Imaginea Lui Antim Ivireanu In Cultura Romana

Imaginea lui Antim Ivireanul in cultura romană

Antim Ivireanul s-a născut în anul 1650 în Iviria. Cele mai importante lucrări le-a avut in Tara Romanească unde a indeplinit functii diferite,precum cea de egumen al manastirii Snagov,episcop de Valcea si mitropolit in Tara Romaneasca. În același timp, a fost și un mare om de cultură: tipograf, gravor, teolog și autor al celebrelor Didahii (o colecție de predici folosite la Marile Sărbători de peste an). Pentru toate faptele ce i-au adus un anumit statut in Tara Romaneasca, Biserica Ortodoxa Romana a decis sa il sarbatoreasca pe data de 27 septembrie.

In decursul anilor 1691-1716 acesta a avut o importanta deosebita atat pentru Tara Romaneasca cat si pentru alte tari prin tiparirea a 65 de carti, dintre care 39 au fost facute chiar de el. Din cele mentionate, 30 erau scrise in greaca,22 in romana,una in slavona,6 slavo-romane,2 greco-arabe,una greco-romana si una greco-slavo-romana. Tipariturile sale sunt unele diversificate: carti biblice,carti de slujba,cuvântări bisericesti, cărți de învățătură pentru preoți, lucrări de filosofie etc. Numeroasele sale lucrari i-au adus un prestigiu neintalnit. Dintre numeroasele lucrări tipărite putem menționa: Mărturisirea ortodoxă a lui Petru Movilă (1699), Învățături creștinești (1700), Floarea darurilor (1701), Noul Testament (1703), Tomul bucuriei (1705), Pilde filosofești (1713), Sfătuiri creștine-politice către domnitorul Ștefan Cantacuzino (1714-1716).

Prin activitatea sa tipografică, el a sprijinit și pe credincioșii de limbă greacă și georgiană, Ortodoxia românească ridicându-se astfel la un prestigiu deosebit în rândul popoarelor ortodoxe (pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. II, București, 1992, p. 149). În jurul tipografiilor de la București, Snagov, Râmnic și Târgoviște s-au grupat și număr de corectori, gravori și traducători care au format o adevărată „lume a cărții“, interesată în munca filologică hrănită mai ales de confruntarea versiunilor în vederea realizării unei corecte versiuni românești și deci în acuratețea termenilor, în viața conceptelor, formându-se astfel o adevărată mișcare intelectuală.

Prin importantele,numeroasele sale lucrari,dar si toate caracteristicile acestora,este considerat –alaturi de Cores- cel mai mare tipograf din cultura medievala romaneasca. A avut un rol însemnat în introducerea completă și definitivă a limbii române în slujbă, în acelasi timp, deși străin de neam, a creat o limbă liturgică românească, înțeleasă și folosită până azi.

In istoria Bisericii romanesti au existat numerosi ierarhi,ctitori vrednici care au ramas in constiinta neamului,dar niciunul nu s-a apropiat de valoarea lui Antim. Comparativ cu ceilalti,acesta s-a daruit pre sine cu totul si cu toate ale sale neamului romanesc. Acest devotament benevol dă o valoare deosebită, excepțională figurii și faptelor georgianului românizat, care a păstorit pe scaunul Țării Românești.

Nicolae Iorga afirma ca nimeni in istoria tarii nu s-a mai adresat cu atata asprime. Tot Nicolae Iorga il compara pe acesta spunand ca are „ceva din suflarea lui Bossuet”.

„Didahiile”

Ca slujitor al altarului, Antim a fost adânc convins de forța înnoitoare a învățăturii Mântuitorului. Dar și-a dat seama că pentru eliminarea relelor societății din timpul lui sunt necesare, pe lângă predică, și alte mijloace de a schimba starea de lucr uri în care se aflau cei mulți și apăsați. Ca și în ziua de astăzi, fără o ambianță socială prielnică dezvoltării sănătoase a credincioșilor, predica nu înseamnă mare lucru și nu-și realizează nici pe departe scopul urmărit.

Desi celebrele sale „Didahii” au fost rostite pentru prima data in urma cu 300 de ani in Catedrala mitropolitana,acestea inca sunt actuale si pot fi citite si in zilele noastre pentru analiza psihologica de care da dovada si darul observatiei realiste de care acesta da dovada.

A îmbogatit limba română

Vestitele lui Didahii (Învățături) sunt foarte valoroase prin conținutul lor. E vorba de 28 de predici rostite în cursul arhipăstoririi sale, la diferite sărbători bisericești, ale Maicii Domnului și ale unor sfinți, la care se adaugă șapte cuvântări ocazionale. Predicile sale au avut și un vădit caracter social, condamnând prin intermediul lor moravurile societății contemporane lui, nedreptățile la care boierii îi supuneau pe țărani, de asemenea, păcate pe care le mustra categoric: necinstirea părinților de către copii, a fețelor bisericești de către păstoriți, frecventarea cârciumilor, nerespectarea zilelor de duminici și sărbători, înjurăturile.

Contributia sa remarcabila pentru limba romana este evidentiata prin Didahii. Celebrul critic literar George Calinescu spune despre Antim ca este un orator excelent,acesta avand darul de a izbi imaginatia. Aceste lucruri sunt redate in lucrarea sa „Istoria literaturii romane”. Prin comparatiile,metaforele,epitetele sale profunde,calde si prin toate procedeele sale stiliste i-au adus acestuia un loc in fruntea literaturii noastre medievale,fiind considerat unul dintre cei mai importanți.

Printre numeroasele sale merite pe care le-a avut pentru Tara Romaneasca se regaseste si acela al desăvarsirii procesului de românizare a slujbelor bisericesti. La mijlocul secolului anterior, erau tipărite în limba română rânduielile tipiconale, în ultimele două decenii ale aceluiași secol erau introduse lecturile biblice în limba română, dar textul liturgic al cărților de cult a fost tradus și tipărit în limba română abia în timpul păstoririi lui Antim Ivireanul. Atat timp cat a episcopat la Râmnic acesta a tradus carti precum Liturghierul (fiind prima editie in Tara Romaneasca) si Evhologhionul in anul 1706. Insa,dupa ce ajunge mitropolit s-a ocupat de traducerea lucrarii „Psaltirea” (1710), „Octoihul” (1712), „Catavasierul” (1714), „Ceaslovul” (1715) etc. Tot Nicolae Iorga spune ca prin cartile sale de slujba in limba romana „datina straina a primit o lovitură de moarte”.

Tipărirea cărților în limba română sau a indicațiilor tipiconale a celor cu text slavon este considerată de Gabriel Ștrempel "un adevărat manifest îndreptat împotriva ideii limbilor sacre, care a ținut neamul nostru în ignoranță spirituală sute de ani, și primul atac al lui Antim îndreptat contra străinilor ce doreau grecizarea formelor noastre liturgice".

Acesta s-a bucurat de numeroase manifestari religioase in cinstea acestuia ce l-au apropiat atat de mult de Râmnic si de tară. In anul 1999 era alcatuit un memoriu in cinstea lui Antim,numindu-l ocrotitor spiritual al municipiului Ramnicu-Valcea.

Importanța pentru râmniceni a celor trei ani de păstorie a Sfântului Antim Ivireanul este dintre cele mai binecuvântate, căci, în trecerea sa printre noi, cel ce avea să aibă destinul unui sfânt și martir a sfințit locul, timpul și calea Râmnicului în istoria culturală și spirituală națională și în cea sud-est europeană. Sfântul Antim Ivireanul rămâne deschizătorul de drum al veacului de aur al culturii vâlcene, iar pentru noi, un model de viață duhovnicească, de slujire și mai ales de echilibru.

În afară de "Cazaniile" lui Varlaam, "Didahiile" lui Antim Ivireanul sunt primele predici originale, vii, luate din actualitatea vremii, primele luări de poziție clare și curajoase față de toate problemele de ordin social, moral, cultural și teologic, pe care le întâmpinau societatea și biserica românească a acelor vremuri.

Beneficiind și de anii de domnie ai evlaviosului și iubitorului de cultură voievod binecredincios Constantin Brâncoveanu, Sfântul Antim și-a înscris numele în cartea de aur a istoriei noastre naționale și bisericești universale, pentru vecie, rămânând o pildă vrednică de urmat pentru cei care caută mântuirea.