă corp, concomitent cu ducerea genunchilor la piept, cu expir; revenire în poziția inițială cu inspir. (6 repetări)

Din decubit dorsal, genunchii flectați, tălpile pe sol, membrele superioare întinse pe lângă corp, se ridică ambele membre inferioare de pe sol și se imită pedalarea cu respirație ritmică. (8 repetări pe fiecare membru)

Se ridică pacientul din decubit dorsal în așezat la marginea patului pentru 30 de secunde pentru reacomodare la poziția ortostatică după care se continuă programul cu exerciții combinate:

Din așezat pe un scaun sau pe marginea patului, cu tălpile sprijinite pe sol, ridicare în ortostatism, cu ducerea brațelor lateral, cu inspir; revenire în așezat, cu coborârea brațelor pe expir. (ritm lent, 6 repetări)

Din ortostatism, cu membrele inferioare apropiate, cu greutăți de 1-1,5 kg în mâini se execută fandări laterale, de-o parte parte și de cealaltă, cu ducerea brațelor întinse în lateral. (ritm lent, 6 repetări de fiecare parte)

Din ortostatism, ducerea brațelor prin înainte sus, cu ridicare pe vârfuri, cu inspir, urmată de îndoirea genunchilor și coborârea brațelor prin înainte jos, până se ajunge în sprijin ghemuit, cu expir; se revine la poziția inițială. (ritm lent, 8 repetări)

În încheiere se execută exerciții de gimnastică respiratorie:

Din patrupedie, expirație activă cu ridicarea abdomenului în sus, urmată de inspirație cu coborârea abdomenului și ridicarea toracelui și capului. (10 repetări)

Din așezat pe scaun, se execuă aplecarea trunchiului înainte, cu brațele încrucișate pe abdoment pe expir, urmată de ridicarea trunchiului cu ducerea brațelor în lateral pe inspir. (10 repetări)

Așezat, membrele inferioare depărtate, trunchiul aplecat înainte, coatele sprijinite pe genunchi

Se recomandă pacientului ca în afara ședinței de kinetoterapie să aibă activități cum ar fi mersul și pedalarea pe bicicletă ergonomică cu încărcare minimă sau fără încărcare, menținând un ritm lent spre moderat.

Durata ședinței: 25-35 de minute

Subiectul 2: M.D., gen: F, vârsta: 61 ani

Diagnostic medical: HTA, Coxartroză, Gonartroză

Obiective:

echilibrarea sistemului nervos și influențarea pozitivă a centrilor vasomotorii

favorizarea vasodilatației periferice și a decongestionării unor segmente ale corpului

relaxare musculară și neuropsihică

ameliorarea parametrilor respiratorii

ameliorarea capacității de efort

ameliorarea circulației vasculare generale

creșterea mobilității articulare la membrele inferioare

creșterea forței și rezistenței musculare la membrele inferioare

Program de exerciții:

Din așezat pe un scaun, cu mâinile pe șolduri se execută aplecarea capului înainte, cu expir, lăsarea lui pe spate, cu inspir. (ritm lent, 8 repetări)

Poziția inițială ca în exercițiul anterior, se execută înclinări ale capului spre stâga și spre dreapta cu inspir și expir. (ritm lent, 8 repetări)

Aceeași poziție inițială, se execută răsuciri stânga-dreapta ale capului, cu inspir și expir. (ritm lent, 8 repetări)

Din ortostatism depărtat cu membrele superioare pe lângă trunchi, îndoirea laterală spre stânga a trunchiului, brațul stâng alunecă în jos pe coapsă, înspre genunchi, iar cel drept cu cotul flectat, alunecă în pe torace, cu inspir, privirea urmărește brațul stâng; revenire cu expir. Se execută și în cealaltă direcție. (8 repetări de fiecare parte)

Pacientul în decubit dorsal, kinetoterapeutul execută mobilizări ale rotulei în plan transversal și longitudinal

Decubit dorsal, membrul inferior în ușoară flexie a genunchiului (10o), kinetoterapeutul prinde rotula trăgând-o în jos și în afară; se comandă extensia completă, cu tracționarea rotulei în sus și înăuntru. (2 serii a câte 10 repetări)

Pacientul în decubit dorsal, cu coapsa întinsă, gamba în afara mesei, membrul inferior opus flectat se sprijină cu piciorul pe pat; kinetoterapeutul face priză pe fața dorsală a piciorului și pe fața anterioară a gambei, distal; pacientul execută flexia dorsală a piciorului, blocată complet de kinetoterapeut, și continuă cu extensia gambei. (2 serii a câte 6 repetări pe fiecare membru)

Pacientul în decubit dorsal cu coapsa întinsă, gamba în afara patului, membrul inferior opus flectat se sprijină cu piciorul pe pat; kinetoterapeutul face priză pe fața anterioară a coapsei, distal, și pe gambă tot distal; pacientul încearcă flexia coxo-femurală, blocată de kinetoterapeut și execută în continuare extensia gambei contrarezistenței. (2 serii a câte 6 repetări pe fiecare membru)

Decubit dorsal, genunchii îndoiți, kinetoterapeutul opune rezistență la nivelul treimei inferioare a gambei; se execută extensia gambei. (8 repetări pe fiecare membru)

Decubit ventral, gamba în afara mesei, sub genunchi un săculeț cu nisip; se menține poziția

Decubit dorsal, genunchii flectați; se execută ridicări de bazin. (2 serii a câte 6 repetări)

Decubit dorsal, genunchii flectați; se ridică trunchiul la verticală. (4 serii a câte 5 repetări)

Decubit dorsal, un membru inferior fixat în poziție neutră, celălalt execută mișcări de abducție. (4 serii a câte 10 repetări)

Decubit ventral, bazinul fixat la masă, genunchiul flectat la 90o; se deplasează gamba în afară sau înăuntru (rotație externă/rotație internă). (4 serii a câte 8 repetări)

Patrupedie, se flectează șoldul prin lăsarea trunchiului în față spre sol sau prin sprijinul feselor pe călcâie și aplecarea trunchiului. (4 serii a câte 8 repetări)

Din ortostatism, se execută fandări frontale. (4 serii a câte 6 repetări pe fiecare membru)

Din ortostatism, se execută fandări laterale. (4 serii a câte 6 repetări pe fiecare membru)

Pedalaj la bicicleta ergonomică fără încărcare. (10-15 minute)

Programul se încheie cu posturi pentru facilitare respiratorie și relaxare musculară, dar și cu posturi pentru evitarea instalării flexumului de șold:

Așezat, membrele inferioare depărtate, trunchiul ușor aplecat înainte, mâinile pe genunchi, se menține poziția și se respiră normal

Decubit dorsal, membrele inferioare întinse; se așează o pernă sub șolduri. (Se menține poziția 2-4 minute)

Toate exercițiile se execută pe timpii respiratori, fără a forța o apnee prelungită

Se recomandă pacientului respectarea regulilor de igienă, atât a genunchiului cât și a șoldului.

Durata programului: 50 – 60 de minute. Pe parcurs se fac verificări ale tensiunii arteriale și ale frecvenței cardiace.

Subiectul 3: K.E., gen: F, vârstă: 70 ani

Diagnosticul medical: Discopatie lombară

Obiective:

combaterea durerii

relaxarea musculaturii paravertebrale

tonizarea musculaturii abdominale

tonizarea musculaturii gambei

Program de exerciții:

Decubit dorsal, membrele inferioare flectate din genunchi, se trage câte un genunchi la piept și se fac ușoare presiuni. (10 repetări pe fiecare membru inferior)

Poziția de la exercițiul 1, se trag ambii genunchi la piept și se fac ușoare presiuni. (10 repetări)

Decubit dorsal, membrele inferioare flectate din genunchi, tălpile sprijinite pe saltea, se execută ridicarea șezutului de pe saltea, spatele rămânând lipit de aceasta. (2 serii a câte 8 repetări)

Decubit dorsal, membrele inferioare flectate din genunchi, mâinile pe coapse, se execută ridicarea capului și a trunchiului, mâinile alunecând în sus până la genunchi. (2 serii a câte 6 repetări)

Decubit dorsal, membrele inferioare flectate din genunchi, se execută alternativ mișcări de lateralitate medială ale genunchilor. (2 serii a câte 6 repetări)

Decubit dorsal, membrele inferioare flectate din genunchi, se execută tragerea unui genunchi la piept concomitent cu ridicarea capului. (2 serii a câte 6 repetări)

Decubit dorsal, membrele inferioare flectate din genunchi, genunchii lipiți, se execută aplecări ale ambilor genunchi, de-o parte și de cealaltă, până ce aceștia ating salteaua. (10 repetări)

Decubit dorsal, membrele inferioare flectate din genunchi, ridicate de pe sol, șoldul flectat la 90o, se fac mișcări de pedalare. (10 repetări pe fiecare membru)

Din patrupedie, se trage câte un genunchi la piept, apoi se lasă șezutul pe călcâie. (10 repetări)

Din așezat pe un scaun, genunchii mult depărtați, se apleacă trunchiul înainte, între genunchi, cu expir pe aplecare și inspir pe revenire. (2 serii a câte 6 repetări)

Din ortostatism, cu mâinile sprijinite de spătarul unui scaun sau de o bară fixă, se execută genoflexiuni; spatele se menține drept și călcâiele în contact permanent cu solul. (2 serii a câte 6 repetări)

Toate exercițiile se fac pe timpii respiratori.

Programul se încheie cu exerciții de gimnastică respiratorie și posturi de facilitare respiratorie și relaxare musculară.

Din așezat pe scaun, se execuă aplecarea trunchiului înainte, cu brațele încrucișate pe abdoment pe expir, urmată de ridicarea trunchiului cu ducerea brațelor în lateral pe inspir (10 repetări)

Ortostatism, cu spatele rezemat la perete, picioarele la 15-20 de centimetri de perete, trunchiul ușor aplecat înainte, membrele superioare atârnă liber în fața corpului. (Se menține poziția 1-2 minute)

Decubit dorsal, trunchiul sprijinit pe perne la un unghi de 45o, cu genunchii ușor flectați. Se menține poziția (durata variază)

Se recomandă pacientului ca în afara ședințelor de kinetoterapiei să respecte regulile de igienă menționate anterior.

Subiectul 4: M.E., gen: M, vârstă: 73 ani

Diagnostic medical: Cardiopatie ischiemică cronică, Coxartroză dreaptă, Diabet zaharat tip II, HTA

Obiective:

echilibrarea sistemului nervos și influențarea pozitivă a centrilor vasomotorii

favorizarea vasodilatației periferice și a decongestionării unor segmente ale corpului

relaxare musculară și neuropsihică

ameliorarea controlului glicemic

ameliorarea parametrilor respiratorii

ameliorarea capacității de efort

ameliorarea circulației vasculare generale

creșterea mobilității șoldului

creșterea forței și rezistenței musculare șoldului drept

Program de exerciții:

Mers pe loc și în deplasare cu ducerea brațelor prin înainte sus, cu inspirație, coborârea lor prin lateral, cu expirație. (ritm lent, 3 serii a câte 4 repetări)

Din ortostatism ușor depărtat, se execută o ușoară genoflexiune, cu ducerea mâinilor la ceafă prin lateral cu inspir, se revine cu expir. (ritm lent, 8 repetări)

Din ortostatism cu un braț întins sus, iar celălalt jos, se execută mers în ritm lent, cu schimbarea pozițiilor brațelor prin înainte și arcuire la fiecare pas, cu respirație ritmică. (ritm lent, 10 repetări pe fiecare membru)

Din ortostatism depărtat, cu mâinile pe șolduri

T1-2: rotarea trunchiului cu amplitudine progresivă spre dreapta cu inspir

T3-4: revenire la poziția inițială cu expir

T5-6: rotarea trunchiului spre stânga cu inspir

T7-8: revenire la poziția inițială. (ritm lent, 4 repetări)

Din așezat pe un scaun, cu mâinile pe șolduri se execută aplecarea capului înainte, cu expir, lăsarea lui pe spate, cu inspir. ( ritm lent, 8 repetări)

Poziția inițială de la exercițiul anterior se execută înclinări spre stânga și spre dreapta, cu inspir/expir.(ritm lent, 8 repetări)

Aceeași poziție inițială de la precedentele două exerciții se execută răsuciri stânga-dreapta cu inspir și expir. (ritm lent, 8 repetări)

Decubit dorsal, genunchii flectați; se ridică trunchiul la verticală (3 serii a câte 5 repetări)

Decubit dorsal, un membru inferior fixat în poziție neutră, celălalt execută mișcări de abducție (2 serii a câte 8 repetări)

Ortostatism, mâinile prind bara de pe scara fixă; genoflexiuni cu proiecția trunchiului înainte (3 serii a câte 3 repetări)

Ortostatism, la scară fixă, mâinile prind scara, membrul inferior drept pe placă cu rotile; se execută mișcări de abducție cu revenire la poziția 0 (2 serii a câte 6 repetări)

Decubit ventral, bazinul fixat; se execută extensii ale șoldului, cu și fără flectarea genunchiului (4 serii a câte 4 repetări)

Decubit ventral, bazinul fixat la masă, genunchiul drept flectat la 90o, membrul inferior stâng extins; se deplasează gamba dreaptă în afară sau înăuntru (rotație externă/rotație internă). (ritm lent, 2 serii a câte 4 repetări)

Pedalaj la bicicleta ergonomică fără încărcare (3-5 minute)

Programul se încheie cu exerciții de gimnastică respiratorie:

Decubit dorsal, mâinile pe abdomen, coatele pe saltea, se execută o expirație impusă, prin pronunțarea literei S și coborârea abdomenului, urmată de inspirație cu ridicarea abdomenului. (8 repetări)

Inspirație sacadată, urmată de expirație lentă, continuă cu durata de 2 ori mai mare decât inspirul (10 repetări)

Între exercții se fac pauze de 30-60 de secunde pentru a evita apariția dispneei.

Exercițiile se execută pe timpii respiratori.

Se recomandă pacientului respectarea regulilor de igienă, anterior menționate, aferente afecțiunilor.

Durata programului: 35-40 de minute

Subiectul 5: C.L., gen: F, vârstă: 63 ani

Diagnostic medical: Lombosciatică, HTA

Obiective:

echilibrarea sistemului nervos și influențarea pozitivă a centrilor vasomotorii

favorizarea vasodilatației periferice și a decongestionării unor segmente ale corpului

relaxare musculară și neuropsihică

ameliorarea parametrilor respiratorii

ameliorarea capacității de efort

ameliorarea circulației vasculare generale

combaterea durerii

relaxarea musculaturii paravertebrale

tonizarea musculaturii abdominale

tonizarea musculaturii gambei

Program de exerciții:

Mers pe loc și în deplasare cu ducerea brațelor prin înainte sus, cu inspirație, coborârea lor prin lateral, cu expirație (ritm lent, 8 repetări)

Din ortostatism ușor depărtat, se execută o ușoară genoflexiune, cu ducerea mâinilor la ceafă prin lateral cu inspir, se revine cu expir (ritm lent, 10 repetări)

Din așezat pe un scaun, cu mâinile pe șolduri se execută aplecarea capului înainte, cu expir, lăsarea lui pe spate, cu inspir. (ritm lent, 8 repetări)

Poziția inițială ca în exercițiul anterior, se execută înclinări ale capului spre stâga și spre dreapta cu inspir și expir. (ritm lent, 8 repetări)

Aceeași poziție inițială, se execută răsuciri stânga-dreapta ale capului, cu inspir și expir. (ritm lent, 8 repetări)

Din ortostatism depărtat cu membrele superioare pe lângă trunchi, îndoirea laterală spre stânga a trunchiului, brațul stâng alunecă în jos pe coapsă, înspre genunchi, iar cel drept cu cotul flectat, alunecă în pe torace, cu inspir, privirea urmărește brațul stâng; revenire cu expir. Se execută și în cealaltă direcție. (8 repetări de fiecare parte)

Din ortostatism cu un baston în mâini, ținut de capete, pas înainte pe piciorul stâng cu ducerea brațelor prin înainte sus, inspir; revenire cu expir. Se execută și pe piciorul drept (8 repetări pe fiecare picior)

Din așezat pe un taburet sau din ortostatism depărtat, cu mâinile pe șolduri

T1-2: rotarea trunchiului cu amplitudine progresivă spre dreapta cu inspir

T3-4: revenire la poziția inițială cu expir

T5-6: rotarea trunchiului spre stânga cu inspir

T7-8: revenire la poziția inițială (8 repetări)

Decubit dorsal, membrele inferioare flectate din genunchi, se trage câte un genunchi la piept și se fac ușoare presiuni. (5 repetări pe fiecare membru inferior)

Poziția de la exercițiul 9, se trag ambii genunchi la piept și se fac ușoare presiuni. (5 repetări)

Decubit dorsal, membrele inferioare flectate din genunchi, tălpile sprijinite pe saltea, se execută ridicarea șezutului de pe saltea, spatele rămânând lipit de aceasta. (2 serii a câte 6 repetări)

Decubit dorsal, membrele inferioare flectate din genunchi, mâinile pe coapse, se execută ridicarea capului și a trunchiului, mâinile alunecând în sus până la genunchi. (6 repetări)

Decubit dorsal, membrele inferioare flectate din genunchi, se execută alternativ mișcări de lateralitate medială ale genunchilor. (2 serii a câte 6 repetări)

Decubit dorsal, membrele inferioare flectate din genunchi, se execută tragerea unui genunchi la piept concomitent cu ridicarea capului; (6 repetări)

Decubit dorsal, membrele inferioare flectate din genunchi, genunchii lipiți, se execută aplecări ale ambilor genunchi, de-o parte și de cealaltă, până ce aceștia ating salteaua. (10 repetări)

Din ortostatism, cu mâinile sprijinite de spătarul unui scaun sau de o bară fixă, se execută genoflexiuni; spatele se menține drept și călcâiele în contact permanent cu solul. (3 serii a câte 6 repetări)

Programul se încheie cu posturi de facilitare respiratorie și relaxare musculară:

Ortostatism, cu spatele rezemat la perete, picioarele la 15-20 de centimetri de perete, trunchiul ușor aplecat înainte, membrele superioare atârnă liber în fața corpului. (Se menține poziția 1-2 minute)

Inspirație sacadată, urmată de expirație lentă, continuă cu durata de 2 ori mai mare decât inspirul (10 repetări)

Decubit dorsal, trunchiul sprijinit pe perne la un unghi de 45o, cu genunchii ușor flectați. Se menține poziția (durata variază)

Se recomandă pacientului respectarea regulilor de igienă anterior menționate.

Datorită afecțiunilor, pe timpul programului pacientul trebuie menținut sub observare permanentă, atât vizual cât și prin comunicare, și este necesară monitorizarea constantă a valorilor tensiunii arteriale și a ritmului cardiac.

Durata programului: 35-40 de minute

Observație personală: suspect de fibrilații cardiace – neconfirmată

Subiectul 6: T.C., gen: M, vârstă: 60 ani

Diagnostic medical: Discopatie lombară, HTA, Cardiopatie ischiemică

Obiective:

echilibrarea sistemului nervos și influențarea pozitivă a centrilor vasomotorii

favorizarea vasodilatației periferice și a decongestionării unor segmente ale corpului

relaxare musculară și neuropsihică

ameliorarea parametrilor respiratorii

ameliorarea capacității de efort

ameliorarea circulației vasculare generale

combaterea durerii

relaxarea musculaturii paravertebrale

tonizarea musculaturii abdominale

tonizarea musculaturii gambei

Program de exerciții:

Din ortostatism ușor depărtat, se execută o ușoară genoflexiune, cu ducerea mâinilor la ceafă prin lateral cu inspir, se revine cu expir. (ritm lent, 10 repetări)

Din așezat pe un scaun, cu mâinile pe șolduri se execută aplecarea capului înainte, cu expir, lăsarea lui pe spate, cu inspir. (ritm lent, 8 repetări)

Poziția inițială ca în exercițiul anterior, se execută înclinări ale capului spre stâga și spre dreapta cu inspir și expir. (ritm lent, 8 repetări)

Aceeași poziție inițială, se execută răsuciri stânga-dreapta ale capului, cu inspir și expir. (ritm lent, 8 repetări)

Din așezat pe un taburet, cu mâinile pe șolduri

T1-2: rotarea trunchiului cu amplitudine progresivă spre dreapta cu inspir

T3-4: revenire la poziția inițială cu expir

T5-6: rotarea trunchiului spre stânga cu inspir

T7-8: revenire la poziția inițială (ritm lent, 6 repetări)

Din decubit dorsal, inspir, ridicarea alternativă a unui membru inferior, cu genunchiul flectat, prinderea lui cu mâinile și tragerea lui la piept, concomitent cu contracția abdominalilor cu expir, revenire în poziția inițială cu inspir. (4 repetări)

Din decubit dorsal, genunchii flectați, tălpile pe sol, membrele superioare întinse pe lângă corp, se ridică ambele membre inferioare de pe sol și se imită pedalarea cu respirație ritmică. (8 repetări)

Decubit dorsal, membrele inferioare flectate din genunchi, se trage câte un genunchi la piept și se fac ușoare presiuni. (6 repetări pe fiecare membru inferior)

Poziția de la exercițiul 8, se trag ambii genunchi la piept și se fac ușoare presiuni. (8 repetări)

Decubit dorsal, membrele inferioare flectate din genunchi, tălpile sprijinite pe saltea, se execută ridicarea șezutului de pe saltea, spatele rămânând lipit de aceasta. (8 repetări)

Decubit dorsal, membrele inferioare flectate din genunchi, mâinile pe coapse, se execută ridicarea capului și a trunchiului, mâinile alunecând în sus până la genunchi. (4 repetări)

Decubit dorsal, membrele inferioare flectate din genunchi, se execută alternativ mișcări de lateralitate medială ale genunchilor. (2 serii a câte 6 repetări)

Decubit dorsal, membrele inferioare flectate din genunchi, se execută tragerea unui genunchi la piept concomitent cu ridicarea capului. (2 serii a câte 4 repetări pe fiecare membru)

Decubit dorsal, membrele inferioare flectate din genunchi, genunchii lipiți, se execută aplecări ale ambilor genunchi, de-o parte și de cealaltă, până ce aceștia ating salteaua. (10 repetări)

Decubit dorsal, membrele inferioare flectate din genunchi, ridicate de pe sol, șoldul flectat la 90o, se fac mișcări de pedalare. (8 repetări pe fiecare membru)

Din patrupedie, se trage câte un genunchi la piept, apoi se lasă șezutul pe călcâie. (10 repetări)

Din așezat pe un scaun, genunchii mult depărtați, se apleacă trunchiul înainte, între genunchi, cu expir pe aplecare și inspir pe revenire. (6 repetări)

Din ortostatism, cu mâinile sprijinite de spătarul unui scaun sau de o bară fixă, se execută genoflexiuni; spatele se menține drept și călcâiele în contact permanent cu solul. (2 serii a câte 5 repetări)

Programul se încheie cu posturi de facilitare respiratorie și relaxare musculară:

Ortostatism, cu spatele rezemat la perete, picioarele la 15-20 de centimetri de perete, trunchiul ușor aplecat înainte, membrele superioare atârnă liber în fața corpului. (Se menține poziția 1-2 minute)

Inspirație sacadată, urmată de expirație lentă, continuă cu durata de 2 ori mai mare decât inspirul (10 repetări)

Decubit dorsal, trunchiul sprijinit pe perne la un unghi de 45o, cu genunchii ușor flectați. Se menține poziția (durata variază)

Se recomandă pacientului respectarea regulilor de igienă menționate anterior și renunțarea completă la fumat și la consumul de băuturi ce conțin cofeină.

Durata programului: 45-50 de minute (cu pauze relativ lungi)

Subiectul 7: Ț.B., gen: F, vârstă: 68 ani

Diagnostic medical: Gonartroză bilaterală, Osteoporoză, Coxartroză bilaterală, Angină pectorală

Obiective:

echilibrarea sistemului nervos și influențarea pozitivă a centrilor vasomotorii

favorizarea vasodilatației periferice și a decongestionării unor segmente ale corpului

relaxare musculară și neuropsihică

ameliorarea parametrilor respiratorii

ameliorarea capacității de efort

ameliorarea circulației vasculare generale

creșterea mobilității articulare la șold și genunchi

creșterea forței musculare la șold și genunchi

Program de exerciții:

Din așezat pe un taburet sau din ortostatism depărtat, cu mâinile pe șolduri

T1-2: rotarea trunchiului cu amplitudine progresivă spre dreapta cu inspir

T3-4: revenire la poziția inițială cu expir

T5-6: rotarea trunchiului spre stânga cu inspir

T7-8: revenire la poziția inițială. (6 repetări)

Din ortostatism depărtat, cu mâinile la piept, inspir

T1-2: răsucirea trunchiului spre dreapta cu arcuire și expir

T3-4: revenire în poziția inițială, inspir

T5-6: răsucirea trunchiului spre stânga, cu arcuire și expir

T7-8: revenire în poziția inițială, inspir (4 repetări)

Din așezat pe un scaun, cu mâinile pe șolduri se execută aplecarea capului înainte, cu expir, lăsarea lui pe spate, cu inspir. (ritm lent, 6 repetări)

Poziția inițială ca în exercițiul anterior, se execută înclinări ale capului spre stâga și spre dreapta cu inspir și expir. (ritm lent, 6 repetări)

Aceeași poziție inițială, se execută răsuciri stânga-dreapta ale capului, cu inspir și expir. (ritm lent, 6 repetări)

Ortostatism, mâinile prind bara de pe scara fixă; genoflexiuni cu proiecția trunchiului înainte. (3 serii a câte 3 repetări)

Pacientul în decubit dorsal, kinetoterapeutul execută mobilizări ale rotulei în plan transversal și longitudinal

Decubit dorsal, membrul inferior în ușoară flexie a genunchiului (10o), kinetoterapeutul prinde rotula trăgând-o în jos și în afară; se comandă extensia completă, cu tracționarea rotulei în sus și înăuntru (2 serii a câte 5 repetări)

Decubit dorsal, genunchii îndoiți, kinetoterapeutul opune rezistență la nivelul treimei inferioare a gambei; se execută extensia gambei (2 serii a câte 5 repetări)

Șezând, la nivelul gleznei se fixează greutăți cu valori progresive; extensia gambei până la apariția oboselii musculare

Decubit dorsal, cu membrele inferioare întinse, mâinile pe lângă corp; se execută flexia membrului inferior cu genunchiul flectat după care întinde genunchiul la verticală. Se execută alternativ cu câte un membru inferior, apoi cu ambele simultan

Decubit dorsal, membrele inferioare întinse, se execută mișcări de abducție ale membrelor inferioare (8 repetări de fiecare parte)

Decubit ventral, bazinul fixat; se execută flexii din șold, cu și fără flectarea genunchiului (2 serii a câte 5 repetări)

Decubit ventral, bazinul fixat la masă, genunchiul flectat la 90o; se deplasează gamba în afară sau înăuntru (rotație externă/rotație internă)

Pedalaj la bicicleta ergonomică fără încărcare (5 minute)

Decubit ventral, gamba în afara mesei, sub genunchi un săculeț cu nisip; se menține poziția (3 minute)

Decubit dorsal, membrele inferioare întinse; se așează o pernă sub șolduri. Se menține poziția (5 minute)

Programul se încheie cu posturi de facilitate respiratorie și relaxare musculară si exerciții de gimnastică respiratorie

Așezat,membrele inferioare depărtate, trunchiul aplecat înainte, mâinile sprijinite pe genunchi. Se menține poziția

Ortostatism, membrele inferioare depărtate la nivelul umerilor, trunchiul ușor înclinat înainte, brațele se sprijină pe un suport. Se menține poziția

Inspirație sacadată, urmată de expirație lentă, continuă cu durata de 2 ori mai mare decât inspirul (8 repetări)

Se recomandă pacientului respectarea regulilor de igienă aferente patologiilor, se emfazează necesitatea utilizării bastonului, se recomandă utilizarea pantofilor ortopedici și se atrage atenția asupra menținerii unei posturi verticale pe cât posibile a corpului.

Se monitorizează atent reacțile pacientului la exercițiile din decubit ventral, în caz de nevoie se întrerupe exercițiul și se revine în poziția sezând cu exerciții de inspir/expir.

Durata programului: 40-45 minute (din care aproximativ 15 minute – posturi)

Subiectul 8: V.M., gen: M, vârstă: 71

Diagnostic medical: Discopatie lombară L4-L5, Lombosciatică stg., Gonartroză, Coxartroză, HTA

Obiective:

echilibrarea sistemului nervos și influențarea pozitivă a centrilor vasomotorii

favorizarea vasodilatației periferice și a decongestionării unor segmente ale corpului

relaxare musculară și neuropsihică

ameliorarea parametrilor respiratorii

ameliorarea capacității de efort

ameliorarea circulației vasculare generale

combaterea durerii

relaxarea musculaturii paravertebrale

tonizarea musculaturii abdominale

tonizarea musculaturii gambei

creșterea stabilității la genunchi și șold

creșterea mobilității articulare la genunchi și șold

creșterea forței musculare a șoldului și genunchiului

Program de exerciții:

Din ortostatism ușor depărtat, se execută o ușoară genoflexiune, cu ducerea mâinilor la ceafă prin lateral cu inspir, se revine cu expir. (ritm lent, 10 repetări)

Din așezat pe un scaun, cu mâinile pe șolduri se execută aplecarea capului înainte, cu expir, lăsarea lui pe spate, cu inspir. (ritm lent, 6 repetări)

Poziția inițială ca în exercițiul anterior, se execută înclinări ale capului spre stâga și spre dreapta cu inspir și expir. (ritm lent, 6 repetări)

Aceeași poziție inițială, se execută răsuciri stânga-dreapta ale capului, cu inspir și expir. (ritm lent, 6 repetări)

Din decubit dorsal, inspir, ridicarea alternativă a unui membru inferior, cu genunchiul flectat, prinderea lui cu mâinile și tragerea lui la piept, concomitent cu contracția abdominalilor cu expir; se menține 4 secunde, revenire în poziția inițială cu inspir. (6 repetări)

Din decubit dorsal, genunchii flectați, tălpile pe sol, membrele superioare întinse pe lângă corp, se ridică ambele membre inferioare de pe sol și se imită pedalarea cu respirație ritmică. ( 6 repetări)

Pacientul în decubit dorsal, kinetoterapeutul execută mobilizări ale rotulei în plan transversal și longitudinal

Decubit dorsal, membrul inferior în ușoară flexie a genunchiului (10o), kinetoterapeutul prinde rotula trăgând-o în jos și în afară; se comandă extensia completă, cu tracționarea rotulei în sus și înăuntru

Decubit dorsal, genunchii îndoiți, kinetoterapeutul opune rezistență la nivelul treimei inferioare a gambei; se execută extensia gambei (8 repetări)

Pacientul în decubit dorsal cu coapsa întinsă, gamba în afara patului, membrul inferior opus flectat se sprijină cu piciorul pe pat; kinetoterapeutul face priză pe fața anterioară a coapsei, distal, și pe gambă tot distal; pacientul încearcă flexia coxo-femurală, blocată de kinetoterapeut și execută în continuare extensia gambei contrarezistenței (6 repetări)

Decubit dorsal, cu membrele inferioare întinse, mâinile pe lângă corp; se execută flexia membrului inferior cu genunchiul flectat după care întinde genunchiul la verticală. Se execută alternativ cu câte un membru inferior, apoi cu ambele simultan (2 serii a câte 5 repetări)

Decubit dorsal, un membru inferior fixat în poziție neutră, celălalt execută mișcări de abducție (2 serii a câte 8 repetări)

Decubit dorsal, membrele inferioare flectate din genunchi, genunchii lipiți, se execută aplecări ale ambilor genunchi, de-o parte și de cealaltă, până la limită, kinetoterapeutul face foarte ușoare presiuni la sfârțitul cursei. (10 repetări)

Decubit dorsal, membrele inferioare flectate din genunchi, se execută mișcări de lateralitate medială ale genunchilor, până la limită, kinetoterapeutul face foarte ușoare presiuni la sfârșitul cursei.

Decubit dorsal, membrele inferioare flectate din genunchi, tălpile sprijinite pe saltea, se execută ridicarea șezutului de pe saltea, spatele rămânând lipit de aceasta (6 repetări)

Decubit dorsal, membrele inferioare flectate din genunchi, mâinile pe coapse, se execută ridicarea capului și a trunchiului, mâinile alunecând în sus până la genunchi (2 serii a câte 6 repetări)

Din ortostatism, cu mâinile sprijinite de spătarul unui scaun sau de o bară fixă, se execută genoflexiuni; spatele se menține drept și călcâiele în contact permanent cu solul (3 serii a câte 4 repetări)

Decubit ventral, gamba în afara mesei, sub genunchi un săculeț cu nisip; se menține poziția

Decubit dorsal, membrele inferioare întinse; se așează o pernă sub șolduri

Pedalare lentă la bicicleta ergonomică fără încărcare. (s-a executat doar în ultimele 2 săptămâni)

Programul se încheie cu exerciții de gimnastică respiratorie și posturi de facilitare respiratorie.

Ortostatism, membrele inferioare depărtate la nivelul umerilor, trunchiul înclinat înainte, brațele se sprijină pe un suport. Se menține poziția

Decubit dorsal, mâinile pe abdomen, coatele pe saltea, se execută o expirație impusă, prin pronunțarea literei S și coborârea abdomenului, urmată de inspirație cu ridicarea abdomenului. (6 repetări)

Inspirație sacadată, urmată de expirație lentă, continuă cu durata de 2 ori mai mare decât inspirul

Se recomandă pacientului respectarea regulilor de igienă menționate anterior, purtarea de lombostat și evitarea pozițiilor fixe pentru o perioadă îndelungată și evitarea mișcărilor de extensie ale coloanei (pacientul având tendința de a executa această mișcare)

Durata programului: 55-60 de minute

CAPITOLUL IV – PREZENTAREA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR

În acest capitol vor fi prezentate rezultatele evaluării intermediare, cu raportare la valorile inițiale, și rezultatele evaluării finale cu raportare la anterioarele evaluări, atât pentru fiecare subiect individual cât și pe întreg eșantionul de subiecți. Prezentarea rezultatelor va fi făcută atât sub formă tabelară cât și sub formă grafică.

Evaluarea intermediară a fost efectuată pentru a observa modificările aduse parametrilor în urma aplicării programelor de exerciții și pentru a stabili necesitatea schimbării sau menținerii exercițiilor.

Rezultate evaluare intermediară

Subiectul 1

Valorile tensiunii arteriale (TA) si frecvenței cardiace (FC) de repaus

Din acest punct de vedere subiectul nu prezintă nici o modificare față de evaluarea inițială

Din punct de vedere al activităților fizice zilnice pacientul susține că totul se desfășoară precum la evaluarea inițială

Valorile testului de performanța fizică (testul pendulului)

Având în vedere diferența mare din punct de vedere al proporției (≈35%) a distanței parcurse (87 metri) și motivele diferite ale opririi se presupune că testarea inițială a fost efectuată greșit sau că nivelul de concentrare a subiectului din ziua testării inițiale nu i-a permis acestuia să respecte indicațiile primite cu privire la modul de execuție a mersului.

Se recomandă continuarea programului de exerciții cu creșterea treptată a numărului de repetări pentru fiecare exercițiu, sau creșterea intensității rimului de executare.

Subiectul 2

Valori ale mobilității articulare la genunchi

Din rezultatele evaluării intermediare se observă o creștere a amplitudinii de mișcare flexie-extensie, ceea ce denotă eficiența programului de exerciții aplicat pentru această articulație. Se aplică și pentru restul perioadei același program cu posibilitatea creșterii numărului de repetări a exercițiilor

Valori ale mobilității articulare la șold

Unde A= evaluare inițială, B=evaluare intermediară

Subiectul prezintă creșteri uniforme ale amplitudinii pe mișcările de flexie, extensie, abducție și rotație externă, valori neschimbate pe mișcarea de adducție și o foarte ușoară modificare pe mișcare de rotație internă pe partea stângă. Astfel, având în vedere creșterea amplitudinii pe mișcările de interes princincipal (flexie, extensie, rotație externă, abducție), se continuă programul de exerciții fără modificări.

Valorile tensiunii arteriale (TA) si frecvenței cardiace (FC) de repaus

Valorile tensiunii arteriale au cunoscut o modificare de 5 mmHg a tensiunii arteriale diastolice (TAD), iar frecvența cardiacă o scădere de 2 bătăi/minut, acestea reprezentând o evoluție către normal a acestor valori. Se continuă programul de exerciții fără a opera modificări.

Valorile forței musculare, atât la nivelul șoldului cât și la nivelul genunchiului au rămas neschimbate, dar având în vedere ca forța musculară prezentă este de nivel 4 se continuă programul de exerciții fără modificări

Din punct de vedere al activităților fizice subiectul precizează ca nu simte nici o îmbunătățire, dar având în vedere rezultate obținute la celelalte testări trendul este de îmbunătățire și a acestora.

Valorile testului de performanța fizică (testul pendulului)

Față de evaluarea inițială, la evaluarea intermediară se observă o creștere de 40 de metri a distanței parcurse până la momentul în care durerea s-a acutizat, forțând oprirea testului. Acestă îmbunătățire nu este una semnificativă dar confirmă eficacitatea programului de exerciții și tendința de îmbunătățire a parametrilor.

Per total, subiectul prezintă îmbunătățiri la toate evaluările efectuate și se continuă programul de exerciții fără modificări.

Subiectul 3

Valorile tensiunii arteriale (TA) si frecvenței cardiace (FC) de repaus

Subiectul nu prezintă nici o modificare la nivelul Ta și a FC, acestea rămânând la valorile inițiale, acestea fiind și valorile normale

Din punct de vedere al posibilității de a efectua ADL-uri subiectul susține că se resimt ușoare modificări în ceea ce privește îmbrăcatul trenului inferior (are mai multă stabilitate la sprijinul unipodal), și a mersului (durerea în zona lombară, fesieră și posterioară a coapsei apare la o distanța parcursă mai mare), dar nu suficient de însemnate încât să schimbe rezultatele testării inițiale

Valorile testului de performanța fizică (testul pendulului)

Valorile testului au suferit modificări față de evaluarea inițială, atât la numărul de lungimi și distanță parcursă, cât și la motivul opririi. La această evaluare s-a observat o creștere a distanței parcurse cu aproximativ 50 de metri, reușind să mențină cadența impusă, dar cu o ușoară acutizare a durerii în zona lombară, datorată probabil presiunii crescute la nivel vertebral.

Per total, subiectul prezintă ușoare îmbunătățiri a stării de sănătate fizice, nu notabile, dar acest lucru indică eficiența programului de exerciții.

Se continuă programul inițial cu creșterea progresivă a numărului genoflexiunilor pentru o încărcare treptată a coloanei vertebrale.

Subiectul 4

Valorile tensiunii arteriale (TA) si frecvenței cardiace (FC) de repaus

Subiectul prezintă o creștere nesemnificativă a frecvenței cardiace de repaus. Se continuă programul de exerciții fără a efectua modificări. Se consideră că organismul are nevoie de o perioadă de adaptare mai lungă, datorită combinației de patologii sau că aceste valori sunt cele normale.

Valori ale mobilității articulare la șold

A = inițial, B = intermediar

Subiectul prezintă ușoare creșteri ale amplitudinii pe mișcările de flexie-extensie bilateral, și pe mișcarea de rotație externă a MI drept. Celelalte valori au rămas neschimbate. Se continuă programul de exerciții punându-se accent pe creșterea amplitudinii de mișcare a MI drept.

Valorile forței musculare au rămas neschimbate, deci se adaugă de către kinetoterapeut la exercițiile de flexie-extensie ușoare reziste manuale, pentru a forța o creștere musculară pe aceste grupe.

Din punct de vedere a posibilității de a efectua ADL-urile subiectul susține ca a simțit o ușoară îmbunătățire la punctul A – încălțat, dar neschimbând notarea.

Valorile testului de performanța fizică (testul pendulului)

Modificările sunt nesemnificative, dar pe o ușoară pantă ascendentă. Se continuă programul cu modificările menționate la teste anterioare.

Per total, subiectul nu prezintă modificări morfo-funcționale însemnate, dar tendința este de îmbunătățire

Subiectul 5

Valorile tensiunii arteriale (TA) si frecvenței cardiace (FC) de repaus

Modificările la acest nivel nu sunt mari, dar s-a ajuns la TA normală și s-a produs și o scădere cu 2 bătăi/minut a FC de repaus, tendința fiind de apropiere de normal. Se continuă programul de exerciții fără a se produce modificări

Din punct de vedere al efecutării ADL-urilor subiectul a notat punctul A – încălțat cu 1=Ușor, celelalte activități neschimbându-și valoarea. Se continuă programul fără a se produce modificări.

Valorile testului de performanța fizică (testul pendulului)

Performanțele fizice au cunoscut o creștere de aproximativ 35%, distanța de la evaluarea intermediară fiind cu 40 de metri mai mare decât distanța de la evaluarea inițială. Din discuțiile avute cu subiectul s-a constatat că puseele de durere sunt cele care îl împiedică să mențină ritmul. Tendința fiind de creștere a distanței se continuă programul de exerciții fără modificări.

Per total, subiectul prezintă îmbunătățiri la toate testele efectuate, deci se menține structura programului de exerciții și se recomandă ședințe de electroterapie (curenți galvanici, Trabert, TENS, interferențiali și ultrasunet) pentru a evita puseele de durere. Programul de exerciții nu suferă modificări.

Subiectul 6

Valorile tensiunii arteriale (TA) si frecvenței cardiace (FC) de repaus

Modificările la această evaluare au avut loc doar la nivelul TA, acesta scăzând cu 5mmHg atât la TAS cât și la TAD; FC de repaus a rămas aceeași. Se continuă programul fără modificări.

Din punct de vedere al efecutării ADL-urilor subiectul a notat punctul H – mers cu 1 = Ușor, și D – îmbrăcat trenul inferior cu 2 = Dificil, inițial valorile fiind H=2 și D=1, acestea fiind singurele modificări față de evaluarea inițială. În urma discuțiilor purtate cu acesta s-a constat că dificultatea la îmbracarea trenului inferior apare doar în urma plimbărilor de seară, care au o durată prea lungă și s-a recomandat reducerea acesteia și menținerea unei posturi în culcat dorsal și cu genunchii ușor flectați și cu un sul sub genunchi, pentru 10-15 minute după plimbare.

Valorile testului de performanța fizică (testul pendulului)

Performanțele fizice au cunoscut o îmbunătățire de 50%, distanța parcursă fiind cu 60 de metri mai mare decât la evaluarea inițială. De asemenea și motivul opririi s-a schimbat evidențiind îmbunătățirile la nivel cardiovascular. Pacientul a respectat indicațiile primite la prezentarea programului și a renunțat la consumul de tutun și de băuturi ce conțin cofeină Programul nu se modifică.

Per total, subiectul prezintă îmbunătățiri ai tuturor parametrilor, exceptând dificultatea apărută la îmbrăcarea trenului inferior. Programul de exerciții se va modifica, cu o creștere minimă a numărului de repetări și a intensității de lucru

Subiectul 7

Valorile tensiunii arteriale (TA) si frecvenței cardiace (FC) de repaus

Modificările apărute la acest nivel sunt de creștere a TAS și TAD, fiecare cu 5 mmHg, cu apropiere spre normal și de creștere a FC de repaus cu 2 bătăi/minut, ajungând la valoarea normală. Se continuă programul fără modificări.

Valori ale mobilității articulare la șold

A = Inițial, B = Intermediar

Se constată ușoare creșteri la ambele membre inferioare, preponderent la membrul inferior stâng, pe mișcările de flexie-extensie și abducție. La membrul inferior drept modificările sunt nesemnificative, acestea producându-se doar la mișcarea de flexie-extensie (câștig de 3o). Se păstrează structura programului de exerciții, observând mai atent modul de execuție a subiectului pentru a păstra creșterea amplitudinilor mișcărilor în simetria deja produsă.

Valori ale mobilității articulare la genunchi

Se observă o creștere a amplitudinilor mișcărilor de 8o la genunchiul stâng și de 4o la genunchiul drept. Tendința fiind de îmbunătățire nu se modifică programul de exerciții

Din punct de vedere a forței musculare nu s-a constat nici o creștere, dar având în vedere niveul 4 general al forței musculare, recuperarea acesteia nu reprezintă o prioritate, scopul fiind de a o menține

O îmbunătățire semnificativă s-a constat în abilitatea de a efectua ADL-urile, subiectul notând punctul A – încălțat cu 2 = Dificil, valoarea inițială fiind 3 = Foarte dificil și punctul H – mers cu 2 = Dificil, valoarea inițială fiind de asemenea de 3 = Foarte dificil. Se menține structura programului de exerciții

Valorile testului de performanța fizică (testul pendulului)

Se observă o creștere de 50% a performanțelor fizice, distanța parcursă fiind cu 40 de metri mai mare decât la evaluarea inițială. Se menține structura programului de exerciții.

Per total, subiectul prezintă îmbunătățiri semnificative ale parametrilor evaluați atât la nivel cardiovascular, cât și la nivelul aparatului locomotor. Se menține structura programului de exerciții cu creșterea progresivă a numărului de repetări și a intensității.

Subiectul 8

Valorile tensiunii arteriale (TA) si frecvenței cardiace (FC) de repaus

Se observă o scădere a FC de repaus cu 4 bătăi/minut, în timp ce valorile TA au rămas neschimbate. Datorită modificării FC, se continuă programul de exerciții fără modificări

Valori ale mobilității articulare la șold

Se observă o creștere a amplitudinii de mișcare în principal a mișcării de flexie, celelalte mișcări înregistrând o creștere nesemnificativă sau o stagnare. Se menține programul de exerciții fără modificări, dar cu o ușoară forțare pe finalul mișcării din partea kinetoterapeutului.

Valori ale mobilității articulare la genunchi

Se observă o creștere de 9o a amplitudinii pe mișcarea de flexie-extensie, la ambele membre inferior. Se menține programul fără a produce modificări.

Din punct de vedere al forței musculare se constată ușoare îmbunătățiri la flexorii și extensorii genunchiului și la flexorii și extensorii șoldului dar fără a schimba notarea inițială.

Din punct de vedere al capacității de a efectua ADL-uri, subiectul susține că nu s-a produs nici o modificare, doar punctul H – mersul ar putea primi o notare de 3 -> 2, aceasta fiind o modificare nesemnificativă.

Valorile testului de performanța fizică (testul pendulului)

Se observă un progres nesemnificativ de doar 15 metri în distanța parcursă față de evaluarea finală, motivul opririi fiind același.

Per total, subiectul a înregistrat un progres foarte mic, apariția precoce a durerii fiind motivul principal. Pentru aceasta se recomandă ședințe de electroterapie (curenți galvanici, Trabert, TENS, interferențiali și ultrasunet). Programul de exerciții nu suferă modificări.

Rezultatele evaluării finale și interpretarea lor

La sfârșitul perioadei de studiu s-a efectuat evaluarea finală a subiecților, pe aceeași parametri ca și evaluările anteriore. După evaluarea intermediară s-au făcut mici schimbări cu privire la numărul repetărilor și intensitatea exercițiilor, și s-au recomandat ședințe de electroterapie subiecților 5 și 8. Având în vedere acestea, rezultate evaluării finale au fost:

Subiectul 1

Valorile tensiunii arteriale (TA) si frecvenței cardiace (FC) de repaus

Valorile testului de performanță fizică (testul pendulului)

(s-a considerat ca inițială valoarea obținută la evaluarea finală)

Se constată o scădere de 5 mmHg a TAS și o creștere a TAD de 5 mmHg, valorile ajung la limtele normale. FC de repaus a rămas neschimbată de la începerea programului de exerciții, la valoarea normală. Testul de performanță fizică arată o ușoară îmbunătățire, distanța parcursă la evaluarea finală fiind cu 30 de metri mai mare decât distanța inițială, motivul opririi rămânând același ADL-urile și-au păstrat aceleași valori ca la începutul studiului.

Obiectivele propuse pentru acest subiect au fost îndeplinite.

Subiectul 2

Valori ale mobilității articulare la genunchi

Valori ale mobilității articulare la șold

Unde A = evaluare inițială, B = evaluare finală

Valorile tensiunii arteriale (TA) si frecvenței cardiace (FC) de repaus

Valorile testului de performanța fizică (testul pendulului)

Se constată creșteri ale amplitudinilor de mișcare a: genunchiului pe mișcarea de flexie-extensie de 19o pe partea stângă și de 23o pe partea dreaptă; șoldului pe mișcarea de F-E de 15o bilateral, pe mișcarea de R.I.-R.E. de 7o pe partea stângă și de 5o pe partea dreaptă, pe mișcarea abd-add de 2o pe partea stângă și de 3o pe partea dreaptă acestea fiind nesemnificative. Valoarea TAS a scăzut cu 5 mmHg, valoarea TAD a crescut cu 5 mmHg, iar FC a scăzut cu 2 bătăi/minut. Valorile forței musculare au rămas neschimbate. Valorile ADL-urilor la punctele A – Încălțat și H – Mers au fost la testarea inițială 2 = Dificil, la testarea finală acestea au fost 1 = ușor, deși subiectul a notat cele două valori ca fiind „mai ușor”. Valorile testului de performanță fizică arată un câștig de aproape 100%, motivul opririi fiind schimbat.

Obiectivele propuse pentru acest subiect au fost îndeplinte.

Subiectul 3

Valorile tensiunii arteriale (TA) si frecvenței cardiace (FC) de repaus

Valorile testului de performanța fizică (testul pendulului)

La nivel cardiovascular nu se constată nici o modificare a valorilor, în schimb la testul de performanță fizică se observă îmbunătățiri semnificative, distanța parcursă la evaluarea finală fiind cu 96 de metri (aproximativ 70%) mai mare decât distanța inițială, motivul oprii fiind schimbat. La evaluarea ADL-uri subiectul a notat punctele D – îmbrăcat trenul inferior și H – mers cu valoarea 1 – Ușor, la evaluarea inițială acestea fiind notate cu 2 – Dificil.

Obiectivele propuse pentru acest subiect au fost îndeplinite.

Subiectul 4

Valorile tensiunii arteriale (TA) si frecvenței cardiace (FC) de repaus

Valori ale mobilității articulare la șold

A = inițial, B = final

Valorile testului de performanța fizică (testul pendulului)

Se observă creșteri mai importante doar la amplitudinea mișcării de flexie-extensie pe partea dreaptă, 14o, aceeași mișcare de partea stângă înregistrând o creștere de doar 8o. Amplitudinile celorlaltor mișcări au rămas neschimbate, excepție făcând doar mișcarea de rotație externă pe partea dreaptă (+2o). Valorile TA și FC au rămas neschimbate, creșterea de 1 bătăie/minut a FC fiind nesemnificativă. Valorile forței musculare au suferit modificări doar pe grupele mușchilor flexori și extensori, pe partea dreptă, acestea fiind notate inițial cu valoare 3, final cu valoare 4. La evaluarea finală a ADL-urilor subiectul a notat punctul A – încălțat, cu valoare 2 = Dificil, inițial valoarea a fost de 3 = Foarte dificil. Rezultate testului de performanță indică o creștere de 30 de metri a distanței parcurse (aproximativ 33%), dar având în vedere distanța scurtă față de valoarea normală (400 metri), se consideră o creștere nesemnificativă, motivul opririi fiind același

Nu s-au atins toate obiectivele, modificările fiind în majoritate nule. Motivele pentru care nu s-au atins obiectivele fiind greutatea corporală crescută a pacientului și imposibilitatea acestuia de a efectua exercițiile într-un ritm constant și adecvat, sau interpretarea greșită a rezultatelor intermediare și alegerea greșită a exercițiilor.

Subiectul 5

Valorile tensiunii arteriale (TA) si frecvenței cardiace (FC) de repaus

Valorile testului de performanța fizică (testul pendulului)

Se constată o scădere a TAD de 5 mmHg și o scădere a FC de repaus de 6 bătăi/minut, spre valoarea normală. Din punct de vedere al efectuării ADL-urilor, valorile care s-au schimbat au fost la punctele A – încălțat, și H – mers, care inițial au avut valoarea 2 = Dificil, iar final 1=Ușor. La testul de performanță fizică se observă o creștere de aproximativ 90 % față de valoarea inițială. Aceste modificări se datorează faptului ca subiectul a efectuat pentru 10 zile șendințe de electroterapie, respectând recomandările facute în urma evaluărilor intermediare.

Obiectivele propuse pentru acest subiect au fost îndeplinite.

Subiectul 6

Valorile tensiunii arteriale (TA) si frecvenței cardiace (FC) de repaus

Valorile testului de performanța fizică (testul pendulului)

Se constată îmbunătățire la nivelul TA, TAS scăzând cu 10 mmHg, iar TAS cu 5 mmHg, spre valorile normale. FC a scăzut de asemenea cu 2 bătăi/minut atingând valoarea normală. Din punct de vedere al abilității de efectuare a ADL-urilor, subiectul a făcut o singură modificare față de evaluarea inițială, la punctul H – Mers, valoarea inițială fiind 2 = Dificil, valoarea finală 1 = Ușor, respectând indicațiile primite după evaluarea intermediară. Performanțele fizice s-au îmbunătățit, distanța parcursă în cadrul evaluării finale fiind cu 80 de metri mai mare (60 %) decât la evaluarea inițială, motivul opririi fiind schimbat.

Obiectivele propuse pentru acest subiect au fost îndeplinite.

Subiectul 7

Valorile tensiunii arteriale (TA) si frecvenței cardiace (FC) de repaus

Valori ale mobilității articulare la șold

A = Inițial, B = Final

Valori ale mobilității articulare la genunchi

Valorile testului de performanța fizică (testul pendulului)

Se constată modificări a parametrilor TA, TAS înregistrând o creștere de 5 mmHg, iar TAD o creștere de 10 mmHg, FC de repaus a crescut cu 2 bătăi/minut ajungând la valoarea normală. La nivelul articulației șoldului se constată o creștere a amplitudinii mișcării de F-E de 15o pe partea stângă și de 9o pe partea dreaptă, celelalte mișcări mentinându-și valorile sau înregistrând creșteri nesemnificative. La nivelul articulației genunchiului s-au înregistrat creșteri ale amplitudinii mișcării de F-E de 16o pe partea stângă și de 13o pe partea dreaptă. Din punct de vedere al forței musculare nu s-au înregistrat modificări. La evaluarea abilității de efectuare a ADL-urilor subiectul a modificat valorile punctelor A – încălțat de la valoarea inițială 3 = Foarte dificil la 2 = Dificil, și H de la valoarea inițială 3 la 2. Testul de performanță fizică a evidențiat o îmbunătățire generală a capacității de efort, creșterea fiind de aproximativ 110%, distanța parcursă fiind cu 90 de metri mai mare decât distanța inițială.

Obiectivele propuse pentru acest subiect au fost îndeplinite

Subiectul 8

Valorile tensiunii arteriale (TA) si frecvenței cardiace (FC) de repaus

Valori ale mobilității articulare la șold

Valori ale mobilității articulare la genunchi

Valorile testului de performanța fizică (testul pendulului)

Se constată o scădere de 5 mmHg a TAD și o scădere de 4 bătăi/minut a FC. La nivelul articulației șoldului s-au înregistrat creșteri a amplitudinilor mișcărilor de: F-E: 14o pe partea stângă și 8o pe partea dreaptă; R.I.-R.E.: 5o pe partea stângă, abducție pe partea stângă 4o. La nivelul articulației genunchiului s-a înregistrat o creștere a amplitudinii de mișcare de 14o bilateral. Valorile forței a mușchilor flexori, extensori, rotatori interni și abductori, pe partea stângă înregistrează valori de 4, valorile inițiale fiind 3, restul valorilor menținându-și nivelul. Din punct de vedere al abilității de a efectua ADL-uri, subiectul a notat punctul H – mers cu valoare 2 = Dificil, valoarea inițială fiind 3 = Foarte dificil, celelalte puncte având aceeași valoare ca la început. Valorile testului de performanță au înregistrat o îmbunătățire de 100%, distanța parcursă la evaluarea finală fiind cu 55 de metri mai mare decât cea înițială, motivul opririi a rămas neschimbat.

Prezentarea rezultatelor pe întreg lotul de subiecți

Tabel 4.1. Rezultatele inițiale, intermediare și finale și diferențele dintre cele inițiale și cele finale

Tabel 4.2. Rezultatele inițiale, intermediare și finale ale testului pendulului (distanța și motivul opririi) și diferențele dintre cele inițiale și cele finale

Tabel 4.3. Valorile inițiale, intermediare și finale ale amplitudinilor de mișcare în articulația șoldului și diferențele din cele inițiale și cele finale (măsurate în grade)

Tabel 4.4. Valorile inițiale, intermediare și finale ale amplitudinii de mișcare de flexie-extensie în articulația genunchiului (măsurate în grade)

Tabelul 4.5. Valorile inițiale, intermediare și finale ale chestionarului pentru ADL-uri

1 = Ușor, 2 = Dificil, 3 = Foarte dificil, 4 = Imposibil

Existând foarte puține schimbări ale valorilor forței musculare, nu am mai prezentat separat această evaluare, progresele fiind menționate în cadrul subcapitolului 4.2. pentru fiecare subiect.

Analizând rezultatele per total se observă o îmbunătățire semnificativă a parametrilor morfo-funcționali evaluați, tendința fiind de creștere sau scădere a valorilor spre valorile normale.

CAPITOLUL V – CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

La sfârșitul celor 4 luni ale perioadei de studiu, în care s-au aplicat programele individualizate de exerciții putem concluziona că:

Odată cu apropierea de categoria de vârsta, considerată fiind vârsta a treia, sau trecute deja în această categorie, persoanele au tendința de a reduce aproape complet, sau la un minimum necesar activitățile fizice de zi cu zi, permițând instalarea sedentarismului și a scăderii nivelului de sănătate fizică care îl însoțește

Nefiind informați de efectele negative ale sedentarismului asupra tuturor sistemelor corpului sau neconștientizându-le, aceste persoane au o reticiența destul de pronunțață în ceea ce privește exercițiile fizice de orice natură, făcând confuzie între antrenamentul fizic profilactic sau curativ și antrenamentul fizic din cadrul sporturilor de performanță.

Deși li s-a explicat ce urmează să se întâmple în cadrul antrenamentului fizic foarte puțini au fost cei care au ales să îl urmeze și să renunțe la ideile de genul: „mi-e frică să nu pățesc altele” , „și dacă se rupe ceva?”, „dacă o să fie mai rău după?” , „prefer să îmi văd de bătrânețea mea, așa cum e ea, fără să mai chinui pe alții”

Modificările morfo-funcționale la vârstnici sunt foarte variate, în combinații la fel de variate.

Efectele exercițiilor fizice la această categorie de persoane au un impact evident atât asupra organismului la nivel de sănătate fizică, dar mai ales la nivel psihic; cu cât se simt mai bine din punct de vedere fizic și observă îmbunătățiri în mișcări și rezistă mai mult la un anumit travaliu, cu atât mai activi și mai încrezători devin

Odată cu îmbunătățirea acestor parametri au tendința de a deveni și iresponsabili, exagerând cu executarea exercițiilor, a duratei și a ritmului cu care efectuează anumite activități, transformându-le într-o suferință pentru organism

Îmbunătățirile cele mai evidente ale parametrilor, după aplicarea programelor de exerciții individualizare au fost asupra valorilor TA și a FC de repaus, acestea înregistrând creșteri sau scăderi spre limitele normale, a amplitudinilor de mișcare articulară, mai ales pe grupul de mișcări cu amplitudine mare, cum ar fi mișcarea de flexie-extensie

Din punct de vedere al abilității de a efectua ADL-uri cele mai semnificative rezultate au fost în ceea ce privește încălțatul, îmbrăcatul trenului inferior și a mersului, redând astfel un nivel mai mare de autonomie persoanelor respective

La testul de performanța fizică sau înregistrat chiar și dublări ale valorilor față de începutul studiului, demonstrând eficacitatea programelor de exerciții și redând, încă o dată, un nivel mai mare de autonomie

A existat de asemenea și o persoană ale căror valori nu au înregistrat creșteri semnificative, acestea fiind chiar aproape nule, dar chiar și așa printr-o menținere a efectuării exercițiilor fizice, pe o perioadă mai lungă de timp se pot înregistra modificări mai însemnate

Simțind efectele benefice ale exercițiilor fizice, toți subiecții au respectat recomandările făcute pe parcursul desfășurării studiului, renunțând chiar și la consumul de tutun și de băuturi ce conțin cofeină

Ca și o concluzie finală putem spune că indiferent de vârstă și de patologia existentă exercițiile fizice de orice natură și de orice intensitate și frecvență au efecte benefice puternice asupra stării de sănătate generală a organismului, a tuturor parametrilor sistemelor, cât și a stării de sănătate din punct de vedere a psihicului implicit a vieții sociale.

La sfârșitul perioadei de studiu s-a organizat o întâlnire cu toți subiecții implicați, cât și cu alți rezidenți ai centrului și s-au făcut următoarele recomandări:

Celor care au fost implicați în studiu, să continue să efectueze exercițiile fizice deja aplicate, fiind atenți să nu forțeze și să nu exagereze cu numărul repetărilor și cu viteza de execuție, iar în cazul în care apare o anumită neplăcere sau un anumit disconfort să întrerupă programul și să se adreseze doctorului din cadrul centrului

Celor care nu au fost implicați în studiu și erau prezenți li s-a recomandat să nu evite efectuarea de exerciții de orice natură în limitele pe care le permite organismul pentru a evita deteriorarea stării generale de sănătate și evoluția bolilor.

Având în vedere rezultatele programelor de exerciții pe aceste tipuri de afecțiuni, am primit o propunere de colaborare, ca și voluntar în cadrul centrului.

CAPITOLUL VI – BIBLIOGRAFIE

Marcu V.; Tarcău E. (2010), Activități motrice adaptate la persoane de vârsta a IIIa, monografie, Editura Universității din Oradea, Oradea

Sicoe D.-B. (2013) – Optimizarea programelor kinetice pentru îmbunătățirea calității vieții persoanelor de vârsta a treia, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca

Cordun M. (1999), Kinetologie medicală, Editura Axa, București

Cristea. E. (1990), Terapia prin mișcare la vârsta a treia, Editura Medicală, București

Wright Michael (2009), Cheia Cunoașterii. Corpul și Sănătatea, Editura Reader’s Digest, București, p. 9

The Philip Lief Group (2008), Îngrijiți-vă sănătatea! Combateți îmbătrânirea, Editura Reader’s Digest, București, p. 196

Comunitățile Europene (2007), Cartea albă privind sportul, disponibilă on-line la http://bookshop.europa.eu/ro/cartea-alb-privind-sportul-pbNC7807315/, accesat în 13.03.2016

Obrașcu C. (1986), Recuperarea bolnavilor cardiovasculari prin exerciții fizice, Editura Medicală, București

Sbenghe T. (1987), Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare, Editura Medicală, București

Sbenghe T. (1983), Recuperare medicală a bolnavilor respiratori, Editura Medicală, București