Imaginea Liderilor de pe Scena Politică de la Chisinău Văzută de Un Spectator Avizat din România

UNIVERSITATEA ,,BABEȘ-BOLYAI”, CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE POLITICE, ADMINISTRATIVE ȘI ALE COMUNICĂRII

DEPARTAMENTUL DE COMUNICARE, RELAȚII PUBLICE ȘI PUBLICITATE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:

Prof. Conf. Dr. Habil. Flaviu Călin RUS

Absolventă:

Doina STÎNĂ

Cluj-Napoca

2016

UNIVERSITATEA ,,BABEȘ-BOLYAI”, CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE POLITICE, ADMINISTRATIVE ȘI ALE COMUNICĂRII

DEPARTAMENTUL DE COMUNICARE, RELAȚII PUBLICE ȘI PUBLICITATE

Republica Moldova între Est și Vest.

Imaginea liderilor de pe scena politică de la Chișinău

văzută de un spectator avizat din România

Coordonator științific:

Prof. Conf. Dr. Habil. Flaviu Călin RUS

Absolventă:

Doina STÎNĂ

Cluj-Napoca

2016

CUPRINS

INTRODUCERE: Scopuri și metode………………………………………………………………………………….. 4

PARTEA I – CADRUL TEORETIC……………………………………………………………………………………8

CAPITOLUL I

Forme și modele ale comunicării………………………………………………………………………………………..9

I.1. Forme ale comunicării………………………………………………………………………………………………….9

I. 1. 1. Comunicare verbală ……………………………………………………………………………………………10

I. 1. 2. Comunicare non-verbală ……………………………………………………………………………………..11

I. 1. 3. Comunicare interpersonală ………………………………………………………………………………….12

I. 1. 4. Comunicare mediatică …………………………………………………………………………………………13

I. 1. 5. Comunicarea esopică ………………………………………………………………………………………….14

I. 1. 6. Comunicare politică și electorală ………………………………………………………………………….14

I.2. Modele ale comunicării……………………………………………………………………………………………….15

I.2. 1. Modelul lui Meyer-Eppler …………………………………………………………………………………..15

I. 2. 2. Modelul fluxului în două etape ……………………………………………………………………………16

CAPITOLUL II

Mediatizarea liderilor politici…………………………………………………………………………………………….18

II.1. Rolul și obiectivele comunicării politice ……………………………………………………………………..18

II.2. Mediatizarea și descentralizarea comunicării politice …………………………………………………..21

II.3. Comunicarea online ca instrument politic ……………………………………………………………………24

II.4. Socializarea politică. Interacțiunea individului cu instituțiile politice ……………………………..30

II.5. PR politic și strategia de imagine ……………………………………………………………………………….33

CAPITOLUL III

Leadership și comunicare politică……………………………………………………………………………………..40

III.1. Limbajul și discursul politic ……………………………………………………………………………………..41

III.2. Dezbaterile politice …………………………………………………………………………………………………47

III.3. Construirea leadership-ului politic …………………………………………………………………………….50

PARTEA a II- Aplicații practice. Context socio-politic……………………………………………………….59

CAPITOLUL IV

Integrarea Europeană a Republicii Moldova prin prisma opiniei publice, liderilor politici și a mesajelor externe ale acestora……………………………………………………………………………………………60

IV.1. Prezentarea rezultatelor răspunsurilorcetățenilor din Republica Moldova obținute în urma aplicării chestionarului……………………………………………………………………………………………………..60

IV.2. Analiza generală a interviurilor cu politicieni din Republica Moldova așa cum nu ni-i prezintă televizorul…………………………………………………………………………………………………………. 67

IV.3. Concluziile analizei de conținut. Imaginea și discursul liderilor politici așa cum ni-i prezintă televizorul (mass-media și social media)………………………………………………………………..80

IV.4. Concluziile generale ale aplicațiilor practice…………………………………………………………….111

CONCLUZII…………………………………………………………………………………………………………………112

Limite ale lucrării și perspective de cercetare…………………………………………………………………….114

Bibliografie…………………………………………………………………………………………………………………..115

Anexe…………………………………………………………………………………………………………………………..119

Anexa 1 – Grila de chestionar………………………………………………………………………………………….119

Anexa 2 – Ghidul de interviu…………………………………………………………………………………………..122

Anexa 3 – Grila analizei de conținut…………………………………………………………………………………123

INTRODUCERE

Încearcă să ai mai puțin,

ca să poți fi mai mult!

Comunicarea politică și PR-ul politic au devenit importante puncte de referință în contextul desfășurării oricărui tip de activitate de către membrii unei comunități. Cele două concepte fac referire la modul în care organizațiile/ instituțiile politice aleg să comunice cu opinia publică. Lucrarea de față se încadrează în domeniul vast dedicat comunicării și PR-ului politic, prezentând relația dintre acestea în contextul opiniei și sferei publice. Societatea ne oferă modele de comportament. Îi transformă în lideri. Televizorul îi prezintă drept prototipuri umane ideale din punct de vedere al manifestării spiritului civic. Radio-ul ne vorbește despre ei. Îi vedem pe prima pagină a ziarelor. Uităm de comunicarea politică și de existența actorilor politici până la prima logare pe facebook, apoi Internetul explodează afișând lideri corupți sau/ și ,,cu mâinile curate”. Negăm faptul că comunicarea politică ne influențează viața de zi cu zi până ajungem dimineața să ne achităm cafeaua, pentru care plătim TVA-ul, apoi în taxi spre facultate/ serviciu realizăm că plătim dublu, accizele și TVA-ul reprezentând jumătate din prețul benzinei ….

Declarațiile unora dintre ei ne înaripează, ale altora ne îngrozesc. Povestim despre ei, fie ca despre niște ,,eroi” sau ,,lași”. Totuși, cuvintele folosite de noi creează realitatea. Istoria ne prezintă exemple de oameni ale căror vieți și învățături pot să ne inspire. Lideri politici și militari precum Alexandru Macedon, Gingis Han, Napoleon Bonaparte, Thomas Jefferson, Winston Churchill, Ștefan cel Mare, Alexandru Ioan Cuza sunt cei despre care astăzi se vorbește. Liderii politici de azi sunt cei despre care se va vorbi mâine? Pornind de la rolul și obiectivele comunicării politice, studiul Republica Moldova între Est și Vest. Imaginea liderilor politici de pe scena politică de la Chișinău văzută de un spectator avizat din România își propune să confirme/ infirme ipotezele care stau la baza lucrării:

dezinformarea opiniei publice este principalul impediment al integrării RM în UE;

discursul și imaginea liderilor politici periclitează procesul de integrare al Republicii Moldova (RM) în Uniunea Europeană (UE);

mesajele externe transmise de către liderii politici prin intermediul mass-mediei și social media influențează procesul de integrare.

După prezentarea caracteristicilor comunicării politice, PR-ului politic, categorizarea și descrierea formelor și modelelor comunicării, sintetizate în cuprinsul primului capitol ,,Forme și modele ale comunicării”. Studiul Republica Moldova între Est și Vest. Imaginea liderilor politici de pe scena politică moldovenească văzută de un spectator avizat din România abordează condițiile mediatizării liderilor politici, făcând referire și la comunicarea online ca instrument politic al legitimării puterii și acțiunii politice, sintetizând tema discursului și limbajului politic.

Primul capitol al lucrării Forme și modele ale comunicării prezintă principalele definiții ale conceptului de comunicare și PR politic, descrie principalele tipuri de comunicare și analizează trei modele ale comunicării, accentuând utilizarea și raportarea lor la domeniul relațiilor publice și comunicării politice. Concentrându-ne asupra comunicării în masă trebuie în mod inevitabil să studiem comunicarea interpersonală, structura și fluxul de comunicare din cadrul grupurilor și organizațiilor politice.

Al doilea capitol Mediatizarea liderilor politici tratează tema mediatizării politice și descentralizării comunicării politice, făcând referire la relațiile dintre instituțiile mass-mediei și liderii politici. Un subcapitol analizează dezbaterile politice/ publice focusându-se pe comunicarea non-verbală, negociere deschisă a normelor și generarea în comun de semnificații, viziuni și decizii. Aparițiile media ale actorilor politici sunt definitorii în formarea imaginii politice și identificarea opiniei publice cu viziunea și valorile politicenilor. Transmiterea mesajului politic dintre actorii principali ai comunicării politice și jurnaliști către cetățenii obișnuiți reprezintă un proces comunicațional important pentru societatea civilă. Acest proces al comunicării politice este studiat și din perspectiva socializării on-line. Mesajul politic circulând prin intermediul politicenilor și mass-mediei, permite ca acesta să ajungă către publicul consumator. Feedback-ul oferit de către public înseamnă pentru insituțiile media – audiență și pentru liderii politici – voturi.

Capitolul al treilea al lucrării, Leadership și comunicare politică analizează imaginea actorilor spectacolului politic în sfera publică. Există două teorii majore care crează imaginea unui politicieni: una care subliniază calitățile candidatului, iar alta subliniază percepțiile asupra alegătorilor. Imaginea reprezintând o paradigmă dintre candidați, profesioniști și alegători. Opinia ,,publicului” nu este creată complet deliberat, este construită în conflict cu actorii politici, care caută să dețină controlul răspândirii informației și să manipuleze sfera publică. Construirea leadership-ului politic reprezintă un alt mod de introducere a diverselor jocuri de limbaj, care variază în funcție de contextul social. Studiul dat analizează leadership-ul politic prin prisma inovației: liderii arată celorlalți calea, pentru ca aceștia să le imite inițiativele.

Indivizii participă la un proces de formare și dezvoltare în cadrul comunității numit socializare politică, desfășurat prin asimilarea și interiorizarea normelor din cadrul unei culturi politice. Socializarea politică este privită și ca proces de învățare socială, care se realizează pe tot parcursul vieții, asigurând acocierea indivizilor cu aceleași norme, valori, modele în jurul unei ideologii.

Al patrulea capitol include aplicațiile practice cercetarea privind nivelul de informare al cetățenilor din Republica Moldova referitor la procesul de integrare în Uniunea Europeană, în urma centralizării datelor colectate în baza aplicării chestionarelor față în față, analiza interviurilor cu cei trei politicieni din R. Moldova privind aderarea acesteia în comunitatea europeană și analiza de conținut pe baza căreia s-a încercat confirmarea ipotezei conform căreia mesajele externe transmise de către liderii politici prin intermediul mass-mediei și social media influențează procesul de integrare.

Lucrarea de față își propune să prezinte imaginea elitelor politice din perspectiva instituțiilor mass-mediei, opiniei publice, dar și contracandidaților. Diseminarea mesajului politic către grupurile țintă este efectuată prin socializarea on-line (pagini facebook.com, site-uri web), ceea ce permite actorilor politici să-și mediatizeze obiectivele și activitatea. Originalitatea acestei lucrări se datorează domeniului de cercetare, care este unul ,,atractiv” pentru țara noastră. Analiza de imagine a politicienilor din Republica Moldova studiată prin prisma spectatorului avizat din România, acest fapt reprezintă noutatea lucrării, prezentând imaginea scenei politice de la Chișinău analizată din România, jonglând cu termini și noțiuni din domeniul comunicării politice, PR-ului politic și publicității.

Structurată în trei capitole (cadru teoretic), un alt capitol implică informațiile și concluziile obținute în baza aplicării meodelor de cercetare, lucrarea abordează tematica comunicării și PR-ului politic din punct de vedere teoretic și practic. Metodele cantitative de cercetare: ancheta sociologică, folosind ca instrument chestionarul, calitative – interviul, apelând la grila de interviu, dar și analiza de conținut, utilizând ca instrument grila de analiză de conținut.

Partea practică a lucrării s-a bazat pe confirmarea celor 3 ipoteze prin dialog direct cu 3 politicieni reprezentanți/ reprezentativi ai celor 3 ideologii politice din sistemul de guvernare al R. Moldova, dar și prin aplicarea chestionarului societății civile. Comunicarea politică prin mass-media, social media determină și influențează opinia publică. În aceeași lucrare este tratată tema comunicării politice raportată la principalii lideri politici din Republica Moldova. Imaginea creată de aceștia va fi identificată prin discursul politic, dezbaterile publice, aparițiile televizate/ presă, prezența în mediul online. Cercetarea de față îi va ajuta pe practicienii domeniului comunicării și PR-ului politic să înțeleagă funcționalitatea unui sistem politic care face primii pași spre modernizare și democratizare, într-o perioadă când democrația este o un drept al tuturor popoarelor.

Subiectul acestei lucrării poate fi considerat provocator datorită faptului că tratează o temă mai puțin cunoscută publicului din România, dar și incomod din perspectiva subiectelor de analiză, dar mai ales datorită concluziilor care vizează în mod direct activitatea liderilor politici de la Chișinău. Lucrarea oferă explicații în căutarea de răspunsuri și soluții problemelor de legitimitate politică și comunicare electorală pentru specialiștii de PR din Republica Moldova, dar și pentru cei interesați de evoluția scenei politice moldovenești de la independența statului încoace. Din considerantul că politica nu mai este o simplă activitate, acestui domeniu controversat al vieții unei națiuni i s-a creat reguli, legi și norme după care să se ghideze indivizii unei comunități. Tema cercetată în baza aplicațiilor practice, chestionar, interviu și analiză de conținut va oferi suport în crearea ulterioarelor strategii de imagine, promovare a actorilor politici sau chiar din punct de vedere al circulației informației despre un anumit sistem politic.

PARTEA I – CADRUL TEORETIC

Partea întâi a lucrării își propune să introducă din punct de vedere teoretic principalele concepte ale cercetării: comunicare politică, PR politic, leadership politic, discurs și imagine politică, sociologie politică, publicitate politică, opinie și sferă publică. Scopul acestei prezentări teoretice este de a iniția și familiariza cu limbajul de specialitate pentru facilitarea perceperii corelației dintre domeniul relațiilor publice și domeniul politic.

CAPITOLUL I

Forme și modele ale comunicării

Colectivitatea umană nu se poate bucura de o funcționalitate optimă fără utilizarea elementului indispensabil – comunicarea. Formarea vieții sociale nu este posibilă fără a interacționa verbal, iar indivizii conștientizează importanța comunicării în acest context. A comunica este echivalentul lui a spune, a exprima și totodată a convinge. ,,Omul, ca ființă supremă a universului nostru, are un avantaj suplimentar față de celelalte ființe: posibilitatea de a comunica prin limbaj articulat. Această caracteristică a devenit piatra de hotar a civilizației, care, alături de muncă, constituie elementul definitoriu al existenței umane”.

S-a constatat că orice proces de comunicare către public se realizează după principiul eficacității și eficienței. Influențarea pozitivă a receptorului de către emițător transformă actul de comunicare într-un proces motivațional, astfel încât mesajul transmis să fie parte din activitatea destinatarului. Capacitatea de a comunica eficient este o abilitate deosebită a unui individ, care însă poate fi dezvoltată și formată pe parcurusl vieții. S-a demonstrat că modul de comunicare este important, în măsura în care ceea ce comunicăm trebuie să nu fie nu doar valoros informațional, dar să și fie bine structurat, elaborat într-o formă elegantă a comunicării. Standard Dictionary of Social Sciences conturează astfel definiția comunicării: ,,transmiterea unui mesaj care conține informație, idei, atitudini, credințe, etc., de la o persoană sau grup, la alta sau altele, ami ales prin intermediul simbolurilor.”

I.1. Forme ale comunicării

Specialiștii în domeniul comunicării anunță existență unei serii bine definite de tipuri de comunicare, acestea fiind delimitate de criteriul de clasificare. După scopul urmărit, există două tipuri de comunicări: oficiale și neoficiale. După frecvență distingem comunicare permanentă, periodică, aperiodică. După genul de activitate căreia îi este adresată avem comunicare instructivă, profesională și prin intermediul cuiva. Comunicarea verbală, în scris și nonverbală se structurează din punctul de vedere al relațiilor ce se stabilesc între stat și cetățeni. Anunțarea unui afirmații are la bază conținutul informațional care se vrea a fi livrat de către emițător, dar și trăirile pe care acesta vrea să le transmită. Totuși, în momentul în care relaționăm unii cu alții, comunicând, are loc procesul de ierarhizare sau statut social (diferențe de vârstă, notorietate, nivel de inteligență) în baza informațiilor obținute în urma dialogului. Acest proces nu este supus unei comunicări controlate din partea participanților la dialog, ci are loc involuntar.

I.1.1. Comunicarea verbală

Comunicarea verbală folosește cuvântul scris ca mijloc de acțiune, realizată datorită unei limbi comune și limbaj comun face posibilă înțelegerea participanților la dialog în urma unui transfer și contratransfer informațional. La fel de important în procesul comunicării este limbajul folosit alături de limba vorbită, la baza procesului comunicării verbale, aflându-se – conform lui Flaviu Călin Rus – funcția semiotică, care se referă la abilitatea de a opera cu semne și simboluri și ,,desemnează capacitatea indivizilor de a utiliza semne și simboluri ca substitute ale obiectelor, respectiv, a acțiunilor și de a opera cu acestea pe plan mental”. Comunicarea verbală este numită și comunicare codată cu toate semnele limbii vorbite, incluzând toate limbajele specifice folosite în actiivtățile desfășurate cu ajutorul calculatoarelor.

Cuvintele rostite fac posibilă comunicarea dintre indivizi. Grupurile sociale formându-se grație puterii comunicaționale a simbolurilor. Cuvântul rostit a permis ,,stocarea și transmiterea moșteniririi trecutului istoric și a cunoștințelor sub forma miturilor și a legendelor; recunoașterea importanței informațiiloe la care toți trebuie să aibă acces; mistificarea simbolurilor: încălcarea promisiunilor, minciuna, înșelarea, mutrarea, înjosirea și alte comportament puțin constructive”. George Orwell a spus că în momentul când gândul va corupe limbajul, limbajul poate, la fel va corupe gândul.

Informația are valoare în parametrii cunoașterii, comunicarea se referă la acțiune și organizare. Astfel, comunicarea condiționează procesul informațional. Informația presupune comunicare, dar comunicarea nu conduce la informație întotdeauna, în unele cazuri se poate lipsi de ea, în ce ceea ce privește emoțiile, cultura conștiinței apartenenței la aceeași comunitate nu este în conexiune cu conținutul cognitiv, apoi în relațiile de iubire sau în rituri religioase are loc menajarea celuilalt. În această categorie intră și jurnalismul ,,de reverență”, când informația e influențată în baza relației cu sponsorii sau alți actori implicați direct la condiționarea conținutului eufemizat. Alte dificultăți în procesul comunicațional sunt prezentate de Adriana Ritt, ,,Experiența a demonstrat că oamenii sunt cei care atașează semnificații cuvintelor. Aceste condiții sunt de natură emoțională sau se bazează pe experiența participanților la actul comunicațional. Utilizarea jargonului, a clișeelor sau a vocabularului specializat determină alte dificultăți în comunicare”.

I.1.2. Comunicarea non-verbală

Comunicarea non-verbală constituie totalitatea semnelor, gesturilor și a mimicii cu ajutorul cărora indivizii transmit atât mesaje, cât și emoții sau acțiuni de reacție. Între comunicarea verbală și cea non-verbală se situează comunicarea paralingvistică, care însumează ezitări, intonații, pauze, rapiditatea, timbrul vocii… Tot aceste variabile compun comunicarea analogică, care însoțește comunicarea codată. Comunicarea non- verbală funcționează mult mai bine în cazul în care cele două persoane se cunosc, și intersecția sistemelor de codare a informațiilor este mai mare. ,,Cercetătorul R.L. Birdwhistell consideră că aprox. 30-35 % din conținutul mesajului aparține comunicării verbale, restul de până la 100% celei non-verbale, aceste procente fiind valabile doar în cadrul unui dialog social. Experiențe foarte interesate au fost realizate și de E. Mehrabian, care s-a ocupat în special de transmiterea emoțiilor. Mehrabian consideră că aproximativ 7% din conținutul unei emoții se transmite prin canal verbal, 55% prin canal vizual și aproximativ 33% prin canale paralingvistice, restul fiind transmis prin alte canale”.

Canalele de comunicare verbală și non-verbală se divizează în funcție de receptorii sau de analizatorii specifici în canal vizual (analizează schimbul de priviri, expresia feței, ținuta corpului, gesturile, ticurile, mișcarea buzelor, zâmbete…), canal auditiv (decodifică informațiile transmise cu ajutorul cuvântului prin limba vorbită și limbajul folosit. Sursa de zgomot este cea care pertubează perceperea și decodificarea mesajului. Canalul tactilo-chinestezic are misiunea de a decodifica mesajul prin atingerea partenerului, privind preluarea și transmiterea mesajelor cu valoare emoțională, cu precădere pe temperatura corpului. Canalul olfactiv permite organismului să ia anumite măsuri de protecție, existența unui mecanism de apărare care ne feresc de intoxicații cu substanțe nocive sau pentru savurarea unei plăceri. Există un anumit tip de indivizi extrem de sensibili, cu un simț olfactiv foarte bine dezvoltat, care cunosc o persoană după mirosul sau parfumul pe care îl folosește. ,,Informațiile transmise prin analizatorul olfactiv au, în principal, rolul de a umple golul de imagine al unei persoane, care nu poate fi acoperit de către ceilalți analizatori, ajutând la formarea unei imagini globale a persoanei în cauză”.

Canalul gustativ transmite foarte rar informații despre alte persoane prin acest analizator, prin intermediulul acestui analizator se pot decodifica informații dspre gustul alimentelor, fapt care face posibilă acceptarea sau respingerea unui anumit tip de aliment. Al șaselea simț este foarte greu de definit, la fel de identificat persoanele care posedă această capacitate care mizează pe informațiile cu rol de avertisment, de premoniție, de apărare împotriva unor pericole. Utilizarea spațiului este o formă a comunicării non-verbale manifestată prin comportamentul non-verbal. Fiecare persoană are o anumită arie de manifestare specifică în momentul în care interacționează cu ceilalți, zonă de intimitate. Gradul de apropiere sau de depărtare poate atenua simpatia sau antipatia dintre cei doi indivizi. S-a constatat că există indivizi care au manifestări comportamentale non-verbale identice, dar analizate separat în contexte diferite, ele produc foarte rar aceleași efecte, provocând partenerilor de discuție diverse reacții, pentru că simbolizează lucruri diferite pentru fiecare dintre ei.

I.1.3. Comunicare interpersonală

Comunicarea interpersonală spațial este identificată cu orașul californian Palo Alto, acolo unde s-au desfășurat multe studii privind acest domeniu. Interacțiunea cu ceilalți generează necesitatea de a ne regăsi în ceilalți. Eul însumează autoobservațiile și autoanalizele, reflecțiile despre calități personale, relațiile cu ceilalți, locul și rostul oamenilor pe care îi întâlnim în viața noastră. Comunicarea interpersonală implică existența a cel puțin doi parteneri de discuție participanți în procesul de comunicare. Acest tip de comunicare poate fi extins, facilitând partiicparea altor indivizi la dialog. ,,O teoremă a comunicării interpersonale ne spune că de regulă, cu cât legăturile dintre indivizi care participă în procesul de comunicare sunt mai apropiate, mai calde, cu cât comunicarea va fi mai intensă, altfel spus, cu atât transferul, precum și contratransferul informațional vor fi mai mari”. Comunicarea interpersonală ajunge până la identificarea cu relația interpersonală, având dialogul ca forma cea mai răspândită a acesteia. ,,Efectul Steinzor” face referire la comunicarea interpersonală care se desfășoară în prezența sau absența unui lider. S-a constatat că liderii au tendința să se așez, în cazul unei mese ovale sau dreptunghiulare, mai mult spre extremități, poziții din care pot surprinde reacții din partea întregului grup. Relațiile interpersonale, procesele afective și motivaționale tind să se reflecte în dezvoltarea unor structuri care generează raporturi de conflict și de competiție. Motivația și afectivitatea compun nu doar dorința de a-i cunoaște pe ceilalți, ci și modifică conținutul impresiilor formate. Indivizii se vor potența reciproc prin efectul de ecou și de analizator corporal atunci când se află în situații generatoare de afecte. Vom asista la manifestări de entuziasm sau panică. Astfel, afectele cele mai contagioase sunt bucuria, frica și tristeția.

I.1.4. Comunicare mediatică

Comunicarea mediatică sumează toate toate formele de comunicare ce se sprijină pe un suport tehnic având acces la un destinatar individual (scrisoare, telefon) sau colectiv (afișe publicitare, fluturașe publicitare). Comunicarea mediatică modernă răspunde unei existențe politice: organizarea unui ,,spațiu public” pentru discuții de interes general. ,,Comunicarea mediatică este comunicarea intermediată prin intermediul unui mediu. Este important să facem distincția dintre comunicarea mediatică și comunicarea de masă. Comunicarea de masă se realizează prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă, în vreme ce comunicarea mediatică este mediată în general prin intermediul media”.

Conform Deliei Balaban, comunicarea de masă este inclusă în comunicarea mediatică. Comunicarea de masă se realizează prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă, iar comunicarea mediatică este mediată prin intermediul media. Exemplificat ar fi: dacă o persoană comunică prin intermediul telefonului, atunci facem referire la comunicarea mediatică, dar nu putem vorbi de comunicarea de masă, telefonul fiind un mediu de comunicare informală. Astfel, comunicarea prin intermediul televiziunii poate fi considerată în această ordine de idei atât comunicare mediatică, cât și comunicare de masă.

Oamenii politici apelează la mass-media pentru a influența alegătorii, dar la rândul lor și politicienii sunt influențați de mass-media. Acest aspect se manifestă nu doar asupra oamenilor politici, dar și vieții politice în general. ,,Succesul comunicării politice depinde de conștientizarea acestor forme de influență dintre care am reținut personalizarea, spectualizarea, modificarea limbajului politic și apariția unui nou model de reprezentare a puterii”.

I.1.5. Comunicare esopică

Comunicarea esopică reprezintă modalitatea prin intermediul căreia anumite fapte sau/și evenimente, sunt comunicate în mod indirect, nefiind posibilă comunicarea în mod direct. Pentru a realiza acest tip de comunicare, se apelează la fabule, maxime sau cugetări, analogii. Personajele reale sunt înlocuite cu cele imaginare sau uneori, se purcede la înlocuirea personajelor cu animale. Comunicarea esopică a fost folosită în sistemele totalitare de către cei cuprinși în structurile puterii și care doreau să transmită informații doar unui cerc restrâns de persoane, având capacitatea de a decodifica mesaje. ,,În opoziție cu limbajul esopic, prin intermediul căruia se dorește înțelegerea unui mesaj, prezentat într-o anumită formă, limba de lemn are drept scop exact inversul, să se mascheze anumite evenimnete sau cel puțin învăluirea acestora în ceața limbii și a frazelor fără sfârșit. Această limbă de lemn a fost folosită în special în perioada postdecembristă, dar este folosită cu succes și azi de diferit personalități publice”.

I.1.6. Comunicare politică și electorală

Comunicarea electorală nu poate fi percepută fără utilizarea mass-mediei. Atât oamenii politici cât și jurnaliștii consideră că mass-media pot influența convingerile sau comportamentul alegătorilor. Comunicarea politică este definită ca un ansamblu de relații, influențe la nivel psihologic sau social determinat de interacțiunile produse între guvernanți și cei guvernați. Comunicarea politică este caracterizată și de acțiune politică, care devine reprezentativă. ,,Astfel, politicienii dispun de reprezentativitate ideologică sau electivă. (…) Acțiunea politică presupune și existența unui program de acțiuni prezentat ca o necesitate pentru interesul public. … Dimensiunea publică a politicii implică o serie de condiții simbolice precum: trecutul și reputația omului politic, memoria colectivă a electoratului și gândirea convențională la un moment dat”.

Comunicarea politică e caracterizată de o rețea de interacțiuni, ce vizează instituții, actori, proiecte, procese, relații, apoi implică dimensiunea reprezentativă (participanții dispun de un statut public consacratsau îl dobândesc în timpul procesului comunicațional). Comunicarea politică e determinată și de ritualizare, mass-media, dar e și caracterizată de o practică democratică. Autorii americani Denton și Woodward subliniază un act de comunicare devine ,,politic” prin conținut și intenție.

Comunicarea electorală nu poate analizată fără a trata reglementările și ritualurile care alcătuiesc o campanie electorală. Astfel, o campanie electorală oferă posibilitatea lideilor politici să respecte norma participării și a majorității în mod democratic. Apoi, intervine cadrul juridic care observă desfășurarea campaniei propriu-zise, dar și partiicparea la competiția electorală. Din punct de vedere concurențial, campaniile electorale sunt procese atipice care temporal se desfășoară într-un interval de timp variabil de la țară la țară. Comunicarea electorală presupune introducerea și respectarea unor coduri socio-politice privind interacțiunea dintre participanți, mass-media, instituții de sondare a opiniei publice…

I.2. Modele ale comunicării

Explicarea comunicării s-a făcut prin intermediul diverselor modele care au fost construite de cercetători. Fiecare model este legat de un anumit context, epocă și acționează ca un mecanism perceptiv și cognitiv care transformă realitatea în reprezentare. În percepția lui McQuail și Windahl (2001) modele comunicării sunt ,,modalitatea de a cartografia preocupări comune și de a asocia domeniile diferite ale studiilor comunicaționale”. Deutsh a remarcat patru funcții caracteristice unui model de comunicare, aici fiind funcția de organizare, de predicție, euristică și cea de măsurare. Pentru a oferi explicația cum are loc comunicarea, dar și de ce, modelele de comunicare pun accent pe un anumit aspect important din punctul de vedere al autorului. Fiske (1990) spune că elaborarea modelelor este ,,utilă și necesară”, dar ,,trebuie să ne amintim de limitele lor”.

I.2.1. Modelul lui Meyer-Eppler

Modelul lui Meyer-Eppler se referă la comunicarea interpersonală, implicând existența unui emițător, receptor, sursă de zgomot, codare și decodarea mesajului. Conform lui Flaviu Călin Rus în ,,Introducere în știința comunicării și a relațiilor publice” (p.43), acest model se referă la limbajul verbal, dar se poate extrapola și la cel non-verbal. Emițătorul codifică un mesaj, pe care îl transmite unui receptor sau mai mulți receptori. Astfel, mesajul poate fi greu de perceput din cauza sursei de zgomot. Pentru a înțelege mesajul emițătorului, receptorul trebuie să dețină conținut lingvistiv, pentru a decodifica și a oferi replică/ răspuns celorlalți participanți la dialog. Acest proces comunicațional are succes mai mare cu cât se realizează mai bine și mai intens interacțiunea dintre emițător și receptor. ,,Marele salt pe care îl aduce acest model procesului de comunicare îl repezintă luarea în considerare a feedback-ului venit din partea receptorului. Acest model acordă atât emițătorului, cât și receptorului calitate dublă, astfel încât, în cazul transferului informațional, emițătorul are rolul de a emite mesaje, iar receptorul de a le recepta; în cazul contrasferului informațional , receptorul emite, deci se transformă în emițător, iar sursa iminentă, a primelor mesaje se transformă îm receptor”.

I. 2.3. Modelul fluxului în două etape

Acest model se bazează pe cercetarea făcută în 1948 asupra campaniei prezidențiale americane din 1940. Cercetătorii Lazarsfeld, Berelson și Gaudet au conștientizat că niciun model de comunicare cunoscut nu explică rezultatele campaniei din 1940 din SUA. Flaviu Călin Rus în aceeași lucrare afirmă că modelul pleacă de la premisa că nu orice membru al societății poate fi atins direct de mesajele direcționate transmise prin mass-media, observație, de altfel, foarte corectă. A apărut ideea prezenței, la nivelul grupurilor, a liderilor de opinie. Funcționarea procesului de comunicare în doi pași ilustrează: liderii de opinie preiau informația de la surse iminente, informație pe care o transmit altor membri ai grupului. Implementarea ideilor într-un grup de către un lider de opinie depinde de calitățile personale ale acestuia, de personalitatea sa, dar și de cea a celorlalți membri ai grupului, cât și de situațiile și contextul informațional între lideul grupului și membrii acestuia. O problemă depistată în acest caz esteexistența într-un grup mai multor lideri de opinie cu păreri diferite.

CAPITOLUL II

Comunicarea politică mediatizată și dimensiunea verticală

Conceptul de comunicare politică este ,,greu de definit, întrucât se sprijină pe concepte deja supra încărcate de sens, ale căror relații nu pot fi decât problematice și ale căror manifestări sunt multidimensionale”, constuită în jurul intenționalității, comunicarea politică este o acțiune proiectată pentru anumite obiective politice. ,,Barrie Axford consideră că mesajul politic nu poate fi analizat ca pe un obiect autonom, deoarece acesta implică modul în care actorii politici și sociali se raportează la sistemele de comunicare sau de exercitare a puterii”.

Obiectivul acestui capitol este încadrarea comunicării politice în sfera mediatizării și efectuarea analizei comunicării online ca instrument politic. Construirea opiniei publice raportată la relația dintre instituțiile mass-media și actorii politici este un motiv organizator în analiza comunicării politice. Necesitatea de a găsi și de a avea lideri politici este caracteristică și societății contemporane. La fel ,,necesitatea de a curta și organiza masele” a devenit prioritară pentru mediul politic, dar și pentru cel mediatic.

I.1. Rolul și obiectivele comunicării politice

La baza comunicării interumane se află nevoia și dorința de a construi, cu alți membri ai comunității, o formă a realului care să satisfacă și să ofere posibilitatea indivizilor să crească, să se dezvolte, să evolueze. Acest fapt nu este posibil fără discuții, negocieri și conflicte.

Comunicarea politică are scopul să influențeze opinia publică, prin intermediul sondajelor de opinie, astfel oamenii politici, jurnaliștii și opinia publică relaționează pentru a se exprima asupra politicului, sondajele de opinie, fiind considerate obiective din punctul de vedere al receptorului, însă acestea pot denatura adevărul, manipulând opinia publică.

Actorii politici, identificați ca promotori ai unei ideologii politice, transmit opiniei publice mesaje politice care aparțin unui anumit limbaj ideologic. Comunicarea non-verbală, folosită ca tehnică de persuasiune în crearea imaginii actorului politic poate face posibilă identificarea omului politic cu orice cetățean al comunității. Puterea de convingere va crește, iar electoratul va vedea în omul politic un membru al ei, provenit din rândurile comunității.

Comunicarea politică este un ansamblu de norme și valori, care generează acțiuni și proiecte ale oamenilor politici. ,,Regulile de bază ale comunicării politice sunt păstrarea coerenței, adaptarea la prezent, crearea și menșinerea unei identități proprii și coordonarea”. Coerența comunicării politice trebuie concepută între imaginea liderului politic și ideologia partidului din care face parte. Coerența va fi menținută și în cadrul dezbaterilor publice, prin discursul politic, adaptat la prezent, la realitatea socială, economică, culturală și politică (a doua regulă a comunicării politice). Crearea unei identități proprii reprezintă unul dintre obiectivele comunicării politice, elemente unice, cât mai noi posibil, încât să-l diferențieze de ceilați lideri politici. Crearea unei imagini pozitive necesită timp și muncă, iar menținerea ei devine treptat un scop greu de realizat.

Comunicarea ca fapt social și politic, parte structurată a vieții și ordinii sociale, dar, în același timp obiect al cunoașterii, Lamizet vorbește de cele trei dimensiuni ale fenomenului comunicativ, dimensiuni preluate și de Nicoleta Daisa-Neșu ,,dimensiunea socială a comunicării – ne situează în planul relațiilor sociale pe care comunicarea le legitimează, asigurând structura comunității și instituționalizarea ei; dimensiunea culturală a comunicării – desemnează funcția ei de reprezentare, ,,sistemul simbolic de reprezentări și referințe în care ne cunoaștem”; dimensiunea politică a comunicării – angajează raportarea la problematica puterii și a strategiilor ei de impunere, legitimare sau păstrare, prin intermediul semnelor verbale și non-verbale”. Paul Valery spune că politicul acționează asupra oamenilor într-un mod ce amintește de cauzele naturale , ei îl suportă așa cum suportă ,,capriciile cerului, mării, scoarței terestre”.

Comunicarea politică este contribuția pe care fiecare cetățean o aduce la dezvoltarea comunității din care face parte. În urma dezvoltării tehnologiei, comunicarea politică a fost înlocuită de alte concepte precum publicitatea politică, marketingul politic, sondaje politice, sau chiar media politică.

Comunicarea politică a fost surprinsă în diverse definiții, iar în spațiul românesc noțiunea și problematica în sine poate fi considerată relativ nouă. Șoitu desemnează comunicarea politică ca fiind ,,ceea ce gândesc și spun membrii unei societăți, adică opinia publică” sau după Stoicu ,,comunicarea politică include procedurile, normele și acțiunile prin care este folosită și organizată informația politică. A compara comunicarea politică cu o simplă propagandă electorală nu este numai greșit, ci și complet irelevant pentru înțelegerea mersului evenimentelor în domeniul competiției politice. Comunicarea politică nu înseamnă numai tipărirea afișelor electorale sau înregistrarea intervențiilor televizate ale unui candidat. (…) Comunicarea politică se adresează unui public diferit, în situații politice și sociale variabile, dar și în numele unor obiective diverse”.

Dacă e să depășim spațiul românesc, Gerstle oferă comunicării politice o altă definiție ,,un ansamblu disperat de tehnici și teorii, însă ea desemnează și practici specifici politicii. Într-adevăr, ea inspiră strategii și conduite care variază în funcție de pozițiile de putere acupate și de situațiile prin care au trecut actanții reali ai vieții politice.”

Coordonarea apropie comunicarea politică de sistemul relațiilor publice, iar structurarea procesului de crearea a imaginii liderilor politici trebuie să garanteze reușita. Scopul principal al comunicării politice este acela de paradigmă între actorii politici și cetățeni, transmiterea programelor politice, planurilor manageriale, ideile electorale către cetățeni se efectuează prin intermediul comunicării politice. Procesul comunicațional se structurează în baza celor trei ,,efecte ale comunicării politice: cele formatoare de opinie, efecte ale confirmăriilor opiniilor și efecte ale modificării opiniilor”.

Efecte de modificare a opiniei publice sunt întâlnite cel mai des, privind calitatea informației. Comunicarea politică își exercită efectele și asupra grupului țintă, chiar și în cazul creșterii sau descreșterii cotei grupărilor politice în sondajele de opinie. Convingerea membrilor grupului țintă și grupărilor politice, precum și transformarea acestora în simpatizanți sau chiar votanți ai actorilor politici ar reprezenta o reușită pentru liderii politici.

Astfel, ,,Comunicarea politică este o structură de joc care impune un ansamblu de mijloace ale puterii: bunurile, îmsemnele, drepturile, susținerile și cunoștințele. Deci, ea poate fi văzută ca ,,jocul relațiilor de putere, ale cărui resurse și mize sunt mijloacele materiale, simbolice, informaționale, juridice sau chiar umane”. În jocul relațiilor de putere, oamenii politici din societatea contemporană, dar și din timpurile mai îndepărtate, puneau accent pe puterea cuvintelor, care a schimbat regimuri, și a impulsionat acțiuni pentru binele comunității, și chiar împotriva sistemului de guvernare (cei mai înverșunați dușmani ai clasei politice sunt considerați a fi intelctualii scriitori, istorici, filozofi…).

Mesajele politice reprezintă un domeniu de interes pentru comunicarea politică, acțiunea politică necesitând existența unor condiții normative, tematice, comerciale, tehnologice fiind incluse proiecte, intenții, politici publice din perspectiva comunicării publice. ,,Guvernanții sunt apărători ai secretului, justificat uneori prin rațiuni de stat. Guvernanții știu că ,,lucrurile le sunt ascunse”. Arta tăcerii face parte din arta politicii. (Balandier, 2000, 29)”.

II.2. Mediatizarea liderilor politici

Relaționarea dintre instituțiile autohtone și/ sau internaționale mass-mediei și liderii comunicării politice compun dimensiunea orizontală, iar cea verticală însumează transmiterea mesajului politic către comunitate. Prin triunghiul comunicării politice, mesajul politicienilor circulă și pe orizontală și pe verticală. Transformările comunicării politice pot fi înțelese prin prisma a două dimensiuni independente, pe care J.G. Blumler și M. Gurevitch le-au numit mediatizarea (dimensiunea orizontală) și descentralizarea (dimensiunea verticală). Potrivit celor doi autori, prin dimensiunea orizontală a comunicării politice se înțelege relația dintre actorii politiici și jurnaliștii, ca vectori ai mesajului politic. De îndată ce ambii protagoniști ai acestei dimenisuni își folosesc resursele pentru a-și realiza scopurile, actorii politici au nevoie de mediatizare și jurnaliștii de actorii politici, fiind surse autorizate de informație, astfel observăm că relația de superioritatea a uneia dintre entități se transformă în egalitate.

Relația dintre actorii politici și jurnaliști este una de concurență, obiectivul comun fiind cel al creării și transmiterii mesajelor politice către opinia publică. Această concurență implică și stabilirea agendei politice, atât jurnaliștii doresc să-și impună propria agendă media, cât și politicienii vor impunerea unor teme/ subiecte care-i favorizează și care, nu de puține ori, coincide cu opinia publicului.

Un alt punct de vedere asupra relației mass-media – politicieni este fixat asupra oportunității mass-mediei de a stabili agenda politică, astfel deținând controlul. În lucrarea lui W. L. Bennett ,,Către o teorie a relației presă-stat în SUA”, publicată în 1990, autorul insistă asupra teoriei ,,indexării”, prin care mass media urmează drumul prin care guvernul stabilește problemele politice ce trebuie reflectate în prim plan în spațiul mediatic. Stabilirea agendei politice de către jurnaliști, paradoxal nu are stabilit un model. Aceasta variază în dependență de evenimente, probleme care ar putea favoriza sau nu candidatul, schimbări ale puterii instituționale, opiniei, contextul care periclitează creșterea credibilității actorilor politici.

Întregul proces politic nu este colonizat de instituțiile media, apar elemente noi, puterea de influență a publicului care va impune până la urmă agenda mediatică pe internet. Mesajul politic nu mai e transmis de actorii principali ai comunicării, ci chiar de elctorat, are decide ce mesaj sau subiect propus de actorul politic sau societate va fi analizat și dezcentralizat către grupurile sociale.

Procesul de mediere reprezintă modalitatea de a soluționa conflictele pe care amiabilă, apelând la o persoană specializată, numităt mediator, care va oferi soluții eficiente, durabile pentru cele două părți. Acest proces e caracterizat de imparțialitate, încredere, confidențialitea datelor, dar și acordul ambelor părți. Ambele părți realizează că au de câștigat. Însă, înainte de acest proces recomandat este cel de mediatizare. Apelând la principiul conform căruia nimeni nu va veni să te întrebe cu te ocupi, ce merite ai obținut dacă nu se optează pentru mediatizarea indivizilor, proces important și în contextul comunicării politice. Fiecare personaj care urmează a fi prezentat publicului ca fiind viitor candidat, lider de partid trebuie să urmeze strategic pașii de promovare, mediatizare individuală, care să creeze punți între cetățeni și omul politic.

Comunicarea politică, realizată pe verticală, proces numit și descentralizarea comunicării politice reflectă interacțiunea dintre cetățeni și politiceni și mass-media. Audiența este un factor important în acest proces, întrucât este destinatarul mesajului politic, cea care poate pune la dubiu credibilitatea și legimitatea politicii. Mediile virtuale au devenit cele mai noi forumuri de dezbatere publică privind schimbările de pe scena politică, aceste medii ajutându-i pe cetățeni să-și formeze opinii privind cantitatea de informații deținute sau pe care pot să le aleagă. Selecția știrilor este posibilă datorită diversității informațiilor difuzate de politicieni și partidele din care fac parte. Votanții sunt interesați direct de problemele comunității în care trăiesc, comentează deseori, oferind critici, aprecieri sau soluții pentru anumite probleme, mai reticienți sunt față de schimbările altor zone geografice, dar nu total indiferenți. ,,Mai mult, un aspect, foarte important care contestă supremația politică în dimensiunea verticală este dispariția parțială a cetățeanului participativ în actul democratic. Dovadă face faptul că participarea la vot a scăzut drastic peste tot în lume, la fel cum a scăzut și angajamentul oamenilor obișnuiți ca membri ai partidelor politice.”

O altă sintagmă care contribuie la câștigarea cursei electorale este ,,bătălia pentru media”, eșecul acestei bătălii poate însemna și eșecul în viața politică. Însă, uneori, prezența pe prima pagină, în spațiile mass-media nu garantează succesul, din contra poate cauza dezastrul. Uneori regulile și obiectivele instituților media nu coincid cu cele ale oamenilor politici, care trebuie să se conformeze obiectivelor, logicii de producție și obligațiilor pe care le impun instituțiile media. ,,Pentru a putea caracteriza politica drept ,,mediatizată” trebuie să se meargă dincolo de simpla descriere a sistemului care care face ca această meditizare să fie posibilă. ,,O politică mediatizată este o politică a cărei autonomie nu mai există de vreme ce a devenit dependentă în funcțiile sale centrale de mass media și se află într-o continuă transformare ca urmare a interacțiunii sale cu mass-media”, afirmau, în 1999, Gianpietro Mazzoleni și Winfried Schulz.

Dezvoltarea Social Media a favorizat dezbaterea politică, devenind chiar un mecanism prin care sunt inițiate manifestațiile politice, proteste, demonstrații sau simple reuniuni ale politicienilor cu cetățenii. Constatăm că internetul a transformat cetățeanul pasiv- spectator în unul activ și vocal. Propagarea populismului a devenit, după Tasențe Tănase, o schimbare semnificativă a sistemului de comunicare politică mediatizată. Candidații considerați fără șanse apelează la discursuri populiste, retorici extremiste, replici emoționante încercând să se încadreze în contextul dezvoltării unei prese comerciale.

Actorul politic trebuie făcut cunoscut opiniei publice, pentru ca aceasta din urmă să-l cunoască, să-l analizeze și să se identifice cu el. Conform lui Flaviu Călin Rus, există două moduri de aducere la cunoștința opiniei publice actorul sau partidul politic: mediatizarea și acțiunile promoționale specifice. Prin mediatizare, actorii politici pot obține reacții pozitive din partea publicului, dar și daune care pot distruge imaginea acestuia. Specialiștii domeniului comunicării politice acordă atenție deosebită părții de comunicare mediatică nu doar în timpul campaniilor electorale, dar și în afara lor.

Marketingul politic și sondajele de opinie sunt considerate instrumente prioritare în analiza intențiilor de vot, publicitatea fiind considerată esența însăși a comunicării politice. După Lindon, poziționarea candidaților este o parte consituantă a imaginii acestora, compus din trăsături proeminente și distinctive, care plasează candidatul în raport cu ceilalți candidați.

Omul politic trebuie să aibă relații excelente cu insituțiile media, fără să pună bariere în calea jurnaliștilor. Menținerea și promovarea unui climat favorabil cu aceștia, va genera transparența și buna înțelegere cu mass-media. Astfel, este indicată organizarea conferințelor de presă, demonstrând opiniei publice că liderul politic este deschis și corect față de mass-media.

În anii ‘80, politicienii au devenit entuziasmați de posibilitatea utilizării mass-mediei ca instrument de prezentare în fața publicului. Ei au încercat să influențeze și să dirijeze foarte intens fluxul informațiilor și al mesajelor politice prin mass-media. Politicienii și politicile lor au fost decorate și prezentate publicului, formând un spectacol social, având ca actori organizațiile, mass-media și opinia publică.

Conform Cameliei Beciu, ,,jurnalismul este o acțiune publică reglementată după o serie de valori neutrale specifice raționalității publice, dar și acțiune individuală asumată de către jurnalist și redacție; cunoaștere publică, dar în același timp, produs comercial; opinie publică, și în același timp, elită.” Referitor la etica din instituțiile media, ea constă într-un ansamblu de norme profesionale care ,,clarifică din punct de vedere moral relația jurnalistului cu sine, cu sursele de informare, cu instituția sa și cu publicul (Popescu, Bâlbâie, 1998)”. Acest fapt reprezintă o probă etică profesională pentru jurnaliștii care mediatizează domeniul politic, având responsabilitatea să transmită și prezinte informații imparțiale, obiective și transparente. ,,În materie de jurnalism politic, încălcarea eticii începe atunci când se difuzează informații false și când opinia jurnalistului se transformă în propagandă”.

Un alt capitol important în demersul eticii în comunicare reprezintă publicitatea politică, care ia contur de ,,abuziv”. Conținutul verbal al materialului publicitar, stilistica imaginilor pot genera mesaje de publicitate negativă. În prezent, ,,cea mai eficientă cale de a controla abuzul în publicitatea politică constă în acționarea în judecată a producătorilor și sponsorilor care pun în circulație informații false (procedura este însă lentă și afctează rareori rezultatele electorale)”.

II.3. Comunicarea online raportată la actorii politici

Consumul selectiv de informații și mediul online au devenit cele două criterii principale ale consumatorilor de mesaje politice. Opinia publică devine din ce în ce mai selectivă, iar gruparea informațiilor este un obiectiv important al consumatorilor de media. Invadarea spațiului online de diverse site-uri de informare politică scade gradul utilizării ,,vechilor media”, totuși presa scrisă este caracterizată de responsabilitate și atenție sporită, chiar și o participare activă a inteligenței celor ce aleg presa scrisă în detrimentul online-ului. Astfel, actorii politici s-au aliniat noilor tendințe ale mijloacelor de comunicare în masă, pentru a atrage alt tip de auditoriu, dar totodată de a-și păstra publicul fidel după principiul ,,de la mulți la și mai mulți”.

Participarea politică a actorilor sociali prin utilizarea internetului nu modifică opiniile și percepțiile asupra candidatului, nici nu modifică atitudinile deja formate ale utilizatorului. Odată ce accesul la informație este diversificat, are loc fragmentarea opiniei publice, iar acest fapt crește probabilitatea ca oamenii să-și schimbe opțiunile politice configurate. Internetul ajungând fără îndoială o resursă de informare politică pentru electorat, ce contribuie la păstrarea unei relații active dintre cetățeni și instituții, putând prevede transformarea Internetului într-un instrument care facilitează procesul de democratizare a unei comunități.

Comunicarea online oferă informații suplimentare față de mass-media tradiționale TV, radio sau presă, fiind limitate de timp, spațiu de emisie sau număr de pagini. Tot în această ordine de idei, internetul este un mecanism de promovare al actorilor politici și a platformei electorale, devenit indispensabil pentru candidații politici. În acest context se dezvoltă un nou tip de comunicare online, care dezvoltă un nou tip de conceptualizare, noțiuni precum e-gevernare sau e-democrație, fiind ,,un instrument complex de interacțiune între autorități și cetățeni” având rol important din perspectiva studiului. E-guvernământul precum stipulează Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică înseamnă utilizarea internetului ca instrument de valorificare și îmbunătățirii guvernării. Scopul este cel de a crește transparența și gradul de responsabilitate a cetățenilor, oferind posibilitatea de informare și acces la toate schimbările guvernamentale, favorizând încrederea cetățeanului privind nivelul de democratizare al societății.

Democrația digitalizată crează contactul dintre cetățean și stat prin comunicarea cu ajutorul Internetului, în ceea ce privește informațiile sau eventuale răspunsuri ale instituțiile statului de către cetățeni. Macintoch distinge două dimensiuni, referindu-se la conceptul de e-democrație: e-votul, posibilitatea de a vota electronic și e-participarea, dialogul dintre cetățeni și guvernanți. Or, web site-urile, trebuie să faciliteze comunicare dintre cele două entități, fiind mecanismul actual de legitimare a puterii publice, formând veritabile comunități virtuale pentru a-și realiza scopurile. Dezavantajul comunității virtuale față de un grup virtual obișnuit este de departe lipsa sentimentelor, emoțiilor. Sentimentul de apartenență, de a avea influență asupra comunității, de susținere din partea ei, sentimentul de a avea o istorie comună cu alți membri particularizează comunitățile virtuale, constată Tudor Sălcuțanu, Paul Aparaschivei, Florența Toader.

Apoi, s-a constatat că apariția și dezvoltarea comunicării online a schimbat comportamentul consumatorilor de media. Mediul online a generat consumul selectiv de informații, concept esențial pentru a analiza comunicarea politică prin intermediul Internetului. Utilizatorii au posibilitatea de a grupa informațiile în funcție de interesele lor. Există teoria conform căreia mass-media tradițională s-a contopit și formează, în altă formă, cum numim noi new media. Alt concept, însă, particularizează cele două dimensiuni, fiind interdependete, dar diferite. Stilul și maniera livrării informaționale online diferă de cea a mass-mediei tradiționale, bazându-se pe obiectivitate, transparență, veridicitate, corectitudine și libertate. Un studiu coordonat de Tănase Tasențe, ,,Interferences between New and Old Media. The role of Social Media in promoting written press in Romania”, concluzionează faptul că utilizatorii de Internet acordă mult mai multă încredere subiectivității și părerilor celorlalți.

Actorii politici au fost obligați să se adapteze noilor tendințe, elaborându-și strategii de comunicare politică pentru noile mijloace de comunicare în masă. Implicarea media sociale a devenit prioritară în elaborarea strategiilor de comunicare politică, cea mai vizibilă implicare a Social Media în acest sens a fost remarcată în campania din 2008 pentru alegerile prezidențiale din SUA. Maria Magdalena Jianu afirmă ,,nu canale de CNN sau ABC i-au adus victoria lui Obama, ci rețelele de socializare pe Internet, precum facebook, myspace, forumurile, blogurile frecventate în general de studenți (Actualul președinte american avea 3200000 susținători online, față de 5300, cât avea adversarul său, Hillary Clinton)”. Participarea și implicarea cetățenilor în viață politică prin intermediul social media face posibilă răspândirea informațiilor politice, dar și face posibil accesul publicului în viața publică.

New media avansează, la fiecare doi ani se dublează volumul de informații, iar tehnologii noi apar în fiecare an. Dorina Guțu, autoarea cărții New Media, susține că niciun vizionar din secolul trecut, oricât de avântat, optimist sau naiv, nu a reușit să creioneze o imagine cât de cât similară cu realitățile tehnologice și sociale în care trăim astăzi. Politicienii s-au dovenit foarte sceptici în privința utilizării noilor media, unii fiind cu un pas în urma tehnologizării. Anul 2008, la care am făcut referire anterior privind alegerile prezidențiale din SUA, a reprezentat un an important pentru comunicarea politică și campaniile electorale din întreaga lume. Alte exemple care demonstrează cât s-a schimbat PR-ul politic în ultimii ani sunt și alegerile europarlamentare la nivel european din 2009 sau alegerile din Iran din același an, ajunse subiect de nivel mondial datorită noilor media și rețelelor sociale online. ,,O campanie online reușităeste o condiție necesară, însă nu și suficientă pentru a câștiga în alegeri. (…) Internetul oferă posibilități multiple de social networking, iar noile media impun atât regândirea proceselor tradiționale de comunicare cu cetățeanul/ consumatorul/ clientul, cât și găsirea unor mobilități noi de agregare și mobilizare”.

Politicienii au ales să se informeze și să convingă electoratul prin dezvoltarea potențialului noilor media, creându-și bloguri, care au devenit instrumente de comunicare politică. Începând din 2004 blogurile sunt utilizate ca instrument de marketing politic. Astfel, conștientizăm că folosirea noilor media nu este doar suficientă, dar necesară. La cealaltă extremă, Paul Aparaschivei se întreabă dacă, în marea lor majoritate, candidații români, au încercat să creeze în online o imagine care nu se deosebește de imaginea existentă în offline, promovată de media tradițională. Tudor Sălcudeanu ajunge la concluzia că blogosfera politică autohtonă nu poate fi considerată un spațiu public alternativ, fragmentarea politică din offline reflectându-se în mare măsură și în blogosferă.

Apare întrebarea: Care este scopul oricărui partid politic, formațiuni sau grupare politică? Evident, răspunsul corect este cucerirea și menținerea puterii politice, așa se începe capitolul ,,Dialogul surzilor din blogosfera politică românească” din cartea citată, scris de Tudor Sălcudeanu. Fără putere nu există nici organizare și nici ordine. În secolul al XXI-lea, blogurile politice au devenit parte a mecanismului de legitimare a puterii, analizând natura discursivă a acestora. În lucrarea menționată, se conturează ideea conform căreia blogurile fiind caracterizate de interactivitate, ele au devenit parte a unei ordini din societate, care nu e posibilă fără putere politică, la rândul ei, exercitatea puterii este imposibilă fără legimitate, iar, blogurile fac parte, direct sau indirect, din mecanismul de legimitate a puterii politice.

,,Contribuțiile lui Lazasfeld la studiul comunicării de masă, dar și descoperirile altor specialiști, dintre care îl amintim pe Carl Hovland, au dus la apariția teoria efectelor limitate ale mass-media, care, o bună bucată de vreme, a fost interpretată ca o teorie privind influența nulă a mass mediei asupra comportamentului electoral”. Practic, blogurile politice modelează agenda media, pentru a avea succes, informațiile trebuie să se supună logicii de selectare a știrilor, după care se ghidează mass-media tradițională.

Redescoperirea Internetului a creat opinii conform cărăra noul mediu de comunicare este o paradigmă de interacțiune dintre lumea reală și cea virtuală în interesul sferei politice, întrucât favorizează creșterea participării politice a cetățeanului. Reacțiile comportamentului uman par să nu se schimbe, în măsura în care modul de comportare a cetățeanului din lumea reală este același ca și în mediul online. ,,Așa cum anumite categorii electorale citesc numai anumite ziare sau urmăresc doar anumite posturi de televiziune, la fel și electoratul online preferă să caute informație politică numai pe anumite site-uri”. Un alt avantaj al comunicării online este acordarea participanților la discuție timp de reflecție pentru a putea să-și construiască opinia/ viziunea și să ofere replici bazate pe argumente clare.

Deținătorii informației, statul, politicieni, jurnaliști și alți lideri de opinie, au început să cedeze în fața numărului mare de prosumer (termen folosit prima dată de A. Toffler în ,,Al treilea val”, 1980). Utilizatorii web 2.0 au devenit producători de informații, nu doar consumatori, atunci apare întrebarea unde îi putem întâlni pe prosumeri? Câteva platforme FaceBook, MySpace, Youtube, Flickr, Wikipedia, Mixx, Twitter, Second Life și orice blog, însă acum 15 ani, ideea că un utilizator obișnuit să poată produce știri cu un singur click era de domeniul științifico-fantastic, reișind din faptul că accesul la Internet este posibil de peste 25 de ani.

Cât de credibile sunt blogurile? Ce anume oferă credibilitate blogurilor? Blogerii sunt deseori martori ai unor evenimente, astfel ei oferă informații din prima sursă. Contribuția lor în contextul unor catastrofe naturale sau precum tsunami-ul din Asia 2004, sau atentate teroriste din Asia, SUA sau scandalulul în care a fost implicat Ministrul Transporturilor, Ludovic Orban din decembrie 2007, sunt exemple care atestă acest fapt. Se poate întâmpla ca informațiile din media tradițională să fie incomplete, iar un blog să ofere dovezi despre un accident/ faptă. Un alt punct de vedere care oferă credibilitate blogerilor este sinceritatea cu care aceștia își construiesc interesele politice, exprimându-și deschis propria părere. Link-urile și vizualizările pot garanta succesul unui blog, acesta adunând în jurul lui un grup omogen de utilizatori, în acord cu ideologia dominantă. Un factor de risc privind credibilitatea unui blog este dezvoltarea unor relații de simpatie cu clasele politice, pe măsură ce crește popularitatea unui blog, asemeni relațiilor existente în cazul jurnaliștilor.

Fiecare politician trebuie să-și facă intrarea în blogosferă, pentru că activitatea acestuia va fi ușor următită, ,,blogul ajută la creșterea notorietății”, diseminează informații și oferă posibilitatea ueni deschideri spre un public mai tânăr, însă ,,nimeni și nimic nu garantează că acești oameni te vor vota, dar ei vor vorbi despre tine în cercul lor de prieteni”. Apoi, înseamnă și mediatizare, presa iubind noutatea și prin urmare e dornică să urmărească politicienii care au blog. Pentru ca să fii mediatizat, trebuie să fii remarcat. Un blog garantează și corectitudine. Mesajul va fi preluat exact din postările autorilor de pe blog. Și, neapărat răspândirea informației, constatându-se că blogurile sunt mult mai citite decât site-urile politice, orice postare va fi ușor transformată într-o știre. Apoi, blogul umanizează și creează imaginea unui politican.

,,Prin prisma marketingului politic și a potențialului pe care cifrele îl reprezintă pentru politicieni, ,,blogurile au reprezentat cea mai nouă formă de comunicare online a informațiilor politice în anul 2004. Unii cercetători au numit-o chiar ,,prima dovadă că internetul este, de fapt, o instituție politică în sine”. Blogul reconfirmă teoriile care spun că media, fie ele vechi sau noi, ajută mai degrabă la consolidarea opțiunilor electorale deja existente, decât la schimbarea lor”. Blogul adună oameni și creează o comunitate online, care poate aprecia activitatea unui politician, dar o și poate critica, primind reacții sau răspunsuri la întrebări.

II.4. Socializarea politică. Interacțiunea individului cu instituțiile politice

Opinia publică dorește să afle informații, tratându-le din postura unui judecător în probleme de importanță publică. ,,În corelație cu opinia publică a apărut conceptul de sferă publică, ce desemnează spațiul social condiționat istoric în care informația, dezbaterea și ideile pot circula în societate și în care opinia politică poate fi formată”. Puterea se constituie și se subordonează conform responsabilităților care se divizează, privind apartenența politică și participativă în procesul de guvernare. Conform afirmației lui Valery domeniul politicului e cel unde ,,totul se păstrează doar prin magie”, ,,revendicarea raționalizării, tehnicizarea mijloacelor puterii nu modifică deloc câmpul de acțiune al acesteia”.

Acțiunile reprezentanților politici actuali impun afirmarea competenței, fără ca aceasta din urmă să fie suficientă. Actorii politici trebuie să fie competenți și responsabili pentru reprezentările colective. Socializarea politică oferă societății civile posibilitatea de a empatiza sau nu cu un reprezentant al puterii. Crearea imaginii unui politician poate fi făcută prin evidențierea calitățiilor actorului politic sau prin sublinierea percepțiilor asupra comunității. ,,Publicul nu este liber, el este creat direct de către sistemele de comunicații, în conflict cu actorii politici, care caută să rețină controlul răspândirii informației”.

Odată ce sunt fixate normele și valorile care caracterizează o societate, este important să se promoveze consensul și coeziunea, evitându-se fragmentarea acesteia. Divizarea unei societăți se produce în urma alternativelor și opțiunilor politice, evitându-se (ignorându-se) contrariile care se exclud și totodată se condiționează.

Indivizii sunt liberi să aleagă candidatul dorit conform așteptărilor și necesităților individuale. Ei aleg dacă să meargă la vot și mai ales cu cine să voteze. Alegătorii sunt foarte atenți atunci când au de ales între un candidat care a schimbat partidele și un anul care nu a făcut acest fapt. Astfel, descriindu-se viața socială în ceea ce privește politicul din perspectiva alegerilor electorale. Baza genetică a vieții sociale este conversația. Nu este nici publică, nici privată, este socială. Pentru a demonstra că dialogul este sufletul democrației, Schudson (1997) identifică două tipuri, cea sociabilă și cea care e bazată pe rezolvarea problemelor.

Procesul de formare și dezvoltare la care participă indivizii, asimilând normele și valorile culturii politice din sistemul politic este numit socializare politică. În cazul în care indivizii nu se adaptează condițiilor impuse de mediul politic, în societate se formează dezechilibru al acestui proces de socializare politică. ,,Orice societate cât de cât evoluată presupune o anume stratificare, mai mult sau mai puțin complexă, pe măsura nivelului de dezvoltare atins. (…) Scopul fundamental al oricărei puteri politice este de a asigura funcționalitatea întregului corp social. Ea servește necesității interne de menținere a ordinii și coeziunii societății, de asigurare a echilibrului diferitor segmente ale acesteia.”

Socializarea politică apare – scrie Virgil Măgureanu- ca o dimensiune a proceselor generale de socializare și prezintă grade diferite de complexitate în funcție de condiții biologice și psihologice în care are loc, dar depinde și de compatibilitatea interacțiunii dintre individul supus socializării și sistemul politic care guvernează. Atfel spus, socializarea politică impune asocierea de modele, valori și norme. Apariția factorilor de socializare influențează și determină acest proces: vârsta, statutul/rolul, pregătirea individului, dar și zona de formare: familia, școala, armata, colectivul de muncă.

Conform teoriei marxiste, ordinea claselor sociale este dictată de sfera economică, fiind definite de locul și rolul acestora în sistemul de producție. Clasele sunt constituite dintr-un număr mare de indivizi, care au aceleași preocupări și trăiesc în condiții asemănătoare, realități care sunt determinate economic și care acționează politic în lupta dintre ele. Deși clasele conțin oameni, ele nu reprezintă sume ale oamenilor, ci relații între oameni.

Comportamentul politic se va forma/ modifica/ adapta în funcție de competențe și gradul de confort al indivizilor în mediul în care se află, astfel, interacțiunea cu comunitatea și cu instituțiile politice nu se explică decât prin prisma rolurilor sociale, care îi sunt atribuite în comunitate sau de către aceasta. Pe toată durata vieții, individul ia parte la acest proces de formare și învățare socială, care evoluează ca un proces de socializare politică.

În acest proces de învățare intervine personalitatea individului, perspectivele temporale, biografie și latura emoțională a acestuia. Dacă un individ emigrează spre un alt sistem politic, din punct de vedere cultural el își păstrează unele moduri de comportament care vin în contradicție cu normele culturale ce trebuie asimilate. Pe bună dreptate, se spune că ,,că orice societate este nu numai locuită, ci și exprimată, iar în cadrul ei, orice regim și putere politică nu numai își exercită dominația, dar își și exprimă identitatea, ,,personalitatea” proprie, prin două modalități principale: prin ideologie și printr-o întreagă simbolistică: drapele, embleme, steme, culori, uniforme, imnuri, ceremonii, mituri… Simbolurile politice au scopul să trezească la cei care le adoptă anumite sentimente politice, convingeri și chiar apartenențe, făcând posibilă recunoașterea între membrii unui grup care se identifică politic, cum a fost cămașa verde a legionarilor. Cămașa în sine nu are o semnificație politică, dar în momentul în care este o piesă a uniformei purtată purtată de cei din partid, atunci ea devine simbol politic.

Noul comportament politic se construiește pe baza existenței și utilizării relațiilor politice, precum și motivațiile și atitudinile individului ce l-au determinat să aleagă noul mediu social, dar și forțele de inerție rezistente la schimbare, identitatea etnică se erodează sub presiunea culturală și politică occidentală. Și totuși mulți oameni nu-și exprimă opinia cu privire la evenimentele care au loc în jurul lor, preferând să fie sau să pară indiferenți. Adriana Ritt identifică 4 cauze ale acestui fenomen și anume vocabularul prea sărac pentru a exprima corect păreri și sentimente, teama de a nu dezvălui prea multe informații despre propria persoană, credința că ceilalții îi vor face să se simtă vinovați pentru părerile/ sentimentele lor și teama de a nu face rău altora.

În timpul socializării, interacțiunea individ-societate poate construi o punte activă a intersubiectivității din valorile și normele comunicate prin intermediul diferitor căi și mijloace. S-a constatat că indivizii nu pot singuri să facă posibilă înțelegerea personalității politice și a acțiunilor ei, individul nu poate fi pus decât în situație (terminologie existențialistă a lui J. P. Sartre) și pentru că nu există factori ,,exclusiv” individuali. ,,Persoana umană, redusă la o pură singularitate individuală, este o aberație.” Psihologii sociali și sociologii recunosc că printre colectivități există ce respectă normele sociale, alții le respectă. Astfel, ,, individul nu poate fi separat, de mediu decât în scopuri analitice și didactice.”

,,Individul, scrie Sapir, simte mai curând că el nu cunoaște modele culturale ale grupului său și le aplică cu toată inocența, fără ale descrie conștient”. Grupul devine instanța socializării politice cu rol important în formarea formarea orientării politice, fiind incluse familia și școala (primele instanțe), apoi biserica, armata, mass-media, partidele politice. Instanțele asigură reproducerea socială, generează opinii și atitudini influențând formarea comportamentului politic. Nu există frontiere rigide între politic, social și personal, socializarea politică devine parte a socializării generale, iar sistemul politic este doar o parte a sistemului social global.

Legătura substanțială dintre cultura politică și procesele de socializare politică determină apariția cerințelor noi, restructurarea sistemului de valori, care impun o resocializare politică. ,,Resocializare prin care cetățenii urmau să deprindă exigențele noilor tipuri d ecomportamente politice urma să ia timp și participare la campanii electorale succesive”.

II.5. PR politic și strategia de imagine

Edward Bernays, unul dintre părinții PR-ului spunea că ,,misiunea cea mai înaltă a unui consilier în PR în societatea în care trăiește este crearea unei conștiințe publice”. Dr. Rex F. Harlow a analizat 472 de definiții ale PR-ului și a formulat o altă definiție, bazată pe aspecte teoretice, cât și practice: ,,Relațiile Publice reprezintă acea funcție dictinctă de management care ajută la stabilirea și menținerea unor canale mutuale de comunicare, înțelegere, acceptare și cooperare între o organizație și publicul acesteia; implică administrarea problemelor și a dificultăților; ajută corpul managerial să fie informat în permanență, dar și sensibil la opinia publică; definește și întărește responsabilitatea conducerii de a respecta interesul public; ajută conducerea să fie în permanență conștientă de schimbările existente, pe care ulterior să le folosească în mod eficient, acționând ca un prim sistem de alarmă ce contribie la anticiparea unor tendințe; întrebuințează ca mijloace principale cercetarea temeinică și comunicarea și etica”.

PR-ul politic a creat necesitatea de a distinge scopurile de mijloace. Lipsa de sensibilitate la această distincție naște controverse, pentru consilierul PR fiind important nu mijloacele lui, ci scopurile actorului politic. ,,În concepția mea, scopurile trebuie să fie morale, dar mijloacele nu trebuie și nici nu pot fi; mijloacele sunt amorale! În fond, pledez pentru crearea unui nou tip de specialist, care să fie și moral și eficace”, argumentează Dumitru Borțun, în lucrarea ,, Relațiile Publice și noua societate”.

PR-ul politic descrie strategiile și tehnicile de creare a imaginii intra- și interelectorală a actorilor politici. Crearea unui profil- imagine a actorului politic și de a-l lansa în mentalul colectiv este principala responsabilitate a consilierilor de PR politic, care trebuie să analizeze, organizeze și deruleze campaniile electorale din timpul alegerilor.

Astăzi niciun actor politic nu joacă singur numai pentru plăcerea publicului, ar fi naiv să credem că nu există adversari și că nu va exista manipulare din punct de vedere moral, pentru că întotdeauna există cel puțin un adversar. Astfel, crearea unei strategii de imagine este necesară raportând personajul consiliat la persoană publică, organizație/partid și țară. ,,În definirea Relațiilor Publice, noțiunea centrală este aceea de încredere; scopul final fiind credibilitatea subiectului. Încrederea și credibilitatea sunt borne ce trasează granițele dintre Relații Publice și alte activități, cum ar fi propaganda, reclama și publicitatea”. Consilierul de PR politic trubuie să imprima candidatului consiliat prima regulă de bază a comunicării sociale eficiente: dacă imaginea ,,altora” nu corespunde cu imaginea noastră despre noi, principalii vinovați nu sunt ,,alții”, ci noi. Când înregistrăm eșecuri în comunicare, primii pe care trebuie să-i chestionăm suntem noi înșine.

Imaginea actorilor politici este principalul factor de manipulare și dezinformare a opinei publice. Imaginea liderilor politici și rolul pe care și-l asumă țin cont cont de așteptările poporului pentru a-și asigura o bază de legimitate și solidaritate față de electorat. Personalitatea liderului devine echivalentă cu cea a mulțimii, creată din non-personalitate ei. ,,Politica respectă o regulă de aur a naturii umane, care spune că este mai eficient apelul la memorie decât la inteligența mulțimilor; prin urmare devine ,,forma rațională de exploatare a fondului irațional al maselor”. Imaginea actorului politic trebuie să corespundă cu ceea ce cetățenii doresc să găsească în el. Imaginea propusă de Machiavelli identifică instituția princiară cu divinitatea, eroul sau profetul. ,,Nici un principe nu va izbuti să dobândească mai multă prețuire decât acela care va săvârși fapte mărețe și care va da pilde rare despre însușirile lui”.

,,Arenele sportive pot funcționa foarte lesne ca rampe de lansare pentru figuri politice. În general, evenimentele din sport sunt mai cunoscute decât cele din politică și, de cele mai multe ori, sunt de un interes mai mare, pentru că oferă și iluzia participării.” Orice personaj politic care apare pe scena politică trebuie să-și asume un rol, în primul rând pentru a avea un loc al său, pentru a fi putea identificat cu un caracter. Conform lui F.C. Rus în cuprinsul lucrării ,,PR politic”, PR-ul politic trebuie să să-și deruleze strategiile conform devizei: ,,acționează echilibrat și sigur, dar nu greși”.

Publicitatea politică promovează și formează imaginea unui candidat și/sau partid politic. ,,Scopul principal al publicității politice este acela de a influența opinia publică, astfel încât să-i apropie acesteia preferințele de actorul politic promovat. La rândul ei și publicitatea politică manipulează.”

Construcția viitoare a imaginii sistemului este o provocare pentru consilierul de PR, care trebuie să cunoască realitățile sistemului, aplicând metode socio-psihologice de evaluare precum, chestionarele, interviurile, observațiile. Astfel, se vor crea 3 tipuri de date relevante despre sistem: pozitive, negative și neutre. Apoi, va se purcede la promovarea imaginii, funcție ce aparține consilierului de PR, care se divide în două subetape. ,,Prima se referă la șlefuirea proiectului de imagine, până când acesta satisface cerințele consilierului PR și empatizează cu mentalul colectiv al grupului și al populației căreia i se va adresa sistemul”, devenind capabil să creeze și totodată să mențină apariția trend-urilor. Cea de-a doua subetapă este promovarea proiectului de imagine prin mijloace proprii, promovând orice tip de mesaj pe care consilierul de PR îl consideră oportun și indicat și/sau prin mass-media, unde controlul consilierului scade și crește necesitatea de a observa ceea ce mass-media dorește să promoveze.

În domeniul politic, consilierul PR are responsabilitatea de a colabora cu organizațiile, formațiunile sau partidele politice, și inevitabil cu reprezențanții acestora. Foarte rar se întâmplă ca consilierul de PR să coopereze cu candidați politici independenți. Conform lui Flaviu Călin Rus în lucrarea sus-citată, PR-ul politic se axează atât pe comunicarea politică, cât și pe marketingul și managementul politic. ,,La nivel macro considerăm că orice consilier pe probleme din domeniul politic trebuie să folosească cele patru reguli și patru strategii în construcutl de imagine al actorului politic.” Aici se include strategia de proiectare a a unui profil al candidatului, strategia de informare a opiniei publice, strategia de formare a încredrii intrasistematice a actorului politic promovat și a încrederii actorului politic în forțele proprii, strategia verbală și nonverbală.

PR-ul politic se începe cu evaluarea/ consilierea actorului politic. Strategia de promovare implică analiza potențialului și capacităților individuale, astfel se încearcă a cunoaște pe cât de bine posibil pe candidatul ce urmează a fi consiliat, aplicându-se dialogul direct, analiza CV-ului, jocuri de rol, teste de cultură generală, interviuri de la apropiați, observații. După evaluarea individuală, care se va axa în egală măsură pe dimensiunile cognitivă, afectiv-emoțională, pe personalitate, dar și aspectul fizic, carisma acestuia, consilierul PR își va crea o viziune asupra ,,totului unitar individual reprezentat de actorul politic” (F.C. Rus). Cel de-al doilea aspect, deloc neglijabil în evaluarea candidatului politic este evaluarea poziției pe care o are acesta în preferințele electoratului, detectabilă prin aplicarea sondajelor de opinie, care reprezintă nu doar opinii despre actorul politic, dar și despre partidul pe care acesta îl reprezintă.

Strategia de promovare impune utilizarea instrumentelor mass-mediei: publcitatea plătită, publicitatea creată prin materiale de presă, conferințe de presă, ,,product placement”-ul. Promovarea actorului politic prin publicitate plătită se realizează în baza unor contracte, prin care se stabilește amplasarea în pagină a unor articol (în cazul ziarelor, revistelor), frecvența difuzării și intervalul orar ales (TV, radio) în dependență de mesajul adresat și transmis unui număr cât mai mare de cetățeni. În urma cercetărilor de pe piața mass-mediei din România s-a constatat că ora de vârf la radio este între 6.00 – 8.00 dimineața și la TV, 19.00 – 23.00 seara, încât dacă consilierul PR își dorește audiență maximă pentru mesajul promovat, acesta va trebui să fie difuzat în cadrul acestor intervale, care costă și cel mai mult. ,,Product placement”-ul face referire la poziția ocupării știrii în ziar sau intervalul orar la care e difuzată știrea la TV/radio. Tot în acest interval orar, analizat mai sus este indicată apariția unui actor politic în cadrul eventualelor interviuri, talk-show-uri poltice. O altă formă de promovare este organizarea conferințelor de presă sau alte evenimente de ordin social, cultural și/ sau sportiv, în care se invită reprezentanți ai mass-mediei și astfel se garantează o vizibilitate mai mare actorului/actorilor politici. Mass-media are nevoie de evenimente atractive, noutăți pentru a avea un număr cât mai mare vizualizări, astfel dacă un eveniment este captivant, probabilitatea ca el să fie promovat în mass-media este mai mare.

Strategia de formare a încrederii intrasistematice este caracterizată de prezența încrederii în interiorul unui partid. ,,Cu cât un actor politic e mai prețuit, cu atât membrii de partid și simpatizanții se vor strădui mai mult să-i promoveze acestuia o imagine publică pozitivă. De asemenea, încrederea și prețuirea reciprocă a membrilor de partid, formate în afara unor interese individuale de grup, contribuie substanțial la menținerea coeziunii interne și a unității partidelor politice”. Consilierul de PR trebuie să conecteze conducerea partidelor cu membrii simpli/ cetățeni. Crearea de imagine a unui actor politic nu este posibilă fără încrederea actorului în sine însuși, iar consilierul de PR tebuie să-l convingă în ceea ce privește cultivăriea self-esteem-ului, echilibrului emoțional și siguranței psihologice.

Cea de-a doua componentă a creării strategiei de imagine prin mijloace proprii este strategia verbală și nonverbală, punând accentul pe discursul politic, gestică, mimică. Conștient de faptul că comportamnetul nonverbal conferă greutate discursului politic, actorul politic trebuie să se documenteze, astfel încât să convingă opinia publică. Manifestările publice trebuie gândite bine strategie care să susțină în continuu imaginea acestuia, aplicarea celor patru reguli ale comunicării și PR-ului politic fiind necesare: păstrarea coerenței (atât în interiorul unui iscurs, cât și între discursuri, menținută între limbaj verbal și non-verbal, discurs și ideologia partidului, vestimentație chiar), adaptarea la prezent (empatizarea cu colectivitatea, normele și valorile prezentului, cuprinse în mentalul electoratului), crearea și menținerea unei identități proprii (apartența actorului politic la un anumit partid, și la grupul tuturor politicienilor, diferențiere la nivelul întregului grup al politiicenilor și în cadrul propriului partid) și coordonarea (și control, ordonarea tuturor elementelor unei strategii de imagine într-un plan).

Strategia de imagine se bazează și pe utilizarea tehnicilor comunicării politice și PR-ul politic, propaganda (formă persuasivă de direcționare a mesajelor politice) și manipularea politică (formă de direcționare a electoratului spre un scop bine stabilit). ,,PR-ul politic reprezintă o madalitate prin care se realizează imaginea și identitatea actorului politic, având drept scop crearea unor punți d elegătură între acesta și electorat. PR-ul politic utilizează instrumente, metode și strategii din domeniile comunicării, lingvisticii, managementului și marketingulu, socilogiei și psihologiei, ajutându-l pe actorul politic consiliat să obțină un număr cât mai mare de voturi”. PR-ul politic este utilizat nu doar în perioada electorală, dar și în cele extraelectorale, având rolul de a menține și crește imaginea actorului politic la nivelul opiniei publice.

Categorizarea strategiilor de imagine se realizează astfel: strategii de tip discursiv, care pun în prim plan discursul actorului politic și strategii de tip marketing care pun accentul pe imagine văzută ca un ansamblu de caracteristici. În elaborarea unei strategii trebuie de analizat și de focusat atenția asupra punctelor stabe ale candidatului, acestea vor fi atacate de către adversari, potențiali votanți, consilierul de PR având misiunea de le minimaliza sau ascunde în limita posibilităților, evidențiind constant atuurile. Sondajele de opinie sunt instrumente indicat utilizate pentru a stabili profilul candidatului, valoarea candidatului va rezulta din prezentarea ,,pattern”-urilor pozitive și discurs. Un concept bun al unei strategii de imagine, conform lui F. C. Rus este unul pe placul electoratului, atractiv pentru nehotărâți, un concept reprezentativ pentru actorul politic, bazat pe diferențiere specifică, dinamic, simplu și care să nu poată fi atacat de contracandidați. Tot în aceeași lucrare, ,,PR politic”, autorul prezintă caracteristicile generale ale unui proiect de strategie de PR, care trebuie să includă promovarea discursurilor (accent pe dimensiunea afectiv-emoțională), focalizarea pe campania de tip marketing și PR politic, dispersia de informații să se facă prin mijloace proprii și prin mass-media, utilizarea metodei progresive de creștere a imaginii, preluarea conducerii campaniei de către candidat, recomandate sunt aparițiile alături de contracandidați mai puțin pregătiți, având un candidat puternic și vice-versa, crearea mesajelor electorale conform ,,pattern”-ului informare-convingere, promovarea imaginii actorului politic asociată cu termenii continuitate, siguranță, echilibru, dinamic, om bun la suflet, modest, înțelegător.

Instrumentele necesare pentru crearea unei strategii de imagine sunt afișele, fluturașii, banerele, calendarele, pungile, șepcile, insignele, mapele, pixurile… toate având un element asociat cu actorul politic, sigla, sloganul sau culorile partidului. Imaginea poate fi creată și prin scrisori deschise către cetățeni, birou de informare, sponsorizări, participare la comemorări sau evenimente cu caracter istoric, meeting-uri directe cu cetățenii… Pentru succesul campaniei este oportun să se aplice modelul tristadial de PR politic, care oferă spectatorului o viziune mai amplă și mai dinamică a celui ce candidează, identificarea acțională a alegătorului cu un anumit actor politic. Dacă prezentăm un actor politic ca fiind un client al mătușii X, care vinde varză în piață, votantul va gândi: ,,Candidatul X e ca mine, chiar cumpără produse din aceeași piață ca și mine…”. Imaginea actorului politic din cadrul modelului tristadial se va forma din spoturi audio și video, discursuri, articole în presă însoțite de fotografii, din slogane, materiale publicitare și din totalitatea acțiunilor desfășurate. Tehnica afișajului este la fel importantă pentru indivizi, prin analizatorul vizual sunt percepute peste 90% din informații despre mediul extern. În cadrul utilizării acestei tehnici se aplică afișele, piramidele de informare și banerele. Pentru o mai bună vizibilitate și rezultat ridicat, este indicat ca instrumentele enumerate să fie aplicate în locuri cât mai aglomerate. Alte tehnici de promovare a imaginii sunt sloganul, personalizarea, diferențierea specifică și folosirea luminii. Alte două situații trebuie luate în calcul atunci când creăm strategia de PR: atunci când candidatul politic candidează pentru al doilea mandat, acesta trebuie să evite confruntările pentru a nu fi atacat privind posibilele nerealizări, iar dacă candidează pentru un prim mandat, indicat este să iasă în evidență prin contrast cu candidatul său, aducând în cadrul unor emisiuni de profil politic persoane care dețin o anumită funcție publică, pentru a influența electoratul.

PR-ul are un principiu, care se poate aplica și în cazul creării strategiei de imagine Fă ceva bun și apoi vorbește despre asta! Astfel, devii un personaj interesant și pentru instituțiile mass-mediei, având șanse să se discute despre tine și să rămâi o perioadă îndelungată în memoria colectivă. Despre cât de inteligent ești, puțină lume vrea să afle, dar despre faptele/ acțiunile tale întreprinse, candidații politici vor reuși să capteze atenția mulțimii.

CAPITOLUL III

Leadership și comunicare politică

Principalul obiectiv al acestui capitol este încadrarea discursului politic și dezbaterilor politice în contextul comunicării politice emise de liderii politici, cât și rolul acestora din perspectiva democrației deliberative. În acest sens, democrația deliberativă este democrație discursivă (Dryzek, 1994). Dialogul este fundamental pentru crearea și menținerea unei societăți democratice, democrația participativă determinând ,,existența opiniilor, conștiința existenței unor opinii alternative și calitatea argumentării”, cea din urmă ne orientează spre dialogul dintre liderii politici și cetățeni bazată pe rezolvarea problemelor. Puterea exemplului poate fi edificatoare atât pentru acțiunile proprii, transmisă prin faptele liderilor politici. ,,Dacă vrei să ajungi undeva, cel mai bine e să găsești pe cineva care a fost deja acolo”, spune Robert Kiyosaki. ,,Toate greșelile pe care le vei face în viață au fost făcute deja de cei care au mers înaintea ta pe cale. Toate problemele cu care s-a confruntat și se va confrunta vreodată cineva au fost deja trăite”, continuă Robin Sharma. Indivizii se modelează în permanență unii pe alții, se inspiră din succesele unora și eșecurile altora. Însușirea ideilor, emoțiilor, și chiar a atitudinilor comportamentale conturează propria identitate a unui individ. Și totuși, de ce doar unii pot fi (ajung să fie) lideri?

III.1. Limbajul și discursul politic

Nu ar trebui sa omitem că politica își constuiește efectele ideologice pe utilizarea limbajului și discursului. ,,Limba – grație infinitei capacități generative, dar și originare, în sensul lui Kant, pe care i-o conferă puterea ei de a produce în existență reprezentarea colectiv recunoscută, și astfel realizată, a existeneței – este, probabil, suportul prin excelență al visului de putere absolută”. Dacă ,,migrația ideilor”, cum spune Marx, dezvoltă câmpul de producție politică, cei mai dotați cu capital cultural și dispun de capabilitate sunt susținuți să producă propriile acte și opinii politice.

Discursul politic trebuie să devină și să rămână un instrument al adevărului și al dreptății. Scopul discursului trebuie să fie dezvoltarea societății, totul cu și pentru oamenii ei. Discursul politic trebuie perceput ca pe o variabilă a demnității și al toleranței, o paradigmă între arta retoricii și domeniul politic. Singurul mod de a te impune în viața publică a comunității este cel de a convinge poporul prin cuvânt. Actul de a concepe un discurs politic se bazează pe studiul din punct de vedere istoric, social, politic, cultural și economic. ,,Orice discurs politic funcționează pe baza unei argumentații convenționale corespunzătoare cu rolul ,,instituției” (un partid, minister, președinția, o comisie) și cu imaginea publică a omului politic care reprezintă instituția respectivă”.

Pretențios și complex, auditoriul devine tot mai greu de convins, discursul politic fiind un instrument de cucerire a puterii. ,,Pe umerii acestui discurs apasă o responsabilitate, deoarece are puterea de a influența întreaga existență a comunității. Poate schimba regimuri de guvernare, înlăturând de la putere personalități ademenitoare, orientând opțiunile electoratului și strategiile oamenilor politici, năruind destine, insuflând speranțe, modificând chiar cursul istoriei, la un moment dat”. Discursul politic bine argumentat poate condiționa câștigarea puterii, libertatea de exprimare fiind o condiție pentru construirea unei societății democratice.

,,Dobândirea puterii (legitimarea), în orice regim politic, are ca fundament discursul politic, care se angajează pragmatic, țintește puterea, preluarea și gestionarea ei”. În funcție de mesajul livrat prin discursul politic, indivizii pot alege, propune sau se pot identifica cu actorul/ actorii politici. Actorul politic pentru a-și păstra credibilitatea își va construi discursul politic axându-se atât pe comunicarea verbală, cât și cea non-verbală.

Masele acordă votul de încredere și astfel prin discursul politic (ideologic, propagandistic, doctrinar, publicitar…) se poate accede la putere. ,,Legimitatea este deci urmarea firească a credinței poporului în legimitate, iar puterea legitimă este sinonimă cu autoritatea și reprezintă capacitatea de a obține supunerea fără recurerea imediată la forță. Puterea se bazează pe constrângere, iar puterea legitimă pe consesns”

Discursul politc convinge masele, indiferent dacă acesta are loc în campanii electorale sau nu, având rol de informare. Orice temă poate fi abordată pe orice cale de către discursul politic, care analizat ca discurs de legitimare a puterii sau a aspirației la putere devine o luptă acută de interese. Liderul politic trebuie să fie capabil prin discurs chiar să manipuleze masele, făcându-le să fie alături de el în acțiunile sale.

Scopul unui vorbitor este cel de a convinge, de a obține atenția celor ce îl ascultă, considrat de unii artă și de către alții știință exprimarea clară, expresivitatea, corectitudinea și totodată norma de politețe primează în orice situație. La cealaltă extremă, ,,Vorbirea nearmonioasă, dezordonată, gângăveala, construcția vicioasă a frazei, articularea defectuoasă a cuvintelor, lipsa de expresivitate, neorânduiala frazelor etc. trădează lipsa de cultură sau un nivel sărac al acesteia”.

Formele actuale ale discursurilor de legitimare utilizează elemente religioase și naționaliste se regăsesc/ regăseau la Mihai Ghimpu, Vitalia Pavlicenco (R.Moldova) Gigi Becali, Corneliu Vadim Tudor (România). Aceste alemente asigură un grad de popularitate, care înseamnă intenție de a vota și de a obține votul. Discursul politic privit ca o formă prototipică a comunicării politice însoțește întotdeauna un act politic. În ce condiții un discurs devine politic? Dacă are loc evaluarea situațiilor de interes public, apoi trebuie să se autoevalueze adevărat și corect mesajul transmis și primit. Înainte de valoarea informațională a conținutului propriu-zis, discursul politic se vrea caracterizat prin valoarea de adevăr, care funcționează și niște strategii de credibilitate, care devin chiar garantul acestor valori de adevăr. Un discurs politic prin prisma unui discurs al puterii prin ambiguitatea intenționată, caracter disimulat al mesajului, tonalitate imperativă, substractul explicit polemic dau forță unui discurs.

,,Trăsăturile limbajului politicienilor de care vorbeam la începuutl acestei investigații, precum aascundere, ambiguitate, aparență etc., se regăsesc, la nivelul strategiilor de construcție a textului și în utilizarea, destul de frecventă, a actelor indirecte de vorbire. Efectul persuasiv este cu atât mai mare cu cât nu se cere ceva în mod direct, ci imediat”. Faptul că un text politic este caracterizat printr-o funcție persuasivă de grad maximal care vizează modificarea unor convingeri, sentimente, credințe și acțiuni ale celui persuadat determină prezența succesului și apariția insuccesului.

Definită ca ,,lato sensu”, puterea politică este echivalentul influenței, care începând cu persuasiunea îmbracă toate formele influenței. Discursul politic, ca discurs al puterii pune accentul pe credibilitate, auditoriul fiind dezideratul neîncrederii și incertitudinilor. Discursul analizat prin prisma carismei are ca temei calitățile ,,supranaturale” ale liderului, calități care atrag masele, astfel încât acestea să urmeze încrezătoare liderul. Carisma liderului politic se bazează pe intuiție, inspirație, imaginație și inteligență remarcabilă, pentru că poți avea conținut, dar remarcabil este modalitatea și capacitatea de a-l livra. ,,Domeniul politic este, prin excelență, un spațiu de manifestare a conflictului ideologic, iar discursul politic încearcă să reflecte tocmai această realitate, aflată într-o permanentă dinamică în raport cu alte tipuri de realități”, deosebindu-se de alte domenii prin scopul discursului politic care urmărește cucerirea, menținerea și gestionarea puterii, nefiind neutru și având un caracter partinic.

O altă formă a discursului politic este discursul politic doctrinar prin care colectivitatea va beneficiază de soluții, propuneri, planuri de activitate a liderilor politici. Acest tip de discurs politic doctrinar este axat pe doctrina partidului poliitc pe care îl reprezintă. Acesta poate fi liberal (valorile etice liberale: toleranța, dialogul, încrederea), conservator (inegalitate naturală între oameni, rolul tradiției pentru asigurarea stabilității), neoconservator (stat unional, caracteristici ale discuruslui liberal și conservator), democrat-creștin (reducerea inegalității dintre săraci și bogați, condiții de existență a poporului), partidelor de centru (promotor al ,,valului verde” și întoarcerea la sate), partidelor ecologiste, socialiste, extremiste de dreapta, totalitarist (crearea omului nou, prin controlul total asupra modului d egândire, comportament și asupra sentimentelor).

,,Discursul iresponsabil”, numit de unii, auzit de ceilați devine o previziune rezonabilă. ,,Cuvintele politice – programe, promisiuni, previziuni sau prognosticuri (Vom câștiga alegerile!) – nu sunt niciodată verificabile sau falsibicabile logic; ele nu sunt adevărate decât în măsura în care cel care le enunță (pe cont propriu sau în numele unui grup) e capabil să le facă adevărate din punct de vedere istoric, făcându-le să se producă în istorie; ceea ce depinde în mare măsură, și inseparabil, de aptitudinea lui de a aprecia în mod realist șansele de reușită ale acțiunii menite să transftranspună în realitate și de capacitărțile sale de a mobiliza forțele necesare lui de izbândă”. Explicația acestei afirmații ne-o oferă poststructuraliștii, care spun că indivizii ascult, citesc și înțeleg nu cu sensul pe care l-a intenționat emițătotul, autorul.

Discursul politic televizat oferă majorității, nu ceea ce suntem tentați să credem, posibilitatea de a-i cunoaște pe politicieni, ci de a-i vedea pe liderii politici. Televiziunea concentrează informația imaginii, punând accentul pe formă, insistând pe conflicte, elemente de noutate și șoc, inedite, care contribuie la pierderea profunzimii discursului politic, de aceea se recomandă ca discursurile politice televizate să fie susținute de un lider politic cu potențial fizic, prezență de spirit. În același timp, un politician care nu dispune de carismă, s-ar putea să fie evitat de televiziuni, discursul său neavând impactul dorit asupra publicului. În comparație, presa scrisă va insista asupra ideilor și aspectelor pragmatice, într-o manieră logică, ceea ce mediul televizat plasează pe plan secund, după imagine.

Discursul politic actual, manifestat prin cuvântări (aniversare, electorale, congrese politice, raporte, apeluri, adresări către țară/ popor, conferințe de presă, ședințe dezvăluie particularități ale ueni societăți democratice, de aceea actorul politic trebuie să-și construiască discursul nu pe norme și legi, ci prin impresiile pe care oratorul reușeste să le sădească în sufletul lor. Masele nu sunt infleunțate prin rațiune, ci prin natura instictelor, actorii politici evocând imagini vor cuceri auditoriul, pentru că masele gândesc numai în imagini. Discursul politic trebuie să construiască modele credibile pentru comunitate, pentru că aceasta va încerca să le imite (Ex.,,Fac așa, pentru că a spus primarul!”), ,,Imitația care rol deosebit în domeniul politic, este doar un simplu efect al contagiunii”. ,,Marii oameni de stat ai tuturor timpurilor, au încercat permanent să transforme acest aspect, într-un avantaj, găsindu-și în imaginația populară, sprijinul puterii lor. Niciodată nu au încercat să cârmuiască împotriva puterii lor. Napoleon spunea la un Consiliu de Stat: ,,Am pus capăt războiului din Vendee, făcându-mă catolic; m-am stabilit în Egipt, făcându-mă musulman; i-am câștigat pe preoții din Italia, făcându-mă papist. Dacă aș guverna un popor de evrei, aș reconstitui templul lui Solomon”.

Simplismul ideilor este o caracteristică a discursului politic, cu cât este mai simplu (nu simplist!), cu atât are mai multe șanse să fie înțeles și apreciat de către public. La cealaltă dimensiune se situează prestigiul oratorului, de care depinde discursul unui lider politic, și nu argumentele pe care acesta le oferă. Chiar dacă un discurs pare a fi valoros informațional și bine argumentat, acesta nu va fi la fel de bine ascultat ca în cazul unui orator cunoscut opiniei publice față de un necunoscut. Prin prestigiul personal și cel dobândit (nume, avere, reputație…), liderii politici relaționează ușor cu publicul.

Este important pentru auditoriu ca discursul să fie esteticizat, dar și pentru actorul politic să s epoată bucura de atenția publicului. Acest fapt devien posibil prin aplicarea figurilor de stil, care oferă muzicalitate discursului, chiar este indicat ca cel car ține pledoaria să folosească și cerințele expresive.

Cercetătorii în domeniul comunicării politice, susțin că atât dialogul, cât și răspunsul la dialog sunt dimensiunile care dau măsură puterii politice și nicidecum exacerbarea forței. Ca urmare, politica este considerată o piesă de teatru jucată în fața spectatorilor, în decoruri sociale diferite în care actorii au un singur scop să stârnească admirație și convingeri prin discurs. Astfel, actorii politici creionează datorită limbajui utilizat opinii și atitudini care îl vor forma ca viitor simpatizant al formațiunii politice, mijloacele verbale utilizate sunt direcționate spre planul emoțional. ,,Putem spune, deci, că o primă condiție de reușită, de eficacitate a discursului politic, este ca limbajul folosit de acesta să nu fie perceput ca fiind politic de către cel căruia i se adresează”.

Puterea cuvintelor reprezintă centrul de greutate al unui discurs politic, dar nu este suficientă, formând suport al imaginilor oferă dinamism evenimentelor. De altfel, din totdeauna caracteristicile unui discurs politic sunt dublicitatea, ascunderea adevăratelor intenții, ambiguitatea intenționată, polisemia termenilor utilizați astfel încât se urmărește persuadarea, convingerea interloculouli și adeziunea la ideile și preocupările sale. N. Machiavelli ne oferă primul tratat despre arta omului politic în ,,Principele” (Napoleon considera această carte unica operă despre politică ce merită citittă), propunând o stategie care presupune păstrarea puterii politice prin utilizarea puterii cuvintelor și inteligenței. ,,Avem convingerea că în acest spirit trebuie înțelese și recomandările adresate principelui, ca tot atâtea modalități de păstrare a puterii: o ,,aparență de sinceritate”, o ,,aparență de compasiune”, o ,,aparență de religiozitate”, monarhul neavând voie să se sustragă nici uneia dintre aceste trei virtuți (Machiavelli, Măștile puterii, 1946, p. 151)”.

Pentru analiști este important felul în care politicienii folosesc discursul politic pentru a informa și convinge, modul în care presa prezintă evenimentele politice, interpretate și atribuindu-le o perspectivă politică. ,,În opinia multor autori, discursul politic se distinge, în primul rând, prin faptul că el ,,nu constituie un ornament al conduitei politice”, ,,o superstructură”. Reprezentările politice prin care indivizii și grupurile se recunosc, se disting, își orientează strategiile și conduitele rezultă din încrucișarea discursurilor. Oamenii politici fac și desfac, adică se constituie în cadrul dezbaterilor în care se confruntă, dar multe din actele politice sunt acte de discurs, adică acte realizate prin intermediul discursului și care nu pot să se realizeze decât în felul acesta”. Privit ca o ,,enumerație polifonică ce străbate cu mult dincolo de destinatarii direcți”, discursul politic este interdiscurs, rolul politicii fiind lupta, confruntarea. Discursul politic, fiind supus unei analize este raportat, reformulat și transformat.

,,Mai mult decât oricare tip de discurs, discursul politic trebuie să comunice ,,interpretarea corectă ” a unor fapte de interes public. Din acest punct de vedere, discursul politic comunică Adevărul, ,,înaintea” chiar, a conținutului propriu-zis. Pentru un om politic este fundamental să fie perceput de către electorat drept persoana care spune Adevărul într-o situație dată, cât și Adevărul ,,în general, indiferent de situație”. Sunt situații când politicienii trebuie să ascundă uneori adevărul, din rațiuni de stat. Ori arta tăcerii este parte integrantă din arta politicii.

Prezentarea unui discurs politic impune și conceperea tematicii, scenariul apariției, textul participanților, dramatizarea discursului politic (punerea în scenă), prin urmare discursul politic se plasează sub regulile marketingului politic. Forma prototipică a discursului politic devenind dezbaterea, care structurează planul campaniei, strategia, prezintă actorul/ candidatul. ,,Conținutul discursului politic este puternic influențat de mecanismele de punere în scenă, motiv pentru care analistul trebuie să aibă în vedere și trategiile și actele de discurs, dacă adoptă o perspectivă pragmatică”. Analiza discursului este despre cine spune, ce spune, cui spune și de ce spune, ce interese susține și în cele din urmă ce efecte produce.

Discursul politic poate fi analizat din persfectiva fenomenului care ne interesează, în dependență de deciziile politice care sunt discursive. Acestea însă presupun analiza relațiilor de putere, ingfluență și informare, care sunt mai complicate decât forma orală a discursului. ,,Discursul politic este un ,,discurs de influență”, al cărui ,,scop este să acționeze asupra altuia pentru a-l face să acționeze, să gândească, să creadă…”

,,Intenția, observă Wittgestein, este inserată în situație, în obiceiurile și instituțiile omenești. Dacă nu ar exista tehnica jocului de șah, nu aș putea intenționa să joc o partidă de șah. Intenția politică nu se constituie decât în relația cu un stadiu determinant al jocului politici, mai exact al universului tehnicilor de acțiune și de expresie pe care acesta îl oferă la un moment dat”, cum remarcă Benveniste, toate cuvintele legate de domeniului dreptului (și politicului) au radăcina cuvântului ,,a spune”.

III. 2. Dezbaterile politice

Politicul este vizibil reprezentat în mass-media de către dezbaterile politice televizate din timpul campaniilor electorale, fiind un exercițiu obligatoriu, o cauză a comunicării politice. Dezbaterile publice sunt considerate operații de comunicare, iar cele politice televizate sunt considerate mediatizări spectaculoase ale politicului. Gauthier clasifică dezbaterile politice în cinci categorii: analiza efectelor, analiza normativă, analiza formatelor și analiza de conținut.

,,Dezbaterile, știrile și interviurile constituie principalele tipuri de emisiuni în care oamenii politici pot fi invitați. Un lider politic trebuie să cumuleze aceste instrumente și tipuri de emisiuni”. O problemă apărută în acest caz este accesul unui lider politic la aceste emisiuni, prezența acestora la TV în timpul campaniei electorale este reglementată prin lege.

Trăsătura specifică dezbaterilor este interacțiunea față în față a oponenților politici. Scopul principal al dezbaterilor politice este determinarea unui public informat și convingerea electoratului în privința unor anumite cauze. Acest tip de comunicare politică generează în cazul celor dezbaterilor televizate audiență, astel încât rezultatele sunt ușor sesizabile: interesul mediatic sporit, lansare de mesaje a candidaților, gradul de cunoaștere și informare a telespecttorilor în urma acestor dezbateri și analiza de conținut. Cel mai important efect al dezbaterilor politice este confirmarea sau infirmarea unei ipoteze care este deja lansată în mintea alegătorului.

Numeroase studii au demonstrat că dezbaterile politice ajută electoratul indecis să-și construiască o viziune proprie asupra votului, această secțiune a electoratului are puterea de a decide. ,,…vizionarea dezbaterilor poate activa o serie de tendințe democratice și civice latente: poate diminua apatia politică constatată în ultima vreme; sporește sentimentul de eficacietate politică a cetățenilor și interesul legat de campaniile aflate în desfășurare; determină o probabilitate mai mare de vot; încurajează cetățenii să caute informații suplimentare legate de campanie ca urmare a vizionării dezbaterilor și atrage o participare mai largă în campania politică, spre exemplu prin discuția cu alți cetățeni despre candidații preferați.

Crearea unui cetățean informat și responsabil este prioritatea democrației participative într-un sistem de guvernare. Astfel, dezbaterile politice (din campaniile electorale) susțin această afirmație, convingând alegătorii prin argumentarea poziției lor de ce ar trebuie ei să-i ofere susținerea prin cea mai mare expresie a puterii pe care o au cetățenii – votul lor.

Dezbaterile politice au devenit forme ale comunicării politice, eficiente de participare politică a liderilor din sfera politică. Dezbaterile politice televizate nu sunt doar un prilej de convingere a cetățenilor, ci și un mod de a răspunde pentru erorile comise în timpul mandatului, pentru acțiunile nerealizate și totuși promise în timpul campaniei electorale. Telespectatorul așteaptă să găsească răspunsuri, întrebarea lui fiind dacă candidatul va mai merge în contextul alegerilor actuale sau își va manifesta susținerea sau respingerea unui anumit lider politic/ potențial (contra)candidat. Pentru unii simpatizanți contează părerea liderului politic și va face posibilul să facă așa cum spune el, conform propriei voințe sau în scopul solidarității.

Un politician trebuie să știe să vorbească despre orice oriunde. Există însă, mulți oameni politici care ,,fug” de camerele de luat vederi, și nu pentru că dețin conținut informațional, dar nu știu să-l livreze. Ei preferă să comunice cu mass-media fie prin intermediul presei scrise, radio sau email. Una dintre emisiunile urmărite este ,,Jurnalul de seară” care prezintă și informează despre cele mai importante evenimente politice, dar și despre desfășurarea campaniilor, dezavantajul oamenilor politici este că nu pot să dețină control asupra informațiilor difuzate.

Emisiunile politice specifice își propun să fie în folosul publicului, și nu al partidelor politice. Jurnaliștii vor încerca să pună în dificultate politiicenii, adresându-le întrebări dintre cele mai incomode. Astfel, politicianul devine ,,omul în arenă, în groapa cu lei. Singur împotriva tuturor, este pus în valoare de abundența opozanților, ceea c esuscită sprijinul afectiv al publicului”. Unele posturi de TV crează concepte de talk-show-uri politice în care politicienii sunt poziționați față în față, accentuându-se argumentele de convingere a contracandidatului, însă adevăratul lor interlocutor rămân a fi alegătorii. În dezbaterile de tip american cei doi candidați nu stau față în față, ci privesc publicul. Când unul își termină intervenția, celălalt intervine și comentează, excluzând dialogul. În schimb, dezbaterile de tip francez ne demonstrează contrariul. Candidații sunt poziționați față în față, și încearcă pe durata discuției să se impună unul în fața celuilalt.

Televiziunea înfățișează lumea precum ,,inaccesibilă muritorilor obișnuiți se conjugă cu impresia că – oarecum, la fel ca în cazul sportului de înaltă performanță, care provoacă o ruptură asemănătoare între cei care-l practică și spectatori – jocul politic reprezintă o afacere de profesioniști, ceea ce are darul de a încuraja, ami de seamă în rândul celor mai puțin politizați, o dezangajare fatalistă în mod evident favorabilă menținerii ordinii stabilite”. Tot Bourdieu conturează ideea conform căreia ,,pentru a fi în stare să ,,gândești” în niște condiții în care nimeni nu mai gândește, trebuie să fii un gânditor de un tip cu totul apart”.

Categorizarea, după același autor, se poate face în 2 categorii privind tipurile de dezbateri televizate: dezbateri cu adevărat false și dezbateri fals adevărate. Rolul de bază în cadrul acestor emisiuni îl are prezentatorul, care trebuie să dețină controlul și să se impună. El intervine conștient prin limbaj și tonalitate, va insista ca fiecare invitat să răspundă la întrebările adresate și omise. Tot prezentatorul este cel care alocă timp prezentării discursului fiecărui om politic invitat la emisiune. Moderatorul apelează la timp pentru a grăbi invitații să ofere răspuns la întrebări, uneori chiar întreruptându-i într-un mod elegant, pentru a insista pe un anumit aspect.

Între oamenii politici apare o problemă din punct de vedere al democrației, invitații nu pot fi egali în cadrul dezbaterii televizate, unii fiind profesioniști, alții începători. ,,Când vrei ca un om care nu este un profesionist al discursului să reușească să spună ceva important (și, de multe ori, el ajunge, astfel, să spună lucruri absolut extraordinare, cărora inșilor care dețin cuvântul pe termen nelimitat nici măcar nu le-ar trece prin minte), trebuie să acorzi asistență discursului”.

Un al doilea segment important în cadrul dezbaterilor televizate este aranjarea platoului, care trebuie să ofere imaginea unui echilibru democratic. Poziționarea invitaților este un prim element definitoriu în cazul în care prezentatorul este poziționat în mijlocul platoului de televiziune, dreapta și stânga sunt definitorii în acest sens. Astfel, totul este bine pus la punct de echipa de producție, și totuși cum se face că unii jurnaliști pun întrebări care nu au de-a face cu nimic. Bourdieu îi numește pe specialiștii în gândirea perisabilă, de unică folosință – fast-thinkers, profesioniștii – ,,clienți cei buni”, reliefând ideea conform căreia invitații sunt foarte importanți în acest context. ,,Sunt oameni care pot fi invitați, despre care se știe că se vor conforma, că nu vor crea greutăți, care, în plus, vorbesc abundent, ușor, fără probleme. Există un univers al clienților cei buni, care se simt ca peștele-n apă, și există, apoi, ceilalți, peștii afară din apă. Aici intervine inconștientul jurnaliștilor”.

Consider, dezbaterile televizate democratice trebuie să se desfășoare după modelul catch-ului, să existe înfruntare, conflict, luptă, schimb de replici între invitați, caractere ,,bune” (calme) și ,,rele” (obraznice), însă toate acestea să fie permise atâta timp cât se respectă limbajul și poziția decentă în cadrul emisiunilor. Ideal tratez momentele din cadrul unei dezbateri/ talk-show politic care se bazează pe insistența moderatorului/ jurnaliștilor de a oferi răspuns întrebărilor incomode care le sunt adresate, preferând să ignore sau să răspundă abstract.

III. 3. Construirea leadership-ului politic

Noțiunea de leadership este echivalată în unele cazuri cu termeni precum putere, influență, autoritate sau control. Conceptul de leadership, însă nu poate exista în absența unei componente sociale de manifestare a individului. Pentru a se putea vorbi de leardeship, trebuie să existe un grup. Leadershipul politic ocupă un rol prioritar, datorită importanței și vizibilității efectelor pe care le generează. Impactul liderilor politici este fără îndoială cea mai discutată problemă în elementele vieții politice. Complexitatea sarcinii de a distinge liderii politici de simpli deținători ai puterii a reprezentat un punct important în studiul cunoașterii vieții politice. Se zice, că ,,puterea are origini divine, marii lideri sunt înzestrați cu acele calități care îi fac să triumfe în fața oricăreipiedici. (…) Într-un faimos studiu depre leadership privind stilurile președinților americani Erwin C. Hargrove (1966) formulează o concluzie ce avea să rămână emblematică pentru această paradigmă: ,,Într-un fel, funcția prezidențială este lipsită de formă, iar fiecare președinte o umple astfel încât să i se potrivească” (Harggrove, 1966). Funcția prezidențială fiind forma prin care se pot obține beneficii dominante asupra societății, personalitatea liderului fiind cea care conduce și ghidează membrii comunității spre acțiuni, plasând liderii în prima verigă a unei comunități.

Personalitatea dă contur activității oamenilor politici. Elgie spunea că liderii sunt produsul vremurilor în care trăiesc, însă nu toți liderii își doresc să inoveze, să schimbe vremurile în care trăiesc, să aducă modificări în sistemul politic. Cunoașterea liderilor politici este importantă pentru ca actul de comunicare să fie eficient. Jean Bondel susține că liderii par să aibă puterea, deoarece ei sunt puterea. După morala, fiecare primește ce merită, parafrazând putem spune că fiecare țară are președintele (liderii politici) pe care îi merită. Un adevăr trist.

Acțiunile liderilor politici trebuie să prezinte problemele mediului, liderii adaptându-se la problemele și necesitățile cu care comunitatea se confruntă. Totuși care pot fi originile ,,puterii electorale”, Andrei Gheorghiță distinge sursa pozițională și cea personală a capacității lidrilor politici de a atrage suport electoral.

,,Credulitatea, naivitatea, preponderența factorului emoțional asupra celui rațional, a credințelor asupra convingerilor în culturile politice tradiționale au permis și încă mai permit marea manipulare”. Cum devine un individ lider politic? Nicolae Frigioiu explică că un factor pentru îmbrățișarea carierei politice este teoria vocației. Dacă în timpul unei acțiuni, individul X spune ,,După mine, fraților!”, acea persoană are toate șansele să devină lider, pentru că are inițiativă și simte că poate conduce.

Cine și de ce face politică?, întrebare a cărui răspuns ni-l oferă psihologia politică, care rupe ,,voalul ipocriziei și arată structura motivațiilor care îi determină pe oameni să se dedice activității politice. Numeroase anchete realizate (…) au încercat să ascundă adevăratele motivații sub intenții nobile: servirea patriei, a comunității; fericirea aproapelui; slujirea idealurilor democratice”. Aceste motivații înlocuiau nevoia de putere, de prestigiu, sau chiar satisfacerea unor proprii interese. Tot în lucrarea citată se conturează ideea că oamenii politici se dedică acestei cariere datorită unei tradiții din familie. Chiar și studiile facilitau acest parcurs. ,,Facultățile de Drept din România de până la regimul comunist reprezentau o veritabilă pepinieră din care se recruta personalul politic”.

Liderii politici se adaptează la problemele societății, originile puterii electorale a liderilor politici, la care am făcut referire anterior, sunt sursele poziționale (poziția de vârf pe care un individ o poate ocupa în interiorul unui partid politic) și sursele personale (personalitatea și caracteristicile personale ale liderului politic: după King (2002), aspect fizic, inteligență nativă, caracter sau temperament, stil politic). Stilul politic al unui candidat, maniera în care el operează în lumea politică este o chestiune de alegere. Imaginea difuzată și prezentată muțimii trebuie menținută, evitând orice ruptură, schimbare a stilului – regula de aur a coerenței imaginii.

Simboluri ale competenței, promisunilor unui viitor mai bun și mai prosper, naționalismului, valorilor și/sau viciilor, liderii politici contribuie la formarea și dezvoltarea societății. Credința în leadership a devenit în ultimii ani un catalizator pentru conformism și obediență, pe cât pe controversați sunt în spectacolul politic, pe atât de apreciați/ detestați sunt de opinia publică. Liderul personifică un anumit tip de așteptări sau temeri indiferent de tipologia liderilor, fie analizăm din prisma liderului unei țări, unei grupări politice, organizații sau din perspectiva liderului unei revoluții, revoltă, mișcare pe care o inițiază. Ideea de lider oferă sfere publice stabilitate și siguranță, dar totodată ,,Ideea de leadership face o lume complexă și necunoscută să fie înțeleasă , în timp ce diminuează vina personală și anxietatea prin transferul responsabilității altora.

Problema liderilor politici este considerată a fi cel mai universal, mai recunoscut și mai discutat element al vieții politice. Complexitatea sarcinii de a diferenția liderii politici de simpli deținători ai puterii a devenit una dintre preocupările studierii leadershipului politic. Personalitatea liderului joacă un rol esențial și fiecare lider este unic în felul său, originile acțiunilor liderilor fiind în educația și dezvoltarea personală. În cazul în care liderii politici doresc să influiențeze evenimentele politice să lase amprenta asupra asupra tuturor componentelor sistemului politic sau dacă doresc să implementeze un set de politici.

Fiecare individ se diferențiază prin trăsături fizice, dar și temperament, creionându-și un stil individual de manifestare în societate. ,,Stilul liderului ține de modul în care acesta se comportă în funcție. În cazul liderului politic, stilul include cel puțin trei dimensiuni sau roluiri: o dimesiune retoric, o dimensiune de relaționare personală și o dimnesiune funcțională”. Evident aceste roluri pot pot varia în dependență de lider și personalitatea acestuia, dar nici un rol nu poate fi evitat. Una dintre tipologiile liderilor este cea a lui James David Barber care spune că un lider poate fi: activ-pozitiv, activ-negativ, pasiv-pozitiv și pasiv-pasiv. Liderii activ pozitivi doresc rezultate și își focusează efortul spre atingerea maximă a obiectivelor, liderii activ-negativ doresc puterea și militează pentru obținerea ei, liderii pasiv-negativi caută cooperare și colaborare cu ceilalți, și ultimii pasiv-negativ – sunt cei care fac politică dintr-un sentiment de datorie.

Imaginea unui politician/ lider poate fi schimbatăcu ușurință printr-o pregătire atentă, o alegere riguroasă a hainelor și o modulare atentă a vocii. Sunt cunoscute cazurile când înainte de prezentarea unui candidat, acestuia i-a fost schimbată dantura, coafura, stilul vestimentar pentru a ,,da bine la cameră” și a fi ceea ce preferă electoratul. În urma sondajelor de opinie, partidele aleg dintre membrii săi, profilul de candidat dorit de societate.

Schwatzenberg (1995) identifică cinci pattern-uri de imagine pentru liderul candidat care sunt formate în dependență de moment și psihologia colectivă, astfel poate fi introdus în campania electorală.

Eroul (rece, distant, omul de excepție, mântuitor, idol). Orgoliul, nu se îndoiește niciodată de imaginea, de puterea sa;

Omul obișnuit Fără strălucire, om obișnuit, campion al normalului. El sintetizează nevoia de identificare, conformism, egalitate. Opus eternului învingător, omul obișnuit este eternul secund;

Liderul șarmant. Încearcă mai mult să seducă, decât să convingă, tânăr, se distinge prin solidaritate, e mobil, activ, dinamic, mereu în mișcare;

Părintele națiunii, autoritate eroico-paternă, autoritate paternă obișnuită. Protejează;

Non-femeia politică. Doamna Gandhi, ca prim-ministru, ,,Nu sunt o femeie. Sunt o ființă omenească”. Cel mai frecvent, femeia politică se încadrează în normele masculine, în loc să dea naștere, unor contra-valori, unei contra-culturi politice. E vorba de reproducerea unor stereotipuri ale masculinității, femeia stăpână, femeia puternică, femeia de fier.

Leadershipul devine dramaturgie în contextul în care termenul de lider evocă un ideal în jurul căruia înalții oficiali încearcă să-și construiască personalitatea. Liderul trebuie să aibă calități de inovator, responsabil pentru actele de guvernare și să fie mai bun decât predecesorii săi, având calități ce altora le lipsesc. Un lider trebuie să se prezinte ca victimă a unui obstacol lansat de adversarii lui, posedând calități care de multe ori lipsesc mulțimii. Portetul unui lider se poate forma după explicațiile istorice, retorică politică, metode de soluționare a problemelor, apariții, socializare cu sfera publică, dar și prin afirmațiile și gesturile sale. Ignorarea impactului gesturilor asupra electoratului catre trebuie atras spre persoana liderului este o eroare. ,,Charisma după care aleargă toți politicienii, de la un capăt la altul al eșichierului politic, nu este rezultatul retoricii, nici rezultatul unei culturi bogate sau al unui intelect rafinat. Se câștigă, pur și simplu, dacă personajul devine conștient de mișcările propriului trup, dacă învață să folosească armele gestuale pe care le are la dispoziție”.

Spectacolul politic nu este doar al liderilor politici, dar și al inamicilor lor, acestea sunt părți inerente ale scenei politice. ,,Liderii și aspiranții la leadership este de așteptat să-și construiască personalitatea în opoziție cu un adversar sau un anumit grup”. Identificarea adversarilor și construirea adversității se bazează pe implicare intelectuală și emoțională în rivalități și aspirații, astfel putem afirma că percepția, categorizarea și politica merg mână în mână. Totuși, în construirea problemelor identității liderilor și inamicilor, limbajul reprezintă o constantă dinamică, fundamentală, datorită căreia se interpretează informațiile care se nasc din interacțiunea cu mediul extern, nu din interior sau izolare individuală. Limbajul politic este decisiv interpretat de condițiile economice și sociale ale oamenilor.

Conform Laviniei Betea, legimitatea liderului este asociată și cu crizele de ruptură în profunzime a mentatităților. ,,De altfel, Hitler a intuit bine aceste raporturi ale liderului cu mulțimea când a lansat Fuhrerprinzip (principiului conducătorului), conform căruia masele și liderul sunt inseparabili.” De ce unii guvernează? Răspunsul este unul simplu: ca să fii șef, trebuie să meriți. ,,Teoria ,,prietenului și dușmanului”, a filozofului și doctorului în drept C. Schmitt, care exclude orice altă relație și se bazeaă pe legea celui mai puternic pentru a respinge compătimitoare și compromisul între adversari”.

Carisma unui lider politic se manifestă prin prestanță, prezență, farmec, încredere, atitudine, energie, magnetism, talent oratoric, inteligență, siguranță, afectivitate, putere, atracție. ,,Autogestiunea și utopiile revoluționare au eșuat în fabricarea unui antidot pentru birocratizarea sistemuui sau chiar pentru rutinizarea carismei”, altfel spus în timp se s-au inventat insituții de evaluare a potențialităților de schimbare, s-a redus atenția asupra leadership-ului și relației dintre lideri. Un popor activ și responsabil este puternic, iar prezența liderilor carismatici și acțiunile lor ,,sunt efecte ale voinței națiunii de (re)umanizare a politicii.”

,,Instumentalizarea acțiunii și decăderea politicii la statutul de miloc pus în slujba a altceva nu au reușit firește niciodată să elimine cu adevărat acțiunea, să o împiedice să fie una din experiențele umane fundamentale ori să distrugă cu desăvârșitre domeniul treburilor omenești”. Omul având capacitatea să modifice mersul lucrurilor, multiple proteste/ manifestări publice sunt dovada fapului că coeziunea indivizilor în grupuri sociale a dus la reglementarea unor legi de interes public, reușind să edifice un alt sistem de guvernare sau să-l distrugă pe cel existent.

,,Oamenii pot rămâne agenți liberi numai prin această constantă eliberare reciprocă de ceea ce fac și pot primi o putere atât de mare precum aceea de a începe ceva nou numai datorită permanentei disponibilități de a se răzgândi și de a o lua de la capăt”. Atitudinea pozitivă în fața eșecului, conștientizarea schimbărilor prin care trece individul, eliminarea unor atitudini riscante (credința de avea totul și de a reuși singur) sau transformarea lor în puncte forte reprezintă puterea mentalului unui lider.

,,Politica este arta de a spune contrariul lucrurilor pe care le gândești, fără ca, totuși, să gândești contrariul lucrurilor pe care le spui.” Gesturile pe care le fac politicienii rămân a fi analizate de mulți specialiști, miza alegerilor electorale fiind una mare. Cunoscut ca semn al victoriei, semnul V, arătat prima dată de către prim-ministrul Marii Britanii, Winston Churchill, atunci când a luat sfârșit al doilea război mondial. Pe plan național, fostul președinte Traian Băsescu prin semnul său imaginar, ducând mâna la chipiu a rostit sloganul ,,Să trăiți bine!” a impulsionat mulțimea intensificând un val de speranță și optimism. ,,Oamenii au nevoie de șefi care să-i seducă. Și șefii sunt adesea indivizi proveniți din mijlocul poporului. Avem nevoie de eroi sau de idoli pentru a ne identifica cu ei, pentru a ne arăta drumul, pentru a ne servi drept model. Îi recunoaștem imediat după acea privire specială cu care se uită la lume sau la camerele de luat vederi, care se substituie ochilor noștri”. Și, imediat, devin cei care cu ajutorul lor putem să ne realizăm visurile. Imaginea vizuală a politicienilor, în offline sau pe ecran, poate atrage sau respinge alegătorii. ,,Imaginea înseamnă gesturi, bogăție a vocabularului sinergetic.” Imaginea se separă de discurs și poate acționa ca un antidot al discursului. Pentru a cunoaște nivelul de charismă a unui politician se recomandă a tăia sunetul și a observa înainte de toate gesturile. Alegerea unui lider politic/ președinte prin vot universal nu se poate baza pe programul politic, ci pe persoana, pe charisma ei și uneori pe asocierea cu un partid politic.

Corinne Maier spunea că ,,Viața politică de astăzi nu este deloc îngăduitoare cu intelectualii, căci clasa conducătoare nu știe prea bine ce înseamnă cuvântul ,,a reflecta”. ,,Fiecare gest înseamnă traducerea simultană a unei trăsături de caracter sau a unui sentiment. Deci, manifestarea gestuală poate fi considerată un ansamblu de răspunsuri emoționale la solicitările mediului. Emoția este defulată prin gest, doar imobilitatea corporală sau gestuală împiedicând-o să se manifeste”. În acest context, putem deduce că nu toate gesturie sunt detectabile. Unele atitudini ale aleșilor noștri nu au semnificații, fiind urmate de povești personale care nu pot fi comparabile. Constatăm că unele gesturi, însă, au construit lideri, făcând parte din personalitatea lor (modul în care de Gaulle le arăta francezilor să se unească, de mimica severă a lui Lionel Jospin).

În realitate, ,,consumul implicit” valorează mai mult decât ,,consumul verbal”. S-a constatat că publicul acordă mai multă atențeie deosebită gesturilor, zâmbetelor, expresiei faciale ale candidaților în timpul campanei electorale decât textul propriu-zis al discursurilor. Sursa motivației, consideră Dichter, are legătură cu gestica, culoarea, îmbrăcămintea, accesoriile și formele. ,,Virusul puterii nu se alimentează cu vorbe bune sau cu promisiuni vagi, care nu-i deranjează decât pe cei cărora le sunt adresate”, Jacques Chiriac. Politicienii care promit în campanii electorale nu sunt obligați să-și respecte promisiunile și ca aleși. Unii politicieni au tendința să-și ascundă brațele la spate, această atitudine demonstrează în cazul brațului stâng dorința/ tentativa de a-și controla emoțiile, brațul drept indică temerea alesului de a pierde controlul situației.

Băgatul mâinilor în buzunar trădează indisponibilitatea politiicanului de a asculta poporul, atenția fiind una falsă, omul politic fiind disponibil doar pentru el. În același timp, buzunarele sunt un factor de echilibru al corpului, gest perceput ca o atitudine pașnică, scâzând nivelul d eagresivitate asupra interlocutorului. Mâna stângă pe gât semnifică teama de a pierde mandatul, alegătorii, susținerea, simbolizând protecția maternă. Indexul pe vârful nasului atins mai des înseamnă că ,,a ști” și ,,a face” nu se intersectează, subiectul ezitând să facă o alegere.

Poziția picioarelor este cel mai greu de controlat, picioarele fiind cel mai departe de creier. Un picior stâng peste cel drept este o poziție atractivă, iar cel drept peste cel stâng- respingere, în cazul femeilor și invers pentru bărbați. Actorii politici încrucișează, desfac, întind, mișcă picioarele, nu stau pe loc. Strângerile de mână reprezintă gesturi care trădează personaitatea unui politician. ,,Mâinile se întind, se ating, se strâng uneori timp de secunde întregi, invadează teritoriul corporal, dar indivizii sunt aiurea, pierduți în gândurile lor secrete, etalându-și mâinile lor ostile sub reflectoare, ca să marcheze clar distanța car separă interlocutorii”. ,,Revizionismul și limba de lemn ar putea fi sensul sintetic al acestui al acestui gest special și, mai ales, foarte lopiitc. Când un politician își depărtează palmele cu buricele degetelor unite, înseamnă că vorbește asumându-și riscuri sau că încearcă să nu abordeze o temă dificilă”.

Este adevărat că trăim într-o lume, într-o țară unde ignoranța înseamnă o constatare a eșecului. Este important să ai un răspuns la orice, mai ales când nu știi nimic. ,,Orice comunicare se bazează pe o frecvență dinamică a sentimentelor, care animă mentalul fiecărui colectiv. (…) Nicolas Sarkozy, degetul mare stâng dominant indică faptul că frecvența dinamică pe care o aveți va fi cea emoțională. Frecvența are aceeași valoare mai ales cu tonul discursului. Emoțiilor vor domina mereu rațiunea. Mulți oamneni politici sunt aleși în funcții ale statului pentru că au talent politic în sens peiorativ. F. Mitterand nu era un tactician, el a câștigat eliminându-și adversarii. Chirac era un manipulator de geniu. Tacticienii gestuali sunt rari. Un mare conducător trebuie să știe să-și stăpânească teritoriul, să aibă simțul anticipării și să aibă sualterni care să-i execute ordinele. Caracteristicile unui politician: abilitate în poliitcă, negociator, observator, reformist, orator, unificator, militant.

Liderii politici creează strategii pentru a demonstra succesul, iar oponenții lor construiesc teste pentru a dovedi eșecurile. Cu cât este mai importantă funcția, cu atât mai mult crește dorința de a demonstra performanță. Succesul și eșecul sunt cele mai arbitrare concepții politice și generează acțiuni, care raționalizează și perpetuează leadershipul creat în jurul bunăstării unui număr mare de oameni. Un lider înseamnă intersectarea intereselor unui grup, astfel leadershipul poate fi definit ca un produs secundar (byproduct) al unor procese istorice și sociale fundamentale.

Liderul politic ,,își dovedește principalele sale calități de seducție prin maniera în care-i abordează pe ceilalți, fie că-i sunt cunoscuți sau necunoscuți. El posedă capacitatea de a face bogatul ori săracul să se simtă bine pe același temei.” Anume acesta este farmecul unui lider politic, iar mulțimea empatează cu el și valorile sale.

PARTEA a II-a – Aplicații practice. Context socio-politic

Mihai Eminescu spunea ,,Dacă cifrele nu guvernează lumea, ele arată cel puțin cum este ea guvernată” , parafrazând vom zice că ,,Dacă sondajele de opinie publică nu guvernează, ele ne arată cum este guvernată țara”. Această parte a lucrării va analiza și interpreta datele obținute în urma aplicării metodelor de cercetare cu privire la procesul de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană cu implicarea sau nu a liderilor politici și a societății civile.

CAPITOLUL IV

Integrarea Europeană a Republicii Moldova prin prisma opiniei publice, liderilor politici și a mesajelor externe ale acestora

Această parte a lucrării tratează din punct de vedere relația dintre opinia publică, liderii politici și mesajele transmise publicului extern de către aceștia cu privire la procesul de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană, aplicând principiile comunicării și PR-ului politic.

În acest sens, s-au stabilit trei ipoteze de cercetare de la care s-a pornit demersul metodologic și care au generat concluzii privind situația unui stat considerat (încă) suveran, democratic și independent. Ipotezele pe care le identificăm în această parte a lucrării sunt:

dezinformarea opiniei publice este principalul impediment al integrării RM în UE;

discursul și imaginea liderilor politici periclitează procesul de integrare al Republicii Moldova (RM) în Uniunea Europeană (UE);

mesajele externe transmise de către liderii politici prin intermediul mass-mediei și social media influențează procesul de integrare.

IV.1. Analiza răspunsurilor cetățenilor din RM

Lucrarea Republica Moldova între Est și Vest. Imaginea liderilor de pe scena politică de la Chișinău utilizează în cercetarea științifică ancheta sociologică, interviul individual și analiza de conținut. Acest prim subcapitol va analiza și interpreta rezultatele obținute în urma aplicării grilei de chestionar.

Subiecții studiului au fost persoane originare din Republica Moldova, atât din mediul urban, cât și respondenți din mediul rural peste 60%, în total în număr de 40. Persoanele chestioante sunt 24 de gen feminin și 16 de gen masculin, având vârste cuprinse între 18-67 de ani. Eșantionul este unul nereprezentativ. Selecția subiecților a fost realizată în mod spontan/ aleatoriu, pe stradă, în Chișinău, R. Moldova, și în una dintre localitățile din mediul rural. Subiecții sunt absolvenți ai unui gimnaziu sau chiar deținători ai unei diplome de masterat. 28 dintre persoanele chestionate (70%) se declară căsătorite, celelalte 12 persoane (30%) – necăsătorite.

În realizarea studiului am folosit ca metodă de cercetare ancheta sociologică, prin aplicarea grilei de chestionar față în față cu subiectul ales, cu acordul lor, fără vreo obligație/ remunerare (Anexa nr. 1).

Interviul a fost aplicat pe un eșantion de 40 de respondenți, față în față, originari din Republica Moldova. Scopul aplicării acestor chestionare a fost confirmarea sau infirmarea ipotezei studiului conform căreia dezinformarea opiniei publice împiedică integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană, fiind considerată un impediement al continuării parcursului european.

După primirea acceptului din partea respondenților și punerea în temă cu structura interviului, aceștia au fost informați privind confidențialitatea datelor pentru a răspunde cât mai sincer și a nu da răspunsuri dezirabile, cât și despre durata discuției. Grila de chestionar a cuprins atât întrebări închise, cât și deschise. Prima întrebare are scopul să inițieze lejer respondentul, dar și să ofere o imagine personală despre intervievat pentru intervievator. ,,Cât de interesat/ă sunteți de viața politică a R. Moldova?”, 21 persoane au declarat că sunt interesați de viața politică (52,5%), 9 sunt foarte interesate (22,5%), 8 persoane sunt puțin interesate (20%), iar 2 respondenți (5%) din cei 40 se declară dezinteresați.

Întrebarea nr. 2, referitoare la sursele de informare privind schimbările de pe scena politică moldovenească, peste jumătate din numărul persoanelor chestionate au ales mass-media tradițională, și anume televiziunea (57,5%). Internetul este o sursă credibilă de informare pentru 13 dintre respondenți (32,5%), indivizii chestionați se informează și de la posturile de radio, mai puțin apelează la ziare, din cauza timpului alocat pentru obținerea unui ziar, dar și costurile acestuia. 4 persoane (10%) au spus că se consultă cu prietenii/ vecinii, dezvoltând subiectele politice la așa-zisele reuniuni.

La întrebarea ,,Cine considerați că este responsabil pentru situația economică, culturală, criza politică din țară?”, 28 dintre respondenți (70%) au afirmat că guvernanții, 6 persoane (15%) dau vina pe comunitate pentru situația deplorabilă din țară. Alte 4 persoane (10%) consideră reprezentanții mass-media responsabili de situația economică, din cauza că aceștia nu cer explicații guvernanților, le tolerează acțiunile și nu dau dovadă de transparență și obiectivism. 2 persoane (5%) opinează că fiecare dintre membrii comunității este vinovat și responsabil pentru calitatea vieții, fiind tentați să dăm vina pe alții pentru faptul că ne merge rău, afirmând că guvernul e de vină pentru toate lucrurile proaste din țară. ,,Este ușor și simplu să dăm vina pe sistem, trebuie să privim spre noi înșine”, a fost replica unei doamne.

Întrebarea numărul patru a necesitat numirea unor trei lideri politici din R. Moldova care se bucură de încrederea respondentului. 24 de persoane (60%) au optat pentru Iurie Leancă, președintele Partidului Popular European din Moldova, 9 persoane ( 22,5%) – Maia Sandu, ex-ministru al Educației, președintele unui partid în devenire ,,PAS”, nume precum Adrian Năstase (,,Platforma Democrație și Adevăr), Dorin Chirtoacă (primar al Chișinăului), Igor Dodon (președinte al Partidului Socialiștilor din R. Moldova), Renato Usatâi (Președinte al Partidului ,,Renato Usatâi”), Nicolae Timofti (Președintele R. Moldova), Vladimir Voronin (Președinte al Partidului Comuniștilor din R. Moldova), Marian Lupu (Președinte al Partidului Democrat din Moldova), Mihai Ghimpu (Președinte al Partidului Liberal), Valentina Buliga (ex-ministru al Medicinii, Familiei și Protecției Sociale), Vitalia Pavlicenco (Președintele Partidului Național Corina Fusu, Filip, Oazo Nantoi, Vladimir Plahotniuc, Mihai Godea se bucură de încrederea cetățenilor R. Moldova care au fost chestionați, restul de 17,5%.

Întrebarea numărul cinci ,,Care este în opinia dvs. cel mai carismatic lider politic?” a avut următoarele răspunsuri: Iurie Leancă (13 persoane – 32,5%), Vladimir Voronin (6 persoane – 15%), Igor Dodon (5 persoane – 12,5%), Mihai Ghimpu (3 persoane- 7,5%), Renato Usatâi (3 persoane – 7,5%), Dorin Chirtoacă (2 persoane 5%), Marian Lupu (2 persoane – 5%), Maia Sandu (2 persoane- 5%), Adrian Năstase (2 persoane – 5%), Vladimir Plahotniuc (1 persoană – 2,5%), Vladimir Filat (1 persoană 2,5%). Această întrebare demonstrează faptul că cetățenii au încredere în lideri-bărbați și mai puțin poziționează femeia-lider în topul preferințelor ca fiind lideri carismatici sau/ și de încredere.

Majoritatea respondenților (32 persoane – 80%) se încadrează principiilor ideologiei societale, liberalismului, care pledează pentru intervenția scăzută a statului în viața cetățenilor, susține atât libertatea economică, cât și cea politică a individului în relația cu statul. Întrebarea numărul șase ,,În ce tipologie a ideologiilor/ doctrinelor politice Vă încadrați?”, oferă răspunsuri care afișează faptul că unii intervievați (4 persoane – 10%) sunt adepții ai socialismului, considerând necesară implicarea statului în economie, el trebuie să controleze și subvenționeze. Alte răspunsuri au fost: comunism, conservatorism, social-democrația, creștin-democrația (4 persoane – 10%).

Dacă intervievatul este sau nu susținătorul/ membru unui partid politic din RM, 14 dintre cei chestionați (35 %) au afirmat că da, restul de 26 (65%) nu sunt afiliați politic. Partidele din care fac parte cele 14 persoane sunt PPEM, PDM, PAS, Partidul Demnitate și Adevăr, PSRM, PLDM.

Întrebarea nr. nouă , ,,Care este, în opinia Dvs. principala obligație a politicienilor?” a însumat dintre cele mai diverse răspunsuri, semn că nemulțumirile sunt multe, la fel ca și așteptările. Cei 40 de subiecți au oferit răspunsuri precum: de a forma guvernul și a guverna asumat; de a respecta promisiunile față de popor; de a organiza societatea, rezolvând problemele care apar cu un minim rezervă de timp și maxim de eficiență (14 persoane – 35%); să asigure dezvoltarea durabilă a tuturor domenilor din țară: justiție, economie, educație, medicină…; stabilitate; responsabilitate față de cetățeni; depășirea crizei politice și economice (10 persoane – 25%); oferirea unor locuri decente de muncă și salarii onorabile; propunerea și acceptarea legilor, schimbarea regulamentelor și înlăturarea sărăciei și corupției din toate domeniile; integrarea tinerilor în comunitate (8 persoane – 20%); detectarea persoanelor care comit grave încălcări și pedepsirea lor; restructurarea sistemului și oferirea plus valoare vieții fiecărui cetățean (4 persoane – 10%); guvernarea corectă pe principiul democrației (4 persoane – 10%).

,,În ce măsură credeți că politicienii își fac griji pentru nevoile cetățenilor?”, indivizii au afirmat că politicienii își satisfac propriul interes (27 persoane – 67,5%). Alte 5 persoane (12,5%) au ales să răspundă că politicienii își fac griji moderat pentru nevoile cetățenilor, 3 (7,5%) – în mare măsură, 1 (2,5%) – foarte mare măsură, iar 4 persoane (10%) au refuzat să răspundă.

Următoare întrebare a fost o provocare pentru majoritatea dintre ei. Totodată, am urmărit să aflu cât de repede vor asocia un cuvând unui nume, cât și care e nivelul de cunoaștere/ informare despre activitatea acestui politician. ,,Ce asocieri sau gânduri vă vin la auzul următoarelor nume:

Iurie Leancă: democrație, integrare a RM în UE, bun diplomat, integritate, libera circulație în spațiul european, încredere, fost prim-ministru, PLDM (cu toate că I. Leancă nu mai este deputat a acestui partid, numele său pentru unii este identificabil cu pardidul care l-a consacrat), dreptate, siguranță, reforme de îmbunătățire a traiului de viață, stabilitate, solidaritate, frate cu cei 2 Vlazi, ușor influențabil, intelectual, merită susținut, depune efort maxim, a dus la denaturarea situației economice, complice la furtul miliardului.

Igor Dodon: trădător, fost ministru al Economiei, fără măsura cuvintelor, agramat, independent în decizii – nu ascultă pe nimeni, rebel, prorus, cu 2 fețe, bun negociator, Uniunea Euroasiatică, răscoală, proces de rusificare, apelează la trecut – Uniunea Sovietică, provocator al conflictelor, minciună, bun comunicator, dezamăgire, unirea cu Rusia.

Vitalia Pavlicenco: coloană vertebrală, naționalistă, unirea cu Țara-Mamă, limba română, valori naționale, integritate, bun mediator, românism, apare pe scena poliitcă numai în perioada alegerilor, vorbe în vânt, personalitate tenace, femeia-lider, unionistă, PNL, corectitudine.

70% (28 persoane) dintre respondenți la auzul numelui președintei Partidului Național Liberal din Moldova afișau confuzie, aceștia din urmă afirmau că nu cunosc acest politician, astfel apărea dificultatea de asociere a numele Vitaliei Pavlicenco cu vreun gând. La cealaltă expremă, subiecții asociau numele fostului prim- ministru, Iurie Leancă cu dexteritate, tocmai prin prisma faptului că a fost prezent în vizorul opiniei publice în perioada anilor 2009 până în 2013 ca prim-viceprim-ministru și ministru al afacerilor externe și integrării europene al Republicii Moldova, apoi din aprilie 2013 – decembrie 2014 ca Șef al Executivului. Recent, a fondat un nou pardid politic, Partidul Popular European din Moldova, al cărui președinte este. Pentru Igor Dodon, respondenții au găsit diverse asocieri, atât positive, cât și negative, însă nu au întâlnit dificultăți în a-l poziționa doctrinar pe fostul ministru al Economiei. Acesta bucurându-se de o vizibilitate sporită, încă din perioada când era membru al Partidului Comuniștilot din Republica Moldova, apoi chiar candidând pentru postul de edil al Capitalei. Actualmente, Igor Dodon este președinte al Partidului Socialiștilor din Repeublica Moldova, partid parlamentar, care deține în actualul Legislativ un număr covârșitor de deputați.

Subiecții au fost întrebați care consideră că sunt țările/ comunitățile care reprezintă pentru Republica Moldova un suport strategic/ financiar. Majoritatea răspunsurile au fost cu precădere țări din Uniunea Europeană, România (80% – 32 persoane) dintre răspunsuri conținea această nominalizare), Suedia, Germania, Polonia, Franța. Cetățenii mai consideră că SUA, Rusia și Japonia oferă ajutor Republicii Moldova.

Întrebarea nr. 15 ,,Cum credeți că este văzută situația R. Moldova de către acestea?” a însumat răspunsuri negative, precum stat slab dezvoltat, țară săracă și falimentată, necesită ajutor financiar, criză politică, condiții mizere de trai și de muncă, dificultatea de a-și majora veniturile, corupție în sistemul de guvernare, guvernanți incompetenți.

,,Unde situați R. Moldova în următorii 10 ani?”, întrebare care a împărțit opiniile persoanelor chestionate în trei tabere. 19 persoane (47,5%) consideră că în următorii 10 ani Republica Moldova va fi membră a Uniunii Europene. 7 persoane (17,5%) din cele 40 spun că viitorul țării este în Uniunea Euroasiatică, acesta fiind următorul pas necesar pentru R. Moldova. 6 persoane (15%) merg pe premisa că teritoriul R. Moldova trebuie să fie componentă a României Mari, fapt care se va realiza în următorii ani. 6 persoane (15%) s-au abținut în a oferi un răspuns, din teamă sau din reticiența de a vocifera gândurile pentru a nu fi judecați. Alte 2 persoane (5%) au declarat că în următorii 10 ani situația țării nu se va schimba, R. Moldova va fi la fel un stat independent la fel ca până în prezent.

În 2014, R. Moldova a semnat Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană. Acest fapt a reprezentat pentru 29 persoane (72,5%) un pas important și o realizare pentru dezvoltarea țării, pentru 7 respondenți (17,5%) nimic important, 4 dintre cei chestionați (10%) au refuzat să răspundă.

Întrebarea nr. 16 ,,Considerați că integrarea în UE va oferi perspective largi Republicii Moldova?” a însumat 28 răspunsuri pozitive, adică 70% dintre chestionați, 8 persoane (20%) consideră că integrarea Republicii Moldova în UE nu va oferi perspective largi dezvoltării țării, alte 4 persoane (10%) nu au dorit să-și expună punctul de vedere.

Cetățenii moldoveni au fost întrebați care cred că trebuie să fie următorul pas. 70% dintre respondenți (28%) au afirmat că integrarea RM în UE ar trebui să fie următoarea mișcare pe care guvernanții de pe scena politică moldovenească trebuie să o înfăptuiască, pentru dezvoltarea strategică a țării. Alți pași nominalizați de ei sunt alegerea președintelui de popor, reforme la nivel constituțional în ceea ce privește sistemul juridic, educațional, dar și cel al sănătății. Cetățenii mai consideră necesară colaborarea cu alte state, stabilirea unor relații frumoase atât cu Estul, cât și cu Vestul, pentru menținerea stabilității. Unii dintre subiecți (8 persoane – 20%) au declarat că următorul pas ar trebui să fie dizolvarea parlamentului și organizarea alegerilor anticipate, considerând actual Legislativ corupt și inapt pentru guvernare. Tolerarea la conducere a liderilor corupți este o altă dilemă pentru unii dintre cetățeni, trebuie cercetați, anchetați și pedepsiți, opinează o parte din opinia publică (4 persoane – 10%), aceștia periclitând dezvoltarea R. Moldova, chiar contribuind conștient la distrugerea lui.

O altă întrebare din grila de chestionar a fost dacă respondentul s-a gândit vreodată să părăsească țara sau planifică s-o facă. 22 dintre cei intervievați (55%) au afirmat că da, s-au gândit/ se gândesc să părăsească țara, pentru a se stabili ulterior într-o altă țară mai dezvoltată. Ceilalți 18 (45%) au spus nu la această întrebare. Cei 22 dintre respondenți (55%) au fost întrebați care ar fi motivul pentru care și-ar schimba planurile, aceștia spunând clar că locul de muncă oferit de stat, salariul decent care să asigure traiul, reformele cu caracter vizibil, economia stabilă. Aceste persoane ar rămâne dacă criza politică ar fi depășită, dacă nu ar exista corupție în educație, sănătate, organizarea politică depinde pentru mulți dintre cei chestionați pentru a lua decizia de a pleca sau rămâne în R. Moldova. 20% (8 persoane) din respondenți cu vârsta cuprinsă între 18-30 ani afirmă că ar părăsi țara pentru o perioadă scurtă de timp, însă nu definitiv, cu probabilitatea de a se întoarce.

Întrebarea nr. 20 ,,Cum vedeți R. Moldova în 2025?”, persoanele chestionate (23 persoane – 57,5%) au fost sceptice în ideea schimbării prea mult a situației politice, guvernanții nefiind ,,maturizați” politic nu oferă perspective dezvoltării statului, ci proproiului interes. Totuși, pentru unii dintre subiecți (15 persoane – 37,5%), R. Moldova anului 2025 este una a traiului decent, al standardelor înalte de trai, fără crize sau alte incertitudini din punct de vedre politic sau economic, integrată în Uniunea Europeană/ unită cu România sau menținându-și cu succes drumul independent al unui stat suveran. La cealaltă extremă, 2 persoane (5%) au certitudinea că R. Moldova în 2025 poate fi la fel ca în 2016, fără prea multe schimbări, într-o criză continuă, chiar și mai rău: puțini locuitori, fără investitori străini…

După centralizarea datelor s-a stabilit faptul că cetățenii Republicii Moldova nu cunosc în ce condiții a fost semnat Acordul de Asociere a RM cu UE, ce înseamnă acest fapt, unde și în ce etapă a procesului de integrare se află Moldova. Cetățenii moldoveni văd în Iurie Leancă, președinte al Partidului Popular European din Moldova principalul catalizator care ar putea duce la definitivarea procesului de integrare, însă nu înțeleg de ce acest proces stagnează și nu se văd pași concreți în această direcție, cu toate acestea, interesul pentru integrare în Uniunea Europeană a populației este aproape zero. Societatea civilă are așteptări de la clasa politică, considerând-o principalul vinovat pentru situația critică din țară.

În realizarea studiului a avut loc detectarea unor probleme la nivel psihologic, deoarece anumiți subiecți au avut anumite rețineri în a răspunde cât mai sincer la întrebările din chestionar. Motivele acestora era tema, rușinea, iar unii dintre ei nedorind să fie deranjați. În realizarea studiului s-a încercat menținerea egalității de gen în momentul selecției respondenților.

Ca urmare a aplicării grilelor de chestionat s-a observat că anumiți subiecți au fost deschiși la a răspunde, manifestându-și interesul pentru subiect, dar mai ales pentru viitorul lor, a propriilor familii, studiul demonstrând că cu cât raportăm cercetarea la propria persoană, cu atât mai mult crește interesul pentru obținerea unui răspuns dezirabil. În urma aplicării chestionarului s-a constatat că majoritatea persoanelor intervievate nu cunosc în ce condiții s-ar putea integra R. Moldova în Uniunea Europeană, aceștia fiind dezinformați și oarecum dezinteresați în a afla răspuns la întrebările lor privind procesul de integrare.

Comunicarea dintre politicieni și opinia publică este minimalizată (chiar inexistentă) refritor la contextul integrării, fară ca vreo una dintre părți să considere necesară aportul informării asupra problemei în cauză și soluționarea ei. Politicienii moldoveni nu livrează conținut informațional către public, iar acesta din urmă nu consideră oportun momentul solicitării de răspunsuri, iar informarea individuală nu este încurajată la nivelul societății.

Metoda de cercetare folosită a contribuit la interpretarea rezultatelor obținute, prima ipoteză care stă la baza cercetării a fost validată.

IV. 2. Analiza generală a interviurilor cu politicieni din Republica Moldova.

Așa cum nu ni-i prezintă televizorul

Politienii dincolo de puterea pe care le-o oferă comunitatea, sunt vulnerabili și cad în capcana propriilor declarații. Zâmbetul afișat în public este, uneori, masca care asunde alte preocupări decât cele pe care le are cetățeanul sau pe care cetățeanul crede că le are politianul, ales pentru a-l reprezenta și a-i îmbunătăți traiul. Tocmai de aceea am dorit să dicut individual cu ,,mai marii” țării, pentru a afla ce crede politicianul și cine decide pentru el, dacă el decide pentru cetățeni.

Am aplicat interviul individual ca metodă de cercetare, iar ghidul de interviu utilizat ca instrument a cuprins 16 întrebări deschise, pentru a oferi libertate intervievatului de a răspunde. Întrebările au fost adresate celor trei politicieni, reprezentanți ai unei ideologii politice participante în sistemul de guvernare al țării. Intervievații aleși, Iurie Leancă, președintele Partidului Popular European din Moldova, reprezentând vectorul european, Igor Dodon, președintele Partidului Socialiștilor din Republica Moldova, optâns pentru un viitor al RM în Uniunea Euro-asiatică și Vitalia Pavlicenco, președintele Partidului Național Liberal din Republica Moldova – militând pentru unirea cu România au răspuns afirmativ intenției de a discuta despre viitorul Republicii Moldova, a stabili obiective și a seta priorități.

Interviurile au durat între 15- 30 minute și s-au axat atât pe viață personală, realizări profesionale, comunicare și PR politic, cât și pe geopolitică și relațiile diplomatice cu alte țări.

Prima dată am avut senzația că m-am aventurat fără șanse într-o bătălie cu săbii cu oamenii din fața mea. Dacă încerci să-i rupi din politică, adică să-i scoți din tabloul public, să le umanizezi imaginea, să-i faci de ,,ai tăi”, îi găsești altfel decât ni-i prezintă televizorul și/ sau spațiul online. Dacă acțiunile tale îi inspiră pe ceilalți să viseze mai mult, să cunoască mai multe, să facă mai multe și să crească, atunci ești un lider. (Warren Buffet) Ei știu ce vor, nu vor să impresioneze, vorbesc discret despre politicienii ,,de plastic” și cei ,,de fier”, se impun prin atitudine, vă invit să-i cunoaștem pe oamenii, liderii politici Iurie Leancă, Igor Dodon și Vitalia Pavlicenco.

Prima întrebare care a deschis dialogul a fost ,,Cum încep diminețile dvs. și cu gânduri decideți să dați start zilelor?”. Răspunsul lui Igor Dodon s-a axat segmentul familial, practici pe care obișnuiește să le facă în fiecare dimineață (mâncare copiilor, deplasarea către școală, grădiniță), dar ,,Înainte să plec la serviciu îmi fac timp și pentru mine însumi”, declară președintele PSRM, Igor Dodon. Iurie Leancă susține ,,Nu am un gând identic, se schimbă în funcție de vremea de afară, dacă e soare te gândești la ceva pozitiv, dacă e înnorat sau plouă e nițel mai trist pe suflet, dar în fond începe o zi nouă. Cel mai greu e să te ridici din pat, te moblizezi, apoi îți faci o anumită agendă a zilei.” Pentru Vitalia Pavlicenco, începutul unei zile este dificil pentru că este axată pe activitatea profesională. ,,Eu conduc un partid extraparlamentar al zecilea an, activitatea este foarte dificilă, trebuie să mă consacru multor aspecte”, de asemenea nici viața personală nu este neglijată, având o nepoțică de 5 ani se dedică educației acesteia.

Cea de-a două întrebare ,,Aveți o agendă încărcată? Ce presupune ea?” a cumulat răspunsuri precum ,,Zilnic am zeci de sedințe, azi am 14 sedințe, în fiecare zi la ora 9, avem volanta unde participă responsabili diferitor sectoare, cât și respnsabilii media privind imaginea partidului” (I. Dodon). Pentru I. Leancă, agenda presupune ,,Întâlniri cu cetățeni, planificări pe linie de partid, dezbateri în comsia buget și finațe din care fac parte, întâlniri cu cei din străinătate, interviuri, comunicări cu jurnaliștii”, iar pentru V. Pavlicenco ,,Un partid extraparlamentar este dificil, pentru că aici trebuie să atragi oameni de convingeri, nu de conjuctură, și noi promovăm un obiectiv și o poziție care este foarte dificilă în situația când lumea este foarte dezamăgită, ca să o înțeleagă mai corect, mai ales că o facem de câțiva ani. Aceasta însemnând caracter, multe discuții, răbdare, dialog, toleranță, înțelegere cu oamenii, prezența în mass-media”, dar și activitățile dedicate familiei.

Întrebarea Cine este Iurie Leancă/ Igor Dodon/ Vitalia Pavlicenco? Faceți o autocaracterizare, din ce familie proveniți și ce valori v-au fost educate acasă? a generat răspunsuri precum ,,Născut în Sadova Călărașilor, chiar în mijlocul codrilor, părinții deschiși la suflet și foarte primitori, munca și corectitudinea în relațiile cu oamenii – aceste două deprinderi le-am luat cu mine. În plus, dragostea pentru natură, pădure, vița de vie, pământ”, susține I. Dodon. Iurie Leancă vine dintr-o familie de intelectuali, pedagog e tatăl și mama – soră medicală, de lângă Gura Galbenei, Cimișlia. Valorile principale pe care le-au educat părinții sunt responsabilitatea, munca și ,,Să încerc să fac așa ca oamenii să fie fericiți la ei acasă”. răspunsul V. Pavlicenco: ,,Mama mea a fost profesoară, clasele primare, limba engleză, și cea română, tatăl meu a predat istoria și matematica, bunicul meu a fost învățător la ă școală pe lângă Bățli, alt bunic a fost agriculor. Mama a învățat în România, și a revenit aici când a fost ocupația sovietică din 1940 la vârsta de 19 ani. A fost directoare de școală, a fost învățătoare, l-a învățat și pe S. Vangheli care a fost scriitorul foarte vestit pentru copii, dintr-un sat, Grinăuți, Bălți, și mi-a cultivat dragostea față de tot ce înseamnă național, pentru că a făcut școala la Iași, sigur că atunci totul se făcea pe furiș, mama a fost persecutată pentru că aveam cuptor și o icoană, și au venit chiar o comisie să controleze, pentu că mama a rămas fără soț și eu fără tată. Soțul meu la fel, și este profesor doctor habilitat în literatura universală, fiica mea este violonistă, a făccut școala de muzică aici la Chișinău, Ciprian Porumbescu acum se cheamă, apoi Dinu Lipati de la București, apoi consevatorul de la Chișinău, apoi Școala de muzică și teatru de la Hamburg, acum este în Germania, crește 3 fetițe. Mama a avut grijă să-mi cultive demnitatea, verticalitatea, nu am un trecut șantajabil, nu am nicio faptă de care să-mi fie rușine, nici cât am fost deputat, nici ca cetățean simplu, angajat în presă, la editură, de aceea eu am rămas fidelă principiilor mele, și mă bucur că am avut ocazia prin intemediul unui partid politic să-i reprezint pe cei ce cred în unitatea românească, pe care să o refacem, în unitatea celor două state românești”.

Următoarea întrebare Dar mediul politic ce valori v-a educat, ce lecții v-a oferit? a

cuprins răspunsuri precum, Dodon: ,,Mediul politic m-a învățat că una dintre minusurile cele mai mari, inclusiv ale mele este că am încredere prea mare în oameni, oamenii sunt foarte cinici în politică, parteneri permanenți cu regret nu sunt, sunt parteneri în funcție de situație, de conjuctură. M-a învățat că este foarte important să fim alături de oamenii simpli”, făcând referire la faptul că merge zilnic la cumpărături, fără bodyguard, discută cu oamnenii, fără intermediari, iar orice ieșire în scop personal o transformă într-o întâlnire cu oamenii și discută despre problemele lor. I. Leancă consideră că mediul politic moldovenesc nu i-a inoculat cele mai bune valori. ,,Din păcate, în Moldova politicienii sunt preocupați de vise personale și mai puțin de cele comunitare și naționale”. V. Pavlicenco este de părere că ,,în mediul nostru politic, lucrurile sunt proaste, din păcate , Republica Moldova rămâne a fi victima unor politici incorecte promovate de oameni care au fost mereu la cheremul intereslor stratetice ale Kremlinului, a avut gijă să plaseze întotdeauna oamneni în funcțille publice care să stopeze avansarea noastră spre valorile democratice europene, spre identitatea noastră românească”.

La cea de-a cincea întrebare Poate fi obținut adevărul fără luptă?, cei trei politicieni au oferit răspunsuri negative. V. Pavlicenco: ,,Din păcate, nu cred și niciodată nu a fost așa ceva. Altceva este că trebuie mai mulți oamneni de caracter, la noi se creează multe partide, dar nu văd de ce, pentru că noi nu de partide avem nevoie, ci de caractere. Dacă am avea mai multe caractere, atunci vom avea mai mulți militanți, autenci pentru destinu nostru, să valorificăm ceea ce este scris în Declarația de Independență, pentru a putea decide nu doar prezentul, dar și viitorul fără nicun amestec din afară, de asemenea să valorifcăm și prevederea din Constituție, art. 142, care spune că noi putem să revizuim statutul nostru ca stat suveran și independent, noi pledăm pentru aducerea acestui teritoriu în cadrul României Mari și de asemeanea să ne valorofiăm dreptul la fericiirea, fericirea este primară oricărui drept. Omul se naște o dată, trăiește o dată, omul vrea să fie fericit și nu trebuie să-și consume viața cu idealuri false, mincuni, propagandă, dar trebuie să tindă să aibă o viață bună, iar o viață bună poate fi numai atunci când neamul este întregit. când noi vom fi în cadrul unei Românii, care are munte, mare, minereuri, zăcăminte, care are respect în Europa, un trecut absolut istoric glorios, și care la sigur va avea un viitor reîntregit și un viitor demn pentru trecutul nostru și un viitor demn pentru copiii noștri”.

Prezenți zilnic în spațiul public, am întrebat politicenii cât de mult îi deranjează critica. Igor Dodon susține că acum la fiecare critică privește destul de calm, comparativ cu 5-6 ani, atunci când s-a lansat în politică, acum acceptă orice critică care nu este critică la persoană, iat tot ce țien de domeniul politic este binevenit, deoarece ,,ne ține și pe noi într-o formă mai bună, ne străduim să nu reacționăm la orice critică, dar o dată la câteva zile răspundem prin mesajele publice tuturor criticilor, comentariilor, mesajelor”. La fel, I. Leancă salută feed-back-ul și critica: ,,Dacă e una corectă, obiectivă, din contra o salut. Sunt absolut convins că ca și orice om atunci când încerci ceva să faci, o faci în condiții complicate, uneori greșești, iar important să recunoști că ai greșit, apoi important e să fii sfătuit chiar și într-o manieră publică, critică, astfel să avansezi. Atunci când critica este absolut nefondată, bazată pe minciuni, sigur că te deranjează, pentru că nu meriți acest lucru, dar te obișnuiești cu timpul”. Pentru V. Pavlicenco: ,,Dacă critica este obiectică, pot să o analizez, să o accept, dar dacă nu este corectă, dau replici. Este adevărat că uneori ești nevoit să dai prea multe replici și te plictisești, dar ca dovadă că eu am dosare în judecată cu cei mai acerbi antiromâni, cum ar fi Șelin, Climenco, Voronin, Luncinschi, în plus alte dosare demonstrează că eu merg să demonstrez tuturor că eu nu mă tem de criticile care nu sunt adevărate”, menționând că se mândrește cu faptul că dumneaei este, împreună cu familia români în actele primare. Apoi, a demonstrat în toate instanțele posibile cu toate actele posibile că eu nu am un trecut șantajabil, că nu a avut nicio colaborare cu KGB.

Despre implicarea în viața politică din R. Moldova a fost următoarea întrebare: De unde începe cariera Dvs. politică? Este o pasiune a dvs.? Ați stat vreodată să numărați de câți ani faceți politică? Igor Dodon ne spune că de aproape șapte ani, din toamna lui 2009, dar ,,botezul” politic a fost la alegerile din Chișinău, în 2011. Nu visa să facă politică, fiind ministru al Economiei și prim-vicepremier. Din 2013 este președinte al Partidului Socialiștilor din R. Moldova. I. Leancă ,,După ce am revenit de la Haga, unde am fost angajat al unei structuri Internaționale în 2007. Un an am observat fenomenul politic și am înțeles că situația degradează, iar în decembrie 2008 am zis sau plec din țară, cu totul și cu toată familia sau mă implic în procesul politic și încerc să schimb realitățile care nu mă aranjează. Astfel, în decembrie 2008- ianuarie 2009 am intrat în politică”, V. Pavlicenco: ,, Eu am fost pentru prima dată membru al partidului Democrat condus de G. Ghimpu, după care noi am mers împeună cu Congresul intelectualității și cu un Partid Național Creștin, am făcut o primă reunificare în Congresul Democrat, denumit ulterior în Partidul Forțelor Democratice, a cărui listă am fost deputat 1998-2001, după care am luptat în opoziție fiind în PNL, formula a doua, pentru a reunifica forțele anti-comuniste, am reușit acest lucruri împreună cu Alianța ,,Moldova noastră”, am intrat în parlament în 2005, am fost eliminată pentru lupta în favoarea limbii române, pentru eliminarea Memorandumului semnat de Lucinschi asupra Transnistriei, care ne-a egalat cu Transnistria ca parte în negocieri și pentru alte inițiative și pentru ieșirea din CSI, scoaterea comuniștilor în afara legii, am fost eliminată din Alianța ,,Moldova Noastră”, împreună cu un grup de inițiativă alături de Mircea Rusu, Anton Țăranu și alți cetățeni ai R. Moldova. Noi am refăcut PNL în 2006 și sunt în fruntea acestui partid până în prezent. Mă gândesc să rezist până în 2018, poate să văd marea reunificare.”

Privind apartenența ideologică am adresat întrebarea De ce ați ales doctrina socialism/ conservatorism/ liberalism și ce relevanță are ea la etapa actuală?, Dodon: ,,Eu consider că ea (n.e. socialismul) este unica doctrină ce permite oamenilor, inclusiv oamenilor simpli, din R. Moldova să fie protejați de stat. Socialismul este, în opinia mea unica soluție pentru R. Moldova, și nu doar pentru R. Moldova. Din aceste considerente, vedem în ultimul timp, dinamica mai multor state europene că partidele de stânga preiau guvernarea, deoarece valorile sociale/ socialiste au și vor avea o importanță majoră pentru cetățeni. De ce? Pentru că socialismul presupune că în capul mesei este individul, statul trebuie să vadă care sunt necesitățile acestuia, necesități în ceea ce ține de infrastructura socială, spitale, școli”. Leancă: ,,Sunt parte din Partidul Popular European din Moldova, aderă la Partidul Popular European cea mai mare familie – familie care împărtășește valorile de centru-dreapta , valori conservatoare, valori care se bazează și pe solidaritate socială, și pe această responsabilitate socială, și un stat puternic care totuși recunoaște pe larg capacitățile cetățeanului, îl stimulează să și le manifeste”, iar V. Pavlicenco susține că R. Moldova, datorită PNL a căpătat statut de opțiune constituțională, pentru că era mereu pus la îndoială și nu avem dreptul să vorbim despre aceasta și ar trebui să cădem sub incidența unor articole din constituție care în interpretarea celor care sunt cu mentalitate sovietică și nedemocratică europeană favorizează statul, nu fericirea oamenilor la libera exprimare și libera opțiune și PNL a luptat și acîștigat dosare în privința promovării primului clip unionist care a făcut un șoc în R: Moldova când a spus în R. Moldova, la Referendumul din 2010, la 5 septembire când a spus că R. Moldova are nevoie de un președinte care să ne conducă spre unirea cu România. În baza acestui proces și a deciziei pronunțate, care a permis promovarea clipului șocant pentru R. Moldova, șocant fiind chiar și în ședința de judecată, CEDO, dar care să fie promovat fără violență, în condiții pașnice, constituționale – democratice.

Întrebarea a opta Cum ați caracteriza relația politicenilor cu specialiștii de comunicare? Sunteți consiliat? Considerați necesară consilierea politicienilor de către specialiștii în comunicare/ PR? Igor Dodon ne spune că pe parcursul anilor, deja s-a obișnuit, el nu are oameni care se ocupă în special de acest fapt, să-i spună ce să facă și ce să spună. ,,Da, am oameni angajați care se ocupă cu transmiterea mesajului pe care eu îl anunț”. În schimb are relații foarte bune cu jurnaliștii, care au numărul său de telefon. El este de părere că sunt puțini politicieni în R. Moldova care își permit acest lucru, Dodon fiind deschis cu mass-media. Iurie Leancă susține că este absolut necesară, dar consilierea costă. Iar ,,pentru un partid care vrea să fie diferit de alte partide și nu vrea să depindă de finanțările ilegale și oculte și mizează pe cotizații, în condițiile în care R. Moldova, asta înseamnă că de regulă trebuie să se descurce singur sau cu cei din echipă care au o anumită înțelegere a acestui fenomen de comunicare. De altfel sunt, convins că dacă ai resurse financiare necesare este foarte și foarte util să ai un specialist de comunicare”, la fel V. Pavlicenco afirmă că este necesară consilierea, dar încă pentru noi nu manifestă o prioritate.

Întrebarea ,,Deseori suntem întrebați dacă îi mai credem pe politicieni din perspectiva că ei își fac griji pentru R. Moldova, nu doar satisfac propriile interese. Care e relația dvs. cu RM?” I. Dodon neagă acest fapt, invocând argumente precum ,,Dacă aș fi dorit să fac bani, capital, sigur nu mergeam în politică. Am avut multiple ocazii să plec din Moldova, să fac afaceri, destul de impresionante și eu sunt convins că dacă luam această decizie cu cinci ani în urmă când am plecat de la guvernare, evident că din punct de vedere financiar aveam d ecâștigat mult mai mult. Dar scopul meu în viață nu este să fac bani. Pentru mine este important să schimb cursul lucururilor spre bine aici, acasă. Eu cred în R. Moldova, de asta am și lansat mai multe campanii sub genericul ,,Iubesc Moldova”. Eu cred că R. Moldova are viitor, și că acest viitor este unul frumos. Voi face tot totul ca acest viitor să devină cât mai curând o realitatepentru cetățenii Republicii Moldova”. Iar I. Leancă afirmă ,,Faptul că am decis să nu plec de aici, și mi-aș dori foarte mult atât eu, cât și copii mei să locuiască, să activeze aici pentru o perioadă lungă, lungă denotă că țin foarte mult la R. Moldova, la bunăstarea societății. Nu poți construi comunism la tine acasă, fiind că atunci când ești în afara casei vezi drumuri proaste, lume nefericită, apă de calitate proastă și calitatea vieții pe ansamblu proastă. Pentru a schimba aceste realități și a schimba acest viitor, aiic la mine acasă, îmcerc să schimb împreună cu echipa realitățile care mă deranjează”.

Întrebarea a zecea a vizat fiecare politician în parte. Provocarea a fost Uniunea Vamală/ UE/ Unirea cu România – o realitate de neevitat sau doar un punct din platforma electorală?, iar răspunurile sunt următoarele: Dodon susține că ,,Uniunea Vamală nu există, există Uniunea Euro-asiatică, și este o oportunitate pentru R. Moldova de a-și rezolva problemele ei economice și sociale cu care ne confruntăm. Dați-ne undița și peștele îl vom prinde singuri, zicea o zicală”. Dodon consideră că Moldova are nevoie de piață, de oportunități, iar rezultatul și pâinea le putem câștiga singuri. Iurie Leancă are convingerea că R. Moldova nu are altă alternativă decât integrarea în UE. ,,Dacă vrem să vedem un stat, funcțional, doar că acum din cauza crizei în care am fost aruncați în 2015, Uniunea Europeană iarăși se transformă într-un orizont exact cum afost în 2009, când s-a produs schimbare”. Privind Unirea R. Moldova cu România, V. Pavlicneco afirmă că acest fapt este o este o realitate care se va produce și lucru acesta îl înțeleg tot mai mulți oameni chiar dacă sunt forțe moscovite, pro-ruse, care se ocupă cu aceste lucuri, dar ele o fac din interese meschine, pecuniare, conjucturale, noi o facem sincer și ne bucurăm că apar și entități care promovează unirea, inclusiv partide, care promovează idealul unirii, care organizează manifestări de demnitate, și care ăn felul acesta contribuie să fie înțeleasă, poziția noastră și opțiunea nostră unionistă de tot mai multă lume”.

Conform lui F. C. Rus dacă dorim să obținem simpatie din partea interlocutorului trebuie să-l întrebăm despre realizări, despre acest fapt a fost și a unsprezecea întrebare. Care e cea mai mare reușită a dvs. obținută în interiorul partidului? Igor Dodon crede că în politică cea mai mare reușită, în afară perioadei în care nu conducea partidul, am fost Ministrul Econimiei și Prim-vice ministru, cea mai mare reușită sunt alegerile din 2014, când a obținut primul scor, a câștigat cel mai mare număr de mandate și cea mai numeroasă fracțiune parlamentară, după aceasta a urmat succesle din 2015 când candidatul PSRM a învins în Găgăuzia și a devenit bașcanul Găgăuziei, Irina Vlah. În Chișinău a obținut cel mai mare vot de încredere, referindu-se la Consiliul Municipal, și având cea mai mare fracțiune din Consiliul Municipal. Iurie Leancă susține că având un doar un an de la lansarea partidului, cea mai mare realizare este ,,Faptul că am reușit să creăm o echipă bună, și la Chișinău și în multe centre raionale”, iar V. Pavlicenco susține că faptul că PNL a rămas un important punct al modernizări statului prin reforme liberale, prin afirmarea și promovarea unei idnetități românenști.

Despre posibilitatea unor relații frumoase atât cu estul, cât și cu vestul, am întrebat cei trei lideri politici de la Chișinău. Igor Dodon afirmă ,,Noi altă soluție nu avem. Republica Moldova nu poate să-și permită să întrerupă relațiile cu Uniunea Europeană”, Iurie Leancă susține: ,,Prietenie da, dar prietenia nu este un concept care guvernează astăzi relații economice sau bilaterale. R. Moldova, după cum vă spuneam pentu a supraviețui și ar deveni un stat cu instituții funcționale, ceea ce ar asigura și respectul și supremația legii, și bunăstarea cetățenilor, trebuie să fie ancorată, într-un sistem de reper de care vă spuneam, Uniunea Europeană și într-o anumită perspectivă NATO, bineînțeles. Altă alternativă nu există. Astăzi din păcate suntem, revenim la perioada Războului Rece, nu doar la nivel de retorică, ci și la nivel de acțiuni. Și la stânga și la dreapta. Mă refer și la ceea ce face Rusia și la ceea ce face acum NATO, astfel încât să rămâi în zona gri a 2 blocuri este foarte foarte greu. Nimeni nu ne cere să încetăm cu Rusia, de exemplu, dar să rămânem în afara acestor structuri, un fel de țară neutră, nerecunoscută, este foarte, foarte periculos. Astfel trebuie să fim siguri că facem parte dintr-un bloc, fie că îl numim Uniunea Europeană, inclusiv dimensiunea de securitate și apărare a Uniunii Europene, dar asta nu înseamnă că trebuie să te cerți cu Federația Rusă, sau cu oricare altă țară”, iar V. Pavlicenco: ..Da. Este posibil, dar pentru aceasta avem nevoie de o nouă clasă de guvernnați, pentru că la noi mulți vorbesc că trebuie să ne împăcăm cu Rusia, dar nu au demnitate în relațiile cu Rusia, ceea ce trebuie să înțelegem noi că fără demnitate nu te respectă nimeni. Dacă nu te respecți tu, nu te respectă nici inamicul. Rusia, din păcate, este un stat agresor, recunoscut de CEDO. Noi cunoaștem că o parte din teritoriul nostru este ocupat de armata rusă, de armata a 14-a. Noi cunoaștem că Rusia, continuă, politiciile încă de pe timpul lui Petru cel Mare, care spunea mereu că trebuie să fie politici expansioniste, noi cunoaștem și bancul în care se întreabă cu cine se paote învecina Rusia și răspunsul este cu cine dorește. Și ca dovadă, se văd politicile din spațiul CSI, ce se întâmplă, pentru că s-a făcut un CSI, în care măcar să se despartă toți, într-o perioadă mai pașnică, mai omenește, dar din păcate vedeți ce s-a întâmplat în Georgia, dezastrul din Ucraina, dezastrul din Transnistria noastră și noi nu excludem că aceste politici vor continua. Noi nu avem statut de securitate, nu suntem în tratatul de Securitate Colectivă a CSI și acesta e un lucru bun, dar din păcate, avem scăpări secrete și oculte cu CSI, pe care nu ni le-am dori, și avem semnate niște documente secrete de către fostul premier Filat, dar noi trebuie să avem scutul NATO, și acest scut NATO este alături, în România. România este sub un foarte mare scut prin venirea unor forțe inclusiv navale ale NATO, prin baze ale NATO, care au menirea să oprească ofensiva Rusiei și în acest sens este vorba doar de voința noastră politică, intelectuală, că noi să nu fim un stat al nimănui și să nu fim orfanul Europei”.

A treisprezecea întrebare din grila de interviu a fost privind Acordul de Asociere a RM cu UE, cât și celelalte rezerve ale policienilor vizați legate de integrare. I. Dodon susține că acest acord, urmează să fie semant în urma unui referendum național. El are convongerea că ca oamenii simpli, cetățenii trebuie să-și exprime opinia dacă sunt pentru semnarea acestui acord sau nu. Apoi, acest acord pentru asociere, presupune și componenta economică, care nu este avantajoasă pentru R. Moldova. ,,Eu am pledat pentru păstrarea regimului asimetric, care presupune exporturi fără taxe și importuri cu taxe, ce ar permite menținerea competitivității și produselor moldovenești pe piața internă și cea externă. Cu regret, acest acord a fost semnat în pofida interelor naționale în detrimentul intereselor naționale, și ca rezultat avemce avem, încă un an și jumătate de implementare, fapt pentru care suntem în cădere pe toți indicatorii economici și sociali”, I. Leancă afirmă că prin tot ce a făcut R. Moldova în 2015, în mod special actorii politici, au privat de speranță, nu doar pe cetățenii din R. Moldova, dar și au generat foarte mare scepticism în rândul prietenilor și partenerilor noștri din Occident. Tot ce am făcut în 2015, am furnizat argumente doar în sensul că nu suntem pregătiți de așa ceva, astfel încât astăzi din păcate, șansele noastre sunt minime, sunt reduse, datorită acestui factor subiectiv – ,,Rânza moloveanului”, la Cluj nu știu ce înseamnă asta, dar explicați dvs.”. Vitalia Pavlicenco esteconvinsă că R. Moldova nu se va integra niciodată în Uniunea Europeană ca stat separat aprte. R. Moldova se va integra doar prin unirea cu România. ,,Noi avem acest mesaj încă din 2010, l-am promovat corect și am spus că PNL susține Unirea cu România. După care în scrutinele ulterioare, noi am spus că R. Moldova se va integra în Europa prin NATO, și în UE – prin România. Acum vedem că acest mesaj este preluat de tot mai multe forțe politiice, analiști politici, grupări strategice, avem și Agenția de Analize Strategice Stratford care spune foarte clar că atunci când vom înțelege că suntem români, de aici va fi doar un pas până la Unire, dar în sensul acesta noi ne vom recăpăta identitatea de populație românească. Oricum, înglobarea populației în acest teritoriu este mai dificilă, dar prin efortul partenererilor europeni, urmând exemplul Germaniei, având în vedere declarația cancelarului federal Merkel care a spus că nu putem refuza unui stat de ceea ce a beneficiat poporul german, dreptul de a se reunifica. Iată și exemlul DNA, am spus că DNA trebuie să treacă Prutul. Și printr-un guvern provozoriu care să fie și să aibă un minister al reîntregirii românești care să se pregătească în paralel cu pregătirea reformelor sale europene în spațiul românesc. Și această reintegrare în spațiul românesc, multe se pot face, dar pentru acest fapt trebuie să avem direcțiuni libere, presiune pe guvernnați, trebuie să avem depășită frica și timorarea pe care ne-au făcut-o mereu forțele pro-rusești. Și în sensul acesta totul este în mâinile noastre. Și asta putem face prin acțiunile noastre, la aparițiile televizate, dar mult depind eși d eoameni, mulți nu au curajul de a fi liberi și dacă nu ești liber, atunci tu gândești liber, nu acționezi liber”.

A 14-a întrebare Se spune că politicienii sunt gata de orice ca să-și atingă scopurile. Machiavelli spunea că doar așa un politician se poate menține la putere. Se poate de renunțat ușor la morală în politică? Ce înseamnă pentru dvs. ,,orice” și care sunt limitele acestui cuvânt? Dodon: ,,Din câte știu, Machiavelli spunea că scopul scuză mijloacele, atunci când în joc se află interesele țării. Și avea dreptate. Dacă în joc se află interesel țării, suntem constrânși să pelăm la numeroase mijloace, unele dureroase, dar corect politic și social. Morala nu este bec pe care îl conectezi sau îl deconecteyi în fucție de necesitate. Omul fie are principii morale, fie este lipsit de acestea. Pur și simplu, în politică există acțiuni ce implică calcului rece, strategia de lungă durată, interesul comun”, la cealaltă extremă I.Leancă nu este de acord cu citatul. ,,Cel puțin categoric nu sunt gata să fac orice pentru a fi la putere. Dacă politica este fără moralitate atunci eu cel puțin prefer să mă dau la o parte”. V. Pavlicenco: Noi, PNL suntem un partid moral. Noi am avut și cea mai bună echipă la alegerile trecute parlamentare. Jumătate a fost PNL și jumătate cei mai demni membri ai persoanelor de notorietate din Consiliul Unirii, oameni care nu sunt pătați care au făcut ceea ce au cu mâinile lor, respectând legea, oameni are au avut curajul să spună adevărul, dar, este adevărat că noi considerăm că foarte multe partide înglobează echipe mafiote, sa nu spun imorale, dar pur și simplu, criminale. Și noi împărtășim acest principiu și nu ne cantonăm în el, legat de faptul a ceea ce spunea un mare publiciist, N. Sterghe, care era de origine evreiască. dar s-a convertit la ortodoxism, și spunea că s-a convertit la Jilava, preot care spunea că în politică nu e cazul întotdeauna să obții victorie, import e să promovezi niște principii, să fii consecvent, și să explici care este scopul tău și să mergi întotdeauna spre realizarea lui. Deci, noi nu ne cantonăm la asta. 10 ani ca partid unionist condus și de o femeie, să resiști în opoziție parlamentară, numai cine este rău intenționat și in capcana relei-credințe nu paote să vadă că este un succes.

A cincisprezecea întrebare ,,În perioada sovietică se considera că parcurgem o etapă de tranziție. După independență, timp de 25 ani, tot suntem într-o perioadă de tranziție. Când o vom depăși?” I. Dodon: În primul rând, noi trebuie să scăpăm de sistemul oligarhic care este creat în R. Moldova, acest este obiectivul numărul unu și sper ca în acest an vom reuși să ajungem la dizolvarea Parlamentului și la alegeri anticipate. Și acesta va fi o etapă mai bună în istoria modernă a R. Moldova”. Leancă susține: ,,În perioadă sovietică tranzitam de la socialism la comunism, acum revenim la capitalism. Acum, în R. Moldova, din păcate această tranziție s-a extins și nimeni nu vede finalitatea acestui proces. Când? Atunci când vom avea o clasă politică matură și responsabilă. Eu sper ca proiectul politic pe care l-am inițiat cu colegii să reușească să se includă și să reușeascăsă se impună și să devină o alternativă reală, să revină la putere și atunci să dăm o lovitură mentalităților, deprinderilor nocive, stereotipurilor, și să venim cu altă mentalitate de guvernare și de a readuce încrederea din partea cetățeanului în instituțiile statului și în politicieni”. Vitalia Pavlicenco afirmă că ,,R. Moldova de 25 ani trenează o situație care devine tot mai proastă, multă lume înțelege că mesajul pro-european este unul fals, promotorii lui sunt falși, adepți ai europenismului și în acest sens probabil că se explică cele peste 20% ar vota pentru unire, iar eu cred că procentul este cu mult mai mare. Și mă bucur că aici ne-am făcut și noi contribuția noastră în pofida opunerii foarte mari din partea pretinselor partid eproeuropene. Mediul nostru politic abia poate să înceapă asanarea, dar asta poate fi doar în sensul adevărului istoric și al libertății de exprimare care să fie exprimate sută la sută”.

Ultima întrebare Dacă sunteți implicat în politica din Moldova înseamnă că iubiți această țară. Până unde ați putea merge pentru ea?, a generat răspunsuri precum: Dodon, ,,În anul 2011, am lansat o campanie națională ,,Iubesc Moldova’’. Pe parcusl celor 5 ani, au fost realizate sute de acțiuni. Scopul păstrării statalității, mptivarea cetățenilor să-și iubească țara, Moldova, să facem tot posibilul să păstrăm această țară pentru nepoții și strănepoții noștri. Eu ce aș face pentru R. Moldova? Aș face totul. Inclusiv. Eu mi-aș da și viața. De ce? Pentru că eu vreau ca copiii mei să crească în R. Moldova. Nu vreau ca această țară să dispară în urma ambițiilor geopolitice, eu sunt categoric împotriva unirii cu România, și vreau să vă spun că dacă se va merge pentru această abordare, în R. Moldova va fi Război Civil, de aceea voi face tot posibilul să păstrăm statalitatea R. Moldova, pentru a crește încrederea cetățenilor în viitorul țării noastre, să stea acasă, să muncească, pentru această trebuie să facem reguli.” I. Leancă susține contrariul: ,,Nu-mi voi jertfi viața, fiind că sper că nu voi ajunge în asemenea situații. Ceea ce fac acum în situații în care aș putea face cu totul atlceva, fără nervi, fără emoții negative, ocupându-mă de ceva ce ar putea aduce mai mulți bani pentru familie, mult mai mult timp liber pentru a comunica cu mebrii familiei, mult mai puțini nervi. Faptul că am decis totuși să fiu implicat în acest proces politic, în a încerca să influențez spre bine lucurile din R. Moldovaarată că acest sentiment de patriotism și de dragoste mai este încă viu și sper să aducă roade”, iar V. Pavlicenco: ,,R. Moldova nu este țară, este un capăt de țară. Țara noastră este România, mica Patrie unde locuim este acest teritoriu românesc de dincoace de Prut, care se numește R. Moldova, dar ca atare este o creatură ce-și trage rădăcina încă de pe când la baltă s-a făcut centru aceslei republici autonome sovietice molovenești, apoi numit teritoriu dintre Nistru și Prut. R. Molodva nu are viitor ca stat, R. Molodva are cetățeni foarte buni, dar manipulați, neinformați, R. Molodva este un stat.care perpetuează pactul Ribbentriop-Molotov și dacă ne gândim corect și obiectiv el este anulat, chiar de ultimul Soviet Suprem al Uniunii Sovietice, dar problema este că în privința Letoniei, Lituaniei și Estoniei, au fost lichidate consecințele pactului R-Molotov. În privința acestui teritoriu românsc, consecințele nu su fost lichidate. De fapt, reunificarea cu România ar însemna lichidarea acestor coonsecințe așe pactului criminal Hitler- Stalin. Eu imi iubesc pământul românesc pe care m-am născut, îmi iubesc locurile în care am copilărit, este un monument în cimitir, aproape de mormântul bunicii mele și al bunicului mei, eu am postat pe internet, este un momunent dedicat eroilor Reînteegirii și mă mândresc că satul emu așa micuț cum este a putut să apare acest monument. În sensul acesta, sigur că mă mândresc cu acest loc. Am considerat întotdeauna că este un loc onest și nu am căutat să mă mut și să plec în altă parte, chiar abia nu demult, la insistența unor prieteni mi-am făcut și buletin de identitate cu domiciliul în România, deși principiul meu era să rămân aici. Am cetățenie română din 1992, cu toată familia, așa cum am spus și fiica-mea a învățat în România, eu mă consider că sunt acasă și atunci când aud că anti-românii îmi spun că ,,Du-te în România că acolo ești româncă!” Nu este adevărat, 80% sunt români și chiar mai mulți. De aceea noi ca Partid Național suntem mândri că activăm aici ca prim partid unionist ne revendicăm de la PNL-ul istoric, din România, care a făcut marea reîntregirea și a modernizat România și ne revendicăm de la 25 ani de rezistență națională-liberală care cu procente sau fără procente a promovat o idee și o promovează și mai ales de la 10 ani de activitate a a PNL care a mers consecvent pe acest mesaj unionist și astfel noi avem identitatea nostră, față de puzderia de partide false pro-europene care sunt niște partide conjucturiste, care încurcă lumea și împiedică avansarea noastră mai rapidă spre un spațiu firesc, românesc, spațiu european, un spațiu democratic cu mai multă justitie și mai puțină corupție.”

Discuțiile purtate cu cei 3 lideri politici de la Chișinău au demonstrat că atât discursul, cât și imaginea liderilor politici influențează procesul de integrare al Republicii Moldova în Uniunea Europeană. Prezența Partidului Popular European din Moldova pe scena politică influențează pozitiv procesul de integrare, președintele partidului Iurie Leancă susținând că unica posibilitate de făurire a unui trai decent este aderarea la marea familie europeană. Prin intermediul partidului el încearcă să promoveze valorile europene, reușind să fie un lider cu potențial de mobilizare a societății. Igor Dodon, președinte al Partidului Socialiștilor din Republica Moldova este împotriva integrării europene, acesta convinge opinia publică despre necesitatea aderării la Uniunea Euro-asiatică, manifestându-și public dezacordul privind aderarea RM la UE. Vitalia Pavlicenco susține că RM se va integra în UE, însă numai ca parte constituantă a României Mari. Realizările personale, în interiorul partidului, imaginea creionată în mentalul colectiv îi desăvârșește pe cei trei reprezentanți ca lideri politici. Au putere asupra electoratului și îi influențează conform propriilor aspirații în confomitate cu cele ale partidului pe care îl reprezintă. Ipoteza stabilită la începutul lucrării este parțial validată, întrucât discursul și imaginea liderilor politici periclitează procesul de integrare al Republicii Moldova în Uniunea Europeană, fapt demonstrat prin interviurile cu cei trei lideri politici. Ipoteză considerată parțial validată din considerentul că acțiunile lui Iurie Leancă facilitează procesul de integrare, cele ale lui Igor Dodon influențează negativ, împedicând procesul de aderare, iar cele ale Vitaliei Pavlicenco – fiind transmise pentru (re)Unirea celor două țări românești sunt declarate neutre din punct de vedere al parcursului european. Afirmarea unei poziții de reunificare a României Mari, prin discurs aceasta își manifestă direct dezacordul cu integrarea RM în UE, indirect facilitează acest parcurs, întrucât România este membră UE, acest fapt ar însemna pierderea statalității RM și obținerea integrării teritoriului de dincolo de Prut în Uniunea Europeană.

IV.3. Concluziile analizei de conținut.

Liderii politici așa cum ni-i prezintă televizorul (mass-media și social media)

Analiza de conținut se va axa pe ipoteza ,,Mesajele externe transmise de către politicieni prin intermediul mass-mediei și social media influențează procesul de integrare europeană”

Perioada de analiză a conținutului mass-mediei și social media este de 6 luni, desfășurată în intervalul octombrie 2015 – martie 2016

Posturi de televiziune: Moldova 1, PRO TV Chișinău, Jurnal TV.

Presă: Timpul de dimineață, Jurnal de Chișinău, Ziarul Național.

Datorită analizei de conținut vom măsura reputația liderilor politici și mesajele acestora transmise prin mass-media tradițională, dar și în mediul on-line cu privire la procesul de integrare al Republicii Moldova în Uniunea Europeană. Scopul analizei este să cerceteze cât este de actualizat și dezbătut acest subiect, se va lua în considerare aparițiile online, TV, dar și articolele apărute în presă pentru a ne creiona o imagine a subiectului de analiză.

Întrebări care au conturat demersul cercetării: cât? care? (cantitative) și ce? cum? (calitative). Astfel, vom cuantifica termenii-cheie cu referire la analiza de conținut și totodată vom analiza textul scris sau cel vociferat prin prisma conținutului. În cadrul analizei de conținut vom studia variabila integrarea europeană a Republicii Moldova, care ia valoare pozitivă, negativă sau neutră. Din punct de vedere al unității de înregistrare, cercetarea se va baza pe temă, considerată a fi unitatea de înregistrare cel mai des folosită, pentru a cuprinde nivelul de profunzime al analizei, dar și suportul material disponibil, pentru a decodifica mesajele apărute în mass-media și social media.

Monitorizarea presei se va efectua în baza celor 3 ziare care se bucură de încrederea cetățenilor: Timpul de Dimineață, Jurnal de Chișinău și Ziarul Național. Timpul de Dimineață (Unicul Cotidian Național) este cel mai citit ziar de limbă română din R. Moldova, apare săptămânal în fiecare zi de vineri (11.000 de exemplare); Jurnal de Chișinău, este un ziar, parțial color, care apare de două pe săptămână și Ziarul Național, considerat a fi relativ nou pe piața mediatică din Moldova. Prezintă știri de actualitate, domeniul politic, social, economic, ziar de în limba română, care apare sub formă tipărită, dar și în format electronic.

Monitorizarea presei a fost efectuată pe baza articolelor apărute în perioada octombrie 2015 – martie 2016 în cadrul celor 3 ziare analizate. După selectarea aparițiilor relevante ale subiectului vom analiza tonul fiecărei apariții după următoarele aspecte: data apariției, titlu, autor, cât de des este menționată sintagma ,,integrare europeană” în cadrul articolului, cât și ce conotație are aceasta (pozitivă, negativă sau neutră).

Vom clasifica articolele în cele de apreciere/ susținere, negative/ respingere/ remarci critice sau articole neutre. Este important să se realizeze o analiză de conținut în cadrul fiecărui partid sau formațiune politică, pentru a vedea cum este percepută imaginea acestora de către mass-media și social media. Altfel spus, rezultatele unei analize de conținut pot influența și crea decizii, politici publice, planuri de acțiuni privind nu doar activitatea politică în sine, dar și ceea ce ține de branding și poziționare, care sunt esența activității unei echipe de PR.

Timpul de Dimineață

Articolul tratează tema integrării europene a RM avându-l în vizor pe Igor Dodon. Acesta susține că nu renunță la ideea denunțării Acordului de asociere cu UE. „Semnarea acestui acord a fost o greșeală pentru Republica Moldova. Dacă ne vor împiedica să-l denunțăm, cel puțin vom revizui unele prevederi din el pentru a reabilita bunele relații cu Federația Rusă”.

,,Leancă refuză să participe la pactul propus de putere”, este titlul unui articol care-l vizează pe fostul premier, Iurie Leancă, publicat în 14 octombrie 2015 în Timpul.,,Luând în considerare că țara noastră se află într-o situație politică, economică și socială extrem de gravă, cred că acest apel doar va distrage atenția de la aceste probleme și nu le va rezolva. Recentele rapoarte și declarații ale partenerilor noștri externi, care reamintesc a câta oară că actuala guvernare trebuie să întreprindă acțiuni concrete pentru a scoate Republica Moldova din criză”, a declarat acesta.

În 10 noiembrie 2015, Timpul publică un articol despre consultările președintelui Timofti cu deputații neafiliați conduși de Iurie Leancă, această întrevedere fiind o premieră când șeful statului se condultă cu deputații neafiliați în condițiile în care Condiția nu prevede necesitatea consultării șefului statului cu aceștia, întâlnire care denotă faptul că președintele este interest de viitorul RM prin prisma integrării europene ,,La întrevedere, șeful statului a reiterat necesitatea formării unui guvern pro-european, conform opțiunii majoritare a cetățenilor, exprimate la alegerile parlamentare din luna noiembrie 2014.”

Despre procesul de Integrare Europeană, Igor Dodon anunță într-un articol publicat de ziarul Timpul. Dodon precizează că: „Noi suntem împotriva Acordului de Asociere cu UE. Documentul trebuie denunțat, pentru că ne distruge economia și valorile noastre naționale. Regimul liberalizat de vize trebuie să rămână pentru ca oamenii să poată călători liber și să nu fie impuși să-și facă cetățenie română pentru aceasta”.

Articolul publicat în Timpul de dimineață, numărul din 18 noiembrie 2015 vizează vizita fostului premier al R. Moldova, Iurie Leancă la Berlin. Articolul abordează subiecte precum importul de gaze naturale pe teritoriul țării, o potențială criză energetică în RM, prezența partidelor pro-ruse pe scena moldovenească, pericolul stopării parcursului european la R. Moldova, lansarea unor politici publice. În contextul integrării europene, I. Leancă declară: ,, E păcat ca opoziția contesta unica solutie, fara alternativa, a modernizarii Republicii Moldova. Dar nu e totul pierdut. E nevoie de o comunicare sinceră, deschisă cu cetățenii, trebuie să prezentăm o lista cu angajamente punctuale, verificabile, pentru a recâștiga încrederea moldovenilor”.

Anul 2015 a fost pentru unii politicieni moldoveni un ,,dezastru”, pentru alții un ,,an al posibilităților irosite” , se arătă întru-un articol publicat în Timpul la 28 decembrie 2015 , semnat de Mariana Galben. Președintele Partidului Socialiștilor, Igor Dodon, spune că 2015 este anul când Republica Moldova a trăit cea mai depresivă perioadă din 1992 încoace. Atunci a fost un război civil distrugător pentru țară, în acest an însă a avut loc o trădare a poporului din partea clasei politice de la guvernare. Actuala guvernare a adus societatea la limita deznădejdii, la repulsie totală față de politică, la pierderea încrederii în instituțiile statului și în țară în general. „După aproape 25 de ani de independență, am ajuns să constatăm că o parte dintre cetățeni nu mai au încredere în viitorul Republicii Moldova. În acest an s-a devalorizat leul, au crescut considerabil prețurile și tarifele, continuă jaful din sistemul bancar, sunt închise școli și spitale, oamenii pleacă peste hotare, este în continuare distrusă agricultura, este promovat și încurajat unionismul antistatal, a crescut nivelul corupției, a crescut și procentul oamenilor care trăiesc sub limita sărăciei, sunt ruinate satele, este transformată în suburbie capitala țării, Chișinăul”, a spus politicianul. Analistul politic, Ion Tăbârță, consideră că anul 2015, din punct de vedere politic, este pierdut pentru societate. În opinia sa, acest an nu a venit cu o evoluție a Republicii Moldova, care trebuia să fie în direcția integrării în UE. Potrivit lui, politicienii din Moldova, mai degrabă, s-au preocupat de luptele inter-partinice sau între grupuri decât de grijile și necesitățile reale ale cetățenilor. „La fel ca și toți cetățenii, aș fi dorit un an al realizărilor frumoase, al rezultatelor palpabile și al orizonturilor deschise. Chiar dacă pe unele segmente s-a reușit atingerea obiectivelor, este evident că suntem încă prea departe de țelul ales. Vreau să cred însă că, dublând eforturile, vom reuși în noul an recuperarea terenului pierdut și vom avansa cu pași rapizi în implementarea prevederilor Acordului de Asociere a Republicii Moldova cu UE și scoaterea statului dintr-o criză fără precedent”, a menționat vicepreședintele PL.

Articolul din 31 ianuarie 2016 abordează subiectul unei teorii revoluționare despre nașterea noii națiuni civice moldovenești. Acțiune care intră în vizorul experților ruși, care consideră că „este foarte bine că opoziția de dreapta și de stînga s-au unit (…) „Problema de bază este dacă Republica Moldova va rămâne independentă ca stat (sic! – n.m) și ce va fi cu poporul moldovenesc. Obiectivul de bază pentru puterile de opoziție este ca să formeze o platformă pozitivă care va uni opoziția proeuropenă și cea de stânga. Această platformă trebuie să lucreze în vederea conservării suveranității (sic!- n.m) Republicii Moldova”, a declarat Iurii Naghirneac, directorul Fondului Internațional pentru Promovarea Culturii, Științei și Educației din Moscova. (…) Acesta crede că acum nu este timpul ca Republica Moldova să se rupă între Europa și Rusia. „Acum problema are o altă abordare – va mai fi sau nu Moldova (sic! – n.m.)? Această problemă trebuie rezolvată în primul rând, apoi, instituțiile democratice vor face alegerea geopolitică. A pune problema dacă omul este cu Europa, cu România sau cu Rusia, înseamnă a dezbina societatea”.

Timpul de dimineață publică în 4 februarie 2016 articolul vizează mesajul liderului PSRM, Igor Dodon. Răspuns celor din mass-media care solicită poziția referitor la rezoluția Forului Civic, anunțată astăzi în cadrul unei conferințe de presă. Chiar de la început, socialiștii au inițiat protestele pentru a atinge patru obiective, printre care exercitarea presiunii sociale asupra guvernării, cu scopul de a forța destrămarea majorității pro-europene de atunci și de a împiedica refacerea AIE. Parțial acest obiectiv a fost atins: AIE (Alianța pentru Integrare Europeană) a murit, actuala majoritate este compromisă, lipsită de credibilitate și urâtă de toată lumea.

Articolul publicat în 26 februarie reflectă opiniile protestatarilor Igor Dodon, Renato Usatâi, Andrei Nastase, dar și Maia Sandu. Igor Dodon a specificat ,, „Le-am expus că sunt 3 scenarii. Primul scenariu prevede că oligarhii fac reforme și partenerii le dau bani, ceea ce nu se va întâmpla, deoarece oligarhii nu vor face reforme, ei acum le mimează. Al doilea scenariu prevede că cei de la guvernare mimează reforme și UE închide ochii, și îi susține. Dar i-am preîntâmpinat că dacă fac asta să nu se mire că integrarea europeană va fi compromisă total. Și al treilea scenariu îl reprezintă alegerile anticipate pe care noi le dorim concomitent cu alegerile directe ale președintelui”.

Timpul publică în 22 martie 2016, un articol, care îl are protagonist pe liderul PSRM, Igor Dodon, care cere președintelui României, Iohannis, printr-o scrisoare, detașaarea oficială a guvernării de la București de mișcările unioniste de la Chișinău. ,, Vrem să credem că marșurile unioniste care au ca scop lichidarea statalității Republicii Moldova nu sunt susținute de dumneavoastră. Detașarea oficială a guvernării de la București de mișcările unioniste vă va apropia de locuitorii Republicii Moldova”, a spus președintele PSRM. Igor Dodon a informat că socialiștii vor lansa în săptămâna curentă mai multe acțiuni de promovare a dragostei față de statalitatea și independența țării.”

Timpul a publicat în 26 martie 2016 un articol semnat Constantin Codreanu, intitulat ,,De ce creăm Staful Țării 2?”, afirmând că ,,Sfatul Țării 2 este locul în care adunăm elita actuală a unioniștilor pentru a da start re-Unirii și unde ne dorim să avem parte de toate cele trei lucruri concomitent. Avem nevoie de a gândi just re-Unirea, de a vorbi despre ea fără greș și de a acționa drept în vederea înfăptuirii acesteia. Așa să ne ajute Dumnezeu!”

Un articol din 28 martie 2016 relatează despre acțiunile Partidului Socialiștilor care protestează pentru apărarea statalității și suveranității R. Molodva. Liderul PSRM susține că Uniunea Europeană nu va permite păstrarea neutralității Moldovei, iar evenimentele dedicate Unirii din 27 martie sunt ,, un atentat fără precedent la statalitatea, independența, suveranitatea și neutralitatea Republicii Moldova”. Potrivit lui, toți participanții, la fel și cei, care au permis organizarea acestui eveniment, sunt infractori, trădători ai Patriei și poporului”.

Nu am găsit niciun articol publicat de Timpul de dimineață cu privire la declarațiile președintelui PNL, Vitalia Pavlicenco despre procesul de integrare a RM în Uniunea europeană, aceasta militând pentru Unirea celor două țări surori.

Jurnal de Chișinău

Jurnal de Chișinău publică un articol în care fostul premier a cerut ca actuala conducere să elaboreze, în regim de urgență, un plan de acțiuni de scoatere a statului din criza în care se află și abia apoi să vină să-l consulte cu societatea. “Acesta ar fi un demers constructiv și ar arăta că înțeleg măcar în ultimul moment situația în care am ajuns cu toții. Acest plan trebuia să fie demult elaborat, dacă am fi avut la putere o guvernare responsabilă”, afirmă Leancă.

Articol publicat în 11 noiembrie în Jurnal de Chișinău trata declarația lui I. Dodon: „În Federația Rusă lucrează aproape un milion din cetățenii noștri”, declara la 13 septembrie, pentru postul de televiziune Pervîi kanal din Rusia, liderul socialiștilor Igor Dodon. Cifra mărită exagerat a fost preluată de un jurnalist rus: „Un milion de moldoveni lucrează anul întreg în Rusia și transferă până la 1,5 miliarde de euro, a patra parte din PIB, de zece ori mai mult decât investițiile promise de UE”.

Publicat în 26 ianuarie, articolul face referire la declarația lui Igor Dodon cu privire la procesul d eintegrare europeană. „Sunt mai multe probleme ce țin de acest document, pot veni și cu cifre în acest sens. Poziția socialiștilor nu s-a schimbat. Nu o să vin cu detalii acum ca să nu punem în situație dificilă acțiunea de protest pe care am lansat-o împreună cu Platforma DA și Partidul Nostru. Noi am avut o înțelegere să nu facem geopolitică”, a declarat Dodon.

Ziarul Național

Un alt articol vizează procesul de integrare europeană. „Un trădător este în căutarea trădătorilor… Întrebați-l repejor pe Iurie Leancă câte articole conține Acordul de Asociere RM-UE. Nu cunoaște, întrucât n-a participat la nicio negociere, nu a contribuit personal la elaborarea lui. Mai mult a jucat ping-pong cu consilierii și prietenii lui la Guvern decât să se ocupe de problemele statului. În campaniile electorale „leșina”, dacă i se propunea să aibă mai multe întâlniri”, dezvăluie Maria Ciobanu.

Ziarul Național publică în 10 noiembrie un articol, care prezintă opinia liderului popular-european, Iurie Leancă. Acesta fiind convins că relațiile cu UE vor fi restabilite, „România a susținut întotdeauna integrarea europeană a R. Moldova. În momentul în care situația politică de la Chișinău este confuză, incertă, ne lipsesc, din păcate, aceste elemente ale unei guvernări proeuropene clare, sigur că poate fi înțeleasă această decizie a președintelui Iohannis. În opinia mea, e doar o decizie tactică. Nu am nicio îndoială că atât prietenii de la București, cât și cei din UE, de la Washington, în momentul în care vor vedea aici o majoritate clară în Parlament, un guvern funcțional, reforme în instituțiile independente regulatorii, reforme pe înțelesul cetățenilor, sunt convins că foarte repede vom reveni la acest acord, dar și la alte formule pe care le-am aplicat în 2013 și 2014”, a declarat, ieri-seară, Iurie Leancă.

Un alt articol este cel din 17 decembrie în care se relatează ,, Potrivit lui Socor, cel mai probabil PDM va propune candidatura lui Iurie Leancă pentru funcția de premier. „Leancă este omul lui Plahotniuc. Îl vor vopsi într-o culoare europeană pentru a induce oamenii în eroare că este un guvern proeuropean”, a spus Vladimir Socor.

Ziarul Național publică un articol în care se precizează că ,,Deputatul Iurie Leancă e mirat de faptul că șeful statului nu a vorbit în cadrul întâlnirii cu reprezentanții celor patru formațiuni proeuropene despre faptul că este șantajat și presat. Mai mult, Leancă i-a spus lui Timofti că nu are decât să sesizeze organele de drept, în cazul în care într-adevăr este presat de cineva”, se precizează în articol.

Publicat în 29 martie 2016, articolul prea să evidențieze faptul că Iurie Leancă a spus că în situația în care se află R. Moldova ar fi practic imposibil să depui o cerere de aderare la UE, iar aceasta să fie luată în calcul. „Din poziția de astăzi, să depui această cerere înseamnă că cineva o va pune într-un sertar adânc și se va uita despre ea. Și aceasta e cea mai rea posibilă evoluție. Acum cel mai important e să ne axăm pe a face ordine acasă și a depăși acest scepticism, această neîncredere care există pe interiorul țării și în afara țării. E mult mai complicat să recâștigi încrederea, decât să începi de la zero, așa cum a fost în 2009. Europa e în criză care ține de refugiați, acte teroriste, dar încă mai e posibil”, a conchis sursa citată.

Analiza de conținut a posturilor TV

Analiza conținutul difuzat în cadrul buletinelor de știri sau emisiuni a fost efectuată în baza celor trei posturi de televiziune din țară: PRO TV Chișinău, Moldova 1, Jurnal TV. PRO TV Chișinău este un post de televiziune privat, generalist din RM, înființat în 1999. PRO TV Chișinău difuzează și o grilă proprie de emisie, pe lângă cea transmisă de PRO TV Internațional. Moldova 1 este un post de televiziune public, care activează în conformitate cu prevederile Codului Audiovizualului, având arie de acoperie în întreaga țară. Jurnal TV reprezintă un post privat generalist de televiziune din RM, lansat în 2009, având programe în limba română, și parțial în rusă. Jurnal TV face parte din holdingul Jurnal Media Trust.

ProTV Chișinău

ProTV Chișinău difuzează în 17 martie 2016 o știre care are ca subiect ruperea hărții României Mari de către un deputat socialist. Eugen Tomac, fost membru al comisiei comune pentru integrare europeană România – R. Moldova, se declară surprins că legislativul de la Chișinău l-a inclus pe Batrâncea în acest grup și chiar califică gestul parlamentarului drept lipsă de maturitate politică. Potrivit ProTV Chișinău, Eugen Tomac mai declară: ,Actul nu este doar o acțiune politică, este o sfidare la adresa a 22 mln de cetățeni români. Nu cred că mai are dreptul de a trece Prutul. La București este privit cu jale.”

Tot în 17 martie, ProTV difuzează știrea conform căreia Iurie Leancă își anunță candidatura la funcția de Președinte al Țării. El spune că dacă aceasta este dorința partidului el se va supune.

Moldova 1

Știrea difuzată în cadrul emisiunii ,,Moldova în Direct” îl care invitat în platou pe liderul PPEM, Iurie Leancă, care împreună cu Corneliu Ciurea au vorbit despre parcursul european al țării, care sunt următorii pași pentru integrarea în Uniunea Europeană, cât și despre rezoluția adoptată privind RM de către miniștrii de Externe reuniți la Bruxelles.

Știrea difuzată de Moldova 1 în data de 24 ianuarie 2016 face referire la relația geopolitică între România și RM. ,,Suntem la câțiva kilometri de frontiera cu R. Moldova și cred că este un moment potrivit pentru a ne îndrepta gândurile către frații noștri de peste Prut. Vă asigur că România sprijină cu tot ce este posibil aspirațiile europene ale R. Moldova și rămâne un partenr de încredere”, a declarat președintele României. Liderul de la Cotroceni a menționat că valorile comune ale popoarelor de pe cele două maluri ale Prutului vor contribui la consolidarea identității și solidarității dintre cele două state. Rămâne rămâne un partener de încredere a tuturor demersurile care asigură parcursul european, relatează Moldova 1.

Jurnal TV

Știrea difuzată în 30 noiembrie 2016 de către postul TV, Jurnal TV. ,, Pe măsură ce instabilitatea politică se instaurează în Moldova, tot mai mulți oficiali europeni transmit semnale de alarmă în privința șanselor țării noastre de a se integra în Uniunea Europeană. Un astfel de mesaj a venit și din partea secretarului general al Consiliului Europei, Thorbjorn Jagland, care a declarat, într-un interviu pentru "The New York Times" că Moldova este un stat pe marginea prăpastiei, capturat de oligarhi, și care riscă să devină următoarea criză de securitate a Europei. Un semnal tranșant a venit și din partea europarlamentarilor, la un an de la ratificarea de către Parlamentul European a Acordului de Asociere dintre Moldova și UE”, se spune în corpul știrii.

Știre difuzată în 2 octombrie 2015, prezintă opinia analistului Armand Goșu, ,, că la Chișinău s-a constituit un regim oligarhic ce tinde să compromită ideea de integrare europeană.” Analistul a vorbit și despre schema partajării instituțiilor de stat de către politicienii care compun actuala alianță de guvernare. 

Social media prin prisma activităților liderilor politici din Chișinău

Fiecare politician trebuie să-și facă intrarea în blogosferă, pentru că activitatea acestuia va fi ușor următită, ,,blogul ajută la creșterea notorietății”, diseminează informații și oferă posibilitatea ueni deschideri spre un public mai tânăr, însă ,,nimeni și nimic nu garantează că acești oameni te vor vota, dar ei vor vorbi despre tine în cercul lor de prieteni”. Apoi, înseamnă și mediatizare, presa iubind noutatea și prin urmare e dornică să urmărească politicienii care au blog. Pentru ca să fii mediatizat, trebuie să fii remarcat. Un blog garantează și corectitudine. Mesajul va fi preluat exact din postările autorilor de pe blog. Și, neapărat răspândirea informației, constatându-se că blogurile sunt mult mai citite decât site-urile politice, orice postare va fi ușor transformată într-o știre. Apoi, blogul umanizează și creează imaginea unui politican.

De remarcat este faptul că doi din cei 3 lideri politici analizați din punctul de vedere al livrării conținutului informațional dețin propriul blog. Vitalia Pavlicenco este foarte activă în mediul online prin actualizarea informațiilor pe blog, prin postarea articolelor. Aceasta tratează subiecte aflate în legătură directă cu România, evenimentele politice desfășurate pe scena politică românească sunt reflectate pe paginile blogului. Prezența în mass-media tradițională este vizibilă în cadrul unor postări imediate. Din păcate, pentru liderii politici moldoveni, blogosfera este un domeniu relativ nou, politicienii fiind sceptici în crearea unui blog și promovarea imaginii partidului de către acesta. Fiecare articol din cadrul blogului http://www.pavlicenco.md/ are câteva sute de vizualizări.

Imaginea și promovarea partidului pe care-l conduce este prezentată și în cadrul paginii de web http://pnl.md/.

Un al lider politic deținătorul unui blog este Igor Dodon. Blogul (http://dodon.md/ ) acestuia se bucură de o mai mare vizibilitate, având peste media de 700 vizualizări. Articolele postate stârnesc comentarii din partea opiniei publice. Actualizat săptămânal, acesta tratează teme precum păstrarea statalității și independenței R. Moldova, apropierea de Rusia și Uniunea Euro-asiatică, dar și reflectarea tuturor evenimentelor desfășurate în spațiul rusesc.

Partidul Social din Republica Moldova deține o pagină web (http://socialistii.md/), prin care informează cetățenii privind evenimentele, planurile de acțiuni, propunerile legislative care sunt în vizorul simpatizantului PSRM.

Partidul European din Republica Moldova păstrează legătura cu utilizatorii social media prin site-ul oficial al partidului (http://ppe.md/). Aici se găsesc informații privind acțiunile desfășurate în interiorul partidului, dar și în exterior, întrucât PPEM este membru al Partidului Popular European. Mișcarea de tineret a partidului își manifestă vizibilitate sporită în cadrul site-ului, încât identificăm multiple acțiuni destinate tinerilor.

În cadrul analizei de conținut am conștientizat o participare inactivă a celor trei lideri reprezentativi pentru lucrarea de față din perspectiva procesului de aderare a RM la UE. Timizi în declarații, încercarea menajării răspunsurilor directe, care necesită o poziție drastică și vehementă în contextul parcursului european. Observăm lipsa de interes a instituțiilor media față de partidele extraparlamentare, exemplu PNL Molodva, președinte Vitalia Pavlicenco, iar în aparițiile din media, PNL promovează o politică unificatoare a celor două țări.

Iurie Leancă, președinte PPEM militează pentru aderarea R. Moldova la vectorul european, fapt pe care îl afirmă în cadrul întâlnirilor cu mass-media, dar și cu cetățenii. Ameliorarea condițiilor de trai din R. Moldova fiind posibilă doar în contextul integrării europene.

Igor Dodon este opozantul numărul unu al acestei mișcări. El este contra aderării RM la Uniunea Europeană, susținând că acest fapt nu este dorința poporului. Activ în spațiul online, comunică cu cetățenii în mod constant prin organizarea protestelor/ miting-urilor transmițâns mesaje pentru aderarea RM la Uniunea Euro-asiatică.

Analiza de conținut s-a bazat pe monotorizarea celor mai importante trei ziare și posturi de televiziune din R. Moldova, dar și în baza paginilor web ale partidelor. Ipoteza mesajele externe transmise de către liderii politici prin intermediul mass-mediei și social media influențează procesul de integrare a RM în UE a avut tentativa să fie infirmată sau confirmată prin intermediul analizei de conținut în intervalul octombrie 2015 – martie 2016. Astfel, ipoteza a fost confirmată. Liderul PPEM influențează pozitiv acest proces, ceilalți doi, I. Dodon și V. Pavlicenco prin mesajele transmise publicului extern influențează negativ parcursul european al R. Moldova.

IV.4. Concluziile generale ale aplicațiilor practice

Studierea domeniului politic este imposibilă fără a aplica noțiuni și metode referitoare la domeniul relațiilor publice. Multiplele cercetări nu au reușit să demonstreze mecanismul gândirii umane, nici motivele care stau la baza luării deciziilor de către indivizii. În urma aplicării chestionarului față în față cu cetățeni, locuitori în cazul dat ai R. Moldova, s-a realizat faptul că reticiența unora de a cere explicații, de a-și manifesta dezacordul prin acțiuni de protest, curiozitatea prin întrevedere cu guvernanții duce la stagnarea dezvoltării țării, și mai ales a parcursului european. Dezinformarea este principalul factor al situației deplorabile în care se află azi R. Moldova. Procesul de dezinformare, nerealizându—se întâmplător sau la inspirație, nu este conștientizată de opinia publică.

Dialogul cu liderii politici de la Chișinău a demonstrat faptul că aceștia, doi dintre cei intervievați manifestă dezinteres față de procesul de integrare, împiedicând direct parcursul european. Doar Iurie Leancă, președintele PPEM, militează pentru integrarea R. Moldova în UE, proces care a fost conturat în 2014 prin aprobarea proiectului d elege pentru ratificarea Acordului de Asociere între Republica Moldova și Uniunea Europeană, apoi la 2 iulie, în același an, acest acord a fost ratificat în plenul Legislativului de la Chișinău.

Prin intermediul analizei de conținut s-a realizat faptul că mesaje externe transmise de către liderii politici moldoveni influențează procesul de integrare a RM în UE. Colectivitatea umană alegând să creadă și să susțină mesajele transmise de liderii politici simpatizați. Guvernanții care sunt contra integrării susțin acest fapt deschis și fără menajament politic, unori chiar violent.

CONCLUZII

Lucrarea Republica Moldova între Est și Vest. Imaginea liderilor politici de pe scena politică de la Chișinău văzută de un spectator avizat din România a tratat tema comunicării și PR-ului politic. Dincolo de aspectele teoretice, cercetarea s-a bazat pe utilizarea unor trei metode de cercetare, care au făcut posibilă confirmarea sau infirmarea ipotezelor pe care și-a conturat cuprinsul lucrarea.

Dezinformarea opiniei publice este principalul impediment al integrării RM în UE, validată prin aplicarea chestionarului cetățenilor din Republica Moldova.

Discursul și imaginea liderilor politici periclitează procesul de integrare al Republicii Moldova (RM) în Uniunea Europeană (UE), ipoteză confirmată parțial, concluzie după efectuarea interviului față în față cu liderii politici de la Chișinău. Cei trei lideri politici sunt reprezentanți ai unor trei ideologii diferite, doar un lider politic contribuie la procesul de integrare a RM în UE, ceilalți doi împiedică acest proces având alte priorități și valori ale partidului.

Mesajele externe transmise de către liderii politici prin intermediul mass-mediei și social media influențează procesul de integrare, ipoteză validată, întrucât analiza de conținut a persmis analizarea celor 26 de surse online, care aparțin mass-mediei tradiționale (presă și TV). Astfel, mesajele transmise de liderii politici către opinia publică au susținut procesul de integrare, iar pe cealaltă parte sunt împotriva acest fapt, considerându-l irealizabil.

Lucrarea Republica Moldova între Est și Vest. Imaginea liderilor politici de pe scena politică de la Chișinău văzută de un spectator avizat din România a abordat noțiuni generale ale comunicării, PR-ului politic, mediatizarea liderilor politici, discursul și imaginea lor, socializarea politică, socializarea online, leadership-ul, având surse bibliografice atât a cercetătorilor români, dar și străini.

Cercetarea de față prezintă imaginea elitelor politice din perspectiva instituțiilor mass-mediei, opiniei publice, dar și a contracandidaților. Diseminarea mesajului politic către grupurile țintă este efectuată prin socializarea on-line (pagini facebook.com, site-uri web), ceea ce permite actorilor politici să-și mediatizeze obiectivele și activitatea. Originalitatea acestei lucrări se datorează domeniului de cercetare, care este unul ,,atractiv” pentru țara noastră. Analiza de imagine a politicienilor din Republica Moldova studiată prin prisma spectatorului avizat din România, acest fapt reprezintă noutatea lucrării, prezentând imaginea scenei politice de la Chișinău analizată din România, jonglând cu termini și noțiuni din domeniul comunicării politice, PR-ului politic și publicității. Dincolo de spectacolul politic oferit de politicienii de la Chișinău, interesant este să analizăm formarea mediului politic, dezvoltărea unui stat, modalități de promovarea a mesajului/ actorilor politici, apariția blogurilor, mediatizarea liderilor politici prin social media, mediu care în România a fost format cu cel puțin 10 ani în urmă

Limite ale lucrării și perspective de cercetare

Au fost identificate anumite limite ale lucrării în procesul cercetării subiectului. Cei trei lideri politici aleși nu reprezintă părerea tuturor liderilor politici din Chișinău, pe scena moldovenească existând și ale doctrine și partide politice. Cei trei lideri politici fiind aleși în mod subiectiv.

Lipsa surselor din cadrul instituțiilor media, radio, site-urile nu arhivează buletinele de știri și nici reportajele de actualitate sau din domeniul politic. Referitor la aplicarea chestionarului, acesta a fost aplicat atât persoanelor din mediul urban, dar și rural, însă rezultatele primite nu reprezintă opinia majorității locuitorilor din R. Moldova. Un eșantion mai mare ar fi fost relevant din acest punct de vedere.

O altă dificultate a fost documentarea slabă cu privire la modificările politice din comunitatea din R. Moldova. Era necesară observarea detaliată a eveniemntelor și factorilor care au condiționat schimbarea procesului de guvernare, apariția unor nume noi pe scena politică, partide politice noi cu scopuri integratoare în contextul european. Oportună era intervenția unor analiști politici din Chișinău care ar fi putut relaționa și influența în mod pozitiv parcursul cercetării.

Situația actuală a R. Moldova este instabilă. Societatea este scindată în trei grupuri, a cărăr dimensiune sondajele de opinie nu pot să o declare. Impactul liderilor politici este important în cadrul unui demers/ parcurs al unei țării. Oamenii cred în liderii lor, pe care i-au ales și îi urmează în toate acțiunile. În R. Moldova există 4 grupări politice car militează pentru integrarea RM în UE, însă aceste mișcări politice își mențin rivalitatea și nu colaborează în vederea stabilirii unei agende comune.

Societatea este segmentată, cert este că nu poți stabili relații de prietenie atât cu Estul, cât și cu Vestul. Nu poți fi în Vest și în Est în același timp. Poate fi considerat un sentiment de abandon, care poate fi resimțit de români, dar și de ruși. Starea spirituală a celor care locuiesc în R. Moldova este una de disperare, care nu poate fi eliminată în contextul granițelor României. Oamenilor chiar le pasă în ce direcție se vor orienta liderii politici, nu le este indiferent dacă sutn cu România sau cu Rusia sau să se integreze în UE ca stat independent.

Pericolul care paște este cel de renunțare la idealul integrării, fiindu-i din ce în ce mai greu să adere la comunitatea europeană.

Considerat a fi, încă, un joc de putere între partidele de guvernământ și de opoziție, parcursul european al Republicii Moldova este o problemă strigentă a societății contemporane. Necesitatea reformării sistemului politic, reeducarea cetățenilor, implementarea unor politici publice care ar ameliora traiul, Integrarea Europeană a Republicii Moldova reprezintă din punctul meu de vedere o realitate de neevitat, punct care ar trebuie să fie pe ordinea de zi a fiecărui lider politic. Aderarea RM în cadrul acestei comunități europene ar soluționa nu doar problemele vieții cotidiene a moldovenilor, dar și relațiile bilaterale dintre România – R. Moldova – Rusia.

Bibliografie

ARENDT, Hannah, Condiția umană, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj, 2007;

BALABAN, Delia Cristina, Comunicarea mediatică, Editura Tritonic, București, 2009;

BALABAN, Delia Cristina, IANCU, Ioana, MEZA, Radu, PR, publicitate și new-media, Editura Tritonic, București, 2009;

BALLANDIER, Georges, Scena puterii, Ed. AION, Oradea, 2000;

BECIU, Camelia, Comunicare politică, Editura comunicare.ro, București, 2002;

BERNAYS, Edward, Cristalizarea opiniei publice, Editura Comunicare.ro, București, 2003; ???

BORȚUN, Dumitru Borțun, Relațiile Publice și noua societate, Tritonic, București, 2008;

BOURDIEU, Pierre, Despre televiziune, Grupul editorial Art, București, 2007;

BOURDIEU, Pierre, Limbaj și putere simbolică, Editura ART, București, 2012;

BARBAROS, Corina, Comunicare politică, Colloquim Esențial, Adenium, București, 2014;

CHELCEA, Septimiu, Cum să redactăm o lucrare științifică, o teză de doctorat, un articol științitic în domeniul științelor socioumane, Comunicare.ro, București, 2007;

COMAN, Claudiu, Sfera publică și imaginea politică, Editura C. H. Beck, București, 2010;

DAISA-NEȘU, Nicoleta, Textul politic. Limite și deschideri semiotice, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2005;

DORMA, Alexandre, Liderul carismatic, Editura Corint, București, 2004;

FRIGIOIU, Nicolae, Imaginea publică a liderilor și instituțiilor politice, Comunicare.ro, București, 2004;

FOTACHE, Mirela, Hermeneutica discursului politic, SIF Oltenia, 2002;

GERSTLE, Jacques, Comunicare politică, Editura Institutul European, Iași, 2002;

GHEORGIȚĂ, Andrei, Lideri politici și construcția deciziei de vot, Institutul European, Iași, 2010;

GUȚU, Dorina, New Media, Editura Tritonic, București, 2007;

GUȚU, Dorina, Războiul din Irak și războiul de acasă, Editura Comunica.ro, București, 2006;

MACCHIAVELLI, Niccolo, Principele, Editura Mondero, București, 1997;

MARCU, Laura, Mass-Media și comunicarea electorală, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2010;

MARINESCU, Adriana, Tipul eroului în cultura română, de la stereotip la comportament politic, Editura Lumen, Iași, 2009;

MARGA, Delia, Repere în analiza discursului politic, Editura Fundației Pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2004;

MĂGUREANU, Virgil, Sociologie politică, RAO, București, 2006;

MESSINGER, Joseph, Gesturile care îi trădează pe politicieni, Editura Litera, București, 2012;

PARPALĂ, Emilia, Comunicarea verbală, Editura Universitaria, Craiova, 2009;

RITT, Adriana, Introducere în comunicare, Editura MIRTON, Timișoara, 2004;

RUS, Flaviu Călin, Introducere în știința comunicării și a relațiilor publice, Institutul European, Iași, 2002;

RUS, Flaviu Călin, Evoluția procesului de comunicare de la forma interperssonală la cea politică și mediatică, Editura Acceent, Iași, 2005;

RUS, Flaviu Călin, PR politic, Institutul European, Iași, 2006;

SĂLĂVASTRU, Constantin, Discursul politic, Institutul European, Iași, 1999;

SĂLCUDEANU, Tudor, APARASCHIVEI, Paul, TOADER, Florența, Bloguri, Facebook și politică, Editura Tritonic, București, 2009;

STOICIU, Andrei, Comunicarea politică, Humanitas Libra, București, 2000;

SZASZ, Lorand, PASCUȚĂ, Dacian, Inspirație pe plus, Ceconii, Cluj-Napoca, 2015

ȘERB, Stancu, Relații publice și comunicare, Editura Teora, București, 2000;

ȘOITU, Laurențiu, Comunicare și acțiune, Institutul European, Iași, 1997;

TĂNASE, Tasențe, Comunicarea politică prin Social Media și reacțiile publicului online, Editura Universitară, București, 2014;

TUDOR, Sorin, Politica 2.0.08, Editura Tritonic, București, 2007;

THOVERON, Gabriel, Comunicarea politică de azi, Antet, Oradea, 1996;

Surse on-line

Dodon vrea revizuirea acordului cu UE pentru a merge în genunchi la Moscova

Leancă refuză să participe la pactul propus de putere

http://www.timpul.md/articol/nicolae-timofti-a-avut-consultari-cu-deputaii-neafiliai-condui-iurie-leanca-82550.html

http://www.timpul.md/articol/dodon-nu-se-lasa-denuntarea-acordului-de-asociere-cu-ue-este-printre-prioritatile-socialitilor-82952.html

http://www.timpul.md/articol/iurie-leanca-in-romania-curentul-costa-cu-40-mai-puin-decat-cel-pe-care-l-cumparam-din-regiunea-transnistriana-83034.html

http://www.timpul.md/articol/politicienii-despre-anul-2015-a-fost-o-perioada-depresiva-dezastru-posibilitai-irosite––85325.html

Falsa neutralitate geopolitică, o capcană rusească pentru Republica Moldova

http://www.timpul.md/articol/tambalul-geopolitic–dodon-este-nemulumit-ca-forumul-civic-folosete-prea-des-cuvintele-european-ue-sau-donatori-87502.html

Liderii protestatarilor, în discuţii cu oficialii UE

http://www.timpul.md/articol/dodon-ii-cere-printr-o-scrisoare-lui-iohannis-detasarea-oficiala-a-guvernarii-de-la-bucuresti-de-miscarile-unioniste-de-la-chiinau-90020.html

http://www.timpul.md/articol/de-ce-cream-sfatul-arii-2-90171.html

Partidul Socialiştilor anunţă acţiuni ample de protest

http://www.jc.md/iurie-leanca-e-nevoie-de-un-plan-concret-anticriza-si-nu-de-vorbe-goale/

http://www.jc.md/igor-dodon-si-presa-rusa-au-exagerat-numarul-de-migranti-moldoveni-in-federatia-rusa/

http://www.jc.md/liderii-protestelor-vor-o-pauza-in-procesul-de-integrare-europeana/

http://www.ziarulnational.md/dezvaluiri-despre-iurie-leanca-in-campaniile-electorale-lesina-urma-sa-care-bagajele-deputatilor/

http://www.ziarulnational.md/iurie-leanca-despre-decizia-lui-iohannis-nu-cred-ca-e-vorba-de-un-refuz-e-o-decizie-tactica/

http://www.ziarulnational.md/vladimir-socor-pdm-va-propune-cel-mai-probabil-candidatura-lui-iurie-leanca-pentru-functia-de-premier/

http://www.ziarulnational.md/leanca-i-a-dat-un-sfat-presedintelui-timofti/

http://www.ziarulnational.md/cine-l-a-sunat-pe-iurie-leanca-si-ce-promisiune-i-a-facut/

http://protv.md/stiri/politic/cel-care-a-rupt-harta-romaniei-mari-in-parlament-ramane-in-grupul–1390051.html

http://inprofunzime.md/stiri/politic/iurie-leanca-anunta-ca-va-candida-la-functia-de-presedinte-video.html

http://www.trm.md/ro/moldova1/iurie-leanca-invitat-la-moldova-in-direct/

http://www.trm.md/ro/politic/klaus-iohannis-romania-va-sprijini-in-continuare-eforturile-de-integrare-europeana-a-republicii-moldova/

http://jurnaltv.md/ro/news/2015/11/30/un-an-de-instabilitate-si-dispute-10175419/

http://jurnaltv.md/ro/news/2015/10/2/ideea-europeana-compromisa-de-oligarhi-10159863/

http://www.pavlicenco.md/

Pagina principală

ttp://ppe.md/

Pagina Principala

http://pnl.md/

ANEXE

Anexa nr.1 Grila de chestionar

Acest chestionar va sta la baza unei cercetări privind imaginea politicienilor din RM în procesul de integrare a acesteia în Uniunea Europeană, suport pentru scrierea lucrării de licență.

Durata acestui chestionar aprox. 10 minute.

Cât de interesat/ă sunteți de viața politică a R. Moldova?

Foarte interesat/ă

Interesat/ă

Puțin interesat/ă

Dezinteresat/ă

Nu știu/ Nu răspund

Care sunt sursele de informare privind schimbările de pe scena politică moldovenească?

TV

Radio

Ziare

Internet

Prieteni, vecini etc.

Nu știu/ Nu răspund

Cine considerați că este responsabil pentru situația economică, culturală, criza politică din țară?

Guvernanții

Mass-media

Comunitatea

Nu știu/Nu răsăund

Alt răspuns _________________________________________________________

Numiți 3 lideri politici care se bucură de încrederea dvs.

______________________________________________________________________

Care este în opinia dvs. cel mai carismatic lider politic?

______________________________________________________________________

În ce tipologie a ideologiilor politice Vă încadrați?

Ideologii societale (liberalismul, social-democrația)

Ideologii comunitare (naționalismul, creștin-democrația, ecologismul)

Nu știu/ Nu răspund

Alt răspuns __________________

Sunteți susținătorul/ membru unui partid politic din RM?

Da

Nu

Dacă da, a se răspunde la următoare întrebare.

Dacă nu, a se trece la întrebare nr. 9

Care este acesta?

________________________________________________________________________

Care este, în opinia Dvs. principala obligație a politicienilor?

________________________________________________________________________

________________________________________________________________________

În ce măsură credeți că politicienii își fac griji pentru nevoile cetățenilor sau își satisfac propriile interese?

Foarte mare măsură

Mare măsură

Moderat

Își satisfac propriul interes

Nu știu/ Nu răspund

Ce asocieri sau gânduri vă vin la auzul următoarelor nume:

Iurie Leancă _________________________________________________________

Igor Dodon__________________________________________________________

Vitalia Pavlicenco _____________________________________________________

Care considerați că sunt țările/ comunitățile care reprezintă pentru Republica Moldova un suport strategic/ financiar?

_______________________________________________________________________

Cum credeți că este văzută situația R. Moldova de către acestea?

________________________________________________________________________

Unde situați R. Moldova în următorii 10 ani

Uniunea Europeană

Uniunea Euroasiatică

România Mare

Nu știu/ Nu răspund

Alt răspuns __________________

În 2014, R. Moldova a semnat Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană . Ce reprezintă acest fapt pentru Dvs.?

Pas important

Realizare

Nimic important

Nu știu/ Nu răspund

Considerați că integrarea în UE va oferi perspective largi Republicii Moldova?

Da

Nu

Nu știu/ Nu răspund

Care credeți că trebuie să fie următorul pas?

________________________________________________________________________

V-ați gândit vreodată să părăsiți țara? Sau plănuiți s-o faceți?

Da

Nu

Dacă da, se va răspunde la următoare întrebare.

Dacă nu, se va trece la întrebarea nr. 20.

Care ar fi motivul care v-ar face să vă schimbați planurile?

Cum vedeți R. Moldova în 2025?

________________________________________________________________________

Vârsta: _________________________

Sex: a. F b. M

Mediu de proveniență: a. Rural b. Urban

Ultimile studii absolvite: ___________________________

Starea civilă: _________________________

Anexa nr. 2 Ghid de interviu

Cum încep diminețile dvs. și cu gânduri decideți să dați start zilelor?

Aveți o agendă încărcată? Ce presupune ea?

Cine este Iurie Leancă/ Mihai Ghimpu/ Igor Dodon? Faceți o autocaracterizare, din ce familie proveniți și ce valori i-au fost educate acasă?

Dar mediul politic ce valori v-a educat, ce lecții v-a oferit?

Poate fi obținut adevărul fără luptă?

Cât de mult vă deranjează critica?

De unde începe cariera politică? Este o pasiune a dvs.? SAU Ați stat vreodată să numărați de câți ani faceți politică?

De ce ați ales doctrina socialism/ conservatorism/ liberalism (caracteristic pentru fiecare lider) și ce relevanță are ea la etapa actuală?

Cum ați caracteriza relația politicenilor cu specialiștii de comunicare? Sunteți consiliat? Considerați necesară consilierea politicienilor de către specialiștii în comunicare/ PR?

Deseori suntem întrebați dacă îi mai credem pe politicieni din perspectiva că ei își fac griji pentru R. Moldova, nu doar satisfac propriile interese. Care e relația dvs. cu RM?

Uniunea Vamală/ UE/ Unirea cu România – o realitate de neevitat sau doar un punct din platforma electorală? Ați votat/ Nu ați votat Acordul de Asociere RM cu UE. Care sunt celelalte rezerve ale lui X personal legate de integrare?

Care e cea mai mare reușită a dvs. obținută în interiorul partidului?

Credeți în posibilitatea unor relații frumoase atât cu estul, cât și cu vestul? Este posibil așa ceva?

Se spune că politicienii sunt gata de orice ca să-și atingă scopurile. Machiavelli spunea că doar așa un politician se poate menține la putere. Se poate de renunțat ușor la morală în politică? Ce înseamnă pentru dvs. ,,orice” și care sunt limitele acestui cuvânt?

În perioada sovietică se considera că parcurgem o etapă de tranziție. După independență, timp de 25 ani, tot suntem într-o perioadă de tranziție. Când o vom depăși?

Dacă sunteți implicat în politica din Moldova înseamnă că iubiți această țară. Până unde ați putea merge pentru ea?

Anexa nr. 3 Grila analizei de conținut a mass-mediei și social media din R.Moldova s-a efectuat în baza următorilor parametri