Imaginea Politiei Ca Mediator al Conduitei de Cooperare a Cetatenilor cu Justitia

Imaginea Poliției ca mediator al conduitei de cooperare a cetățenilor cu justiția

Cuprins

Argumentare

Planul cercetării

Detalierea metodologiei cercetare

Proiectarea studiului I

Proiectarea studiului II

Proiectarea studiului III

Prelucrări preliminare

Studiul I: Imaginea polițistului român, abordare prin prisma reprezentărilor sociale

Etape premergătoare studiului secund

Construirea și analiza parametrilor psihometrici ai diferențiatorului semantic privind imaginea polițiștilor români

Construirea chestionarului privind factorii implicați în conduita cetățenilor de cooperare cu poliția, pretestare și analiza proprietăților psihometrice

Scala privind Atitudinea față de Poliție

Scala privind Conduita polițiștilor

Scala privind Coeziunea socială

Argumentare

Este binecunoscut faptul că societatea umană nu poate să evolueze sau să existe, în absența unei ordini generale și a unei structuri coerente. Fragilitatea controalele instituționale, deficiențele sistemelor juridice, neîncrederea populației în ceea ce privește implementarea și aplicarea legilor, precum și lipsa de încredere a populației în Poliție pot avea efecte negative majore, preponderent asupra creșterii criminalității. Astfel, un deficit de imagine sau o imagine negativă va afecta însăși credibilitatea acțiunilor și activităților instituției, cu impact asupra societății la nivel global.

Poliția, ca instituție a statului de drept și element de bază al sistemului de justiție penală, joacă un rol fundamental în a veghea la aplicarea și respectarea legii prin metode specifice, cu caracter democratic. Acestă responsabilitate implică, primordial, o strânsă cooperare cu publicul, respectarea drepturilor individuale și a garanțiilor constituționale, dar și apelul la forță în cât mai mică măsură sau în limite rezonabile. Astfel, într-o societate devenită din ce în ce mai complexă, și rolul Poliției tinde să devină polivalent, astfel că rezultatele muncii, sau altfel spus, eficiența ei, depinde în final de o paletă destul de largă de factori.

În acest context, un accent deosebit cade asupra modului de relaționare cu comunitatea și implicit pe amplitudinea cooperării cu populația.

Literatura de specialitate descrie conduita de sprijinire a activității polițiștilor ca presupunând fie sesizarea unor infracțiuni sau activități suspecte, în calitate de martor sau victimă, fie furnizarea de informații utile pentru soluționarea cazurilor cu care se confruntă oamenii legii (Jackson, Hough, Bradford, Hohl& Kuha, 2012; Tyler, 2006; Tyler & Fagan, 2008; Huq, Tyler &Schulhofer, 2011a, Huq, Tyler &Schulhofer, 2011b).

Cooperarea cu Poliția poate fi văzută și ca o formă de recunoaștere a legitimității instituției și rolului ei în menținerea ordinii publice și a combaterii criminalității (Myhill & Quinton, 2011; Skogan&Frydl, 2004), jucând totodată un rol central în funcționarea eficientă a sistemului de justiție. La rândul ei, legitimitatea se apreciază a fi o convingere personală, cu consecințe la nivelul comportamentului, prin prisma faptului că îi determină pe oameni să se adreseze autorităților în situații problematice (Tyler, 2006) și să coopereze în manieră voluntară cu poliția (Tyler&Fagan, 2008; Tyler, Schulhofer & Huq, 2010a).

O foarte scurtă trecere în revistă a subiectelor privind Poliția arată o preocupare intensă a cercetătorilor pentru diverse aspecte sau mult sau mai puțin problematice. Studiile efectuate cu precădere în Statele Unite și Marea Britanie reflectă o atenție deosebită acordată domeniului, prin abordarea frecventă a unor teme precum: percepția populației asupra Poliției, deseori în relație cu teama de criminalitate (Brown &Benedict, 2002; Gray, Jackson, Farrall, 2008; Jackson, 2005; Jackson, Farrall & Gray, 2007, etc.), atitudinea față de poliție și determinanții acesteia : încredere, satisfacție, etc. (Bradford, Jackson și Stanko, în presă; Bradford& Stanko, 2012; Brandl, Frank, Wooldreadge&Watkins, 1997; Jackson&Bradford, 2010a; Skogan 2005, etc.), conduite disfuncționale ale polițiștilor și prevenirea acestora (Armacost, 2003; Boes, Chandler și Timm, 1997; Sklansky, 2007; Westwood, 2001), elemente de cultura organizațională a poliției (Armacost, 2003; Brown&Benedict, 2002; Cochran&Bromley, 2003; Dugar& Dugar, 2004; Gray, Jackson și Farrall, 2008; Jackson, 2005; Sims, Hooper și Peterson, 1999; Sklansky, 2007), etc.

În ultima perioadă, se observă o focalizare a cercetărilor asupra relației cu comunitatea, preponderent prin analiza conduitei cetățenilor de referire către Poliție a unor fapte antisociale. În acest spectru, un loc aparte îl ocupă comportamentul de sesizare a unei situații victimizante în relație, în principal, cu factori situaționali, dar și cu o serie de alte variabile: de exemplu, cu atitudinea față de poliție, satisfacția, factori demografici, etc. (de ex. Jackson&Bradford, 2010a; Hurst, 2007; Skogan 2005; Stanko& Bradford, 2009). Puține sunt însă studiile care iau în calcul influența combinată a doi sau a mai multor factori asupra apelului la sprijinul Poliției (de ex. Avjida, 2010).

În ceea ce privește conduita de cooperare cu Poliția, studiile întreprinse până la momentul actual scot în evidență existența unor modele teoretice generale, fiecare dintre acestea axându-se pe un mecanism diferit (Goudriaan, 2006).

Modelul cel mai frecvent întâlnit este cel economic, de tipul cost – beneficiu, în care cel mai important predictor în decizia victimelor de sesiza sau nu la poliție fapta îl reprezintă gravitatea infracțiunilor (Skogan, 1984 apud ibidem). Multe analize au relevat faptul că seriozitatea faptei poate fi într-adevăr un determinant important al raportării (de ex. Avdija &Giever, 2010; Pino, 1995; Pino & Meier, 1999), alături însă și de alți factori explicativi.

Al doilea model, de factură psihologică, este un model cognitiv al deciziei. Pe baza acestuia, mecanismele ce stau la baza cooperării cu poliția și mai ales în decizia de a raporta o infracțiune sunt caracteristicile personale ale victimei și rețeaua sa socială (Ruback , Greenberg & Westcott, 1984). Asemenea modelului economic și acesta se limitează doar la un singur palier, neluând în considerare factorii contextuali în care se petrec faptele, deși cercetările în domeniu au subliniat importanța acestora (de ex., Granovetter, 1985 ; Nee & Ingram, 1998) .

Cel de-al treilea model explicativ al comportamentului de raportare este de factură sociologică, subliniind că decizia referirii este determinată de structurile sociale (Black,1984). La rândul lui, și acest model aduce o perspectivă unilaterală, ignorând faptul că raportarea este un comportament individual, care poate fi influențat și de alte aspecte care nu sunt legate de structurile societale.

Un al patrulea model, al justiției procedurale, stipulează că reacția populației la autoritățile legiuitoare este modelată în principal de evaluările cetățenilor privind echitatea conduitei polițiștilor; anume, oamenii sunt preocupați de corectitudinea aplicării procedurilor și de imparțialitatea conduitei polițiștilor. Modelul a constuit punct de plecare pentru numeroase cercetări care i-au dovedit utilitatea, mai ales în cazul cooperării cetățenilor cu Poliția pentru fapte de ordin comun (Bradford 2012; Huq, Tyler&Schulhofer, (2011a); Sunshine & Tyler, 2003; Tyler, 2006; Tyler & Fagan; 2008), dar și în situații mai deosebite, cum ar fi atacurile teroriste (Huq, Tyler & Schulhofer, 2011b). Limitarea acestuia provine însă din centrarea doar pe aspectele procedurale (corectitudinea procedurii și a conduitei polițiștilor), fără considerarea altor factori cu potențială influență, fie contextuali, personali sau de alt tip.

În acest context apreciem ca limitativă focalizarea pe un anumit model – indiferent de natura acestuia – și analizarea doar a unora dintre factorii cu potențială influență asupra conduitei cooperante, prin prisma modelului respectiv. În schimb, suntem de părere că este necesară luarea în considerare a unei combinații de factori din modelele respective și studierea influenței simultane a acestora asupra deciziei de a sprijini sau nu Poliția în demersurile sale.

Perspectiva propusă de noi cu certitudine nu reprezintă o noutate pentru domeniul științelor sociale în general, și pentru psihologie în speță, fiind în multe rânduri sesizată de către comunitatea științifică necesitatea includerii efectelor contextuale în explicarea conduitei individuale. Un astfel de demers este însă destul de slab reprezentat în literatura de specialitate cu privire la relația comunitate-poliție în genere și la comportamentul de cooperare cu organele legislative în speță. Foarte puține sunt lucrările care au întreprins în manieră integrativă o evaluare a deciziei de sprijinire a activității polițienești de către populație (de ex. Baumer, 2002; Goudriaan, 2006).

După cum precizam anterior, cooperarea cu oamenii legii presupune atât sprijinirea activității lor prin referirea unor situații delictuale sau activități suspecte, în calitate de martor sau victimă, cât și colaborarea pe linia furnizării de informații utile activității polițienești (Jackson& Bradford, 2010b; Jackson, Hough, Bradford, Hohl& Kuha, 2012).

Pornind de la cele două direcții comportamentale pe linia cooperării cu Poliția, studiul de față își propune că exploreze acest comportament în primul rând prin prisma imaginii pe care instituția o are la nivelul comunității, dar și prin integrarea unor factori ce țin de palierul personal, contextual sau demografic.

Avem în vedere astfel, o analiză a conduitei de cooperare a cetățenilor cu Poliția, în relație directă cu o serie de factori, în rândul cărora imaginea instituției joacă un rol central. După cunoștințele noastre nu există cercetări care să fi avut în vedere o întrepătrundere a factorilor dispoziționali (de tipul atitudinilor față de Poliție sau compentenței etice), cu cei sociali și contextuali, în raport cu decizia persoanelor de a coopera cu polițiștii sau nu.

Problematica imaginii instituției este una de actualitate și intens dezbătută, atât de literatura de specialitate, prin diversele teme tratate, cât și de mass-media. Dovadă în acest sens stau numeroasele subiecte abordate de presă (scrisă, radio, TV.) – de cele mai multe ori în legătură cu comportamente deviante ale polițiștilor – , dar și multitudinea sondajelor sau barometrelor de opinie efectuate în legătură cu diverse aspecte privind Poliția.

Amintim în acest context doar câteva exemple de analize de opinie recent desfășurate la nivel internațional vizând elemente de imagine a diverse grupuri profesionale, printre care și polițiști. De exemplu, GfK Custom Research (sursa: GfK Trust Index, 2011) evaluând nivelul de încredere în diverse categorii profesionale, subliniază diferențele majore înregistrate la nivel internațional în ceea ce privește confidența populației în poliție. Astfel, 89% din populația Suediei afirmă că are încredere în Poliție (cel mai înalt nivel înregistrat în cadrul studiului), în timp ce doar 36% dintre cei chestionați de aceeași părere în Columbia (nivelul cel mai scăzut). În ceea ce privește nivelul încredererii românilor în Poliție acesta se situează în jurul valorii de 55% conform GfK Trust Index (2011).

Tot aici menționăm și rezultatele Barometrului Global al Corupției (2013), care evaluează la nivel internațional (107 țări) percepția populației asupra gradului de corupție din diferite sectoare. Raportul a stabilit predominanța fenomenului atât în societățile dezvoltate, cât și în cele mai puțin dezvoltate, principala sursă fiind reprezentată, la nivel global, de instituțiile publice ale statului. Conform acestui studiu, la nivel general, cei mai corupți sunt considerați polițiștii, urmați de judecători, funcționari publici (reprezentanți ai guvernului) și partidele politice. În spațiul autohton situația se prezintă puțin diferit, polițiștii situându-se pe locul al treilea, după partidele po1).

Tot aici menționăm și rezultatele Barometrului Global al Corupției (2013), care evaluează la nivel internațional (107 țări) percepția populației asupra gradului de corupție din diferite sectoare. Raportul a stabilit predominanța fenomenului atât în societățile dezvoltate, cât și în cele mai puțin dezvoltate, principala sursă fiind reprezentată, la nivel global, de instituțiile publice ale statului. Conform acestui studiu, la nivel general, cei mai corupți sunt considerați polițiștii, urmați de judecători, funcționari publici (reprezentanți ai guvernului) și partidele politice. În spațiul autohton situația se prezintă puțin diferit, polițiștii situându-se pe locul al treilea, după partidele politice și sistemul de justiție (ibidem). Rezultate similare, cel puțin în privința realității românești, au fost constatate și în 2010/2011 prin intermediul aceluiași studiu, care situa poliția pe locul al patrulea, după partidele politice, parlamentari și reprezentanți ai sistemului de justiție (Global Corruption Barometer, 2010/2011).

Așadar, elemente de imagine a instituției se regăsesc frecvent atât în literatura de specialitate, cât și în publicațiile de masă, influențând sfera cognitivă și/sau afectivă a subiectului, precum și latura sa comportamentală. Astfel, datele preluate din mediul extern sunt introduse în sistemul cognitiv, normativ și/sau valoric al individului și supuse ulterior unui proces de recontrucție internă, dând naștere unei noi realități la care individul se raportează, cu efecte în planul decisional și comportamental. În consecință, acționăm întotdeauna nu în conformitate cu stimulările venite din mediul extern, ci în raport cu imaginea noastră despre realitatea respectivă.

Considerat la modul general, conceptul de imagine, frecvent luat în considerare în literatura de specialitate, este apreciat ca aducând o serie de beneficii atât în sfera socială, psihologică, cât și materială (Zakrizevska, 2012).

Referindu-se la elementele care definesc imaginea unei țări, Roth și Diamantopoulos (2009) fac o scurtă inventariere a acestora, menționând: percepțiile; impresiile sau asocierile, stereotipurile, schemele și convingerile (ca și componentă atitudinală). Făcând o analogie, apreciem că și atunci când abordăm imaginea unei instituții, cum este cea a Poliției, putem aplica o viziune similară și implicit adecvarea tratării subiectului prin prisma teoriei reprezentărilor sociale. Conform teoriei reprezentărilor sociale (TRS), o imagine nu reprezintă în totalitate o realitate percepută, o reproducere a realității, ci apare ca o construcție în care se îmbină individualul cu socialul (Curelaru, 2005, 2006). Reprezentarea clădește imaginea unui obiect, dar îi acordă și semnificația cu care subiectul a investit-o, fapt apreciat de Rouquette și Rateau (1998) drept cea mai mare calitate a reprezentărilor.

De altfel, însuși Moscovici (1981 apud Gal & Berente, 2008), promotorul TRS, a descris conceptul de reprezentare socială ca fiind unul multifațetat, focalizat pe sisteme de valori, idei, imagini și practici. Totodată, Palmonari și Doise (citat de Neculau, 1996, p. 25) subliniază că reprezentările sociale au întotdeauna două fețe: aceea a imaginii și aceea a semnificației care i se asociază; fiecărei imagini i se poate atașa un sens și fiecărui sens o imagine. Tot în acest spectru amintim și definiția dată reprezentărilor sociale de Tucicov, Chelcea și Golu (1981, p.212) în Dicționarul de Psihologie Socială, conform căreia RS apare drept o “modalitate de redare în imagini intuitive și in termenii interacțiunii psiho-sociale a indivizilor, a unor procese sociale, evenimente, fapte umane existente sau închipuite”.

Prin conținutul lor, reprezentările sociale apar drept niște imagini ale unor comportamente grupale, ale relațiilor dintre diferite persoane, etc. (Sahlean, 2010).

După cum menționam anterior, noțiunea de imagine nu se referă la stricta reproducere materială a unei realități, ci implică un proces de reconstrucție mentală. În acest sens, Muchielii (1970 citat de Chiciudean & Țoneș, 2010) definește imaginea drept reprezentarea sau ideea pe care oamenii și-o formează ca urmare a receptării unor informații despre un obiect social, în cazul imaginii fiind vorba despre o opinie sau despre o atitudine.

Perspectiva structurală asupra reprezentărilor sociale și cu precădere teoria nucleului central (Abric, 1993, 1996) tratează imaginea ca parte componentă a reprezentării sociale, respectiv ca fiind elementul ei stabil (nucleul). În acest context elementele definitorii ale imaginii vizează stabilitatea și sensul reprezentării (pozitiv/negativ), participă la formarea atitudinilor și orientează conduitele umane (Halic&Chiciudean, 2007).

În acest context, apreciem că cea mai adecvată manieră de conceptualizare a imaginii instituției Poliție o constitutie perspectiva reprezentărilor sociale: imaginea unei instituții nu se rezumă la aspecte de ordin cognitiv, ci relaționează cu o multitudine de alte elemente: afective, normative, valorice, ideologice, etc., generând și orientând în final sfera decizonală și însăși conduitele umane.

Abordarea prin prisma reprezentărilor sociale constituie un instrument important în cercetare, utilizabil în a evalua moduri de gândire, opinii și atitudini ale societății (Giraldi, Giraldi&Scalduto, 2011; Zakrizevska 2012).

Dacă demersul inițial va fi unul de tip descriptiv, mai degrabă, context în care ne vom concentra atenția asupra imaginii Poliției, părțile a doua și a treia vor viza o abordare preponderent explicativă, dar și una experimentală.

Astfel, obiectivele urmărite se focalizează în prima parte pe conturarea imaginii Poliției române și totodată pe evidențierea elementelor ce intră în componența acesteia; a doua parte, pe construirea unui model/unor modele privind comportamentul de cooperare al cetățenilor cu Poliția și determinanții acestuia, în scopul explicării deciziei de a coopera sau nu cu polițiștii, luându-se în considerare faptul că un asemenea comportament nu este influențat de un singur factor, ci mai degrabă de o serie de factori interrelaționați. Cea de-a treia parte a cercetării implică realizarea unui experiment, fundamentat pe datele obținute pe parcursul primelor două etape de analiză. S-a decis efectuarea unui studiu experimental, tocmai pentru a ne asigura de influența unor variabile independente asupra conduitei de cooperare cu poliția și că diferențele observate se datorează varierii condițiilor experimentale și nu caracteristicilor individuale.

Deși literatura de specialitate a cunoscut un progres în privința factorilor care afectează în mod direct sau indirect cooperarea cetățenilor cu Poliția, există încă destule aspecte insuficient acoperite sau chiar neajunsuri. Unul dintre acestea vizează existența unor instrumente de măsurare adecvate, conform rigorilor științifice, care să producă rezultate valide și fidele mai ales în context autohton. De asemenea, nu avem cunoștință de existență vreunui model explicativ al deciziei românilor de a sprijini activitatea organelor legislative, fapt ce ne-a determinat să vizăm includerea lor ca punct de interes în cercetare.

Totodată, apreciem necesară studierea influenței combinate a unor factori asupra cooperării cu poliția și construirea unor modele teoretice care să explice cele două direcții comportamentale în privința cooperării, denumite de noi drept cooperare inițiată, proactivă (conduita de sesizare a poliției în cazul unor fapte deviante sau delictuale), respectiv acceptată sau reactivă (colaborarea cu polițiștii în calitate de martor sau furnizare de informații utile soluționării cazurilor, ca urmare a solicitării polițiștilor).

Planul cercetării

Studiul I. Analiza imaginii sociale a poliției : prin abordare de tip calitativ, respectiv evocarea liberă (asociere liberă): prelucrare calitativă și cantitativă: care să fundamenteze studiul II.

Obiective:

Analiza reprezentării sociale a polițistului în scopul decelării factorilor constitutivi ai imaginii Poliției și lucrătorilor ei.

Analiza RS a polițistului sub influența unor variabile demografice (vârstă, gen, statut socioeconomic, nivel de studii), dar și profesionale.

Determinarea ponderii elementelor pozitive și a celor negative și evidențierea gradului de pozitivitate sau negativism din imaginea polițiștului român.

Realizarea unei evaluări de tip 3600 asupra imaginii polițistului: perspectiva cetățenilor – ca potențiali beneficiari de servicii, perspectiva polițiștilor (peer-review) pe orizonală și pe verticală.

Analizarea decalajului dintre imaginea reală (proiectată) și cea ideală a polițistului în cele trei medii: comunitate, respectiv polițiști: grup de egali vs. superiori.

Studiul II: stabilirea unui model explicativ al conduitei de cooperare a cetățenilor cu poliția (în context proactiv/reactiv) prin luarea în calcul a unor variabile rezultate din studiul I, precum și a altor categorii de factori: contextuali, dispoziționali, sociali, etc.

faza 1: construirea instrumentului de colectare a datelor (conform imaginii poliției din Studiul 1)

faza 2: analizarea datelor conform modelului din fig. 1.

Variabilele independente identificate în cadrul studiul I, alături de alte variabile :

Contextuale (experiența victimizantă; consensul social perceput; contactul anterior cu poliția)

Dispoziționale (competență etică; atitudinea față de conduita de cooperare; percepția integrității polițiștilor; dezirabilitate socială)

Sociale (coeziunea socială percepută)

Demografice

Obiective:

Stabilirea influenței factorilor demografici (vârstă, gen, nivel de studii, statut-socioeconomic) asupra fiecăreia dintre variabilele studiate

Analiza influenței factorilor dispoziționali, contextuali și sociali asupra conduitei de cooperare a cetățenilor cu organele legiuitoare ale statului, atât de tip proactiv, cât și reactiv.

Studierea influenței combinate a variabilelor avute în vedere asupra intenției de cooperare cu poliția.

Construirea unor modele explicative ale intenției cetățenilor de a coopera sau nu cu Poliția, pentru fiecare dintre situațiile de cooperare analizate: proactivă și reactivă.

Studiul al III-lea: demers experimental

Obiectiv: Verificarea în plan experimental a influenței pe care o au o serie de variabile independente (conform modelului comportamental rezultat din studiul II, stabilit pe baza analizei de cale), asupra deciziei de a coopera sau nu cu Poliția. În principiu, propunem următoarea schemă:

VI: context (coeziune socială percepută: ridicată vs. scăzută)

VI: experiența victimizantă în context infracțional (infracțiune contra persoanei vs. infracțiune contra patrimoniului)

VI: conduita polițistului în cazul sesizării infracțiunii (conduită adecvată, profesionistă vs. conduită neadecvată)

VD: intenția de sesizare a unor potențiale infracțiuni (cooperare proactivă) din postura de martor

VD: intenția de sesizare a unor potențiale infracțiuni (cooperare proactivă) din postura de victimă

Detalierea metodologiei cercetării

– Studiul I –

Imaginea polițistului român, abordare prin prisma reprezentărilor sociale

Obiective:

Analiza reprezentării sociale a polițistului în scopul decelării factorilor constitutivi ai imaginii Poliției și lucrătorilor ei.

Analiza RS a polițistului sub influența unor variabile demografice (vârstă, gen, statut socioeconomic, nivel de studii).

Evaluarea imaginii Poliției prin prisma a diferite grupuri sociale și/sau profesionale, funcție de tipul experienței personale. Avem aici în vedere RS a polițiștilor prin prisma unor reprezentanți ai sistemului de justiție penală – care interacționează frecvent cu polițiștii (procurori), a unui grup de deținuți și a unor viitori polițiști (studenți/elevi în anul I în instutiții de învățământ din domeniul securității naționale), prin intermediul metodei interviului.

Determinarea ponderii elementelor pozitive și a celor negative și evidențierea gradului de pozitivitate sau negativism din imaginea polițiștului român.

Realizarea unei evaluări de tip 3600 asupra imaginii polițistului: perspectiva cetățenilor – ca potențiali beneficiari de servicii, respectiv aprecierea polițiștilor (peer-review) pe orizonală și pe verticală.

Analizarea decalajului dintre imaginea reală (proiectată) și cea ideală polițistului în cele trei medii: comunitate, respectiv polițiști: grup de egali vs. superiori.

Ipoteze

Presupunem că imaginea polițistului este influențată de variabile demografice, ancitipând în acest sens o imagine mai favorabilă în cazul persoanelor de gen masculin, cu studii superioare și statut socioeconomic superior.

Apreciem conturarea unor imagini diferite ale Poliției în raport cu experiența personală, antiticând în acest sens că cea mai favorabilă imagine se va regăsi la viitorii polițiști și cea mai negativă la persoanele care au intrat în conflict cu legea.

Estimăm un decalaj între cele trei tipuri de imagine a polițiștilor, funcție de sursa proiecției: populație, polițiști – grup de egali, respectiv funcții de conducere.

Apreciem că decalajul cel mai evident între imaginea proiectată și cea ideală, dezirabilă a polițistului se va constata în rândul populației, comparativ cu profilele realizate în interiorul instituției (atât pe orizontală, cât și pe verticală).

Metode și instrumente de colectare a datelor

Prima parte implică un item de evocare liberă.

În vederea atingerii primului obiectiv, acela de relevare a conținutului și a structurii interne a RS a Poliției, s-a recurs la metoda asociației libere, și implicit la una dintre tehnicile cele mai frecvent utilizate pentru evidențierea elementelor unei reprezentări sociale, reprezentată de analiza de prototipicalitate (Verges, 1992 apud Curelaru, 2005, 2006). Aceasta implică un proces de evocare liberă, centralitatea reprezentării sociale fiind obținută prin realizarea unei congruențe între frecvența de apariție a unor elemente în cadrul discursului și rangul apariției elementelor respective. O completare mai recentă a tehnicii implică înlocuirea rangului de apariție cu cel al importanței acordată de subiect (Abric, 2007).

Calitatea fundamentală a metodei o reprezintă faptul că face să apară dimensiunile latente care structurează universul semantic. Pune în evidență în special cuvintele care alcătuiesc nodul central, deoarece acestea sunt mai pregnante. Abric consideră că această metodă permite obținerea a trei indicatori:

frecvența unui element al reprezentării în populația anchetată;

rangul mediu al apariției;

rangul mediu al importanței unui element al reprezentării.

Printre avantajele metodei putem enumera: rapiditatea aplicării, prelucrarea statistică relativ ușoară a datelor, actualizarea unor elemente “mascate” de obicei de producții discursive, precum și accesul la producția spontană a subiectului, deseori modificată de logica și constrângerile unei emisii discursive (Curelaru, 2005, 2006). Dezavantajele se referă la faptul că metoda nu oferă informații cu privire la relațiile dintre termenii asociați, nu întotdeauna cuvântul inductor definește în mod corect obiectul și conținutul reprezentării sociale și există o slabă determinare a elementelor periferice.

Așadar, ca metoda de culegere a datelor s-a recurs la asocierea liberă prin folosirea unui singur cuvânt inductor, în baza căruia subiecților li s-a solicitat să ofere un maxim de cinci cuvinte și minim trei asociate cuvântului stimul „polițist”, deoarece instituția în sine este în primul rând reprezentată de lucrătorii ei.

Următorul consemn a fost clasificarea atributelor conform importanței acordate de subiect fiecăruia dintre ele. Așadar, cuvântului considerat de subiect cel mai important pentru a defini relația sa cu cuvântul stimul urma să primească cifra 1, fapt ce indică situarea pe primul loc după importanță, procedura aplicându-se tututor cuvintelor evocate de subiect. Am considerat oportună introducerea acestui consemn deoarece s-a constatat că ordinea asociațiilor nu indică neapărat și importanța acordată conștient de subiect fenomenului pe care îl desemnează cuvântul asociat, deseori importanța și ordinea de apariție a cuvintelor asociate fiind diferite. Uneori pentru subiecți pot să fie mai importante alte atribute decât cele apărute mai rapid în câmpul conștiinței și menționate ca atare. Aici poate interveni și ceea ce unii autori denumesc consensualitate stereotipică (De Rosa, 1995), potrivit căreia subiectul face mai rapid conexiunea respectivă nu neapărat pentru faptul că prezintă mai mare importanță, ci mai degrabă pentru că este împărtășită social.

Ulterior, subiecților le-a fost solicitat să evalueze în ce măsură fiecare dintre elementele asociate desemenează un aspect pozitiv sau unul negativ, prin menționarea în dreptul cuvântului a semnului +, respectiv -. Scopul l-a constituit stabilirea indicelui de polaritate, ca o modalitate sintetică de măsurare a componentei evaluative și a atitudinii implicite a câmpului reprezentațional.

Diferențiatorul semantic privind imaginea polițișilor

Tehnica diferențiatorului semantic (SDS), propusă de Osgood, Succi, & Tannenbaum (1952,1975) se aplică în general pentru a evaluarea conținutului emoțional, prin utilizarea unei scale bipolare în 7 trepte (cel mai frecvent), alcătuită din perechi de adjective opozante (Hung&Nieh, 2009). În varianta sa originală, diferențiatorul semantic este structurat pe trei dimensiuni: Evaluare (legată de estetică, moralitate, utilitate, hedonism, etc.); Putere (legată de mărime, putere, forță, putere socială, etc.) și Activitate (relaționată cu aspecte privind spontaneitatea, animația, viteza, zgomotul, etc.). Deși structurat pe trei dimeniuni, diferențiatorul furnizează un singur indicator pe baza celor trei dimensiuni amintite.

Pornind de la obiectivele studiului, am apeciat oportună includerea printre instrumentele de culegere a datelor și a unei probe care să evalueze imaginea poliției și implicit atitudinea față de poliție și sub aspectul laturii emoționale.

În urma parcurgerii etapelor clasice de elaborare a unui chestionar, a fost elaborat diferențiatorul semnatic privind imaginea Poliției, a cărui variantă finală cuprinde 29 de itemi (anexa 1), structurați pe patru dimensiuni: etica profesională, competență profesională, implicarea în activitate și conduita în intervenție.

Instrumentul va fi utilizat în două contexte: polițistul real, așa cum este el văzut în societate, de către colegi sau de către superiori, respectiv polițistul model, în fiecare dintre cele trei perspective evaluative: grup de egali (colegi), superiori și comunitate.

Lot de subiecți pentru Studiul I:

Lot de studiu extern instituției, alcătuit din membrii ai comunității – lot de conveniență, pe bază de voluntariat – 400 de persoane

Lot de studiu intern: polițiști cu funcții de execuție, din diverse structuri și arii de activitate – min. 50

Lot de studiu intern: polițiști cu funcții de conducere, din diverse structuri și arii de activitate – min. 30

Studiul II –

Determinanții conduitei de cooperare a cetățenilor cu reprezentanții Poliției

– Stabilirea unor modele explicative –

Studiul II, are ca principal scop stabilirea unui model explicativ al conduitei de cooperare a cetățenilor cu poliția (în context proactiv/reactiv) prin luarea în calcul a unor variabile rezultate din studiul I, precum și a altor categorii de factori: contextuali, dispoziționali, sociali, etc.

faza 1: construirea instrumentului de colectare a datelor (conform imaginii poliției din Studiul 1)

faza 2: analizarea datelor conform modelului conceptual din tabelul 1.

VI din studiul I + alte variabile :

Contextuale (experiența victimizantă; consensul social perceput; contactul anterior cu poliția)

Dispoziționale (competență etică; atitudinea față de conduita de cooperare; percepția integrității polițiștilor; dezirabilitate socială)

Sociale (coeziunea socială percepută)

Demografice

Tabelul 1. Modelul conceptual și metodologic al cercetării

Obiective:

Construirea și validarea unui instrument de culegere a datelor în acord cu rigorile comunității științifice, care să ne permită atingerea obiectivelor propuse.

Stabilirea influenței factorilor demografici (vârstă, gen, nivel de studii, statut-socioeconomic) asupra fiecăreia dintre variabilele studiate

Analiza influenței factorilor dispoziționali, contextuali și sociali asupra conduitei de cooperare a cetățenilor cu organele legiuitoare ale statului, atât de tip proactiv, cât și reactiv.

Studierea influenței combinate a variabilelor avute în vedere asupra intenției de cooperare cu poliția.

Construirea unor modele explicative ale intenției cetățenilor de a coopera sau nu cu poliția, pentru fiecare dintre situațiile de cooperare analizate: proactivă și reactivă.

Ipoteze privind comportamentul de cooperare proactivă/reactivă

Ipoteze privind factorii demografici:

Femeile vor manifesta o conduită mai cooperantă față de poliție în context reactiv, decât proactiv și o intenție mai clară de cooperare comparativ cu bărbații.

Bărbații vor sprijini mai degrabă poliția în sesizarea unor fapte cu gravitate mai mare decât a celor apreciate mai puțin grave.

Persoanele cu statut social inferior vor sprijini în mai mică măsură activitatea polițiștilor comparativ cu cei din medii socio-economice mai devoltate.

Anticipăm un raport invers între nivelul de educație și decizia de cooperare cu organele statului

Ipoteze privind atitudinea față de poliție

Persoanele cu atitudine mai favorabilă față de poliție vor manifesta mai pregnant intenția de sesiza poliția în cazuri delictuale comparativ cu cele care au o atitudine mai negativă

Atitudinea poate juca rolul de variabilă dependentă, anticipând în acest sens modelarea ei de către factorii socio-demografici avuți în vedere

Ipoteze privind experiența victimizantă

Persoanele care au fost victimele vreunui delict vor manifesta o tendință mai slabă de cooperare cu poliție în manieră proactivă, decât reactivă.

Persoanele care au fost victimele unei infracțiuni contra patrimoniului mai degrabă își exprimă intenția de a sprijini poliția comparativ cu cele cărora li s-a lezat propria persoană

Persoanele care au fost victimele unei infracțiuni (indiferent de natura sau gravitatea ei), dar au ales să nu raporteze incidentul, manifestă o atitudine mai viciată în raport cu polițiștii comparativ cu victimele unor infracțiuni care au sesizat poliția.

Ipoteze privind coeziunea socială

Persoanele care apreciază că locuiesc într-o comunitate cu grad de coeziune ridicat, mai degrabă vor sprijini poliția în acțiuni ei, comparativ cu cele care descriu zona în care locuiesc ca fiind mai puțin coezivă, sau altfel spus persoanele care indică un nivel mai crescut de coeziune socială vor coopera cu poliția în mai mare măsură, în raport cu ceilalți, care consideră zona de rezidență ca fiind mai slab coezivă.

Nivelul perceput al coeziunii sociale are o influență direct asupra atitudinii față de poliție, care la rândul ei influențează conduita de cooperare

Ipoteza privind consensul social:

Persoanele care atribuie altora o conduită cooperantă cu raport cu organele legislative manifestă mai pregnant tendința de a sprijini, la rândul lor, activitatea Poliției

Ipoteze privind contactul cu poliția

Frecvența contactului cu poliția are o influență inversă asupra deciziei cetățenilor de a coopera cu autoritățile legiuitoare

Frecvența contactului cu poliția are o influență inversă și asupra atitudinii cetățenilor față de Poliție, cei care declară o interacțiune mai frecventă având o atitudine mai negativă față de polițisti

Decizia de cooperare este influențată de tipul contactului, anticipând în acest sens că persoanele care au mai inițiat anterior contacte cu poliția își vor declara în mai măsură intenția de a sprijini polițiștii în activitatea lor, comparativ cu cei care au intrat în contact cu organele legii prin interacțiuni inițiate a polițiști.

Atitudinea față de polițisti este, la rândul ei, influențată de tipul contactului: în cazul interacțiunii proactive se constată o atitudine mai pozitivă, comparativ cu situațiile reactive

Persoanele care declară că forma cea mai frecventă de interacțiune cu polițiștii este cea indirectă, mediată (prin intermediul presei) vor avea o atitudine mai negativă față de polițiști și totodată vor oferi mai rar sprijin polițiștilor în activitatea lor

Persoanele expuse mai frecvent la informații privind incidente în care sunt implicați polițiști sau acte deviante ale acestora vor manifesta pe de o parte și o atitudine mai negativă, iar pe de altă parte o intenție de cooperare mai slabă .

Ipoteze privind asumarea responsabilității sociale, în contextul posibilului efect de spectator (Boncu, 2005) și implicit a dilemei sociale de a interveni sau nu în situație (Boncu, 2004).

Decizia de a coopera cu poliția este influențată de prezența sau absența altor persoane, anticipând în acest sens o influență directă a prezenței unui terț asupra conduitei de cooperare, atât proactivă, cât și reactivă. Cu alte cuvinte, oamenii vor fi mai dispuși să sesizeze o faptă sau să răspundă pozitiv la solicitarea vreunui polițist (de ex. de furnizare de informații) atunci când nu sunt și alte persoane de față.

Totodată, presupunem că nivelul dezirabilității acționează ca factor mediator între asumarea responsabilității și decizia de cooperare cu poliția. Anume, la persoanele cu un nivel mai crescut al dezirabilității sociale vom constata o atitudine mai cooperantă atunci când sunt și alte persoane în jur.

Ipoteze privind conduita polițiștilor

Presupunem că decizia oamenilor de a coopera cu poliția este influnțată de conduita polițiștilor: persoanele care au avut o interacțiune victimizantă (prin modul de comportare al polițiștilor) vor coopera mai puțin cu poliția, mai ales în context reactiv (inițiat de Poliție).

De asemenea, experiența unui comportament neadecvat al polițiștilor (de ex. utilizarea unui limbaj violent, amenințări, lipsă de respect) influențează în mod direct și atitudinea față de oamenii legii, anticipând că persoanele care au fost expuse unei astfel de conduite vor avea o atitudine mai negativă față de polițiști.

Totodată, experiența unui conduite profesionale în interacțiunea cu polițiștii influențează în mod pozitiv decizia de cooperare cu lucrătorii de poliție, pe de o parte, precum și atitudinea față de aceștia, pe de alta, aceasta din urmă situându-se și ea într-o zonă mai pozitivă.

Ipoteza privind competența etică

Persoanele cu o capacitate morală superioară vor avea mai frecvent intenția de a sesiza poliția în diverse situații problematice sau de a sprijini polițiștii în soluționarea diverselor spețe cu care se confruntă în activitate.

Ipoteza privind atitudinea civică față de conduita de cooperare cu poliția

Estimăm că persoanele care apreciază acțiunea de a coopera cu poliția drept o datorie civică vor fi mai cooperante (vor sesiza mai des o faptă sau vor răspunde pozitiv la solicitările lucrătorilor de poliție) comparativ cu situația contrară.

Ipoteza privind tolerența la corupție

Persoanele care au o proiecție a integrității etice a polițiștilor mai pozitivă, își vor declara în mai mare măsură inteția de a sprijini activitatea Poliției. Altfel spus, dacă vor avea o percepție mai pozitivă asupra moralității polițiștilor, a standardelor etice ale acestora și nivelului etic al conduitei polițiștilor, cetățenii vor manifesta mai pregnant intenția de a coopera cu Poliția, comparativ cu situația inversă.

Aceeași prezumție se aplică și în cazul atitudinii față de polițiști, în sensul că se va constata o atitudine mai pozitivă în rândul persoanelor care au o proiecție mai pozitivă a integrității morale a polițiștilor.

Fig. 1. Schema influenței variabilelor independente asupra intenției de a coopera cu Poliția

Descrierea instrumentelor de colectare a datelor

Chestionarul privind reprezentarea socială a Poliției (RSP)

Chestionarul este structurat pe patru secțiuni și implică itemi cu variantă multiplă de răspuns, pentru a facilita completarea de către respondenți, precum și demersul de analiză.

Prima parte vizează interacțiunea cu lucrătorii de Poliție.

Este binescunoscut faptul că existența unor idei preconcepute poate influența modul de interpretare a experiențelor ulterioare; astfel, bagajul social, cultural și emoțional al unei persoane ce interacționează cu un polițist poate avea un rol definitoriu în maniera de interpretare atât a procedurilor defășurate, cât și a rezultatelor obținute. Din acest motiv, am avut în vedere dacă persoana chestionată a avut vreun contact social cu Poliția în ultimii 2 ani, frecvența și tipul interacțiunii. În ceea ce privește tipul de contact, s-a diferențiat interacțiunea inițiată de cetățean în raport cu cea generată de polițist (cu potențial pozitiv sau potențial negativ).

Alături de cele două contexte, s-a avut în vedere totodată și contactul de tip indirect (mediat) cu Poliția, prin intermediul mass-media sau altor surse informale (prieteni, cunoștințe, etc.). Literatura de specialitate privind reprezentările sociale susține că una dintre principalele surse de formare și/sau influență a acestora provine din zona mass-media. Așadar, putem să avem o opinie despre ceva chiar în lipsa contactului direct cu obiectul respectiv. Weitzer și Tuch (2004, 2005), de exemplu, susțin că unii oameni își construiesc opinia despre polițiști pe baza informațiilor de la televizor. Din acest motiv am decis includerea în chestionar a doi itemi privind interesul asupra subiectelor legate de Poliție, pe de o parte și sursele preferate de informare asupra subiectului, pe de alta.

Partea a 2-a implică un demers mai amplu, ce a prespus utilizarea a:

patru scale (conduita de sesizare a unei fapte (ca VD); atitudinea față de polițiști; comportamentul polițiștilor; scala coeziunii sociale);

trei scale de validare (două scale alternative propuse de noi și una consacrată), aplicate doar în faza pilot a cercetării, în vederea testării validității de construct ale scalelor din cercetarea propriu-zisă

Descrierea pe scurt a scalelor

2.1 Scala privind Atitudinea față de Poliție (ATP)– multidimensională, elaborată pentru atingerea obiectivelor prezentului studiu. În cadrul prezentei cercetări atitudinea față de poliție, ca și construct, este definită drept tendința de a acționa într-un anumit mod față de mecanismele de control social, și implicit față de Poliție. Trecerea în revistă a literaturii de specialitate a dus la operaționalizarea constructului în baza a 20 itemi structurați pe 3 dimensiuni, după cum urmează:

Încrederea în poliție

Încrederea în eficiența Poliției

Corectitudine : înțeleasă ca tratament corect, egal, nepărtinitor față de populație (Încrederea în tratamentul corect al cetățenilor)

Implicarea în comunitate

satisfacția față de Poliție – 6 itemi

teama de Poliție – 4 itemi

Analiza de validare și stabilire a parametrilor psihometrici a confirmat structura pe trei factori a scalei, cu o distribuire similară a acestora în raport cu modelul de la care s-a plecat. Instrumentul final, aplicabil în cercetare cuprinde 19 itemi (anexa 2), dimensionați după cum urmează: încrederea în polițiști; satisfacția față de Poliție și teama față de Poliție. Detalii se regăsesc în secțiunea de construire a chestionarului.

2.2. Scala privind comportamentul polițiștilor (anexa 3). În vederea atingerii obiectivelor propuse și a verificării ipotezelor, s-a constatat necesitatea construirii unei scale care să vizeze maniera de comportare a polițiștilor în interacțiunea cu cetățenii, ca variabilă independentă. Demersul efectuat a fost similar celui urmat în construirea scalei privind atitudinea față de polițiști.

În contextul cercetării, conduita polițiștilor a fost operaționalizată pe baza următoarelor aspecte: tendința polițiștilor de a avea un comportament violent în mod nejustificat; utilizarea unui limbaj neadecvat, nepoliticos; dezinteres și neglijență față de problemele semnalate de cetățeni (Avdija&Giever, 2010; Chappell &Piquero, 2004), rezultând un număr de 12 itemi de tip dihotomic (Da/Nu). Scorurile ridicate indică o conduită neadecvată, în timp ce un scor scăzut reflectă un comportament adecvat, în concordanță cu normele etice și profesionale.

În urma efectuării unei analize factoriale a principalelor componente (cu rotare a factorilor de tip direct oblimin), s-a reținut o structurare tridimensională a comportamentului polițiștilor, care explică un total de 81,7%.

Prima componentă explică 57,22% din varianța constructului și se definește prin receptivitate și interes față de solicitanți, respect și promptitudine în relația cu cetățeanul și a primit numele de “receptivitate interrelațională”. Cel de-al doilea factor explică 18,57% din varianță și include comportamentul părtinitor în relația cu solicitanții, ignorarea cetățenilor și neglijența în exercitarea atribuțiilor de serviciu, fiind denumit “dezinteres profesional”. Iar ce-a de-a treia componentă, care acoperă 9,19% din varianță, descrie un comportament abuziv al polițiștilor, caracterizat prin insulte, violență, atitudine indiferentă sau nepoliticoasă în raport cu cetățenii și a fost denumit “conduită violentă”.

Consistența internă a scalei, ca și construct singular este de .92, rezultat apreciat drept satisfăcător de comunitatea științifică, mai ales în cazul construirii unui instrument (DeVellis 1991; DeVon și colab., 2007). Acesta ne permite să apreciem existența unui singur construct, evaluat pe baza a trei dimensiuni.

2.3. Scala privind conduita de sesizare a unei fapte

Variabila dependentă din cadrul etapei exploratorii a cercetării a implicat stabilirea unei modalități de măsurare a comportamentului de sesizare a Poliției.

În acest sens, s-a procedat la construirea unei scale care să vizeze obiectivul avut în vedere. Aceasta implică 13 posibile situații (tabelul 2), evaluabile în trei trepte (aproape întodeauna, câteodată, aproape niciodată). Itemii au fost construiți pornind de la analiza categoriilor infracționale și contravenționale prevăzute în legislația în vigoare (legea 61/1991, republicată 2011 privind sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, precum și Codul Penal) și extragerea categoriilor cel mai frecvent reprezentate în statisticile privind domeniul vizat și operaționalizarea lor.

În consecință, au fost vizate atât conduitele contravenționale, cât și cele infracționale; în privința infracțiunilor, s-au avut în vedere cele contra persoanei și patrimoniului (ca și principale tipuri, conform frecvenței în statistici), dar și infracțiuni contra sănătății publice (cu referire la domeniul traficului și consumului droguri), precum și infracțiuni din zona corupției. Cele privind sfera narcoticelor, deși nu înregistrează o frecvență comparabilă cu infracțiunile contra persoanei sau patrimoniului, au un impact social puternic asupra comunității, mai ales în contextul dezbaterii legalității/ilegalității și efectelor majore pe care consumul unor substanțe de tip entobotanic îl are asupra persoanelor și adolescenților, în special. În ceea ce privește infracțiunea de luare de mită, acesta a fost inclusă în listă pornind de la răspândirea ei la nivelul societății, cel puțin la nivel perceptual, dacă nu și neapărat confirmat statistic.

Datele obținute vor fi ulterior supuse unei analize factoriale exploratorii pentru a vedere dacă se poate vorbi despre o grupare a acestora pe categorii infracționale ( de ex. funcție de tipuri de infracțiuni sau gravitate), și care să fundamenteze o analiză statistică mai rafinată.

Tabelul 2. Itemii scalei privind Conduita de sesizare a unei fapte

Având în vedere cât de dificilă este evaluarea unui comportament expres de referire a unei fapte Poliției, ceea ce am avut în vedere în cadrul acestei etape a studiului a vizat intenția și nu comportamentul efectiv. Ajzen & Fishbein (1980), avansând Teoria Acțiunii Planificate susțin că predictorul proximal al comportamentului este intenția. Intențiile par să se situeze la nivel inferior de abstractizare, mai aproape de comportamentul observabil, comparativ cu cognițiile și afectele (Bagozzi and Burnkrant, 1979, apud Roth & Dianantopoulos, 2008).

În psihologie, intenția este apreciată drept o estimarea probabilității ca o persoană să realizeze un comportament și este determinată de doi factori: unul normativ și altul atitudinal. În ceea ce privește factorul atitudinal (sau altfel spus atitudinea individului față de comportament), acesta depinde de modul în care se estimează consecințele comportamentului, precum și de evaluarea pozitivă sau negativă a comportamentului ce urmează a fi efectuat. Factorul normativ, sau norma subiectivă, se referă la modul în care persoana percepe presiunea socială și motivația ei de a se conforma la această presiune.

Sintetizând, pe baza unei liste de 13 potențiale situații victimizante, participanții la studiu își manifestă intenția de a referi fapta respectivă la Poliție, ca forma cea mai apropiată de evaluare a conduitei propriu-zise. Cu alte cuvinte, dacă cineva are o atitudine pozitivă față de intenția de raportare a unei situații, atunci când se află într-o situație similară celor prezentate în listă mai degrabă va sesiza fapta la Poliție, comparativ cu cei ceilalți.

Scala de sesizare a unei fapte la poliție, ca formă se evaluare a cooperării de tip proactiv cu poliția, a fost adaptată și pentru situația de victimizare personală, nu doar din postura de martor. Astfel, din cele 13 situații prezentate în tabelul nr. 2 au fost selectate 6 (cu litere boldate respectiv 3, 5, 6, 7, 8, 9) care să ofere o perspectivă și asupra deciziei de a sesiza poliția în postura de victimă. Au fost selectate doar cele 6 potențiale situații de victimizare, datorită faptului că restul nu erau pretabile contextului de victimă, ci doar de martor.

Facem mențiunea că aceeași scală a fost utilizată și pentru evaluarea, prin varianta proiectată, a intenției comunității de a coopera cu Poliția. Mai precis, pe baza acelorași situații, participanții au trebuit să evalueze ponderea membrilor comunității de a sesiza Poliția în contextul faptelor prezentate.

Scala privind coeziunea socială (anexa 4) – unidimensională, propusă de autoarea cercetării. În vederea elaborării scalei ne-am oprit asupra definiției propusă de Chan, To& Chan (2006), conform căreia coeziunea socială reprezintă o stare de fapt privind atât interacțiunile pe orizontală, cât și pe verticală dintre membrii societății, caracterizate de un set de atitudini și norme care includ încrederea, sentimentul apartenenței și dorința de a participa și sprijini, alături de conduitele corespunzătoare. În definiția propusă, sunt evidențiate atât aspecte subiective, cât și obiective, care includ sentimente, dar și acțiuni ale indivizilor privind apartenența, încrederea și cooperarea.

Pornind de la aceste considerente, în accepțiunea prezentei cercetări conceptul de coeziune socială este apreciat ca fiind unidimensional și descris prin încrederea pe care oamenii o au unii în alții, sprijinul reciproc acordat în diferite situații și măsura în care se pot baza pe ceilalați în diferite contexte. Din operaționalizarea acestuia au rezultat 7 itemi care să intre în alcătuirea scalei. Verificarea proprietăților psihometrice ale instrumentului a relevat structura unidimenională a scalei (rezultată din analiza principalelor componente), consistența internă adecvată (α= .89.), precum și stabilitatea în timp a instrumentului (rho(38)=.78, p). Detalii privind etapele de construire și evaluare a parametrilor psihometrici se regăsesc în secțiunea privind construirea scalelor.

Partea a III-a a chestionarului are în vedere Experiența victimizantă

Numeroasele preocupări ale cercetătorilor în domeniu au evidențiat existența unei relații între experiența victimizantă și intenția unei persoane de a sesiza Poliției producerea unui incident (de ex. Conaway and Lohr, 1994; Xie, Pogarsky, Lynch & McDowall, 2006). De exemplu, Conaway și Lohr (1994) arată că persoanele care au fost anterior victime ale unei infracțiuni, indiferent de tipul acesteia, sunt mai înclinate să sesizeze Poliției alte incidente. Există și studii care susțin contrariul (de ex. Zhang, Messner&Liu, 2007), potrivit cărora se constată o relație de tip negativ între comportamentul de raportare a unei fapte și experiența anterioară ca victimă a vreunei infracțiuni: astfel, este mai puțin probabil ca persoanele anterior victimizate să sesizeze Poliția într-o potențială situație infracțională.

Atunci când vorbim despre o experiență victimizantă putem avea în vedere atât situațiile de natură infracțională, în care persoana a fost victima vreunei infracțiuni (furt, tâlhărie, amenințare, etc.), cât și contextul în care victimizarea s-a produs prin modul de comportare al polițiștilor (de ex. conduită abuzivă verbal sau fizic) (Avdija, 2010).

În raport cu obiectivele propuse, s-au avut în vedere ambele contexte victimizante: primul este vizat de secțiunea descrisă în acest moment, cel de-al doilea prin intermediul scalei privind conduita polițiștilor.

În ceea de privește victimizarea de natură infracțională au fost vizate două categorii de infracțiuni, cel mai bine reprezentate în statisticile din domeniu, anume: victimizarea în cazul unor infracțiuni contra persoanei, respectiv contra patrimoniului. Pentru fiecare dintre categorii au fost propuse câte două situații victimizante (tabelul 3), din operaționalizarea acestora rezultând un număr de patru itemi, ce permit stabilirea unui indice al victimizării (ca variabilă independentă în cadrul analizei).

Tabelul 3. Itemii privind victimizarea anterioară

Vi s-a întâmplat ca în ultimii doi ani…….

Totodată, se are în vederea conduita de raportare efectivă a faptei, precum și motivația de a fi acționat într-o manieră sau alta. În ceea ce privește motivația de a nu fi sesizat poliția în cazul unei situații delictuale, itemii care intră în alcătuirea acesteia au fost preluați din cadrul altor studii și ulterior adaptați necesităților cercetării.

Ultima parte a chestionarului include o serie de factori demografici, construiți pentru a culege date privind vârsta, genul, nivelul de educație și statutul socio-economic, ca potențiale variabile relaționate atât cu maniera de reprezentare socială a poliției (la modul general), cât și cu o serie elemente din componența acesteia (atitudine față de poliție, interacțiunea cu polițiștii, etc.), precum și cu intenția de sesizare a Poliției în context contravențional sau infracțional.

Scala dezirabilității sociale (anexa 5). Evaluarea dezirabilității sociale a fost inclusă în cercetare prin prisma faptului că oamenii manifestă în general tendința de a se prezenta într-o lumină mai favorabilă prin neoferirea unor răspunsuri oneste, mai ales când sunt tratate probleme controversate sau sensibile (Zerbe & Paulhus,1987). Drept urmare, introducerea printre variabilele de studiu are drept argument evalurea gradului de biasare a răspunsurilor oferite de subiecți, sau altfel spus a tendinței de supra sau sub-raportare a unor activități apreciate ca dezirabile sau indezirabile cultural. Aceeași manieră de raportare a datelor într-o variantă mai dezirabilă social se poate regăsi inclusiv în evaluarea polițiștilor (eventual în sens negativ), în atitudinea față de aceștia și nu în ultimul rând în modul de relaționare și comportare față de aceștia (implicit în conduita de sesizare a unei fapte sau unui incident).

În consecință, pentru a determina efectul biasării de acest tip, participanților la studiu le-a fost dată spre completare o variantă prescurtată și adaptată pe populație autohtonă (Sârbescu, Rusu&Costea, 2012) a Scalei de Dezirabilitate Socială Marlow-Crowne (MCSDS; Crowne & Marlowe, 1960). Varianta propusă cuprinde 13 afirmații, pe care subiecții trebuie să le evalueze dihotomic (Da/Nu) (anexa 5). Scorurile superioare indică un nivel crescut al dezirabilității, în timp ce polul inferior reflectă un grad superior al onestității.

Diferențiatorul semantic privind imaginea polițistului roman (anexa 1)

Tehnica diferențiatorului semantic (SDS), propusă de Osgood, Succi, & Tannenbaum (1952,1975) se aplică în general pentru a evaluarea conținutului emoțional, prin utilizarea unei scale bipolare în 7 trepte (cel mai frecvent), alcătuită din perechi de adjective opozante (Hung&Nieh, 2009).

Pornind de la obiectivele studiului, am apeciat oportună includerea printre instrumentele de culegere a datelor și a unei probe care să evalueze imaginea poliției și implicit atitudinea față de poliție și sub aspectul laturii emoționale.

În urma parcurgerii etapelor clasice de elaborare a unui chestionar, a fost elaborat diferențiatorul semnatic privind imaginea Poliției, a cărui variantă finală cuprinde 29 de itemi, structurați pe patru dimensiuni: etica profesională, competență profesională, implicarea în activitate și conduita în intervenție.

Instrumentul va fi utilizat în două contexte: polițistul real, așa cum este el văzut în societate, de către colegi sau de către superiori, respectiv polițistul model, în fiecare dintre cele trei perspective evaluative: grup de egali (colegi), superiori și comunitate.

Testul Judecăților Morale (MJT), elaborat de George Lind (Lind, 2013), pentru măsurarea competenței morale. Scopul testului este de a evalua compentența în evaluările etice, după cum a fost ea definită de Lawrence Kohlberg, drept capacitatea de a lua decizii și a emite judecăți etice (bazate, de exemplu, pe principii personale) și de a acționa în concordanță cu acestea (Kohlberg, 1964, apud Lind, 1999).

Versiunea standard a MJT (anexa 6) cuprinde două scenarii/două sarcini morale (dilema muncitorilor, respectiv dilema doctorului), pe care individul trebuie să le evalueze în contextul unor argumente pro și contra situației respective. Înainte de a decide însă asupra acceptabilității argumentelor prezentate, subiectului i se solicită să evalueze corectitudinea sau incorectitudinea deciziei protagonistului pe o scară de la " complet greșită" la " complet corectă" în contextul acestei probe importantă este nu atât decizia luată, ci calitatea acesteia, argumentele aduse, motivele pe care se fundamentează. Argumentele prezintă niveluri diferite ale judecății morale, șase sprijinind decizia protagonistului din situația prezentată și șase argumentând împotriva deciziei sale.

Scorul principal al probei – indicele C – reflectă abilitatea unei persoane de a evalua o serie de argumente în conformitate mai degrabă cu compentența sa morală, indicând gradul în care evaluarea este determinată mai degrabă de puncte de vedere morale, decât de elemente non-morale. Valoare indicelui C poate varia între 1 și 100, arătând în ce măsură răspunsul unei persoane este influențat de preocuparea ei față de calitatea morală a argumentelor în cazul unui comportament dat. Pe baza sugestiilor lui Cohen (1988 apud Lind, 1999), valoarea lui C poate fi integrată într-una din următoarele categorii: scăzut (1-9), mediu (10-29), ridicat (30-49) și foarte mare (peste 50).

Alături de acest scor, care vizează sfera cognitivă, MJT ne oferă posibilitatea să evaluăm și idealurile morale ale subiecților sau atitudinile (spre exemplu, atitudinea față de fiecare stadiu de dezvoltare etică propus de Kohlberg).

Instrumentul a fost supus unui amplu demers de validare la nivel internațional (pentru detalii crivind versiunile validate și certificate http://www.uni-konstanz.de/ag-moral/mut/mjt-certification.htm), procedeu desfășurat și pe populație românească (Lind, 2008) și al cărei rezultat îl îndeptățește pe autor să susțină adecvarea utilizării probei.

Proba scenariilor (anexa 7) propusă de C.B. Klockars, K. Ivkovic, S. Harver & W.E. Haberfeld (2000) vizează toleranța față de conduitele deviante ale polițiștilor. Metodologia scenariilor a fost frecvent folosită în domeniul științelor sociale ca metodă de culegere a datelor (Chappell&Piquero, 2004; Klockars și colab., 2000). Aceasta ne permite să ne focalizăm pe opiniile și intențiile comportamentale ale subiecților (Jenks, Johnson&Matthews, 2012), având ca principal avantaj rezistența la tendința de fațată a subiecților (Klockars și colab., 2000), care ar putea afecta validitatea rezultatelor.

Instrumentul propus de Klockars și colab. (2000) cuprinde 11 scenarii construite pe baza tipologiei propusă de Barker și Roebuck (1973 apud Jenks, Johnson&Matthews, 2012) privind conduita deviantă a polițiștilor. Zece dintre situații au în vedere cazuri de corupție, iar unul de utilizare excesivă a forței (anexa 7). Pe baza fiecărui scenariu subiecții trebuie să răspundă la o serie de șapte întrebări, care vizează seriozitatea faptei (ca indicator al conștiinței morale), sancțiunea meritată și cea acordată (standardele etice) și acțiunea de a raporta sau nu situația respectivă (conduita etică).

În acord cu obiectivele propuse am decis adaptarea probei la necesitățile studiului: astfel, dintre cele 11 scenarii a fost eliminat unul, respectiv cel privind programul de închidere a unităților care comercializează băuturi alcoolice, deoarece, conform legislației în vigoare nu este aplicabil realității autohtone.

Totodată, interesul nostru este focalizat pe aprecierea de către cetățeni a nivelului de dezvoltare etică al polițiștilor, deci nivelul perceput, motiv pentru care participanții la studiu vor fi rugați să aprecieze scenariile respective și să răspundă la întrebări gândindu-se la polițistul român și la modul în care acesta ar acționa, nu să se transpună personal în situație și să apecieze cum ar proceda el/ea însuși (însăși) (după cum se solicită în varianta standard). Avem în vedere, așadar, mai degrabă o proiecție a integrității etice a lucrătorilor de poliție din perspectiva comunității.

Instrumentul a fost utilizat deja în studii autohtone (Andreescu, Keeling, Voinic & Tonea, 2012), fiind realizată adaptarea pe populație autohtonă.

Lot de cercetare:

Minim 400 de participanți conform metolodologiei propusă de Cohen (1992) pentru calcularea volumului eșantionului de studiu.

Studiul III

Influența factorilor contextuali și sociali asupra deciziei cetățenilor de a coopera cu Poliția

Studiu experimental –

În vederea atingerii obiectivului propus, acela de a verifica experimental influența unor factori contextuali și sociali asupra comportamentului de cooperare a cetățenilor cu organele legislative, au fost stabilite următoarele ipoteze:

În contextul unei experiențe anterioare victimizante și al unei conduite neadecvate a polițiștului în situația respectivă, mai ales dacă aceasta are loc într-un cartier slab coeziv oamenii vor fi destul de reticenți în privința cooperării cu poliția.

Presupunem că nivelul de reticență în privința cooperării va fi invers proporțional cu gravitatea faptei.

Tabelul 4. Plan factorial 2x2x2

Variabile independente:

VI 1 (A1, A2) – variabilă contextuală: experiența anterioară ca victimă a unei infracțiuni, cu următoarele modalități (niveluri) operaționale:

A1: Experiența unei victimizări anterioare în cazul infracțiunii de lovire (contra persoanei)

A2: Experiența unei victimizări anterioare în cazul infracțiunii de furt din buzunar (contra patrimoniului)

VI 2 (B1, B2) – variabilă contextuală: conduita polițistului în contextul sesizării faptei,cu 2 modalități:

B1: Conduita adecvată, profesionistă

B2: conduită neadecvată (de ex. lipsă de respect, dezinteres)

VI 3 (C1,C2) – coeziunea socială percepută, cu următoarele modalități (niveluri) operaționale:

C1: coeziune socială ridicată

C2: coeziune socială scăzută

Variabile dependente

VD1 : decizia de a sesiza o ulterioară infracțiune (din postura de martor) – prin intermediul scalei privind conduita de sesizare, construit și utilizat în studiul II (varianta prescurtată – 6 itemi, doar situații infracționale, nu și contravenționale)

VD2: decizia de a sesiza o ulterioară infracțiune (din postura de victimă) – prin intermediul scalei privind conduita de sesizare, construit și utilizat în studiul II (varianta prescurtată – 6 itemi, doar situații infracționale, nu și contravenționale)

În manieră aleatoare (randomizare simplă) participanților la studiu li se va prezenta unul dintre cele 8 scenarii posibile rezultate din combinarea variabilelor avute în vedere:

fiecărui participant i se solicită să se imagineze în postura descrisă de scenariu:

Imaginați-vă că locuiți într-un cartier în care, în general, oamenii se cunosc unii pe alții și se sprijină reciproc (C1)/sau nu prea se cunosc și nu se sprijină unii de pe alții (C2), și

vi s-a întâmplat să vi se fure portofelul din buzunar (sau geantă) în timp ce așteptați să achitați la magazin cumpărăturile făcute (A1)/ vi s-a întâmplat să fiți atacat pe stradă și lovit, încercând să vi se fure o geantă de laptop pe care o aveați în mână (A2).

Imediat ce ați realizat ce s-a întâmplat ați mers la poliție să reclamați fapta. Polițistul care v-a preluat cazul s-a comportat frumos cu dv. și a părut că își dă interesul să soluționeze speța (B1); sau / polițistul s-a comportat neadecvat, nu a părut interesat de cele relatate și a fost și destul de nepoliticos (B2).

La final li se solicită subiecților să completeze scala privind intenția de sesizare unor fapte deviante (de natură contravențională sau infracțională) pentru una dintre cele două variante contextuale: din postura de victimă, din postura de martor.

Participanți la studiu vor fi reprezentați de un lot de conveniență de persoane de divese profesii, cu vârste cuprinse între 18-60 de ani, în număr de 240 (câte 30 pentru fiecare situație experimentală) și două contexte de cooperare.

Prelucrări preliminare

Studiul I

Imaginea polițistului român, abordare prin prisma reprezentărilor sociale

Prelucrări preliminare, care au fundamentat construirea chestionarului utilizat în studiul II –

Obiective:

Analiza reprezentării sociale a polițistului în scopul decelării factorilor constitutivi ai imaginii Poliției și lucrătorilor ei.

Determinarea ponderii elementelor pozitive și a celor negative și evidențierea gradului de pozitivitate sau negativism din imaginea polițiștului român.

Metoda de colectare a datelor: asocierea liberă.

În vederea atingerii primului obiectiv, acela de relevare a conținutului și a structurii interne a RS a Poliției, s-a recurs la metoda asociației libere, și implicit la una dintre tehnicile cele mai frecvent utilizate pentru evidențierea elementelor unei reprezentări sociale, reprezentată de analiza de prototipicalitate (Verges, 1992 apud Wachelke & Wolter, 2011).

Următorul consemn a fost clasificarea atributelor conform importanței acordate de subiect fiecăruia dintre ele. Așadar, cuvântului considerat de subiect cel mai important pentru a defini relația sa cu cuvântul stimul urma să primească cifra 1, fapt ce indică situarea pe primul loc după importanță, procedura aplicându-se tututor cuvintelor evocate de subiect. Am considerat oportună introducerea acestui consemn deoarece s-a constatat că ordinea asociațiilor nu indică neapărat și importanța acordată conștient de subiect fenomenului pe care îl desemnează cuvântul asociat, deseori importanța și ordinea de apariție a cuvintelor asociate fiind diferite. Uneori pentru subiecți pot să fie mai importante alte atribute decât cele apărute mai rapid în câmpul conștiinței și menționate ca atare. Aici poate interveni și ceea ce unii autori denumesc consensualitate stereotipică (De Rosa, 1995), potrivit căreia subiectul face mai rapid conexiunea respectivă nu neapărat pentru faptul că prezintă mai mare importanță, ci mai degrabă pentru că este împărtășită social.

Ulterior, subiecților le-a fost solicitat să evalueze în ce măsură fiecare dintre elementele asociate desemenează un aspect pozitiv sau unul negativ, prin menționarea în dreptul cuvântului a semnului +, respectiv -. Scopul l-a constituit stabilirea indicelui de polaritate, ca o modalitate sintetică de măsurare a componentei evaluative și a atitudinii implicite a câmpului reprezentațional.

Participanții la studiu

Pentru atingerea primelor două obiective cercetarea a fost efectuată pe un eșantion neprobabilist, de conveniență alcătuit din 800 de persoane. Datorită unor aspecte legate de invalidarea unor protocoale (de exemplu menționarea a mai puțin de trei atribute asociate cuvântului inductor, faptul că nu au indicat importanța pentru unul sau mai multe dintre atributele evocate, sau valența pozitivă negativă a acestora), s-a ajuns la un număr de 355 de chestionare valide. Distribuția funcție de gen reflectă următoarea structură: 55% femei, 45% bărbați, în timp ce vârsta participanților variază între 18 și 75 de ani (m=39.3, σ=15.9). În ceea ce privește structura eșantionului funcție de studii, reparția apare reprezentată grafic în fig. 2.

Fig. 2. Distribuția nivelului de școlarizare la nivel lotului studiat

Analiza și interpretarea datelor

Termenii obținuți prin asocierea liberă (T=1254 de cuvinte ) au fost supuși unei prime prelucrări și reuniți pe baza criteriului tematic (posibilitatea de a forma o categorie), până la obținerea unor grupuri care se referă în principal la același aspect. Din grupurile obținute au fost excluși termenii cu frecvență mică de apariție (o singură dată). Ulterior, pentru fiecare grup de termeni a fost aleasă o „etichetă”, care să reflecte cât mai bine conținutul categoriei.

În tabelul de mai jos sunt prezentate aceste categorii însoțite de cifre ce indică reprezentativitatea lor la nivelul lotului studiat. Detalii privind conținutul fiecărei categorii se regăsesc în anexa 8.

Tabelul 5. Categoriile RS a poliției

Prelucrarea inițială a relevant gruparea termenilor evocați în 9 categorii distincte, între care cea mai bună reprezentare o au elementele ce vizează compentența profesională (atât sub aspect pozitiv, cât și negativ), termenii referitori la etica profesională a polițiștilor (conturată de asemenea bipolar), conduita polițiștilor în relația cu cetățenii, precum și atitudinea polițiștilor față de muncă. Aceste categorii însumează o pondere de 83,3% din totalul evocărilor, fiecare la rândul lor depășind pragul de 10%.

Cu o mai slabă evidențiere apar și elemente referitoare la atribuțiunile polițiștilor (5,9%), aspecte de natură fizică sau legate de însemnele specifice profesiei (3,8%), termeni vizând prestigiul profesiei (3,4%), eficiența și utilitatea polițiștilor (1,8%), alături de o categorie alcătuită din sfaturi ale cetățenilor pentru polițiști (1,6%).

După cum se poate observa, cele mai multe referiri vizează competența profesională, pregătirea și profesionalismul lucrătorilor de poliție, prin atribute de tipul: profesionist, pregătit, seriozitate, imparțialtate, promptitudine, etc., pentru ca polul opus, mai slab reprezentat să includă termeni privind insuficienta pregătire profesională și incompentența acestora: incompetent, ineficient, nepregătit, incultură, etc.

Cea de-a doua categorie, denumită de noi etică profesională, se conturează tot ca o dimensiune bipolară, apărând atât referiri favorabile cât și de tip negativ. Dacă în cazul pregătirii profesionale lucrurile erau clar conturate, prin prevalență termenilor pozitivi în raport cu cei negativi, în momentul de față situația este oarecum ambiguă: ponderea evocărilor pozitive este relativ similară cu a celor negative. Cu alte cuvinte, un procent aproape egal apreciază corectitudinea polițiștilor (prin termeni precum corectitudine, cinste/onestitate, moralitate, etc.), în timp ce o pondere similară punctează diferite aspecte legate de corupție (prin atribute precum: corupt, corupție, șpagă (grupați generic sub termenul “corupție”).

În ceea ce privește conduita polițiștilor în relația cu cetățenii – categorie ce ocupă locul al treilea ca frecvență de menționare -, reprezintă o pondere de 18,58% în producția verbală a subiecților, prin termeni precum: respectuos, sincer, înțelegător, sociabil/comunicativ, etc., pe de o parte, și aroganță, îngâmfare, lipsă de respect, pe de cealalată, evidențiindu-se însă preponderența atributelor pozitive în raport cu cele negative.

Asemenea categoriei “conduita în relația cu cetățenii” și “atitudinea față de muncă-implicarea în activitate” de conturează bipolar: sfera pozitivă conține atribute precum: responsabilitate, perseverență, ambiție, conștinciozitate, etc., în timp ce polul negativ implică termeni ca: indiferență, neseriozitate, temere, lene, etc. Precizăm că sub raportul acestei dimensiuni pare că se conturează mai degrabă o imagine negativă, care apare superior reprezentată în comparație cu aspectele pozitive. Cu alte cuvinte, implicarea polițiștilor în activitate este apreciată ca nesatisfăcătoare de către comunitate, atributele de la acest nivel fiind preponderent negative.

Cum era de așteptat, datele colectate ne-au permis identificarea unei categorii tematice referitoare la atribuțiile lucrătorilor de poliție, sau mai bine spus la informațiile subiecților asupra acestui aspect (apără legea și cetățenii, combate infracționalitatea, activități preventive, supravegherea traficului, etc.), concomitent cu stabilirea unei clase prin menționarea unor aspecte de ordin fizic sau legate de însemnele fizice ale profesiei (uniforma). Spre exemplu, legat de prezența fizică este precizat ca atribut negativ cuvântul “gras/supraponderal”, restul evidențiind aprecierea subiecților (prezentabil, atletic, înalt, etc.).

În pondere mai mică apar termeni grupați în clasele “Prestigiul profesional” (onoare, mândrie, prestanță, etc.,) și “utilitate” (important, util).

Ultima categorie are în vedere termenii referitori la sfaturile pe care subiecții le oferă polițiștilor, printre acestea majoritatea vizând respectarea legii și corectitudinea (să respecte legea, să fie corect, cinstit, imparțial, etc.).

Importanța traseului parcurs până în acest moment se oglindește în principal în sprijinul acordat demersului de elaborare a unui instrument de colectare a datelor privind imaginea Poliției. În acest sens, se va porni în principal de la primele patru categorii (având în vedere ponderea menționărilor), astfel că, în cadrul următoarei etape de cercetare, metodologia de colectare a datelor să includă variabilele rezultate din analiza categorială.

În continuare, pentru o aprofundare a analizei, în scopul stabilirii elementelor centrale ce definesc reprezentarea polițiștului român, s-a decis efectuarea unei analize de prototipicalitate (Verges, 1992 apud Curelaru, 2005, 2006). Astfel, termenii liber asociați de către subiecți au fost analizați prin încrucișarea a câte două criterii posibile de realizare a prototipurilor: cel al frecvenței și cel al rangului de apariție, într-o primă analiză, pentru ca ulterior să avem în vedere frecvența în asociere cu importanța acordată.

Procedura de prelucrare cantitativă a evocărilor produse s-a fundamentat pe sugestiile lui P. Vergès privind circumscrierea nucleului central al unei reprezentări sociale (ibidem). În consecință, au fost supuse analizei atributele care au înregistrat o frecvență a evocărilor mai mare decât sau egală cu 10. În analiza cantitativă a evocărilor s-a ținut cont de valorile medii ale rangului, limita de departajare fiind reprezentată de valoarea medie a rangului egală cu 2,5 (valoarea mediană a scalei de notare a rangurilor).

În consecință, funcție de valoarea frecvenței de apariție, precum și de valoarea medie a rangului de 2,5 , evocările subiecților au fost repartizate într-un tabel cu dublă intrare (tabelele nr. 2 și 3). În căsuța din stânga-sus se regăsesc atributele ce caracterizează nodul central (acestea au avut o frecvență de apariție mai mare sau egală cu 10 și un rang mediu al ordinii apariției/importanței mai mic decât 2,5), pentru ca cea de-a patra căsuță, din dreapta-jos, să cuprindă elementele periferice ale reprezentării sociale a polițistului (acestea au avut o frecvență de apariție cuprinsă între 5 și 9 și un rang mediu al importanței mai mare decât sau egal cu 2,5).

Tabelul 6. Structura internă a RS a poliției funcție de rangul de apariție

Astfel, după cum arată datele din tabelul nr.6 în partea din stânga sus, se situează elementele care pentru subiecții chestionați constituie nucleul central al reprezentării, elementul cel mai frecvent indicat fiind corupția (fr.108, rg.2.18). Totodată, candidate la centralitate, apar și corectitudinea (fr.73, rg.2.12), cinstea (fr.33, rg.2.42), seriozitatea (fr.33, rg.2.45) și respectul pentru lege (fr.14, rg.2.21), ca indicatori morali ai polițiștilor. Pregătirea profesională și vigilența vizează și ele sistemul central, precum și asigurarea protecției cetățenilor, ca principală îndatorire a polițiștilor. Singurul element care indică nemulțumirea față de Poliție (în afara corupției), este cel de incompetență (fr.16, rg.2.12).

În partea din dreapta sus, caracterizată de o puternică frecvență, dar și o mai mică prezență a termenilor importanți ca rang de apariție, apar elemente precum: curajos, profesionist, imparțial, aroganță, inteligent, promptitudine, etc. Acest conglomerat, care reprezintă periferia cea mai apropiată de nucleul central, ne face să ne gândim la posibilitatea conturării a două tipuri de reprezentare: una favorabilă (prin termeni de tipul: profesionalism, curaj, imparțialitate, inteligență, promptitudine, sinceritate, eficiență, disciplină, respect, înțelegere, responsabilitate, siguranță, punctualitate, atletic) și alta negativă (aroganță/îngâmfare, indiferență, lipsa respectului, teamă, subiectivism, neseriozitate, ineficiență). La fel de interesantă se prezintă și configurația elementelor din interiorul celei de-a treia căsuțe a tabelului, care, în loc să fie în contrast cu informațiile furnizate de prima periferie, așa cum se întâmplă de obicei, pare să polarizeze în aceeași direcție.

În ultima căsuță a tabelului, care reprezintă, după cum se știe, cea de-a doua periferie a nucleului central, se regăsesc termeni care se referă la atitudinea și modalitatea de relaționare a lucrătorilor de poliție cu cetățenii (compasiune, amabilitate, dăruire, empatic, altruist, săritor, comunicativ, obiectivitate – pe de o parte; și impunător, severitate, iresponsabilitate, neatenție, influențabil – pe de alta); este vizată totodată și incompetența personală și profesională a polițiștilor (prostie, incultură, nepregătit, incapabil, leneș), concomitent cu o serie de aspecte legate de atribuțiile profesionale (combaterea infracțiunilor, soluționarea conflictelor interumane) și de modul în care își îndeplinește sarcinile de serviciu (aplică legea, onest, moral, competent, sacrificiu, perseverent, hotărât, activ, obiectiv).

Pentru o rafinare a analizei am apreciat oportună studierea în termenii prototipicalității și a producției discursive ordonate ierarhic funcție de importanța acordată de subiect. Așa cum precizam în descrierea metodologiei de colectare a datelor, ordinea apariția și ordinea importanței nu sunt întotdeuna aceleași, fapt pentru care s-a optat pentru analizarea din perspectiva încrucișării frecvenței de apariție cu cea a ierarhizării. Rezultatele obținute au fost monitorizate în tabelul 7.

Tabelul 7. Structura internă a RS a poliției funcție de rangul importanței

După cum se poate observa din tabelul 7, avem de-a face cu o structură oarecum similară cu cea evidențiată de prelucrarea datelor funcție de rangul de apariție. Din acest considerent, pentru a nu risca repetarea acelorași aspecte, interpretarea o vom efectua prin comparație cu analiza de prototipicalitate în termenii rangului de apariției. Astfel, dintre cele opt elemente candidate la centralitate, șase sunt comune cu prima situație; este vorba despre: corectitudine, corupție, cinste, pregătire profesională, seriozitate, respect pentru lege. La acestea se mai adaugă două atribute proprii noului context, respectiv cinste și inteligență.

În situația de față nu putem să nu remarcăm faptul că, dacă în cadrul primei analize frecvența cea mai ridicată o aveau atribute legate de sfera corupției (fr.108, rg.2.18), sub raportul criteriului importanței, elementele privind corupția par să nu mai fie la fel de relevante (fr.45, rg.1.79). Acest fapt confirmă o dată în plus ipoteza că ordinea aparției nu reflectă neapărat importanța acordată unui element, intervenind aici probabil răspândirea elementului respectiv la nivel social. O alternativă explicativă ar putea-o constitui tocmai consensualitatea stereotipică (DeRosa, 1995) menționată de o serie de autori.

În ceea ce privește prima periferie a nucleului central, regăsim șapte elemente comune pentru cele două situații de analiză. Astfel, pe lângă termeni ca promptitudine, profesionalism, aroganță, sinceritate, respect, responsabilitate, eficiență, mai apare o referire la slaba pregătire a lucrătorilor de poliție: educație precară.

În cea de-a treia căsuță a tabelului, configurația elementelor apare oarecum diferită de cea evidențiată de prelucrarea funcție de rangul apariției: ca elemente comune apar termeni precum: incoruptibil și capabil, nuanțate la rândul lor de atribute ca: imparțial, prezentabil, ineficiență și vigilență.

În ultima căsuță a tabelului, cea de-a doua periferie a nucleului central, putem grupa termeni precum: disciplină, ordine, autoritate – ca elemente asociate unei structuri organizatorice și ierarhii de tip militar; totodată, putem desprinde o dimensiune de tip bipolar ce se referă la atitudinea și modalitatea de relaționare a lucrătorilor de poliție cu cetățenii (sociabilitate, înțelegere, solicitudine, empatie, dedicare, altruism și calm – pe de o parte; și indiferență, severitate, lene, neseriozitate – pe de alta); sunt vizate totodată și elemente ce țin de eficiența în activitate a polițiștilor (vigilență, perseverență, punctualitate, fermitate, sacrificiu, obiectiv), concomitent cu o serie de referiri la incompetența profesională a acestora (incompetență, lene, nepregătit).

În concluzie, pornind de la analiza datelor obținute prin libera asociere, putem susține existența unei structuri care are ca elemente centrale (evidențiate de ambele analize de prototipicalitate): corectitudinea, corupția, cinstea, pregătirea profesională, seriozitatea și respectarea legii. Astfel, prelucrările efectuate au relevat o grupare bipolară a atributelor evocate de participanții la studiu: pe o parte avem reprezentare creată în jurul unor aspecte precum corupția și incompetența profesională – de tip negativ, iar pe de altă parte, una pozitivă, conturată de elemente precum: corectitudinea, cinstea, pregătirea profesională, etc.

Aceste date vor constitui, alături de informațiile relevate de analiza categorială, argumentul și totodată punctul de plecare în construcția unui instrument care să vizeze imaginea polițiștilor români. În acest scop se va apela la tehnica diferențial-semantică (Osgood, 1952; Osgood, Succi, & Tannenbaum, 1975), utilizându-se ca și descriptori perechi de atribute distribuite bipolar, conform primelor patru categorii tematice rezultate.

Atingerea celui de-al doilea obiectiv

O2: Determinarea ponderii elementelor pozitive și a celor negative și evidențierea gradului de pozitivitate sau negativism a RS a Poliției.

Evaluarea polarității (valenței pe axa pozitiv-negativ), a reprezentării sociale a polițistului a implicat analiza indicelui de polaritate propus de A.S. de Rosa (2002), în cadrul fundamentării teoretico-metodologice a rețelei de asociații. Acesta se referă la atitudinea subiecților față de obiectul reprezentării sociale (care poate fi pozitivă/favorabilă sau negativă/nefavorabilă). Este o măsură sintetică a atitudinii implicite pe care membrii unui grup social o au față de câmpul reprezentațional și se calculează cu formula: diferența dintre numărul atributelor cu valență pozitivă și a celor cu valență negativă, raportată la numărul total de atribute evocate.

P (indice de polaritate) =

Indicele de polaritate poate lua valori în intervalul -1 și +1, De Rosa (2002) propunând ca repere de interpretare următoarele intervale:

Intervalul -1 și -0,05 : descrie un indice de polaritate negativă (majoritatea asociațiilor au conotații negative);

Intervalul -0,04 și + 0,04: indică o balansare între evaluarea pozitivă și cea negativă;

Intervalul +0,05 și +1: reflectă un indice de polaritate pozitivă, unde majoritatea asociațiilor sunt apreciate pozitiv.

Stabilirea indicelui de polaritate are la bază evaluarea realizată direct de către subiecți și nu rezultatul unor analize categoriale post hoc, cărora li se poate imputa subiectivitatea cercetătorului în efectuarea aprecierilor (de Rosa, 2002; deRosa, d’Ambrosio&Cohen, 2005).

În consecință, prin intermediul celor 355 de protocoale valide au fost evocate un număr de 1254 de atribute asociate cuvântului-stimul polițist (anexa 4). Dintre acestea au fost reținute un număr de 1234, fiind excluse din analiză sfaturile date polițiștilor (de exemplu, să respecte legea, să fie corect, etc.). Am procedat astfel, deoarece am apreciat că atributele din această categorie sunt mai degrabă legate de sfera proiectivă, de deziderat, decât de latura atitudinală. Dintre cele 1234 de asociații evocate, 836 au primit valență pozitivă (reprezentând 67,7% din total), restul de 398 având conotație negativă. Nu s-a solicitat subiecților indicarea unei valori neutre (0), considerându-se că o evaluare de tip dual, pozitiv/negativ, ne-ar ajuta mai mult în conturarea unei componente atitudinale.

Valoarea indicelui de polaritate calculată pe baza formulei propusă de De Rosa (2002) este 0,35, situându-se în intervalul (+0.05 / +1). Acest rezultat se traduce prin aceea că subiecții au apreciat într-o lumină favorabilă, pozitivă, majoritatea atributelor asociate cuvântului-stimul, evidențiindu-se astfel la nivel global o componentă atitudinală pozitivă asociată reprezentării sociale a polițistului. Așadar, putem susține, că per ansamblu, la nivel implicit, se conturează o atitudine pozitivă a comunității față de lucrătorii de poliție.

II.

Etape premergătoare studiului secund

Construirea și analiza parametrilor psihometrici ai diferențiatorului semantic privind imaginea polițiștilor români

În vederea atingerea obiectivului privind evaluarea de tip 3600 a imaginii polițiștilor români (conform aprecierilor comunității, ca și hetero-evaluare, dar și a propriei imagini – peer-review), s-a decis elaborarea unui instrument care să faciliteze acest demers. În acest scop s-a optat pentru tehnica diferențial-semantică (Osgood, 1952; Osgood, Succi, & Tannenbaum, 1975), demers fundamentat pe rezultatele obținute prin intermediul analizei tematic-categoriale din etapa anterior descrisă.

În acest sens, au fost urmați pașii clasici de construire a unui chestionar, detaliați în cele ce urmează.

Datele care au stat la baza instrumentului provin din studiul descriptiv al reprezentării polițistului român (N=400, valide 355), al cărui rezultate – conform analizei tematice – indică o structurare pe opt categorii distincte: competență și pregătire profesională; etică profesională; conduita polițiștilor în relația cu cetățenii; implicarea în activitate (atitudinea față de muncă); atribuțiuni; elemente fizice și însemne specifice profesiei; prestigiu profesional; utilitate și eficiență. Acestora li se adaugă și o categorie apreciată de noi drept distinctă, aparte, de sfaturi adresate oamenilor legii.

Dintre acestea au fost selectate primele patru (conform ponderii lor în producția lingvistică a lotului studiat) și apreciate ca dimensiuni reprezentative pentru imaginea polițistului român. Ulterior, au fost selectați un număr de 54 de descriptori (din totalul termenilor evocați), prin identificarea și reținerea adjectivelor cu cea mai ridicată frecvență de mențiune (prag minim stabilit fiind de 5 menționări), și care însă să nu se repete prin varianta opozantă (de ex. Corect-incorect) (anexa 9).

În etapa următoare, unui alt lot de conveniență (N=50, chestionare valide 45) i s-a solicitat să precizeze câte un antonim pentru fiecare dintre termenii enunțați. S-a recurs la acest demers pentru a evita subiectivismul de care ar fi putut da dovadă autorul, evidențierea modului în care potențialii respondenți evaluează itemii, precum și o mai bună adaptare a intrumentului la populația vizată.

Pe baza evaluării consensului respondenților, s-a decis eliminarea unui număr de 12 itemi, fie pentru că nu s-a conturat o opinie clară asupra polarității termenilor (procente similare obținute de mai multe antonime ale aceluiași adjectiv), fie pentru că itemilor respectivi li s-a menționat în foarte mică măsură un antonim, rămânând necompletați (de ex. empatic).

A rezultat astfel un număr de 42 perechi de adjective, ce au intrat în alcătuirea primei variante a diferențiatorului și care a fost supusă unui studiu pilot pentru stabilirea parametrilor psihometrici (anexa 10).

Studiul pilot a fost efectuat pe un lot de conveniență (N=45, m=34,2 ani, σ=13.24) căruia i s-a solicitat să evalueze polițiștii români pornind de la caracteristicile regăsite în listă, pe baza unei scale de interval în șapte trepte (1-7). Scoruri ridicate indică o apreciere nefavorabilă, în timp ce valorile scăzute conturează imaginea pozitivă.

Scorurile obținute au fost supuse unei analize de consistență internă, al cărei rezultat (α Cronbach=0,92) indică un nivel apreciat ca adecvat de comunitatea științifică pentru a considera că itemii propuși se leagă unii de alții, într-o structură unitară. Analizând însă coeficientul de corelare al fiecăruia dintre itemi cu scorul total am observat că unii dintre aceștia se situau sub pragul admisibil de 0,30 (Field, 2005), fapt ce ne-a determinat să-i excludem din analiză. În consecință, s-a renunțat la un număr de 2 (respectiv gras/slab; prezentabil/neîngrijit), procedeu care nu a afectat valoarea α recalculată (α Cronbach=0,92).

Ulterior, cei 40 de itemi selectați au fost incluși într-o analiză a principalelor componente, cu o rotare a factorilor de tip varimax. Rezultatele obținute (anexa 11) au relevat gruparea itemilor pe 8 factori, care explică 77,46% din varianța totală. Structurarea pe opt factori – cnf. recomandărilor lui Keizer: engenvalue peste 1 (ibidem) – pare însă destul de greoaie, motiv pentru care ne-am orientat spre analiza vizuală a scree plot-ului (fig. 3). Acesta arată o ușoară deformare a liniei după cel de-al patrulea factor, printr-o curbură ascendentă, sugerând o scindare între factorul patru și următorii. Pe acestă bază am decis reținerea unui număr de 4 factori care să descrie imaginea poliției și care acoperă 63,93% din varianță (valoare acceptată de comunitatea știintifică drept rezonabilă – ibidem).

Fig. 3. Componentele Diferețiatorului Semantic

Totodată, pentru a lua cea mai potrivită decizie cu privire la structura fiecărui factor s-a utilizat criteriul propus de Hair, Anderson, Tatham & Black (1998, cnf.Parsian&Dunning, 2009) privind semnificația practică, conform căruia un nivel de încărcare a factorilor de .30 indică o importanță minimă, .40 reflectă o contribuție bună, în timp ce o valoare de .50 arată că factorul este important. Drept urmare, a fost ales nivelul mediu, de .40 ca prag de admisibilitate, rezultând un număr de 29 de itemi care au satisfăcut criteriile stabilite.

Astfel, analiza finală a componenței scalei a implicat inspectarea valorilor α Cronbach, pe o parte, respectiv examinarea matricei structuale, pe de alta (Constantin, Holman & Hojbotă, 2011). Pe baza inspectării valorii α rezultate în cazul eliminării vreunui item, s-a decis păstrarea tuturor celor 29 itemi ai diferențiatorului, doarece renunțarea la vreunul dintre aceștia nu ar fi dus la o îmbunătățire a valorii α generale. Această decizie este susținută și de analiza matricii structurale, factorii obținând o încărcare peste .40 (anexa 11).

În concluzie, a rezultat un diferențiator semantic alcătuit din 29 de perechi de adjective bipolare, structurat pe 4 dimensiuni: factorul 1 – 10 itemi, acoperind 47,94% din varianță; factorul 2 – 11 itemi, cu 6,26% din varianță, factorul 3 – 6 itemi, acoperind 5,23% din varianță, respectiv factorul IV – 3 itemi, explicând 4,49% din dispersia datelor).

Se poate observa că structură factorială obținută se află în concordanță cu datele indicate de analiza tematic-categorială efectuată anterior. Astfel, această distribuire a datelor nu face altceva decât să confirme structurarea imaginii Poliției pe aceste patru dimensiuni.

Analiza de consistență internă a indicat o corelație bună între itemii chestionarului, omogenitatea acestuia și implicit adecvarea consistenței (α=.91). Și scorurile α pentru fiecare dintre factori susțin aceste date (factorul 1: α=0,94; factorul 2: α=0,93; factorul 3: α=0,82; factorul 4: α=0,88). Opiniile privind nivelul acceptabil pentru a α Cronbach diferă în comunitatea științifică, unii susținând că este necesară o valoare minimă de .90 pentru instrumentele utilizate în context clinic (Nunnally & Bernstein 1994), în timp ce alții sunt de părere că un nivel α de .70 este acceptabil pentru un instrument nou creat (DeVellis 1991; DeVon, Block, Moyle-Wright, Ernst, Hayden, Lazzara, 2007).

Verificarea fidelității probei a implicat o evalure a stabilității și omogenității ei, pe baza indicilor corespunzători (α Cronbach și media corelațiilor inter-itemi) (Constantin și colab., 2011), pentru fiecare dintre cei patru factori ai diferențiatorului semantic (tabelul 8). Datele obținute relevă indici acceptabili ai confidenței și omogenității atât la nivel general, precum și pentru fiecare dintre factori, îndreptățindu-se să apreciem stabilitatea în timp a probei.

Tabelul. 8. Încredere și omogenitate

Sintetizând, varianta finală a diferențiatorului semantic cuprinde 4 factori, care explică 63,93% din varianță scorurilor, respectiv:

Factorul 1 – denumit etică profesională (acoperă 47,94 % din varianță), cuprinde perechile de adjective bipolare: drept/nedrept; moral/imoral; respectă legea/nu respectă legea; serios/neserios; disciplinat/indisciplinat; corect/incorect; cinstit/necinstit; coruptibil/incoruptibil; imparțial/părtinitor; obiectiv/subiectiv

Factorul 2 – denumit competență și pregătire profesională (explică 6,26% din varianță) și include descriptorii bipolari: inteligent/prost; sociabil/nesociabil; profesionalism/lipsă de profesionalism; cult/incult; sincer/mincinos; pregătit profesional/nepregătit; insuflă siguranță/nu insuflă siguranță; competent/incompetent; vigilent/neatent; eficient/ineficient; curajos/laș.

Factorul 3 – denumit implicarea în activitate (explică 5,23% din dispersie), și include perechile: superficial/profund; responsabil/iresponsabil; conștiincios/delăsător; implicat/dezinteresat; prompt/tergiversant.

Factorul 4 – denumit conduita polițistului în intervenție (acoperă 4,48% din varianță), și este descris de perechile: disponibil/indisponibil; agreabil/dezagreabil și tolerant/intolerant.

Totodată, testarea parametrilor psihometrici a indicat acuratețea instrumentului propus, fiind urmat un traseu adecvat în acest sens, atât sub aspectul validării, cât și al stabilirii fidelității.

Demersul efectuat pentru stabilirea variantei finale a Diferențiatorului semantic privind imaginea Poliției, aplicabilă în cadrul cercetării propri-zise, este reprezentat grafică, schematizat în fig. 4.

Fig. 4. Etapele de construire a SDS

III.

Construirea chestionarului privind factorii implicați în conduita cetățenilor de cooperare cu poliția, pretestare și analiza proprietăților psihometrice

Pornind de la prelucrarea tematică a atributelor rezultate din evocarea liberă a participanților la studiu s-a evidențiat rolul pe care anumite variabile îl au în conturarea imaginii Poliției în perspectiva populației. Printre acestea sunt: competența și progetirea profesională, eficiența în activitate; mulțumirea față de activitatea poliției; existența unor conduite neadecvate ale polițiștilor; conduita profesională, adecvată a lucrătorilor de poliție, aspecte privind integritatea morală a acestora, dar și elemente ce țin de coruptibilitate.

Acestea sunt doar câteva dintre elementele pe care le-a evidențiat analiza precedentă, permițându-ne să selectăm o parte dintre ele și să le alăturăm unora din sfera contextuală și socială, pentru a putea construi instrumentul necesar analizei.

Construirea scalelor

Scala privind Atitudinea față de Poliție

În contextul prezentei cercetări atitudinea față de poliție ca și construct este văzută drept tendință de a acționa într-un anumit mod față de mecanismele de control social, și implicit față de Poliție. Conceptul de atitudine în acest context este văzut ca multidimensional, literatura de specialitate relevând faptul că dimensiunile cel mai frecvent analizate sub raportul atitudinii publicului față de Poliție apar a fi : satisfacția și încrederea, în cadrul celei din urmă apărând și competența Poliției și sentimentul de siguranță perceput de populație (de ex. Hurst, 2007; Jackson&Bradford, 2010; Stanko&Bradfort, 2012). Teama de Poliție, deși o dimensiune mai puțin analizată în studiile de specialitate, se află în strânsă relație cu atitudinea față de poliție prin prisma faptului că o experiență anterioară negativă se va asocia cu o atitudine mai nefavorabilă și invers ( de ex: Kittrie, 2006; Renauer, 2008).

Pornind de la aceste considerente, s-a decis operaționalizarea constructului în baza a 3 dimensiuni și 20 de itemi, după cum urmează:

Încrederea în poliție (10 itemi)

Încrederea în eficiența Poliției

Corectitudine : înțeles ca tratament corect, egal, nepărtinitor față de populație (de ex. Încrederea în tratamentul corect al cetățenilor)

Implicarea în comunitate

Satisfacția față de Poliție –6 itemi

Teama de Poliție – 4 itemi

Încrederea în poliție. Înainte de operaționalizarea propriu-zisă a conceptului, aducem în discuție definiția dată de Hardin (1993, 2006 apud Aitken, 2012) noțiunii de încredere, pe care o apreciem ca sintetizând foarte bine esența constructului. Conform autorului, a spune că a avea încredere în cineva presupune, pe de o parte, convingerea că persoana respectivă este bine intenționată, iar pe de alta, că are competența necesară să realizeze ceea ce i-a fost încredințat să facă.

Deși tema încrederii populației în Poliție s-a bucurat de o atenție deosebită de literatura de specialitate (de ex. Goldsmith, 2005; Hough, Jackson & Bradford, 2013;  Hough, Bradford, Jackson, & Roberts, 2013; Hurst, 2007; Hurst & Frank, 2000; Jackson & Bradford, 2010; Jackson, Bradford, Holn &Farrall, 2009; Jackson & Sunshine, 2007; Sharp & Johnson, 2009; Tyler, 2005; Sherman, 2001; Stanko, Jackson, Bradford & Kohl, 2012, etc.) nu putem să nu aducem în discuție întrebarea “De ce este totuși important să avem încredere în Poliție?„ Goldsmith (2005) oferă un răspuns extrem de sintetic, subliinind că fără încrederea populației Poliția și-ar pierde legitimitatea, lucru extrem dificil sau chiar imposibil pentru activitatea acesteia. Dacă oamenii apreciază că autoritățile manifestă preocupare față de binele lor și dau dovadă de bunăvoință, aceștia vor avea încredere în acțiunile Poliției și vor avea tendința să sprijine în mai mare măsură activitatea desfășurată, conferind-i legitimitate (Hough, Jackson, & Bradford, 2013; Tyler & Jackson, 2013).

Cercetările privind nivelul încrederii populației în Poliție susțin date oarecum contradictorii, unele apreciind o scădere a acestuia (de ex. Reiner, 1992), în timp ce altele dovedesc contrariul (de ex. Raportul Biroului Național de Statistică din Anglia privind percepția asupra criminalității, 2011/2012, sursa: http://www.ons.gov.uk/ons/dcp171778_289210.pdf). Per ansamblu, literatura de specialitate, pe baza studiilor efectuate, indică un nivel mediu spre scăzut al încredererii populației în Poliție (de ex: Hurst, 2007; Hurst & Frank, 2000; Tyler, 2005). Precizăm însă că nivelul încrederii depinde de o multitudine de factori (inclusiv de modul de adresare a întrebării (Sherman, 2001), fapt ce influențează în mod evident rezultatele. Un studiu recent desfășurat la nivel internațional privind nivelul de încredere în diverse grupuri profesionale (sursa: GfK Trust Index, 2011, GfK Custom Research), printre care și polițiștii, demonstrează exact acest lucru: 89% din populația Suediei afirmă că are încredere în Poliție (cel mai înalt nivel înregistrat în cadrul studiului), în timp ce doar 36% dintre cei chestionați de aceeași părere în Columbia (nivelul cel mai scăzut).

În ceea ce privește nivelul încredererii românilor în Poliție acesta se situează actualmente undeva în jurul valorii de 45%-55% (45% cnf. INSCOP Research, ”Barometrul de opinie publică – Adevărul despre România”, iunie, 2013, ca medie a procentelor înregistrate lunar în intervalul martie-iunie, 2013 și 55% conform GfK Trust Index, GfK Custom Research, 2011), similar cu nivelul constat în anul 2004, respectiv 46% (cnf. Barometrului de Opinie Publică FSD, mai 2004) și în creștere față de 43% în 2000 (cnf. Barometrului de Opinie Publică FSD, mai 2000).

Revenind la sensul noțiunii de încredere și pornind de la diversele modele de conceptualizare a încrederii în Poliție propuse de literatura de specialitate (de ex: Jackson&Bradford, 2010 (a,b); Jackson&Sunshine, 2007; Sherman, 2001; Stanko și Bradford, 2009), vom avea în vedere următoarele aspecte ce intră în constituirea acesteia:

încrederea în eficiența în activitate;

încrederea în integritatea și corectitudinea polițiștilor în raport cu populația

încredere în implicarea polițiștilor în comunitate.

Operaționalizarea conceptului a implicat transformarea dimensiunilor avute în vedere într-un număr variabil de itemi (anume: 4 itemi pentru încrederea în eficiența în activitate și implicarea polițiștilor în comunitate, respectiv câte 2 itemi privind integritatea și corectitudinea polițiștilor în raport cu populația – tabelul 5), rezultând un total de 10 itemi vizând dimensiunea generală “încredere în Poliție”.

Satisfacția este cea de-a doua dimensiune care intră în componența atitudinii față de Poliție, și probabil cea care o modelează cel mai bine (Avdija, 2010).

Și acest domeniu s-a bucurat de o atenție sporită din partea cercetătorilor, evidențiidu-se relația cu o multitudine de aspecte, printre care: sentimentul de siguranță/securitate, contactul anterior cu poliția, experiența anterioară, etc. (de ex. Ashcroft, Daniels & Hart, 2002; Kusow, Wilson & Martin, 1997; Sced, 2004 (a, b); Skogan 2005). De exemplu, cele mai multe studii susțin că persoanele care declară un nivel superior al satisfacției față de Poliție indică o teamă de victimizare inferioară, o atitudine mai cooperantă și o probabilitate mai scăzută de a comite infracțiuni (Tyler, 2003). Se pare că, deși inițial puternic susținută, legătura dintre caracteristicile socio-demografice și nivelul satisfacției față de activitatea Poliției fie nu este atât de puternică, fie este contradictorie (Yuksel & Tepe, 2013).

Contactul cu poliția este și el o variabilă relaționată nivelului de satisfacție (de ex. Ashcroft, Daniels & Hart, 2002; Boggs & Galliher, 1975; Dean, 1980; Hinds & Murphy, 2007; Sced, 2004 (a, b); Skogan 2005), Scaglion și Condon (1980) susținând chiar că acesta ar fi cel mai important în determinarea satisfacției generale privind activitatea polițiștilor, comparativ cu alți factori.

Sintetizând, se pare că cetățenii manifestă o atitudine mai pozitivă față polițiști atunci când îi percep ca respectuoși, preocupați de problemele lor și implicați (Weitzer, 2000).

Pornind de la aceste considerente am avut în vedere stabilirea unui nivel global, general al satisfacției, fără a ne orienta spre zone concrete, particulare de activitate sau comportament. În acest sens, operaționalizarea a implicat formularea a șase itemi cu caracter general, referitori la gradul de mulțumire față de activitatea Poliției, atingând totodată și ideea nivelului de preocupare și implicare a polițisților în activitate.

Teama de poliție, cel de-al treilea determinant al atitudinii cetățenilor față de Poliție, se pare că a fost destul de neglijat de literatura de specialitate. Deși există studii care demonstrează această conexiune (de ex. Gallagher, Maguire, Mastrofski & Reisig, 2001; Kittrie, 2006; Nihart, Lersch, Sellers & Mieczwoski, 2005), subiectului i s-a acordat insuficientă atenție, nefiind inclus prea des în analiză.

De multe ori, interacțiunea dintre polițiști și tineri, în special, este caracterizată de tensiuni și conflicte, de teamă și neîncredere de ambele părți (Borgquist, Johnson & Walsh, 1995; Dwyer, 2011; Liederbach, 2007; Myers, 2004), fapt probabil relaționat și cu sfera atitudinală.

Teama de poliție a fost adusă cel mai frecvent în discuție în contextul analizei integrității polițiștilor și cu precădere a conduitelor lor deviante (National Institute of Justice, 2000; 2001; 2003; Pagon, 2003; Reines, 2006), discriminatorii sau violente, de încălcare a drepturilor fundamentale ale cetățenilor. Acest tip de comportamente poate genera sentimente de insecuritate și nepuțintă percepută în privința rezultatelor, iar persoanele care simt că nu au nici un cuvânt de spus, că opinia lor nu contează, desconsideră activitatea Poliției (de ex. Kittrie, 2006; Nihart și colab., 2005).

Teama de polițiști este strâns legată de modul acestora de comportare (Avdija, 2010a); în acest context, studii arată că experiența personală privind aducerea unor acuzații false de către polițiști sau comportamentul violent se asociază cu o teamă crescută de Poliție (Kittrie, 2006; Renauer, 2008;).

Sintetizând, atunci când poliția își exercită autoritatea în manieră opresivă, în rândul comunității apar sentimente de insecuritate, care modelează la rândul lor atitudinea față de Poliție.

Așadar, modul de operaționalizare a conceptului a pornit tocmai de la acest aspect, luând în considerare sentimentele de insecuritate și vinovăție nejustificată resimțite în prezența organelor de Poliție, rezultând un număr de patru itemi.

Concluzionând, în formularea itemilor am pornit în principal de la trecerea în revistă a literaturii de specialitate, însă unele întrebări au fost parțial împrumutate din alte studii (Avdija& Giever, 2010; Boateng, 2012; Hurst, 2007; James, 2010; Orr & West, 2007; Nihart et al., 2005; Turner, Campbell, Dale & Graham, 2009) și modificate în acord cu necesitățile prezentei cercetări.

Scala ATP este un instrument de tip autoraportare, cu itemi evaluativi de tip general sau formulați la persoana I (Constantin, Holman & Hojbotă, 2011), ce vizează atitudinea cetățenilor față de polițiști. Măsurarea itemilor s-a efectuat pe baza unei scale de tip Likert în 5 trepte privind acordul cu fiecare dintre afirmații, mergând de la „în totalitate de acord” la „dezacord total”, unii itemi presupunând codare inversă.

Scorul final, obținut prin însumarea celor trei dimensiuni oferă o imagine globală a atitudinii populației față de polițiști, valorile mari indicând nivelul pozitiv, cele inferioare atitudinea negativă.

Tabelul. 9. Scala : ATITUDINEA FAȚĂ DE POLIȚIE

20 itemi, 3 dimensiuni (variantă inițială)

Încrederea în poliție (10 itemi):

Încrederea în eficiența Poliției (2,3,6,13 )

Încrederea în tratamentul corect al cetățenilor (14,17)

Implicarea în comunitate (5,8,10,18)

satisfacția față de Poliție – 5 itemi (1,7,12,16,19, 20)

teama de Poliție – 4 itemi (4,9,11,15)

________________________________________________

În general Poliția îmi dă un sentiment de siguranță. (B)

Dacă mi-ar fi încălcate drepturile, mă pot baza pe Poliție pentru sprijin. (Aa)

Dacă aș fi victima vreunei infracțiuni, nu mă aștept ca Poliția să ancheteze în profunzime cazul. (Aa) – recodat

Mă simt inconfortabil în prezența unui polițist. (C) – recodat

Polițiștii mai degrabă servesc interesele anumitor grupuri, decât ale cetățenilor în general. (Ac) – recodat

Dacă cineva m-ar ataca fizic, nu aș ezita să chem poliția. (Aa)

Sunt mulțumit de modul în care Poliția se comportă cu cetățenii. (B)

Polițiștii sunt receptivi la nevoile cetățenilor. (Ac)

De fiecare dată când mă aflu în prezența unui polițist, am sentimentul de a fi greșit cu ceva. (C) – recodat

Polițiștii înțeleg problemele care afectează comunitatea. (Ac)

Când vorbesc cu un polițist, am un sentiment de teamă. (C) – recodat

Chiar dacă li s-ar sesiza o faptă de furt sau tâlhărie, polițiștii nu și-ar da interesul să investigheze în detaliu cazul. (B) – recodat

Dacă ar fi să solicit sprijiniul poliției, știu că ar interveni cu promptitudine. (Aa)

Polițiștii sunt în general corecți cu cetățenii. (Ab)

Când vorbesc cu un polițist am un sentiment de teamă, chiar și atunci când știu că nu am greșit cu nimic. (C) – recodat

Polițiștii își fac destul de bine treaba. (B)

Polițiștii aplică legea în mod egal. (Ab)

Mă poți baza pe polițiștii români. (Ac)

Per ansamblu, sunt mulțumit de activitatea Poliției. (B)

Mi-ar plăcea să fiu polițist (B).

Acestă variantă a scalei a fost supusă unei demers mai amplu de verificare a adecvării, atât sub raportul validității, cât și al fidelității probei, fiind parcurse mai multe etape (detaliate în cele ce urmează).

Analiza parametrilor psihometrici ai scalei

Unul din primii pași necesari demersului de cercetare este acela de a construi și ulterior a determina adecvarea instrumentului de lucru, sau altfel spus, de testare a fidelității și a validității acestuia, pentru a ne asigura că ne va oferi informațiile de care avem nevoie în etapele următoare. Analiza a fost efectuată pentru fiecare dintre scalele incluse în chestionar.

În acest sens, dacă fidelitatea se referă la faptul că datele obținute nu variază de la o aplicare la alta, ci sunt stabile în timp, replicabile, validitatea indică dacă instrumentul măsoară cu adevărat ceea ce și-a propus să măsoare (Anastasi, 1976; Constantin, 2004). Aceste verificări au făcut obiectul unui studiu preliminar (pilot), realizat pe un lot de conveniență (N=80), rezultatele obținute arătând adecvarea instrumentului.

În ceea ce privește fidelitatea unui instrument de măsurare, se au în vedere pe de o parte stabilitatea în timp și pe de altă parte consistența internă.

Referitor la problema validității, APA a stabilit în 1954 patru tipuri de validitate: de conținut, predictivă, concurentă și de contruct. Nici în prezent nu există un consens general privind tipurile de validitate, unii autori (Constantin, 2012; Creswell, 2002; Dewberry, 2011; Gay& Airasian, 2003) vorbind despre trei tipuri distincte: validitate de conținut, de contruct și de criteriu, ultimul tip implicând validitatea concurentă și pe cea predictivă. Pentru o clarificare conceptuală, însă fără a intra în detalii, am decis să menționăm pe scurt ce presupune fiecare dintre acestea.

Validitatea de conținut se referă la gradul în care un test măsoară ceea ce și-a propus să măsoare și se bazează pe evaluarea realizată de către un grup experți privind gradul în care conținutul testului este în concordanță cu tema cercetării. Astfel, se are în vedere cât de bine un anume set de itemi descrie universul dimeniunii vizate (Constantin, 2012).

Validitatea de criteriu, cu referire la intensitatea relațiilor stabilite între dimensiunea investigată și alte variabile, putând-se în acest caz vorbi despre două forme de validitate:

Validitatea concurentă presupune existența unei corelări între rezultatele probei construite și cele obținute la alte criterii sau probe similare, anterior validate.

Validitatea predictivă are în vedere măsura în care un test poate estima rezultatele teoretic așteptate. Acest tip de validitate se caracterizează prin aceea că între administrarea testului și obținerea informațiilor-criteriu se lasă un anumit interval de timp.

Validitatea de contruct, constituie un pas mai înainte față de validitatea de conținut și cea de criteriu (ibidem) și se referă la acuratețea cu care un instrument măsoară un anumit construct, la gradul în care operaționalizarea unui concept teoretic permite în mod legitim inferențe (Agarwal, 2011). Analizarea acestui tip de validitate presupune studierea atât a validității convergente și a celei divergente, discriminatorii.

O formă aparte de validitate o reprezintă validitatea de fațadă. Deși există opinii potrivit cărora aceasta de fapt nu constituie o formă de validitate (de exemplu, Standardele APA nici nu o includ printre celelalte tipuri de validitate), ea poate fi apreciată ca fiind forma cea mai simplă de validare (Avdija, 2010). Aceasta are în vedere doar aparența instrumentului de a fi valid.

Constituind doar un prim pas în stabilirea validității unei probe, ea presupune evaluarea de către un grup de persoane a măsurii în care itemii formulați se referă la conceptul vizat, evidențiind impresia pe care care o crează proba respectivă unui potențial utilizator (Constantin, 2012). Există opinii divergente în privința componenței grupului de experți: unii susțin, de exemplu, că ar acesta ar trebui să includă persoane avizate, din comunitatea științifică (Neuman, 1997), în timp ce alții sunt de părere că ar trebui consultați potențialii respondenți și beneficiari (Loewenthal, 2001).

Totodată, rolul comunității științifice poate fi înlocuit de trecerea în revistă a literaturii de specialitate (Avdija, 2010), dacă itemii au fost construiți ca urmare a analizării lucrărilor relevante în domeniu.

Pentru o asemenea evaluare, trebuie să avem în vedere operaționalizarea conceptului și dacă acesta, cel puțin la prima vedere, traduce constructul vizat.

Analiza validității scalei

Validarea tuturor scalelor construite în scopul atingerii obiectivelor prezentei cercetări a implicat un demers complex și dificil de realizat, ce a presupus parcurgerea mai multor etape.

Într-o primă fază, s-a avut în vedere validitatea de fațadă, care se apreciază a fi fost atinsă prin procedura de dezvolare a scalelor, ce a avut la bază analiza literaturii de specialitate pe de o parte și corespondența unora dintre itemii propuși cu cei regăsiți în alte studii, pe de alta.

Ulterior, s-a avut în vedere analiza validității instrumentului sub raportul conținutului. Acest al doilea tip de validitate reprezintă o formă relativ similară cu cea de fațadă, ambele implicând o dimensiune a consensului. Dacă prima însă are în vedere nu ceea ce măsoară concret instrumentul, ci ceea ce pare la prima vedere că măsoară (din perspectiva unui grup de expertiză), validitatea de conținut necesită apelul la un grup de “experți” care să verifice dacă operaționalizarea conceptului are relevanță în raport cu constructul evaluat și dacă sunt avute în vedere toate dimensiunile conceptului (Anastasi, 1976; Constantin, 2012).

O modalitate de evaluare a validității de conținut este cea propusă de Charles Lawshe (1975), ce implică o metodă cantitativă de selectare a criteriilor, prin intermediul unui grup de “experți”, modalitate la care am recurs și noi în acest context.

Astfel, pentru a examina validitatea de conținut a fiecăreia dintre scale, am solicitat unui grup de experți să indice dacă fiecare dintre itemii prezentați este “esențial”, “util, dar neesențial” sau “inutil” în evaluarea conceptului vizat (de ex. Atitudinea față de Poliție, pe fiecare dintre dimensiunile avute în vedere: încredere, satisfacție, teama de Poliție).

În acest sens, fiecare dintre scale a fost trimisă unui număr de 8 psihologi care activează în structuri ale Ministerului Afacerilor Interne (Poliție și Poliție de Frontieră), analizându-se ulterior gradul de consens pe baza modelului propus de Lawshe (1975). Conform autorului, pentru a fi considerat adecvat, cel puțin jumătate dintre experți ar trebui să evalueze itemul ca fiind “esențial”. Ulterior, aplicându-se o formulă de calcul specifică (CVR=(Ne-N/2)/N/2, unde Ne reprezintă numărul experiților care au apreciat esențialitatea itemului, iar N numărul itemilor) se obține un raport al validității de conținut (CVR), ce se poate situa în intervalul 1. În timp ce o valoare pozitivă arată că itemul a fost evaluat de peste 50% dintre experți ca esențial, o valoare negativă reflectă contrariul. Pornind de la aceste date, făcându-se o medie a CVR, am obținut un indice al validității de conținut specific probei avută în vedere (CVI=.88), care se apreciază a fi cu atât mai bună cu cât rezultatul este mai aproape de 0,99 (ibidem).

Mai departe, decizia de a exclude sau nu un item s-a realizat prin raportarea CVR la un un tabel propus de autor în acest sens, privind nivelul minim al CVR în raport cu numărul experților (regăsit în anexa 12). Conform acestuia, dacă valoare obținută pentru un anumit item este inferioară celei raportate în tabel, acesta nu ar trebui inclus în probă. Decizia de eliminare a unui item va ține însă cont și de alte aspecte, precum numărul inițial al itemilor. Astfel, dacă o scală are un număr redus de itemi în componența sa, ar trebui să avem în vedere nu doar varianta “esențial”, ci să includem în analiză și aprecierile de tipul “util, dar neesențial”, obținându-se în acest caz un CVR denumit “relaxat”, comparativ cu varianta inițială, CVR strict.

Tabelul 10. Indicele validității de conținut a scalei ATP

Pe baza datelor din tabelul anterior s-a decis eliminarea itemului 10 (privind motivația de a face sau nu parte din rândul polițiștilor, ca indicator al satisfacției față de activitatea acestora); Totodată, valoarea CVI obținută (cea inițială, cu 20 de itemi CVI = .87; cea secundă, pentru 19 itemi: CVI=.88) ne permite să apreciem că scala propusă este validă, cel puțin sub aspectul conținutului, în raport cu constructul avut în vedere.

Validitatea de construct. Spre deosebire de primele două metode de validare parcurse până în prezent, preponderent consensuale, validitatea de construct vizează nivelul științific.

În acest context, împărtășind punctul de vedere al lui Avdija (2010), apreciem că primele două forme constituie premisa validității de construct.

După cum menționam anterior, validitatea de construct face legătura dintre nivelul conceptual, teoretic și cel empiric, evaluând dacă instrumentul propus se comportă în aceeași manieră la nivel empiric precum ne așteptăm să se comporte la nivel conceptual.

Pentru estimarea acestui tip de validitate a fost efectuat un studiu pilot, pe un lot de conveniență (N= 94, m=33.5, σ=11.7; 60% femei, 40% bărbați). Facem mențiunea că aceluiași lot i s-au aplicat și celelelate scale construite și prezentate în cele ce urmează.

Prelucrarea inițială a presupus stabilirea valorii de consistență internă, care în cazul de față este α Cronbach=0,88. Acesta indică un rezultat adecvat conform literaturii de specialitate (mai ales în cazul construirii unui instrument (Constantin, 2004; DeVellis 1991; DeVon și colab., 2007) și arată că itemii se leagă unii de alții într-o structură unitară și măsoară același construct. Totodată, s-au avut în vedere și corelațiile stabilite între fiecare item și scorul total, precum și valoarea α în cazul eliminării fiecărui item (rezultatele se regăsesc în anexa 13). Sintetizând, pe baza valorilor obținute în cazul corelării fiecărui item cu scorul total, superioare pragului de .30 (stabilit de comunitatea științifică), putem aprecia aceste rezultate drept un indicator al validității de conținut a scalei. Totodată, rădăcina pătrată a lui α se consideră a fi un bun indicator al validității de conținut al unei probe (Kline, 1993), iar în cazul nostru este .93 și sugerează reprezentativitatea scalei pentru constructul evaluat.

Pasul următor a implicat realizarea unei analize a principalelor componente pentru a identifica dimensiunile care structurează instrumentul și implicit pentru a analiza numărul constructelor din componența sa (Sava, 2004).

Pentru început analizăm valoarea Kaiser-Meyer-Olkin (KMO), pentru a stabili în ce măsură sunt adecvate corelațiile dintre itemi pentru a putea efectua o analiză factorială (Field, 2005; Sava 2004) și dacă avem suficienți itemi pentru fiecare factor (Manly, 2005). Valoarea obținută în cazul de față (KMO=.85) depășește pragul recomandat de comunitatea științifică de .60 (Kaiser, 1974), în timp ce testul de sfericitate a lui Bartlett se situează sub pragul de confidență admis de .05 (în cazul nostru p < .000). Aceste valori ne oferă suportul de a merge mai departe cu analiza principalelor component (Constantin, 2011), indicând că putem respinge ipoteza conform căreia toate corelațiile dintre cei 19 itemi ai instrumentului ar fi 0, cu o probabilitate de eroare de p.000.

Observând datele obținute prin extragerea factorilor, se constată prezența unui număr de 3 factori cu valori eigenvalue mai mari de 1, care explică 73,14% din varianța totală a atitudinii față de Poliție (aspect relevant și de scree plot – fig.5). Datele obținute după rotirea factorilor (prin metoda Direct Oblimin – deoarece ne așteptăm la un anumit grad de intercorelare a factorilor) sunt prezentate în anexa 7 și reliefează structura tridimensională a atitudinii față de polițiști și gruparea acestora conform modelului propus.

Primul factor, care acoperă 52,26% din varianță, include 11 itemi ai căror valori se regăsesc în prima coloană din tabelul de mai jos și a fost denumit “încredere în Poliție”

cel de-al doilea factor explică 11,68% din varianță, include 4 itemi ai căror valori se regăsesc în coloana secundă a tabelulului și s-a apreciat că se referă la “teama de Poliție”;

cea de-a treia componentă, care explică 6,2% din varianța atitudinii față de Poliție se compune tot din 4 itemi (coloana a treia din tabel), fiind considerată a se referi la satisfacația cetățenilor față de activitatea polițiștilor și denumită astfel;

Tabelul 11. Matricea structurală

Fig. 5. Reprezentarea grafică a distribuției pe factori

Pentru analiza finală a componenței scalei am procedat la inspectarea valorilor α Cronbach, pe o parte, respectiv la examinarea matricei structuale, pe de alta (Constantin și colab., 2011). Pe baza inspectării valorii α rezultate în cazul eliminării vreunui item, s-a decis păstrarea tuturor celor 19 itemi ai scalei, doarece renunțarea la vreunul dintre aceștia nu ar fi dus la o îmbunătățire a valorii α generale. Această decizie este susținută și de analiza matricii structurale, factorii obținând o încărcare peste .40 (tabelul 10).

Pasul următor a presupus analiza scalei sub raportul convergenței/divergenței cu alte probe care măsoară același construct, ca formă de demonstrare a validității. Mai explicit, când rezultatele la o probă/scală corelează în mod semnificativ cu rezultele obținute prin alte instrumente se consideră că cele două măsoară același construct, reflectând validitatea convergentă (concurentă) a probei. Pe de altă parte, dacă instrumentul propus de noi nu corelează semnificativ cu celălalt instrument (în cazul nostru scalele alternative), se poate aprecia drept dovadă a validității divergente (Carmines&Zeller, 1979).

Așadar, în acest scop am utilizat o scală alternativă pentru constructul atitudine față de Poliție, utilizată doar în faza pilot, pentru analiza validității convergente/ divergente. În acest sens, au fost preluați primii patru itemi dintr-un chestionar propus de Hurst (2007) pentru evaluarea atitudinii față de Poliție, respectiv secțiunea care vizează atitudinea generală (tabelul 11). Evaluarea se realizează pe o scală Likert în cinci trepte, scorul superior indicând atitudinea pozitivă, scorul inferior, polul negativ.

Nu s-a optat pentru utilizarea acestui chestionar ca instrument principal (ceea ce ar fi ușurat demersul inițial și nu ar mai fi presupus pașii urmați pentru elaborarea unui nou instrument), datorită faptului că, cel puțin din perspectiva obiectivelor noastre, acesta nu acoperă întregul domeniu al constructului vizat.

Tabelul 11. Scala alternativă privind ATITUDINEA FAȚĂ DE POLIȚIE

Corelarea celor două scale prin metoda Spearman a obținut o valoare rho(38)=.78, p≤.001

(tabelul 8), susținând ipoteza validității concurente.

Următoarea etapă a implicat verificarea validității de criteriu, ca modalitate de a stabili dacă scala propusă se comportă în manieră similară cu alternativa propusă, utilizată drept criteriu. În acest context, sfera de interes nu a mai constituit-o corelarea celor două probe (cea principală cu alternativa ei), ca măsură a convergenței/divergenței celor două, ci relația fiecăreia dintre scale (principală și alternativă) cu variabila dependentă (respectiv comportamentul de sesizare a unei infracțiuni). Obținerea unor rezultate similare în cele două situații (tabelul 12) ne permite să susținem validitarea de criteriu a fiecăreia dintre scale.

Tabelul 12. Corelarea dintre ATP și criteriu

Așadar, analiza efectuată în studiul preliminar oferă dovezi empirice asupra validității de criteriu a scalei propusă ca măsură a atitudinii populației față de Poliție.

Sintetizând, rezultele prezentate reflectă pe o parte puterea asocierii dintre scala principală și cea alternativă, utilizată în evaluarea validității concurente și pe de altă parte, relația dintre scale (principală și alternativă) cu variabila dependentă (ca măsură a validității de criteriu); ambele forme de validare, convergentă și de criteriu fiind parte a validității de construct.

În concluzie, analiza de validare și stabilire a parametrilor psihometrici a confirmat structurarea pe trei factori a scalei, cu o distribuire similară a acestora în raport cu modelul de la care s-a plecat. Instrumentul final, aplicabil în cercetare cuprinde 19 itemi, dimensionați după cum urmează: încrederea în polițiști; satisfacția față de Poliție și teama față de Poliție.

Verificarea fidelității probei a implicat o evalure a stabilității și omogenității ei, pe baza indicilor corespunzători (α Cronbach și media corelațiilor inter-itemi) (Constantin și colab., 2011), pentru fiecare dintre cei trei factori ai ATP (tabelul 13). Datele obșinute relevă indici acceptabili ai confidenței și omogenității pentru ATP la nivel general, precum și pentru fiecare dintre factori.

Tabelul 13. Încredere și omogenitate

II.

Scala privind Conduita polițiștilor

În vederea atingerii obiectivelor propuse și a verificării ipotezelor, s-a constatat necesitatea construirii unei scale care să vizeze maniera de comportare a polițiștilor în interacțiunea cu cetățenii, ca variabilă independentă. Comunitatea științifică a adus o serie de dovezi directe și indirecte privind relaționarea conduitei polițiștilor cu tendința cetățenilor de sesizare a Poliției (Holmberg, 2004; Xie, Pogarsky, Lynch, & McDowall, 2006; Hickman & Simpson, 2003; Conaway & Lohr, 1994; Salmi, Voeten&Keskinen, 2005), conexiunea celor două variabile fiind de cele mai multe ori mediată de atitudinea pozitivă sau negativă față de polițiști (Beck & Chistyakova, 2004; Cheuprakobkit, 2000; Cheurprakobkit & Bartsch, 2001; Skogan, 1996; Vellani & Nahoun, 2001).

În acest sens, demersul efectuat a fost similar celui urmat în construirea scalei privind atitudinea față de polițiști. Astfel, s-a pornit de la trecerea în revistă a literaturii de specialitate pentru identificarea aspectelor caracteristice constructului vizat și operațonalizarea acestuia.

Atunci când se discută despre comportamentul polițiștilor, de cele mai multe ori se fac referiri la neadecvarea conduitei acestora și mai puțin la aspectele pozitive. În acest context, multe dintre studiile efectuate, mai ales în spațiul american, au vizat maniera de utilizare a forței de către polițiști și legitimitatea acesteia ( de ex., Jackson, Huq, Bradford, & Tyler, 2013; Myhill & Quinton, 2011; Reno, Fisher, Robinson, Brennan, Travis& Chaiken,1999; Stenning, Birkbeck, Adang, Baker, Feltes, Gabaldón, Haberfeld, Machado, & Waddington, 2009). Din acest punct de vedere Roberg și Kuykendall (1997), subliniază că Poliția, ca și instituție, reprezintă o adevărată forță în societate și poate utiliza puterea de care dispune atât în manieră constructivă, cât și destructivă. Varianta secundă poate avea efecte însă dezastruoase asupra încrederii populației în polițiști, a colaborării cu aceștia și, în final, chiar asupra eficienței Poliției în activitate.

Există însă și situații care justifică, până la un punct, utilizarea forței de către polițiști și apelul la măsuri coercitive, funcție de situația operativă și cazurile cu care se confruntă. Aceste măsuri coercive se pot reflecta inclusiv în conduita cetățenilor față de polițiști, creând o relație bidirecțională sau chiar un cerc vicios.

Literatura de specialitate a investigat, în cea mai mare parte, efectul pe care comportamentul polițiștilor îl are asupra atitudinii cetățenilor și foarte puțin asupra dorinței lor de a sesiza Poliția în cazul unei contravenții sau infracțiuni, prin luarea în considerare doar a unui număr foarte mic de potențiali determinanți (de ex. Frank, Smith& Novak, 2005). Și mai puține iau în calcul influența combinată a celor două asupra conduitei de sesizare a Poliției (de ex. Avjida, 2010 (a,b), iar după cunoștințele noastre nu există cercetări care să fi avut în vedere o întrepătrunderea factorilor dispoziționali (de tipul atitudinilor față de Poliție sau compentenței etice), cu cei sociali și contextuali, ca elemente componente ale reprezentării sociale a Poliției.

Pe această bază argumentăm includerea în analiză și a variabilei privind comportamentul polițiștilor, context în care conduita polițiștilor va fi descrisă la nivel teoretic pe baza următoarelor aspecte: tendința polițiștilor de a avea un comportament violent în mod nejustificat; utilizarea unui limbaj neadecvat, nepoliticos; dezinteres și neglijență față de problemele semnalate de cetățeni (Avdija, 2010a).

Prin operaționalizare a rezultat un număr de 12 itemi de tip dihotomic (Da/Nu), unii necesitând recodare pentru a putea intra în componența scalei (tabelul 14). Scorurile indică o conduită adecvată, concordantă normelor etice și profesionale, în timp ce un scor scăzut reflectă contrariul.

Tabelul 14. Scala privind comportamentul polițiștilor

* itemii presupun recodare

Analiza parametrilor psihometrici ai scalei

După cum am preicizat deja, unul din primii pași necesari demersului de cercetare este acela de a construi și ulterior a determina adecvarea instrumentului de lucru, sau altfel spus, de testare a fidelității și a validității acestuia, pentru a ne asigura că ne va oferi informațiile de care avem nevoie în etapele următoare. În acest sens, s-a urmat un traseu similar celui parcurs în cazul scalei privind atitudinea față de Poliție. Fără a mai intra în toate detaliile tehnice, prezentăm succint etape urmate.

În primă fază, s-a avut în vedere validitatea de fațadă, care se apreciază a fi fost atinsă prin procedura de dezvolare a scalei, fundamentarea acesteia fiind realizată pe bază literaturii de specialitate, pe de o parte și corespondența unora dintre itemii propuși cu cei regăsiți în alte studii, pe de alta.

Ulterior, a fost vizată analiza validității instrumentului sub raportul conținutului. În acest sens s-a procedat la aplicarea metodei propusă de Lawshe (1975), pe baza căreia s-a obținut un raport al validității de conținut (CVR) pentru fiecare item în parte, precum și un indice al validității de conținut a scalei (CVI). Fără a detalia (date suplimentare regăsindu-se în anexa 14), precizăm că toți itemii au obținut rezultate CVR satisfăcătoare pe baza evaluării realizate de 8 experți (cu valori cuprinse între .75 și 1), valoarea CVI =.81 indicând faptul că scala propusă este validă, cel puțin sub aspectul conținutului, în raport cu constructul avut în vedere.

Totodată, consistența internă, apreciată prin calcularea valorii α Cronbach (.92) arată că factorii propuși se combină într-o structură unitară și măsoară același construct, în timp ce valorile corelațiilor dintre itemi cu scorul total (superioare limitei stabilite de .30) ne permit să apreciem adecvarea tuturor itemilor în raport cu conținutul scalei. La rândul ei, rădăcina pătrată a lui α este considerată a fi un bun indicator al validității de conținut al unei probe (Kline, 1993), în cazul nostru fiind .95 și arătând reprezentativitatea scalei pentru constructul evaluat.

Următorul pas a implicat efectuarea unei analize a principalelor componente pentru a stabili numărul constructelor din componența sa (Sava, 2004).

Valoarea KMO (Kaiser-Meyer-Olkin) obținută (.80) depășește pragul recomandat de comunitatea științifică de .60 (Kaiser, 1974), în timp ce testul de sfericitate a lui Bartlett se situează sub pragul de confidență admis de .05 (în cazul nostru p < .000), ceea ce sugerează faptul că putem merge mai departe cu analiza factorială și că putem respinge ipoteza conform căreia toate corelațiile dintre cei 12 itemi ai instrumentului ar fi 0, cu o probabilitate de eroare de p.000.

Observând datele obținute prin extragerea factorilor, se constată prezența unui număr de 3 eigenvectori (Sava, 2004) cu valori eigenvalue mai mari de 1, care explică 81,7% din varianța totală a conduitei polițiștilor, aspect relevat și de inspectarea vizuală a screeplot-ului (fig. 6).

Datele obținute după rotirea factorilor (prin metoda Direct Oblimin, deoarece ne aștepătm la o oarecare interelaționare a factorilor scalei) sunt prezentate în tabelul 11 și reliefează structura tridimensională a comportamentului polițiștilor.

Prima componentă explică 57,22% din varianța constructului și se definește prin receptivitate și interes față de solicitanți, respect și promptitudine în relația cu cetățeanul, motiv pentru care s-a decis ca denumirea dimensiunii să fie dată chiar de atributul cu cea mai mare încărcare pe scală. În consecință, a primit numele de “receptivitate interrelațională”.

Cel de-al doilea factor explică 18,57% din varianță și include comportamentul părtinitor în relația cu solicitanții, ignorarea cetățenilor și neglijența în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Acest eigenvector a fost apreciat ca desemnând “dezinteresul profesional”.

O a treia componentă, care acoperă 9,19% din varianță, descrie un comportament abuziv al polițiștilor, caracterizat prin insulte, violență, atitudine indiferentă sau nepoliticoasă în raport cu cetățenii și a fost denumit “conduită violentă”.

Fig. 6. Reprezentarea grafică a eigenvectorilor

Tabelul 15. Matricea structurală

Pasul următor a presupus analiza scalei sub raportul convergenței/divergenței cu alte probe care măsoară același construct, ca formă de demonstrare a validității. În acest scop am utilizat o scală alternativă pentru constructul conduita polițiștilor, utilizată doar în faza pilot, pentru analiza validității convergente/ divergente.

Aceasta a fost reprezentată de o scală privind conduita neadecvată a polițiștilor în relația cu populația, preluată dintr-un chestionar mai amplu utilizat Weitzer & Tuch (2004 a,b) într-un studiu privind percepția cetățenilor asupra conduitelor deviante ale polițiștilor americani și factorii care influențează această percepție. Chestionarul cuprinde șapte itemi referitori la diferite situații de interacțiune cu polițiști: oprirea în trafic în mod abuziv de către polițiști, utilizarea unui limbaj insultător, apelul nejustificat la forță și aspecte privind corupția. Fiecare întrebare este evaluată atât din perspectiva experienței personale, cât și a apropiaților, rezultând doi indici ai victimizării prin conduita polițiștilor: experiență personală (itemii 1,3,5,7), respectiv experiență mediată (raportată de alții) – itemii 2,4,6. Scorurile superioare reflectă o expunere mai intensă la conduite deviante. Scorul α de consistență internă raportat de autor este .78 pentru indicele privind experiența personală, respectiv .86 pentru cel privind experiența altora.

Tabelul 16. Scala alternativă privind Conduita polițiștilor

Nu s-a optat pentru utilizarea acestui chestionar ca instrument principal, deoarece, cel puțin din perspectiva obiectivelor propuse, acesta nu acoperă întregul domeniu al constructului vizat, pe o parte, iar pe de alta, acoperă doar sfera conduitelor deviante, lăsând în exterior polul opus al comportamentului, care, din punctual nostrum de vedere ar putea aduce o nuanțare și rafinare a informațiilor obținute.

Corelarea celor două scale prin metoda Spearman a obținut o valoare rho(38)= .77 , p≤.001 (tabelul 17), susținând ipoteza validității concurente.

Următorul pas a implicat verificarea validității de criteriu, ca modalitate de a stabili dacă scala propusă se comportă în manieră similară cu cea alternativă, utilizată drept criteriu. În acest context, sfera de interes a constituit-o relația fiecăreia dintre scale (principală și alternativă) cu variabila dependentă (respectiv comportamentul de sesizare a unei infracțiuni). Obținerea unor rezultate similare în cele două situații (tabelul 17) ne permite să susținem validitarea de criteriu a fiecăreia dintre scale.

Tabelul 17. Corelarea scalei privind conduit polițiștilor cu comportamentul cetățenilor de sesizare a poliției

Așadar, analiza efectuată în studiul preliminar oferă dovezi empirice asupra validității de criteriu ale scalei propuse a evalua conduita deviantă a polițiștilor.

Sintetizând, rezultele prezentate reflectă pe o parte puterea asocierii dintre scala principală și cea alternativă, utilizată în evaluarea validității concurente; iar pe de altă parte, relația dintre scale (principală și alternativă) cu variabila dependentă (ca măsură a validității de criteriu). Ambele forme de validare, convergentă și de criteriu sunt parte a validității de construct a fiecăreia dintre scalele propuse.

Verificarea fidelității probei a implicat o evalure a stabilității și omogenității ei, pe baza indicilor corespunzători (α Cronbach și media corelațiilor inter-itemi) (Constantin și colab., 2011), pentru fiecare dintre cei trei factori ai scalei privind conduita polițiștilor (tabelul 18). Datele obținute relevă indici acceptabili ai confidenței și omogenității atât pentru nivelul global, cât și pentru fiecare dintre factori.

Tabelul 18. Încredere și omogenitate

În concluzie, pornind de la conceptualizarea comportamentului polițiștilor ca și construct unic, descris în manieră tridimensională, a rezultat un instrument alcătuit dintr-un număr de 12 itemi, structurat pe 3 factori: Receptivitate interrelațională, dezinteres profesional și conduită violentă.

III.

Scala privind COEZIUNEA SOCIALĂ

Una dintre variabilele indepedente cu potențială influență asupra intenției de sesizare a unei fapte se consideră a fi, conform literaturii de specialitate, coeziunea socială. De altfel, un număr din ce în mai mare de studii privind criminalitatea și factorii care influențează percepția securității personale includ printre variabile relevante aspecte ce țin de coeziunea socială.

Această ideea conform căreia coeziunea socială joacă un rol important în conduita de raportare a unei situații victimizante se bazează în principal pe teoria clasică a dezorganizării sociale (Shaw & McKay, 1969 apud Morgan 2000), care consideră controlul social de tip informal drept un mecanism important de reglare a conduitei și mediere a disputelor interpersonale (Baumer, 2002), cu rol deosebit în menținerea ordinii și unui nivel scăzut al crminalității (Kubrin & Weitzer, 2003) .

Din această perspectivă, în literatura de specialitate se conturează două direcții, oarecum contradictorii (Goudriaan, 2006). Pe de o parte, există studii care arată că în comunități cu o coeziune socială scăzută există mai puține structuri informale care să se implice în respectarea și asigurarea ordinii publice și populației îi este mai dificil să aibă acces la instituții care asigură un control social formal, cum este Poliția (Goudriaan, Wittebrood & Nieuwbeerta, 2005; Goudriaan, 2006; Rose & Clear, 1998). Pe de altă parte, există și posibilitatea situației contrare: un nivel mai scăzut al coeziunii generează o înclinație spre sesizarea mai frecventă a Poliței, probabil ca rezultat al unei nevoi crescute de sprijin din partea autorităților atunci când se confruntă cu situații problematice (de ex. Soluționarea unor conflicte, prevenirea victimizării repetate – de ex. Block, 1974; Laub, 1981).

Deoarece în literatura de specialitate nu există un consens privind definirea conceptuală (Chan,To&Chan, 2006), dimensiunile descriptive propuse fiind de multe ori corelate obiectivelor și domeniului analizat, pentru prezenta cercetare ne-am oprit asupra definiției propusă de Chan și colab. (ibidem). Conform autorilor, coeziunea socială reprezintă o stare de fapt privind atât interacțiunile pe orizontală, cât și pe verticală dintre membrii societății, caracterizate de un set de atitudini și norme care includ încrederea, sentimentul apartenenței și dorința de a participa și sprijini, alături de conduitele corespunzătoare. În definiția propusă, sunt evidențiate atât aspecte subiective, cât și obiective, care includ sentimente, dar și acțiuni ale indivizilor privind apartenența, încrederea și cooperarea.

Pornind de la aceste considerente, în accepțiunea prezentei cercetări conceptul de coeziune socială este apreciat ca fiind unidimensional și descris prin încrederea pe care oamenii au unii în alții, sprijinul reciproc acordat în diferite situații și măsura în care se pot baza pe ceilalați în diferite contexte.

Prin operaționalizare a fost propus un număr inițial de 7 itemi care să intre în alcătuirea scalei, trecându-se ulterior la analiza adecvării instrumentului în cadrul unui studiu pilot, prin evaluarea proprietăților psihometrice ale acesteia.

Tabelul 19. Scala privind coeziunea socială percepută

În ceea ce privește validarea scalei, s-a avut în vedere o abordare similară celei descrise în cazul celorlalte scale, ce a implicat parcurgerea mai multor etape.

Într-o primă fază a fost vizată validitatea de fațadă, care se apreciază a fi fost atinsă prin procedura de dezvolare a scalelor, ce a avut la bază trecerea în revistă a literaturii de specialitate.

Ulterior, s-a avut în vedere analiza validității instrumentului sub raportul conținutului. În acest sens s-a procedat la aplicarea metodei propusă de Lawshe (1975), pe baza căreia s-a obținut un raport al validității de conținut (CVR) pentru fiecare item în parte, precum și un indice al validității de conținut a scalei (CVI). Fără a mai intra în detalii (date suplimentare regăsindu-se în anexa 15), precizăm doar că toți itemii au obținut rezultate CVR satisfăcătoare pe baza evaluării realizate de 8 experți (cu valori cuprinse între .81 și 1), valoarea CVI =.82 indicând faptul că scala propusă este validă, cel puțin sub aspectul conținutului, în raport cu constructul avut în vedere.

Ulterior, a fost evaluată consistența internă a scalei, printr-o analiză inter-itemi. Scalarea itemilor s-a efectuat prin varianta propusă de Likert (în cinci trepte): acord total (codat 5); parțial de acord (4); oarecum (3); dezacord pațial (2) și dezacord total (1).

Prelucrarea aferentă a presupus inițial stabilirea valorii de consistență internă, care în cazul de față este α Cronbach =.89 și indică un rezultat adecvat conform literaturii de specialitate (Carmines & Zeller, 1979). Totodată, s-au avut în vedere și corelațiile stabilite între fiecare item și scorul total, precum și valoarea α în cazul eliminării fiecărui item (rezultatele se regăsesc în anexa 16).

Sintetizând, pe baza valorilor obținute în cazul corelării fiecărui item cu scorul total, superioare pragului de .30 (stabilit de comunitatea științifică), putem aprecia aceste rezultate drept un indicator al validității de conținut a scalei. Totodată, rădăcina pătrată a lui α se consideră a fi un bun indicator al validității de conținut al unei probe (Kline, 1993), iar în cazul nostru este .94 și sugerează reprezentativitatea scalei pentru constructul evaluat.

Următorul pas a implicat efectuarea unei analize a principalelor componente pentru a identifica și defini dimensiunile din componența contructului analizat (Sava, 2004).

Valoarea KMO (Kaiser-Meyer-Olkin) obținută (.85) depășește pragul recomandat de comunitatea științifică de .60 (Kaiser, 1974), în timp ce testul de sfericitate a lui Bartlett se situează sub pragul de confidență admis de .05 (în cazul nostru p < .000), ceea ce sugerează faptul că putem merge mai departe cu analiza factorială și că putem respinge ipoteza conform căreia toate corelațiile dintre cei 7 itemi ai instrumentului ar fi 0, cu o probabilitate de eroare de p.000.

Analiza datelor obținute prin extragerea factorilor, relevă prezența unui singur factor, care explică 62.14% din varianța totală a coeziunii sociale, structurare evidentă și prin evaluarea vizuală a scree plot –ului (fig 7).

Fig. 7. Distributia factoriala a datelor

Pasul următor a presupus analiza scalei sub raportul convergenței/divergenței cu alte probe care măsoară același construct, ca formă de demonstrare a validității. În acest scop am utilizat o scală alternativă pentru vizat, utilizată doar în faza pilot, pentru analiza validității convergente/ divergente.

În acest sens am utilizat o scală privind coeziunea socială extrasă dintr-un instrument mai amplu privind Suportul Social (α= .85), propus de Rebecca Karb (2010). Scala de coeziune socială cuprinde 5 itemi (tabelul 16), cu o evaluare de tip Likert în 5 trepte, în sensul acordului vs. dezacorului total. Scorul obținut a fost supus unei analize corelaționale cu rezultatele obținute la proba propusă de noi, rezultatul coeficientului Spearman (rho(38)=0,68, p≤0,001) indicând convergența celor două probe. Cu alte cuvinte, scala propusă de noi se referă la un construct similar celui vizat de scala de coeziune socială elaborată de Karb (2010).

Tabelul 20. Itemii scalei de coeziune socială (Karb, 2010)

Următoarea etapă a implicat verificarea validității de criteriu, ca modalitate de a stabili dacă scala propusă se comportă în manieră similară cu instrumentul consacrat, concurent. În acest context, sfera de interes a reprezentat-o relația fiecăreia dintre scale (cea propusă de noi și concurentă) cu variabila dependentă (respectiv comportamentul de sesizare a unei infracțiuni), analiză corelațională care a relevat rezultate similare: rho(38)= 0,66, p≤0,001, în corelarea scorurilor dintre coeziunea socială (prin intrumentul propriu) și intenția de sesizare a unei fapte; respectiv rho(38)= 0,56, p≤0,001, prin corelarea scalei concurente cu intenția de raportare (tabelul 21). Oferind dovezi empirice asupra validității de criteriu a scalei propuse privind coeziunea socială.

Tabelul 21. Corelarea gradului de coeziune socială cu conduita de sesizare a poliției

Sintetizând, rezultele prezentate reflectă pe o parte puterea asocierii dintre scala principală și cea alternativă, utilizată în evaluarea validității concurente; iar pe de altă parte, relația dintre scale (principală și alternativă) cu variabila dependentă (ca măsură a validității de criteriu). Ambele forme de validare, convergentă și de criteriu sunt parte a validității de construct a fiecăreia dintre scalele propuse.

În concluzie, pornind de la conceptualizarea coeziunii sociale ca și contruct unidimensional, a rezultat o scală unifactorială alcătuită din 7 itemi, care acoperă 61,14 % din varianța constructului.

*

* *

Demersul efectuat până în acest punct are în vedere preponderent elaborarea metodologiei de culegere a datelor care să fundamenteze studiul secund, privind identificarea unui model/unor modele explicative pentru conduita de cooperare a cetățenilor cu poliția. După cum precizam anterior, vom avea în vedere conduita de cooperare atât sub aspect proactiv, al sesizării Poliției (din postura de martor și din cea de victimă), precum și perspectiva reactivă, ca sprijin acordat organelor statului la solicitarea acestora.

Referințe

Anexa 1

Diferențiatorul semantic privind imaginea poliției

Anexa 2

Scala : ATITUDINEA FAȚĂ DE POLIȚIE

________________________________________________

În general Poliția îmi dă un sentiment de siguranță.

Dacă mi-ar fi încălcate drepturile, mă pot baza pe Poliție pentru sprijin.

Dacă aș fi victima vreunei infracțiuni, nu mă aștept ca Poliția să ancheteze în profunzime cazul. – recodat

Mă simt inconfortabil în prezența unui polițist. – recodat

Polițiștii mai degrabă servesc interesele anumitor grupuri, decât ale cetățenilor în general. – recodat

Dacă cineva m-ar ataca fizic, nu aș ezita să chem poliția.

Sunt mulțumit de modul în care Poliția se comportă cu cetățenii.

Polițiștii sunt receptivi la nevoile cetățenilor.

De fiecare dată când mă aflu în prezența unui polițist, am sentimentul de a fi greșit cu ceva. – recodat

Polițiștii înțeleg problemele care afectează comunitatea.

Când vorbesc cu un polițist, am un sentiment de teamă. – recodat

Chiar dacă li s-ar sesiza o faptă de furt sau tâlhărie, polițiștii nu și-ar da interesul să investigheze în detaliu cazul. – recodat

Dacă ar fi să solicit sprijiniul poliției, știu că ar interveni cu promptitudine.

Polițiștii sunt în general corecți cu cetățenii.

Când vorbesc cu un polițist am un sentiment de teamă, chiar și atunci când știu că nu am greșit cu nimic. – recodat

Polițiștii își fac destul de bine treaba.

Polițiștii aplică legea în mod egal.

Mă poți baza pe polițiștii români.

Per ansamblu, sunt mulțumit de activitatea Poliției.

Anexa 3

Scala privind conduita polițiștilor

* itemii presupun recodare

Anexa 4

Scala coeziunii sociale

Precizați în ce măsură sunteți de acord cu următoarele afirmații:

Anexa 5

Scala dezidabilității sociale Marlowe și Crowne (adapt rom.)

Instructaj: Mai jos sunt prezentate o serie de afirmații privind anumite atitudini și trăsături personale. Citiți-le pe toate și răspundeți cu A (adevărat) sau F (fals), bifând cu X răspunsul în dreptul fiecărei întrebări. Este indicat să nu stați prea mult să vă gândiți lafiecare afirmație, ci să dați primul răspuns care vă vine în minte.

Anexa 6

Testul judecăților morale MJT

Anexa 7

Proba scenariilor privind toleranța la corupția polițiștilor

Cât de serios considerați dv. că este acest comportament?

Deloc serios Foarte serios

1 2 3 4 5

Cât de serios credeți că îl consideră majoritatea oamenilor?

Deloc serios Foarte serios

1 2 3 4 5

Acest comportament ar trebui văzut ca o încălcare a normelor și regulilor instituției?

Cu siguranță DA Cu siguranță NU

1 2 3 4 5

Dacă un polițist s-ar angaja într-un asemenea comportament și ar fi descoperit, ce sacțiune credeți că ar trebui să primească?

Mustrare verbală

Mustrare scrisă

Diminuarea drepturilor salariale

Amânarea avansării în grad

Retrogradarea din funcție

Destituirea din poliție

Nici una

Dacă un polițist s-ar angaja într-un asemenea comportament și ar fi descoperit, ce sacțiune credeți că va primi?

Mustrare verbală

Mustrare scrisă

Diminuarea drepturilor salariale

Amânarea avansării în grad

Retrogradarea din funcție

Destituirea din poliție

Nici una

Credeți că ați denunța un polițist care s-a comportat astfel?

Cu siguranță DA Cu siguranță NU

1 2 3 4 5

Considerați că majoritatea oamenilor ar denunța un polițist care a procedat astfel?

Cu siguranță DA Cu siguranță NU

1 2 3 4 5

Anexa 8 Categoriile rezultate din analiza tematic-categorială

Anexa 9

Lista celor 54 de descriptori utilizați în prima etapă a elaborării diferențiatorului semantic

Anexa 10

Listă antonimelor stabilită prin aplicare lot de studiu

Anexa 11

Analiza factorială (principalele componente) pentru Diferențiatorul semnatic

Anexa 12

Tabelul lui Lawshe privind valorile (minime) pentru CVR în raport cu numărul evaluatorilor și gradul de semnificație

Când toți experții evalueză itemul ca fiind esențial pentru descrierea constructului, valoarea CVR este 1. Când numărul acestora este depășește procentul de 50% valoarea CVR se situează în intervalul 0-.99.

Anexa 13

Corelarea itemilor cu scala și valoarea α în cazul eliminării itemilor

Anexa 14

Indicele validității de conținut Scala privind conduita polițiștilor

* itemii presupun recodare

Anexa 15

Indicele validității de conținut pentru Scala coeziunii sociale

ANEXA 16

CHESTIONAR

Acest chestionar este anonim și are drept scop evaluarea imaginii Poliției române.

Deoarece nu existã rãspunsuri corecte sau greșite, ci doar opinii, vă rugăm să răspundeți cât mai sincer la întrebările care urmează.

Opiniile dvs. trebuie să se refere la poliție și polițiști în general și nu la unul sau mai mulți polițiști anume.

La întrebările cu mai multe variante de răspuns marcați cu un X opțiunea dvs., în căsuța corespunzătoare.

Când vă gândiți la polițistul român, primele cuvinte care vă vin în minte sunt :

Notați maxim 5 atribute și apoi ordonați-le de la 1 la 5 după importanța pe care le-o acordați (1 – cel mai important; 5- cel mai puțin important ).

Precizati apoi dacă fiecare termen indică pentru dv. un aspect pozitiv (+), unul negativ (-) sau unul neutru (0).

Citiți cu atenție afirmațiile de mai jos și precizați în măsură sunteți de acord cu fiecare dintre acestea, bifând cu un X varianta aleasă.

Presupunem că sunteți SINGURA PERSOANĂ MARTORĂ la fiecare dintre situațiile de mai jos. Sunați la Poliție dacă vedeți…….(Puneți X în dreptul variantei alese)

Dacă ar mai fi și alte persoane în jur, martore la situația respectivă , credeți că ați proceda altfel ?

Da, aș lăsa o altă persoană să sune la Poliție

Nu, aș proceda la fel (cum am menționat la întrebarea de mai sus)

Încercați să vă imaginați că situațiile de mai jos vi se întâmplă dv. personal. Ați apela la intervenția/sprijinul Poliției, dacă? Puneți X în dreptul variantei alese)

În opinia dv., sesizarea Poliției privind o infracțiune …..

(alegeți varianta pe care o considerați potrivită, bifând cu X)

este o datorie civică

nu este o datorie, dar de cele mai multe ori ar trebui să procedăm astfel

nu este o datorie și ar trebui făcută doar dacă că ai convingerea că infractorul va fi prins

nu este o datorie și nu merită efortul

Dacă cineva ar deține informații care ar ajuta Poliția în soluționarea unui caz……..

(alegeți varianta pe care o considerați potrivită, bifând cu X)

cu siguranță ar trebui să contacteze Poliția

ar trebui să contacteze Poliția doar în măsura în care nu îi este amenințată siguranța

ar trebui să contacteze Poliția doar în măsura în care nu creează probleme vreunui cunoscut

nu ar trebui să contacteze Poliția

După părerea dv., MAJORITATEA OAMENILOR ar suna la poliție dacă ar vedea…….

Cele mai multe informații și cunoștințe pe care le aveți despre Poliție și polițiști provin de la:

Televiziune

Radio

Presa scrisă

Grupul de prieteni, cunoștințe, apropiați

Cât de des citiți în ziare sau auziți la radio sau TV incidente privind comportamentul polițiștilor români (precum fapte de corupție, abuzuri fizice sau verbale, etc.)?

Niciodată

Rar

Câteodată

Des

Foarte des

În ultimii 2 ani, ați avut ocazia să interacționați cu vreun polițist?

DA

NU (săriți întrebările 13,14, 15 și treceți la întrebarea 15)

Dacă ați răspuns cu DA la întrebarea 12, precizați (aproximativ) de câte ori ați intrat în contact cu lucrătorii de poliție în această perioadă.

1 – 3 ori

4 – 9 ori

Mai mult de 10 ori

Citiți lista de mai jos și precizați în care dintre următoarele situații ați intrat în contact cu un polițist în ultimii 2 ani. Bifați cu X căsuța sau căsuțele corespunzătoare:

Contact inițiat de cetățean

Contact inițiat de polițist

Dacă ați afirmat că în ultimii doi ani ați interacționat cu vreun polițist, încercați să descrieți la modul general comportamentul celor cu care ați intrat în contact. Vă rugăm să vă gândiți la cum s-au comportat preponderent, fără a avea în vedere un polițist anume. Bifați cu X varianta potrivită

Precizați în ce măsură sunteți de acord cu următoarele afirmații:

În ultimii doi ani vi s-a întâmplat :

Dacă ați răspuns afirmativ pentru oricare dintre situațiile de mai sus, precizați dacă ați sesizat Poliția în acest caz?

DA mergi la întrebarea 19

NU mergi la întrebarea 20

Motivul pentru care ați sesizat Poliția a fost : (marcați toate variantele potrivite)

Pentru a preveni ca o asemenea situație să se repete

Pentru a prinde/pedepsi autorul infracțiunii

Am considerat că este necesar să informeze Polițial

Pentru a recupera prejudiciul

Alt motiv _________

Dacă nu ați raportat infracțiunea la Poliție, care a fost motivul/motivele?

(marcați toate variantele potrivite)

Era o infracțiune minoră, insuficient de gravă pentru a informa poliția

Am recuperat bunurile, nu a fost necesar să raportez

Era o chestiune personală și m-am ocupat de ea fără implicarea poliției

Nu am vrut sau nu am avut timp să raportez infracțiunea

Nu am vrut să îmi creez alte probleme

De teama amenințărilor din partea infractorului

Nu aveam dovezi

Poliția ar fi considerat că situația respectivă nu e suficient de importantă

Oricum nu aș fi recuperat/rezolvat nimic

Poliția nu este capabilă să rezolve o asemenea situație

Infractorul era polițist

Prejudiciul era prea mic

Alt motiv _______________

Mai jos sunt prezentate o serie de afirmații privind anumite atitudini și trăsături personale. Citiți-le pe toate și răspundeți cu A (adevărat) sau F (fals),bifând cu X răspunsul în dreptul fiecărei întrebări. Este indicat să nu stați prea mult să vă gândiți la fiecare afirmație, ci să dați primul răspuns care vă vine în minte.

În final vă rugăm să completați câteva date de tip demografic:

Genul

feminin

masculin

Vârsta Ultimul nivel de studii absolvite

18-29 școală primară

30-39 gimnaziu

40-49 liceu / școală profesională

50-59 studii postliceale

60-69 studii universitare

70 și peste studii postuniversitare

Vă rugăm să bifați cu un X care dinte următoarele bunuri sau facilități se regăsesc în gospodăria dv.

telefon mobil

acces la internet

calculator (PC sau Laptop)

uscător de rufe

mașină de spălat vase

tocător electric de gunoi

cel puțin 2 camere (fără a include băile)

mai mult de 5 camere (fără a include băile)

mai mult de o baie

aer condiționat

un autoturism

două sau mai multe autoturisme

Referințe

Anexa 1

Diferențiatorul semantic privind imaginea poliției

Anexa 2

Scala : ATITUDINEA FAȚĂ DE POLIȚIE

________________________________________________

În general Poliția îmi dă un sentiment de siguranță.

Dacă mi-ar fi încălcate drepturile, mă pot baza pe Poliție pentru sprijin.

Dacă aș fi victima vreunei infracțiuni, nu mă aștept ca Poliția să ancheteze în profunzime cazul. – recodat

Mă simt inconfortabil în prezența unui polițist. – recodat

Polițiștii mai degrabă servesc interesele anumitor grupuri, decât ale cetățenilor în general. – recodat

Dacă cineva m-ar ataca fizic, nu aș ezita să chem poliția.

Sunt mulțumit de modul în care Poliția se comportă cu cetățenii.

Polițiștii sunt receptivi la nevoile cetățenilor.

De fiecare dată când mă aflu în prezența unui polițist, am sentimentul de a fi greșit cu ceva. – recodat

Polițiștii înțeleg problemele care afectează comunitatea.

Când vorbesc cu un polițist, am un sentiment de teamă. – recodat

Chiar dacă li s-ar sesiza o faptă de furt sau tâlhărie, polițiștii nu și-ar da interesul să investigheze în detaliu cazul. – recodat

Dacă ar fi să solicit sprijiniul poliției, știu că ar interveni cu promptitudine.

Polițiștii sunt în general corecți cu cetățenii.

Când vorbesc cu un polițist am un sentiment de teamă, chiar și atunci când știu că nu am greșit cu nimic. – recodat

Polițiștii își fac destul de bine treaba.

Polițiștii aplică legea în mod egal.

Mă poți baza pe polițiștii români.

Per ansamblu, sunt mulțumit de activitatea Poliției.

Anexa 3

Scala privind conduita polițiștilor

* itemii presupun recodare

Anexa 4

Scala coeziunii sociale

Precizați în ce măsură sunteți de acord cu următoarele afirmații:

Anexa 5

Scala dezidabilității sociale Marlowe și Crowne (adapt rom.)

Instructaj: Mai jos sunt prezentate o serie de afirmații privind anumite atitudini și trăsături personale. Citiți-le pe toate și răspundeți cu A (adevărat) sau F (fals), bifând cu X răspunsul în dreptul fiecărei întrebări. Este indicat să nu stați prea mult să vă gândiți lafiecare afirmație, ci să dați primul răspuns care vă vine în minte.

Anexa 6

Testul judecăților morale MJT

Anexa 7

Proba scenariilor privind toleranța la corupția polițiștilor

Cât de serios considerați dv. că este acest comportament?

Deloc serios Foarte serios

1 2 3 4 5

Cât de serios credeți că îl consideră majoritatea oamenilor?

Deloc serios Foarte serios

1 2 3 4 5

Acest comportament ar trebui văzut ca o încălcare a normelor și regulilor instituției?

Cu siguranță DA Cu siguranță NU

1 2 3 4 5

Dacă un polițist s-ar angaja într-un asemenea comportament și ar fi descoperit, ce sacțiune credeți că ar trebui să primească?

Mustrare verbală

Mustrare scrisă

Diminuarea drepturilor salariale

Amânarea avansării în grad

Retrogradarea din funcție

Destituirea din poliție

Nici una

Dacă un polițist s-ar angaja într-un asemenea comportament și ar fi descoperit, ce sacțiune credeți că va primi?

Mustrare verbală

Mustrare scrisă

Diminuarea drepturilor salariale

Amânarea avansării în grad

Retrogradarea din funcție

Destituirea din poliție

Nici una

Credeți că ați denunța un polițist care s-a comportat astfel?

Cu siguranță DA Cu siguranță NU

1 2 3 4 5

Considerați că majoritatea oamenilor ar denunța un polițist care a procedat astfel?

Cu siguranță DA Cu siguranță NU

1 2 3 4 5

Anexa 8 Categoriile rezultate din analiza tematic-categorială

Anexa 9

Lista celor 54 de descriptori utilizați în prima etapă a elaborării diferențiatorului semantic

Anexa 10

Listă antonimelor stabilită prin aplicare lot de studiu

Anexa 11

Analiza factorială (principalele componente) pentru Diferențiatorul semnatic

Anexa 12

Tabelul lui Lawshe privind valorile (minime) pentru CVR în raport cu numărul evaluatorilor și gradul de semnificație

Când toți experții evalueză itemul ca fiind esențial pentru descrierea constructului, valoarea CVR este 1. Când numărul acestora este depășește procentul de 50% valoarea CVR se situează în intervalul 0-.99.

Anexa 13

Corelarea itemilor cu scala și valoarea α în cazul eliminării itemilor

Anexa 14

Indicele validității de conținut Scala privind conduita polițiștilor

* itemii presupun recodare

Anexa 15

Indicele validității de conținut pentru Scala coeziunii sociale

ANEXA 16

CHESTIONAR

Acest chestionar este anonim și are drept scop evaluarea imaginii Poliției române.

Deoarece nu existã rãspunsuri corecte sau greșite, ci doar opinii, vă rugăm să răspundeți cât mai sincer la întrebările care urmează.

Opiniile dvs. trebuie să se refere la poliție și polițiști în general și nu la unul sau mai mulți polițiști anume.

La întrebările cu mai multe variante de răspuns marcați cu un X opțiunea dvs., în căsuța corespunzătoare.

Când vă gândiți la polițistul român, primele cuvinte care vă vin în minte sunt :

Notați maxim 5 atribute și apoi ordonați-le de la 1 la 5 după importanța pe care le-o acordați (1 – cel mai important; 5- cel mai puțin important ).

Precizati apoi dacă fiecare termen indică pentru dv. un aspect pozitiv (+), unul negativ (-) sau unul neutru (0).

Citiți cu atenție afirmațiile de mai jos și precizați în măsură sunteți de acord cu fiecare dintre acestea, bifând cu un X varianta aleasă.

Presupunem că sunteți SINGURA PERSOANĂ MARTORĂ la fiecare dintre situațiile de mai jos. Sunați la Poliție dacă vedeți…….(Puneți X în dreptul variantei alese)

Dacă ar mai fi și alte persoane în jur, martore la situația respectivă , credeți că ați proceda altfel ?

Da, aș lăsa o altă persoană să sune la Poliție

Nu, aș proceda la fel (cum am menționat la întrebarea de mai sus)

Încercați să vă imaginați că situațiile de mai jos vi se întâmplă dv. personal. Ați apela la intervenția/sprijinul Poliției, dacă? Puneți X în dreptul variantei alese)

În opinia dv., sesizarea Poliției privind o infracțiune …..

(alegeți varianta pe care o considerați potrivită, bifând cu X)

este o datorie civică

nu este o datorie, dar de cele mai multe ori ar trebui să procedăm astfel

nu este o datorie și ar trebui făcută doar dacă că ai convingerea că infractorul va fi prins

nu este o datorie și nu merită efortul

Dacă cineva ar deține informații care ar ajuta Poliția în soluționarea unui caz……..

(alegeți varianta pe care o considerați potrivită, bifând cu X)

cu siguranță ar trebui să contacteze Poliția

ar trebui să contacteze Poliția doar în măsura în care nu îi este amenințată siguranța

ar trebui să contacteze Poliția doar în măsura în care nu creează probleme vreunui cunoscut

nu ar trebui să contacteze Poliția

După părerea dv., MAJORITATEA OAMENILOR ar suna la poliție dacă ar vedea…….

Cele mai multe informații și cunoștințe pe care le aveți despre Poliție și polițiști provin de la:

Televiziune

Radio

Presa scrisă

Grupul de prieteni, cunoștințe, apropiați

Cât de des citiți în ziare sau auziți la radio sau TV incidente privind comportamentul polițiștilor români (precum fapte de corupție, abuzuri fizice sau verbale, etc.)?

Niciodată

Rar

Câteodată

Des

Foarte des

În ultimii 2 ani, ați avut ocazia să interacționați cu vreun polițist?

DA

NU (săriți întrebările 13,14, 15 și treceți la întrebarea 15)

Dacă ați răspuns cu DA la întrebarea 12, precizați (aproximativ) de câte ori ați intrat în contact cu lucrătorii de poliție în această perioadă.

1 – 3 ori

4 – 9 ori

Mai mult de 10 ori

Citiți lista de mai jos și precizați în care dintre următoarele situații ați intrat în contact cu un polițist în ultimii 2 ani. Bifați cu X căsuța sau căsuțele corespunzătoare:

Contact inițiat de cetățean

Contact inițiat de polițist

Dacă ați afirmat că în ultimii doi ani ați interacționat cu vreun polițist, încercați să descrieți la modul general comportamentul celor cu care ați intrat în contact. Vă rugăm să vă gândiți la cum s-au comportat preponderent, fără a avea în vedere un polițist anume. Bifați cu X varianta potrivită

Precizați în ce măsură sunteți de acord cu următoarele afirmații:

În ultimii doi ani vi s-a întâmplat :

Dacă ați răspuns afirmativ pentru oricare dintre situațiile de mai sus, precizați dacă ați sesizat Poliția în acest caz?

DA mergi la întrebarea 19

NU mergi la întrebarea 20

Motivul pentru care ați sesizat Poliția a fost : (marcați toate variantele potrivite)

Pentru a preveni ca o asemenea situație să se repete

Pentru a prinde/pedepsi autorul infracțiunii

Am considerat că este necesar să informeze Polițial

Pentru a recupera prejudiciul

Alt motiv _________

Dacă nu ați raportat infracțiunea la Poliție, care a fost motivul/motivele?

(marcați toate variantele potrivite)

Era o infracțiune minoră, insuficient de gravă pentru a informa poliția

Am recuperat bunurile, nu a fost necesar să raportez

Era o chestiune personală și m-am ocupat de ea fără implicarea poliției

Nu am vrut sau nu am avut timp să raportez infracțiunea

Nu am vrut să îmi creez alte probleme

De teama amenințărilor din partea infractorului

Nu aveam dovezi

Poliția ar fi considerat că situația respectivă nu e suficient de importantă

Oricum nu aș fi recuperat/rezolvat nimic

Poliția nu este capabilă să rezolve o asemenea situație

Infractorul era polițist

Prejudiciul era prea mic

Alt motiv _______________

Mai jos sunt prezentate o serie de afirmații privind anumite atitudini și trăsături personale. Citiți-le pe toate și răspundeți cu A (adevărat) sau F (fals),bifând cu X răspunsul în dreptul fiecărei întrebări. Este indicat să nu stați prea mult să vă gândiți la fiecare afirmație, ci să dați primul răspuns care vă vine în minte.

În final vă rugăm să completați câteva date de tip demografic:

Genul

feminin

masculin

Vârsta Ultimul nivel de studii absolvite

18-29 școală primară

30-39 gimnaziu

40-49 liceu / școală profesională

50-59 studii postliceale

60-69 studii universitare

70 și peste studii postuniversitare

Vă rugăm să bifați cu un X care dinte următoarele bunuri sau facilități se regăsesc în gospodăria dv.

telefon mobil

acces la internet

calculator (PC sau Laptop)

uscător de rufe

mașină de spălat vase

tocător electric de gunoi

cel puțin 2 camere (fără a include băile)

mai mult de 5 camere (fără a include băile)

mai mult de o baie

aer condiționat

un autoturism

două sau mai multe autoturisme