Imaginea pieței muncii: Percepția studenților din [619466]

UNIVERSITATEA “BABEȘ -BOLYAI” CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ
DEPARTAMENTUL DE SOCIOLOGIE
SECȚIA DE SOCIOLOGIE

Imaginea pieței muncii: Percepția studenților din
două organizații studențești profesionale din
Universitatea Babeș -Bolyai

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:
Lector univ. dr. Norbert Petrovici

Absolvent: [anonimizat]
2016

Acordul coordonatorului științific al lucrării

Consider că lucrarea întitulată „ Imaginea pieței muncii: Pe rcepția studenților din două
organizații studențești profesionale din Universitatea Babeș -Bolyai ” scrisă de absolventa
Casandra Georgia Ferenti, sub îndrumarea mea, întrunește condițiile necesare pentru susținerea
sa în cadrul examenul de licență la secția Sociologie a Facultății de Sociologie și Asistență
Socială, Universitatea “Babeș -Bolyai” Cluj -Napoca.

Cluj-Napoca,
22 Iunie 2015

Lector univ. dr. Norbert Petrovici
_________________________
(semnătura în original)

Declarație

Prin prezenta declarație declar că Lucrarea de licență cu titlul „Imaginea pieței muncii: Percepția
studenților din două organizații studențești profesionale din Universita tea Babeș -Bolyai ” este
scrisă de mine și nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau instituție de învățământ
superior din țară sau străinătate. De asemenea, declar că toate sursele utilizate, inclusive cele de
pe Internet, sunt indicate în lucrare, cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:
 toate fragmentele de text reproduse exact, chiar și în traducere proprie din altă limbă, sunt
scrise între ghilimele și sunt însoțite de referința precisă a sursei;
 reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alți autori sunt însoțite de
referința precisă;
 rezumarea ideilor altor autori este însoțită de referința precisă la textul original.

Cluj-Napoca, 31.05.2016

Absolventă Casandra Georgia Ferenti

_________________________
(semnătura în original)

Cuprins

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 5

Reproducere socială în educație și rolul organizațiilor student: [anonimizat] 8
Scheme de gândre, habitus și educație ………………………….. ………………………….. …………………… 8
Acțiunea pedagogică ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 12
Reproducere culturală și inegalități economice ………………………….. ………………………….. …….. 13
Organizația studențească și practice de scurcircuitare a habituslui ………………………….. ……….. 17

Metodologie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 20
Selecția cazului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 20
Metoda de cercetare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 21
Eșantionarea teoretică ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 22
Ghidul de inter viu………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 22
Intrarea în teren ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 23

Studenții din AISEC și ASPR despre educație și piața muncii ………………………….. ………….. 24
Ce învață și cum văd facultatea ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 24
Ce fac în organizație și cum văd organizația ………………………….. ………………………….. …………. 28
Episoade de angaj are și cum percep piața muncii ………………………….. ………………………….. ….. 34

Conlcuzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 38

Referințe bibliografice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 40

Introducere

În această l ucrarea îmi propun să fac o analiză a activității organizațiilor de tip studențesc
din România și influența acestora în orientarea studenților spre piața muncii. Dezbătută din
punctul de vedere al mai multor factori mai multe perspective, această t emă se dovedește a avea
o importanță majoră. Printre cei mai semnificativi factori amintim: factorii microeconomici,
sociali, psihologici, culturali etc.Lucrarea își propune să studieze teoriile legate de trăsăturile
fundamentale ale pieței muncii precum și rolul ONG -urilor studențești, care să fie probate cu
ajutorul datelor empirice colectate de pe teren.
Cele două asocații studențești despre care vorbesc in lucrarea me a, nu sunt doar două
organizații neguvernamentale studente ști, ci și corpuri de poten țiale resurse umane pentru
sectorul public, în general și administrația publica, în special.Fiind totodata o organizații tinere,
încercă să ofere studenților în educație și adminsitrație o nouă perspectivă prin activitățile
propuse, să -i sprijine și să le deschidă oportunități de afirmare în activitatea profesională, atât în
plan local cât ți național.
Una dintre cele mai importante întrebări care a stat la baza studiului efectuat: este piață
muncii imperfectă? Un raspuns plauzibil este că nu este perfectă din foarte multe motive :
dezechilibrul cerere -ofertă în sensul că există un număr mare de ofertanți de forță de muncă și un
număr mic de cumpărători; alte motive: informarea parțială a indivizilor/firmelor privind cererea
și oferta de locuri de muncă, pres iunile salariale ale sindicatelor . O a doua întrebare, la fel de
importantă: avem o piață contractuală în care atât drepturile cât și obligațiile părților sunt
stabilite prin contract ? Iar cea de a treia întrebare: avem o piață administrată?(deoarece fon durile
salariale depind de legislație dar și de strategiile firmei și gradul ridicat de eterogenitatecare).
ONG -urile pot juca, deci, un rol fundamental în identificarea unor probleme ce ar putea
fi trecute cu vederea de către autoritățile publice, iar pr in utilizarea resurselor umane proprii, a
datelor locale și capacității lor organizatorice pot monitoriza activitatea agențiilor publice și le
pot sprijini în realizarea obiectivelor lor. Adeseori, ONG -urile pot acoperi anumite nevoi ale

comunității, mai b ine și mai ieftin decât o poate face sectorul public (exemple frecvente sunt
oferite din domeniile asistenței grupurilor vulnerabile sau al managementului unor instituții).
Promovarea diversității de opinii în societate prin apartenența la diferite organiz ații
neguvernamentale studenții devin conștienți de existența unor opinii și interese diverse în
societate și devin capabili să adopte o poziție critică față de acestea.
În lucrările sale Pierre Bourdieu (1977 , 1980 , 1997 , 1989) are în vedere diferențele
culturale dintre clasele sociale încă din timpul copilăriei indivizilor, diferențe care ajung să se
facă simțite până la maturitate. În materie de alegerea facultăților și a mediului universitar, în
zilele noastre, aceste predicții nu se mai potrivesc în to talitate. În cazul ONG -urilor, aceste
predicții nici măcar nu sunt recunoscute, fiind cu totul alte principii care stau la baza selecțiilor
de intrare în acestea. Un vechi proverb african spune că "Nu toate viețuitoarele din ocean sunt la
fel, chiar daca noi le chemăm pe toate pesti". Un ONG este un termen remanent, ce cuprinde
multe tipuri diverse de organizatii, având în comun simplul fapt de a nu aparține nici unei
structuri guvernamentale. Definitia "ONG" implică o negație (aceea că: nu este ceva, în c azul
nostru o structură guvernamentală).

Cea mai interesantă aborare sociologică privind piața muncii în documentarea mea pentru
această lucrare mi s -a părut cea din lucrarea „Getting a job” a lui M. Granovetter, în care este
aborată problema integrării indivizilor pe piața muncii. În lucrarea sa, el afirmă că, pentru a găsi
un loc de muncă o importanță capitală o au relațiile personale. Am găsit de asemenea în cadrul
lucrării întrebările la care încearcă autorul să răspundă: Cine sunt aceste cunoștințe ș i ce fel de
legături au ele cu subiecții? În ce circumstanțe sunt transmise informațiile despre locurile de
muncă și la inițiativa cui? Care este motivația cunoștințelor de a oferi informații despre un loc de
muncă? Ce caracteristici ale relațiilor persona le și ale rețelelor au favorizat trecerea informațiilor
de la sursă la destinația finală? Cum a ajuns subiectul să cunoască persoana care i -a dat
informația despre locul de muncă? Ce trăsături ale individului au contribuit la această legătură și
la păstrar ea ei?
În studiul realizat de Granovetter 80% din relațiile personale folosite nu numai că l -a
informat pe subiect de noua slujbă, dar au pus și „o vorbă bună” pentru el , dar acest lucru nu se
poate face prea des pentru că ar duce la tensio narea relației. Autorul menționează teoria lui

Brown după care diferite metode de căutare a unui loc de muncă duce la diferite cantități de
informații; „căutătorii de slujbe” calculează costurile și beneficiile pentru fiecare metodă pe care
o pot folosi și folosesc mai întâi metoda de la care așteaptă cel mai mare beneficiu. Nevoia de
socializare mai ales pentru tinerii care sunt încă în formare și pentru că se pune tot mai mult
accentul pe partea materială și nu pe cea spirituală este greu să acoperim deficiențele cultu rale
ale societății noastre. Îmbinarea „utilului cu plăcutul” este necesară în aceste momente în care
viteza își spune cuvântul. Așadar, crearea ONG -urilor loc în care studenții pot să socializezi cu
cineva drag, pot descoperii orientărille profesionale și în acelasi timp se pot forma sunt
binevenite pentru studenții de azi și de mâine. Susținerea organizațiilor studențești și sprijinirea
acestora pune în evidență spiritul antreprenorial caracterizat prin: creativitate, pricepere,
perseverență, ambiție, rig oare, pozitivitate, po pularitate, sociabilitate etc. Am ales să vorbesc
despre această temă deoarece consider că deschiderea/ implicarea spre/în organizații studențești
în centrele universitare poate îndeplini scopul de bază al oricărei afaceri: crearea de profit, dar
poate îndeplini și visul de a fi inițiator, de a fi propriul director.

Reproducere socială în educație și rolul organizațiilor studenteți

Scheme de gândre, habitus și educație
Modul în care ONG -urile completează pregătirea pe care studenți i o primesc în urma
studiilor universitare pentru intrarea acestora pe piața muncii este un factor important pe care
doresc a -l dezbate din punctul de vedere al lui Pierre Bourdieu. Acesta ne vorbește în teoria sa
despre „habitus” -ul social, un concept car e permite exprimarea relațiilor dintre poziția socială a
indivizilor și ațiunile acestora. Acest concept a fost însă adus în sociologie de către Emile
Durkheim și Marcel Mauss, aceștia utilizându -l în scopul explicării caracterului coerent,
sistematic și c ontinuu al acțiunilor indivizilor socializați. Pornind de la conceptul lui Durkheim și
Mauss, Bourdieu consideră că habitus -ul indică structuri subiective durabile, profunde,
inconștiente, cu caracter dobândit, acestea având rolul generator și unificator î n raport cu
viziunea asupra lumii și mai ales cu manifestările personalității. ( Pierre Bourdieu, Le sens
practique , Les Éditions de Minuit, Paris, 1980.)
În vederea desfășurării acțiunilor pe care respondenții le -au descris ca luând parte la ele,
practica pe care o realizează aceștia, din perspectiva lui Bourdieu, este un ansamblu de coduri și
dispoziții dobândite, pe care ei și le atribuie în diferite circumstanțe. Ceea ce presupune habitus –
ul este un ansamblu de practici care se transmit de la generație l a generație, încercând să se
înnoiască. Aceste practici sunt ansambluri de gânduri și acțiuni caracteristice culturii din care
face parte individul. Făcând parte dintr -un grup, fiecare individ preia un sistem de scheme de
percepții, de gândire, de aprecie re pe care și -l va însuși. Toate acestea pot duce la schimbări ale
individului inconștiente, dar durabile. Cu toate acestea, unele comportamente și atitudini sunt
transmise indivizilor și asimilate de aceștia încă din copilărie, ajungând să și le dezvolte pe
parcursul vieții. Factorul major de transmitere al acestora este școala, care are ca funcție
transmiterea unui sistem de scheme inconștiente, care constituie cultura individului, această
transmitere începând odată cu experiențele fundamentale din timpul copilăriei.

Ceea ce încearcă Bourdieu să facă este să introducă habitus -ul în contextul unei acțiuni
practice tocmai pentru a evidenția un catacter structural al dispozițiilor subiective care rezultă din
faptul că sursa acestora se află în sutructurile o biective ale experienței pe care indivizii, odată cu
trecerea timpului, o dobândesc. Astfel, aflăm despre habitus că este un simț practic, ba mai mult,
el este „un sistem dobândit de preferințe, de principii de viziune și diviziune, structuri cognitive
durabile și scheme de acțiune care orientează perceperea situației și răspunsului adoptat.”. ( Pierre
Bourdieu, Rațiuni practice , Editura Meridiane, București, 1999, p. 32.), referindu -se la simțul
practic în materie de ce este de făcut într -o anumită situație . Pentru ca un idivid să poată pune
stăpânire pe practicile legate de aspectul cotidian al vieții, aceasta depinde de un ansamblu de
dispoziții – habitus – , unde gradul de complexitate și elaborare simbolică se dezvoltă în funcție
de experiențele preluate din anumite clase sociale sau chiar grupuri.
Pentru a corela teoria lui Bourdieu cu tema acestei lucrări, vorbind de școală și de posesia
practicii pincipiilor limbii care constituie ceea ce acesta prezintă drept habitus primar, putem
spune că datoriă mu ncii pedagogice primare individul își transformă aceste practici în funcție de
situațiile în care este pus, ajungând de -a lungul timpului să și le însușească, supunându -le astfel
controlului logic prin explicare și formalizare. Prin habitus primar înțelege m rezultatul muncii
pedagogice primare care reies din diferite grupuri sociale prin care indivizilor le este transmis
inconștien un set de principii, acestea ajungând să se manifeste doar atunci când le este impusă o
stare practică.
Împreună cu coneptul d e habitus întâlnim și concepte precum tipificație, categorizare,
cadre ale experienței sau procedee interpretative. Habitus -ul are cam aceleași aspecte pe care le
întâlnim și în cadrul acestor concepte, unul din acestea fiind faptul că desemnează o serie d e
scheme cognitive datorită crăra individul poate să interpreteze realitate, iar acestea sunt
dobândite prin experiența socială a acestuia. Modul în care este înțeleasă natura sa cognitiv –
practică oferă o originalitate utilizata de Bourdieu asupra acestui aspect, reprezentând unitatea
dimensiunii cognitive care constă în principii clasificatoare, având o dimensiune practică, cu
limbaj, cu timp și cu valori.
Conceptul acesta este determinat de formațiunile sociale diferite unde individul se poate
regăsi. El este determinat din punct de vedere fundamental de diversele formațiuni sociale prin

care individul se regăsește. Locul cel mai privilegiat pentru o încălcare profundă a acestuia este
familia, aceasta oferindu -I copilului primul cadru integrat prin care I se impun valorile și
ideologiile unui grup într -un mod sistematic. Așadar ajungem la ceea ce ne interesează pe noi, și
anume vârsta matură, vârsta la care individul este trimis în societate și trebuie să ia decizii pe
cont propriu, să se descurce singur î n situațiile în care se regăsește. Astfel, acesta este preluat de
sistemul de învățământ, în acest caz cel universitar, care are rolul de a -I rafina și de a -I întări
habitusul ca o prelungire din cadrul familiei. Pe lângă acestea, atât munca pedagogică dep usă de
familie cât și cea depusă de sistemul de învățământ este completată de cea a clasei sociale,
aceasta fornizându -I individului coduri lingvistice, predispoziții culturale și relații cu autoritatea,
toate aceste aspecte fiind specifice clasei sociale și a locului ocupat de aceasta în câmpul social.
Astfel, în urma acțiunilor acestor trei factori prezentați mai sus (familie, sistemul de învățământ
și clasa socială) se constituie un set de coduri întâi de gândire care conduce spre cel de acțiune,
acestea consituind ceea ce numim acum habitus.
În ceea ce privește piața muncii, rezultatul muncii este producerea unei structuri interne
durabile realizată prin inerioarizarea unor principii arbitrare culturale, dorindu -se persistența
acestei structui și după î ncetarea muncii pedagogice, producându -se astfel practici în
conformitate cu principiile acordate de aceasta. Aceasta reproduce condiții sociale de producere
a arbitrariului cultural prin medierea habitus -ului, acesta fiind considerat un principiu generato r
care reprodu structurile obiective ale societății.
Consider că familia este punctul de plecare al acestei problematici. Astfel, prim prisma
viziunii lui Bourdieu pot spune că familia reprezintă agentul acțiunii pedagogiei primare.
Aceasta are rolul de a fixa în individ habitus -ul primar de clasă, acesta curprinzând schemele
principale de percepție, de gândire. Acestea urmează a genera schemele de acțiune care vor urma
să funcționeze ca un fundament în procesul de incorporare a experiențelor pe care indiv idul le va
acumula, dar constituie totodată și un principiu de selecție.
Pierre Bourdieu pune foarte mult accent pe ceea ce are de oferit familia (munca
pedagogică primară) ca și achiziții primare și neputința ca acestea să fie transmise prin alt mod,
cum ar fi munca pedagogică secundară, care are o altă arie de acoperire și de transmitere. Munca
pedagogică primară este considerată a fi dufiză și practică datorită faptului că deține o pedagogie

implicită care constă în producerea unui haitus alcătuit din p rincipii non -discursive care se
regăsesc doar în starea practică a acestora, acestea fiind durabile, constituându -se într -o bază de
pornire a unor principii care se regăsesc în munca pedagogiă secundară care urmează după etapa
muncii pedagogice primare. As tfel putem vorbi despre o reușită școlară, reușită care este
determinatăde capacitatea fiecărui elev (în cazul nostru student) de a prelua ceea ce învață și, mai
mult, de a reuși să pună în practică ceea ce primește prin sistemul de învățământ. Diferențele se
fac simțite în ceea ce privește rezultatele de la nivelul practicilor desfășurate individual și la
modul în care indivizii își aleg o destinație socială.
Un alt factor pe care îl vom avea în vedere este cel de habitus de clasă (sau de grup).
Acesta es te definit ca un sistem subiectiv dar individual al unor structuri interiorizate. Vorbim și
aici de schemele percepției, gândirii și acțiunii comune a membrilor aceleiași clase sociale. Orice
habitul individual care este privit ca un sistem de dispoziții i ndividuale este o reflexie a clasei
sociale sau a grupului de referiență. Atunci când se creează o îndepărtare, mai mică sau mai mare
de stilul clasei, ajungem să vorbim despre stilul persoanl, ceea ce înseamnă că individul încearcă
să își creeze propriile principii fără a se lăsa influențat de cei din clasa din care face parte.
Habitus -urile individuale se diferențiază prin singularitatea a ceea ce se numesc traiectorii
sociale, acestora corespunzându -le serii de terminări care sunt determinate la rândul s ău de
ordonări cronologice și ireductibile unele de altele.
Aceste habitus -uri prezintă o relație de diversitate în ceea ce privește omogenitatea dintre
indivizi și înfățișează un temei de intergrare al grupurilor și al claselor sociale. Acest temei are
rolul de a asigura condițiile oricărei obiectivări a practicilor individuale și al obiectivării, dar și
ale alcătuirii unei viziuni unitare asupra lumii și acțiunii. În acest caz, simțul practic (habitus -ul)
este înfățișat ca un mijloc al consacrării indivi zilor într -un câmp corespunzător, cât și ca un
instrument de conservare și de reproducere a acestui câmp, câmp care este alcătuit din credințe
practice, din stări ale corpului care se ocupă cu antrenarea spiritului fără însă a fi implicată partea
conștient ă. Identitatea socială determinată, apartenența la un câmp și la o clasă constituie
principalele principii din care acesta este alcătuit.
Condițiile economice și sociale sunt cele care constituie habitus -ul de clasă, acestea
reprezentând un principiu de s istemicitate și de stabilire a practicilor desfășurate de membrii în

diferite câmpuri și care au loc între membrii unei clase sociale. Toate acestea alcătuiesc un
sistem numit „memorizare socială”, constituit din experiențele sociale care conduce o orient are a
alegerilor membrilor unei anumite clase sociale. Adaptarea condițiilor obiective la sistemul de
valori ale indivizilor prin care aceștia își ghidează acțiunile este numit de către Bourdieu
„strategie obiectiva”.

Acțiunea pedagogică
Teoria acțiunii p edagogice, așa -numită și a educației, elaborată de Bourdieu este de fapt o
încercare de sinteza a unor teorii precedente importante elaborate de Durkheim, Weber, Piaget,
Mead, Parsons, Berger și Luckman, Garfinkel, acestea fiind interpretate și explorate î n termeni
personali. În completarea habitus -ului și a câmpului social, acestea se îmbină printr -o serie de
clarificări teoretice, In primul rând avem o imbinare între perceperea acțiunii educaționale ca și
comp onentă a unei structuri sociale și r eliefarea rolului actiunții pedagociei primare în societățile
moderne. În al doilea rând avem î ncadrarea persoanelor care iau parte la aceste acțiuni
pedagogice ca și destinatari ai unei acțiuni, agenți ai socializării dar și în ceea ce privește
acțiunea practică, c are sunt dotați cu structuri subiective care dau naștere unor practici bine
organizate și devin capabili să întrețină mai multe activități î n folosul dezvoltării personale. În al
treilea rând, p entru a putea fi înțeleasă, personalitatea trebui privită ca ș i un ansamblu al unor
structuri simultat incorporate, atât de natură subiectivă cât și obiectivă, nefiind de ajuns să fie
privită doar prin prisma unor structuri subiective. Educația trebuie înțeleasă și ea din prisma unui
proces de obiectivare a subiectul u, nu doar ca un proces de individualizare a socialului, astfel
înțelegând că educația nu este doar un proces de autoconstrucție a strucuturilor personaliatății, el
fiind mai ales unul în care structurile practice sunt într -un continuu progres.
Luând în c onsiderare cele spuse de Pierre Bourdieu și Jean Clause Passeron, funcția pe
care o îndeplinește școala este una socială, aceasta fiind desemată cu reproducerea de raporturi
de clasă, și o funcție ideologică. Această ultimă funcție o ascunde pe prima prin sustinerea ideii
de autonomie a școlii ( Pierre Bourdieu, Jean -Claude Passeron, La Reproduction, Éléments pour
une théorie du système d’enseignement , p. 237). Prin acestea, tinerei generații I se administrează

un sistem de cunoștințe. Această administrare a tinerilor face ca școala să poată practica un
anumit tip de atitudini sau scheme de gândire: autonomie școlară, o promovare după merite.
Toate acestea disimulează mecanismele ideologiei reproducerii condițiilor care se ocupă cu
menținerea ordinii sociale. Printr -o acțiune pedagogică, cei care recurg la aceasta ajung să dețină
anumite semnificații care sunt recunoscute ca a fi legitime.

Reproducere culturală și inegalități economice
Atunci când vorbim de reproducere culturală ne referim cum școala și cele lalte instituții
sociale sunt antrenate în menținerea atât a inegalităților sociale cât și a celor economice pe durata
tuturor generațiilor. Bourdieu subliniază faptul că acest concept se bazează pe mecanismele prin
care școala influențează însușirea de va lori, de atitudini și de obiceiuri, prin planul de studiu.
Așadar, școala stabilește variațiile dintre opinii și valori dobândite de -a lungul vieții și
experiențelor indivizilor. Când este vorba, de exemplu, de înscrierea la o școală sau la o instituție
de învățământ, șansele indivizilor nu sunt egale, astfel că șansele unora sunt limitate, iar ale
altora sunt facilitate.
Aceste șanse despre care vorbeam în paragraful de mai sus sunt acordate inegal, iar
criteriul după care acestea se acordă este originea socială a individului. Bourdieu remarcă
condiționarea economică asupra șanselor educaționale, dar mai mult el încearcă să dovedească în
ce constă scopul proceselor interne din sistemul educativ din ceea ce se numește reproducerea
structurii sociale. În ve derea urmăririi acestui scop, teoreticiannul măsoară componentele pe care
le găsește potrivite acestei probleme, acestea fiind relația dintre sistemul educațional cu limbajul
și cultura, pedagogia și utilizarea mecanismelor în ceea ce privește selectarea s au excluderea
indivizilor, referindu -se aici la modalitatea de exameniare (cum ar fi examenele), acestea
conducând la repoducerea socială și culturală. Bourdieu împreună cu Passeron spun deste relația
sistemului educațional cu limbajul și cultura, bazându -se pe relațiile ditre sistemul școlar și cel al
structurii relațiilor de clasă, faptul că este „cea mai perfectă expresie a autonomiei sistemului
școalr și a tradiției academice” (Pierre Bourdieu, Jean -Claude Passeron, Reproduction in
Education, Society an d Culture , Sage, Londra, 1977, p. 126).

Aria culturală a claselor dominante se extinde din ce în ce mai mult datorită faptului că
aceste clase pun foarte mult accent pe frecventarea muzeelor, a operelor, punând astfel stăpânire
pe codurile culturale care îi ajuă să aprecieze arta și să o înțeleagă, toate acestea ridicându -I la un
alt nivel față de restul claselor, dar, cu toate acestea, aceste grupuri nu au desăvârșirea înțelegerii
evenimentelor culturale. Cu toate acestea, atunci când vorbim despre exlude re de la consumul
cultural, cel mai mult se face simțit asupra celor cărora le lipsește educația universitară.
Universitatea este stratificată în funcție de clasele sociale și este un factor activ în procesul de
reproducere socială, iar stilul prin care se realizează predarea în aceste insituții vin ca și o
contribuție la mecanismele reproducerii sociale, stil care este prins în distribuția culturii și a
limbajului. Am luat ca și exemplu lucrarea lui Pierre Bourdieu, „Homo Academicus”, în care
acesta discut ă pe larg aspectele legate de discursul magistral al cursului, punând accent pe
distanța existentă între profesori și studenți. Această distanțare se realizează prin mecanisme care
le sunt puse la dispoziție de către universitate, iar existența acesteia se explică prin incapacitatea
studenților și superioritatea profesorilor față de aceștia.
Așadar, atunci când un student nu poate procesa informația pe care profesul o prezintă la
cursul său, studentul este perceput ca incapabil să recepteze mesajul profeso rului. Datorită
autoriății exercitate de profesori asupra studenților, aceștia din urmă se supun autorității oferite
de universitate, știind că doar așa pot beneficia de șansele sociale ce vin în urma terminării unor
studii universitare. Discursul magistra l este folosit de profesori în mod special pentru a -și putea
exercita superioritatea asupra studenților, folosindu -l ca pe un cod cultural, universitatea
permițând acest lucru. În acest caz întâlnim diferențele dintre clasele sociale care devin destul de
pronunțate. Clasa dominantă, având un capital cultural mai ridicat de clasa dominată, se poate
impune, în schimb clasa dominată, neavând un capital cultural atât de vast, are doar de pierdut,
deoarece aceștia nu cunosc termenii pe care profesorii îi foloses c în discursurile sale și nu pot
recepta mesajul.
Astfel, acești studenți care fac parte din clasa dominantă, deținând un habitus potrivit
unui discurs universitar, vor beneficia de rezultate mult mai bune decât cei di clasele dominate.
În urma acestor ex plicații ne putem da seama că pedagogia universitare nu face altceva decât să
contribuie la reproducerea socială pe linii de clasă. Așadar, reușita la examene a studenților este
condiționată de clasa socială din care aceștia fac parte, și așa se întâmplă ș i atunci când vorbim în

termeni de succes sau eșec. Bourdieu consderă că examinarea este „unul dintre cele mai eficiente
instrumente pentru internalizarea cluturii dominante și a valorii acelei culturi.” (Pierre
Bourdieu, Homo Academicus , Les Éditions de M inuit, Paris, 1984, p. 142)
În continuare vom dezvolta două concepte, și anume: pedagogia explicită și psihologia
implicită. Psihologia explicită conține teoriile care se predau, modele teoretice de aplicare a
practicii, iar cea implicită constă în efectu area efectivă a practicii, acesta fiind și un mod prin
care acestea două se deosebesc una de alta. Cu toate acestea nu vorbim de o învățare mecanică
sau prin imitație, nici de încercare și eșec, materialul care trebuie învățat fiind structurat și
conține u n principu de practici experimentale, fie că este vorba de un discurs sau nu. Pentru a
putea vorbi de practica propriu -zisă trebuie mai întâi ca individul să își formeze o teorie bine
structurată, pe baza căreia să aibă loc, după aprofundarea teoriei, acți unea. Toate acestea vor
avea în conținutul lor o serie de fapte concrete, un principiu de organizare a acestei serii, care, în
cele din urmă, va ajunge să funcționeze ca și principiu de organizare a practicii propriu -zise.
Acest principiu este transmis în mod diferit, depinzând in primul rând de societatea despre care
vorbim și despre ritualurile/obiceiurile/tradițiile acesteia (practici structurale).
Aceste acțiuni sunt desfășurate într -un timp și spațiu structurat sunt măsurate simbolic,
acestea funcțion ând drept exerciții structurale. Prin acestea, societatea poate clădi în indivizi un
potențial prin care aceștia pot să folosească schemele fundamentale ale practicii. Astfel putem
deduce faptul că roll acțiunii pedagogice nu este de a transmite o cultură neutră formată din
comportamentele împărtășite de membrii unei colectivități de la o generație la alta, ci mai mult în
„impunerea și întipărirea unui arbitrar cultural după un mod arbitrar de impunere și întipărire al
educației.” (Pierre Bourdieu, Jean -Claude Passeron, La Reproduction, Éléments pour une théorie
du système d′enseignement , p. 187).
Acțiunea pedagogică este condiționată de cultură care vine în urma unui anumit tip de
condiții sociale, acestea făcând -o coerentă, oferindu -i-se inteligibilitate de către structurile
funționaliste ale semnificatiilor care o alctăuiesc. Cu toate acestea, acțiunea pedagogică se
consideră a fi abritrară datorită faptului că aceasta nu provine din niciun principiu universal al
fizicii, biologiei sau dintr -unul spiritu al. Ea nu este considerată parte dintr -o natură a lucrurilor și

nefiind nici expresie a unei naturi umane universale, așadar putem afirma că aceasta este, în
schimb, un raport obiectiv al unei forțe.
Cultura legitimă este transmisă prin arbitrariul cultu ral care exprimă un set de interese
materiaale și simbolice ale clasei dominante. Acest arbitrar este legitimizat prin acțiunea
pedagogică care selectează și transmite un model cultural, acesta fiind considerat ca fiind
singurul care merită să fie transmis , aducându -l în antiteză cu celelalte modele existente. Cu toate
acestea, cultura legitimă își face apariția într -un mod de impunere, astfel că fiecare instituție are
dreptul de a exercita o autoritate pedagogică în calitate de reprezentant al unor grupuri sociale.
Fiecare sistem de învățământ trebuie atât să producă dar și reproducă cu ajutorul
propriilor mijloace condiții de instituționalizare necesare funcției de întipărire și de realizare a
funcției reproductive a unei culturi arbitrare unde producăto rul este altcineva. Astfel, Bourdieu
și Passeron sunt de părere că „orice sistem de învățământ își datorează caracteristicile specifice
ale structurii și funcționării sale faptului că îi trebuie produse și reproduse, prin mjloace proprii
instituției, con dițiile instituționale ale căror existență și persistență sunt necesare pentru
exercitarea funcțiunii sale proprii și a cărui reproducere contribuie la reproducerea raporturilor
dintre grupuri sau clase.” ( Pierre Bourdieu, Jean -Claude Passeron, La Reprodu ction,Éléments
pour une théorie du système d’enseignement , p. 70.). Sistemului de învățământ, prin puterea sa
de a-și reproduce singur condițiile instituționale ale propriei reproduceri, îi este permis să dețină
un modopol al producției insituțiilor angaj ate în reproducerea acestuia, care constă în schimbul
cadrelor didactice.
Atunci când ne referim la producerea și reproducerea sistemului de învățământ trebuie să
știm că acesta foloseste mijloace instituționale, iar condițiile necesare punerii în practi că a
funcției interne și de întipărire care, totodată, servesc și pentru funcțiile de reproducere a culturii
legitime, contribuind și în ceea ce privește reproducerea socială. (Pierre Bourdieu, Jean -Claude
Passeron, La Reproduction,Éléments pour une théori e du système d’enseignement , p. 83). Pentru
ca funcția externă de reproducție culturală și socială să poată fi îndeplinită, trebuie să existe un
sistem de învățămât care să creeze un habitus care să fie potrivit principiilor unui abtrirar cultural
desemnat pentru a -l reproduce. De cele mai multe ori aceste condiții de practicare a muncii
pedagogice instituționalizate și de reproducție tind să aibă foarte multe în comun cu funcția de

reproducție socială și culturală, iar acest fapt se datorează exercițiului muncii școlare care trebuie
reprodus în tmp, arbitrariul cultural trebuind să se reproducă și el la rândul său în calitate de
instituție. Prin aceste produceri și reproduceri ale condițiilor necesare practicii pedagogice
instituționalizate cât și a funcție i sale externe de reproducție, agenților instituționalizării (cadrele
didactice) li se asigură o autoritate delegată.
Pe ce se pune accent atunci când vorbim de funcțiile școlii este autonomia relativă a
sistemului educațional. Acesta, împreună cu conser varea și transmiterea culturii moștenite din
generație în generație, are înclinația de supunere propriilor relugi și de conservare a propriei
organizări. Un exemplu ar fi rezultatele la examene, notele cele mai mari fiind obținute de acei
indivizi care apa rțin un mediu socio -cultural favorizat de agenții instituțiilor (cadrele didactice).
Cu toate acestea, examenele nu arată într -un mod direct acest lucru, ci din contră, ascund această
realitate, pretinzând că rezultatele bune se datorează în mod special ca pialului genetic al tinerilor,
și nici decum datoriă mediului de proveniență al acestora.
Pe lângă funcțiile prezentate mai sus, sistemul de învățământ mai are ca și funcție
reproducerea tehnică, aceasta referindu -se la reproducerea forței calificate de muncă, și încă o
funție și anume cea de reproducere socială, adică a reproducerii pozițiilor agenților și a
grupurilor acestora din structurile sociale. Având o poziție și o autonomie relativă, sistemul de
învățământ are puterea de a garanta competența age nților, aceștia ajungând să dețină titluri
școlare pe piața muncii care au, relativ, o valoare atemporală și universală, garantând, totdată, o
competență de drept care poate corespunde mai mult sau mai puțin unei competențe de fapt.
Astfel, existența unei necorespondențe dintre titlul șo competențe propriu -zise fiind evidente.

Organizația studențească și practice de scurcircuitare a habituslui
Având în vedere această teorie, putem afirma faptul că pregătirea studenților din mediul
universitar este suplim entat de activitățile pe care aceștia doresc să le îndeplinească pe cont
propriu într -o organizație studențească, unde autoritatea instituționalizării nu există, iar
apropierea față de președinte sau de cel care este la conducere este mult mai apropiata. Î n acest
ultim caz nu mai vorbim despre discurs magistral, ci despre un discurs motivațional, având ca rol
de a-I antrena pe indivizi în depășirea propriei condiții și de a face imposibilul. În acest caz,

granița dintre clasele dominante și ca dominate disp are, ambele clase având aceleași șanse de
reușită. Inexistența examenelor este încă un plus atunci când vorbim de acțiunile într -o
organizație studențească, datorită faptului că aceasta nu are rolul de a -I pune la încercare și nu
dorește să le vadă neapăra t rezultatele din punct de vedere al învățării unor teorii, ci mai degrabă
le testează aptitudinile și competențele prin proiectele pe care le desfășoară.
În zilele noastre, studenții sunt puși în fața unei situații confuze datorită faptului că
facultăți le care ar trebui să ofere o forță de muncă specializată , însă aceasta nu mai are această
obligație. Astfel, pentru a -și putea obține o experiență, studenții apelează la voluntariate, acestea
ajungând să îi motiveze. Cei mai mulți studenți ajung să munceas că din dorința sau nevoia de a
se întreține, nevoia de a avea proprii bani, acest concept fiind numit de Marx (1966) drept
„vânzarea forței de muncă”. Prin urmare, cei care muncesc împinși de acești factori nu o fac din
plăcere, ci din nevoia de a trăi, c onsiderând această muncă un sacrificiu. Pentru a avea un post
plasat cât mai sus pe scara ierarhică, studenții tind să muncească încă din anii facultății. Un plus
manifestat de această strategie constă în acumularea de experiență, îmbinându -se, într -un fel sau
altul, cu profilul universitar pe care îl studiază.
Pe lângă factorii descriși mai sus, facultatea la care studenții studiază merg mână în mână
cu voluntariatele, mai ales când acestea au o legătură directă cu instituția de învățăm ânt (cum
este în cazul de față). În acest caz, facultatea face cunoscute organizațiile tocmai ca acestea să
compenseze ceea ce ei învață la cursuri și seminare, ajutându -I să aprofundeze mai mult unele
subeiecte de interes general sau în mod particular. Astfel studenții po t fi mai deschiși în a -și găsi
un loc de muncă într -un domeniu pe care deja îl studiază, informațiile nefiind noi și fiind mai
ușor de procesat. Organizațiile nu fac altceva decât să îi pregătească pe studenți să intre pe piața
muncii cu o cultură mai dezv oltată decât cea pe care o deprind doar din facultate, aceasta
aducând un plus la studiile universitare.
În momentul în care intri pe piața muncii mai pregătit din acest punct de vedere, ținând
cont că voluntariatul este în prezent trecut în CV și luat î n considerare de părțile angajatoare,
acest criteriu favorizează persoanele care au făcut voluntariat și s -au implicat în diverse activități,
indiferent de domeniu. Atunci când două persoane concurează pe un singur post, cel care va
primi postul va fi cel care are mai multă experiență, iar dat fiind faptul că voluntariatul este un
plus de experiență la CV, acesta va avea prioritate față de acel candidat care are la activ doar

studiile universitare. Mai mult, salariul este un alt factor pe care voluntariatu l și experiența de pe
urma acestuia îl favorizează, fapt pentru care organizațiile au atât de mulți membrii.

Metodologie

Urmăresc în această să înțeleg „ cum percept studenții că îi ajută activarea într -o
organizație studențească profesională intrarea l or pe piața muncii ?”. Am ales aceasta ca și
întrebare d e cercetare datorită cerințelor de pe piața muncii în ceea ce privește experiența într –
un domeniu de angajare, și voiam să urmăresc cazuri concrete și urmările acestora.
Obiectivele principale ale luc rării de față sunt următoarele:
1. Reprezentările lor despre alegerea pe care au facut -o în ceea ce priveste facultea și
cum înțeleg ei influnțele exterioare în realizarea acestei alegeri.
2. Cum au aflat de ONG și modalitatea de intrare în acesta.
3. Percepțiile d obândite despre piața munii în urma activității desfășurate în ONG și
beneficiile acestora.

Selecția cazului
Această universitate a fost înființată în Cluj -Napoca în anul 1581, în 1872 aceasta fiind
refondată în Transilvania, cu linia de predare maghiară, fiind înlocuită în 1919 cu universitatea
românească. Între 1945 și 1959, în Cluj a funcționat ca două universități, una românească numită
„Victor Babeș” și una maghiară, „Bolyai”, redenumită apoi ca una singură, „Babeș Bolyai”, cu
liniile de predare atât română cât și maghiară, și cu numeroase limbi de circulație internațională.
Aceasta sccentuând valoarea sa multiseculară, perpetuând valorile atât naționale cât și pe cele
universitare, rolul acesteia fiind excelența elitei spiritului european și mondial. Astăzi,
Universitatea Babeș -Bolyai, cu sediul central în Cluj -Napoca, are extensii și în următoarele
județe: Bistrița, Năsăud, Gheorgheni, Odorheiu Secuiesc, Satu Mare, Sfântu Gheorghe, Sibiu,
Sighetu Marmației, Târgu -Mureș, Târgu Seciuesc, Zalău și Vatra Dornei.
În studierea acestei teme am luat două facultăți care să aibă organizații studențești
numeroase, astfel alegând Facultatea de Psihologie și Știinele Educației cu organizația ASPR, iar
de cealaltă parte avem Facultatea de Științe Economice și Gesti unea Afacerilor, cu organizația
AIESEC. Astfel, Facultatea de Psihologie și Științele Educației are un număr de 1.200 studenți
conform statisticilor din anul universitar 2014 -2015, iar organizația ASPR are un număr total de

130 de membrii, dintre care acti vi 50. La Facultatea de Științe Economice și Gestiunea
Afacerilor, conform statisticilor din același an universitar sunt 2.500 de studenți, AIESEC -ul
având un număr total de 163 membrii, dintre care 21 sunt inactivi.

Metoda de cercetare
Ca metodă de cerc etare am ales interviul semi -structurat . Am considerat această metodă
cea mai eficientă datorită datelor pe care doream să le obțin, și anume informații cât mai
cuprinzătoare și mai complexe, începând cu decizia urmării unei facultăți până la opinia
person ală despre ceea ce înseamnă piața muncii. Pentru a primi rezultatele dorite am considerat
cea mai optimă soluție, având în vedere faptul că toți respondenții fac parte din cadrul universitar
și majoritatea îmi erau cunoștințe.
Am ales interviul semistruct urat ca tehnică de cercetare tocmai datorită faptului că tema
studiaz ă comportamente dificil de obser vat pentru că acțiunile respondenților se desfășoară într –
un cadru privat, iar cercetând credințele și aptitudinile lor nu deținem niciun document scris
despre acestea. (M. Stacey, 1970). Acest instrument ne ajută să testăm ipotezele și să recoltăm
informații suplimentare despre subiectul cercetat ca prin alte metode. Această metodă de a
intervieva este cel mai frecvent procedeu, mai ales pentru că presupun e interacțiunea dintre două
persoane. Astfel, persoana intervievată ne transmite un volum mare de informații, iar
comunicarea se desfășoară din partea ambelor părți. Printre avantajele unui astfel de interviu se
numără posibilitatea unor răspunsuri specifi ce la întrebări, observarea comportamentelor
nonverbale care pot complementa calitatea și cantitatea informațiilor, față de chestionar oferă
condiții standard de răspuns, control asupra succesiunii întrebărilor, se pot colecta răspunsuri
spontane, se prime sc răspunsuri personale, existența răspunsurilor la fiecare întrebare (iar aici pot
fi folosite întrebările de susținere), și se poate preciza data și locul onvorbirii.
Datorită faptului că această comunicare depinde de mulți factori, cum ar fi: vârsta, s exul,
nivelul de instrui re, rasa , religia, venituri, am ales persoane pe care le cunoșteam, tocmai ca să
evit o comunicare slabă sau teama de a primi unele informații. Cu toate acestea, am fost pusă în
situația în care a trebuit să iau interviuri și unor persoane mai puțin cunoscute, dar înainte de
începerea interviurilor am încercat să devenim confortabili unii cu ceilalți, pentru ca informația
să fie transmisă cât mai liber și mai natural formulată. Ca și loc de intervievare am ales un spațiu

public pentru a evita senzația de stanjenire , iar perioada de desfășurare a unui interviu a durat
între 30 -45 de minute.

Eșantionarea teoretică
Am ales astfel să intervievez studenți din anul II și III linia licență, și anul I și II de la
master, de la Facultatea de Psihologie și Științele Educați ei și de la Facultatea de Științe
Economice și Gestiunea Afacerilor, respectiv din organizațiile ASPR (Asociația Studenților
Psihologi din România) și AIESEC (Asociația Internațională a Studenților de Științe Economice
și Comerțului, care vine din franceza „Association internationale des étudiants en sciences
économiques et commerciales”). Numărul respondenților a fost împărțit în mod egal, și anume
dintr -un total de 16 interviuri, 8 la ASPR, au fost împărțite 2 cu studenți de anul II licență, 2 anul
III li cență, 2 anul I master, 2 anul II master, și același principiu s -a aplicat și în cazul
respondenților din AIESEC. Am ales ani terminali de la linia licen ță deoarece consider că primul
an de facultate e făcut pentru acomodare și doar începând cu al doilea an începi să te gândești
mai serios la viitor și la ceea ce vrei să faci în viață.

Ghidul de interviu
Pentru o colectare mai bună a datelor, în formarea ghidului de interviu am avut 6
dimensiuni, fiecăreia atribuindu -i o serie de întrebări, la care am m ai adăugat, acolo unde a fost
nevoie, întrebări de confirmare și întrebări de susținere pentru a încuraja intervievatul să
continue. Am fost interesat de cum au ajuns la această facultate și ce anume i -a determinat să se
înscrie (profesia părinților , liceu l și profilul , materiile preferate , ariile de interes în afara
studiilor , influența părinților, influența profesorilor). Am urmărit și modul în care au aflat de
ONG și cum au devenit membrii ( experiențe de voluntariat anterioare, influența colegilor din ani
mai mari, rețele de socializare). Am solicitat informatii despre punctele tari și punctele slabe ale
organizației în materie de dezvoltare persoanlă. Și mai ales cum sunt valorificate, în general,
rezultatele activit ății din ONG și cum îi ajută la intr area pe piața muncii (implicarea în proiecte
de viitor, intershipuri , deplasări în alte orașe). Având î n vedere interesul pentru a stu dia
reprez entarile lor despre piață i -am ]ntrebat ce aduce organizația în plus față de facultate (sau
dacă aduce ceva) și cum ar putea fi un plus activitatea în ONG în ceea ce privește intrarea
studenților pe piața muncii .

Intrarea în teren
Fiind studentă la Universitatea Babeș Bolyai și activă în organizația Facultății de
Sociologie și Asistență Socială din Cluj -Napoca, am dorit să realizez o lucrare pe influența
activării într -o organizație studențească și imaginea studenților -membrii asupra pieței muncii. În
vederea realizării acesteia am avut în vedere ca și punct de plecare facultatea de proveniență a
studenților. Pe lân gă faptul că sunt studentă în această universitate, Babeș Bolyai este și cea mai
răspândită și prestigioasă universitate și mai numeroasă din toată țara.

Studenții din AI ESEC și ASPR despre educație și piața muncii

Ce învață și cum văd facultate a
Vorbind despre Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, după discuțiile avute cu
studenții acestei facultăți, această facultate le oferă studenților, în primul rând, libertatea de a -și
contura propriul traseu academic și de a dobândi cunoștințe în d omenii la alegere, posibilitatea
de a comunica mai u șor și de a putea înțelege mai ușor unele aspecte ale vieții, din spusele
acestora . Am avut ocazia să vorbesc cu studenți de la linia licență, ani terminali, și master .
Aceștia își doresc să fie pregătiși ca specialiști de performanță în domen iile Psihologiei și
Științelor E ducației, care să contribuie la dezvoltarea societății românești, în contextul integrării
țării noastre în Comunitatea Europeană. Materiile de bază pe care aceștia le fac i -au ajutat să își
dezvolte abilitățile de a înțelege lumea înconjurătoare, dar mai ales nevoile celor din jurul lor.
Tot de la ei am aflat și că oferta academică este orientată către învățământul de excelență,
prin stabilirea unor standarde didactice și de cercetare la nivelul celor mai prestigioase facultăți.
Pe cei care au ales să urmeze și studii de master în cadrul domeniului psihologiei, i -am găsit
foarte mulțumiți, și consider că această facultate este caracterizată de deschiderea către mediile
academice și ști ințifice occidentale care care permit schimbul de experiență, mobilități ale
studenților și realizarea în comun a u nor programe academice. Oferta academică este orientată
către învățământul de excelență, prin stabilirea unor standarde didactice și de cerce tare :

„Alegând masterul de Terapia limbajului și audiologie educațională am ajuns să
înțeleg că materiile din anii de licență chiar m -au ajutat să percep altfel nevoile
indivizilor”. (F. ASPR, An II Master) .

Printre materiile care i -au făcut mai siguri de ceea ce vor s ă urmeze se numără
următoarele: Psihologia experimentală, Istoria psihologiei, Psihologie socială, Psihologia
familiei, Psihologia dezvoltării, Psihologia personalității, Sociologie, Logică etc.
Fascinația pe care o exercită astăzi psihol ogia s -ar putea explica, într -o primă
aproximație, prin situația specială pe care acest domeniu o deține în sfera manifestării cognitive a
personalității umane: psihologia constituie o nevoie permanentă a omului nu numai în sens

teoretic, pur cognitiv și e xplicativ, ci și în sens practic, ca nevoie de a se cunoaște pe sine și pe
ceilalți. În al doilea rând, atracția pentru demersul psihologic este determinată, fără îndoială, de
orizontul de așteptare aproape nelimitat pe care individul îl are în raport cu a cest demers: el
așteaptă de la psihologie „cheia” rezolvării tuturor problemelor personale cu care se confruntă,
indiferent dacă acestea au sau nu contingență cu domeniul psihologicului.
Tratarea „bolilor” trupului sau ale sufletului, educarea copiilor, de pășirea dificultăților în
dragoste și chiar înțelegerea opțiunilor și acțiunilor politico -ideologice constituie tot atâtea
imperative care îl aduc pe individ în situația de a prețui și apela la psihologie ca soluție ultimă,
salvatoare, pe drumul atât de în tortocheat al vieții.

„Încă din primul an s -a pus accent pe dezvoltarea noastră persoanlă, în primul
rând. Profesorii sunt foarte deschiși în ceea ce privește explicarea subiectelor de
interes personal, ajutându -ne să descoperim chiar noi interese în mat erie de
psihologie.” (M, ASPR, An III Licență)

Conform afirmațiilor studenților din anul II și III, linia licență, de la Facultatea de
Psihologie și Științele Educației, în formarea lor inițială ca specialiști în domeniile psihologiei și
științelor educaț iei, o zi de activitate în cadrul facultății nu se rezumă doar la cursuri și seminare.
Ba din contră, aceștia spun că activitatea lor este mult mai ridicată în organizație. Ei spun că
profesorii lor își dau silința să îi învețe lucruri pe care le pot aplic a în viața de zi cu zi, și acest
lucru îi ajută foarte mult.
Sunt mulțumiți de alegerea pe care au făcut -o, deși mulți constată faptul că nu au ajuns la
această facultate pentru a profesa, ci pentru a se dezvolta pe ei înșiși, să învețe să -și controleze
emoțiile și să înțeleagă tainele din spatele comportamentului verbal și non -verbal a celor cu care
interacționează. Toți respondenții cu care am stat de vorbă au studiat psihologia încă din liceu, și
au găsit această materie foarte folositoare în dezvoltare a lor persoanlă. Aceștia susțin că după ce
au ajuns la această facultate, încă după primul semestru, au încetat să mai aibă frica de a
interacționa cu ceilalți. Un student din anul III mi -a spus chiar că îi pare rău că nu s -a implicat
mai mult în facultate așa cum a făcut în ceea ce privește organizația. Profesorii pe care i -a avut l –
au învățat foarte multe și consideră că dezvoltarea lui ca și individ i se trage și din ceea ce au
implementat profesorii, gândirea care a preluat -o de la el și lecțiile de la cursuri și seminare.

În ceea ce privește activitatea în sine, aflăm de la o studentă de anul II că este una
interactivă, mai ales la seminare. Are multe de învățat de la colegii ei, deoarece sunt mereu puși
în situații de a -și învinge temerile și de a vorb i în fața celorlalți despre emoțiile pe care le au în
legătură cu aspecte privind viața lor de zi cu zi. Cele mai multe lucruri le învață din practică,
practică pe care o sustrag din cursurile predate de profesorii lor. Intervenția psihosocială și
implicar ea în rezolvarea nevoilor comunității prin intermediul unor structuri și resurse logistice
ale facultății: centre de excelență, laboratoare, centre de analiză și resurse, departamente ajută la
depășirea temerilor de zi cu zi.
Bazându -ne pe cursurile pe car e ei le consideră cele mai importante, am sustras câteva
informații de la ei pentru a afla mai multe despre ce învață la acele materii într -un mod concis.
Astfel, prima întrebare a avut în centrul său materia de Psihologie Socială. În urma acestei
întrebăr i am aflat că studenții consideră că le -a scăzut nivelul de prejudecăți, gradul de
acceptabilitate crescându -le atunci când vine vorba de grupurile discriminate de restul societății.
Un student de la Master anul I spune că înainte să intre în contact cu ac eastă materie, nu putea
accepta multe tipuri de oameni. Pentru el oamenii cu tatuaje erau periculoși, cei retrași aveau
mereu o boală sau ceva de ascuns. După ce a studiat această materie, acesta relatează faptul că nu
mai este atât de sceptic cu persoanel e cu tatuaje sau cu cei retrași, înțelegând că aceste
comportamete sunt în strânsă legătură cu mediul din care provin, cu stilul de viață și anturajul
din care fac parte.
O altă materie despre care aceștia ne vorbesc este Psihologia Dezvoltării. Spuneam mai
sus că ajungând la această facultate ei consideră că au reușit să înțeleagă mai bine lumea care îi
înconjoară și nevoile ei. Ei bine, studenții ne explică în cele ce urmează cum această materie le -a
schimbat punctul de vedere. La această materie, după relatările unei studente din anul III linia
licență, li se explică fiecare etapă a vieții și modul cum se schimbă individul de la o etapă la alta.

„Cu toate că este o materie teoretică, se transpune foarte ușor în practică. Am
putut să înțeleg mai bine s chimbările de comportament dintre vârstele unui
individ.” (F, anul III licență).

Aceasta ne explică în continuare cum, de -a lungul timpului, individul începe să -și
contureze și să dezvolte conceptele despre sine, obiect, spațiu, timp, iar inteligența capă tă, cu
fiecare etapă parcursă, alte nivele.

Când vorbim de Facultatea de Sțiințe Economice și Gestiunea Afacerilor (FSEGA),
studenții o descriu în următorii termeni: business, succes, carieră, stres (termeni folosiți în cadrul
interviurilor de către resp ondenții care sunt studenți la această facultat). Studenții abordați au
confirmat că în cadrul facultății au reușit să -și însușească și să aprofundeze solide cunoștințe
teoretice și practice în domeniile specifice: finanțe, administrarea afacerilor; contab ilitate și
informatică de gestiune; cibernetică, statistică și informatică economică.
Pentru aceștia, materiile pe care ei le consideră de bază sunt următoarele: Contabilitate,
Macroeconomie, Marketing, Drept, Management, Cercetări de Marketing etc. Vorbi nd cu
studenți din anul II și III de la linia licență, am putut înțelege că ei văd calea spre succes ca fiind
una destul de grea de parcurs, având nevoie de multă practică, că sunt preocupați de modul în
care este asigurat viitorilor economiștilor, pregăti rea lor cerută de realitățile economice prezente
și de perspectivă și locurilor de muncă.
În urma dialogului purtat cu un grup de studenți din cadrul facultății am aflat că aceasta le
oferă multiple posibilități de a dezvolta o carieră profesională în: băn ci, societăți de servicii de
investiții financiare, consultanță de plasament pe piața de capital, inițierea și dezvoltarea de
afaceri personale, burse de mărfuri, contabilitate, marketingul produselor și serviciilor
alimentare, gestiunea afacerilor agro -alimentare, învățământ liceal, postliceal și universitar,
mass -media, instituții de asigurări de bunuri și personal, agenții guvernamentale, organisme
financiare publice, centrale și locale, analiza sistemelor informaționale, administrarea de rețele și
baze de date, crearea de site -uri Web, managementul resurselor umane, management strategic,
relații publice, marketing industrial, marketingul serviciilor, promovare vânzări, marketing
antreprenorial, marketing strategic, societăți de asigurări și reasigurări n aționale și internaționale,
direcții sau compartimente de relații internaționale, reprezentanțe comerciale ale firmelor în
străinătate, agenții specializate de cercetare a piețelor internaționale, firme multinaționale, agenții
de voiaj și agenții de turism , întreprinderi de servicii (transporturi, poștă, administrație publică).

Unul din respondenții căruia i -am luat interviu, student în anul II licență, a spus că pentru
el cel mai important factor este banul. El se consideră conștient de faptul că fără ban i nu îți poți
face o carieră, sau poți, dar mult mai greu. Astfel, ne mai spune că această facultate a însemnat
pentru el primul pas în cariera pe care vrea sa și -o dezvolte, și că aici a învățat cum să își pună
bazele primei sale afaceri, pașii pe care tr ebuie să îi urmeze și la cine să apeleze.

„Pentru a deveni oameni de succes, trebuie să învățăm mai întâi teoria banilor și a
numerelor – asta ne -au repetat profesorii din primele cursuri. Importanța banilor în
carieră.”(B, AIESEC, An II Licență)

Ce fac în organizație și cum văd organizația
Organizația este văzută de studenți ca un plus de cunoaștere și de dezvoltare pe lângă
studiile din cadrul facultății. În ceea ce privește organizaț ia ASPR, un respondent spune că:

„Mă simt comfortabil aici. Mi -am gă sit locul și am început să îmi dezvolt
abilitățile de comunicare și am înțeles că este important să asculți, și apoi să
vorbești. ”(F, 22, AISEC, An III Licență)

Membrii ASPR văd această organizație ca pe o a doua lor familie. Au ajuns în aceasta din
prorpie voință, aflând de ea încă din primele zile de facultate, sau de la prieteni, facebook,
studenți din anii mai mari. Ei spun că experiențele din organizație i -au ajutat să devină mai
responsabili și să comunic e mai ușor, devenind mai extrovertiți. Cons ideră că ASPR -ul le oferă
șansa d e a interacționa cu pe rsoane cu persoanlități diferite , îi ajută să se deschi dă în fața altor
oameni, aceste experiențe făcând diferența dintre o arganizațiile studențești și facultate mult mai
accentuată.
Rugându -i să desc rie organizația din care fac parte, membrii acesteia au spus că sunt
împărțiți pe departamente, fiecăre departament răspunzând unor cerințe și proiecte. Aceste
departamente , 6 la număr, le voi dezvolta mai jos, bazându -mă pe in formațiile celor intervievați .
Primul departament este cel educațional , acesta luptă pentru drepturile studentului și aduce
propuneri pentru modificarea regulamentelor și a legilor astfel încât să studentul să aibă cât mai
multe reușite. Al doilea departament, resurse umane , motivează permanent și ajută să ducă la

capăt proiectele și evenimentele dedicate studenților. Cel de -al treilea departament, și anume cel
științific , se ocupă de dezvoltarea profesională a studentului. Organizează și susțin ideile de
workshop -uri, prelegeri sau co nferințe pe domeniul Psihologie și Științe ale Educației.
Al patrulea departament, training , își propune să dezvolte membri din ASPR, să îi învețe să țină
un training, dar și să dezvolte studenților diferite abilități. Penultimul departament, cel de PR
(Public Relations), promovează intens activitatea în rândul studeților și păstrează permanent
relația cu celelalte organizații studențești din Cluj Napoca. Și în cele din urmă, ultimul
departament, departamentul de finanțe , se asigură de buna funcționare a p roiectelorstudențești,
prin asigurarea unei bune gestiuni a fondurilor.
Aflând despre aceste departamente, următorul lucru pe care am vrut să îl aflu a fost cum
se desfășoară activitățile lor în aceste departamente și în organizație ca și asamblu, și care sunt,
mai exact, acestea. Astfel, vorbind cu membrii acestei organizații am aflat că activitatea lor
constă în efectuarea Rapoartelor, stabilirea repartizării studenților în Căminele studențești,
stabilirea studenților care indeplinesc criteriile de obțin ere a Burselor și organizarea de Tabere
studențesti. De asemenea se ocupă cu demararea proiectelor în informarea studenților cu:
Regulamente F.A.Q., Ghidul Studentului din UBB, Ghid de realizare a lucrării de licență,
Linkuri utile, Broșură opționale și fa cultative, informează studenții și promovează toate acțiunile
educative studențești, conferințe precum și activitățile extracurriculare.
Fiind o organizație studențească cu 130 de membrii și 50 de membrii activi, este o
organizație ierarhizată, fiecare dep artament având un președinte de departament, un
vicepreședinte, un coordonator de proiecte, iar toți aceștia fac parte din Adunarea Generală care
are ședințe regulate. Membrii, după spusele președintelui organizației, sunt „tineri activi, la
început de dru m, neînfricați, ambițioși și imprevizibili. De -a lungul anilor au dovedit faptul că
știu să lupte pentru drepturile lor, că sunt solidari, că se bucură de tinerețe și, în același timp, că
sunt capabili de performanțe academice extraordinare.” (F., 22, an III, Licență )

„Modul în care suntem ierarhizați, să spun așa, în ASPR, pe mine personal m -a
responsabilizat. Proiectele se realizează mult mai ușor atunci când sunt atribuite
unui anume departament. Nu se bagă toată lumea peste munca ta, și cred că ăsta
e un plus.” (F., 19, an II licență)

Fiecărei persoane din fiecare departament i -au fost însușine anumite atribute și are
anumite sarcini de îndeplinit, aflăm din relatările studentei de la anul II, licență, membră ASPR
din anul 2014. Am avut ocazia să îl intervievez și pe coordonatorul de proiecte din
Departamentul Educațional, student în anul II, linia licență. De la acesta am aflat că are foarte
multe responsabilități, că nu este deloc ușor să îți împarți timpul, iar pe lângă facultate și
organizație îi rămâne foarte puțin timp liber, uneori chiar deloc. A ajuns în această funcție
datorită implicării de care a dat dovadă încă din primele dăți după înscrierea în acest ONG,
ducându -și sarcinile la bun final într -un timp util, fără să încalce reguli sau dead line-uri. Cei care
au funcții mai mari ca el, ne spune acesta, l -au încurajat să aibă curaj să se implice și mai mult, l –
au sprijinit în toate proiectele și astfel l -au desemnat ca fiind persoana cea mai potrivită pentru a
fi coordonator de proiecte în Dep artamentul Educațional.

„ASPR -ul este de fapt o echipă – o echipă unită din toate punctele de vedere. Cu
toate că suntem mulți membrii, încercăm să ne cunoaștem între noi cât mai bine,
să interacționăm și să demarăm cât mai multe proiecte, îminând cât mai multe
departamente. (B., 20, anul II, licență)

După relatările lui aflăm că valorile echipei ASPR sunt munca în echipă, proactivitatea și
responsabilitatea, iar scopul acesteia este de a reprezenta drepturile și interesele studenților
facultăților ind iferent de etnie, religie, sex, opinie sau apartenență politică, indiferent de regimul
de școlarizare, cu sau fără taxă. Devizia după care aceștia se ghidează este ,,Noi pentru ASPR,
ASPR pentru toți!”, aceștia luptându -se pentru susținerea studenților de la Psihologie,
Psihopedagogie Specială și Pedagogie în formarea lor științifică, profesională și personală,
precum și colaborarea studențească la nivel național și internațional.

În ceea ce privește organizația AIESEC, aceasta este văzută prin ochii mem brilor ca fiind
o organizație care te pregătește pentru viitor, îți deschide noi perspective și îți oferă oportunități
de a călătorii în întreaga lume și de a cunoaște oameni noi. Prima deviză a acestei organizații a
fost ,,DESCOPERĂ LUMEA! – DEZVOLTĂ -ȚI PO TENȚIALUL! ”, în anul 1990, acum având
viziunea ,,Pacea și împlinirea potențialului uman!”. Având 85 de membrii la activ, aceștia sunt

împărțiți pe mai multe departamente. Vorbind cu respondenții, aceștia mi -au spus că cele mai
importante departamente sunt următoarele: IT, Marketing, PR și Financiar.
AIESEC -ul este o organizație extinsă la nivel internațional. Aceasta se ocupă cu schimbul
de experiență dintre studenții de la noi din țară cu cei din alte țări. Astfel, ca membru AIESEC
poți aplica în intersh ip în altă țară, intershipuri de tip teaching . Pentru a deveni membru AIESEC
trebuie să ai o activitate de 3 luni, iar apoi poți participa la proiectele desfășurate de acest ONG.
Vorbind de membrii, putem spune și că ierarhizarea acestei organizații arată în felul următor:
Președinte, Vicepreședinte, team leader (coordonator), membrii.
Vorbi nd cu unul dintre membrii acestei organizații, student în anul III, am aflat că pentru
a ajunge coordonator trebuie să ai un plan bine stabilit pentru următoarele 6 lun i, să știi să îți
organizezi echipa, să ai anumite calități de lider și să fii stăpân pe tine. Acest proiect trebuie
susținut în fața unei comisii formate din vicepreședinții tuturor departamentelor împreună cu
ceilalți coordonatori. De la el am aflat ce înseamnă AIESEC -ul, și anume un schimb de
experiență, studenții de la noi din țară mergând la internship -uri în afară, iar cei din afară vin la
noi în țară. Cei care sunt în comitetele de organizare ale acestor schimburi de experiență se ocupă
cu luarea in terviurilor celor care se înscriu la aceste intershipuri. Pentru ca cineva să se poată
înscrie la internship trebuie să aibă minim 3 luni de experiență în domeniul în care vrea să își
facă internshipul, cum ar fi cel de teaching . Cel mai important criteriu de departajare în acest caz
este CV -ul. În alegerea țării unde vor să se înscrie la internship se are în vedere gradul de
dizerabilitate socială al celui înscris și „compatibilitatea” cu locul în care dorește să meargă. Mai
mult, se urmărește ca atunci câ nd aplică în acest program, candidatul să fie deschis spre mai
multe locații, să fie flexibil și să nu aplice din motive strict personale (cum ar fi nevoia/dorința de
a ajunge doar într -un anmit loc).

„AIESEC reprezintă pentru mine ușa de scăpare din norm alitate. Am călătorit
prin foarte multe locuri și am întâlnit oameni pe care, doar prin faptul că sunt
studentă, nu aș fi reușit niciodată.”(B, 22, AIESEC, An III Licență)

AIESEC -ul din Cluj -Napoca este în strânsă legătură atât cu celelalte din țară, cât și din
afară. Ele trebuie să comunice între ele pentru ca membrii lor să nu se simtă discriminați atunci
când merg într -o altă țară, să le răspundă la cerințe, să fie într -un continuu progres. Vorbind

despre activitatea lor, o studentă din anul III linia licență mi -a împărtășit gândurile ei în ceea ce
privește experiențele pe care le -a avut în această organizație. Pe lângă faptul că a întâlnit oameni
noi și a căpătat abilitatea de a se descurca în orice situație, dat fiind faptul că CV -ul contează la
angaj are, a ajuns să primească foarte multe oferte de job -uri în diverse domenii, unul dintre ele
fiind chiar la banca BCR.

„AIESEC -ul mi -a dezvoltat multe abilități de care eu nici nu știam. Mă mir în
fiecare zi cât de mult m -a schimbat această organizație ș i oamenii cu care am
venit în contact. M -a ajutat să mă dezvolt foarte mult pe plan profesional.” (F.,
21, FSEGA an III linia licență)

AIESEC, din punctul membrilor de vedere, este o organizație unde și -au depășit
condițiile, făcându -i să iasă din zona lo r de comfort. Respondenții cărora le -am luat interviuri au
spus că ar repeta oricând această decizie, de a face parte din această organizație. Și -au descoperit
noi abilități, au ajuns să facă lucruri care nu credeau că ar fi în stare să le facă pe cont pro priu.
Faptul că sunt puși mai tot timpul în situații neprevăzute îi face să fie mai receptibili la noutate și
răspund mai bine factorului de stres și îi pregătește foarte mult pentru a intra pe piața muncii,
învățând în organizație lucruri foare practice, în mai multe domenii, nu doar în unul singur.
Pe lângă aceste aspecte, AIESEC -ul are 3 mari proiecte cărora le corespunnd mai multe
activități. Unul dintre proiecte se numește „Grow” și se adresează liceenilor, așadar claselor 9 –
12. Un alt proiect este „ Become”, acesta adresându -se studenților, atât licență cât și master.
Aceste proiecte se desfășoară la nivel național, Grow derulându -se pentru prima dată în anul
2010, iar Become în anul 2014. Pentru a înțelege mai bine desfășurarea și grupul țintă al ace stor
proiecte, am rugat respondenții membrii ai AIESEC să descrie ce se întâmplă în cadrul acestora.
Al treilea proiect este „Discover”, care se adr esează copiilor între 6 -15 ani (clasele I -VIII), acesta
implicând 10 voluntari internaționali din colțuri di ferite ale lumii să vină pentru a preda limba
engleză elevilor.
Astfel am aflat că Grow este un program de educație non -formală. Acesta implică
studenții internaționali care vin în România și susțin sesiuni în limba engleză de două ori pe
săptămână cu lice enii, într -un cadru multicultural și practic. Acest proiect este desfășurat în
parteneriat cu Școala de Valori și are ca scop oferirea de spații de lucru practice elevilor.

„Acest proiect are în vedere ca toți elevii implicați să își cunoască punctele fort e
și punctele slabe și să își dezvolte unele calități și abilități.” (F., 21, AIESEC,
anul II licență)
După discuțiile cu ei, aceste experiențe i -au format în a fi mai deschiși în acceptarea
celorlalte culturi și a fi mai receptivi la nevoile persoanelor d in afară. Cele mai multe aptitudini
dezolvtate au fost cele de ordin moral, pentru că, după spusele studentei de anul II licență,
intrând în contact cu persoanele care au o altă cultură față de a ei, a simțit că nu trebuie să se lase
mai prejos, astfel că a fost nevoită să iasă din zona ei de confort, să -și învingă temerile și să
apeleze la fiecare calitate a sa pentru a -și face, la rândul ei, cunoscută cultura.
În ceea ce privește proiectul „Become”, studenții explică cum acest proiect este unul pe
care e i il cosideeră cel mai practic, datorită faptului că le oferă practică în ceea cee privește
domeniul marketingului.

„Faptul că vin studenți din alte țări să ne explice bazele marketingului ne ajută să
ne familiarizăm și cu alte mecanisme, diferite de ale noastre. Consider acest lucru
un plus față de celelalte persoane care urmează să intre pe piața muncii într -un
domeniu de marketing. Susțin faptul că noi putem avea o pregătire nu neapărat
mai bună, dar consider totuși că suntem cu un pas în fața celorlal ți.” (B. 23,
AIESEC, an I Master)

Proiectul „Discover” vizează, după spusele respondenților, pregătirea tinerilor elevi care
urmează să reprezinte următoarea generație care va ieși pe piața muncii în problemele pe care le
întâmpină. Aceste probleme, ne re latează un respondent de 21 ani, student în anul II licență, își
găsesc remediul în decursul unei luni și jumătate de zile, timp în care studenții internaționali
încearcă să rezolve problemele elevilor vis -a-vis de vorbitul în public oferindu -le principii noi
asupra mentalității altor culturi. Prin acest program le crește eficiența exprimării opiniilor
personale, îi ajută se devină mai practici, devin mai eficienți în rezolvarea problemelor de diferite
tipuri, și nu în cele din urmă, îi ajută să își dezvolt e noi competențe în ceea ce privește
comunicarea.

Acest program are rolul de a -i ajuta pe tinerii elevi să înțeleagă diferențele deja existente
între culturi și importanța ca toți oamenii, indiferent de origini, culoare sau rasă, să conviețuiască
într-un m ediu fără să existe conflicte între ei, așadar să existe un echilibru în societate.

Episoade de angajare și cum percep piața muncii
Vom urmări în parte cele două organizații, având în vedere cum activitățile lor ca studenți
și membrii ai acestor ONG -uri îi ajută să își formeze o imagine despre piața muncii și așteptările
lor, precum și experiențele pe care le -au dobândit sau le -au avut deja de -a lungul activității și
implicării în proiectele organizației. În evaluarea acestui aspect voi evidenția mai ale s acele părți
pe care respondenții le -au subliniat în interviurile lor, lucrurile pe care ei le -au considerat mai
importante și care, din punctul lor de vedere, meritau accentuate, bazându -ma mai ales pe
aspectele deja evidențiate în paginile anterioare al e acestei lucrări.
Având o arie de acoperire difuză, termenul „muncǎ‟ este unul care lasǎ loc
interpretărilor. De aceea, în situația de față, prin „muncǎ‟, mi -am propus să iau ca termen de
utilizare “doar acea activitate care este făcută în mod voluntar în schimbul remunerǎrii
monetare” (Bills 2004, 5).
Accesarea pieții muncii înainte de finalizarea studiilor, fie acestea elementare, medii sau
superioare, este un fenomen care a apărut în urmă cu câțiva ani. Deși până de curând munca
începea doar după fina lizarea studiilor, acum mulți tineri angrenați încă în procesul educațional
încep să câștige bani prin muncă. În consecință, „studenții -muncitori‟ sunt de două ori
instituționalizați, supunându -se astfel a două seturi de norme/reguli, fiind în același tim p sub
presiunea puterii universitare și a celei de la locul de muncă.
Un aspect interesant relevat de datele colectate prin intermediul cercetării este percepția
referitoare la legătura dintre piața muncii – activitatea profesională derulată de studenți și
conținutul programului de studii urmat de către aceștia. Mai exact, dintre cei 16 respondenți (2-
anul II, linia licență, 2 – anul III, linia licență, 2 – anul I, master, 2 – anul II, master, Facultatea
de Psihologie și Științele Educației, ASPR; 2 – anul II, linia licență, 2 – anul III linia licență, 2 –
anul I, master, 2 – anul II, master, Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor,
ASPR) care au oferit informații referitoare la acest aspect, consideră că relația dintre pregătirea
academic ă și activitatea profesională este una strânsă sau foarte strânsă, în timp ce doar 9 cred că

activitatea profesională este slab legată de programul de studii urmat. 7 de respondenți sunt
indeciși cu privire la această legătură.
Din discuțiile purtate cu a ceștia în privința motivației pentru începerea unei slujbe în
timpul perioadei de studii am observat că cei mai mulți dintre respondenții care lucrază în
perioada studenției fac acest lucru pentru a se întreține sau pentru a își îmbunătăți condițiile de
viață. Pe de altă parte, nevoia de a acumula experiență este și ea un motiv important pentru care
aceștia au optat să înceapă un loc de muncă înainte de finalizarea studiilor. O pondere foarte
redusă a respondenților au declarat că motivul care ia determinat să înceapă o slujbă este acela al
excesului de timp liber.
Studenții abordați în acest studiu consideră că în ceea ce privește piața muncii, societatea
noastră încă nu este capabilă să asimileze atât de multă forță de muncă specializată în servicii,
cât furnizează universitățile. Mulți studenți își găsesc un loc de muncă într -un domeniu diferit
față de specializarea pe care le -a oferit -o pregătirea academică,
Ajungând în acest punct al discuț iei nu se poate omite faptul că așteptările multor studenți
sunt de a avea la finalizarea studiilor o diplomă perfect pliabilǎ pe un anumit loc de muncă și
faptul că numărul absolvenților din fiecare vară este mai mare decât numărul locurilor de muncă
pentru persoanele cu pregătire universitară,iar astfel nu orice abs olvent se poate integra imediat
pe piața muncii. Ceea ce consider că nu este încă suficient de clar pentru studenții din anii
terminali, sau pentru absolvenții de studii superioare, este faptul că educația nu mai poate fi
privită ca o etapă pregătitoare, n ecesară înainte ca individul să înceapă să muncească.
Un alt factor care este facilitat apariția așa -zișilor „studenți -muncitori” îl reprezintă
ofertele de locuri de muncă. Studenții abordați in studio consideră ofertele de pe piața muncii, ca
având grade de dificultate diferite, domenii foarte variate, dar și posibilitatea de a opta pentru un
anumit program de muncă, că pentru ei mult mai ușor în prezent să obțină un loc de muncă. Nu
lucrează neapărat într -un domeniu asemănator formării lor educaționale, ci mai degrabă ocupă
poziții care nu necesită o pregătire specială sau calificările de care dau dovadă, însă această
situație nu poate fi generalizată la toți studenții care muncesc. Totodată ei afirmă că deși se
utilizează în mod frecvent internetul, aces ta nu reprezintă o modalitate de informare în ceea ce
privește un posibil loc de muncă, cel mai sigur acesta poate fi găsit pe teren în comparație cu
ofertele de muncă existente în ziare.

A doua modalitate de căutare a unui loc de muncă o reprezintă cuno ștințele, beneficiu de
care profitǎ mai ales studenții din Cluj. Mulți dintre respondenții care au venit la Cluj în
momentul începerii facultății se considerǎ dezavantajați față de colegii lor clujeni, care reușesc
mai ușor să acceseze piața muncii având cunoștințe care le -ar putea înlesni procesul. Având în
vedere că deja un număr foarte mare de studenți dedică mult mai mult timp locului de muncă
decât studiului în cadrul facultății, se poate interpreta faptul că studiile nu reprezintă prioritatea
princip ală pentru student.
În concluzie în ceea privește opinia studenșilor cu care am discutat se conturarează
imaginea generală a studenților români sub aspectul situației socio -economice a acestora și a
relației lor cu piața muncii.

,, Prea puține sunt oport unitățile pentru student, astfel încât ei să se dezvolte
personal, să -și dezvolte aceste competențe transversal, cum ar fi deprinderi de
comunicare, foarte importante pentru a te prezenta la un interviu.”( F, 22,
FSEGA, AIESEC, an III, licență)

La fel ca și în cazul studenților de la Facultatea de Științe Economice și Gestiunea
Afacerilor, studiul realizat pe studenții de la Facultatea de Psihologie și Șiințele Educației a
relevat faptul că aceștia sunt într -o măsură destul de mare mulțumiți de cunoștințe le acumulate și
abilitățile formate în cadrul facultății și masterelor, recum și de relațuia cu profesorii, aceștia
menționând, însă, că este nevoie de o mai mare corelație a conținuturilor teoretice ale
disciplinelor cu cadrul actual și cu cel specific na țional. De asemenea, masteranzii incluși în
acest studiu își doresc un volum mai mare de activități practice care să contribuie la asimilarea
mai eficientă a informațiilor teoretice, precum și eliminarea acelor discipline sau conținuturi
teoretice care du blează ceea ce au studiat în ciclul de licență. Pentru a le facilita intrarea pe piața
muncii, o mansterandă din anul II în vârstă de 24 ani, ne spune că este importantă „Definirea
calificării de psiholog și a descriptorilor sectoriali de învățare, în vede rea adaptării
programelor de master în psihologie la nevoile pieței muncii” . Vorbind cu acestea despre
dorințele lor pe care și le -au dezolvtat din timpul facultății au fost facilitarea relației dintre
studenți și piața muncii, astfel încât aceștia să cuno ască nevoile și provocările reale ale pieței
muncii, dezvoltarea resurselor sau ale disponibilităților de integrare pe piața forței de muncă,

planificarea traseului educațional fiind primul și poate cel mai important pas în managementul
carierei. Planifica rea și gestionarea traseului educațional conturează profilul studentului ca
specialist din domeniul vizual, aspirant la un viitor loc de muncă. Creșterea angajabilității
studenților în domeniile de studiu absolvite va fi sprijinită de: dezvoltarea abilităț ilor de
prezentare în cadrul unui interviu de angajare însușirea cunoștințelor și dezvoltarea abilităților de
redactare a unui CV, portofolio, scrisoare de intenție, etc. adaptate la standardele de calitate
actuale informarea legată de accesarea oportunită ților de angajare (târguri de job -uri, baze
electronice de job -uri, etc.) informarea despre antreprenoriat, freelancing în domenii creative.
Pentru a face legătura dintre reușita academică, ONG și piața muncii, ne vom baza pe
ceea ce ne -au spus studenții în timpul interviurilor. Cel mai important criteriu de selecție pe piața
muncii este CV -ul. Atunci când te angajezi ți se cere experiență într -un domeniu. ONG -uri au
început să le faciliteze munca studenților odată cu implementarea legii voluntarului și a cceptarea
punerii în CV a activității din cadrul unui voluntariat. Astfel, ONG -uri sunt considerate a fi un
plus pentru CV -uri studenților. Din cele relatate mai sus, observăm că studenții din AIESEC au
oportunități diverse de muncă, de la bănci până la in stituții de cercetare, asistenți vânzări,
domeniu IT, ș.a.m.d., avându -se în vedere aptitudinile dezvoltate de -a lungul activității lor în
acest ONG.
În cazul celor de la ASPR, din spusele unui student din anul II licență în vârstă de 21 de
ani, prin acea stă organizație le este mai ușor să își găsească un loc de muncă, el deja profesând în
domeniu. A spus că a primit foarte multe recomandări de la cei din funcțiile de conducere și a s -a
implicat încă de la început în tot ceea ce s -a putut tocmai pentru a -I fi mai ușor să profeseze.
„Fără muncă, nu poți face nimic!” – relatează acesta. Așsadar, aflăm că implicarea este cel mai
important factor în organizații. Implicarea, ambiția și dorința de autodepășire. Îmbinarea a ceea
ce se învață în facultate cu munca din organizație poate fi considerat a fi a unn alt factor.
Vorbind cu studenți membrii în ASPR și AIESEC am aflat că e foarte important modul cum
aplici cunoștințele învățate la cursuri și seminare în task -urile care ți se dau în organizație.
„Sunt studen ți care nu prea dau pe la facultate. În schimb au activitate ridicată
în organizație. Cu toate astea, cei care merg frecvent și la facultate și sunt activi
în același timp și în organizație au un plus față de prima categorie.”
(F., 23, ASP R, linia Master)

Conlcuzii

Lucrarea de față încearcă să ofere o imagine de asamblu asupra tinerilor studenți membrii
ai organizațiilor studențești, în acest caz ASPR – Facultatea de Psihologie și Științele Educației și
AIESEC – Facultatea de Științe Econ omice și Gestiunea Afacerilor de la Universitatea Babeș –
Bolyai, Cluj -Napoca, și a modului cum aceștia își fac intrarea pe piața muncii. Am încercat să
abordez această temă din mai multe perspective, ținând cont de deciziile pe care studenții le fac
începân d cu alegerea facultății și influențele exterioare asupra acestei decizii și modul cum au
intrat în aceste organizații studențești, precum și activitățile desfășurate și experiențele acumulate
de-a lungul timpului.
Primul contact cu tere nul atuni când am început această cercetare a constat în creearea de
legături între mine și cei pe care urma să îi intervievez, pentru a -mi fi mai ușor să am o discuție
liberă cu aceștia pe tema care mă interesa. Astfel, după ce s -a creeat o legătură, am stabilit cu
fiecar e din cei 16 respondenți o întâlnnire pentru a -I putea intervieva. Cu această ocazie am
reușit să surprind unele aspecte despre facultatea la care aceștia studiază, ONG -ul din care fac
parte, cum suplimentează activitățile din ONG ceea ce li se predă la fa cultate și cum se pot pune
în aplicare aceste lucruri în ceea ce privește intrarea acestora pe piața muncii. Programul celor
care sunt în ONG -uri este foarte aglomerat, însă niciunul din cei 16 respondenți nu s -a plâns de
acest aspect, spunând că dacă ar f i să o ia de la început, ar alege să ia aceeași decizie.
Prin metoda interviului semi -structurat am putut obține date foarte importante, de la
materiile preferate până la locul unde ar dori să se aganjeze, câte ore petrec la facultate și câte și
le dedic ă activității din ONG. Consider că aceste date au fost foarte puțin influențate, deoarece
am încercat să intervin cât mai puțin, iar atunci când am intervenit am folosit întrebări de
susținere pentru ca aceștia să spună cât mai multe detalii, fără însă a -I face să răspundă într -un
anume fel, lăsându -le libertatea de exprimare. Tot această metode de cercetare m -a ajutat să
clarific anumite aspecte pe care nu le -am înțeles din răspunsurile lor sau informația era
incompletă, punând întrebări de completare.

Baza teoretică pe care am utilizat -o aduce în discuție o inegalitate de șansă atunci când
vine vorba despre primul factor studiat în această lucrare, și anume instituțiile de învățământ
universitare. Pierre Bourdieu ne spune că există o inegalitate de șans ă atunci când vine vorba de
clasa dominantă și cea dominată, clasei dominante fiindu -I atribuit un capital cultural mult mai
mare, astfel încât se consideră că aceștia sunt superiori clasei dominate. Această teorie este însă
contrazisă de principiile pe ca re le -am găsit, cu ajutorul respondenților, în ceea ce privește
criteriile de selecție în ONG -uri. Indiferent de clasa socială din care faci parte, indiferent cum ai
intrat la facultate, indiferent dacă ești din clasa dominantă sau cea dominată, șansele su nt egale
atunci când vine vorba de implicare într -o organizație studențească. Rolul acestor organizații este
de a-l ridica pe individ la un alt nivel decât acela de la care a pornit când a intrat în organizație,
de a-l face să își depășească limitele și să prindă mai multă încredere în forțele proprii.
Mai mult, experiențele pe care le au în ONG -uri îi pregătesc pentru următoarea etapă, și
annume intrarea pe piața muncii. Mulți dintre ei se implică în tot felul de intership -uri care îi
pregătesc pe un anu mit domeniu, oferindu -le apoi șansa să se angajaze la firme cu care aceștia au
colaborări, fie în țară, fie, în cadrul AIESEC, chiar în afară. Pregătirea care li se oferă în ONG –
uri este superioară celei din facultate deoarece se pune mult mai mult accent pe practică și pe
activitățile desfășurate în cadrul acestora.

Referințe bibliografice

Bills, D. B. (2004). The Sociology of Education and Work . Oxford: Blackwell
Bourdieu, Pierre (1984) Homo Academicus . Paris: Editura de Minuit
Bourdieu, Pie rre (1999) Ratiuni practice . Editura Meridiane, Bucuresti.
Bourdieu, Pierre Jean -Claude Passeron (1967) Comparabilité des systèmes d'enseignement, în
Robert Castel și Jean -Claude Passeron (coord.), Éducation, développement et démocratie .
Paris: La Haye.
Bourdieu, Pierre și Jean -Claude Passeron (1964). Les héritiers. Les étudiants et leurs études ,
Paris: Editura Minuit.
Bourdieu, Pierre, și Jean -Claude Passeron (1990). Reproduction in education, society and
culture . London and New York: Sage Publications..
Edgell, S. (2006). The Sociology of Work: Continuity and Change in Paid and Unpaid Work .
London: Sage Publication
Giddens, A. (2000). Sociologie. Bucuresti: All.
Marx, K. (1966). Muncǎ salariatǎ si capital. Opere alese în două volume , vol. 1, pp. 47 -81.
București: Editura Politică.