Imaginea Sistemului Medical ÎN Conștiința Opiniei Publice

UNIVERSITATEA DIN PETROȘANI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE

DEPARTAMENTUL DE ȘTIINȚE SOCIO-UMANE

SECȚIA SOCIOLOGIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator:

Lector univ. dr. FULGER VALENTIN IOAN

Absolvent:

GRUNȚĂ (NEMEȘ) MARIA

2016

UNIVERSITATEA DIN PETROȘANI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE

DEPARTAMENTUL DE ȘTIINȚE SOCIO-UMANE

SECȚIA SOCIOLOGIE

Imaginea sistemului medical în conștiința opiniei publice

Coordonator:

Lector univ. dr. FULGER VALENTIN IOAN

Absolvent:

GRUNȚĂ (NEMEȘ) MARIA

2016

Introducere

Motto: “Actul medical nu este altceva decat o întalnire dintre o încredere și o conștiinta” (Gheorghe Scripcaru).

Așa cum afirma Comisarul European pentru sănătateași protecția consumatorului, John Dalli: “Sănătatea ocupă un loc important în viața fiecaruia dintre noi. Uniunea Europeana joacăun rol important, susțînând guvernele naționale în eforturile lor de a-și menține populația activăși sănatoasă pe întreg parcursul vietii. De aceea trebuie să eficientizam folosirea de resurse ce se pot dovedi valoroase în procesul de ameliorare a stării de sănătate a populatiei și a mentinerii eficienței și durabilității sistemelor de sănătate, fărăînsă a majora bugetele alocate sănătății. (Vladescu C, Busoi C, 2011, p 3).

Sănătatea aduce bunăstare. Sectorul de sănătate reprezintăun motor al creșterii economice, un jucător important în cercetare și dezvoltare. De asemenea trebuie acordată o mare atenție inovației în domeniul sănătații. Tehnologiile noi însănătate, pot contribuii la o îngrijire de calitate superioarăasănatățiipacienților, în același timp menținând eficiența și durabilitatea sistemelor de sănătate.”

Aceasta cercetare își propune sa suprindă percepția opiniei publice, despre eficința sistemului medical și a serviciilor medicale prestate. Unul din principalele obiective ale sistemului sanitar românesc este acela de a îmbunătății organizarea si gestionarea sectoruli spitalicesc, precum si a creste eficiența acestora.

Medicii și personalul auxiliar mediu, reprezintă factorul principal responsabil pentru cantitatea și calitatea îngrijirilor precum si pentru costurile spitalicești. Deoarece personalul auxiliar este personalul cel mai numeros, este de drept ca acesta sa se afle in central preocupărilor pentru asigurarea eficienței spitalelor și activității acestuia. Accesul la serviciile de sănatate in funcție de nevoile pacienților este un drept fundamental.

Modelul teoretic in care incadrăm aceasta lucrare este reprezentat de paradigma structural – funcționalistă.

Reprezentanții structuralismului funcționalist în sociologia medicală susțin că sănătatea este esențială pentru perpetuarea speciei umane și pentru viața socială organizată. Din perspectiva teoretică a funcționalismului, apariția instituțiilor medicale în diferite societăți nu reprezintă o supriza. Funcționalismul consideră ca instituțiile medicale îndeplinesc diferite funcții centrale în societațile moderne. În primul rând, instituțiile medicale au misiunea de a diagnostica, trata o afecțiune și de a încerca să o vindece. În al doilea rând, instituțiile medicale se străduiesc să prevină apariția bolii prin intermediul programelor de asistență medicală primară. În al treilea rând, instituțiile medicale întreprind activități de cercetare stiințifică pentru creșterea eficientei și eficacității profilaxiei, tratamentul bolilor și solutionarii problemelor de sănătate publică.

În al patrulea rând, instituțiile medicale servesc ca instituții de control social, prin abilitarea lor instituțional de a defini unele stări și comportamente umane ca “normale” și sănatoase, iar altele drept deviante și nesănatoase.(Lupu Iustin, Zanc Ioan, 1999, p 48)

Ipotezele de la care am pornit această cercetare sunt urmatoarele:

Dacă sistemul medical se află intr-o situație de criză, atunci nemulțumirile celor care apelează la acesta sunt mai mari

Cu cât crește numarul cazurilor de malpraxis care sunt făcute publice, cu atât scade gradul de încredere în sistemul medical

Cu cât informațiile despre profesionalismul medicilor din anumite centre medicale sunt mai cunoscute, cu atat există o determinare mai mare pentru a alege aceste centre.

Dacă situația economică a pacientului este scăzută atunci acesta va alege pentru tratament o unitate medicală mai apropiată de domiciliul său.

CAPITOLUL I

DELIMITĂRI CONCEPTUALE

1.1. Sistemul medical

Sistemul de sănătate din Romania este un model bazat pe așigurări de sănătate, unde serviciile medicale sunt acordate în baza contribuțiiei la fondul de sănătate a așiguratului. (Suport curs – Instituția Spitalicească 2010)

Sistemul social este un concept care însumeaza o multime de elemente, material sau nu, care acționeazăîntre ele atat de intens încat starile lor sunt înterdependente, modificarea unuia determînand modificari în toate celelalte. Conceptul de sistem evoca “o ordine în care diferitele parti se susțin reciproc”(Bălan Carmen Cornelia, note de curs, 2001).

Această abordare pornește de la premisa căsistemul medical este un sistem social cu o structură formală, bazată pe relații sociale, repetate și stabile, între indivizi calificați în domeniul îngrijirii sănatății, a caror acțiune comună definește scopul și identitatea sistemului.

În sistemul sanitar, serviciile medicale se desfasoară în trei etape importante:

Sistemul Primar

Sistemul Secundar

Sistemul Terțiar

Sistemul primar: sistem în care se regăsesc toți medicii de familie. Costurile necesare activității acestui sistem sunt de nivel minim. Aici pacientul este examinat periodic sau de cate ori este nevoie. Decontul cheltuielior este suportat de catre asiguratorul de sănătate (CNAS). Problemele de sănătate se rezolva prin medicație și educație. Daca medicul consideră că sunt necesare pentru diagnosticare se trimite pacientul către medici specialiști din sistemul secundar.

Sistemul Secundar: sistem în care se regăsesc medicii specialiști ce activează în policilinici de specialitate de stat sau particulare. Costurile necesare activității acestui sistem sunt de nivel mediu. Aici pacientul este examinat, investigat prin metode specifice și este diagnosticat, se prescrie medicație după care revine sub observație la medicul de familie (sistemul primar). Dacă medicul specialist consideră că sunt necesare investigații mai ample pentru diagnosticare și rezolvarea cazului necesită spitalizare se trimite pacientul către medici specialiști din sistemul terțiar.

Sistemul terțiar: sistem în care se regăsesc toți medicii din spitalele de stat sau particulare. Costurile în aceste unitati medicale sunt mari, efortul financiar de susținere al acestui sistem este foarte mare.

Sistemul îngrijirilor de sănătate este reprezentat de ansamblul resurselor umane, materiale, financiare, informaționale și simbiotice utilizate în combinații variabile pentru a produce îngrijiri și servicii care au ca scop îmbunătățirea sau menținerea stării de sănătate.

Sistemul îngrijirilor de sănătate include mai multe tipuri de furnizori de servicii:

•Farmacia

• Furnizorii de îngrijiri la domiciliu

• Medicina de familie

• Ambulatoriul de specialitate

• Unitati de recuperare reabilitare

• Spitalul

• Serviciile județene de ambulanță

Cea mai mare pondere în cadrul sistemelor de sănătate este reprezentată de triadă: spital-ambulatoriul de specialitate-medicul de familie, care se afla într-o strânsă relație de interdependentă.

(http://documents.tips/documents/asistenta-spitaliceasca-si-calitatea-ingrijirilor)

1.2. Interfața sistemului medical

Asistență medicală primară este oferită de medicul de familie. Medicina de familie ca specialitate este una din specialitățile cele mai solicitate, ea fiind interfața dintre individ și sistemul medical, societate și familie, iar dotarile necesare unui cabinet de medicină de familie nu sunt costișitoare.

Medicina de familie este elementul de prim contact al pacientului cu sistemul de îngrijire. Medicul de familie deține rolul de filtru pentru accesul în sistem.

Medicina de familie asigura pentru pacienți atât servicii medicale curative cât și servicii medicale profilactice. Patologia ce depășește competenta medicului de familie are rolul de ai îndruma pe pacienți către ambulatoriul de specialitate." (http://documents.tips/documents/asistenta-spitaliceasca-și -calitatea-ingrijirilor)

Medicul de familie trebuie să fie capabil să abordeze multe probleme de sănătate. El gestionează afecțiunile pacientului de la nastere pană la moarte.

Medicul de familie, este cel care așigurăși coordonează asistența medicală personală, primarăși continuăîndividului și familiei. Mai exact la medicul de familie mergem prima dată cand avem o problemă de sănătate.

Medicul de familie vaccinează, consultă, intrerpretează rezultatele analizelor și eliberează rețete gratuite Sau contra cost. Una din cele mai importante Sărcini ale medicului de familie este prescrierea de medicamente prevazute pe lista de compensate și recomandarea prescripițiilor în funcție de diagnostic. Medicul de familie face trimiteri pacienților săi, pentru ca aceștia să iși poată face gratuit radiogramele, electro-cardiogramele și analizele de sânge.

Persoanele care sunt așigurate și sunte depistate cu probleme de sănătate care nu pot fi tratate de medicul de familie sunt îndrumate la cabinetele de specialitate. De asemenea, medicul de familie eliberează adeverințe, certificate prenupțiale, certificate de deces. ( Ordinul MS/CNAS nr.423/191/2013)

Medicul de familie dispune de obicei de o dotare tehnică destul de săracă. Având de a face cu boli din toată patologia umană, medicul de familie nu dispune niciodată de țâțe aparatele și instrumentele de care ar avea nevoie..

De aceea el este obligat să apeleze la diagnosticul clinic care se poate stabili cu ajutorul metodelor clinice, adică observației, amneziei și examenului clinic. Deși diagnosticul clinic joacă un rol esențial în practică medicală, el trebuie să fie confirmat cu ajutorul unor investigații paraclinice.

Diagnosticul clinic joacă un rolimportant în practică medicală, în jurul său gravitând toate celelalte forme de diagnostic, etiologic, patogenic etc.

Pentru a confirma diagnosticul clinic medicul de familie este obligat să colaboreze cu medicii specialiști.

Diagnosticul stabilit de medicul de familie trebuie să fie un diagnostic integral, care să privească nu numai organul ci și persoană bolnavă, familia și comunitatea în care trăiește bolnavul respectiv. Acest diagnosticstabilit de medicul de familie trebuie să fie un diagnostic bio-psiho-social.( Gheorghiu, A, 1995, pp 16-22 ).

Medici de familie au urmatoarele obligatii:

Să acorde așistență medicală așiguraților înscriși pe lista acestuia, îndiferent de casa de asigurări de sănătate unde se livreaza contribuția.

Să furnizeze tratamentul adecvat fiecarui pacient, prescriind medicamentele din nomenclator

Să nu refuze acordarea asistenței medicale de urgență atunci cand e nevoie și să efectueze vizite la domiciliulpacienților care nu pot fi transportați.

Să respecte confidențialitatea actelor medicale

Săîntocmeasca biletul de trimitere în vederea înternării pacientului

Să respecte criteriile de calitate ale actului medical

Să ia în evidență gravidele, cazurile de boli cronice șisă le urmărească

Săînscrie pe listele proprii nou-nascuții

Să acorde concedii medicale pacienților conform legii

Să afizeze vizibil programul de lucru( Ordinul MS/CNAS nr.423/191/2013)

În cazurile cu diagnostice ce nu necesită confirmarea medicului din ambulatoriu și situații de urgență, medicul de familie poate trimite pacienții direct în spital pentru internare. Legătura dintre medicul de familie, ambulatoriul de specialitate și spital se face prinintermediul biletului de trimitere."

(http://documents.tips/documents/asistenta -spitaliceasca-si-calitatea-ingrijirilor)

1.3. Operaționalizarea conceptelor de relație socială medic-pacient

Pentru a înțelege mai bine semnificațiile dintre conceptele relație socială, medic și pacient am supus fiecare concept la o analiză mai amănunțită.

1.3.1. Conceptul de relație socială

Viața îi determină pe oameni să acționeze împreună cu alți oameni, să interacționeze social pe motive atât raționale cât și emoționale, afective. În urma interacțiunii dintre oameni se înfiripă relații sociale la baza cărora sta schimbul social. Relațiile implică procese psiho-sociale de tip interactiv, legături directe între persoane pentru ca interacțiunea dintre oameni are loc conștient și nemijlocit. O altă caracteristică a relațiilor este reciprocitatea deoarece ambele părți participante influențează și se lasa influențate la rândul lor. Nici o relație nu de consolidează dacă nu există motivație, fiecare persoană intră în relație cu altă persoană cu scopuri clar definite și precise, cu scopul transmiterii unor informații, activități, idei, servicii, bunuri ,sentimente sau pentru satisfacerea unor nevoi personale sau sociale.( Perpelea,N , 2012 pp. 125-130)

1.3.2.Conceptul de medic

Medicul este persoană care se ocupă cu prevenția, diagnoza, terapia și urmările bolilor și accidentelor. Statutul social al medicului este văzut de o masă largă de persone în asociere cu valori precum: putere, cunoaștere, devotement, eroism, putere de sacrificiu, atunci când intervine în situații de criză, medicul apare într-o triplă ipostază de om care alina suferința, vindecă boala, salvează viața omului.

1.3.3. Conceptul de pacient

Pacientul este o persoană cu capacitate fizicăși psihică modificată. Este vulnerabil datorită starii sale de boală cât și a tulburarilor produse de ea. El solicităasistență medicalăîn virtutea unui rol social dobandit, acela de bolnav, rol care poate fi temporar sau permanent. (Perpelea N, 2012, p 15)

1.3.4. Relația medic- pacient

Prin definiție relația medic pacient implica doi actori sociali : medicul și pacientul, care reprezintă grupuri sociale distincte :unul care solicită îngrijiri medicale și altul care oferă servicii specializate. Pacientul este cel care divulga medicului valorile morale, sociale, credințele, atitudinile grupului din care face parte, filtrate de acesta și pe de altă parte medicul care reprezintă persoană specializată, autorizată și recunoscută de grupul profesional și comunitatea din care face parte.

Totodată pacientul recunoaște autoritatea medicului, iar relația terapeutică se bazează pe reciprocitate, cele două roluri alcătuind un cuplu complementar.

Relațiia medic – pacient este o relație între roluri, caracterizată prin asimetrie și consensualitate.

Ca element central al practicii medicale șiîn special al medicinii generale, relația medic – pacient, este considerată mijlocul prinîntermediul careia sunt furnizate îngrijirile medicale. Relația medic – pacient reprezinta cadrul în care sunt analizate problemele etice, legate de îngrijirile medicale.Modele clinice ale acestei relații se axează pe procesele din cadrul relației și pe impactul lor asupra rezultatelor medicale ale pacienților.

Trei modele de relații medic – pacient:

Activitate – pasivitate

Asistența – cooperare

Participare reciproca

În modul de activitate – pasivitate se descrie o relatie medic – pacient în medicul raspunde de efectuarea intervențiilor medicale, iar pacienții sunt beneficiarii pasivi ai îngrijirilor medicale.

Modelul asistență – cooperare presupune ca medicul să ii îndice pacientului ce are de făcut, iar acesta se supune indicațiilor și ascultă de medic.

Modelul participare reciprocă, descrie relația de tip parteneriat dintre medic și pacient. Medicul il ajută pe pacient, ca acesta să se poate ajuta singur. (Revista Română de Bioetica, vol 7, nr 2, 2009, pp 57-59).

Înîngrijirea pacientului medicul trebuie să urmeze doua principii etice fundamentale: respectul autonomiei pacientului și respectul datorat vietii.

Relația medic – pacient ocupăun loc primordial în viața socialăși ia nastere în momentul cand pacientul apelează la cunostințele medicului, care prin mijloacele de care dispune, acceptăsăîl îngrijească. Pacientul transmite medicului idei, atitudini, sentimente, înformații despre starea lui, care apoi sunt folosite de acesta în diagnosticare și tratament.

Aceasta relatie poate fi conșiderată o relatie socială care apare între doi membri ai unor grupuri sociale distincte, o relație psihologicăprin punerea fața în fața a unor psihologii diferite, dar și o relație culturală deoarece face să se confrunte în mod particular opinii, valori, atitudini și comportamente diferite.(Popescu G, Rădulescu S, 1981, p 103)

“Natura relației dintre medic și pacient are o influență deosebită atat în actul terapeutic cât și în stabilirea diagnosticului. Studiile făcute în legatură cu efectul placebo, estimează ca în mai bine de o treime din succesul unui medicament sau procedur se datorează acestui efect. Acceași importanță o are această relatie în diagnosticarea bolii. Deseori pacientii nu reusesc Să-și descrie șimptomele, Să-și învînga teama Sau jena și Să-și dezvaluie anxietatile, în buna parte datorita unei atitudini abrupt Sau lipsei de receptivitate a medicului la semnalele pacientului. Alteori, pacientii pot șimula o suferînta mai mare decat o au în realitate, fie pentru a atrage mai mult atentia medicului asupra lor, fie pentru a obtîne un beneficiu. În alte cazuri, pacientul ascunde suferînta, pentru a determîna, spre exemplu, o externare mai grabnica.” (Lupu I, Zanc I, 1999, p 91).

“Prescrierea retelor este o trasătura generală a practicii medicale. Multe rețete sunt date pentru a repeta medicamentele date anterior, iar în jumatate dintre consultatiile în care se dau rețete s-a constatat că există una repetată. Prescrierea de rețete îndeplîneste functii sociale importante în cadrul relatiei medic – pacient. Medicul poate prescrie rețete în scopul satisfacerii a ceea ce el percepe a fi așteptarea pacientului.

Un studiu a ilustrat ca 10% dintre internările în pavilionul de geriatrie s-au datorat unor boli cauzate de medicamente. Schimbarile fiziologice asociate cu bătrânețea par a reduce toleranța la medicamente. Acest lucru corelat cu slăbirea memoriei poate duce la erori de medicație și la complicatii nedorite” (Lupu I, Zanc I, 1999, p 98).

1.3.5. Relația asistent medical – pacient

Este o relație de acceptare reciprocă, o atitudine de respect, caldurășiîntelegere empatică.Asistenta medicalăeste considerată o șimplă mașină de îndeplinit ordinele medicului; medicul vine și pleacă pe cand asistenta este cea care supraveghează, ajutășiîngrijeste pacientul. De aceea, relațiadintre asistența medical și pacient nu trebuie să se limiteze numai la aplicarea tratamentului ci și la stabilirea unei comunicari psihice cu el, pentru a-l putea ajuta în a-și exprima trairile interioare.

Trasăturile morale și profesionale ale asistentei medicale care stau la baza eticii medicale ar fii: cinstea, onestitatea, spiritul de dăruire, solicitudinea, ascultarea, respectul. Din acest motiv, profesia medicală trebuie exercitată cu generozitate, răbdare, pasiune, sinceritate, locul central în activitatea de îngrijire ocupându-l pacientul.

O atitudine apropiată față de bolnav nu înseamna umilință, mai ales că pacientul iți încredințează trăirile, secretele sale pe care în alte condiții poate nu le-ar face. Un comportament corect față de bolnav implică confidențialitatea acestor destăinuiri.

Cele mai importante atribuții ale unei asistente medicale sunt: asistarea medicului la efectuarea investigațiilor, realizarea investigațiilor, programarea pacienților pentru învestigatii de specialitate, administrarea tratamentelor, monitorizarea stării pacientului, sterilizarea instrumentelor și materialelor, etc.

A fi asistent medical înseamnă:

Să nu fi niciodata plictisit

Să fi deseori frustrate

Să ai mai multe de făcutși puțin timp

Să porți o responsabilitate foarte mare șisă ai foarte putină autoritate

Săîntri în viețile oamenilor și să marchezi o diferență

Să vezi oamenii în starea lor cea mai proastășiîn starea lor cea mai bună

Să vezi viata începand și sfarsindu-se

Să plângi mult

Să ai victorii triumfătoare și eșecuri devastatoare

Să razi mult

Săști ce înseamnăsă fi om șisă fi uman (https://dealecasei.wordpress.com/2011/04/05/relatia-asistent-medical-pacient)

Rolul esential al asistentei medicale constă în a ajuta persoana bolnava sau sănatoasă, să-și menținăsau să iși recâștige sănătatea (sau să il asiște în ultimele clipe )prinîndeplînirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplint singur daca ar fi avut forța, voința sau cunoștințele necesare. Asistenta medicală trebuie să ișiîndeplinească aceste funcții astfel încât pacientul să-și recastige îndependența cat mai repede posibil. (Titircă Lucreția, 2008. p 15)

Funcțiile asistentului medical sunt de natură:

Independent

Interdependent

Profesională

Educativă

Economică

De cercetare

Funcția independentă – asistenta asigură pacientul prin proprie inițiative, temporar sau definitiv

Funcția de natură dependent – la indicația medicului aplică metodele de observație, tratament sau readaptare, observă la pacient modificarile provocate de boala sau tratament și le transmite medicului.

Funcția de natura înterdependent – asistenta colaborează cu alți profeșionisti din domeniul sanitar, social, educativ, administrativ și participăla activiăați înterdisciplinare.

Functie profesională – este vorba de rolul cel mai important al asistentei, acela de a se ocupa de pacient în scopul mentinerii echilibrului sau de a face pentru el ceea ce el însuși nu poate.

Funcția educativă – presupune alturi de calitați psihologice și aptitudine pedagocică de a ști să comunice, de a știsă fie convingătoare.

Funcția economică – se realizeazăprin corelarea ei cu comportamentul etic.

Funcția de cercetare – impune dezvoltarea unor calități specifice dar și aceasta pe fondul unei pregatiri profesionale și morale superioare.(Titircă Lucreția, 2008. pp 16-18)

1.4. UPU – Unitate de primire urgențe

1.4.1 Organizarea și funcționarea Unităților de primire urgențe

Înternarea bolnavilor în spital se poate face prin: UPU Sau biroul de înternari

Înternarea în spital se realizeaza în general, în urmatoarele șituatii:

La recomandarea medicului din unitatiile medicale ambulatorii de specialitate

La recomandarea medicului din unitatile din asistență de medicîna primara în caz de urgent medico-chirurgicale Sau cand este vorba de boli înfectioase și parazitare

Prin transfer interspitalicesc

Prin transfer intraspitalicesc

La cererea pacientului, fara a fi trimis de o anumita unitate sanitara, în caz de urgentă medico-chirurgicalăsau de boli infectioase și parazitare.

La recomandarea medicului din unitatile medicale ambulatorii cu plata de specialitate, în cazurile care necesită spitalizare de urgent.

Urmare a solicitarii furnizorilor de servicii medicale de urgent perspitaliceasca și transport Sanitar, ambulanta sau Smurd.

Unitate de primire urgențe (UPU) – secția sau secția clinică aflată în structura unui spital județean, regional sau în structura spitalelor aparținând ministerelor și instituțiilor cu rețele sanitare proprii, cu personal propriu, special pregătit, destinată triajului, evaluării și tratamentului de urgență ale pacienților cu afecțiuni acute, care se prezintă la spital spontan sau care sunt transportați de ambulanțe;

Ambulatoriul de specialitate este o alternativă la spitalizare. Acesta e cel care preia pacienții trimiși de medicul de familie, stabilește diagnosticul în funcție de starea pacientului, prescrie tratamente ori îi trimite pentru internare în spital. În cazul în care pacientul nu necesită internare, medicul di ambulatoriul de specialitate, hotărăște conduita terapeutică și trimite scrisoarea medicală medicului de familie în care e specificat diagnosticul."

Spitalul este unitatea sanitară cea mai complexă deoarece dispune de cea mai importantă dotare cu personal calificat și de tehnologii moderne pentru a asigura asistenta persoanelor cu patologie complicată, gravă sau care necesita îngrijiri de urgență. În multe spitale se desfășoară activități de cercetare și învățământ. Spitalul mai îndeplinește pe lângă funcțiile medicale de îngrijire, tratament și diagnostic și funcții nespecifice, cum ar fii activități hoteliere, de alimentație colectivă, spălătorie sau de tip administrativ."

Din punct de vedere legislativ, spitalul este unitatea sanitară cu pături, de utilitate publică, cu personalitate juridică, care furnizează servicii medicale preventive, curative, de recuperare și paliative. Potrivit legii, spitalul răspunde pentru calitatea actului medical, pentru respectarea condițiilor de cazare, igienă, alimentație și de prevenire a infecțiilor nozocomiale, comform normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătății." (http://documents.tips/documents/asistenta-spitaliceasca-si-calitatea-ingrijirilor)

Unitatea de primire urgențe (UPU) este o secție aflată în cadrul unui spital orășenesc sau municipal cu personal din specialitatea secției sau secțiilor de specialitate destinată primirii, evaluării și tratamentului de urgență a pacienților cu afecțiuni grave, care se prezintă spontan la spital sau care sunt transportați de ambulanțe.

Personalul medical sau auxiliar care este încadrat în unitatea de primire urgente își desfășoară activitatea integral în secția respectivă.

Unitățile de primire urgente sunt secții independente aflate în structura spitalelor. Aici pot lucra după caz următoarele categorii de persoane:

•Medici în specialitatea medicală de urgență;

•Medici rezidenți în medicină de urgență;

• Medici în specialitatea anesteziei terapie intensivă în regim de gardă;

• Medici de medicină generală sau medicina de familie;

•Medici în specialitatea pediatrie în regim de gardă;

• Asistenți medicali;

• Asistenți sociali;

• Personal de informatică;

• Registratori medicali;

• Personal auxiliar;

•Personal paramedical, conducători auto etc.

Intrarea pacienților sosiți la unitatea de primire urgență se face printr-o intrare unică, bine marcată, unde se efectuează triajul.

1.4.2.Triajul

Triajul este un proces continuu, fiind necesară reevaluarea periodică a pacienților până la plecarea acestora din unitatea de primire urgențe.

Spațiul pentru primire/triaj din cadrul unității de primire urgente, este un spațiu aflat la intrare, unde sunt primiți pacienții sosiți cu ambulantele sau prin mijloace proprii, triați în vederea stabilirii priorității din punct de vedere clinic și repartizați la locul de tratament potrivit stării lor, de către o persoană competentă, medic sau cadru medical mediu.

Pacienții aflați în stare critică sosiți cu ambulantele au un traseu separat, triajul lor fiind efectuat de personalul ambulanței.

La sosirea în unitatea de primire urgente, pacientului i se va întocmi o fisă individuală de urgență.

Întocmirea fisei va începe de la punctul de triaj, va continua cu investigarea, consultarea și tratamentul pacientului până la externarea lui din această unitate.

Fișa este completată de asistenți și medici și este contrasemnata și parafată de medicul responsabil de tură înainte de plecarea definitivă a pacientului din unitatea de primire urgențe.

În cazul internării sau al transferului pacientului, acesta va fii însoțit de o copie a fișei medicale din unitatea de primire urgente, care va include o copie a tuturor rezultatelor investigațiilor efectuate.

Este interzis refuzul acordării asistenței medicale de urgență unui pacient care solicită acest lucru, fără evaluarea stării acestuia de către un medic din cadrul unității de primire urgente și stabilirea lipsei unei afecțiuni care necesită îngrijiri medicale în cadrul unității și eventuală internare a pacientului.

Medicii de specialitate din diferite profile din spital, sunt chemați în urgente la consult, după ce a fost pus un diagnostic prezumtiv sau final, pe baza investigațiilor și examinariilor efectuate, excepție făcându-se la pacienții în stare critică, în cazul cărora medicii specialiști sunt chemați încă din primul moment de la sosirea pacientului în unitatea de primire urgențe.

Medicii de garda din spital sunt obligați să răspundă prompt chemării la unitatea de primire urgente, indiferent de ora solicitării sau ori de câte ori medicul de garda din urgență considera că este necesar.

În vederea consultației de specialitate acordate unui pacient aflat în stare critică din unitatea de primire urgente, este obligatorie prezența personală a medicului care e responsabil de gardă, din secția de la care se solicita consultul, cu excepția situației în care acesta se afla în sala de operații sau în imobilitatea de a efectua consultul, situație în care consultul va fii efectuat de un alt medic de pe secția respectivă și, care va informa medicul responsabil de gardă, despre starea pacientului și deciziile luate.

Internarea de urgență a pacienților se face doar prin unitatea de primire urgențe. Se interzice internarea cazurilor cronice sau cele care nu prezintă urgente cu indicațiile de internare clare prin această unitate.

În urma examinării, medicul din unitatea de primire urgente, cere după caz internarea pacientului dacă acest lucru este necesar.

Decizia de internare a pacienților aflați în această unitate (UPU) aparține medicilor de garda din secțiile spitalului la propunerea medicilor de garda din unitatea de primire urgență, luând în considerare starea clinică a pacientului.

Criterii de internare a pacienților în spital:

• Pacientul este în stare critică;

•Există posibilitatea apariției unor complicații care pot pune viața pacientului în pericol;

•Afecțiunea de care suferă pacientul necesită monitorizare, investigare suplimentară și tratament de urgență la nivel spitalicesc;

•Pacientul trebuie să fie supus unei investigații chirurgicale de urgență;

•Alte situații bine justificate în care medicul din unitatea de prinire urgențe sau medicul de gardă dintr-o secție, considera necesară internarea pacientului.

În cazul în care există motive de internare a pacientului într-o anumită secție din spital, acesta nu va fii reținut sub observație în unitatea de primire urgente decât din motivul lipsei temporare de locuri de internare.

Astfel de pacienți vor fii preluați cu prioritate de secția în care sunt internați, în momentul eliberării unor locuri. (ordinul nr.1706/2007 privind conducerea și organizarea unităților și compartimentelor de primire a urgentelor).

1.5. Asigurarea calității serviciilor medicale în spital

1.5.1.Calitatea îngrijirilor

"Calitatea îngrijirilor ocupa un loc central în reglarea sistemelor de sănătate, introducerea de mecanisme și alocarea resurselor pentru interesul calităților serviciilor de sănătate. Sistemul de îngrijiri de sănătate este o atracție pentru mai mulți actori interesați de acest domeniu: pacienții, plătitorii, politicienii etc."

1.5.2. Definiția și dimensiunile calității

"Calitatea este foarte greu de definit, deoarece caracterul său este multidimensional. În acest context exista numeroase definiții, iar modul în care este definită aceasta depinde de persoana care este întrebată."

Îngrijirile medicale de calitate ar fi acele îngrijiri care satisfac nevoile reale ale pacientului, sunt disponibile și accesibile, răspund așteptărilor rezonabile ale pacientului, permit o coordonare eficace între personal și organizație, se bazează pe un nivel înalt de cunoștințe privind gestiunea serviciilor de educație, prevenire, diagnostic și tratament și se acordă într-un mediu care conferă siguranță fizică pacientului.

Îngrijirile medicale de calitate sunt acele îngrijiri care satisfac nevoile reale ale pacientului. Prin urmare, calitatea asistenței medicale are multiple dimensiuni:

"Accesibilitatea reprezintă posibilitatea utilizatorului de a obține serviciul și îngrijirea în momentul potrivit, la locul potrivit, în funcție de nevoile resimțite. Aprecierea cantitativă a accesibilității poate fi făcută analizând:

• Timpul necesar deplasării la medic;

• Programul de lucru al medicului la cabinet;

• Timpul pe lista de așteptare;

• Timpul de așteptare pentru consultație;

•Durata consultației"

"Adecvarea poate fii locul unde se desfășoară procesul de îngrijiri.

"Eficacitatea este definită ca fiind capacitatea organizației ori sistemul prin care se ating cele mai bune rezultate, îmbunătățind stările de sănătate prin acordarea celor mai bune îngrijiri."

"Eficienta poate fii înțeleasă și ca o capacitate de organizare unde de obțin cele mai bune rezultate."

"Acceptabilitatea aparține conceptului de satisfacție a pacientului și este considerat un element care aparține domeniului relații publice și se afla în cadrul organizației de sănătate."

"Competenta profesională include pregătire profesională pentru personalul din organizațiile de sănătate, pentru obținere a performantelor cerute. Faptul că medicină nu este chiar o știință exactă și a diferențelor care pot exista de la un pacient la altul, personalul medico-sanitar trebuie să aibă o experiență și o informație asupra cunoștințelor de ultimă oră în materie de tratament și diagnostic.

De asemenea personalul de conducere trebuie să domine, să se străduiască să pună în practică cele mai eficiente și mai noi instrumente manageriale pentru creșterea performantei și competitivității organizației."

"Continuitatea îngrijirilor este coordonarea în timp dintre pacienți și organizațiile de îngrijire cu care vin în contact, deasemenea și evitarea riscului de fragmentare a procesului global de îngrijiri."

"Siguranța este evitarea ori reducerea riscului potențial al unei intervenții ori a unei activități pentru pacient și personal. Siguranța înseamnă aspecte ca:

– Eliminarea în condiții de siguranță a materialelor contaminate cu deșeuri nucleare sau biologice;

– Calibrarea corectă și întreținerea continua a echipamentelor potențial periculoase;

– Respectarea tehnicii pentru efectuarea manoperelor."

"Legitimitatea este acordarea de îngrijiri în conformitate cu principiile sociale exprimate prin legi, norme, reglementari, valori."

"Echitatea poate fii înțeleasă ca acordarea îngrijirilor de sănătate fiecărui individ al societății în funcție de nevoile sale." (http://documents.tips/documents/asistenta-spitaliceasca-si-calitatea-ingrijirilor)

1.5.3. Calitatea actului medical. Tratament si alimentație. Instrumentarul medical

Un factor important in asigurarea calității actului medical il reprezintă asigurarea corespunzătoare in administrarea medicamentației și a alimentației pacienților. O administrare corespunzătoare și eficientă a medicametelor și a hranei, duce la îmbunătățirea și accelerarea procesului de refacere a sănatății pacienților. Pentru aceasta, se vor respecta urmatoarele aspecte privind:

1.5.4..Administrarea medicamentelor

Medicamentele sunt produse de origine minerală, vegetală, animală sau chimică, transformate într-o formă de administrare prescrisă de medic

Scopul administrării este de prevenire a bolilor, ameliorarea acestora, vindecarea bolilor prin actiunea lor locală sau generală.

Căi de administrare:

Pe cale digestivo – orală ,sublinguală, gastrică, întestinală, rectal

Local – pe tegumente și mucoase

Respiratorie

Urinara

Parenterală – sub forma injectiilor intradermice, subcutanate, intravenoase, intramusculare

Calea de administrare este aleasă de medic.

Locul de conservare a medicamentelor se face în două moduri, astfel, în farmacii – în dulap, la loc uscat, ferit de lumină, ordonate; respectiv în frigidere – seruri immune, insulina, antibiotice.

Prescrierea medicamentelor este făcută de catre medic în scris. Pentru pacienții ambulatorii, prescrierea se face în rețetă, iar pentru pacienții internați în spital în foaia de observație.

Circuitul medicamentelor în spital:

Se completează condica de medicamente în triplu exemplar (data, numele pacientului, salonul, patul, numele medicamentului, doza pe 24 de ore)

Se predă condica de medicamente la farmacie

Preluarea medicamentelor de catre asistenta medicală

Depozitarea în secția de spital a medicamentelor

Administrarea medicamentelor la ora prescrisă

Prin respectarea regulilor de administrare a medicamentelor, se evită greșelile care pot avea efecte nedorite asupra pacientlui, uneori efecte mortale. (Titircă L, Vol 2, 2008, pp 136-137)

Reguli de administrare a medicametelor:

Se respectă medicamentul prescris de medic

Se identifică medicamentul prescris după etichetă

Se verifică calitatea medicamentelor

Se respectă căile de administrare prescrise de medic

Se respectă orarul și ritmul de administrare a medicamentelor

Se respectă doza de medicament – doza unică sau doza pe 24 de ore

Se respectă somnul fiziologic al pacientului

Se evită incompatibilitațile medicamentoase

Se respectă administrarea medicamentelor pe cale orală – solide, lichide apoi injecțiile, dupa care ovulele vaginale și supozitoarele.

Se informează pacientul asupra medicamentelor prescrise

Se anunță imediat medicul privind greșelile produse în administrarea medicametelor

Se administrează imediat soluțiile injectabile aspirate din fiole, flacoane

Se respectă măsurile de asepsie, de igienă pentru a prevenii infecțiile intraspitalicești (Titircă L, Vol 2, 2008, pp 136-139)

1.5.5.Alimentația pacientului

Înlocuirea cheltuielilor energetice de bază ale organismului – cele necesare creșterii (la copii) sau cele necesare refacerii pierderilor, prin consum (la adulti)

Asigurarea aportului de vitamine șisăruri minerale necesare metabolismului normal, creșterii și celorlalte funcții

Favorizarea procesului de vindecare prin creșterea organelor bolnave, alimentație rațională poate influența tabloul clinic, caracterul procesului infecțios și ritmul evoluției acestuia, devenind astfel un factor terapeutic

Prevenirea unei evoluții nefavorabile în bolile latente, transformarea bolilor acute în cronice și aparitia recidivelor.

Consolidarea rezultatelor terapeutice, obtinute prin alte tratamente.

Tinând seama de aceste principii, regimul dietetic al pacientului trebuie astfel alcătuit încât săsatisfacă atât neceșitățile cantitative cât și pe cele calitative ale organismului. (Titircă L, 2008, p 115)

Servirea meselor:

Modul în care pacientului i se oferă alimentele, are de multe ori acceași actiune importantă ca și regimul propriuzis

Orarul și repartizarea meselor

Intervalul între mese să nu fie mai mare de 10-11 ore, iar în unele cazuri mai mic.

Pacienții în stare grava, febrile, vor fi alimentati în momentele de acalmie, indiferent de programul sectiei.

Mesele principale nu vor fi servite niciodata înaintea aplicării tratamentului

Pacienții cu hipersecretie gastricăsau boală ulceroasă, stări febrile, în stare gravăși cei cardiaciși cu sistem nervos labil vor fi alimentați dupăun program special.

După prânz vor fii rezervate ore de odihnă.

Pregătirea servirii meselor

Hrănirea pacientului nu trebuie să fie tulburată de activitatea secției

Inaintea servirii meselor nu se aplică tratamente dureroase

Se vor înlatura dinsalon factorii dezagreabili (plosca urinară, scuipatori)

Pacienții cu aspect neplacut vor fi izolați de restul bolnavilor cu paravane

Saloanele vor fi aerisite, curate.

Distribuirea alimentelor

Servirea esteticăși curată a meselor contribuie la îmbunatatirea poftei de mancare a pacienților

Distribuirea alimentelor se face pe baza tabelelor de alimentative

Alimentele se portioneaza pe regimuri și apoi sunt distribuite înSăloane pe un carucior special, iar la bolnavi pe tavi acoperite

Felurile de alimente se servesc pe rând, pe masură ce bolnavii consumă felul anterior

Alimentele nu se ating cu mâna

Ordinea de servire a mesei

Se va distribui întâi regimul comun, apoi regimul tip și la urmă se va dispune aducerea regimurilor individuale pentru pacienții a caror alimentație nu se încadreazăîn regimurile tip

Vor lua masaîntâi pacienții ce se pot alimenta singuri

Alimentarea artificială se va face în afara programului obișnuit. (Titircă L, 2008, pp 120-121)

1.5.6. Instrumentaru medical. Intreținerea și păstrarea instrumentelor medicale

Instrumentarul medical reprezintă totalitatea ustensilelor ce se folosesc în scopul examinării clinice și de laborator, ca și în scopul tratamentelor și îngrijirilor bolnavilor.

În practică medicală există un număr restrâns de instrumente folosite pentru examinări și tratamente curente. La acestea se adăugă în funcție de specialitatea medicală , instrumentele necesare examinării și tratamentelor adresate diferitelor organe, aparate și sisteme ale organismului corespunzătoare acestora , precum și cele folosite în intervențiile chirurgicale de specialitate.

Instrumentarul medical poate fii confecționat din metale diferite, sticlă, cauciuc, materiale plastice etc.

Personalului mediu sanitar îi revine sarcina întreținerii instrumentelor; aceasta se realizează prin cunoașterea și folosirea lor corectă , prin curățire după întrebuințare și printr-o păstrare și sterilizare adecvate.

Păstrarea instrumentelor se realizează în dulapuri speciale , curățate și protejate astfel ca să poată fii folosite imediat sau sterilizate în vederea utilizării lor prelungită.

Întreținerea și păstrarea corespunzătoare a instrumentelor influențează în mod pozitiv calitatea examinărilor, tratamentelor și îngrijirile bolnavilor.

Există instrumente medicale folosite folosite pentru examinări și tratamente curente și instrumente medicale chirurgicale uzuale.

Exemple de instrumente medicale utilizate pentru examinări și tratamente curente ;.stetoscopul, ciocanul de reflexie, spatula linguală, oglinda frontală, speculul nazal, speculul auricular, deschizătorul de maxilar, pensă de prins limba, valva vaginală , speculul vaginal, seringele, acele de seringă, sondele etc.

Exemple de instrumente chirurgicale uzuale;. bisturiele cu lame diferite , foarfecele chirurgicale drepte sau curbe cu vârfuri ascuțite sau boante, stiletul butonat și sonda canelata, pensă anatomică și chirurgicală, alte diferite tipuri de pense, agrafe chirurgicale etc.

1.6. Opinia publică

În cartea Dicționar de Sociologie – opinia este definită ca fiind un enunț care dă expresie opțiunii cognitive si afective a unei persoane, grup social sau colectivitate pentru un anumit punct de vedere cu privire la un fapt sau eveniment, o relație sau interacțiune social etc.

Opinia este considerată uneori ca simplă manifestare a unei atitudini latent, în funcție de aria mai extinsă sau restrânsa, opinia poate fi generală sau specifică.

Opinia se bazează pe propria experiență, pe o cunoaștere incompletă a domeniului de referință, este motivată afectiv și de expresia unor anumite interese colective sau personale. Într-o comunitate diversitatea opiniei depinde de distribuția intereselor colective și individuale, de experiențele de viață dar si de gradul de libertate a exprimării lor. (Zamfir Catalin, Vlasceanu Lazar,1998, p 402)

După cum definește Septimiu Chelcea in cartea sa‘”Sociologia opiniei publice”, opinia si opinia public au întelesuri multiple, opinia înseamnă “evaluarea verbal, pro sau contra, cu o anumită intensitate a unei probleme, situții sau persoane”. În aceeași sursă, definiția opiniei publice sună așa: “ansamblul opiniilor individuale enmergente in discuțiile publice, referitoare la problemele sociale actuale”.

Termenul de Opinie publică, vine din limba latină, opinio, onis, înseamnă părere, presupunere, gând, credință. Publică – care vine de la latinul populus care înseamnă popor. A avut înca de la început atât conotații pozitive cât și negative. În antichitate opinia publică „ exerciza cenzura colectivă a comportamentului particular.” Pentru Platon opinia publică era plasată între cunoaștere si necunoaștere.

Filozoful Seneca afirma că :”Credeți-mă glasul poporului este divin” (Chelcea Septimiu, 2000, Capitolul 1, pp 7-9)

În zilele noastre, termenul de opinie publică este asociat cu o anumită mulțime, grup, masa de oameni semnificativă ca dimensiuni.

Tipuri de opinie publică

Opinia publică latentă – prin aceasta se înțelege totalitatea persoanelor care din diferite motive nu participă la dezbaterea publică

Opinia publică pasivă – se constituie din publicul si alegatorii care participă sporadic la adunări și care pot fi membrii unor organizații non guvernamentale sau al unor partide, dar care nu participă activ la activitățiile organizației sau partidului.

Opinia publică activă – este formată din persoanele care iau parte activ la procesul de comunicare politică, iau decizii politice, țin discursuri in public, etc. Opinia publică activă constituie pana la 10% din numărul alegătorilor (Balaban Cristina Delia, Note de curs)

Condițiile istorice ale apariției și dezvoltării opiniei publice, se concretizează în funcție de evoluția economică, socială, politică și cultural spirituală a societății, relevandu-se mecanismele instituționale ale influențării, modelării și manipulării opiniei maselor in diverse orânduirii sociale.

În esență opinia publică fiind un produs al relațiilor umane, una din formele tipice de manifestare a conștiinței umane, poarta pecetea principalelor caracteristici ce definesc tipul de raporturi sociale, economice și politice care se află la geneza fenomenului studiat la sociologie. (Ilut Petru, 2004, p 20)

Septimiu Chelcea însumează un șir de definiții date opiniei publice de mai mulți specialiști: “O forță activă sau latentă derivată dintr-un amestec de gânduri, sentimente, impresii individuale, amestec care este măsurat prin gradul de influență variabil al diferitelor opinii in interiorul regatului” “formula nunțată care, asupra unei probleme delimitate, obține adeziunea fară rezerve a unui subiect” (I Stoetze) “apreciere de grup mai mult sau mai puțin rațională” (C A Elwood) etc.

De foarte multe ori noținea de opinie public este asimilată și uneori se pune chiar sub semnul egalității cu o mulțime, cu un anumit grup de oameni, semnificativ ca dimenisiuni. Cum nu se poate pune semnul egalității între omul care îsi exprimă o părere și omul ca atare, in carne și oase, tot așa nu se poate considera că opinia publică reprezintă o masă de oameni definită în funcție de diverse criterii. Gradul de înțelegere al opiniei publice coexistă cu idea de individ ce aparține unui anumit grup social.

Modelarea opiniei publice este o sarcina ce întruchipeaza idealuri înalte: “Viitorul opiniei publice este viitorul civilizației. Puterea opiniei publice este într-o continuă creștere si va continua sa crească. La fel de sigur este că opinia publică este modificată, influențată, agitată din ce in ce mai mult de impulsul de jos. Pericolul acestei dezvoltări pentru înobilarea continuă a societații umane si pentru înălțarea progresivă a culturii umane este evident. Este limpede datoria pe care o are elita societății. Ei trebuie sa insufle motivațiile morale și spirituale in opinia publică. Opinia public trebuie sa devină conștiința publică.”

Din aceste definiții putem înțelege faptul că opinia public înglobează păreri individuale despre o problemă de interes public, iar aceste voci luate împreună si organizate alcătuiesc opinia publică. (Rotariu Traian, Ilut Petru, 2006, p 38)

Septimiu Chelcea analizând teoria fenomenologică a opiniei publice a lui Gaston Berger descrie caracteristicile opiniei publice:

Din punct de vedere psihologic, o primă caracteristică a acesteia ar fii legarea de gândirea și sentimentele publicurilor: Opinia publică ia naștere la apariția unei probleme sociale sau drept sumă a raspunsurilor unor anumite întrebari.

O altă caracteristică ar fi aceea că aceasta “Poartă în sine o intenție de raționalitate – este formată în mod conștient și pe baza rațiunii.

A treia trăsatură ar fii că totdeauna o opinie implică existența și a altor opinii diferite: când una se afirmă în urma judecății propri, alta se poate identifica sau din contră o poate nega pe prima.

O altă trasătură a opiniei publice se bazează pe faptul că o opinie nu este o simplă afirmație teoretică aceasta antrenează pasiuni, convingeri ferme, credințe bine înrădacinate și susținute. De asemenea ea exprimă sentimentele incompentenților, a celor ce nu sunt la guvernare/conducere, cei care observă neajunsurile si le evidențiază, le critic

Ultima caracteristică a opiniei publice se referă la opinia public vazută drept fenomen social: oamenii adoptă o anumită viziune și in urma discuțiilor dintre ei pe temele respective. Privită intr-o maniera mai simplă opinia publică poate avea și alte caracteristici: Chelcea enumeră cele 9 formulate de Ferdinand Tonnies: nestatornicia, superficialitatea, pripeala, credulitatea, prejudecata, persistența, incapațânarea,personificare și influențabilitatea (Chelcea Septimiu, 2000 p 25)

O alta definiție dată opiniei publice în dicționar de sociologie ar fi aceea că opinia publică reprezintă: ansamblul de cunoștințe, convingeri si trăiri afective, manifestate cu intensitate relativ mare, de membrii unei comunități sau a unui grup social, față de un anumit domeniu de importanță socială majoră.

Exprimarea opiniei publice poate fii:

Verbală

Iconică

Nonverbală

Nu se poate vorbii de opinie publică în general ci numai cu referință la un domeniu de conținut anume, care constituie obiectul său

Obiectul opiniei publice, trebuie să fie real, actual, concret și sa aibă implicații deosebite în planul realizării intereselor personale sau colective, pentru a sporii activsmul si intensitatea manifetarilor de opinie publică (Zamfir Catalin, Vlasceanu Lazar,1998, p 402)

Populația ale cărei interese sunt afectate de domeniul sau obiectul de conținut al opiniei publice îl constituie publicul.

O persoană poate să aparțină concomitant mai multor publicuri sau niciuneia. Atunci când opinia unei persoane este afectivă, acea persoană face parte din public.

Opinia publică nu este suma opiniilor individuale și nici o entitate supraindividuală și rezultă din activizarea atitudinilor și intereselor, a cunoștințelor și convingerilor în relațiile interpersonale în cadrul publicului.

Opiniile diferite circumscriu aria și orientările specifice ale publicului interesat de o problem, apărand opinia publică. Opinia publică poate fi format, schimbată sau influențată prin oferirea de informații direcționte și selectate spre orientarea dorită și prin mărirea canalelor de difuziune a informțiilor. Prima dată se produc schimbări ale atituduinilor apoi se influențează comportamentele și acțiunile afective. Cel mai frecvent instrument de investigare al opiniei publice este sondajul de opinie.

Principalele etape ale sondajului de opinie sunt:

Specificarea domeniului de conținut a opiniei publice sau obiectul acesteia

Precizarea publicului

Aplicarea tehnicilor de eșantionare în vederea desemnării persoanelor investigate

Elaborarea întrebărilor incluse în chestionar

Pilotarea chestionarului în vederea validității sale

Culegerea datelor din eșantion

Prelucrarea datelor în vederea formulării estimaților

Un sondaj de opinie conduce la rezultate cu atât mai utile cu cât estimațiile sale sunt mai corecte si corespund necesităților beneficiarilor (Zamfir Catalin, Vlasceanu Lazar,1998, pp 403, 404)

Capitolul II

Aria și metodologia cercetării

Cercetarea temei intitulată Imaginea sistemului medical în conștiința opiniei publice a presupus o serie de elemente de arie și metodologie care sunt redate în cadrul acestui capitol.

2.1. Metode și instrumente de cercetare folosite

Am folosit ca metodă de cercetare ancheta sociologică directă, ceea ce a presupus aplicarea instrumentului de cercetare față în față cu subiecții. Am folosit ca instrument de cercetare un chestionar sociologic alcătuit din 27 de îndrebări, dintre care cinci întrebări de identificare. Aplicarea chestionarului s-a realizat la domiciliul subiecților în perioada martie-aprilie 2016.

2.2. Populația țintă și lotul cercetării

Populația țintă este reprezentată de populația adultă din Municipiul Petroșani, iar lotul cercetării a fost ales din rândul persoanelor cunoscute și al cunoștințelor acestora (metoda bulgărelui de zăpadă). Lotul cercetării este alcătuit din 82 de persoane de ambele sexe distribuite în șapte grupe de vârstă.

2.3. Date statistice des lotul cercetării

Figura nr. 1 – Sexul (%)

Figura nr. 2 – Varsta (%)

Figura nr. 3 – Studiile (%)

Figura nr. 4 – Starea civila (%)

Figura nr. 5 – Situatia ocupationala (%)

2.4. Ipotezele cercetării

a. Dacă sistemul medical se află într-o situație de criză, atunci nemulțumirile celor care apelează la acesta sunt mai mari.

b. Cu cât crește numărul cazurilor de malpraxis care sunt făcute publice, cu atât scade gradul de încredere în sistemul medical.

c. Cu cât informațiile despre profesionalismul medicilor din anumite centre medicale sunt mai cunoscute, cu atât există o determinare mai mare pentru a alege aceste centre.

d. Dacă situația economică a pacientului este scăzută, atunci acesta va alege pentru tratament o unitate medicală mai apropiată de domiciliul său.

Capitolul III

Analiza și interpretarea datelor statistice obținute prin aplicarea chestionarului sociologic

S-a afirmat destul de des că sistemul medical din țara nostră este într-o criză profundă. Ca urmare, tema acestei cercetări referitoare la imaginea sistemului medical în conștiința opiniei publice este de strictă actualitate. În cadrul acestei analize voi scoate în evidență, pe baza datelor statistice obținute, aspectele care lămuresc viabilitatea ipotezelor cercetării.

3.1. Criza sistemului medical determină creșterea nemulțumirilor celor care apelează la acesta

Criza sistemului medical din țara noastă este la ora actuală mult mediatizată. Aceasta nu înseamnă că înainte nu exista această criză, dar trebuie să remarcăm o prezență mai mare a informațiilor care fac publice neregulile din sistemul medical românesc.

Figura nr. 6 – Existenta unor probleme medicale care au determinat internarea in spital (%)

Statisticile medicale naționale, dar mai ales cele internaționale, au evidențiat în repetate rânduri că sistemul medical din România este într-o situație de criză, dar mai ales faptul că țara noastră atinge performanțe triste în ceea ce privește incidența unor boli. Suntem pe primele locuri din Europa și din lume la incidența bolilor de inimă, bolilor neurologice, accidentelor cardiovasculare, bolile pulmonare, bolile digestive, cancerul hepatitele, diabetul etc. Ca urmare, un număr mare de români se internează în spitate, dar mulți o fac numai în ultimul moment.

Observăm din graficul de mai sus că cei mai mulți dintre subiecții chestionați, reprezentând 63,4%, au fost internați în spital cel puțin o dată. Presupunem că această categorie de subiecți a avut probleme de sănătate serioase deoarece la noi mulți au obiceiul să meargă la spital doar în ultimul moment. Aceasta ne face să credem că cei care nu au fost internați în spital nu nusnt neapărat sănătoși.

Figura nr. 7 – Gradul de multumire fata de serviciile medicale oferite in cadrul spitalului (%)

Una dintre problemele majore cu care se confruntă sistemul medical din țara noastră este incapacitatea acestuia de a face față la cerințele normale de igienă sanitară și de asigurare a unor servicii de calitate pentru pacienți. Numărul de cazuri reale de nemulțumire nu este cunoscut, dar dacă am lua numai cazurile redate de presă și ar fi suficient să ne facem o imagine negativă despre sistemul medical românesc.

Din figura de mai sus observăm, totuși, o situație oarecum schimbată față e imaginea generală a sistemului medical românesc. Cei nemulțumiți și foarte nemulțumiți de serviciile medicale oferite în spital în general sunt în procent de 19,2%, un procent mult mai mic decât al celor mulțumiți și foarte mulțumiți care însumează împreună un procent de 50%. Probabil că acest fapt se datorează internării unora în spitale mai bune din țară sau faptului că încă nu au cunoscut condițiile din spital pentru că nu au fost încă internați.

Figura nr. 8 – Opinia ca sistemul medical romnanesc este in criza (%)

Criza sistemului medical românesc este o problemă curentă și care este evidențiată printr-o serie de aspecte: lipsa unei finanțări adecvate, lipsa condițiilor minimale de igienă medico-sanitară din spitale, dotarea foarte proastă a spitalelor, lipsa medicamentelor pentru pacienții internați, lipsa profesionalismului, practicarea sistemului spăgii, plecarea din țară a celor mai buni medici etc.

Observăm din graficul de mai sus că cei mai mulți dintre subiecții chestionați, reprezentând 57,3%, apreciază că sistemul medical din țara noastră este în criză. Bineînțeles, aceasta este o problemă generală care nu trebuie legată doar de situația spitalelor.

Figura nr. 9 – Marimea ingrijorarii fata de … (%)

În graficul de mai sus este redată mărimea îngrijorării față de o serie de aspecte ce pot constitui elemente principale ale crizei sistemului medical din țara noastră, dar și chestiuni punctuale cu care se confruntă cetățenii atunci când apelează la un sistem plătit din banii contribuabililor.

Observăm că elementele prezentate se află într-o ierarhie în opinia subiecților cercetării. Astfel că, mărimea îngrijorării pentru variantele de răspuns foarte mult+mult este redată astfel:

– Condițiile de igienă din spital – 95,2%;

– Obligația de a da șpagă – 95,2%;

– Cumpărarea unor medicamente de către bolnav – 87,8%;

– Prestațiile profesionale ale medicilor – 76,9%;

– Prestațiile profesionale ale asistenților medicali – 75,6%.

Figura nr. 10 – Mărimea îngrijorării față de condițiile de igienă din spital (%)

Condițiile de igienă din spital constituie un element important pentru caracterizarea sistemului medical din țara noastră. Lipsa acestor condiții, uneori cele elementare, duce la creșterea alarmantă a numărului celor care se îmbolnăvesc atunci când sunt internați în spital de alte boli decât cele pentru care s-au internat. Sunt mulți bolnavi care în timpul internării contactează boli mult mai grave decât cele pe care le-au avut înainte. Aceast duce la o creștere a neîncrederii chiar la evitarea unei internări ulterioare.

Observăm din graficul de mai sus că îngrijorarea față de condițiile de igienă din spital este foarte ridicată. Cei mai mulți, reprezentând un procent de 67,2%, sunt îngrijorați foarte mult de aceste condiții, în timp ce 28% sunt îngrijorați mult. Aici este evidentă opinia subiecților cercetării și, totodată, critica lor față de sistemul spitalicesc la care au apelat.

Figura nr. 11 – Mărimea îngrijorării față de cumpărarea unor medicamente de către bolnavi (%)

Sărăcia sistemului medical românesc reiese și din faptul că foarte mulți internați în spital sunt obligați să își cumpere medicamentele pentru a se trata. Această situație este destul de alarmantă și, totodată, ilegală. În condițiile în care cineva care a contribuit pentru sănătate cu un procent important din salariu dacă se vede nevoit să-și cumpere medicamentele atunci când este internate este normal să fie foarte nemulțumit. De fapt, medicii nu te obligă să-ți cumperi medicamentele, dar nu te tratează adecvat, conform cu cerințele bolilor de care suferi.

Observăm din graficul de mai sus că cei mai mulți dintre subiecții chestiuonați sunt foarte îngrijorați pentru că bolnavii sunt nevoiți să-și cumpere medicamentele în spital. Astfel că, un procent de 61% au ales varianta de răspuns foarte mult, în timp ce 26,8 au ales varianta mult. Aceste procente evidențiază foarte clar opinia negativă față de problema în cauză.

Figura nr. 12 – Mărimea îngrijorării față de prestațiile profesionale ale asistenților medicali (%)

Una dintre problemele grave cu care se confruntă sistemul medical din țara noastră o constituie și prestațiile profesionale ale asistenților medicali. Mulți dintre aceștia nu sunt pregătiți profesional suficient de bine și, ca urmare, se comportă față de pacienți superficial și neprofesionist. O cauză a acestei situați constă în faptul că înmulțirea școlilor în care sunt pregătiți asistenții medicali a dus la scăderea nivelului de pregătire. Când lipsa de profesionalism este combinată cu o rea voință, cu delăsare, cu neglijență, cu aspecte de corupție, atunci situația se agravează și mai mult.

Observăm din graficul de mai sus că cei care au ales variantele de răspuns foarte mult+mult sunt în procent de 75,6%, procent care spune foarte multe despre opinia subiecților cercetării cu privire la îngrijorarea acestora față de prestațiile asistenților medicali.

Figura nr. 13 – Mărimea îngrijorării față de prestațiile profesionale ale medicilor (%)

Unii medici români au fost considerați printre cei mai buni din Europa și din lume, dar acest lucru trebuie privit cu multă rezervă dacă ne referim la ansamblul prestării actului medical față de cetățeni. Mulți dintre medicii de valoare au fost nevoiți să plece din țara noastră pentru că erau nemulțumiți de salariile foarte mici, dar și de condițiile din spitale și din sistemul medical românesc în general. Încercările de reformă în sistemul medical românesc au dat greș până acum deoarece nu s-a ajuns la rezultatele scontate. În primul rând nu sunt bani suficienți pentru sistemul medical pentru că economia noastră nu are capacitatea de a produce competitiv suficient.

Observăm din graficul de mai sus că pentru variantele de răspuns foarte mult+mult avem un procent de 76,9%. Acest procent ridicat evidențiază îmgrijorarea ridicată a subiecților cercetării față de prestațiile profesionale ale medicilor. Probabil că este vorba în primul rând de medicii cu care au avut un contact direct sau despre cei care au auzit de la cunoștințe.

Figura nr. 14 – Mărimea îngrijorării față de obligația de a da șpagă (%)

Există în țara noastră o lungă istorie a corupției care s-a remarcat în tot sistemul socio-politic, astfel că putem spune că nu există domeniu neatins de acest flagel. Condițiile de a intra în Uniunea Europeană au fost și acelea de a reduce nivelul corupției. Nu înseamnă că intrarea noastră în acest organism a însemnat dispariția corupției, ci găsirea unor forme mai subtile prin care au fost extrași chiar și „bani europeni”.

Pe fondul acesta general al corupției pe care o găsim la nivelul instituțiilor fundamentale ale statului, corupția din sistemul medical deține un loc de frunte. Așa-zisa șpagă pe care bolnavii sunt obligați să o dea în timpul cât sunt internați sau pentru a-și rezolva o problemă care ține de sistemul medical există de foarte mult timp.

Observăm din graficul de mai sus că îngrijorarea subiecților cercetării este extrem de mare deoarece au ales pentru variantele de răspuns foarte mult+mult în procent de 95,2%, situație comparabilă cu îngrijorarea față de condițiile de igienă din spital.

Figura nr. 15 – Apreciere asupra faptului ca sistemul medical romanesc va fi mai bun in viitor (%)

Problemel sistemului medical românesc se cunosc destul de bine și boala acestuia este chiar una de sistem. Se fac eforturi pentru a schimba în bine acest sistem, dar acestea nu sunt suficiente pentru că nu crează cele mai bune premise ale schimbării pozitive.

Observăm din graficul de mai sus că părerile sun împărțite în privința aprecierii asupra faptului că sistemul medical românesc va fi mai bun în viitor. Procentele sunt foarte apropiate pentru cele trei variante de răspuns, dar remarcăm realismul celor care au ales în procent de 35,4% varianta de răspuns „nu știu”. Sunt mulți factori necunoscuți care vor determina evoluția sistemului medical românesc.

Figura nr. 16 – Masura gradului de vinovatie pentru situatia actuala a sistemului medical din tara noastra din partea … (%)

Mereu s-au căutat vinovații pentru situația actuală a sistemului medical din România. Prntre acești vinovați sunt amintiți cei care au deciziile locale, naționale și internaționale. Observăm din graficul de mai sus măsura gradului de vinovăție, în opinia subiecților chestionați, pentru variantele de răspuns foarte mare+mare este astfel distribuită:

– Ministerul Sănătății – 91,5%;

– Guvernul României – 83%;

– Parlamentul României – 79,3%;

– Instituția Prezidențială – 74,4%;

– Administrațiile locale – 72%;

– Instituțiile europene – 61%.

Bineînțeles că toate aceste instituții sunt legate între ele, dar consider că opinia subiecților cercetării este corectă în precizarea factorilor de decizie care sunt răspunzători pentru criza sistemului medical.

Figura nr. 17 – Opinia despre criza dezinfectantilor, cu efecte asupra sistemului medical (%)

În ultimii ani au fost o serie de evenimente care au adâncit opinia că sistemul medical românesc este, la rândul lui, un sistem bolnav căruia îi trebuie un remediu. Unul dintre evenimentele negative existente în sistemul medical îl reprezintă așa-zisa „criză a dezinfectanților” care a fost declanșată de dezvăluirile din presă.

Observăm din graficul de mai sus că cei mai mulți dintre subiecții chestionați, reprezentând 42,7%, apreciază că așa-zisa „criză a dezinfectanților” este reală deaorece sistemul medical este corupt. Un procent destul de mare, reprezentând 32,9%, apreciază că datele care au apărut în presă sunt exagerate și, ca urmare, adevărul se află la mijloc. Această categorie de subiecți recunoaște criza sistemului, dar apreciază că s-au făcut exagerări. Puțini sunt cei care cred că situația produsă de așa-zisa „criză a dezinfectanților” este nereală pentru că a fost produsă de presă (doar 3,7%).

Figura nr. 18 – Modul obisnuit de a se trata atunci cand exista o problema medicala (%)

Una dintre problemele grave cu care se confruntă țara noastră este faptul că actuol medical nu este realizat în condiții, dar și faptul că mulți dintre români nu apelează la sistemul medical din timp.

Observăm din graficul de mai sus că cei mai mulți dintre subiecții chestionați, repreezentând un procent de 72%, apreciază că modul lor obișnuit de a se trata este de a merge la medic și a urma tratamentul indicat de acesta. Această categorie de subiecți se comportă normal și corect, în comparație cu cei care preferă să se trateze după sfaturile cunoștințelor, după informarea proprie din cărți sau după internet. La fel de grav este și pentru cei care nu dau atenție problemelor medicale pe care le au.

Pe baza datelor statistice prezentate mai sus se poate afirma că ipoteza că un sistem medical în criză determină o creștere a nemulțumirilor celor care apelează la acesta s-a confirmat.

3.2. Creșterea cazurilor de malpraxis din spitale determină scăderea gradului de încredere în sistemul medical

Mult timp despre cazurile de malpraxis din spitale nu s-a vorbit. Cauza principală a constituit-o lipsa informațiilor, dar și teama de a dezvălui adevăruri atât de grave. Malpraxisul medical reprezintă o greșală, o neglijență care duce la vătămarea corporală a pacientului sau, uneori, la pierderea vieții acestuia. Creșterea cazurilor de malpraxis din spitalele românești este determinată de o multitudine de cauze. Printre aceste cauze pot fi menționate: lipsa de pregătire profesională adecvată a unor medici, lipsa din sistemul medical a unor norme și reguli precise, neglijența etc.

Figura nr. 19 – Cauza pricipala a pirderii increderii in serviciile medicale oferite de un anumit spital (%)

Spitalele românești, mai ales cele din provincie, au fost deseori acuzate că nu îndeplinesc normele corespunzătoare pentru o țară civilizată. Pierderea încrederii cetățenilor în serviciile medicale oferite de un anumir spital poate să aibă la baza ei numeroase cauze, fapt pe care-l știm și pentru spitalele din Valea Jiului. Observăm din graficul de mai sus că în opinia subiecților chestionați pentru această cercetare cauzele principale care determină pierderea încrederii în serviciile medicale oferite de un anumit spital sunt astfel percepute:

– situațiile de malpraxis din cadrul spitalului – pentru un procent de 47,6%; – șpaga percepută pentru serviciile medicale – pentru un procent de 22%; – lipsa condițiilor igienico-sanitare – pentru un procent de 15,8%; – lipsa medicamentelor – pentru un procent de 13,4%.

Figura nr. 20 – Opinia despre cauza principala a cazurilor de mortalitate din spitalele romanesti (%)

Din păcate, în spitalele din țara noastră sunt și destule cazuri de mortalitate. Unele sunt cauzate de neglijența bolnavilor care vin prea târziu la medic, dar altele sunt cauzate de o serie de cauze care țin de sistemul medical. Printre cauzele care duc la mortalitate în spitalele din țara noastră, în opinia subiecților cercetării se află acele cauze care sunt sesizate de mult timp și în presa care informează opinia publică. O ierarhie a acestor cauze este următoarea:

– lipsa de profesionalism a unor medici – pentru un procent de 45,1%;

– unii pacienți nu sunt tratați corespunzător pentru că nu dau mită – pentru un procent de 25,6%;

– unii pacienți vin prea târziu la medic – pentru un procent de 18,3%;

– lipsa medicamentelor adecvate – pentru un procent de 6,1%;

– lipsa condițiilor de igienă elementară din spitale – pentru un procent de 4,9 %;

Toate aceste cauze sunt reale și aproape că nu contează ordinea lor atâta timp cât produc efecte grave.

Figura nr. 21 – Frecventa tratarii necorespunzatoare din partea unor medici care a determinat apelarea la alti medici (%)

Este recunoscut faptul că există o diferență semnificativă între unitățile spitalicești sau între medici atunci când se vorbește de calitatea actului medical. Sunt destule cazuri care au fost făcute publice referitoare la incapacitatea unor spitale sau a unor medici de a-i trata corespunzător pe unii bolnavi. Grav este când un bolnav este trimis de la o unitate spitalicească la alta fără a se căuta să se afle, cum este deontologic, în ce stare de sănătate se găsește.

Observăm din graficul de mai sus că un procent foarte mic, reprezentând doar 7,3%, apreciază că nu au fost nevoiți să apeleze la alți medici și că au fost tratați corespunzător de cei care au apelat de primadată. Ceilalți subiecți au avut astfel de experiențe în proporții diferite, dar se remarcă cei care întotdeauna au fost nevoiți să-și schimbe medicul.

Figura nr. 22 – Frecventa respingerii de a fi tratat de unii medici pentru ca nu a dat mita (%)

Atunci când unii bolnavi nu se pot trata în spital pentru că nu dau mită sistemul medical din țara noastră este cel mai de acuzat. Problema mitei date în spital este o situație reală și nu un caz izolat. Cazuri izolate sunt atunci când nu se percepe mită sau chiar se refuză gestul pacientilor de a-l atenționa pe medic.

Observăm din graficul de mai sus că doar un procent de 12,2% dintre subiecții chestionați apreciază că nu au fost respinși pentru că nu au dat mită. Ceilalți subiecți au trăit acest fenomen mai mult sau mai puțin.

Pe baza datelor statistice analizate la acest subcapitol reiese că ipoteza cu cât crește numărul cazurilor de malpraxis care sunt făcute publice, cu atât scade gradul de încredere în sistemul medical se confirmă pentru că există o erodare a gradului de încredere manifestată în atitudinea cetățenilor.

3.3. Profesionalismul din anumite centre medicale determină opțiunea pentru acestea

Când vorbim de profesionalismul unor centre medicale ne referim la ansamblul serviciilor oferite de acestea. În primul rând contează calitatea actului medical, capacitatea echipelor de medici și asistenți sociali de a rezolva cât mai multe cazuri de boli care în altă parte par să fie incurabile. În al doilea rând, contează felul cum este tratat bolnavul ca om, respectându-se dreptul său de persoană și de cetățean al unei țări democratice. Relațiile interumane din angajații spitalului și persoanele internate trebuie să fie normale.

Figura nr. 23 – Gradul de încredere acordat spitalelor … (%)

Pentru a avea o imagine asupra preferințelor subiecților cercetării, am cerul acestora prin întrebarea nr. 4 să acorde un grad de încredere pentru mai multe spitale din țară, inclusiv pentru cele din Valea Jiului în ansamblu. A rezultat următoarea ierarhie pentru alegerea variantelor de răspuns foarte mare+mare:

– Cluj-Napoca – un procent de 74,4%;

– Timișoara – un procent de 70,7%;

– București – un procent de 58,6%;

– Târgu Mureș – un procent de 53,5%;

– Valea Jiului – un procent de 51,2%%;

– Județul Hunedoara – un procent de 46,4%.

Spitalele cu cea mai mare încredere sunt și cele spre care merg cei mai mulți cetățeni din Valea Jiului atunci când au probleme mai grave de sănătate.

Figura nr. 24 – Gradul de incredere acordat spitalului din … (%)

Dacă la întrebarea nr. 4, gradul de încredere acordat pentru Valea Jiului a scos în evidență că aceasta se află pe locul cinci din cele șase menționate, cu un procent de 51,2% pentru alegerile foarte mare+mare, am vrut să văd care este ierarhizarea spitalelor din Valea Jiului pentru aceleași alegeri. Rezultatul este următorul:

– Spitalul de Urgență din Petroșani – un procent de 61%;

– Spitalul Municipal din Vulcan – un procent de 31,7%;

– Spitalul de Boli Cronice din Petrila – un procent de 25,7%;

– Spitalul Municipal din Lupeni – un procent de 13,5%.

Observăm că în cadrul ierarhiei spitalelor din Valea Jiului, Spitalul de Urgență din Petroșani deține primul loc, având un procent al alegerilor pentru foarte mare+mare mai ridicat decât a avut Valea Jiului pe ansamblul ei. Aceasta se datorează și faptului că cei mai mulți bolnavi din această zonă dacă nu au alte posibilități preferă internarea la Petroșani.

Figura nr. 25 – Masura in care încrederea în medici ar determina o posibila internare in spital (%)

Încrederea în medici presupune o înaltă apreciere a unei anumite unități spitalicești. Această încredere se bazează în primul rând pe comportamentul medicilor în spațiul lor profesional, pe relațiile de o anumită calitate pe care le au cu bolnavii, pe respectarea drepturilor bolnavilor și acordarea atenției cuvenite. Aceste aspecte primează, pe lângă cele materile, atunci când cineva se internează cu scopul de a se trata mai bine decât acasă. Când se creează o ierarhie a spitalelor, cum sunt și cele două expuse anterior, imaginea socială și profesională a medicilor este pe primul loc. De ei depinde ca acestă imagine să fie mai pozitivă sau mai negativă și, ca urmare, atragerea bolnavilor să se interneze în spitalele pe care le reprezintă.

Observăm din graficul de mai sus că în opinia subiecților cercetării încrederea în medici pentru alegerile foarte mare+mare reprezintă un procent de 80,5%. Această încredere determină o posibilă internare în spital, dar trebuie să nu pierdem din vedere că pe lângă factorul uman aproape la fel de importante sunt și elementele materiale, cum sunt dotările cu aparatură.

Figura nr. 26 – Preferintele pentru a se trata in cazul unor probleme medicale mai mari, presupunand ca exista posibilitati materiale (%)

Posibilitățile materiale ale fiecăruia în parte determină, pe lângă alți factori, și decizia internării într-o anumită unitate spitalicească. Probleme medicale mai mari însemană de obicei operații sau tratamente care cer un nivel medical mai ridicat, o experiență în tratarea anumitor boli verificată în timp.

Observăm din graficul de mai sus că în cazul existenței posibilităților materiale sunt preferate în primul rând alte spitale din țară, cu un procent de 43,9%. Știm care este ierarhia acestora din analiza anterioară: Cluj, Timișoara, București etc. Apoi, cu un procent mult mai mic, de 25,6%, sunt preferate spitalele din străinătate. Probabil că acestea par încă intangibile pentru mulți români. Spitalele din Valea Jiului se situează înaitea celor din cadrul județului Hunedoara, cu un procent de 18,3% față de 12,2%. Cred că ar putea exista cel puțin două motive pentru această situație din urmă: a. spitalele din Valea Jiului sunt cel puțin la fel de bune ca celelalte din județ; b. apropierea de aceste unități spitalicești primează pentru cei care se internează.

Figura nr. 27 – Masura moralitatii faptului ca unii dintre politicienii care conduc Romania se trateaza in strainatate (%)

În prezent nu mai este o problemă atât de complicată pentru cei care au posibilități materiale să se trateze în străinătate. Totuși, pentru cei mai mulți români acest lucru pare destul de dificil. Dacă pentru cetățenii de rând apelarea la serviciile unor unități spitalicești pare să nu aibă nicio legătură cu moralitatea, în cazul politicienilor care merg să se trateze în străinătate uneori pentru afecțiuni minore lucrurile se schimbă. Care este cauza acestei diferențe de percepție a moralității. Răspunsul este simplu: politicienii sunt principalul vinovat în opinia publică pentru imperfecțiunile sistemului medical din țara noastră.

Observăm din graficul de mai sus că cei mai mulți dintre subiecții chestionați au ale variantele de răspuns foarte imoral+imoral pentru un procent de 56,1%. Ca urmare, în opinia acestora politicienii care se tratează în străinătate săvârșesc un act imoral întrucât abuzează de poziția lor și-i înjosesc pe ceilalți.

Figura nr. 28 – Cauza principala care-i determina pe unii romani sa apeleze la servicii medicale din strainatate (%)

Apelarea la serviciile medicale din străinătate poate fi determinată de o serie de cauze, așa cum reiese și din graficul de mai sus.

Observăm că un procent de 39% dintre persoanele chestionate apreciază faptul că cei care dispun de mulți bani sunt cei care apelează la unități spitalicești din străinătate. Nu poate fi negat acest adevăr, dar s-au văzut și cazuri de romani care nu au suficienți bani și care au reușit prin alte mijloace să se trateze în străinătate de boli care sunt greu de vindecat la noi. Pentru 30,5% dintre subiecții chestionați primează gravitatea bolilor, fapt care este adevărat. Neîncrederea în sistemul medical românesc a fost aleasă ca variantă de răspuns de 29,3% dintre subiecții cercetării. Această neîncredere este bazată pe inperfecțiunile sistemului medical românesc și care sunt atât de evidente.

Ipoteza că profesionalismul medicilor determină preferința pentru anumite centre medicale s-a confirmat.

3.4. Situația economică scăzută a unor pacienți determină alegerea unităților medicale mai apropiate de domiciliul acestora

Cei mai mulți dintre cei care au probleme medicale care implică internarea în spital dacă nu dispun de o situație materială mai bună vor apela la unitățile spitalicești cele mai apropiate de domiciliul lor. Acest lucru este normal deoarece în felul acesta nu cheltuiesc bani pe transport, pe cazare etc. Din păcate, în țara noastră foarte mulți oameni nu-și permit să se trateze la spitalele considerate mai bune mai ales dacă sunt departe de acestea. Cu atât mai puțin să meargă la spitale din străinătate unde costurile ar fi cu mult mai mari decât în țară. Când vorbim de situația economică scăzută a unor pacienți avem în vedere faptul că mulți dintre aceștia trăiesc la limitele sărăciei, mulți dintre ei sut șomeri sau au venituri foarte mici.

Figura nr. 29 – Cel mai important lucru din viata personala (%)

Deși poate exista tendința de a neglija răpunsurile pe care le dau subiecții cercetării la întrebarea de debut din cadrul chestionarului, în cazul de față prin categoria de răspunsuri această întrebare se dovedește a fi foarte importantă.

Așa cum observăm din graficul de mai sus, familia reprezintă pentru 34,1% dintre subiecții chestionați cel mai important lucru din viața lor. Poate să pară un procent mic, dar să nu uităm că este la concurență cu o altă problemă foarte importantă, și anume sănătatea care este aleasă ca răspuns de 30,5% dintre subiecți. Plimbările/distracțiile sunt cele mai importante pentru 9,8%, în timp ce banii, sportu, cariera/locul de muncă sunt alese ca răspunsuri de câte 7,3% dintre subiecți. Dacă este să pară ceva surprinzător, atunci ne putem întreba de ce problema locului de muncă reprezintă importanță pentru un procent așa de mic.

Figura nr. 30 – Cauza care determina cel mai mult bolnavii sa apeleze la un anumit centru medical (%)

Am susținut că starea economică a bolnavului determină alegerea unui anumit centru medical. Pare să fie normal așa deoarece persoanele sărace nu au mijloace financiare să se deplaseze la o distanță mai mare și nici să se întrețină mai departe de casă.

Observăm din graficul de mai sus că dintre cele trei cauze care-i determină pe bolnavi să apeleze la un anumit centru medical, starea economică se află pe ultimul loc, fiind aleasă ca răspuns de 13,4% dintre subiecții cercetării. Pe primul loc se află gravitatea bolii cu un procent de 63,4%, în timp ce încrederea în medici deține un procent de 23,2%. Explicația este cred una destul de simplă: gravitatea bolii primează pentru că înainte de internare într-un anumit spital sunt cântărite șansele de vindecare.

Figura nr. 31 – Masura in care … ar determina o posibila internare in spital (%)

Pentru a accentua problema cauzelor ce determină internarea în spital, am cerut subiecților prin întrebarea nr. 7 să sublinieze măsura în care ar ține cont de anumite cauze.

Observăm din graficul de mai sus că pentru alegerile foarte mare+mare tot gravitatea bolii primează cu un procent de 97,6%, în timp ce încrederea în medici deține pentru aceleași alegeri procentul de 80,5% și starea economică 75,6%. Se păstrează și la întrebarea nr. 7 aceeași ierarhie a cauzelor ca și la întrebarea nr. 6.

Figura nr. 32 – Venitul lunar pe familie in lei (%)

Referindu-ne concret la starea materială a subiecților cercetării, observăm că aceștia au venituri în lei lunar acceptabile, cei mai mulți situându-se între 1501-2500 lei, în procent de 58,6%. Acesta se pare că este o stare materială de mijloc cel puțin pentru pretențiile Văii Jiului. Aceste procente sunt, totuși, relative pentru că nu știm încă la câți membri ai familiei se împart.

Figura nr. 33 – Numar de copii aflati in intretinere (%)

Observăm că cei mai mulți dintre subiecții cercetării, reprezentând un procent de 53,7%, nu au copii în întreținere, urmați de 23,2% care au doi copii și de 19,5% care au un copil.

Observăm că cei care nu au copii par să aibă situația materială cea mai bună mai ales că în cadrul acestei categorii de subiecți îi găsim pe singurii care au venituri peste 3000 lei. Situația cea mai grea par să o aibă cei cu trei și mai mult de trei copii deoarece veniturile acestor două categorii de subiecți se situează între 2001-2500 lei. Dacă împărțim această sumă la cel puțin 4-5 membri ai familiei, atunci poate rezulta un maxim de 500-625 lei lunar pentru fiecare membru.

Ipoteza că situația economică scăzută determină alegerea pentru tratament o unitate medicală mai apropiată de domiciliu s-a confirmat doar parțial. Am văzut că înaintea stării materiale primează gravitatea bolii și profesionalismul medicilor.

Concluzii

În urma cercetării temei cu privire la Imaginea sistemului medical în conștiința opiniei publice am ajuns la o serie de concluzii care sunt redate mai jos.

1. Prima concluzie: Dacă sistemul medical se află într-o situație de criză, atunci nemulțumirile celor care apelează la acesta sunt mai mari s-a confirmat. Cei mai mulți dintre subiecții chestionați, reprezentând 57,3%, apreciază că sistemul medical din țara noastră este în criză (anexa nr. 2, tabel nr. 8). Nemulțumirile subiecților cercetării sunt redate de mărimea îngrijorării față de o serie de factori specifici sistemului medical. Astfel că, mărimea îngrijorării pentru variantele de răspuns foarte mult+mult este redată astfel: – Condițiile de igienă din spital – 95,2%; – Obligația de a da șpagă – 95,2%; – Cumpărarea unor medicamente de către bolnav – 87,8%; – Prestațiile profesionale ale medicilor – 76,9%; – Prestațiile profesionale ale asistenților medicali – 75,6% (anexa nr. 2, tabel nr. 9).

2. A doua ipoteză: Cu cât crește numărul cazurilor de malpraxis care sunt făcute publice, cu atât scade gradul de încredere în sistemul medical s-a confirmat deoarece situațiile de malpraxis din cadrul spitalelor sunt considerate principala cauză a pierderii încrederii în serviciile medicale oferitre de un anumir spital de către 47,6% dintre subiecții chestionați. Alături de situațiile de malpraxis se adaugă și alte cauze cum ar fi: – șpaga percepută pentru serviciile medicale – pentru un procent de 22%; – lipsa condițiilor igienico-sanitare – pentru un procent de 15,8%; – lipsa medicamentelor – pentru un procent de 13,4% (anexa nr. 2, tabel nr. 10).

3. A treia ipoteză: Cu cât informațiile despre profesionalismul medicilor din anumite centre medicale sunt mai cunoscute, cu atât există o determinare mai mare pentru a alege aceste centre s-a confirmat deoarece există un grad de încredere ridicat pentru spitalele din Cluj-Napoca, Timișoara, București, Târgu Mureș (anexa nr. 2, tabel nr. 4). Cu referire la Valea Jiului, cea mai mare încredere este acordată Spitalului de Urgență din Petrosani (anexa nr. 2, tabel nr. 5). Încrederea în anumiți medici joacă un rol important și alegerea pentru tratament a unui anumit spital este determinată de această încredere, în procent de 80,5% pentru alegerile foarte mare+mare (anexa nr. 2, tabel nr. 7c).

4. A treia ipoteză: Dacă situația economică a pacientului este scăzută, atunci acesta va alege pentru tratament o unitate medicală mai apropiată de domiciliul său s-a confirmat parțial deoarece din analiza acestei cercetări rezultă că starea economică nu este cea mai importantă cauză care determină alegerea unui anumit centru medical. Dintre cele trei cauze care-i determină pe bolnavi să apeleze la un anumit centru medical, starea economică se află pe ultimul loc, fiind aleasă ca răspuns de 13,4% dintre subiecții cercetării. Pe primul loc se află gravitatea bolii cu un procent de 63,4%, în timp ce încrederea în medici deține un procent de 23,2%. Explicația este cred una destul de simplă: gravitatea bolii primează pentru că înainte de internare într-un anumit spital sunt cântărite șansele de vindecare (anexa nr. 2, tabel nr. 6).

5. Imaginea sistemului medical românesc în conștiința opiniei publice, cel puțin valabilă pentru subiecții acestei cercetări, este una destul de controversată, cu multe aspecte negative deoarece fenomenele de criză a sistemului (lipsa de profesionalism, luarea de mită, lipsa igienei medico-sanitare, obligativitatea bolnavilor de a-și cumpăra medicamente, cazurile de malpraxis etc) accentuează conturul negativ.

6. Persoanele chestionate cu vârsta de până la 60 de ani par să fie mai critice la adresa sistemului medical românesc în comparație cu cele care au peste această vârstă (anexa nr. 3, tabel de corelație nr. 3). Persoanele cu studii universitare și postuniversitare par să fie mai critice față de celelalte categorii (anexa nr. 3, tabel de corelație nr. 7). Femeile par să fie mai critice la adresa sistemului medical românesc decât bărbații (anexa nr. 3, tabel de corelație nr. 19). O explicație s-ar putea afla în faptul că femeile apelează într-un număr mai mare la serviciile medicale în perioada vârstei tinere și adulte.

Bibliografie

Balaban Delia Cristina, Comunicare mediatică, Tritonic, București, 2009.

Bălan Carmen Cornelia, Sociologie Generală – Note de curs, Editura Universității Suceava, 2001.

Chelcea Septimiu, Chestionarul în investigația sociologică, Editura Ștințifică și Enciclopedică, București, 1975.

Chelcea Septimiu, Sociologia opiniei publice, Facultatea de Comunicare și Relații Publice, București, 2000.

Fulger Velentin, Ghid de proiect în științele socio-umane, Editura Universității, Petroșani, 2010.

Ilut Petru, Valori, atitudini și comportamente sociale, Editura Polirom, Iași, 2004.

Lupu Iustin, Zanc Ion, Sociologie medicală, Editura Polirom, Iași, 1999.

Perpelea N, Cercetarea Sociologică Contemporană. Idei, concepte, metodologie, Editura Ars Docendi, București 2012.

Petra S, Sociologie medicală, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2007.

Popescu G, Rădulescu S, Medicina și colectivitățile umane, Editura Medicală, București, 1981.

Rotariu Traian, Ilut Petru, Ancheta sociologică și sondajul de opinie – teorie și practică, Edituraiția 2, Editura Polirom, Iași 2006.

Titircă Lucreția, Tehnici de evaluare si ingrijiri acordate de asistentii medicali. Ghid de nursing, Editura Viața Medicală Românească, București, 2005.

Vladescu C, Busoi C, Politici de Sănătate în Uniunea Europeană, Editura Polirom, Iași, 2011.

Vlădescu Cristian (coord.), Sănătate publică și management sanitar. Sisteme de sănătate, București (Centrul pentru politici și servicii de sănătate), Editura CPSS, 2004.

Zamfir Catalin, Vlăsceanu L, Dicționar de sociologie, Editura Babel, București, 1993.

***Proiect formarea profesională pentru personalul medical și mangeri din domeniul sanitar, prin implementarea de noi tehnologii și actualizarea cunoștințelor în domeniul economiei sanitare, Nr contract POSDRU/81/3.2/9/59915.

***Revista Română de Bioetică, Vol 7, nr 2, 2009.

***Suport de curs – Instituția Spitalicească , București, 2010.

Adrese internet

http://documents.tips/documents/asistență-spitalicească-și-calitatea-îngrijirilor-55b07cd3f0lbc.html

https://dealecasei.wordpress.com/2011/04/05/relatia asistent medical-pacient

A N E X E

ANEXA NR. 1

Stimată doamană, stimate domn,

Realizez o cercetare sociologică despre cum apare imaginea sistemului medical în conștiința opiniei publice. Va rog să răspundeți la întrebările din cadrul acestui chestinar. Vă asigur că datele culese vor fi folosite pentru o analiză științifică a fenomenului și că voi respecta anonimatul repondenților.

1. Care credeți că este cel mai important lucru pentru dvs.? : ––––––––––

2. Ați avut vreodată probleme medicale care v-au determinat să vă internați în spital?

2.1. □da

2.2. □nu (treceți la întrebarea nr. 4)

3. Cât de mulțumit ați fost de serviciile medicale oferite în cadrul spitalului?

3.1. □foarte mulțumit

3.2. □mulțumit

3.3. □nici mulțumit, nici nemulțumit

3.4. □nemulțumit

3.5. □foarte nemulțumit

4. Se stie că există diferențe destul de mari între centrele medicale cu privire la actul medical. Care este gradul de încredere ce-l acordați pentru spitalele din …?

5. Câtă încredere aveți în spitalul din … ?

6. Ce credeți că determină cel mai mult un bolnav să aleagă un anumit centru medical pentru a se trata?

6.1. □starea economică de care dispune

6.2. □gravitatea bolii pe care o are

6.3. □încrederea pe care o are în medici

6.4. □altceva: ––––––––––––––––––-

7. În cazul dvs., dacă ar trebui să vă internați, în ce măsură ați ține cont de … ?

8. Situația în care se află azi sistemul medical din țara noastră este destul de controversată. Credeți că acest sistem este azi în criză?

8.1. □da

8.2. □nu

8.3. □nu știu

9. În general, cât de mult sunteți îngrijorat de … ?

10. Ce v-ar determina cel mai mult să vă pierdeți încrederea în serviciile medicale oferite de un anumit spital?

10.1. □situațiile de malpraxis din cadrul spitalului

10.2. □șpaga percepută pentru serviciile medicale

10.3. □lipsa medicamentelor

10.4. □lipsa conditiilor igienico-sanitare

10.5. □altceva: ––––––––––––––––––––––––

11. Dacă ați avea posibilitatea, în condițiile în care ați avea probleme de sănătate mai mari, unde ați prefera să vă tratați?

11.1. □în spitalele din Valea Jiului

11.2. □în alt spital din județul Hunedoara

11.3. □în alt spital din țară

11.4. □în străinătate

12. Cât de moral credeți că este ca unii dintre politicienii care conduc România să se trateze în general în străinătate?

12.1. □foarte moral

12.2. □moral

12.3. □nici moral, nici imoral

12.4. □imoral

12.5. □foarte imoral

13. Care credeți că este cauza principală ce-i determină pe unii cetățeni români să apeleze la servicii medicale din străinătate?

13.1. □neîncrederea în sistemul medical românesc

13.2. □faptul că dispun de mulți bani

13.3. □gravitatea bolilor de care suferă

13.4. □altceva: ––––––––––––––––––-

14. Credeți că sistemul medical din țara noastră va fi mai bun în viitor?

14.1. □da

14.2. □nu

14.3. □nu știu

15. În ce măsură apreciați gradul de vinovăție pentru situația actuală a sistemului medical din România din partea unor instituții ca … ?

16. Ce credeți despre situați actuală a sistemului medical din țara noastră declanșată de criza dezinfectanților?

16.1. □este nereală deoarece a fost declanșată de presă

16.2. □este reală deoarece sistemul medical este corupt

16.3. □adevărul se află la mijloc deoarece au fost exagerate datele

16.4. □alt răspuns: –––––––––––––––––-

16.5. □nu știu

17. Cum apreciați faptul că sunt destul de multe cazuri de mortalitate în spitalele din țara noastră (o singură variantă de răspuns)?

17.1. □lipsa de profesionalism a unor medici

17.2. □unii pacienți nu sunt tratați corespunzător pentru că nu dau mită

17.3. □unii pacienți vin prea târziu la medic

17.4. □lipsa condițiilor de igienă elementară din spitale

17.5. □lipsa medicamentelor adecvate

17.6. □alt aspect: ––––––––––––––––––

18. Cât de des vi s-a întâmplat atunci când ați avut probleme medicale să fiți tratat necorespunzător, fiind apoi nevoit să apelați la alt medic?

18.1. □întotdeauna

18.2. □des

18.3. □potrivit

18.4. □rar

18.5. □niciodată

19. Cât de des vi s-a întâmplat atunci când ați avut probleme medicale să fiți respins pentru că nu ați dat mită?

19.1. □întotdeauna

19.2. □des

19.3. □potrivit

19.4. □rar

19.5. □niciodată

20. Când aveți o problemă medicală, cum obișnuiți să vă tratați?

20.1. □mergeți la medic și urmați tratamentul indicat de acesta

20.2. □preferați să vă tratați singur pe baza unor informații de pe internet

20.3. □preferați să vă tratați singur pe baza unor informații din cărți de specialitate

20.4. □preferați să vă tratați singur pe baza unor sfaturi date de alții

20.5. □nu dați atenție prea mare problemelor medicale

20.6. □alt răspuns: –––––––––––––––––––-

21. Vârsta

22. Studiile

23. Venitul lunar pe familie în lei

24. Situația ocupațională

25. Starea civilă

26. Copii aflați în îngrijire

27. Sexul

21.1. □masculin

22.2. □feminin

Anexa nr. 2

Tabele statistice secundare

Anexa nr. 3

Corelații