Imaginea Infractorului In Mass Media
IMAGINEA INFRACTORULUI ÎN MASS-MEDIA
CUPRINS:
INTRODUCERE
CAPITOLUL I: ABORDĂRI CONCEPTUAL-TEORETICE AL IMAGINII INFRACTORULUI ÎN MASS-MEDIA
I.1. Imaginea infractorulului și influența mass-mediei asupra acestuia
I.2. Mass – media – efecte în dezvoltarea personalității umane
CAPITOLUL II: MEDIATIZAREA IMAGINII INFRACTORULUI ÎN PAGINILE ZIARELOR ,,TIMPUL DE DIMINEAȚĂ” ȘI ,,ZIARUL DE GARDĂ”
II.1. Reflectarea imaginii infractorului prin intermediul presei scrise. Studiu de caz-
,,Ziarul de Gardă
ll.2. Reflectarea imaginii infractorului prin intermediul presei scrise. Studiu de caz- Ziarul ,,Timpul”
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
Introducere
Actualitatea temei. Împortanța acestui studiu nu rezidă în scopul de informație pshihologică, sociologică, sau axiologică asupra problematicii imaginii în contetxtul științelor contemporane despre om. Justificarea reală rezultă din faptul că într-o viziune strict științifică asupra temei noastre –desigur de factură interdisciplinară –imaginea urmărește locul de confluență a tuturor disciplinelor care concură la rezolvarea problemei infracționalității. Acest adevăr nu are numai o legimitate teoretică, ci și din contra își revendică poziția de cheie de integrare socio-profesională a infractorului. Ultimele decenii au fost marcate de evoluții ale valorilor, normelor și modelelor juridice care reglementează situația infractorului. Responsabilitatea mass-media, prin calitatea sa de multiplicator de informație, reprezintă o componentă esențială în respectarea drepturilor și libertăților omului într-o societate democratică, așa cum libertatea de expresie reprezintă o condiție însăși existenței mass-media.
Rolul civic al presei într-o societate democratică este bazat, pe de o parte, pe calitatea și acuratețea informațiilor oferite și, pe de altă parte, pe impactul social pe care îl au, la nivelul indivizilor sau al autorităților, materialele prezentate. Jurnalistul are responsabilitatea de a informa cititorul dar în același timp de a construi modele, de a propaga valori morale și de a previziona consecințe. Efectele mass-media se pot manifesta în numeroase domenii ale vieții umane: social, cultural, politic, economic, religios. Este o realitate astăzi ca mijloacele de comunicare în masa pot exercita o mare influență pozitivă sau negtivă, pot ajuta la o evoluție sau involuție a obiceiurilor, tradiților, ideilor, principiilor, a normelor de viață, în general al civilizației, pot accelera sau frâna procesul intelectual sau cultural am omului sau a unei comunități.
Din păcate, accesul la informație prin intermediul mass-media nu se constituie întodeauna într-un factor cu rol formativ, în sensul ziditor al cuvântului. Uneori mass-media nu reușește să concretizeze în fapt potențialul benefic pe care îl are, ci, dimpotrivă, devine un instrument al violenței. Agresiunea informațională cu care mass-media contemporană impune imagini în conștiiința publică, intră adesea în conflict cu aspirațiile spirituale la nivel individual sau social.
Pe bună dreptate în literatura de specialitate se susține că ceea ce trebuie să ne rețină atenția în mod deosebit nu este explicarea comportamentului infracțional ca atare ci imaginea autorului infracațiunii în care trebuie găsită explicația unui astfel de comportament.
Scopul lucrării constă în monitorizarea și reflectarea imaginei infractorului în mediatizarea materialelor jurnalistice ale institituților media din Republica Moldova. Prezentarea, atît din punct de vedere teoretic, cît și practic a modalităților de formare și orientare a imaginei infractorului precum și gradul de implicare a emițătorilor, dar și receptorilor în acest proces,
Analiza comparativă a activității a 2 instituții media din țara noastră: Ziarul
Timpul de dimineață” , ,, Ziarul de Gardă ” , pe parcursul a cinci luni: 1 octombrie 2014- 1 martie 2015Stabilirea surselor teoretice pentru examinarea noțiunii de infractor și corelația acestuia în sistemul mediatic din Republica Moldova;
Prezentarea ideilor calitative și cantitative în procesul de elucidare a particularităților existente între infractor și mass-media;
Expunerea unor exemple concrete, care ar defini conceptul de imagine infracțională din perspectiva elementelor difuzate de către instituțile mediatice;
Identificarea rolului și locului mesajelor din presa scrisă în valorificarea jurnalistică a realității la etapa actuală;
Suportul metodologic al studiului. Lucrarea însumează întreg ansamblu de termeni-cheie propuși în reflectarea realității existente la momentul actual în mass-media. Acest fenomen semnaleză utilizarea sintezei, în procesul de analiză a subiectului propus. Concomitent apeleză la aplicarea metodei comparative pentru a accentua anumite elemente importante în reflectarea conceptului de imagine a infractorului. Un suport metodologic important îl constituie observația metoda calitativă, deducția care presupune analiza mesajelor din ziarele ,,Timpul de dimineață” și ,,Ziarul de Gardă”.
Gradul de studiere a temei cercetate. În literatura de specialitate există o cantitate minimă de lucrări ce reflectă tematica imaginii infractorului în mass-media. În procesul investigării am putut alege doar cîteva interpretări ale unor cercetători și specialiști ce au abordat tema în sine. Totodată am avut la dispoziție surse insuficiente dar importante, actuale și veridice fiind catalogate drept suport în procesul de studiu. Literatura de specialitate încearcă să stabilească cît mai exact relevanța și importanța informațiilor jurnalistice, atît pentru informarea, cît și pentru influențarea publicului. Cercetătorii V.Ciubotaru și A. Pasat în lucrarea ,,Jurnalistul între datorie și conflict” încearcă să ofere abordări teoretice și practice cu privire la acțiunile săvîrșite de jurnalist în momentul colectării informațiilor. Tot aici autorii accentuează și analizează criterii de aplanare a conflictelor inițiate între jurnaliști și interlocutori. Centrul “Acces-info” în culegerea ,,Dreptul, omul și dreptatea în mass-media” raportează acte de corupție semnalate în materialele jurnalistice și explică anumite nuanțe ale jurnaliștilor care se confruntă cu legea și infractorii.
Monografia ,, Mass-media între valori și pericole profesionale” autorii A. Cațîr, V.Ciornei, I. Guzun, N. Pojoga încearcă să demonstreze cum informațiile difuzate de presa scrisă, radio și televiziune schimbă atitudinea oamenilor obișnuiți față de anumite situații sau evenimente
din societate, iar jurnaliștii sunt direcționați spre ași exercita meseria în contexte periculoase unde nu se mai ia în calcul și valorile profesionale. Cercetătorul Jonh Wilson în lucrarea ,, Să înțelegem jurnalismul” își propune să atenționeze mass-media în scopul difuzării informațiilor cu caracter negativ și care poate avea un impact psihologic sever asupra publicului. Tot în cadrul acestei lucrări el oferă și o viziune analitică a numărului de infracțiuni care obțin o mediatizare mare din partea ziariștilor. Autorii ghidului ,, În spatele gratiilor, cu fața spre lume. Tinerii în conflict cu legea” Alina Radu și Igor Guzun menționează cîteva exemple ale infractorilor juvenili, procesele cărora nu au fost mediatizate și aduse în fața publicului. O altă sursă relevantă este și ghidul cercetătorilor Nadine Gogu Petru Macovei și Ion Bunduchi ,,Stimularea gîndirii critice a jurnaliștilor”. Prezentul ghid reprezintă o culegere a materialelor jurnalistice în care nu se respectă principiile și normele etice al Codului deontologic din Republica Moldova.
Noutatea științifică: Lucrarea de față aduce o nouă abordare a imaginii infractorului în mass-media. După un interval considerabil de aflare a mass-media într-o situație de stagnare și confuzie, de critici și dispute în spațiul comunicării mediatice se desfășoară o cercetare a conceptului de infractor prezent ca o imagine critică atît în fața jurnaliștilor cît și a publicului.
Teza vine să analizeze și să completeze teoriile și tehnicile exercitării influenței mass- media deja existente, redate printr-o perspectivă originală.
Structura lucrării. Teza cu titlul: „Imaginea infractorului în mass-media” cuprinde: Introducerea, două capitole, care redau conținutul de bază al cercetării, bibliografia și anexele.
În introducere sunt accentuate actualitatea temei, scopul lucrării, suportul metodologic al studiului, noutatea științifică și gradul de studiere a temei cercetate.
Primul capitol ,,Abordări conceptual-teoretice ale imaginii infractorului în mass-media” se axează pe definirea, analiza și argumentarea conceptului de imagine a infractorului în corelație cu opiniile difuzate de către instituțiile media în materialele jurnalistice. În parametrii celui de-al doilea paragraf al capitolului sunt precizate păreri și exemple relevante care ar defini fenomenul în sine. Al doilea capitol ,,Mediatizarea imaginii infractorului în paginile ziarelor ,,Timpul de dimineață” și ,,Ziarul de Gardă” prevede analiza cantitativ-calitativă a produsului mediatic promovat prin intermediul structurilor media autohtone. Studiul este încheiat cu o serie de concluzii referitor la tema studiată și de un compartiment constituit din recomandări practice.
CAPITOLUL I
ABORDĂRI CONCEPTUAL-TEORETICE ALE IMAGINII INFRACTORULUI ÎN MASS-MEDIA
Imaginea umană ca realitate specifică, originală, rămâne sistemul fundamental de referință pentru toate relațiile și activitățile sociale, inclusiv pentru cele pe care le implică și determinarea delicvenței. Imaginea infractorului este un concept criminologic complex, care cuprinde noțiunea pshio-socială și noțiunea juridico-penală a infractorulului.
În literatura de specialitate, opiniile asupra personalității sau imaginii sînt foarte diferite. Criminologul Stănoiu, prin personalitatea infractorului, înțelege sinteza trăsăturilor bio-psiho-sociale cu un înalt grad de stabilitate și care sînt definitorii pentru acel individ, care, cu vinovăție, a comis o faptă ce prezintă pericol social și este prevăzută de legea penală. Cheorghe Mateuț, înțelege prin personalitatea infractorului ansamblul trăsăturilor individuale bio-psiho-sociale ale omului, care la un moment dat este marcat de stigmatul juridic al comiterii unei fapte prevăzute de legea penală. [1] Eu consider că infractorul este acea persoană care a comis o infracțiune cu vinovăție sau care a participat ca autor, complice sau instigator.
Cunoașterea bunelor maniere și comportarea în societate conform acestora este factorul hotărîtor al dezvoltării psihoindividuale a persoanei, sistematizînd și organizînd influențele mediului. După părerea mea este și o funcție socială, fiind intermediarul între om și condițiile de mediu. Dincolo de rolul de informare, prin intermediul mass-media se conturează opinii, idei și se formează atitudinile individului. Omul intră în contact cu lumea prin cele cinci simțuri: văz, miros, gust, pipăit. Dintre aceste simțuri, vederea este cea prin care intră cele mai multe imagini și informații. Imaginea omului, prin procesele psihice precum: cunoașterea, înțelegerea, memoria, este foarte dependentă de ceea ce primește prin acest simț. Relația dintre mass-media și ființa umană se poate pune în termeni de consecințe globale, de influențe precise sau de misiuni generale atribuite acestor sisteme. Astfel, caracteristica mijloacelor media de comunicare și informare reprezintă pe de o parte un rol informațional, dar și un efect datorită faptului că prin informațiile transmise înfluențează gîndirea și comportamentul ființei umane.
O analiză nu foarte amănunțită relevă faptul că în mod cotidian jurnaliștii, ofițerii de poliție, procurorii și chiar judecătorii, fie individual, fie în mului, prin procesele psihice precum: cunoașterea, înțelegerea, memoria, este foarte dependentă de ceea ce primește prin acest simț. Relația dintre mass-media și ființa umană se poate pune în termeni de consecințe globale, de influențe precise sau de misiuni generale atribuite acestor sisteme. Astfel, caracteristica mijloacelor media de comunicare și informare reprezintă pe de o parte un rol informațional, dar și un efect datorită faptului că prin informațiile transmise înfluențează gîndirea și comportamentul ființei umane.
O analiză nu foarte amănunțită relevă faptul că în mod cotidian jurnaliștii, ofițerii de poliție, procurorii și chiar judecătorii, fie individual, fie în numele instituțiilor pe care le reprezintă, dar și politicienii și oficialii de vârf ai statului își exprimă în mod public și fără rezervă poziția în legătură cu vinovăția unor persoane determinate, cu privire la săvârșirea unor infracțiuni.
Ideea în sine reprezintă faptul că în principiu nu ne preocupă infractorul, ci omul-în esență imaginea acestuia supusă transformării în scopul recuperării celui care a încălcat legile pentru a fi redat societății ca element util ci nu unul discriminatoriu. Mass-media deseori își revendică dreptul de judecător critic și nu sesizează că comportamentul fizic, moral și social al infractorului nu poate fi judecat după aperențe ci printr-o investigație penală minuțioasă efectuată de oragnele penale. Subiectivismul mediatic apare ca o carență ce îi poate afecta personalitatea infractorului. Reișind din circumnstanțele existente acesta este clasat de către jurnaliști direct în postura de inculpat fără a ise cunoaște faptele in sine săvîrșite.
Manifestarea responsabilității sociale a jurnalistului, după părerea mea, nu depinde doar de acordul moral al acestuia de a fi responsabil. Pentru ca să evite daunele potențiale și să aducă beneficii majore întregii societăți, este nevoie de un înalt grad de maturitate civică și de mult profesionalism. În acest context putem vorbi despre responsabilitatea profesională, care presupune că, indiferent de situațiile create, jurnalistul trebuie să găsească posibilități și resurse suficiente pentru a-și îndeplini calitativ datoria sa profesională. Calitatea morală a investigației este influențată de conștiința profesională și de onestitatea profesională, care stimulează un comportament profesional responsabil și, respectiv, îl preîntâmpină pe cel iresponsabil. Conștiința profesională înseamnă și bunul simț, care asigură coraportul dintre comportamentul jurnalistului și criteriile morale ale comunității profesionale, determinând jurnalistul să procedeze într-un mod anumit și nu altfel. Așadar, calitatea morală a procesului de relatare a materialeor jurnalistice este condiționată de faptul dacă jurnalistul are sau nu bunul simț și de onestitatea profesională. [2] Rolul social cere de la jurnalist o mare responsabilitate profesională, se arată în Principiile internaționale ale eticii profesionale a jurnalistului. Aceasta presupune dreptul lui de a se abține de la o lucrare care ar fi în contradicție cu convingerile sale, precum și dreptul de a participa la adoptarea deciziilor în acele organe de informare în masă, unde el activează. Onestitatea profesională nu-i permite jurnalistului să adere la interesele particulare ce vin în contradicție cu binele tuturor. Activitatea onestă a jurnalistului presupune realizarea corectă, calitativă a obligațiilor profesionale astfel încât scriitura de presă, scoțând în prim-plan adevărul, să asigure și un anumit echilibru social. În cadrul moralei profesionale a jurnalistului factorii dominanți sunt relația lui cu sursele; relația lui cu eroii investigației sale; relația lui cu auditoriul. [2]
I.1 Imaginea infractorulului și influența mass-mediei asupra acestuia
Obiectivul primar al jurnalismului pe care îl semnalăm astăzi este păstrarea echilibrului între un obiectivism posibil și un inevitabil subiectivism. Acesta este inevitabil pentru a descoperi, a înțelege și a realiza imparțial acompanierea informațională a evenimentu lui. Obiectivismul reiese din respectarea riguroasă de către jurnalist a legilor și regulilor ce guvernează circuitul informațional la nivelul: sursă – jurnalist – public. Subiectivismul își are rădăcinile în libertatea jurnalistului de a decide singur, prin prisma propriei viziuni, dacă informațiile merită sau nu să fie transmise publicului. Subiectivismul inevitabil reiese din judecățile de valoare ale jurnalistului și apare în procesul de selectarea a subiectelor, de apreciere a valorii lor și de alegere a formei în care acestea vor fi expuse. Din aceste considerente, este necesar ca activitatea jurnalistică, să se încadreze în limitele legislației și ale eticii profesionale. [3]
Deci, în opinia mea jurnalistul trebuie, să analizeze sau să critice în condițiile responsabilității sale sociale față de public, ce are, conform aceleiași declarații, prioritate față de oricare altă obligație, în special, față de patroni sau organismele statului. Responsabilitatea socială a jurnalistului este de a da răspunsuri valorice și efective la întrebările ce frământă auditoriul, de a garanta ducerea la bun sfârșit a sarcinilor asumate sau încredințate. Responsabilitatea implică respectarea cuvântului dat surselor de informare, colegilor de breaslă, îndeplinirea angajamentelor față de public, precum și respectarea prevederilor etico-legislative.
Orice faptă al unei persoane ajunse în conflict cu legea trebuie plasată într-un context social, unde și ceilalți actori comunitari – familia, tutorii, profesorii sau liderii locali – au partea lor de responsabilitate pentru condițiile care l-au determinat pe om să comită o infracțiune. De ce o persoană se află în conflict cu legea? Nu e neapărat pentru că legea este imperfectă, deși în practica multor țări a fost atestată anume această situație. De foarte multe ori, însă, oamenii ajung să încalce o lege, pentru că nu o cunosc definitiv, pentru că nu cred că un sistem legal poate funcționa sau pentru că au fost puși de alte persoane ori de un sistem în condiția de a viola legea. Odată acuzat de nerespectarea unei legi, o persoană din Republica Moldova are de parcurs un drum lung prin justiție până va ajunge în ziua pronunțării deciziei judiciare, iar de acolo – poate fi eliberat sau trimis la închisoare. [4, p.13]. Sistemul de drept conține destule verigi menite să descopere și să pedepsească o infracțiune. Polițistul, procurorul, judecătorul, supraveghetorul din penitenciar – sunt personajele care descoperă, anchetează, pedepsesc și supraveghează un delincvent. În majoritatea cazurilor, cei care apără sau sprijină inculpatul în acest sistem sunt mult mai puțini sau lipsesc. Un jurnalist poate face apel la oricare dintre aceste persoane, sau la toate, ca să aducă în atenția publicului un caz din justiție mai ales a celei juvenile. Editorul îi va cere jurnalistului ca acest caz și acest articol să fie senzațional. Senzaționalul în domeniul justiției juvenile există și poate ajunge pe prima pagină a ziarelor sau în debutul știrilor radio și TV. Jurnalistul trebuie doar să aleagă între articolul de senzație care va încrimina și mai mult un delincvent juvenil și un articol senzațional despre un sistem creat și dirijat de maturi care l-a determinat pe un adolescent să încalce legea sau a asistat pasiv la pregătirea acestuia pentru comiterea delictului. Este mai simplu uneori să scrii un articol despre un omor comis de un tânăr – cea mai gravă crimă posibilă. [4, p.15]. Un jurnalist e pus în condiția să caute mereu subiecte senzaționale, dar principiul de bază al activității noastre trebuie să rămână cel de a oferi o voce celor neauziți. Cine sunt cei mai neauziți în acest lanț: Poliția, Procuratura, Judecătoria, Penitenciarul, delincvenții? Ultimii sunt singurii care nu au birouri de presă, uneori nu au părinți, deseori sunt respinși de rude, ocoliți de avocați, prin urmare sunt cei mai neauziți. Jurnaliștii ar putea aduce un echilibru în acest cor de voci. Trebuie doar să analizăm delictul comis de un om într-un context social concret.
Constituția Republicii Moldova garantează libertatea gîndirii, a opiniei, precum și libertatea exprimării în public prin cuvînt, imagine sau prin alt mijloc posibil, însă interzice incitarea la discriminare. Limitele dreptului la libertatea exprimării sunt stabilite atît de legea supremă a Republicii Moldova, cît și de jurispundența Curții Europene pentru Drepturile Omului (CEDO). Curtea de la Strasbourg a explicat că libertatea de exprimare poate fi justificat limitată atunci cînd în public sunt ținute discursuri care incită și răspîndesc la ură bazată pe intoleranță. În acest context, Codul deontologic al jurnalistului din Republica Moldova vine să precizeze că ,,jurnalistul tratează echitabil toate persoanele cu care intră în contact în exercițiul meseriei sale și nu face discriminări pe criterii de gen, vârstă, etnie, religie, stare socială sau orientare sexuală”.
Deseori jurnalistul, în loc să combată discriminarea și să promoveze diversitatea fiind în goana după senzaționalism, cum am specificat și mai sus sau din necunoaștere, promovează, steriotipuri și prejudecăți în raport cu semenii săi. Jurnalistul este tentat să producă fidel declarațiiile publice cu conotație inculpatoare. Instituția media care aprobă astfel de declarații ar putea să-și motiveze decizia prin prevederile articolului 2.3 al Codul deontologic al jurnalistului din Republica Moldova, care prevede că ,, citatele trebuie să fie exacte, iar în cazul citării parțiale, jurnalistul are obligația de a nu denatura mesajul persoanei citate”. Pe de altă parte, jurnalistul nu trebuie să uite că este obligat să respecte dreptul la demnitate al persoanelor. Prin publicarea unor declarații discriminatorii la adresa persoanelor inculpate, jurnalistul încalcă acest principiu etic. Prin urmare, jurnalistul are obligația să fie echilibrat și să înlăture din textele sale termenii ce duc la discriminare. [5]
Frica de infracțiuni este o problemă adusă în atenția mass-media doar în ultimii ani. Frica unor oameni depășește orice rațiune, și mijloacele de comunicare au fost îndrumate să trateze cu seriozitate această problemă. Programele și ziarele sunt presate să recunoască faptul că este de datoria lor să păstreze o viziune obiectivă. Unii jurnaliști simt că li se impune o perspectivă convențională. Ei recunosc că principala cauză a fricii de infracțiuni este frecvența acestora. Oamenilor le e frică de infracțiuni pentru că ele au loc, și sunt expuse foarte mult în imagini la televizor. Grozăviile cu care ne informează presa, radioul și mai ales televiziunea ne fac pe noi consumatorii de informații sceptici în asimilarea mesajului. Deseori părinții noștri ne comunică că aceste crime și violuri ce sunt astazi pe larg mediatizate în mass-media au existat și înainte doar că abordarea era diferită. Instituțiile de atunci încearcau cît mai mult posibil să ascundă aceste infracțiuni, astăzi însă suntem martorii unor cataclisme barbare, a unor fenemene care deși le vizionăm în imagini ne afectează în mod direct conștiința. Observatorii informați știu deasemenea că perspectiva este personală. Pe vîrstnicul emoționat care stă înspăimîntat în casă nu-l liniștește faptul că în ziare victimele cele mai amenințate de violență sunt tinerii. O bătrînică ce a fost jefuită nu se simte cu nimic consolată dacă aude la radio că face parte dintr-o minoritate nereprezentativă. Perspectiva generală diferă și în cartierele unde peste jumătate de familii au fost victime ale unor infracțiuni grave. Problema în sine refuză generalizările. Dar deoarece prezența imediată a radioului și a televiziunii poate provoca impresii mai puternice decît presa, mai ales persoanele singure pentru care emisiunile sunt singura companie, și avînd în vedere posibilitatea televiziunii de a crea panică, programele sunt acelea de la care se așteaptă în primul rînd să prezinte știrile despre infracțiuni în așa fel încît să nu-i afecteze pe oameni. [6]
În absența unei educații în ceia ce privește media, aceasta nu va face parte din potențialul vieții ca factor de progres ce poate ajuta la ridicarea calității standardelor culturale și sociale ale vieții, ci va fi un mijloc de dominare și manipulare, avînd consecințe negative asupra personalității umane, comportamentelor și atitudinilor. Consider că agresivitatea manifestată și prin violență oferită de mass-media, care defapt reflectă realitatea pot spune că este alarmantă. Agresivitatea apare de la prima pagină, la primul program de știri. Agresivitatea însemnînd și instalarea fricii și dominarea victimei, abuzatorul preluînd controlul, dezinformează, urmărindu-și scopul în mod subtil. Relația dintre mass-media și procesul de relatare a subiectelor cu implicare a infractorilor a stîrnit numeroase controverse, deoarece influnțele exercitate asupra lor sunt însemnate. Stilul de viață alert a facilitat accelerarea fuxurilor de informații ierarhizate, conform unor criterii deformatoare. Șocantul sau absurdul au început să guverneze înteresul societății actuale care de dragul rating-ului sau lipsa unei culturi media, valorizează nonvaloarea, adopătînd un comportament iresponsabil în ceia ce privește interpretarea și utilizarea informației. A viziona un program mass-media nu înseamnă întodeauna, a ști. Și de multe ori, a citi nu poate fi echivalentul cu a înțelege. În perspectiva mea aceste acțiuni au loc din cauza unui sistem corupt și neprofesionist. Jurnalistul care ar trebui să ofere o elucidare a problemelor el din potrivă aduce argumente defaimatoare unor persoane care sau aflat la momentul și locul nepotrivit. Pentru că este mai ușor să învinuiești pe cineva decît să investighezi cazul. Cunoaștem deja că media de astăzi acționează după un principiu bine stabilit ,, negativismul prinde la public “. De ce prinde la public negativismul? Deoarece societatea reprezintă un teatru în care poți viziona în fiecare zi un spectacol. Astăzi s-au născut tripleți, mîine cineva v-a săvîrși o crimă. Fenomenele pozitive sunt asmilate mai repede de public și în același timp uitate, pe cînd acțiuniile unui infractor în săvîrșirea unui omor, sunt memorate inconșient și creează un șoc psihic care lasă urmări. În acest context expertul în comunicare și fondatorului singurului portal de știri positive, știripozitive.eu din Republica Moldova, Igor Guzun aduce o nouă abodare a materialelor difuzate de mass-media. Astfel acesta consideră că portalul de știri pozitive este ca un momento de respiro pentru oameni, după ce aceștia se informează de pe portalurile de știri-standard. Știrile pozitive sunt prezente peste tot, doar că, de obicei, în prim-plan sunt scoase cele negative. În comunicările sale Igor Guzun explică importanța știrilor pozitive și impactul pe care il au acestea asupra conștiinței noastre.
În acest context jurnaliștii nu doar creează dificultăți în asimilarea mesajului dar și invinuiesc oameni pe nedrept în procesul de mediatizare a infacțiunilor comise de inculpat. În viziunea mea acest lucru se datorează faptului că unde există o infracțiune, o crimă sau un viol jurnaliștii caută să gasească neapărat și un vinovat. Această alură de detectivi pe care și-o atribuiesc deseori jurnaliștii poate afecta atît starea fizică și psihică a presupusului inculpat cît și a mediului social în care acesta activează. Jurnaliștii prin obsesia lor, de-a exploata senzaționalul și de-a genera cît mai multe intrigi sau controverse, devin subiectivi și nu mai acordă atenție principiilor și normelor etice. În acest caz nu-i îi mai putem numi profesioniști, deja putem cataloga problema dată ca pe una personală. În astfel de cazuri al numi în mod direct pe om infractor și al direcționa pe banca acuzaților nu numai că îi crează bănuitului o imagine de mostru dar și contravine Codului deontologic al jurnalistului din Republica Moldova unde se stipulează ,, jurnalistul respectă prezumția de nevinovăție și consideră că orice persoană este nevinovată până la pronunțarea unei sentințe definitive și irevocabile împotriva sa. “[7]
Sunt cunoscute și cazuri în care presa ori se implică prea mult ori deloc, desigur fiecare instituție media are o strategie prin care își alege materialele care merită să fie difuzate publicului și care nu captează interes. Unele pun accent pe sfera politicului altele iși concentrează atenția spre senzațional, de aceia și cele mai grave probleme ale societății rămîn fără rezolvare. Acolo unde mass-media ar trebui să revendice dreptul cetățenilor la exprimare, la opinii și atitudini ea devine o mascotă ce se ascunde în spatele unei politici editoriale dure. Acest fapt îl putem deduce din următorul exemplu analizat și relatat de către Alina Radu și Igor Guzun în ghidul ,, În spatele gratiilor, cu fața spre lume. Tinerii în conflict cu legea.”Exemplul dat relatează povestea lui Vlad care a stat în secția detenție preventivă a Penitenciarului din Bălți aproape doi ani. Împreună cu alți zece adolescenți, a fost acuzat că au furat în repetate rânduri produse alimentare dintr-un cartier al Bălțiului, iar la ultimul caz, când furau murături dintrun beci au fost prinși. Deși au fost reținuți toți zece, la doi ani de la acea întâmplare nefastă în penitenciar rămase doar Vlad. Presa a scris prea puțin despre condițiile de detenție preventive și despre dimensiunile delictelor raportate la condițiile care au favorizat comiterea acestora și la condițiile în care are loc ancheta și examinarea cauzelor. Un alt exemplu este și Sandu Era decembrie. La scoala-internat din Ungheni, Sandu, ca și toți copiii, număra zilele rămase până la vacanță. Obținuse deja permisiunea să meargă la orfelinatul din Chișinău să îi viziteze pe cei doi frățiori mai mici. Știa că le va duce cadouri și dulciuri și se simțea înaripat ca niciodată. La un moment, ușa dormitorului s-a deschis și au dat buzna directorul școlii, educatorul și doi polițiști. Sandu a fost luat la poliție, cu tot cu banii pe care îi avea pentru cadouri și dulciuri. „Îi furasem cu două zile în urmă de la un bar din Ungheni. Nu-mi mai văzusem frații de doi ani, părinții au plecat amîndoi la Moscova, fără să mai dea măcar un semn de viață. Situația ar putea fi schimbată în bine, dacă presa ar aduce această problemă în atenția publicului. [8] În cartea ,, Stimularea gîndirii critice a jurnaliștilor” scrisă de: Nadine Gogu, Petru Macovei și Ion Bunduchi identificăm alte exemple cu implicarea jurnaliștilor în procesul de difuzare a materialelor jurnalistice:
Pe 25 martie 2011 portalul stireazilei.md publică știrea intitulată: „Și-a ucis socrul cu toporul, i-a dat foc și l-a îngropat”. Autorul știrii, făcând trimitere la Comisariatul General de Poliție, scrie, între altele, următoarele: „Un tânăr de 28 de ani, din capitală, a fost arestat, fiind acuzat de omorul socrului său de 50 de ani. Astfel, s-a stabilit că, în noaptea de 14 martie, între ginere și socrul său s-a iscat o ceartă. Tânărul nu s-a gândit mult, a luat un topor de bucătărie și l-a lovit mortal pe tatăl său.
În martie 2011, portalul unimedia.md, plasează o știre cu titlul: “Omorât în bătăi în propria casă, de „amicii” de pahar”, în care cititorului i se comunică: „ La sfârșitul lunii februarie curent, în orașul Hîncești a fost depistat cadavrul unui bărbat cu semne de moarte violentă.
Pe 3 martie 2011 publicația „Jurnal de Chișinău” publică o știre intitulată: “O femeie a fost omorâtă în bătăi de concubinul său”, în care aduce detaliile: “O femeie de 37 de ani din satul Târgul-Vertujeni, raionul Fălești, a fost omorâtă cu bestialitate de către concubinul său. Oamenii legii au găsit cadavrul femeii lângă primăria satului. Potrivit poliției, în urma expertizei medico-legale au fost constatate mai multe leziuni pe corpul femeii găsite: traumatism cranio-cerebral, hematoame subdurale, multiple edeme și echimo-ze faciale, plăgi faciale
În aprilie 2011, portalul unimedia.md publică știrea cu titlul: “Dosarul primarului corupt din Strășeni a ajuns în judecată” și precizează: “ Primarul este învinuit că a pretins de la un agent economic 4000 de euro pentru a-i semna procesele-verbale de recepție a unor lucrări efectuate de acesta pentru primărie. La 24 ianuarie 2011, Centrul anticorupție în comun cu procurorii, l-au reținut în flagrant delict pe primarul orașului Strășeni, Constantin Priguza. [9]
Sunt știri difuzate de instituții mediatice cu acces larg la public. Autorii lor, deși diferiți, denotă același handicap în materie de deontologie jurnalistică. În toate produsele mediatice citate sunt atestate câteva limite forțate de etică jurnalistică. În primele știri autorii lor, făcînd trimitere la organele de poliție și la procuratură, distorsionează sensul informațiilor și prezintă lucrurile într-o manieră de parcă au asistat la ședința de judecată, în care a fost pronunțat verdictul definitiv și irevocabil. De fapt, obținem mostre de cum nu trebuie de scris știri. Autorul primei știri nici pe final nu-și lasă mantia judecătorului: „Dacă va fi găsit vinovat, ginerele ucigaș…”. Jurnalistul nu este cel care stabilește cine este criminal, de altfel, ca și poliția. Judecătorul are această prerogativă exclusivă. El face justiția într-o democrație, acolo unde există separația puterilor în stat. Până la pronunțarea verdictului final în judecată, oricine nimerește acolo este inculpat, suspect, bănuit sau presupus infractor. Până la momentul verdictului final oricine este protejat de prezumția nevinovăției. Autorii de asemenea știri, însă, privează persoanele de atare protecție cu mult înainte și fără nici o justificare. Codul deontologic precizează că jurnalistul respectă prezumția de nevinovăție și consideră că orice persoană este nevinovată până la pronunțarea unei sentințe definitive și irevocabile împotriva sa.
Următorul studiu abordează aspecte profesionale și etice privind reflectarea conflictelor, a protestelor violente din 7 aprilie 2009. Sunt analizate problemele etice și profesionale ce țin de modalitățile de prezentare a știrilor, de informarea asupra motivelor și modului în care s-au derulat evenimentele, veridicitatea informației, citarea părților în conflict, respectarea prezumției nevinovăției, prezentarea imaginilor și limbajul utilizat.
La 6 aprilie 2009, mii de persoane, majoritatea tineri, s-au adunat spontan în centrul Chișinăului pentru a protesta împotriva rezultatelor alegerilor din 5 aprilie 2009, pe care ei le considerau fraudate. Marșul de protest a decurs pașnic. La 7 aprilie, tinerii au revenit în Piața Marii Adunări Naționale. O parte din ei s-au deplasat în fața Parlamentului și Președinției, unde, după o primă ciocnire cu forțele de ordine, protestele au degenerat în violențe. Sediile acestor două instituții au fost devastate, iar Parlamentul a fost incendiat. Șeful statului Vladimir Voronin a acuzat opoziția că ar fi direct responsabilă de organizarea acțiunilor violente. [10]
Jurnalismul presupune nu doar prezentarea veridică a faptelor, ci și utilizarea unui limbaj corect și decent. Exagerările și limbajul licențios utilizat în mod deliberat, cum ar fi limbajul peiorativ sau etichetele atribuite anumitor persoane sau organizații, precum și imaginile manipulate astfel încât anumite părți să apară în lumină negativă ridică grave semne de întrebare cu privire la respectarea standardelor etice și profesionale. Limbajul la care au recurs jurnaliștii în descrierea protestelor violente de la Chișinău în perioada 6-10 aprilie 2009 a fost unul mai mult sau mai puțin decent, jurnaliștii abținându-se de la utilizarea expresiilor licențioase și insultătoare. Totuși, unele posturi au recurs de multe ori la etichete atunci când au vorbit despre liderii opoziției, care au fost prezentați drept distrugători ai statalității, organizatori ai „dezmățului banditesc”, „infractori”, instigatori la acțiuni de vandalism, inițiatorii „dezmățului”, „ticăloși”, „cretini” etc. Jurnaliștii nu au ținut cont de faptul că citarea directă de către mass-media și tirajarea acestor acuzații poate să ducă la escaladarea situației și polarizarea societății.[10]
Înca din anii 2000 se purtau dezbateri în legătură cu libertatea presei precum și problema cu privire la formele de răspundere în cazul în care presa și-ar fi depășit atribuțiile sale. Mai apoi unuii profesori precizau că responsabilitatea de presă se deosebește de responsabilitatea penală de drept comun. Infracțiunea de presă este consumată prin faptul imprimării și răspândirii informațiilor, nefiind deci suficientă imprimarea, ci și răspândirea în public a informațiilor respective. În unele acte se prevedea stabilirea răspunderii civile solidare a proprietarului publicității cu cel condamnat pentru infracțiunea de presă. În acest context pe fundalul comunicărilor expuse pe acest subiect sau definit 3 teorii care ar sublinia imaginea psihică și fizică a infractorului în cadrul săvîrșirilor unor infracțiuni:
Teoria efectelor stimulative
Teoria stimulării a fost definită inițial de Leonard Berkowitz, și este o răsturnare a teoriei catarsisului. Berkowitz presupune că un individ aflat sub o constantă presiune și stimulare agresivă va avea reacții emoționale și psihologice mai puternice și va sfârși prin a dobândi un comportament agresiv.[11]
Teoria efectelor stimulative vede în mass-media un factor major de modificare și influențare a indivizilor.
Teoria cultivării
George Gerbner a formulat concepția conform căreia lumea simbolică creată de mass-media formează și menține concepțiile existente despre lumea reală. „Rezonanța”, termenul cheie al cultivaționismului este constituită pentru a se opune noțiunii de „Curent principal de opinie”. Indivizii nu urmează pur și simplu opiniile majore existente în societate, ei reacționează la structurile imaginare și simbolice care le sunt impuse de timp. De noțiunea de cultivare se leagă și teoria consistenței și conceptul de percepție selectivă în conformitate cu experiențele deja dobândite, care sunt cumulate cu stereotipurile existente, indivizii se supun în mod selectiv la sursele de informare și rețin selectiv materiale ce vin în contradicție, nu sunt consistente cu opiniile deja formate. Cultivarea se poate face numai pe o traiectorie deja existentă și fără să se opună, în mod radical, cu informațiile perturbante.[11]
Teoria observării și formării
Conform acestei abordări comportamentul și activitatea violentă devin modele de activitate, influența se face printr-o îndelungată formare indirectă, prin presiune modelatoare.[11]
Această teorie are o relevanță deosebită în cazul cînd mass-media urmărește în primul rînd acțiunile acestuia ca mai apoi să deducă motivele care au dus la săîrșirea infracțiunilor
Drama societății de astăzi este aceea că media , destul de des, insistă asupra violenței, crimei sau devianței ca un scop în sine și în absența oricărei valorificări pozitive. Trebuie să recunoaștem că ziarele sau televiziunile foarte des ne-au obișnuit cu povestea crimei, a violului, a abuzului și aproape de loc cu cea a sancțiunii, cu pedeapsa și – de ce nu? – administrarea violenței în slujba apărării valorilor civice fundamentale. Iar atunci când un infractor în flagrant opune rezistență poliției și este agresat, presa ridică de cele mai multe ori problema corectitudinii, umanității justiției. Este normal? Doar până la un punct. Presa, media în general, poate prezenta oricît violența. Ceea ce cu adevărat poate influența viața noastră de zi cu zi este capacitatea ei de a se constitui și ca gardian al valorilor morale, civice și constituționale.
În viziunea mea jurnaliștii sunt poate singurii care pot informa publicul despre cazurile persoanelor care nu au beneficiat de avocat sau psiholog, care nu au fost deținuți separat de adulți, care au fost supuși maltratărilor, condițiilor inumane și degradante, care au fost constrânși prin diferite metode să recunoască anumite fapte, care nu au avut acces la apă potabilă și la produse alimentare, care au stat în detenție preventivă nemotivat de mult, fiindu-le încălcat dreptul la studii și educație, cărora nu li s-a oferit șansa să își corecteze eroarea comisă pe altă cale decât cea de detenție, care nu au beneficiat de asistență medicală pe perioada detenției și nu au beneficiat de suportul unor asistenți sociali pentru reabilitare și reintegrare.
Jurnaliștii au cuvîntul. De ce cuvîntul ? Pentru mulți dintre noi, cuvîntul rămîne a fi o enigmă, nu pentru că nu i-am cunoaște semnificația ci pentru că puterea lui este miraculoasă. De la cuvînt pornește totul: se declanșază războaie, greve, proteste. Prin cuvînt presa poate fi acel catalizator de care au nevoie oamenii, atunci cînd nu mai sunt auziți, cînd legea nu mai funcționează, cînd nu le sunt respectate drepturile. În opinia mea dacă mass-media s-ar sesiza în astfel de situații și și-ar aduce un aport pozitiv, atunci aceste persoane nu vor mai fi percepute ca pe niște infractori ci ca oameni care au greșit și care își asumă responsabilitatea pentru acțiuniile săvîrșite. [12]
I.2 Mass – media și dezvoltarea personalității umane
Mass-media afectează profund societatea pentru că ele constituie o prezență constantă în viața indivizilor, au o universalitate pe care nici o altă instituție nu o are, de aceea analiza modului în care presa afectează societatea a construit una dintre preocupările principale ale cercetătorilor mass-media.
Influența mass-media asupra individului.
Efectele mass-media se pot resimți în diferite zone ale societății. Denis McQuail afirma că mass-media poate acționa asupra indivizilor, a grupurilor, a întregii societăți, și că ea poate afecta personalitatea umană în dimensiunea cognitivă(schimbarea imaginii despre lume), dimensiunea afectivă(modificarea sau crearea unor sentimente sau atitudini) sau dimensiunea comportamentală(modificările ale felurilor în care acționează indivizii și fenomene de mobilizare socială). Din altă perspectivă mass-media poate avea o influență pe termen scurt sau poate avea nevoie de un interval de timp mai amplu pentru a deveni operațională. Deasemenea efectele presei pot crea schimbari dorite sau mai puțin dorite
Mass-media ca resursa a educației permanente
Evaluarea influenței mijloacelor de comunicare în masă asupra indivizilor constituie de maimulte decenii o preocupare majoră a cercetătorilor din diverse domenii. Cu toate că există deopotrivă și păreri pozitive și păreri negative asupra efectelor pe care mass-media le are asupra personalității indivizilor, cele negative tind să aibă o pondere mai mare , în principal, datorită mediatizării mare, în principal, datorită mediatizării în ultima vreme a personajelor mediocrice, a evenimentelor mondeneși nu promovarea culturii, a informației și a bunului simț. În ceea ce-i privește pe cei care au apreciat pozitiv comunicarea mediatică, efectele mass-mediei se concretizează în fenomene cu o semnificație profund umanistă: apropierea dintre oameni, optimizarea relațiilor interumane, democratizarea culturii, consolidarea democrației. Sunt aparate și promovate prin această cale valori cu adevărat umane: demnitatea, echitatea, generozitatea, ordinea, libertatea.
Mass-media și modelarea comportamentelor
Pentru a se putea autoeduca pe tot parcursul vieții, omul trebuie să se folosească cu iscusințăde mijloacele de socializare și culturalizare pe care societatea i le pune la dispoziție. Dintre acestea, mijloacele de comunicare de masa se disting ca importanță, pentru că oferă posibilități de realizare e educației permanente. Mass-media poate reprezenta instrumente utile pentru individ în realizarea educației, deoarece are capacitatea de a sprijini, rezultatele semnificative, îmbogățirea orizontului de cunoaștere, și adaptarea la tendințele manifestate în societate.
Aportul educativ al mass-mediei se realizează prin stransmiterea neîntreruptă a unui volum mare de informații, impunerea de valori, atitudini, modele comportamentale, avînd, astfel, un rol deosebit în constituirea codului socio-cultural al individului. Însă, spre deosebire de instruirea carese realizează riguros și planificat în sistemul clasic de învățământ pe baza unor programe școlare si sub înndrumarea unui personal calificat, în mijloacele de comunicare în masa oferă informații în mod spontan transformîndu-se într-o formă de educație de completare realizată în mod neinstiuționalizat în timpul liber.
Astfel, mass-media poate exercita funcția deosebit de importantă a pregătirii psihologice a individului, inducîndu-i și întreținîndu-i anumite interese, determinându-l să reacționeze conform acestora.
Aspecte pozitive și aspecte negative ale mass-mediei în educație
Cu toate că există deopotrivă și păreri oizitive și păreri negative asupra efectelor pe care mass-media le are asupra personalității indivizilor, cele negative tind să aibă o pondere mai mare, în principal, datorită mediatizării în ultima vreme a personajelor mediocrice, a evenimentelor mondene și nu promovarea culturii, a informației și a bunului simț.
În ceea ce-i privește pe cei care au apreciat pozitiv comunicarea mediatică, efectele mass-mediei se concretizează în fenomene cu o semnificație profund umanistă: apropierea dintre oameni, optimizarea relațiilor interumane, democratizarea culturii, consolidarea democrației etc. Sunt aparate și promovate e această cale valori cu adevărat umane: demnitatea, echitatea, generozitatea, ordinea și libertatea.
În ultimul timp, însă, se pare că majoritatea autorilor înclină balanța tot mai clar în direcția efectelor negative ale expunerii la violență. Cercetătorul Paul Ilut include în lista efectelor negative ale mass-mediei cele mai importante elemente ale agresivității. (Veyi figura)
Aceștia consideră că consecințele dăunătoare s-ar datora, de fapt manierelor greșite de utililizare. Nu mass-media , ca mijloace de comunicarede masa este vinovată de toate efectele negative ce li se reproșează ci conținuturile mesajelor transmise și instituților care le propagă. O parte din vină le revine și membrilor publicului, care nu valorifica la nivelul unui act de cultură, decunoaștere autentică, receptarea mesajelor comunicării de masă.
Alte aspecte considerate pozitive sunt și accesul facil și eftin la informare, sursa de relaxare și divertisment, mijloc de dezvoltare a comunicării interumane și înțelegere a situaților sociale, dezvoltă spiritual de competiție, de concentrare, de organizare și ajută la îndeplinirea sarcinilor școlare și dezvoltare a spiritului moral și a conduitei școlare precum și dezvoltarea de aptitudini de orientare în alegerea informaților necesare.
Concluzionând asupra atitudinilor pro și contra efectelor mass-media în dezvoltarea personalității umane, atâta timp cît educația cu ajurorul mass-media este făcută riguros și inteligent, și atît timp cît școala nu pierde din vedere influneța certă pe care o au mijloacele de informare în masa asupra copiilor, situația rămîne sub control.
CAPITOLUL II: IMAGINEA INFRACTORULUI ÎN PAGINILE ZIARELOR DIN REPUBLICA MOLDOVA
Fiecare ziar își va alcătui propriile reguli privind identificarea persoanelor suspectate de comiterea infracțiunilor și condamnaților. Unele ziare publică numele (și ocupația, adresa, etnia) ale suspecților și condamnaților, altele tipăresc doar inițialele sau nu dau deloc detalii. Corectitudinea și imparțialitatea trebuie să fie o atitudine fundamentală a jurnaliștilor. Fiecare reporter duce cu sinepropriul bagaj de atitudini și vederi asupra lumii și propria personalitate. Cititorii așteaptă informații obiective. Ei citesc ziarul pornind de la premise că informația este de încredere. Oamenii despre care scriem au și ei dreptul sa fie tratați corect. Scriind un material pe un subiect contradictoriu, vom avea grijă să solicităm opinia tuturor părților implicate sau a reprezentanților categoriilor sociale, religioase, politice care au tangență cu acest subiect. Credibilitatea ziarului este de importanță vitală. Dacă jurnaliștii scriu articole neobective sau lipsite de acuratețe, cititorii vor înceta să aibă încredere în ziar. Corectitudinea și imparțialitatea sunt criterile fundamentale ale jurnalismului. Cititorii trebuie să aibă încredere în integritatea editorială a redacților naostre și că decizile noastre sunt luate numai pe baza unor motive robuste. Nu vom include în articolele noastre conținut ce aduce ofensă bunului simț și decenței publice sau care e de natură să instige la dezordinea publică și crimă. Vom evita limbajul dur (licențios) c ear putea jigni cititorii, ci excepția cazurilor cînd acesta justifică interesul pentru autencitate. În cazul citării parțiale a unei persoane, ne obligăm să nu denaturăm mesajul persoanei date. Vom obține informații în mod deschi sși transaparent. Folosirea tehnicilor speciale de investigație este justificată atunci cînd informațiile de interes public nu pot fi obținute în alt mod. E bine ca cititorii să fie informați despre faptul că am utilizat tehnici special de colectare a informaților.
Materialele jurnaliștilor reflectă proporțiile extinderii corupției în societatea noastră, domeniile măcinate de corupție și manifetările alarmante ale acesteia. Învestigațile jurnalistice scot la iveală diverse cazuri de corupție, cum ar fi: însușirea sau acapararea ilegală a bunurilor publice, utilizarea funcției publice în scopuri mechine, îmbogățirea ilicită, ignorarea sau ocolirea legislației. (Jurnalistii contra CORUPTIEI)
Tot o data publigațiile jurnaliștilor relevă caracterul tot mai profesionist și mai profund al investigaților, complexitatea sporită a datelor și probelor utilizate pentru argumentarea faptelor de corupție. Eforturile depuse de jurnaliștii de investigație sunt majore, iar acțiunile – curajoase sau perseverente și însoțite de riscuri, din care motive aceste eforturi urmează a fi susținute în continuare. (Jurnalistii contra CORUPTIEI)
Esența jurnalismului de calitate constă ăn colectarea și prezentarea faptelor așa cum sau întimplat. De aceia vom avea grijă să verificăm, să reverificăm și să răsverificăm, prin încrucișarea surselor, metoda aplicată de jurnaliștii responsabili. Fiind în situația să alegem între acuratețe și viteză, vom ține minte că un material bine documentat cu fapte adevărate scris în decurs de o lună, este mai valoros decît un material scris într-o săptămînă despre fapte a cărăr veridicitate nu a fost verificată.
Jurnalismul e o afacere cu un singur sens. Persoanele și instituțiile nu au, în multe cazuri, posibilitatea de a răspunde articolelor pe care le scrie sau de a ne corecta aserțiunile. În mod normal pot reacționa doar după ce un articol a fost publicat. De aceia, ziarele trebuie să manifeste deschidere și să corecteze erorile care apar. În activitaea jurnalistului ne vom conduce, permanent de principiul bunei credințe.
II.1. Reflectarea imaginii infractorului prin intermediul presei scrise. Studiu de caz- ,,Ziarul de Gardă”
Ziarul de Gardă este un săptămînal independent de investigații din Republica Moldova, apărut în anul 2004, tipărit în format electronic dar și ca publicație scrisă în limba română. După 11 ani de activitate ziarul se numără printre preferințele informaționale ale publicului. Publicația este mereu omniprezentă, aducînd în fața cititoriilor cele mai bune investigații jurnalistice. Cu fiecare număr încearcă să descopere adevăruri ascunse, acte de corupție, abuz de putere și înexactități săvîrșite de către oficialii publici. Ziarul de Gardă se numără printre puținele publicații care informează societatea veridic și obiectiv. Acest lucru îl putem evidenția în materiale investigative ale jurnaliștilor. Ziarul se află printre publicațiile care nu fac aluzie că ar fi părtinitor unui partid politic. Deși publicația se ocupă de investigații în ziar nu sunt prezente subiecte agresive cum ar fi crime sau violuri care ar putea afecta emoțional publicul. Infractorii sunt de regulă persoanele publice care comit abuzuri de putere și promovează corupția.
Încercările săptămînalului de a demonstra aceste elemente se întrevede din următorul material apărut pe data de 2 octombrie 2014. Astfel în cadrul rubricii ,,Dosar”este prezent un articol scris de Diana Pavaleanu întitulat ,, Crimă misterioasă la Ialoveni “ . Din intro-ul articolului: ,,Sunt bănuite de omor și de incendierea soțului și respectiv, a tatălui vitreg…”, se observă că autorul materialului respectă prezumția de nevinovăție astfel că în relatările privind procesele în justiție, jurnalistul respectă dreptul la viața privată și cel la un process echitabil al tururor celor implicați. În ceia ce reprezintă relatarea materialului pot afirma că ziaristul este echidistant și obiectiv în ceia ce privește elucidarea cazului. Acesta încearcă să prezinte informația prin prisma veridicității astfel oferă posibilitatea ambelor părți să își expună, părerea, metodă realizată și în cadrul articolului,,Inculpatul lăudat de Plahotniuc”, articol scris de Victor Moșneag. Numărul din 9 octombrie 2014 aduce în vizorul publicului 2 investigații: ,,Membrii CNI, cu averi nedeclarate. Cei 10 mii de lei nedeclarați, dacă-i găsește cineva, eu îi dau la grădiniță sau la deputatul care i-a găsit” și ,,Dosarul generalilor: 34 de luni la Curtea de Apel, cu expertize, tărăgănări și amînări” , jurnalistul abodează temele într-o manieră generală. Pe alocuri sunt expuse fapte nejustificate și care nu oferă o informație importantă. Presupușii inculpați sunt mediatizați într-o manieră minimă neclară, jurnalistul oferă importanță mai mult problemei în sine decît participanților.
Investigația a fost realizată în cadrul Campaniei ,, Jurnaliști pentru integritate în serviciul public desfășurată de Centrul de Investigații Jurnalistice cu suportul Programului Bună Guvernare al Fundației Soros Moldova.
Numărul din 16 octombrie 2014 ne prezintă articolul ,, Operațiunea ,,Stadionul de bassball” și interesele unui consilier municipal. Ziaristul tratează problema din perspectivă mai mult subiectivă. Acesta prezintă faptele presupusei banuite într-o manieră individualală și parțial ironată. Acest subiectivism se evidențiază din următoarele replici ale autorului: ,,Am încercat să aflu ce se ascunde în spatele acestui gest, nobil de altfel, de a construi un teren de baseball care, dacă ținem cont de numărul de fani pe care îl are acest sport în Republica Moldova, nu poate aduce profit…” sau ,,De unde și pînă unde legăturile dintre terenul de lingă Circ și federațiile de bassball din Republica Moldova…? Codul deotologic al jurnalistului explică: Jurnalistul face o distincție clară între fapte și opinii și nu-și prezintă propriile opinii drept fapte.
În paginile 6 și 7 a ziarului semnalăm titlul ,,Controversații care vor să ajungă în Parlament”, intro-ul sună în felul următor: ,,Inculpați care, înainte de a ajunge în Parlament, riscă să treacă prin pușcărie, indivizi al căror nume figurează în dosare penale sau care au fost prinși cu mită, iar ulterior, condamnați la amendă, persoane controversate, traseiști politici…”
În reflectarea subiectelor controversate sau a infracțiunilor, jurnalistul este obligat să trateze persoanele bănuite de pe o poziție neutră. Jurnalistul va evita să prezinte informația din perspectiva unui acuzator și nu va folosi adjective, comparații sau alte figuri de stil pentru a amplifica impactul știrii. Prin urmare, jurnalistul trebuie să trateze cu atenție sporită informația furnizată de instituțiile statului. Poliția și procuratura prezintă informația din perspectiva acuzatorului, pe când jurnalistul are datoria să prezinte informația neutru, oferind totodată dreptul la replică și bănuitului.
La data de 23 octombrie 2014 ,,Ziarul de Gardă” publică următoarele materiale ,,Cum a obținut Donciu, președintele CNI, 45 de mii de lei prin intermediul judecătorilor”, ,,Procurorii au refuzat urmărirea penală în cazul terenului de lîngă Circ”, sau ,,Justiție ,,drogată”. Jurnalistul Victor Moșneag conturează același stil, adaptat și în articolele anterioare.
Reportajul ,,Visuri de după gratii: Cred că nu se sfîrșeste viața aici…”scris de Olga Bulat prezintă istorii de viață a mai multor adolescenți, care se afă în conflict cu legea sau își ispășesc pedepsele în penitenciarele din țară.
Sursă: http:www.zdg.md
Autorul materialului relatează conținutul sub o formă echidistantă, obiectivă și veridică. Este lăudabil faptul că jurnalista a respectat în tocmai codul de norme și etică. De altfel este protejată identitatea deținuților, nu este indicat atît numele deplin al minorului cît și locul unde acesta sa născut. Limbajul utilizat în mediatizarea materialului este unul corect, astfel jurnalista nu lasă loc de interpretări pentru a nu contribui la perpetuarea unor steriotipuri și prejudecăți.
Sursă: http:www.zdg.md
În numărul din 6 noiembrie 2014 în pagina a 4 a ,,Ziarului de Gardă” se evidențiază știrea cu titlul ,,Ion Druță, din nou după gratii”, jurnalistul prezintă informațiile într-o manieră onestă, echilibrată, își exprimă opiniile obiectiv asupra subiectului și nu lasă loc de interpretări. Imaginea infractorului este relatată echidistant, astfel ne avînd loc de aluzii sau discriminări. Știrea este urmată de articolul ,, Candidații cu dosare penale și comuniști din ,, lista neagră”care reprezintă o continuitate a articolului ,,Controversații care vor în Parlament”. Ziariștii au adus de data acesta în prim plan alți candidați care se află pe listele electorale pentru alegerile parlamentare din 30 noiembrie. Ziaristul critică și aduce învinuiri atît despre acțiunile deputaților cît și despre trecuturile lor dubioase. Deși o parte dintre ei sunt învinuiți de acte de corupție și abuz de putere, dosarele acestora nu sunt clasate, astfel jurnalistul trebuie să știe că în relatările privind procesele în justiție, el este obligat să respectă dreptul la viață privată și cel la un proces echitabil al tuturor celor implicați.
,,Concurent electoral, acuzat de comandarea unui asasinat”, ,,Cine tergivesează dosarul coruperii deputaților”. Jurnaliștii descriu imaginea infractorului prin prisma acțiunilor înfăptuite. Totodată se accentuează abilitățile criminale ale presupusului infactor, adică a omului de afaceri Renato Usatîi. Defapt nu este o relatare directă, deoarece jurnalistul a preluat informația de la postul de televiziune Antena 1 din România, astfel că relatarea subiectului în sine se desfășoară prin prisma interviului postat. Deci, în cazul acesta nu putem să conturăm o opinie generală asupra materialului.
La data de 20 noimebrie 2014, Ziarul de Gardă ne prezintă o știre cu titlul: ,,Jumătate dintre funcționarii testați de CNA sunt corupți, iar majoritatea sunt indulgenți față de mită. Materialul s-a bazat pe informații din surse oficiale, fără a oferi detalii suplimentare ce ar fi plasat informația în context. Deseori, jurnaliștii se postează pe rol de mediatori, prezentînd publicului doar informațiile puse la dispoziție de surse oficiale, și nu au mers mai departe în încercarea de a identifica temeiurile acuzațiilor. Autorii s-au limitat la a cita doar ceea ce au spus sursele în cadrul unor evenimente de presă, conferințe, seminare, comunicate de presă etc. În alte cazuri, jurnaliștii au oferit și altă informație, date, surse la tema abordată. În general, materialele privind programele și strategiile de luptă cu corupția, implementate de guvern sau a organizațiilor neguvernamentale, s-au bazat preponderent pe comunicate de presă și pe descrierea evenimentelor la care au participat jurnaliștii. Ziarul de Gardă este unul dintre săptămînalele de investigație care abordează subiectele într-o manieră penală. Din acest considerent opiniile și comentarile acestora asupra temei noastre sunt pe alocuri nejustificate.
Sursă: http:www.zdg.md
,,Gruparare extremistă deconspirată în ajunul alegerilor”. La data de 27 noimebrie 2014, Ziarul de Gardă ne informează cu o știre în care se susține că forțele de ordine au făcut publică înformația despre deconspirarea unei grupări extremiste, constituită din cetățeni străini și ai Republicii Moldova. Corectitudinea și echilibrul se numără printre conceptele de bază legate direct de responsabilitatea socială, de performanța profesională și credibilitatea presei. Pentru a fi corecte și echilibrate, știrile trebuie să prezinte toate părțile, în special în cazurile controversate, și să le trateze în mod egal. Iar rolul jurnalistului e de a reflecta cît mai echilibrat toate evenimentele controversate și să solicite opinia tuturor părților relevante pentru subiect.
Tot în același număr la pagina a 6 a ziarului identificăm următoarea investigație ,,Donații electorale suspecte și plocoane la Moscova”. Investigația este împărțit în blocuri astfel se deduc următoarele intertitluri: ,,Presiuni de la Moscova asupra concurenților”, ,,Șelin: ,,Nici un politician nu o să vă spună ce întrevederi a avut”, ,,Cine finanțează PSRM? Oameni de afaceri . bugetari, șomeri, pensionari”, ,,Tertipuri pentru a evita controalele de la fisc?”, ,,Voi lua bani de la ruși, de la Filat și Plahotniuc”, ,,Fondatorii partidului îl acuză de atac raider”. Tind să accentuez faptul că investigația este foarte amplă, se observă din conținut că ziaristul a respectat în tocmai procedeile și regulie de scriere a unei investigații. Posibilii inculpați sunt caracterizați mai mult dintr-o perspectivă generală ceia ce semnifică faptul că jurnalistul nu învinuiește pe cineva anume.
,,Judecător condamnat și eliberat din funcție”. Informația prezentată îl aduce în prin plan judecătorul Sergiu Balban. Ziaristul care a mediatizat subiectul, deși a argumentat situația în care învinuitul se află, pe alocuri aducîndu-i și învinuiri, nu ea dat dreptul la replică. Pe fundalul acestui subiect s-a expus doar procuratura, ceia se semnifică faptul că articolul este incomplect. Deși în Codul deontologic al jurnalistului din Republica Moldova se stipulează că, jurnalistul este obligat să solicite opinia tuturor părților relevante pentru subiect.
,,FSB și Patria lui Renato Usatîi”. Renato Usatîi, spion FSB. Acesta este titlul unui filmuleț video în care apare Renato Usatîi. Din intr-ou aflăm că articolul se bazează pe o înregistrare video între Renato Usatîi și un jurnalist român. Autorul materialului defapt a preluat convorbirea din înregistrare și a transformat-o într-o manieră proprie.
Prin reflecatrea imaginii jurnalistul dezvăluie unele date care ar putea explica acțiunile sau gândurile celor implicați. Portretul pe care îl descrie jurnalistul în material îi oferă audienței motive de a deduce și de a încerca să explice pentru ei înșiși ceea ce s-a întîmplat. În acest caz particular, imaginea infractorului include detalii despre educația lui, statutul familiei, situația financiară, caracter, motivație și reacții din timpul și de după comiterea anumitor acte infracționale. Tot ceea ce am expus vine să sublinieze anumite caracteristici ale celor implicați, cu scopul de a orienta înțelegerea publicǎ a evenimentului.
Numărul din 4 decembrie 2014 al săptămînalului de investigații vine cu un nou titlu ,,Telenovela ,,Heroina”. Un dosar fără sfîrșit și fără vinovați”. Intertitlu ,,șoferul, cel mai mare vinovat din dosarul ,,Heroina”,, Murat, eliberat suspect înainte de termen”, ,,7 ani de procese. De ce?”, ,,Heroina, adusă la curtea de Apel”, ,,Unde sunt capii rețelei”.
Sursă: http:www.zdg.md
După ce am extras principalele intertitluri din text și am lecturat articolul, am observat că unele declarații ale jurnalistului sunt categorice subliniind faptul că acesta a prezentat datele ca fapte certe și care arată gradul de conștientizare a detaliilor fără să fi fost martor. Declarațiile categorice sunt menite sǎ construiascǎ o reprezentare coerentă a incidentului în mintea cititorilor. Declarațiile categorice nu permit nicio îndoială în ceea ce privește veridicitatea evenimentelor.
Sursă: http:www.zdg.md
Din toate declarațiile categorice în articol, cele care mi-au atras atenția sunt ,,Într-un final, dosarul a fost trimis în judecată, iar printre acuzați se regăsesc doi cetățeni turci, care reprezintă o grupare criminală, Karalar Cerkez Akbulut (tot el Cernit Murat) și alți polițiști care ar proteja afacerea” sau ,,De ce durează examinarea acestui dosar atît de mult și de ce avocații, deși clienții lor sunt liberi, sunt nemulțumiți?”
,,Copiii familiilor care au colaborat cu CNA, condamnați la patru ani de pușcărie”. Articolul dat îi prezintă pe doi adolescenți care au fost condamnați la 4 ani de închisoare pentru că au colaborat cu Centrul Național Anticorupție în dosarul în care avocata Tatiana Mostovoi-Filimancov și judecătoarea Elena Roibu au fost condamnate la 7,5 ani și respectiv, 8 ani de închisoare. În mediatizarea cazului, tind să precizez că ziaristul a comis mai multe erori atunci cînd a menționat numele și prenumele condamnaților. Totodată în declarațiile acestuia se pot evidenția exprimări de genul ,,Între timp ,,eroinele” principale în toată povestea asta Tatiana Mostovoi-Filimancov și Elena Roibu, sunt fugare. Tind să apreciez faptul că în relatările privind procesele în justiție, jurnalistul respectă dreptul la viață privată și cel la un proces echitabil al tuturor celor implicați și face o distincție clară între fapte și opinii și nu-și prezintă propriile opinii drept fapte.
La data de 11 decembrie Ziarul de Gardă ne informează cu următoarele articole ,,Șoferul celor 200 kg de heroină eliberat din pușcărie în circumstanțe dubioase”. ,, Afacerile de familie și interesele ascunse ale noilor deputați. Schemele oamenilor lui Dodon”. În aceste articole este evidentă opinia ziaristului. Subiectivismul cu care tratează jurnalistul evenimentul denotă faptul că ar fi luat parte la eveniment. De asemenea în unele declarații jurnalistul numește învinuitul ,,killer”ceia ce contravine codului de etică.
Profesionalismul jurnalistic reclamă obiectivitate, imparțialitate și autonomie, iar obiectivitatea jurnalistică presupune o distincție clară între opinie și fapte, atât prin alegerea unghiului de abordare, cît si prin detaliile furnizate. Prezența elementelor discriminatorii în cadrul materialelor jurnalistice reprezintă un prim criteriu de parțialitate, de prezentare a realității prin prisma jurnalistului. Potrivit Codului deontologic, prezentarea, descrierea și nararea trebuie să fie imparțiale, iar jurnalistul trebuie să se abțină de la orice aluzii sau comentarii la adresa celor care fac subiectul știrilor. Responsabilitatea socială a jurnalistului presupune în primul rând comunicarea adevărului prin cuvinte și imagini.
Comportamentul etic al jurnaliștilor este pus la îndoială de cele mai multe ori atunci când imaginile prezintă aspecte ce nu corespund realității, când acestea sunt trucate, dar și atunci când anumite știri sunt ilustrate cu imagini ce nu au legătură cu textul, cu partea informațională. Jurnalistul este obligat să evite necondiționat exprimări insultătoare, să se opună violenței, limbajului urii și confruntării, să respingă orice discriminare față de un subiect sau altul.
Joi, 18 decembrie 2014, Ziarul de Gardă ne informează cu o știre bombă, ,,Moarte suspectă în penitenciar”. Știrea se începe în modul următor, ,,A fost găsit mort după doar 30 de minute de aflare în Penitenciarul de la Pruncul. Deținutul Vladimir Nichifor a decedat la 13 decembrie, în Penitenciarul nr. 16 de la Pruncul. Analizînd începutul știrii putem deduce opinia critică pe care o întrebuințează ziaristul în reflectarea subiectului. Totodată se observă că ziaristul nu a respectat viața privată a deținutului atunci cînd i-a fost menționat acestuia atît numele de familie cît și prenumele în material. Tot aici el a accentuat și faptul că deținutul avea un copil de 2 ani pe care nu l-ar fi părăsit niciodată, dar și o soră Dorina Nichifor. În material se mai pot evidenția și alte declarații particularedin viața deținutului decedat.
,,Bani spălați prin sisteme de irigare” sau ,,Business-urile pro-europenilor”. Sunt două articole ce reflectă acte de corupție înfăptuite de autoritățile publice. Presupușii invinuiți sunt menționați în următoarele intertitluri, ,,Filat și nepotul Vladimir”, ,,Firmele familiei Streleț”, ,,Comuniștii discreți în afaceri”, ,,Prime” Plahotniuc”, ,,Democrații cu soții și copii în afaceri”, ,,Deputatul cu 9 SRL-uri”, ,, Firmele familiei Ghimpu”. Datorită mass-mediei corupția a devenit o temă majoră a luptelor politice. Scandalul mediatic este arma folosită pentru luptă și concurență în politică. Ziariștii tratează informațiile din articol echidistant și obicetiv, se conduc cu strictețe de principiile etice referitoare la veridicitatea și echilibrul informației.
Tema corupției continuă și în numărul din 25 decembrie 2014 a ziarului respectiv. Articolele întitulate, ,,Judecătoarea și avocata prinse cu 2 mii de euro condamnate”, ,,Camerele video de pe străzi, o afacere de familie, cu firme din zone off-shore”, ,,Eroii” din dosarele ZdG”, ,,Frați procurori, milionari din donații, cu afaceri imobiliare prin intermediul părinților și socrilor”, sunt prezentate de ziarist într-o formă onestă. Jurnalistul descrie imaginea infractorului într-o manieră individuală și respectă viația privată a acestuia. Ziarul de Gardă este unul dintre puținele ziare care percep în totalitate fenomenul corupției și nu ezită să publice investigații care vizează direct persoanele de la conducerea țării.
La data de 15 ianuarie 2015, în Ziarul de Gardă au fost publicate 5 articole întitulate, ,,Problemele cu legea din România ale soției unui deputat”, ,,Justiția în scandal penal”, ,,Aleșii locali, neinformați sau excroci”, ,,Judecătoarea și papucarul”, ,,Scrisoarea unui deținut de la Penitenciarul nr.13”.În primele 4 articole, invinuiții care fac parte din partidele politice au fost audiați în cazuri de corupție și abuz în putere. Ziariștii au prezentat faptele coerent astfel ca publicul să asimileze veridic mesajul. Materialele jurnalișltilor nu prezintă o încărcare emoțională puternică, fapt ce denotă că ziariștii conștientizează efectele produse de mesajul articolelor. În ultimul articol ziaristul protejează imaginea infractorului, iar limbajul pe care îl utilizează este unul corect.
Sursă: http:www.zdg.md
Numărul din 22 ianuarie 2015, anunță titlul articolelor, ,,Țara intereselor legalizate”, ,,Dispariția condamnatului Papuc”. Ținînd cont de infacțiunile comise de aleșii publici, pot să afirm că jurnaliștii au caracterizat acțiunile acestora veridic și echidistant fără a deforma sensul realității prin opinii și comentarii personale, deoarece imediat ce reporterul începe să-și expună părerea proprie, acesta încetează să mai fie oglinda ce nu poate să aibă opinie personală despre acele obiecte și acțiuni pe care le reflecă respectînd principiul de informare din mai multe surse.
Numărul din 29 ianuarie 2015, anunță titlul articolelor, ,,Trei bărbați reținuți la Odesa cu explozibil sunt implicați în crime grave în Republica Moldova”, Un dosar de miliioane trimis în judecată”, ,,Salvarea infractorilor”, ,,Dosarele demnitarilor de la 7 aprilie”, ,,Noii șefi ai parlamentului averea, afacerile, și controversele”, ,,Cum poate fi contracarată spălarea banilor publici”. În acest context jurnalistul ales un unghi de abordare original, a pus corect accentele logice și a ales un limbaj adecvat, astfel încît să nu pertubeze echilibrul social în reflectarea imaginii infractorului. Jurnalistul a acordat o atenție deosebită și tonului în care s-a expus problema. Tonalitatea materialului de presă poate amplifica sau atenua stările psihice și percepțiile indivizilor sociali. Ziaristul a respectat și codul deontologic. Respectarea cadrului etico-legislativ este importantă, pentru că tocmai acest moment poate asigura: corectitudinea comportamentului jurnalistului în procesul de reflectare a imaginii infractorului în materialele jurnalistice, obiectivitatea și imparțialitatea expunerii evenimentului și a contextului.
La data de 5 februarie 2015, ziarul respectiv ne prezintă următoarele titluri, ,,Fraudă de milioane pe strada independenții” , ,,Crețu- ,,trofeul “vînătorilor vip”, ,,(In)Justiție de -14 milioane de euro”, Jurnalistul reflectă acțiunile învinuiților într-o manieră critică.
Sursă: http:www.zdg.md
Argumentarea subiectului în sine denotă fatul că ziaristul nu ține cont de onoarea, demnitatea și reputația profesională pe care o are infractorul, atît timp cît acesta acționează împotriva legii. Jurnalistul are o anumită libertate decizională atunci când apreciază, comentează și critică infactorii. Criticele însă trebuie să aibă un suport argumentativ real, să nu fie false din punct de vedere factologic și expuse într-un limbaj ofensator, în caz contrar, jurnalistul pot fi pedepsit. Pe fundalul acestor opinii pot să menționez alt articol care vine să contureze comentariile expuse mai sus. Titlul articolului sună în felul următor, ,,Îm(p)unitaea deputatului Țuțu, prima piatră de încercare a noii Coaliții”. Ziaristul expune critic materialul acest fapt îl putem deduce chiar din intr-ou, ,, Se cere retragerea imunității deputatului PDM, Constantin Țuțu, înculpat într-un dosar penal, în care este invinuit de huliganism și în care riscă 3 ani de pușcărie”.
,,Cum au scăpat 4 judecători de problemele cu justiția”, ,,Fiul unui funcționar de rang înalt, căutat de Interpol, se plimbă liber prin Chișinău”, ,,Dosarul Pădurea Domnească: Cît costă promisiunea lui Zubco?”, ,,Terenuri publice de zeci de miloane, împărțite de trei magistrați și un executor judecătoresc”. Sunt articole publicate în Ziarul de Gardă la data de 12 februarie 2015.
Jurnalistul presupune prezentarea veridică a faptelor, și utilizează un limbaj corect și decent în procesul de reflectare a imaginii infractorului în articolele prezente. Calitatea subiectelor depinde foarte mult de gradul de implicare a jurnalistului. Tind să menționez că ziaristul s-a implicat foarte serios în elucidarea problemei astfel unele materiale servesc drept punct de pornire pentru materiale mai ample, ce oferă și alte informație, date, surse privind subiectul descris.
,,Afacerea” Gaburici”, ,,Judecători slabi, preferați și promovați de către CSM”, ,,Judecătorii împart terenuri în Chișinău”, ,,Terenurile publice împărțite de judecători, scoase la vînzare contra milioane”, ,,Casa de lux, afacerile și interesele noului premier”, ,, Un ofițer SIS ,,crește fructe “ și falsifică documentele prezentate la procuratură și CNA”. Articolele publicate la data de 19 februarie 2015, precizează atitudinea ziaristului față de imaginea pe care o prezintă inculpații în săvîrșirea actelor de corupție sau a altor abateri de la normele și rigorile legale. De asemenea ziaristul a respectat întocmai prevederile deontologice privind echilibrul surselor și a opiniilor în materialele care vizează un subiect controversat.
Numărul din 26 februarie 2015, a săptămînalului de investigații ne informează cu următoarele titluri, ,,Bani publici, ,,slăbiciunea” noilor miniștri”, ,,Dresorii” leului. Afacerile, casele de lux și creditele prefernțiale de la Banca Națională”. În majoritatea materialelor este respectat principiul prezentării echilibrate a opiniilor părților citate.
Jurnalistul relatează subiectele dintr-o postură neutră. Deși aproape jumătate din protagoniștii materialelor tematice sunt funcționari de stat, oameni politici de la guvernare sau din opoziția parlamentară sau angajați ai administrației centrale și locale, aceștia nu obțin o tratare specială din partea jurnalistul. Din contra ziaristul se prezintă destul de convingător în ceia ce privește opinile acestuia în elucidarea problemei.
La data de 5 martie 2015, pe prima pagină a Ziarului de Gardă, observăm următorul titlu, ,,CV-ul necenzurat al premierului sau cum Chiril Gaburici ,,a picat” BAC-ul și a făcut economie la ,,fără frecvență” la o universitate nelicențiată”. Autorul articolului publicat este nepărtinitor în raport cu evenimentul, sursa despre care a relatat și nu a lăsat să se întrezărească atitudinea lui față de subiectul despre care a scris. Reporterul a avut o implicare activă în documentarea, investigarea suplimentară a informațiilor.
În numărul din 12 martie 2015 în paginile Ziarului de Gardă deducem 2 articole, ,,Judecătorul cu casă de lux și tineri judecați la poliție, promovat la Curtea de Apel”, ,,Păcatele” și afacerile noilor viceminiștri”, Jurnalistul reflectă imaginea infractorului printr-o direcție crtitică. Din material se observă cum ziaristul prea tare își ea rolul în serios, fapt care îl direcționează mai degrabă în poziția unui inspector de poliție sau anchetatator de la Parchet decît în postura de reporter. Jurrnalistul nu trebuie să se identifice cu puterea judecătorească sau cu forțele de ordine. Misiunea jurnalistului nu este de a reține sau de a judeca un criminal sau de a trimite în închisoare, un grup de persoane care au încălcat legislația.
,,Deputați cu lipici la bani”, ,,Dosarul cu cinci judecători între eroare, intenție și răfuială”, ,,JUSTIȚIA între propuneri și acuzații grave”, ,,STĂPÎNII” MILIARDELOR ,,Beneficiarul” unei credit de 3 miliarde, consummator de droguri și dat dispărut de familia sa”. În articolele publicate la data de 19 martie 2015, ziaristul construiește o structură solidă, bazată pe fapte pentru a arăta cititorului, întreg procesul al încălcărilor și indică obiectiv izvorul problemei. Autorul anchetelor pătrunde în miezul lucrurilor și încearcă să descopere cauzele ascunse și efectele neprevăzute care au dus la acțiunile săvîrșite. Aceest fapt îl putem deduce din
,,SECRETUL” de la Parlament a devenit public”, ,,STĂPÎNII” MILIARDELOR” Firmele cu 13 miliarde, Banca de Economii și atacuri raider. Articole apărut în paginile Ziarului de Gardă data de 26 martie 2015. Din afrmațile reporterului deducem din nou o implicare profundă a ziaristului în anchetă. Ziaristul trebuie să conștientizeze faptul că el se află în serviciul publicului, și nu a instanței. El trebuie să se abțină de la verdicte, și să ofere semnale menite să sensibilizeze societatea. Să ofere o abordare obiectivă și să prezinte societății adevărul întocmai. Ziristul trebuie să conștientizeze și faptul că dreptatea nu o face el astfel că pînă a ajunge la acest verdict el trebuie să se abțină de la anumite interpretări. Deoarece aceste interpretări sau acuzații nejustificate poate crea publicului nedumeriri în ceia ce privește percepția mesajului, această acțiune poate fi înțeleasă ca un mod de influențare și manipulare a opiniei publice.
II.1. Reflectarea imaginii infractorului prin intermediul presei scrise. Studiu de caz- Ziarul ,,Timpul”
După 13 ani de activitate, cotidianul se numără printre preferințele informaționale ale publicului. TIMPUL de dimineață” – este o publicație periodică, care din 2001, constituie cea mai importantă sursă de informare despre situația socio-politică din R. Moldova. Ziarul se distribuie în toată țara și nu este controlat de nici o structură politică sau grupare economică. Având o rețea vastă de distribuitori a edițiilor periodice, TIMPUL este difuzat –prin abonare la adresă sau vânzări la chioșcuri -atât persoanelor fizice, cât și instituțiilor, cum ar fi: organele administrației publice, misiunilor diplomatice, organizațiilor internaționale, centrelor de consultanță, instituțiilor de învățîmânt.
În numărul din 3 octombrie 2015 în Ziarul ,,Timpul de dimineață”a fost publicat articolul ,,Justiția drogurilor în Republica Moldova. Judecătoarea Lilia Vasilievici riscă să fie eliberată din funcție, după ce a fost acuzată de către procurorul Ion Diacov că ar apăra ,,mafia drogurilor”. Ziaristul prezintă informația sub o formă onestă și echilibrată. Nu se observă abateri de la normele etice. Stabilirea naturii evenimentului, a cauzelor, consecințelor, persoanelor implicate și a celor responsabile se efectuează prin prisma unei documentări minuțioase din partea jurnalistului.
Sursă: www.google.md
Spre deosebire de Ziarul de Gardă, în Ziarul ,,Timpul de dimineață” se evidențiază o abordare individuală și originală din partea autorului. Imaginea infractorului în Ziarul ,,Timpul de dimineață” este prezentată sub o formă superficială, spre deosebire de Ziarul de Gardă care efectuează investigații jurnalistice foarte serioase și complicate. Jurnalistul posedă un limbaj mai simplu și doar pe alocuri putem accentua cîțiva termeni de specialitate din sfera penală.
La data de 10 octombrie 2014, în paginile ziarului ,,Timpul de dimineață” este publicat un articol întitulat, ,,Zinaida-Karabina, ,,capul de listă” a lui Dodon, comandă: . De fapt ziaristul a preluat declarațiile Zinaidei Greceanii de la un post de televiziune. În articol ziaristul utilizează un limbaj pe alocuri defaimător. Acest lucrul îl putem evidenția in conținutul leadului ,, Zinaida Greceanîi, supranumită Zina-Karabina avertizează…”. În Codul deontologic al jurnalistului din Republica Moldova se stipulează că, jurnalistul tratează echitabil toate persoanele cu care intră în contact în exercițiul meseriei sale și nu face discriminări pe criterii de gen, vârstă, etnie, religie, stare socială sau orientare sexuală.
,,Lista PCRM: candidați cu probleme de integritate. Același material, publicat în două ziare diferite. La prima impresie dacă e să ne referim la stilul cu care mînuiește ziaristul materialul, pot să afirm că infractorii sunt tratați diferit. În Ziarul de Gardă, ziaristul sa aprofundat în miezul subiectului și a scos la iveală toate acțiunile și afacerile necurate ale deputaților, pe cînd jurnalistul de la Ziarul ,,Timpul de Dimineață”, oferă o prezentare generală a lucrurilor. Volumul materialului spre deosebire de ziarul precedent este mai mic, fapt ce demosntrează că Ziarul de Gardă este un săptămînal de invesigații.
Sursă: www.google.md
Pagina a 9 a ziarului ,,Timpul de dimineață” ne informează cu o știre întitulată, ,,Cu monstrul Renato Usatîi și un copil bolnav”. Știrea este preluată de pe un portal de știri și înterpretată de ziarist într-o manieră individuală. Tot aici el își expune și părerea despre omul de afaceri, ,,Este greu să privești aceste ,,imagini emoționante” în care un copil bolnav și nenorocit este adus de ,,pedagogi” în fața unui monstru care, face orice”.
Jurnalismul responsabil presupune nu doar prezentarea veridică a faptelor, ci și utilizarea unui limbaj corect și decent. Limbajul peiorativ exagerările și limbajul licențios indică semne de întrebare cu privire la respectarea standardelor etice și profesionale a ziaristului. Tot aici pot se afirm că ziaristul a încălcat și Codul deontologic al jurnalistului din Republica Moldova în care se stipulează că, jurnalistul respectă prezumția de nevinovăție și consideră că orice persoană este nevinovată până la pronunțarea unei sentințe definitive și irevocabile împotriva sa.
,,La data de 17 octombrie 2014, ziarul respectiv publică știrea, ,,Scheme de spălare de bani în care au fost implicați judecătorii din Republica Moldova”. În procesul mediatizării a materialului, jurnalistul sa abătut de la normele etice. Jurnalistul trebuie să solicite opinia tuturor părților relevante pentru subiect. Conținutul știrii este sec defapt aceasta nu aduce nicio noutate, acest fapt îl putem deduce din următoarea frază, ,,Banii ar fi venit de la infractori și oficiali corupți…”
Sursă: www.google.md
În pagina a 6 a și a 7 a ziarului ,,Timpul” am semnalat 2 articole care au fost mediatizate și de Ziarul de Gardă. În primul caz ne referim la mediatizarea titlurilor celor două publicații:
,,Ziarul de Gardă”, ,, Candidații cu dosare penale din ,, lista neagră”, ,,Controversații care vor în Parlament”
,,Timpul de dimineață”, ,,Lista PDM: miniștri și apropiați ai lui Plahotniuc “
Sursă: www.google.md
Intro-ul articolelor:
,,Ziarul de Gardă”, ,,Inculpați care, înainte de a ajunge în Parlament, riscă să treacă prin pușcărie, indivizi al căror nume figurează în dosare penale sau care au fost prinși cu mită, iar ulterior, condamnați la amendă, persoane controversate, traseiști politici…”
,,Timpul de dimineață”, ,,Nume noi, dar și candidați vechi cu păcate binecunoscute. Chiar dacă lista depusă de PDM la CEC a suferit schimbări semnificative față de 2010, iar mai mult de jumătate dintre candidați nu se mai regăsesc pe ele, totuși pe în capul listei rămîn persoanele intens promovate din ultimii ani.
În concluzie pot să afirm că deși tema era aceeași, jurnaliștii au reflectat imaginea infractorului diferit. ,,Ziarul de Gardă” a efectuat o documentare minuțioasă, a analizat și a comentat obiectiv fenomenul respectiv, oferînd în același timp și o abordare crtitică asupra subiecților. Spre deosebire de Ziarul ,,Timpul” care a ales să argumenteze faptele fără a oferi o atenție importantă.
În numărul din 27 octombrie 2014, a ziarului ,,Timpul” a fost publicat un material întitulat, ,,Justiția Drogurilor. Cum o cerere a ajuns prin minune la Curtea de Apel”. Ziaristul reflectă imaginea infractorului prin informațile destinate pentru a fi publicate veridic. Ziaristul are responsabilitatea civică de a acționa pentru instaurarea justiției ai dreptății sociale. În text evidențiem unele aspecte care ar contura descrierea imagini infractorului prin prima opiniei jurnalistului. Modul cum tratează jurnalistul articolul, confirmă și faptul că ziarul reflectă noutățile din perspectiva celor 4 domenii: social, politic, cultural, economic și nu se aprofundează în detalii, spre deosebire de Ziarul de Gardă care utilizează diferite tehnici și metode în colectarea informațiilor doar pentru ai aduce publicului un material consistent și calitativ.
La data de 17 noiembrie 2014, ziarul ,,Timpul de dimineață” ne prezintă articolul întitulat, ,,Aventurile lui Dodon de pînă la pățania cu ,,uniunea vamală”. Ziaristul critică acțiunile acestuia, pe alocuri chiar devine foarte subiectiv. Aceste elemente le putem deduce din intertitlurile articolului, ,,A sărăcit țara cu 160 milioane de lei prin înstrăinarea hotelului ,, Codru”, ,,Ne-a vîndut Moldova și a vrut să ne lase fără consulat la Odesa”, ,,Și-a trădat poporul”. Aceste expresii consider eu subiective, îi oferă deputatului o alură negativă. Jurnalistul trebuie să respecte prezumția de nevinovăție și consideră că orice persoană este nevinovată până la pronunțarea unei sentințe definitive și irevocabile împotriva sa.
,,Presiunile unor grupuri de interese au impedicat guvernul să adopte bugetul pe 2015”, articol apărut la data de 24 noiembrie 2014, în ziarul ,,Timpul”, ne prezintă schema unor persoane dubioase care s-ar face vinovate de tărăgănarea votării bugetului. Grupul țină este Guvernul. Unor deputați le-ar conveni amînarea votării bugetului pentru ași lărgi sferele de influență.
Modalitatea de a accentua cele mai importante cuvinte sau idei din titlu demonstează că ziaristul încearcă să impună un anumit punct de vedere. Procedeul acesta de manipulare a opiniei publice înregistrează un succes remarcabil, astfel cele mai argumentate articole din ziarul ,,Timpul” conțin următoarele titluri: ,,MAI și PG afirmă că au dejudecat o tentativă de ,,revoluție sîngeroasă”, ,,Cazul Usatîi și dilemma democrației”, ,,Hoții de la Ministerul Sănătății”, ,,Cenzură la procuratură”, ,,Percheziții în capitală: sunt vizați magistrați și angajați ai judecătoriilor”.
Deseori jurnaliștii apeleză la trucuri aparent invizibile de a induce în eroare opinia publică prin amplasarea unor texte jurnalistice cu efecte manipulatorii. Aceste efecte în mare măsură, au un impact profund asupra percepției de către opinia pubilcă. Defapt sunt consecințele politicii editoriale a ziarului respectiv care prin persuasiune tinde să controleze și să monitorizeze atitudiniile și comportamentele societății.
Este adevărat că uneori manipularea se face inconștient, fără intenții ascunse, dar de cele mai multe ori, ziariștii, ar face orice pentru ca să obțină impactul drorit.
În numărul din 16 ianuarie 2015, a ziarului ,,Timpul” a fost publicat un material cu titlul ,,Doi copii au fost furați de propriul tată”.
La data de 23 ianuarie 2015 în paginile ziarului respectiv, evidențiem următoarea știre ,,Satul Hănășenii Mari, zguduit de o crimă”. În acest articol observăm încălcări grave în ceia ce privește atitudinea ziaristului în reflectarea evenimentului. Aceste încălcări le putem deduce chiar din articol. Jurnalistul nu este neapărat un „avocat” sau un ,,procuror” pentru infractori, de aceia el trebuie să trateze egal fiecare caz. Jurnalistul are o datorie bazată pe interes public, astfel orice acțiune sau învinuire necorespunzătoare adresată publicului poate avea un impact negativ. Jurnalistul deține dreptul de a critica dacă este cazul și de a face auzită vocea tuturor însă doar atunci cînd se încadrează în limitele etice.
,,Un polițist este suspectat că ar fi primit 2700 USD pentru plăcuțe de înmatriculare false”
În prezent, omul legii se află în custodia CNA pentru 72 de ore. Dacă va fi găsit vinovat acesta riscă de la 7 la 15 ani cu amendă în marime de la 160 mii de lei pînă la 200 mii de lei și cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții publice sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 10 la 15 ani.
,,Doi tineri din Ungheni prinși cu un arsenal de arme și muniții în mașină”
Vineri 6 februarie 2015, ziarul ,,Timpul” ne prezintă următoarea știre ,,Gheorghe Papuc dat în urmărire națională”.
Pentru a determina intensitatea impactului presei asupra publicului am efectuat metoda de cercetare sondajul de opinie în care am vrut să aflăm cum are loc „Reflectarea conceptului de infractor în presa scrisă (vezi anexa 1) care a fost elaborat pe un eșantion de 50 de persoane, locuitori ai comunei Băcioi, municipiul Chișinău, cu vârsta cuprinsă între 18– 70 de ani.
Elaborând acest eșantion am dedus că 32% dintre respondenți obișnuiesc să citească ziare doar o dată pe saptămână, 18% au afirmat că citesc ziare de două ori pe săptămână, fapt deloc îmbucurător este că doar 14% din acest eșantion citesc ziare în fiecare zi, iar 36% afirmă că citesc ziarul uneori, cîteodată sau în dependență de necesitate (fig.1).
Rezultatele obținute arată astfel:
(fig.1)
Pentru a afla opinia oamenilor în privința celor mai bune ziare, 42% consideră că ziarul ,,Timpul” reflectă cel mai bine realitatea, alți 18% sunt de părere că Ziarul de Gardă este cel mai serios și corect ziar, 14% dintre respondenți afirmă că citesc Ziarul Național, 2% citesc Jurnal de Chișinău și 24% dintre respondeți au afirmat că citesc alte ziare (fig.2).
(fig.2)
La întrebarea care ziar reflectă mai mult fenomenul criminalității, majoritatea au răspuns că ,,Ziarul de Gardă” – 40%, unii consideră că Ziarul ,,Timpul” reflectă cel mai bine acest fenomen cu 24%, acestea fiind urmate de Ziarul ,,Săptămâna” – 10%, Ziarul ,,Comunistul” ” – 4%, alți 11% dintre respondenți au afirmat că nu citesc ziare și nu știu care ar fi acestea (fig.3).
(fig.3)
La întrebarea cît de obiectiv sunt reflectate știrile de criminalitate în presa scrisă respondenții au menționat că 46% dintre știri sunt obiective, alți 46% au declarat că știrile sunt relativ obiective, pe cînd 8% sunt de părere că în unele cazuri jurnaliștii tratează informația conform politicii editoriale a instituției din care face parte (fig.4).
(fig.4)
Pentru a identifica care este viziunea oamenilor asupra infractorilor, 1% dintre respondenți consideră că au o atitudine bună, 78% au o atitudine negativă, 16% sunt indiferenți și 5% au dat alt răspuns, afirmând că fiecare este responsabil de faptele sale (fig.5).
(fig.5)
A fost în interesul nostru să aflăm dacă este bine ca mass-media să prezinte societății subiecte legate de criminalitate. La această întrebare 68% dintre respondenți au specificat ca este bine, deoarece societatea trebuie sa afle de criminali, să conștientizeze care ar putea fi efectele unor astfel de știri asupra copiilor, să perceapă că există oameni care pot să îți facă rău și eventual să știi cum să te protejezi. Alți 18% menționează că nu este bine fiindcă poate avea un impact negativ asupra psihicului uman, unii adolesecenți se pot inspira întrucît în unele articole jurnaliștii explică în detalii fiecare acțiune înfăptuită de agresor, frica de a mai eși în stradă, pe cînd 14% au afirmat că nu știu (fig.6).
(fig.6)
Ne-am propus să aflăm și cît de corect tratează mass-media persoanele bănuite de nerespectarea legii, 38% dintre respondenți au menționat că mass-media tratează corect persoanele bănuite de nerespectarea legii, 14% au răspuns că mass-media nu tratează corect persoanele bănuite de nerespectarea legii, 26% afirmă că mass-media tratează parțial persoanele bănuite de nerespectarea legii și doar 22% dintre persoanele intervievate au dat alt răspuns considerînd că jurnaliștii difuzează informația prin prisma subiectivității și nu a obiectivității faptelor acțiune care duce la influențarea și manipularea publicului (fig.7).
(fig.7)
Pentru a identifica care sunt principalii actori în materialele jurnalistice, 74% dintre respondenți au menționat că principalii actori sunt politicienii, locul doi îi revine polițiștilor cu 16%, pe locul trei cu 6% sunt oamenii simpli și 4% dintre intervievați îi clasează pe locul patru pe adolescenți.
(fig.8)
În concluzie pot să menționez că nu au existat careva divergențe în momentul intervievării. Respondenții și-au expus părerea fără a fi influențați sau intimidați.
CONCLUZII
Este cunoscut faptul că mass-media joacă un rol decisiv în dezvoltarea și modelarea comportamentelor umane. Mass-media este unicul instrument în care opinia publică are libertatea totală de exprimare și opinie asupra fenomenelor existente în societate. Este cunoscut faptul că într-o lume politizată în care patronii de ziare, de televiziune și de radiouri sunt liderii partidelor politice, influențarea și manipularea maselor devine un obicei frecvent care provoacă neclarități în asimilarea mesajului dat.
Infractorii, agresorii și deținuții, sunt principalii actori ai materialelor jurnalistice din media autohtonă. Aceștia pot fi politicieni, polițiști, oameni simpli sau foști condamnați care au ucis, au furat sau sunt bănuiți în acte de corupție.
Comportamentul jurnaliștilor în astfel de situații este unul incert mai ales cînd în joc este pusă reputația de profesionist și instituția mediatică pe care trebuie să o deservești. Imaginea infractorului în mass-media este reflectată atît obiectiv cît și subiectiv. Obiectivismul devine stragia primordială cu care acționează jurnalistul în procesul de elucidare a subiectului. Fiind obiectiv ziaristul tratează informația corect și echidistant. Subiectivismul reprezintă latura slabă a unui jurnalist profesionist. În lipsă de idei și fapte comentarea subiectivă a materialelor jurnalistice semnifică și lipsa unei percepții adecvate din partea jurnalistului asupra fenomenului existent.
Unii jurnaliști în lupta asiduă cu senzaționalul își atribuiesc calități și reguli nepermise în nici o lege din Republica Moldova. Agresiunea cu care astăzi presa acționează semnifică și faptul unei strategii bine puse la punct. Știrile pozitive sunt considerate prea plictisitoare de aceia mass-media caută să prezinte societății știri șocante, care ar avea un impact puternic asupra publicului. În materialele jurnalistice ziariștii ,,sunt nevoiți” să caute un vinovat pentru a putea arăta partea pozitivă și negativă a lucrurilor. Utilizarea limbajul licențios, defaimarea, nerespectarea prezumției nevinovăției sau a vieții privatre reprezintă atitudinea unui ziarist neonest față de societatea pe care o deservește.
Cercetarea de față relevă detaliat atitudinea mass-mediei în difuzarea mesajelor jurnalistice în care sunt implicați infractorii. Cu privire la cele afirmate în primul capitol: ,,Abordări conceptual-teoretice al imaginii infractorului în mass-media” concluzionăm că mass-media însumează abordări care ar defini conceptul de infractor prin prisma acțiunilor și strategiilor elaborate de jurnaliști. Materialele lipsite de credibilitate și onestitate sunt clasate drept informații nule care ajută la stagnarea dezvoltării opiniei publice.
Cel de-al doilea capitol: ,,Imaginea infractorului în paginile ziarelor din Republica Moldova” arată că imaginea infractorului în cadrul mass-media din Republica Moldova este distinctă de la o instituție mediatică la alta. Totalitatea mesajelor difuzate de canalele media: ,,Ziarului de Gardă” și Ziarul ,,Timpul” influențează caracterul faptelor înterprinse de opinia publică.
Majoritatea publicului obișnuiește să citească ziare doar o dată pe săptămînă (32%), alții o fac zilnic (18%). În topul preferințelor se află ziarul ,,Timpul” – 40% și ,,Ziarul de Gardă” –24%. Unii respondenți (40%) sunt de părere că ,,Ziarul de Gardă” reflectă mai mult fenomenul criminalității. Alți (46%) consideră că știrile de criminalitate sunt refectate obiectiv. Pentru a identifica care este viziunea oamenilor asupra infractorilor, (78%) au o atitudine negativă, 16% sunt indiferenți, (38%) dintre respondenți au menționat că mass-media tratează corect persoanele bănuite de nerespectarea legii iar principalii actori în materialele jurnalistice sunt politicienii (74%). Totuși, publicul are idei împărțite în ceia ce privește percepția conceptului de infractor în presa scrisă.
Rolul semnificativ al mass-media reprezintă atitudinea obiectivă cu care acționează în reflectarea mesajelor în care sunt implicați infractori. Anume din acesată cauză sunt evidente recomandările ce urmează:
Jurnaliștii ar trebuie să separe faptele de opinii și să nu utilizeze opinile proprii în materiale jurnlistice.
Mass-media trebuie să trateze corect și echidistant personajele implicate în procese judiciare.
Jurnaliștii trebuie să renunțe la utilizarea limbajului licențios și cuvintelor cu sensuri de discriminare
Ar fi necesar ca jurnaliștii care nu respectă Codul deontologig să fie sancționați de instituțiile speciale
Ar fi indicat ca presa să reflecte subiectele legate de criminalitate obiectiv și imparțial
Ar fi indicat ca în paginile ziarelor să existe un echilibru între obiectivism și subiectivism
Ar fi necesar ca jurnalistul să solicite opinia tuturor părților care sunt implicate în elucidarea subiectului
Ar fi bine ca instituțile mediatice să preia mai multă inițiativă în cazul reflectării știrilor de criminalitate în care sunt implicați adolescenți
Ar fi indicat ca imaginile amplasate în paginile ziarelor să fie mai puțin manipulative sau trucate
Ar fi indicat ca ziaristul să nu acuze, să învinovățească pe cineva fără dovezi
Ar fi bine ca ziaristul să fie imparțial în opinii și să nu amplaseze anumite părți în lumină proastă
Ziaristul trebuie să adopte un comportament corect și onest, și nu va face
Jurnaliștii trebuie să țină cont că nu se efectuează citarea directă a surselor mai ales dacă acestea
Jurnaliștii nu au ținut cont de faptul că citarea directă de către mass-media și tirajarea acestor acuzații poate să ducă la escaladarea situației și polarizarea societății.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Imaginea Infractorului In Mass Media (ID: 106997)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.