Imaginea Lui Antim Ivireanu In Societatea Romana

Imaginea lui Antim Ivireanul in cultura romană

Antim Ivireanul s-a născut în anul 1650 în Iviria. Cele mai importante lucrări le-a avut in Țara Românească unde a îndeplinit funcții diferite,precum cea de egumen al mănăstirii Snagov, episcop de Vâlcea și mitropolit in Țara Românească. În același timp, a fost și un mare om de cultură: gravor,teolog,tipograf și autor al celebrelor Didahii. Pentru monumentalele sale contribuții ce i-au adus un anumit statut in Țara Românească, Biserica Ortodoxă Romănă a decis să îl sărbătorească pe data de 27 septembrie.

În decursul anilor 1691-1716 acesta a avut o importanță deosebită atât pentru Țara Românească cât și pentru alte țări prin tipărirea a 65 de cărti, dintre care 39 au fost făcute chiar de el. Din cele menționate, 30 erau scrise in greacă,22 in română,una in slavonă,6 slavo-române,2 greco-arabe,una greco-română și una greco-slavo-română. Tipăriturile sale sunt unele diversificate: cărti biblice,cărti de slujbă,cuvântări bisericesti, cărți de învățătură pentru preoți, lucrări de filosofie etc. Numeroasele sale lucrări i-au adus un prestigiu neîntâlnit.

Prin contribuția sa tipografică, indirect a ajutat numeroși credincioși greci si georgieni. Prin acest lucru, Ortodoxia românească a beneficiat de un prestigiu deosebit în rândul popoarelor ortodoxe. Multumită lui, la București,Snagov,Râmnic si Târgoviște s-a creat o societate plină de corectori,gravori,traducători ce au lucrat împreună pentru a relata o versiune cât mai corectă in limba romană.

Prin importantele și numeroasele sale lucrari,dar și toate caracteristicile acestora,este considerat cel mai mare tipograf din cultura medievală românească. A avut un rol semnificativ în introducerea completă și definitivă a limbii române în slujbă, în acelasi timp, deși străin de neam, a creat o limbă liturgică românească, înțeleasă și folosită până azi.

În istoria Bisericii românesti au existat numerosi ierarhi,ctitori vrednici care au rămas in constiinta neamului,dar niciunul nu s-a apropiat de valoarea lui Antim. Comparativ cu ceilalti,acesta s-a daruit pre sine cu totul neamului românesc. Acest devotament benevol îi conferă o valoare deosebită,georgianului românizat.

Nicolae Iorga afirmă că nimeni în istoria țării nu s-a mai adresat cu atâta asprime. Tot Nicolae Iorga îl compară pe acesta spunând că are „ceva din suflarea lui Bossuet”.

„Didahiile”

Deși celebrele sale „Didahii” au fost rostite pentru prima dată in urmă cu 300 de ani in Catedrala mitropolitană,acestea încă sunt actuale si pot fi citite și in zilele noastre pentru analiza psihologică de care dă dovadă si darul observației realiste cu care a fost înzestrat.

A îmbogatit limba română

Cele mai valoroase lucrări ale Sfântului Antim Ivireanul sunt vestitele Didahii –învățături- prin conținutul lor. Acestea constau în 28 de predici rostite la diferite sărbători bisericești crestine. O alta importanță a acestor Didahii este reprezentata de caracterul social,Sfântul Antim condamnând prin predicile sale nedreptătile la care erau supusi tăranii de către boieri.

Contribuția sa remarcabilă pentru limba română este evidențiată prin Didahii. Celebrul critic literar George Călinescu spune despre Antim că este un orator excelent,acesta având darul de a izbi imaginatia. Aceste lucruri sunt redate în lucrarea sa „Istoria literaturii române”. Prin comparațiile,metaforele,epitetele sale profunde,calde și prin toate procedeele sale stilistice, i-au adus acestuia un loc in fruntea literaturii noastre medievale,fiind considerat unul dintre cei mai importanți scriitori.

Printre numeroasele sale merite pe care le-a avut pentru Țara Românească se regăseste și acela al desăvârsirii procesului de românizare a slujbelor bisericesti. Atât timp cât a episcopat la Râmnic acesta a tradus cărti precum Liturghierul (fiind prima editie in Țara Românească) si Evhologhionul in anul 1706. Insă,după ce ajunge mitropolit s-a ocupat de traducerea lucrarii „Psaltirea” (1710), „Octoihul” (1712), „Catavasierul” (1714), „Ceaslovul” (1715) etc. Tot Nicolae Iorga spune că prin cărtile sale de slujba in limba romană „datina străină a primit o lovitură de moarte”.

Gabriel Ștrempel îl considera pe Antim Ivireanul ca fiind primul care a îndreptat un atac împotriva străinilor care voiau grecizarea formelor noastre liturgice, prin tipărirea cărtilor în limba romănă sau a indicațiilor tipiconale a celor cu text slavon.

Acesta s-a bucurat de numeroase manifestări religioase în cinstea acestuia ce l-au apropiat atât de mult de Râmnic si de țară. În anul 1999 era alcătuit un memoriu în cinstea lui Antim,numindu-l ocrotitor spiritual al municipiului Râmnicu-Vâlcea.

Sfântul Antim a avut un rol important in viața râmnicenilor. Pentru români acesta rămâne un model de urmat,un personaj unic prin viața sa duhovnicească.

Primele predici originale apar la Antim Ivireanul în „Didahiile”.Singurul care a mai redactat ceva asemănator a fost Varlaam in „Cazaniile” .Prin celebrele Didahii acesta a luat măsuri clare și curajoase ce vizau problemele sociale,morale și culturale pe care le-a întampinat țara și biserica românească.

Datorită numeroaselor sale realizări pentru istoria noastră națională și pentru biserica universală, acesta se înscrie pe vecie în „Cartea de aur” a Țării Românești,fiind un exemplu pentru persoanele care caută mântuirea.

În vremurile respective tăranii ajunseseră să trăiască sub apăsarea unor oameni plini de păcate,vicleni care voiau să profite de pe urma tăranilor. Exploatarea fiscală ajunsese la un nivel foarte excesiv,acest lucru fiind o povară imensă pentru populația săracă. Acest lucru era de neacceptat pentru Antim Ivireanul,atât ca ierarh cât și ca om. Acesta a realizat că pentru a scăpa de relele societații este nevoie de mai mult decât o predică, spunând că fără o ambianță socială prielnică dezvoltării,predica nu inseamnă mare lucru și nu are nicio șansă să-și indeplinească scopul.

Sfântul Antim Ivireanul,fiind o persoană cu convingeri puternice și un set de caracteristici psiho-morale solide,a reusit să devina îndreptarul fiecărui ortodox (să respecte cele zece porunci,să se pocăiască etc). Astfel se contureaza imaginea credinciosului,un model de urmat in concepția bisericii.

În concluzie,Sfântul Martir Antim Ivireanul a avut contribuții imense pentru cultura română din punct de vedere religios,filosofic,filologic. Prin numeroasele sale scrieri a contribuit la îmbogațirea limbii române,dar și la românizarea slujbelor bisericești. Toate acestea i-au creat o imagine favorabilă ce a rămas în istoria culturii române.

BIBLIOGRAFIE

1.http://ziarullumina.ro/cel-mai-mare-tipograf-din-vechea-cultura-romaneasca-22151.html

Cel mai mare tipograf din vechea cultură românească, 26 septembrie 2010, pr. Constantin Cîrstea și pr. Constantin Olariu ,Ziarul Lumina

2.http://ziarullumina.ro/geniul-limbii-romane-descoperit-in-predica-mitropolitului-antim-4728.html

Geniul limbii române, descoperit în predica mitropolitului Antim, 27 septembrie 2011, Augustin Păunoiu, Ziarul Lumina

3.http://ziarullumina.ro/sfantul-ierarh-antim-ivireanul-cu-suflet-de-roman-39124.html

Sfântul Ierarh Antim, ivireanul cu suflet de român, 27 septembrie 2009, Pr. Conf. Dr. Mihai Săsăujan, Ziarul Lumina