Imaginea Turistică sau Imaginea Destinaţiei Turisticedocx

=== Imaginea turistică sau imaginea destinaţiei turistice ===

Imaginea turistică sau imaginea destinației turistice?

Studiile efectuate pentru evaluarea imaginii despre o destinație trebuie să aibă ca punct de plecare percepțiile mai multor categorii de ,,public’’, și anume: percepțiile pe care și le-au format locuitorii (ca participanți la unele activități), necunoscuții (turiști sau vizitatori, respectiv utilizatori temporari), reveniții (cei care păstrează în memorie anumite imagini pe care apoi le compară cu imaginea existentă) și profesioniștii (cei care constată, analizează și creează imagini și premise tehnice sau umaniste). În plus, aceste cercetări trebuie efectuate periodic, întrucât imaginea, se poate forma și / sau schimba (datorită multitudinii de factori – preponderent emoționali – ce o influențează) de fiecare dată când consumatorul de servicii turistice vede, aude, simte, interacționează sau interrelaționează cu ,,climatul’’ destinației.

Expresia „o imagine face cât o mie de cuvinte” este deja prozaică. Lăsând la o parte banalizarea acesteia prin utilizarea excesivă, ea înmagazinează o doză considerabilă de adevăr. Omul contemporan ia tot mai des deciziile importante inerente tot mai complexei sale vieți bazându-se pe considerente de imagine și reputație.

Conform DEX,sub aspect etimologic, termenul „imagine” derivă din verbul „a imagina”. și acestea sunt prelucrate difernțiat în mentalul uman, individual sau colectiv. Oamenii își creionează reprezentările mentale pe baza percepțiilor pe care le au asupra elementelor constituente ale realității concrete, perceptibile pe cale preponderent senzorială. De menționat că, nu trebuie defel subestimată capacitatea remarcabilă a ființei umane de a-și imagina și elemente fantasmagorice, supranaturale, care țin de planul iraționalității. Imaginea, odată cristalizată, se cere probată, simțită, experimentată, savurată, asimilată, deseori ajungându-se la identificarea oamenilor cu imagini care i-au fascinat și care le-au jalonat devenirea – copilăria, aspirațiile etc.

În prezent, conceptul de imagine turistică ocupă un loc central în angrenajul vast și complex al studiilor de turism. Conceptul de imagine,concept complex, multidimensional, cu o latură rațională, emoțională și socială, imaginea se constituie ca un portret profund subiectiv, cu impregnații psihoculturale complexe și variate.

Există câteva noțiuni asociate acestui concept: realitatea, de fapt o parte din ea, este percepută pe baza unui sistem de valori intrinseci fiecărei persoane sau fiecărui grup de persoane; imaginea – portret prin excelență subiectiv, al realității – include cunoștințe, experiențe sau percepții conexe cu latura obiectivă a unui produs turistic oferit de destinația turistică etc.; percepția noastră asupra lumii nu reprezintă suma percepțiilor unor părți componente, ci este, mai degrabă, o percepție globală; de aceea, imaginea unor produse, este relativ stabilă și greu de influențat prin mesaje sporadice care fac referire doar la unele elemente ale produsului turistic sau al mărcii.

3.6.Complexitatea tipurilor de imagine turistică în spațiul clisurean

Destinație turistică este orice spațiu turistic (țară, regiune, oraș, sat) de nivel taxonomic macro sau micro. Percepția unei destinații se amestecă cu percepția activităților pe care le propune, cu tipul de structuri de cazare, cu mijloacele de acces, cu atracțiile naturale sau antropice de care dispune. Destinația este atât un teritoriu, cât și un ansamblu și un produs complex, care amalgamează datele cele mai tangibile și mai fizice cu caracteristicile imateriale ale locului. O destinație este concomitent un teritoriu și un ansamblu de activități și de structuri propuse; locul fizic este confundat cu atracțiile sale mai mult sau mai puțin tangibile.

Deși îndeobște se spune că o imagine poate suplini o mie de cuvinte, este valabil și reversul – imaginile mentale pot fi create prin intermediul cuvintelor.

În raportul text-imagine, între imaginea ce impresionează și textul care explică, individul alege, în mod conștient (sau cel mult subconștient), imaginea; de aceea, mesajele televizate, spre exemplu, nu sunt complexe din punct de vedere al argumentației, imaginea având o putere superioară de evocare.

Au fost formulate numeroase definiții ale imaginii turistice.

Hunt (1975) susținea că „toate locurile au imagini – bune, rele și indiferente – care trebuie identificate, apoi schimbate sau exploatate”. Imaginea generală a unei destinații este la fel de importantă ca și sub-imaginile activităților, ale structurilor de cazare, ale serviciilor; astfel, de vreme ce o destinație este un produs complex și compozit, ea are o imagine complexă și compozită.

Imaginea unei destinații va fi diferită în funcție de diferitele categorii de populație sau de turiști: turiștii străini, pentru care o țară are o imagine globală și unificată, turiștii autohtoni, care vor fi sensibili la diferențele regionale și care vor percepe o imagine mai disparată a destinației, turiștii reali și turiștii potențiali.

O definiție extrem de sugestivă a imaginii este „suma calităților emoționale și estetice precum experiențele, credințele, ideile, amintirile și impresiile pe care o persoană le are despre o destinație” (J.L. Crompton, 1978). Această definiție reflectă complexitatea imaginii, ilustrează elementele constitutive ale imaginii și indică o cale de cercetare a acesteia. Ea reflectă subiectivitatea predominantă a imaginilor, subliniază faptul că fiecare individ posedă propria sumă de credințe formate și adoptate plecând de la diverse experiențe și surse personale și, drept urmare, diferite pentru fiecare individ în parte.

Este demn de menționat că pot să existe elemente comune în tendințele formării imaginii în interiorul anumitor grupuri, iar acest lucru permite studiul riguros al acestor imagini.

Percepția este noțiunea-cheie în pătrunderea sensului real al conceptului în discuție, și asta deoarece individul vede prin filtre, vede prin intermediul emoțiilor sale, al temerilor sale, al prejudecăților, al așteptărilor, al dorințelor, al speranțelor, al simpatiilor sau al antipatiilor sale.

Miossec acordă percepției locului un loc important, opinând că imaginea unui loc turistic este esențială în atragerea unui flux turistic semnificativ, susținând existența unei relații de inversă proporționalitate între nivelul cunoașterii destinațiilor și factorul distanță (scade odată cu creșterea distanței), fără a exclude distorsiunile induse de prezența unor obiective turistice de excepție, cu o rezonanță deosebită pentru mentalul colectiv. El asociază la calitatea acestei imagini, calitatea unui mediu socio-politico-lingvistic (existent/potențial) care ar putea deveni determinant în unele cazuri (Miossec, J.M. 1976, citat de Cocean, P., și Dezsi, S., 2009).

Bazele geografice ale fenomenului turistic sunt puse de asocierea indispensabilă a turismului cu spațiul geografic. În acest sens, geografia turismului operează cu trei concepte majore, dintre care unul prezintă importanță pentru acest studiu: distribuția spațială, adecvarea spațială a activității turistice și producția spațiului turistic (atât imaginar – percepții, cât și material – forme, modele tehnici de amenajare, peisaje rezultate). (Muntele, I., Iațu, C., 2003).

Imaginile se construiesc pentru o lungă perioadă de timp, sunt bazate pe surse disparate și diverse și, de cele mai multe ori, încorporează aspecte pe care indivizii înșiși le consideră iraționale, nerezonabile sau inexacte.

Atunci când consultă broșuri turistice sau orice altă sursă de informare, viitorul turist dezvoltă, a priori (înainte de plecare), o imagine a destinației pe care o va vizita. Așadar, imaginile se dezvoltă în absența contactului real cu destinația.

După R. Lanquar (1985), „o imagine există dacă există un minimum de cunoștințe despre o țară și o sumă de imagini fracționate și proprii unor grupuri. Imaginea turistică nu este decât un aspect al imaginii generale a unei țări; de aceea nu poate fi diferită de realitatea acelei țări”. Această definiție afirmă faptul că fiecare grup în parte are imaginile sale specifice despre un loc, „produs al culturii și subculturii în care au fost dezvoltate”. Imaginea este deci reflectarea culturii unui grup, a unui public.

W. H. Reynolds (1965) descrie procesul de formare a imaginii ca „o dezvoltare a unei construcții mentale bazate pe câteva impresii alese dintr-un noian de informații”. În cazul imaginii unei destinații turistice, respectivul noian de informații are mai multe surse.

Imaginea „trăită”.

Teritorialitatea joacă un rol decisiv în exprimarea relației biunivoce a omului cu spațiul geografic, desemnând ansamblul relațiilor, de ordin individual și colectiv, stabilite într-o comunitate umană, în virtutea apartenenței sale la un spațiu geografic delimitat. G. Vâlsan sublinia cu multă profunzime această strânsă legătură: „Lumea nu se prezintă în felii de plante, animale, roci etc. Toate aceste aspecte de viață își capătă înțelesul în îmbinarea lor, care se poate reduce la înfățișarea pământului unei țări și la caracterele specifice unui popor”. (Vâlsan, G., 1927, citat de Petre, D., 2005, op. cit, p. 174). Acest fragment conturează, practic, esența semnificației sinergetice a fizionomiei unui ansamblu teritorial, care duce la cristalizarea unei identități numai a sa.

Imaginea „trăită” este reflectarea organizării interne, realitatea trăită de publicul intern. Caracterizată printr-o diversitate de interese și printr-o eterogenitate a poziționării, acest tip de imagine are ca trăsătură definitorie pluralitatea și contribuie la un bruiaj al reprezentărilor. Este imaginea transmisă și vehiculată de rezidenți, variată și inconsensuală.

În cazul Clisurii Dunării, „fuziunea” existențială dintre oameni și natura fizică s-a concretizat într-o entitate teritorială de mare întindere, complexă și diversificată sub aspectul conținutului, de mare unicitate și durabilitate. Practic, unitatea teritorială regională se distinge prin forme dominante de identitate, moștenite de la natură și/sau generate de oameni(Chipul lui Decebal de la Mraconia), prin variate procese și mecanisme purtătoare de semnificații și funcții. În acest sens, sunt definitorii următoarele tipuri de identitate: orografică, culturală (inclusiv livrescă și cinematografică, etnică, spirituală, demografică, lingvistică, economică, administrativă ș.a., inclusiv cea peisagistică (ca identitate regională de sinteză). Grație acestor elemente identitare, teritoriul clisurean a devenit cu timpul, pentru locuitorii săi, spațiu de atașament afectiv, spațiu de solidaritate (Petre, D., 2005, op. cit., p. 175) în acțiunile de asimilare a valorilor și, uneori, obiect de dispută etnică, politică, administrativă, economică și, nu în ultimul rând, funciară. Conform uneia dintre cele mai concise definiții, noțiunea de „loc” desemnează o porțiune de teritoriu purtătoare de semnificații. Operând o concretizare, ce se impune în contextul dat, perceperea conștientă a semnificațiilor care fac ca un fenomen (geografic și/sau turistic) să fie unic și irepetabil, la nivelul conduce la noțiunea de loc. Locul constituie astfel materializarea teritorială a fiecărui fenomen în parte, simplu sau complex, însă deopotrivă unic și irepetabil, laolaltă cu reprezentările mentale, lingvistice, (carto)grafice ș.a. elaborate de către oameni prin perceperea și analiza semnificațiilor. Consacrarea, unui teritoriu oarecare, drept „loc” geografic, autentic, acceptat ca atare, presupune așadar un proces complex de percepere și reprezentare la nivelul conștiinței publice (sociale). (Ibidem p. 176).

Semnificațiile, care operează diferențierile conducând la „recunoașterea” locurilor sunt extrem de diverse: caracteristici fizico-geografice, de exemplu, în Clisura Dunării: Dunărea însăși, peisajul unicat,defileul Dunării etc. toate fiind locuri geografice a căror semnificație este binecunoscută în principal datorită imaginii lor proeminente în raport cu locurile înconjurătoare; caracteristici antropice, înmagazinate în tradiții,arhitectură, obiceiuri, utilizarea terenurilor, activități de „excepție” etc., cum sunt: așezările pemilor din Eibenthal,a sărbilor din Șvinița, Festivalul românilor de pretutindeni sau cel al satelor dunărene etc, sunt „locuri” în virtutea tradițiilor, realizărilor sau a evenimentelor cu semnificație de excepție ș.a. Deseori, un „loc” asociază mai multe semnificații conjugate: de exemplu Cetatea Trikule, ce a fost ridicata în sec. al XV-lea pentru a opri expansiunea otomana spre vest, ruinele acesteia observându-se în apropierea localitatii Svinita– simultan loc geografic, loc istoric, loc turistic, loc strategic (în vechime) ș.a.

Extrapolând precizările teoretice de mai sus la domeniul nostru de studiu, putem deduce că locurile percepute de către individ ca destinații turistice sunt reprezentate în spiritul său prin intermediul referințelor psiho-culturale, și, deci, fiecare individ va atribui o semnificație personală unui același loc, și vor exista tot atâtea imagini câte sensuri date reprezentării locului.

Imaginea percepută. Este configurată de reprezentările vehiculate de către persoanele interesate de teritoriu, dar care nu rezidă acolo permanent. Cu cât este mai omogenă și caracteristică, cu atât devine mai operațională, susceptibilă de a exploata ca și concept dinamic, în cadrul promovării, „vizibilizării” unui spațiu geografic ce întrunește atributele unei destinații turistice.

În acest sens se poate vorbi în acest spațiu de o veritabilă osmoză culturală, ca urmare a interferențelor mai ales dintre români (populație esențialmente latină, majoritară în toate epocile istorice),sărbi ,și pemi . Totuși, nu trebuie uitate și celelalte grupuri etnice, precum, grecii,turcii,evreii,armenii sau țiganii, ultimii atrăgând atenția prin creșterea lor demografică accelerată, care va conduce în viitorul apropiat la modificări ale structurii etnice și la transformări identitare ale spațiului transilvan.

Legătura intrinsecă dintre imaginea unei destinații turistice care-i conferă și identitate,în schimb,durabilitatea destinației trebuie susținută,întreținută,promovată permanent pentru ca să asigure fluxuri turistice mulțumitoare .

Astfel,intervine inovarea ,imperativă în cele două: atât în imagine,cât și în identitate,prin promovarea de noi produse turistice,inovative,prin strategii inovative de derulare a fenomenului turistic,prin crearea de clustere inovative,în turism .

La nivelul Uniunii Europene, clusterele de inovare sunt considerate "motorul " dezvoltării economice și inovare, acestea reprezentând un cadru foarte bun pentru dezvoltarea de afaceri, colaborarea între companii, organizatii non-guvernamentale,universități, institute de cercetare, furnizori, clienți și concurenți situați în aceeași zonă geografică (locală, regională, națională, trans-națională.Clusterul TURINN,primul pol de competitivitate în domeniul turismului din România,având onoarea să particip la crearea acestui cluster ,beneficiând și de calitatea de Vice-președinte,conform statutului său își propune : ”îmbunătățirea competitivității și poziționării strategice a serviciilor prezente în sectorul turistic, prin intermediul unei platforme de generare și transmitere a informațiilor și cunoștințelor în baza cercetărilor și inovațiilor prezente la nivel internațional cu impact direct asupra dezvoltării sectorului turitic,a IMM-urilor active în domeniu; a politicilor publice și a strategiilor de dezvoltare;activarea unei rețele de informare a principalilior actori din turism,având prioritati în atenție: creșterea capacitătii de promovare a inovării, competitivității, cercetării, transferului tehnologic ca politică de dezvoltare regională durabilă prin interconectarea cunoștințelor, tehnologiilor și persoanelor,prioritar în domeniul turismului(zonal,regional,național și internațional”.

Tabel nr.4 Lista Clusterelor inovative –Clusterul TURINN

Clusterul TURINN este și membru fondator al Polului de competitivitate Turism Oltenia – Inovare și Tradiții în Turism – TurOlt InTT,cu un teritoriu vast de acțiune:Regiunea de dezvoltare Sud Vest Oltenia ,fiind prioritar concentrat pe potențialul din sectorul Turism( deși domeniul principal de activitate a Polului este definit ca fiind Turismul, Polul se adresează în mod direct și altor industrii complementare și relevante pentru domeniul turistic, în special: industria de ceramică, prelucrare a lemnului și producție de mobilă, industria textilă, producția de soft, servicii de comunicare și publicitate).Polul de competitivitate include un număr de 51 organizații private, din care 29 IMM-uri active în sectoare relevante pentru domeniul turismului (mici producători de artizanat, ceramică, țesături, lemn și mobilă, agenții de turism, firme de soft, ș.a.m.d.), respectiv:12 agenții de turism, firme de publicitate și alte firme care furnizează servicii turistice și de asistență către firme din sector ,5 firme din sectorul TIC ,4 producători de lemn, mobilă și țesături tradiționale,6 firme din alte sectoare industriale și servicii (ex. construcții, curățenie, producția de plante ornamentale, ș.a.m.d.)

Restul entităților private include organizații profit și non profit considerate catalizatori (firme de consultanță, furnizori de formare, ONG-uri) care sprijină activitățile principale ale membrilor Polului și în general dezvoltarea mediului de afaceri și anumitor sectoare economice, precum și dezvoltarea teritorială și regională, cum ar fi:

Asociații de reprezentanță a firmelor la nivel național și local (Asociația pentru Tehnologia Informației si Comunicații din România, Asociația Română a Centrelor de Ceramică, Asociația Meșterilor Populari ,,Cocoșul de Hurez'');

Asociații care sprijină activitățile turistice și economice în general la nivel local (Asociația Regionala pentru Dezvoltare Rurală, Asociația pentru Promovarea Patrimoniului Autentic Horezu, Asociația pentru Promovarea Turismului Mehedinți,A.N.T.R.E.C. Mehedinți, Cluster Turinn (fig 16), Camerele de Comerț, Asociația de Turism Oltenia);

Fig.nr.16 Sigla Cluster TURINN

3.7.Modele de analiză a ciclului de viață al destinației turistice Clisura Dunării

Rezultatul fiecărei cercetări depinde în mod evident de tipul de cercetare. Pe de altă parte, selectarea metodologiei de cercetare depinde de obiective, natura subiecților cercetării și facilităților relevante de implementare. În acest sens, se poate decide asupra metodologiei de cercetare dacă se specifică natura, obiectivele și dimensiunea cercetării. Cu alte cuvinte, scopul selectării metodologiei de cercetare este de a selecta metoda de găsire a răspunsului/rilor la întrebarea/rile cercetării mai rapid, mai ușor și mai exact.

Metodologia de cercetare folosită în această analiză este măsurarea descriptivă a tipului de studiu/a unui model de competitivitate.

Metoda descriptivă s-a folosit pentru verificarea studiilor de specialitate. Una dintre subdiviziunile metodei descriptive, metoda măsurării, a fost folosită pentru studiul distribuției și specificațiilor eșantionului statistic, determinând natura condițiilor și relațiile dintre componentele destinației turistice.

Un model de analiză pentru prognoza situației unei destinații turistice, destul de contestat de altfel, este cel al lui Butler (1980) TALC (Tourism Area Life Cycle)

Conform lui Butler orice destinație trece prin mai multe etape:

– explorarea: începe ca un loc relativ necunoscut, iar vizitatorii vin inițial în număr mic datorită lipsei accesului, facilităților, precum și cunoașterii locului

– dezvoltare: mai multe persoane descoperă destinația și se împrăștie zvonul despre atracțiile sale și dotările cresc și se îmbunătățesc

– stagnare: sosirile încep să crească rapid spre o capacitatea de încărcare teoretică, care implică limite sociale și de mediu

– regenerare: traiectoriile A și B, dezvoltări tehnologice sau îmbunătățiri ale infrastructurii ucând la o creștere a capacității de cazare

-traiectoriile C și D: creșterea congestionării și dezvoltării non –durabilă, cauzând ca resursele care au atras inițial vizitatorii la destinația să devină afectate sau să nu mai existe

– declin: traiectoria E, direcția unei destinații în urma unui dezastru sau crize.

Plecând de la modelul teoretic al competitivității destinației turistice, vom conduce un studiu de percepție pentru a determina competitivitatea microregiunii Clisura Dunării ca destinație turistică.

Conform practicilor internaționale (Faulkner et al., 1999; Gomezelj and Mihalič, 2008; Enright and Newton, 2004, 2005; Crouch, 2010), persoanele intervievate vor fi specialiști din cadrul sectorului turistic, furnizori de servicii turistice (sectorul turistic, autorități, cercetători și absolvenți de studii de specialitate) întrucât prezintă mai multe avantaje și beneficii pentru studiul de față.

Cunoștințele lor amănunțite despre întreg portofoliul de resurse turistice, management și competitivitate pot fi folosite pentru a evalua mai bine destinația turistică.Avantajul unui astfel de model este dat de faptul că permite o monitorizare a evoluției unei destinații din punct de vedere al competitivității, fiind o radiografie fidelă a situației pentru diverse perioade de timp

Avantajul unui astfel de model este dat de faptul că permite o monitorizare a evoluției unei destinații din punct de vedere al competitivității, fiind o radiografie fidelă a situației pentru diverse perioade de timp(fig.17).

Fig.17.Ciclul de viață al destinației Clisura Dunării conform modelului lui Butler

Sursa: Prelucrare date INSSE

Modelul lui Butler pentru ciclul de viață al destinației turistice aplicat la Clisura Dunării relevă faptul că în perioada 2001-2015, perioada în care sunt disponibile datele statistice pentru cele 10 localități ale zonei supuse studiului, destinația Clisura Dunării a trecut prin mai multe faze.

Dacă în 2001-2002 era în etapa de dezvoltare, apare o fază de stagnare până în 2008-2011, în momentul în care destinația se internaționalizează. După 2011 apare faza de consolidare în care destinația se stabilizează pe piața turistică nu numai românească ci și transfrontalieră. Prognozele pentru viitor arată un trend ascendent, de creștere al valorii indicatorilor turistici, destinația Clisura Dunării ocupând un loc din ce în ce mai important pe harta turistică a României.

3.7.1.Modelul de dezvoltare turistică competitiv ,durabilă

Dezvoltarea unei localități presupune trecerea acesteia prin faze de reglare și funcționare, la nivele tot mai complexe și evoluate. Planul de dezvoltare presupune crearea unor obiective de creștere economică, cu o orientare spre ameliorarea și reglarea raporturilor dintre mediul antropic și sistemele naturale unde urmează să aibă loc creșterea economică respectivă.

Pentru realizarea obiectivelor privind dezvoltarea durabilă, este necesară utilizarea unei scări temporale, care presupune crearea unor succesiuni de etape. În mod obișnuit, aceste etape sunt: dezvoltarea pe termen scurt, pe termen mediu și pe termen lung.

Acest model al competitivității unei destinații,demonstrând pentru Clisura Dunării la nivelul anilor 2015-2016 conturarea ei drept o destinație turistică într-o fază de consolidare ,cu un profil funcțional bine definit ,cu perspective de dezvoltare durabilă încurajante cu condiția reglării în scurt timp,”din mers„ a unor procese sau fenomene cu rol de dereglare dar mai ales trebuie să susțină ca indicatorii de mai jos(Tabel nr. 5)să atingă același trend ascendent,un flux turistic constant și să înlăture procesul de sezonalitate,”răul„etern cu care luptă majoritatea destinațiilor turistice din România țintite în ofertă sezonieră.

Tabel nr.5 Indicatori turistici care susțin competitivitatea

Grafic nr.4 Funcția turistică și densitatea ofertei turistice în Clisura Dunării (2008-2014)

Sursa: Prelucrare date INSSE

Calculul indicatorilor turistici sunt relevanți pentru o descriere adecvată a destinației turistice supuse studiului. Astfel funcția turistică, ca raport procentual între numărul locurilor de cazare și populațieîn intervalul 2008-2014 are creșteri de la 0,35 la 0,80 prin frecvența sporită a consturirii unei infrastructuri de cazare diversificate. Raportarea locurilor de cazare la suprafață, adică densitatea ofertei turistice, indică de asemenea o creștere de la 0,30 la 1,30(Grafic nr.4).

Grafic nr.5 Durata medie a sejurului și intensitatea activității turistice în Clisura Dunării (2008-2014) Sursa: Prelucrare date INSSE

Durata medie a sejurului ca raport între înnoptări și număr de turiști evocă a creștere în intervalul analizat deși șederea este de sub o zi. Intensitatea activității turistice, calculată ca raport între înnoptări și populația Clisurii, are o creștere de la 0,25 la 0,60 în intervalul 2008-2014(Grafic nr.5).

Grafic nr.6 Densitatea turistică în raport cu populația în Clisura Dunării (2008-2014)

Sursa: Prelucrare date INSSE

Densitatea turistică în raport cu populația din Clisura Dunării în perioada 2008-2014 evocă un număr mai mare al turiștilor raportați la populația rezidentă din zonă. Creșterile se înregistrează de la 109 la 110,5 (Grafic nr.6).

Grafic nr.7 Indicele de utilizare netă a capacității de cazare în Clisura Dunării (2008-2014)

Sursa: Prelucrare date INSSE

Indicele de utilizare netă a capacității de cazare(Grafic nr.7) reprezintă raportul procentual dintre înnoptări și numărul locurilor de cazare. Calculul pentru Clisura Dunării în intervalul 2008-2014 variază între 15 și 25% ca indice de utilizare, fiind destul de scăzut raportat la potențialul zonei. Șederea fiind redusă va fi corelată cu valori mici ale utilizării bazei de cazare.

Grafic nr.8 Dinamica sosirilor si innoptarilor de turisti in localitatile din judetul Mehedinti (2015) Sursa: Prelucrare date INSSE

Dinamica sosirilor și înnoptărilor din județul Mehedinți, analiză efectuată pe localități la nivelul anului 2013, evidențiază un trend asemănător pentru cei doi indicatori; cele mai multe sosiri și înnoptări au loc în reședința de județ, cu 39 000 sosiri și 59 000 înnoptări.

La diferențe mari, cu valori de sub 10 000 sosiri/înnoptări se situează orașele din defileul Dunării, Orșova și Eșelnița, cu 5 000 sosiri și 5000 înnoptări în Orșova și 9 000 în Eșelnița. Bala(care nu intră în arealul Clisurii) ca stațiune balneoclimaterică are un număr de 3 000 sosiri și aproximativ 40 000 înnoptări, pe fondul pachetelor balneoclimaterice subvenționate de stat, unde un sejur ajunge la 16 zile. Restul localităților înregistrează valori extrem de scăzute, fără a releva o importanță turistică.