I.Managementul clasei – caracteristici și delimitări conceptuale. II.Structura dimensională a managementului clasei. III.Managementul clasei -… [615410]

Managementul Clasei
Nume : Stoli Cristina

1

CUPRINS
I.Managementul clasei – caracteristici și
delimitări conceptuale.
II.Structura dimensională a managementului
clasei.
III.Managementul clasei – abordare modernă
a realizării obiectivelor educației.
2

1. Managementul clasei – caracteristici
și delimitări conceptuale
Activitatea de management (conducere) este definită în literatura de
specialitate ca ,, un ansamblu de acțiuni de planificare, organizare, îndrumare,
control, decizie cu privire la un sistem (organizație, instituție, grup de
oameni, proces, tehnologie) acțiuni susceptibile de a asigura atingerea
scopului fixat, în condițiile respectării legităților obiective generale și
speciale, ale satisfacerii nevoilor sociale concrete și ale promovorii
dezvoltării sociale.
Din punct de vedere al educației, managementul este un sistem de
concepte, metode, instrumente de orientare și conducere, coordonare, utilizat
în realizarea obiectivelor educației, la nivelul performanțelor așteptate.
Managementul, în maniera lui actuală de abordare își găsește o aplicare
specifică și în domeniul conducerii educației, ca acțiune complexă de dirijare,
proiectare și evaluare a formării, dezvoltării personalității fiecărui individ,
conform unor scopuri formulate.
Managerul este reprezentat de persoana care exercită funcțiile
managementului în virtutea obiectivelor, sarcinilor, competențelor și
responsabilităților specifice funcției pe care o ocupă. Managerul are un statut
social bine definit, ce prevede o serie de drepturi și obligații, prin care
managerii se deosebesc de celelalte categorii de profesioniști.
Managerul școlar este un cadru didactic care pune în funcțiune
programul managerial, conduce personalul didactic, preșcolarii și școlarii
cooptați în sistemul de învățământ, precum și personalul administrativ, în
scopul creșterii eficienței procesului instructiv-educativ.
Managementul școlar se poate structura și la un nivel inferior. Se
distinge astfel un management al clasei de elevi,care poate fi considerat și un
semi-agent sau un management parțial, fiindcă în acest plan predomină
3

activitățile de predare-învățare-evaluare. Activitatea profesorului la clasă
cuprinde nu numai operații de predare și de evaluare, ci presupune și
culegerea de informații despre elevi, despre modul cum aceștia înțeleg
lecțiile, cum se pregătesc, despre relațiile dintre elevi etc., de unde rezultă
posibilitatea profesorului de a identifica mai multe posibilități de intervenție
și de luare a deciziilor. Cadrul didactic este cel care reunește toate resursele
materiale și umane, resurse logistice de ordin pedagogic și psihologic și le
configurează într-o manieră proprie la nivelul clasei pe care o conduce.
Un bun manager al clasei trebuie să fie capabil să realizeze schimbări
profunde în cultura, climatul și instrucția tuturor copiilor, indiferent de
naționalitate, în direcția fundamentării tuturor demersurilor didactice pe
principii democratice, să introducă noi strategii instrucționale care să
încurajeze colaborarea, toleranța, sporirea încrederii în forțele proprii și
îmbunătățirea performanțelor școlare ale elevilor, să realizeze și să utilizeze
în procesul didactic proiecte ale clasei.
În opinia specialiștilor în domeniul educației, managementul școlii și al
clasei au ca scop încurajarea controlului comportamental la elevi, prin
promovarea rezultatelor și comportamentelor școlare pozitive.De aceea,
rezultatele școlare, eficiența didactică a profesorului și coportamentul elevilor
și a profesorilor interacționează direct cu managementul clasei și al școlii.
Elementele de management al clasei se constituie cu suficientă claritate
și din perspectiva strategiilor și metodelor didactice.
Prin strategii didcatice se înțelege de obicei ansambluri de forme,
metode , mijloace tehnice și principii de utilizare a lor, cu ajutorul cărora se
vehiculează conținuturi în vederea atingerii obiectivelor sau direcții
principale de acțiune, presupunând structuri de metode, tehnici și procedee.
Deciziile luate de către profesor în ceea ce privește strategiile de
învățare au o anumită constantă bine determinată și se încadrează în stilul de
4

predare al profesorului, dar pot fi schimbate în funcție de situațiile concrete
care apar.
Deciziile cadrelor didactice în alegerea strategiei optime rezultă din
compararea obiectivelor din taxonomiile cognitive, afective și psihomotrice,
cu tipurile de inteligență sau cu diverse metode și tehnici. În asemenea
situații, măiestria profesorului trebuie susținută de diagnoza psihologică, fiind
necesară în același timp și o colaborare directă, permanentă între profesor și
elev.
2. Structura dimensională a managementului clasei
Dimensiunile centrale ale managementului clasei de elevi, identificate
la nivelul practic-concret al relatiilor interactionale din clasa sunt:
Dimensiunea ergonomica : dispunerea mobilierului in sala de clasa,
vizibilitatea, pavoazarea / amenajarea salii de clasa; Dimensiunea
psihologica: capacitatea de invatare a elevilor, fundamentele psihologice ale
competentelor socio-relationale; Dimensiunea sociala : clasa ca grup social,
structura informatiei sociale in grupul clasa; Dimensiunea normativa :
normativitatea in clasa de elevi, conflictul normativ; Dimensiunea
operationala: proceduri si strategii de interventie ale cadrului didactic,
conformare si complianta comportamentala in clasa; Dimensiunea
inovatoare.
Dimensiunea ergonomică
Aceste probleme, dintre care le amintim pe cele ale structurii
ergonomice (dispunerea mobilierului din clasa, vizibilitatea și pavoazarea
sălii de clasa), nu pot fi considerate ca secundare sau lipsite de importanta
pentru succesul activității la catedra a cadrului didactic. Suporturile
investigaționale moderne aduc probe certe în favoarea acestor dimensiuni,
5

considerându-le fundamentale în economia generala a procesului didactic, ca
proces managerial. Analiza unor subiecte, cum ar fi cele anterior menționate:
dispunerea mobilierului din sala de clasa, vizibilitatea, în sensul poziționării
elevilor în bănci și pavoazarea sălii de clasa, au determinat reconsiderarea
unor structuri dimensionale ale managementului clasei de elevi. Un subiect
predilect al preocupărilor privitoare la ergonomia spațiului de învățământ –
clasa – este cel al modularității mobilierului școlar, astfel încât, acesta să
poată fi organizat și reorganizat, compus și descompus, în funcție de sarcina
didactică fundamentală și de stilul educațional al cadrului didactic. Spre
exemplu, o dispunere a mobilierului în manieră tradițională, favorizează mai
ales expunerea cadrului didactic și atitudinea pasivă a elevilor și se pretează
la activități educaționale de tip predare-învățare, prelegere. Din contra o
dispunere a mobilierului pe sistem semicerc sau chiar oval, schimba accentul
interpersonal al relației educaționale, favorizând și încurajând interacțiunile
permanente și activismul elevilor.
Dimensiunea psihologică
Elementele centrale ale dimensiunii psihologice sunt reprezentate de
cunoașterea, respectarea și exploatarea particularităților individuale ale
elevilor. Ca substrat integrator factorul central este capacitatea de munca a
elevilor în clasa, concept utilizat în toate studiile de psihologia muncii și în
studiile de randament profesional.
Modul de concretizare structural-integrativa a capacității de munca a
elevilor în legătura directa cu managementul clasei de elevi se prezintă astfel:
capacitatea de învățare (exp.: "învățarea
normativă");
trăsăturile de personalitate (competente
sociorelaționale);
6

Dimensiunea normativă
Specialiștii în sociologia clasei de elevi au observat că acest univers
școlar este o reflectare micro (în miniatură) a problematicii unei societăți( …
ansambluri de reguli care reglează desfășurarea unei activități
educaționale).
Particularizând problematica normativă la specificul clasei de elevi,
putem desprinde câteva concluzii privitoare la rolul constructiv al normelor
în ceea ce privește organizarea internă a grupului, pe de o parte, și în
evaluarea externă a grupului (judecăți de valoare cu privire la
comportamentele integrate și la comportamentele deviante – pozitiv și
negativ), pe de altă parte.
După aprecierile aceluiași autor, tipologia normativă cu relevanță
pentru clasa de elevi este următoarea: a. norme explicite : sunt normele
prescriptive, cunoscute, clar exprimate, b. norme implicite : sunt normele
ascunse, care se construiesc în cadrul grupului.
Dimensiunea operațională
Constatări investigaționale interesante convertesc problematica
teoretică a dimensiunii normative într-o dimensiune operațională, practică.
Exemplul elocvent îl reprezintă poziția divergenta a culturii profesorale față
de cultura elevilor. Aceștia din urmă dezvoltă în plan operațional o serie de
strategii de rezistență, "de supraviețuire" în clasă, cele mai importante fiind
axate pe o idee valoroasă a sociologiei educației.
Dimensiunea inovatoare
Din perspectiva managementului clasei de elevi, dimensiunea
inovatoare reprezintă o condiție esențială a optimizării interacțiunilor și a
7

microdeciziilor educaționale în universul grupului. Independența atitudinala
și de intervenție a cadrului didactic în situații de criză este dependenta de
capacitățile inovatoare ale acestuia. Inovarea în planul relațional al clasei de
elevi nu este numai rezultatul presiunii forțelor sociale inovatoare ci și
presiunile elevilor care acționează din interior.
În ceea ce privește deciziile inovatoare este de menționat necesitatea
păstrării și a identificării unor spații pentru eventuale decizii secundare,
suplimentare, în decursul fazei de intervenție și de execuție (spre exemplu în
cazul unei intervenții corecționale, pedeapsa, reacția elevului la momentul
respectiv poate determina o schimbare atitudinală a cadrului
3. Managementul clasei – abordare modernă a
realizării obiectivelor educației
La clasă, profesorul nu realizează numai predarea-învățarea-evaluarea,
ci și relaționează cu elevii, influențându-le comportamentul de învățare,
intervine în direcționarea evoluției lor generale.
Fiind figura centrală pentru elevi, profesorul capătă și alte roluri de
influențare educativă. Astfel el își adaugă noi comportamente în activitatea
cu clasa:
-planifică activitățile, determină sarcinile pe variate niveluri,
își structurează conținuturile, își programează acțiunile;
-organizează activitățile clasei, determină climatul specific de muncă;
-comunică informații variate;
-conduce activitatea desfășurată în clasă, după normativitatea specifică;
-coordonează activitățile, sincronizează realizarea obiectivelor,
armonizează stilurile și ritmurile, încheagă colectivul, previne influențele
negative;
8

-îndrumă elevii în. cunoaștere, în activitate;
-motivează elevii prin echilibrul stimulare/sancționare;
-consiliază elevii pe problemele specifice vârstei și individuale;
-controlează evoluția elevilor în raport cu obiectivele;
-apreciază, evaluează atingerea performanțelor, standardelor date,
formulează judecăți de valoare.
Prin aceste comportamente, profesorul influențează managerial
activitatea instructiv- educativă, dar nu confundă cele două planuri de
acțiune. Astfel, managementul clasei se diferențiază de
managementul școlii sau a altor medii educaționale prin specificul
relațiilor profesor-elevi, în scopul formării- dezvoltării personalității
acestora, concomitent cu problemele ei pedagogice, metodologice.
Mediul social al clasei, motivarea socială a învățării, climatul de muncă,
tipurile de relații interpersonale influențează planificarea, organizarea,
realizarea educației. Rezultatele învățării sunt dependente și de performanțele
grupului, de echilibrarea obiectivelor formării (cunoștințe-atitudini-motivații-
comportamente-reprezentări sociale), de climatul psihosocial al clasei, de
modurile de organizare a elevilor, de aprecierea celorlalți, de afirmarea unor
lideri, de climatul emoțional și moral al grupurilor din clasă, de sistemul de
așteptări ale clasei și de criteriile ei de apreciere valorică, de îndeplinirea
rolului de lider al clasei de către profesor.
Prin argumente de natură organizațională, epistemică, istorică, sociologică,
psihologică și chiar managerială, managementul clasei devine o componentă a
științelor pedagogice, în relație directă cu celelalte discipline care dezvoltă
problematica educației.
9

Bibliografie:
1.Iucu, R., ,,Managementul și gestionarea clasei de elevi” , Ed. Polirom,
Iași, 2000
2.Jinga, I., „Conducerea invatamantului” , E.D.P., Bucuresti, 1993
3.Joița, E., „Management școlar” Ed. Gh. C. Alexandru, Craiova 1995
4.Nicola, I., “Microsociologia colectivului de elevi” , E.D.P., Bucuresti,
1974.
5.Paun, E., “Scoala – abordare sociopedagogica” , Ed. Polirom, Iasi,
1999.
6.Stan, E., “Managementul clasei de elevi ”, Ed. TEORA, București,
2003.
10