Imaginea Eurovision In Mass Media

LUCRARE DE LICENȚĂ

Imaginea Eurovision

în mass-media

CUPRINS

Argument

Cap. I. Originea termenului „Eurovision”

Debutul proiectului și inspirația lui Marcel Bezençon

Însemnătatea Eurovisionului pentru EBU

Utilizarea numelui „Eurovision” în presă

Cap. II Formatul concursului

2.1 Procedura principală de vot

2.2 Semifinale și finala

2.2.1 Blocul țărilor putere: BIG FOUR și BIG FIVE

2.2.2 Act interval

2.3 Participanți

2.4 Organizatorii concursului

2.5 Elemente de identificare

2.5.1 Logo-ul

2.5.2 Tema

Cap. III Alte referiri importante pentru concurs

3.1 Termene limită, compoziție și forma finală a cântecului

3.2 Limita de vârstă a artistului și naționalitatea

3.3 Limba cântecelor

3.4 Controverse și discuții accentuate în timp

3.4.1 Controverse privind prezentarea în sine a momentelor

3.4.2 Controverse privind voturile politice și geopolitice

Cap IV Studiu de caz

De la „femeia cu barbă” la reprezentanții României

Imaginea Eurovision 2014 în mass-media românească

4.1 Aspecte generale la ediția din 2014

4.2 Cum a anunțat presa din România rezultatele și desfășurarea de la

Copenhaga?

4.3 Ce a mai scris presa din România după Eurovision?

Concluzii

Bibliografie

ARGUMENT

Am auzit pentru prima oară de Eurovision în 2003, recunosc, dintr-o pură întâmplare. În fața televizorului, plictisit, într-o sâmbătă ca toate altele, butonam telecomanda până când curiozitatea m-a făcut să rămân pe o transmiune directă de pe TVR 1. Nu vedeam la vremea aceea nimic interesant la programele Televiziunii Române dar, faptul că spectacolul în sine era de fapt un concurs muzical, m-a făcut să privesc cu interes întreaga derulare. Nu-mi amintesc exact ce țară și-a făcut auzită piesă atunci când am lăsat deschis programul, dar îmi amintesc foarte bine comentariile Andreei Demirgean, care animau cu tărie că mai e foarte puțin timp până când România va intra în concurs.

Din partea României aveam să aud, spre surprindea mea, o piesă care-mi era extrem de cunoscută, dat fiind că o ascultam aproape zilnic la casetofon, pe compilațiile casetelor audio. Era vorba despre piesa ‘Don’t break my heart” (Nu-mi răni inima), cântată de Nicola. N-aveam niciun habar că participă într-un astfel de concurs, n-aveam niciun habar cum a ajuns acolo, mă bucura însă teribil că reușea să-mi aducă o stare pozitivă, totodată o euforie că vine din partea României, că sună bine și că ne reprezintă într-un concurs internațional. Am stat până la finalul concursului, mi-a plăcut și piesa câștigătoare și toată ideea cum țările schimbă puncte între ele. Aveam 11 ani și, pe cât eram de euforic, pe atât de nepăsător parcă un an mai târziu.

Am revăzut în momentul în care am scris aceste cuvinte lista pieselor trimise de România la Eurovision și am constatat cu stupoare că, în 2004, la Istanbul, am ratat concursul și piesa “I admit” a Sandei Ladoși. Exceptându-le și pe celelalte patru participări ale țării noastre înainte de 2003, ediția din 2004 a fost ultima pe care nu am văzut-o deloc. Din 2005, pot recunoaște mândru că nu mai ratat nicio ediție și că am devenit un adevărat fan al concursului. Poate și datorită faptului că am crescut, că am fost deschis mai mult cunoașterii, informării, că sunt un fan al muzicii și al tuturor ideilor de competiție directă, pe o scară atât de largă.

De asemenea, din 2005 am înțeles și cum ajung de fapt piesele în etapa aceea internațională. Am văzut tot pe TVR 1, pentru prima oară, Selecția Națională – și cu atât mai interesant mi s-a părut că noi, românii, la fel ca celelalte popoare, suntem puși în situația de a alege un singur cântec, dintr-o adevărată listă care include cântece promovate poate excesiv până atunci, altele deloc. Cu timpul am ajuns să văd nu doar această parte, ci să mă conectez la întregul fenomenul: să-i știu regulile, să știu în timp real opțiunile celorlalte țări, precum și alte informații despre artiștii desemnați. Evident, e meritul internetului. Mi se pare fascinant să ai acces la atâtea lucruri, fără a depinde sau fără a aștepta o anume perioadă de timp.

Îmi place simplitatea și prefer să nu mă complic niciodată atunci când nu-și are rostul. E poate un motiv în plus că, astăzi, scriu o lucrare de licență despre Eurovision, pasionat fiind de un subiect pe care am ajuns să-l apreciez și să-l descopăr în timp, nicidecum forțat de alte subiecte sau de ziua când această lucrare ar trebui predată.

Așa cum o sugerează și titlul, am ales ca lucrarea de licență să reliefeze imaginea concursului Eurovision în mass-media, un concurs de sine stătător doar ca idee, nu și ca previzibilitate. Eurovisionul e considerat deja o “emblemă”, una care a format de-a lungul timpului nume importante în industria muzicală, dar care a generat și numeroase discuții referitoare la politica de vot, la nonconformismul artiștilor, la investițiile și la ideile puse în aplicare. Indiferent cum ai analiza, ce ai analiza, Eurovisionul îți lasă impresia că e total imprevizil. Ca urmare, propun pentru această lucrare o analiză a fenomenului, de la începuturile lui, până la evoluția din zilele noastre. În primul capitol voi urmări noțiunile care au stat la originea concursului, precum și fazele din care a pornit proiectul. Tot aici, voi aduce referiri în legătură cu persoana și persoanele care au stat în spatele proiectului, în legătură cu inspirația, dar și cu însemnătatea Eurovisionului pentru Uniunea Europeană de Broadcasting (EBU). Voi trece în vedere că Eurovisionul este o producție de categoria „top-quality”, nu doar un concurs muzical și ca, Euroradio, parte la fel din EBU, este un promotor cheie în ceea ce reprezintă mass-media zilelor noastre. În al doilea capitol voi urmări o serie de lucruri ce țin ce formatul concursului, partea care, fără nicio greșeală, ai putea spune că a fost și că este într-o continuă transformare. Voi avea aici în vedere o țintă către informațiile ce țin despre procedurile de vot, participanți, organizatori, diverse distribuiri și elemente de identificare. În al treilea capitol voi centra atenția pe alte aspecte importante ale concursului, mai exact pe regulile impuse în legătură cu condițiile de participare ale artiștilor, termenele limită, compoziția și forma finală cântecelor. De asemenea, în acest capitol voi prezenta câteva lucruri devenite în timp controversate, aici referirile pe care le voi face vor atinge subiectul voturilor politice / geopolitice, dar și a momentelor în sine prezentate de-a lungul anilor.

Al patrulea capitol îl voi dedica studiului de caz, un studiu realizat pe ediția din acest an desfășurată în Danemarca. Precizez că la 11 ani de când am auzit pentru prima oară de Eurovision am reușit să-mi împlinesc visul și să trăiesc ca și jurnalist acreditat toată experiența din timpul pregătirii unei astfel de ediții, ba mai mult, să iau parte și la cele trei show-uri (semifinale + finală). Studiul va urmări pentru început aspectele generale de la Copenhaga, alături de alte sesizări personale făcute acolo și va continua cu o analiză a felului în care presa din România a reacționat la acest subiect, cum a transmis desfășurarea și rezultatele, dar și ce a continuat să scrie după ce ediția și-a tras cortina.

CAP I.

ORIGINEA TERMENULUI “EUROVISION”

Pe 12 februarie, în 1950, 23 de societăți de radiodifuziune din Europa și din regiunea Mediterană au format “Uniunea Europeană de Broadcasting”/European Broadcasting Union (EBU), în urma unei conferințe desfășurate la Torquoai (Devon, Anglia). În istoria unor astfel de formări, EBU a succedat prima Uniune Internațională de Broadcasting, formată cu 25 de ani mai devreme, la Geneva. Devenită la ora actuală cea mai importantă alianță din lume privind entitățile mass-media de servicii publice și cuprinzând un total de 75 de membri activi în 56 de țări și 44 de membri asociați din alte 24 de țări, EBU și-a marcat prima transmisie pe 6 iunie 1954, grație festivalului Narcissus.

DEBUTUL PROIECTULUI ȘI INSPIRAȚIA LUI MARCEL BEZENҪON

Eurovisionul, prescurtat adesea ESC, a fost gândit ca un proiect ambițios la cinci ani după ce EBU a luat ființă. Inspirația pentru un astfel de proiect a venit în urma unei întâlniri realizate la Monaco de Marcel Bezençon, un francez care lucra pentru uniune. Având deja o imagine introspectivă a festivalului italian „Sanremo” (format în 1951), membrii EBU delegați au început să stabilească și să dezvolte un concept prin care toate țările membre să poată lua parte la un show live televizat, sub forma unui concurs muzical, transmis simultan în toate țările. La vremea aceea, tehnologic vorbind, ideea presupunea un efort considerabil, ținând seama de faptul prezenței unui număr multiplu de țări. La fel cum afirmă și Lucian Ionică în „Introducere în industria și producția de televiziune”, primul semnal de televiziune prin satelit a fost transmis din Europa la satelitul Telstar – America de Nord, de abia în 1962, ca urmare, transmisiunea unui astfel de concept nu se putea realiza atunci prin satelit. Ideea concursului a luat totuși ființă apelând la o rețea de microunde terestră, denumită „Eurovision Network”, prin utilizarea unei tehnologii de transmitere a informațiilor pe scară largă, în sistemele de comunicație punct-la-punct de pe suprafața Pământului. Acum, satelitul Eurovison, satelitul Euroradio și rețeaua de fibră optică sunt cele mai fiabile servicii care asigură o conectare directă la mass-media publică de pretutindeni.

1.2. ÎNSEMNĂTATEA EUROVISIONULUI PENTRU EBU

Pentru EBU, Eurovisionul este o producție de categoria „top-quality”, aducând în același timp produse muzicale, cultură și divertisment. Euroradio, în schimb, este un promotor cheie în ceea ce reprezintă mass-media zilelor noastre, reușind să-și propună îmbunătățirea serviciului public de radio prin schimbul de muzică și promovarea radioului digital și hibrid, utilizând rețele profesionale. De altfel, EBU are ca misiune apărarea intereselor mass-mediei publice și promovarea ei ca și contribuție indispensabilă în societatea modernă a zilelor noastre. În domeniul tehnologiei, EBU și-a creat un renume mondial grație cunoștințelor industriei și expertizei, în special pe aceste domenii precum inovare, formare, cercetare și difuzare în legislația europeană a mass-mediei.

Prima transmisiune reușită de EBU în 1954 a fost urmată de un tur al Vaticanului, timp de 90 de minute, tur care s-a încheiat cu o predică rostită de Papa Pius al XII-lea și cu celebrul mesaj de binecuvântare, „Urbi et Orbi”, rostit în șase limbi. La sfârșitul primului sezon de transmisii, societatea avea să contorizeze un număr de 18 difuzări, jumătate dintre ele axându-se pe parcursul Cupei Mondiale. Impactul pozitiv al sezolui s-a datorat nu doar acestor programe, cât și ideei de experiment, cerut a fi imediat repetat. Asta a făcut și ca televiziunea să fie privită într-adevăr în întregul concept al termenului „european”. Mii de telespectatori, francezi, germani, belgieni, olandezi și britanici au urmărit, pentru prima oară în istorie, încoronarea unui suveran, mai exact încoronarea pe tronul Marii Britanii a Reginei Elisabeta a II-a. Ideea în sine de a organiza un concurs muzical a fost aprobată la sfârșitul lunii ianuarie 1955 de către Comitetul de programe EBU, reunit la Monte Carlo, alături de o altă idee ce prevedea organizarea pentru amatorii entertaineri a unei cupe.

Ulterior, aceasta din urmă s-a dovedit a fi o idee nesusținută, rămasă doar cu o emblemă neconvingătoare, ceea ce a dus la abandonarea ei. Din comitet au făcut parte reprezentanții delegați de 8 televiziuni, RTB/BRT/Belgia, DR/Danemarca, SSR/Elveția, RTF/Franța, ARD/Germania, RAI/Italia, BBC/Marea Britanie și NTS/Olanda. În demersul său de a implementa o nouă inițiativă și de a promova, implicit, televiziunea, Marcel Bezençon a primit sprijin de la René McCall (BBC) și Jean d’Arcy (RTF), iar Adunarea Generală a EBU a validat organizarea unui concurs muzical, un Europeantor programe, cât și ideei de experiment, cerut a fi imediat repetat. Asta a făcut și ca televiziunea să fie privită într-adevăr în întregul concept al termenului „european”. Mii de telespectatori, francezi, germani, belgieni, olandezi și britanici au urmărit, pentru prima oară în istorie, încoronarea unui suveran, mai exact încoronarea pe tronul Marii Britanii a Reginei Elisabeta a II-a. Ideea în sine de a organiza un concurs muzical a fost aprobată la sfârșitul lunii ianuarie 1955 de către Comitetul de programe EBU, reunit la Monte Carlo, alături de o altă idee ce prevedea organizarea pentru amatorii entertaineri a unei cupe.

Ulterior, aceasta din urmă s-a dovedit a fi o idee nesusținută, rămasă doar cu o emblemă neconvingătoare, ceea ce a dus la abandonarea ei. Din comitet au făcut parte reprezentanții delegați de 8 televiziuni, RTB/BRT/Belgia, DR/Danemarca, SSR/Elveția, RTF/Franța, ARD/Germania, RAI/Italia, BBC/Marea Britanie și NTS/Olanda. În demersul său de a implementa o nouă inițiativă și de a promova, implicit, televiziunea, Marcel Bezençon a primit sprijin de la René McCall (BBC) și Jean d’Arcy (RTF), iar Adunarea Generală a EBU a validat organizarea unui concurs muzical, un European Grand Prix. La propunerea delegației elvețiene, prima astfel de ediție a avut loc în primăvara anului următor, la Lugano. În topul faimoaselor citate cu privire la acest concurs, Marcel Bezençon a făcut nu doar concursul celebru, ci și vorba“Eurovision, a simple idea that has succeeded” (Eurovisionul, o idee simplă care a reușit).

UTILIZAREA NUMELUI “EUROVISION” ÎN PRESĂ

Numele „Eurovision” a fost utilizat pentru prima oară de către jurnalistul britanic George Campey, în 1951, în ziarul local „The London Evening Standard”. Donald Steel afirmă într-un articol postat pe bbc.co.uk că George Campey a descris atunci prin acest termen posibilitatea unei legături între posturile de televiziune din Europa. Ceea ce a spart ulterior toate granițele unei colaborări culturale între serviciile publice de radiodifuziune din Europa putea primi, la propunerea BBC, numele „Television Continental Exchange”. Totuși, invenția lui Campey a prins mult mai bine, astfel că o parte din ceea reprezintă astăzi concursul i se datorează și omului care a reușit să-și vadă propunerea pe 55 de ediții.

Varianta sub forma căreia a debutat concursul, „Eurovision Grand Prix”, a fost păstrată până în 1968, când numele avea să primească actuala denumire, „Eurovision Song Contest”. În Franța, de pildă, termenul Grand Prix a fost păstrat și utilizat până în 1972, sub diferite forme ca „Grand Prix Eurovision de la Chanson Européenne”, „Grand Prix Eurovision de la Chanson” sau „Grand Prix de la Chanson”.

CAP. II

FORMATUL CONCURSULUI

Fiecare an poate aduce, practic, posibilitatea de a modifica ceva în organizarea concursului, în sensul de a-i crește spectaculozitatea și de a-i marca o eventuală evoluție. Concursul rulează însă pe câteva idei de bază, rămase intacte încă de la început. Simplificat, fiecare țară este invitată să-și aleagă o piesă și să o trimită la ediția curentă. Țara poate organiza pentru desemnarea câștigătoarei fie o selecție națională, la care să participe mai multe piese, ca din toate înscrierile să fie aleasă una singură, fie să-și desemneze direct această piesă. Artistul/trupa care cântă piesa respectivă trebuie să o interpreteze live, în ziua show-ului, show ce e transmis simultan în toate țările, prin același program Eurovision Network amintit anterior. O țară, ca și “participant”, este reprezentată de un singur post de televiziune, de regulă postul de televiziune publică. România este reprezentată de Televiziunea Română (TVR), ca urmare, TVR-ului îi revin toate sarcinile organizatorice cu privire la participarea țării noastre la acest concurs.

2. 1 PROCEDURA PRINCIPALĂ DE VOT

După ce toate țările și-au încheiat reprezentația, se trece la vot. Și în cazul votului, lucrurile s-au tot schimbat de-a lungul anilor. În actualul sistem, telespectatorii din toate țările înscrise în concurs pot vota printr-un apel telefonic sau printr-un SMS țara preferată, exceptând-o pe cea în care sunt la momentul votului. Liniile de vot se deschid la câteva momente după ultima reprezentație și se închid după 15 minute, realizându-se astfel o pondere de 50% din ceea ce reprezintă decizia finală a câștigătorului, cealaltă pondere de 50% fiind oferită de un juriu de specialitate. Fiecare țară distribuie celebrele „douze points” (12 puncte) primei clasate în preferințele ei, 10 puncte celei de-a doua clasate, 8 puncte celei de-a treia clasate, 7 puncte celei de-a patra, tot așa până la un singur punct. Pentru toate aceste calcule, EBU folosește din 2004 ajutorul companiei germane GmbH, specialistă în monitorizare și transparență conform regulilor concursului. Actualul sistem este aplicat din 1975 și este un sistem de vot de poziție, definit ca și o metodă prin care opțiunile înscrise primesc puncte în funcție de poziția ocupată într-un anumit tur de scrutin. În astfel de voturi de poziție, câștigătorul este desemnat cel care reușește să adune, la sfârșit, cele mai multe puncte din partea electoratului. De partea cealaltă, televotul a fost introdus în 1997 la cererea a cinci țări – Austria, Germania, Elveția, Marea Britanie și Suedia – pornind tot de la statul de experiment și devenind un aspect indispensabil, atât în desfășurarea etapei internaționale, cât și în cele naționale, încurajând și stimulând participarea publicului. Combinația dintre televot și votul juriului de specialitate a fost propusă și utilizată din 2009, chiar din semifinalele celei de-a 54-a ediții, desfășurate pe Stadionul Olimpic din Moscova.

2.2 SEMIFINALELE ȘI FINALA

O ediție presupune în momentul de față desfășurarea a două semifinale, din fiecare calificându-se câte 10 țări (restul fiind eliminate), și o finală. Nici aici lucrurile nu au arătat la fel de-a lungul concursului, căci, în perioada 1997-2003, se ținea cont de o medie a rezultatelor din ultimii cinci ani, ceea ce desemna practic calificarea în finala competiției. Din 2004 însă, semifinala a fost introdusă oferind șansa unei posibilități mai ridicate privind calificarea în finală. Cunoscută atunci ca rundă de calificare, prima semifinală a avut loc într-o zi de miercuri, neschimbând în niciun fel desfășurarea finalei de sâmbătă. Formula, bucurându-se de succes, a fost aplicată până în 2007. Din 2008, după cea de-a 50-a întâlnire a grupului EBU, având în vedere că numărul țărilor participante semnala o creștere, a mai fost introdusă o semifinală, modificând totodată și ziua desfășurării. Svante Stockselius, Executive Supervisor-ul de atunci al concursului, a afirmat cu o mare convingere că “introducerea celei de-a doua semifinale va crea mai multă stabilitate concursului și va crește corectitutinea competiției, deschizând porțile pentru o producție mai interesantă, cu o așa soluție flexibilă.” Astfel, actualul sistem aplicat și astăzi prevede ca prima semifinală să fie desfășurată într-o zi de marți, iar a doua semifinală într-o zi de joi, lăsând o distanță de două zile între ele și încurajând cu ocazia aceasta participarea mai multor țări, ceea ce se și intenționa în momentul în care s-a decis introducerea sistemului.

2.2.1 BLOCUL ȚĂRILOR PUTERE: „BIG FOUR” și „BIG FIVE”

Începând cu anul 2000, ținând seama nu de pozițiile precedente din clasament, ci de faptul că sunt principalele contribuabile financiar, țări precum Spania, Germania, Marea Britanie și Franța au primit dreptul de a fi direct calificate în finală, formând astfel un bloc putere denumit „Big Four” (Big 4). Până la introducerea celor două semifinale, lucrurile puteau fi, într-un fel, mereu răsturnate de acest avantaj. De pildă, dacă Spania obținea între anii 2000 – 2007 un loc în primele 10 poziții care permit avansarea propriu-zisă în finală, atunci, țara de pe locul al 11-lea s-ar fi calificat de asemenea, atâta timp cât nu era țară putere. Lucrurile au devenit mult mai clare din 2008, de la introducerea celor două semifinale, tocmai pentru că aceste țări nu au mai fost obligate să ia parte la runda de calificare, ci și-au făcut numărul direct în finală, alături de țara organizatoare, conform avantajului. De la Eurovisionul din 2011, „Big Four” s-a transformat în „Big Five”. Italia a revenit în competiție după 13 ani de absență și s-a alăturat contribuabilor principali, având de asemenea dreptul de a fi o calificată directă în finală. Decizia a stârnit la vremea aceea un val de nemulțumiri. Sanjay Jiandani a citat pentru esctoday.com un comunicat al televiziunii broadcaster TRT prin care se anunța că Turcia renunță în a mai participa la Eurovision din cauza acestei reguli automate de calificare, dar și din cauza noului procent introdus pentru deliberare, 50% juriu / 50% public.

2.2.2 ACT INTERVAL

Atât în semifinală, cât și în finală, după ce toate piesele au fost interpretate, iar perioada de vot este activă, spațiul cunoscut ca și act interval oferă posibilitatea organizatorilor să jubileze cu orice formă de artă și divertisment, având liberă șansa de a impresiona și a-și lăsa vizibil amprenta pe organizare. Unul dintre site-urile tribut ale concursului, nulpoints.net, precizează că “Eurovisionul a avut întotdeauna nevoie de un act interval pe timpul perioadei de vot. Acest lucru a variat de la sublim (1994) la ridicol (1989), de la orice a ținut de moda cabaret veche (1963) la un tablou de nepătruns (1998).” În cronologia exactă, 2014 de pildă, a fost anul în care, pentru prima oară, Australia a luat parte la eveniment. Broadcasterul DR (Danemarca) a ajuns la o înțelegere cu broadcasterul SBS și a răsplătit loialitatea Australiei cu privire la acest concurs. De ceva timp s-a obișnuit ca Eurovisionul să fie transmis și în țara de la antipozi, iar cei care îl urmăresc acolo să se și implice la fel cum o fac europenii. Altfel spus, în Australia se votează la sfârșitul reprezentaților la fel cum se face și în Europa, însă într-o variantă neoficială, făcută apoi publică. Anul acesta, ocazia oferită de broadcasterul danez a inclus momentul Australiei ca și act interval în cea de-a doua semifinală de pe 8 mai. Pe scena de la Copenhaga a urcat Jessica Mauboy, care a interpretat piesa „Down Under”, special creată pentru acest moment istoric. Întotdeauna, momentul actului interval este urmat de anunțarea propriu-zisă a rezultatelor. La final, artistul/trupa câștigătoare primește un trofeu, iar țara din care face parte este invitată să organizeze concursul anul următor. În mod tradițional, concursul este programat în luna mai, o singură dată în istorie, în 1979, s-a întâmplat ca el să fie organizat în luna martie. Tot tradițional, finala este programată într-o zi de sâmbătă, o singură excepție și în acest caz, în 1956, chiar la prima ediție, când finala a avut loc într-o zi de marți.

2.3 PARTICIPANȚI

Eligibili ca și participanți sunt doar membrii activi EBU, nu și cei asociați. Articolele 3.2 – 3.5 din Statutul Uniunii prevăd condițiile pentru statutul de membru activ, precum și o delimitare a locației acestora. De aici rezultă că membrii activi sunt parte din Spațiul European al Audiovizualului (The European Broadcasting Area) sau sunt membrii în Consiliul Europei. Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor delimitează Spațiul European al Audiovizualului și precizează că țări precum Armenia, Azerbaijan, Georgia, Irak, Iordania, Republica Arabă Siriană, Turcia și Ucraina sunt de asemenea parte din spațiu, chiar dacă ele sunt situate în afara limitelor geografice stabilite de articolul 5. În mod firesc, țările care îndeplinesc statutul de membru activ își pot exprima opțiunea de a participa sau nu la concurs. Cele care optează pentru participare trebuie să îndeplinească și celelalte condiții impuse de regulament, dar și să plătească o taxă de participare înainte de termenul specificat în regulament. În ultimii ani, participarea României, de pildă, a stat mereu sub semnul întrebării tocmai din cauza acestei taxe de participare. Deși nici acest an nu a scăpat de speculațiile privind o eventuală neparticipare, în prima parte a lunii aprilie, mediafax.ro a publicat informația conform căreia Consiliul de Administrației la Televiziunii Române a aprobat bugetul pentru participarea la Eurovision, un buget de circa 178.000 de euro, „la această finanțare asigurată de TVR urmând să se adauge și un sprijin financiar din partea Guvernului”, incluzând implicit și toate cheltuielile aferente deplasării.

Eligibilitatea pentru participare nu este dată, așadar, de includerea geografică pe continentul european și nici de legături cu Uniunea Europeană. În ciuda referinței “Euro”, spre exemplu, Cipru și Israel – ambele parte din Asia de Sud-Vest – și-au marcat debutul la Eurovision încă din 1981, respectiv 1973. La fel a făcut-o în 1980 și Marocul, parte din Africa de Nord. Pe lângă acestea, din totalul de 52 de țări care au participat măcar o singură dată, Turcia, Rusia, Georgia, Azerbaijan și Armenia au completat lista ca țări transcontinentale, cu doar o parte din teritoriul lor în Europa. Tabelul următor indică anul în care fiecare țară s-a alăturat concursului.

În cazul Germaniei, marcată în tabel cu a), este vorba despre Germania de Vest (Republica Federală a Germaniei), care a concurat până la unificarea din 1990; de partea cealaltă, Germania de Est (Republica Democrată Germană) nu a concurat niciodată. În cazul Iugoslaviei, marcată în tabel cu b), este vorba despre Republica Socialistă Federativă a Iugoslaviei, cu excepția participării din 1992, care a venit din partea Republicii Federale a Iugoslaviei.

2.4 ORGANIZATORII CONCURSULUI

După ce primele două ediții ale Eurovisionului au fost organizate în Elveția și în Germania, în 1957, Olanda, țara care a câștigat atunci concursul, a fost prima organizatoare din actualul sistem al desfășurării. Sistemul prevede ca țara câștigătoare să organizeze concursul anul următor, pregătirile pornind la doar câteva săptămâni de la momentul deciziei. Ca și câștigătoare, țara respectivă trebuie să-și confirme intenția de organizare, și să dispună astfel de câteva resurse principale, respectiv de o locație adecvată. De regulă, țările își aleg capitala ca oraș gazdă. Numărul de hoteluri și de facilități din apropiere pentru presă cântăresc, de asemenea, în decizia alegerii. Într-un articol publicat de BBC News, în 2005, Helen Fawkes vorbește despre interesul și oportunitățile din punct de vedere al turismului ce pot fi fructificate odată cu organizarea Eurovisionului. Ucraina a fost atunci țara care a ridicat restricțiile de viză pentru oamenii din Uniunea Europeană și a catalogat evenimentul ca cea mai importantă șansă internațională de a promova țara, altfel decât prin neîncetatele proteste. Mobilizarea a fost una fără precedent. În toată istoria concursului, de când s-a aplicat organizarea de către câștigător, au existat cinci excepții care au declinat-o din cauza cheltuielilor expensive prevăzute. BBC-ul a salvat situația în patru din cele cinci ocazii, NOS (Nederlandse Omroep Stichting), postul public din Olanda, salvând-o pe a cincea. Din 1981, nicio țară care a câștigat concursul nu și-a mai retras angajamentul de a-l organiza în următorul an.

2.5 ELEMENTE DE IDENTIFICARE

Pentru a se crea o identitate, începând din 2004, de la Eurovisionul organizat în Turcia, au fost introduse logo-ul și tema, două elemente menite să adauge un plus consistenței vizuale identificate an de an. Ambele elemente sunt stabilite și anunțate din timp de către EBU și de către broadcasterul național care preia organizarea concursului. Viziunea brandului mizează pe crearea unui eveniment muzical care să unească Europa an de an. Valorile brandului sunt în număr de patru și fac referire la:

European (conectarea de tradițional, clasic și cultural)

Surprizător (imaginativ, vizionar, magic)

Uman (emoție, senzațional)

Competitiv (ambiție, interactivitate și concurență)

2.5.1 LOGO-UL

Logo-ul a fost creat ca să facă o particularizare a locației și este construit simplu în jurul unei inimi-steag. Această inimă-steag simbolizează conform organizatorilor “emoția experienței trăite de fani și entuziasmul din timpul show-ului, atunci când steagurile sunt fluturate, realizând un concept unic pentru Eurovision.”

Logo-ul evenimentului trebuie să apară întotdeauna pe un background alb și să fie editat și transmis imediat după ce se cunoaște noul câștigător. Varianta generică a logo-ului nu include niciun steag, ci doar o inimă simplă, conturată sub aceeași formă. Nu este permisă reașezarea elementelor, schimbarea fonturilor, adăugarea altor efecte sau elemente care să intre în legătură cu logo-ul propriu-zis. Televiziunile naționale pot folosi o adaptare a lui în timpul show-urilor de calificare, asta însemnând ca inima să fie înlocuită cu steagul țării respective, iar textul aplicat să respecte setarea bold, Eurostyle.

2.5.2 TEMA

Ca și gazdă, fiecare broadcaster organizator dezvoltă o temă / un design pentru show, care să-i dea unicitate, să-l facă diferit și totodată special. Detaliile privind conceptul elementelor grafice, culori și fonturi speciale sunt anunțate în luna ianuarie a fiecărui an. Prima temă creată în 2004 a avut sloganul „Under the same sky” (traducere: Sub același cer) și a ținut să comunice importanța unirii Europei și integrarea Turciei, țara organizatoare de atunci. Guvernul turc a considerat evenimentul mai important decât un summit politic. Cronologic, sloganele următoare au ținut ideea concursului după cum urmează:

Ucraina, Kiev – 2005, Awakening (Trezirea)

Grecia, Atena – 2006, Feel The Rhythm (Simte ritmul)

Finlanda, – 2007, True Fantasy (Fantezie adevărată)

Serbia, Belgrad – 2008, Confluence of Sound (Confluența sunetelor)

Rusia, Moscova – 2009, Firebird (Pasărea de foc)

Norvegia, Oslo – 2010, Share The Moment (Împărtășește momentul) – foto jos

Germania, Düsseldorf – 2011, Feel Your Heart Beat (Simte inima cum bate)

Azerbaijan, Baku – 2012, Light Your Fire (Aprinde focul)

Suedia, Malmö – 2013, We Are One (Noi suntem „unul”)

Danemarca, Copenhaga – 2014, Join Us (Alătură-te nouă)

CAP. III

ALTE REFERIRI IMPORTANTE PENTRU CONCURS

Ce se poate observa foarte ușor e faptul că aproape fiecare an, dacă nu chiar fiecare an, aduce reguli noi ce schimbă într-un anume fel desfășurarea propriu-zisă a concursului. Se lucrează de fiecare dată la detalii, astfel că lucrurile sunt mereu reașezate într-o formă care să permită desfășurarea unei ediții cu un impact peste cea precedentă.

3.1 TERMENE LIMITĂ, COMPOZIȚIE ȘI FORMA FINALĂ A CÂNTECULUI

De-a lungul anilor, multe dintre aceste reguli schimbate au vizat aspectele tehnice, dar și termenele limită pentru validarea cântecelor din faza Selecției Naționale. De pildă, actualul regulament menționează că piesa înscrisă pentru concurs nu trebuie să fie lansată public, integral sau parțial, înainte de 1 septembrie. În istoria recentă, acest lucru s-a întâmplat la Selecția Națională a României din 2007. Adevărul a notat atunci că Marius Moga, Simplu și Andra au fost descalificați cu piesa „Dracula my love” tocmai pentru că nu au respectat termenul din regulament privind dezvăluirea piesei, ci au cântat o porțiune din cântec la un concert din țară. Pe lângă termenul limită, se are în vedere că un cântec nu trebuie să depășească trei minute, nici să vină într-o variantă de cover, ci trebuie să fie 100% original, în conformitate cu termenii de compoziție. Nu se acceptă variantele cântecelor construite doar pe baza instrumentalului, astfel că fiecare va trebui să fie însoțit de voce.

3.2 LIMITA DE VÂRSTĂ A ARTISTULUI ȘI NAȚIONALITATEA

Din 1990 s-a aplicat regula conform căreia artistul sau artiștii reprezentanți trebuie să aibă sau să împlinească 16 ani până la data show-ului, asta după ce în 1989 doi dintre concurenți au avut 11, respectiv 12 ani. În istoria Eurovisionului, de la introducerea acestei reguli, cea mai tânără câștigătoare a rămas Sandra Kim. În 1986, când a câștigat concursul pentru Belgia, ea a avut doar 13 ani. De-a lungul anilor, nu a existat niciodată vreo restricție pentru naționalitatea artiștilor. Asta a însemnat că o țară poate fi reprezentată de un nume care nu e neaparat de naționalitatea acelei țări. Totuși, deși regulamentul general al concursului nu a interzis acest lucru, sunt țări, de pildă Moldova, care în cadrul Selecției Naționale nu acceptă ca o piesă înscrisă în concurs să fie interpretată de un artist de o altă naționalitate decât cea a țării respective.

3.3 LIMBA CÂNTECELOR

Unul dintre capitolele la care s-a jubilat de-a lungul istoriei Eurovision este cel al limbii pieselor înscrise. Între 1956 și 1965, respectiv între 1973 și 1976, nu a existat nicio restricție privind limba, în schimb, în intervalul anilor anterior menționați, regula prevedea că piesa să fie cântată în limba națională, la fel cum s-a întâmplat și în intervalul delimitat de anii 1978 și 1998. Din 1999 însă și până în prezent, s-a revenit la ideea de a nu pune nicio barieră lingvistică și de a lasă țările să decidă singure aspectul acesta. În ciuda acestui lucru, multe dintre cântecele înscrise în concurs sunt cântate acum în limba engleză, explicație a faptul că, în zilele noastre, versurile în engleză pot fi cu siguranță versurile câștigătoare. Din 2007, s-a observat că doar țări precum Franța, Spania, Portugalia și mai nou Italia – obișnuiesc să trimită în concurs cântece în limba națională. Într-un articol publicat anul trecut de către Dejan Ivković, autorul a făcut o analiză a atitudinii oamenilor atunci când vine vorba de limbă și a observat că pe platformele de socializare, bloguri, forumuri sau site-uri special dedicate, se pornesc întotdeauna discuții pe marginea acestui subiect, iar faptul că un cântec nu este cântat în limba lui națională atrage după sine o mulțime de comentarii negative. Aici, firească mai e și observația că Youtube-ul e „un spațiu ideal pentru a contesta ideologiile dominante de limbă”.

3.4 CONTROVERSE ȘI DISCUȚII ACCENTUATE ÎN TIMP

În mod firesc, Eurovisionul, ca și orice alt eveniment care se bucură de atenția publică, nu este ferit de discuții, critici și controverse. Imprevizibilitatea participanților plusează de fiecare dată șansa apariției unui astfel de feedback, cu atât mai mult cu cât istoria ține de partea sa exemple care mai de care mai grăitoare. Nu de puține ori s-a observat că participanții au tendința să reproducă momente din anii precedenți, idei ale pieselor care au avut succes sau orice alt aspect ieșit în câștig de cauză la o ediție precedentă.

3.4.1 CONTROVERSE PRIVIND PREZENTAREA ÎN SINE A MOMENTELOR

Piesa și momentul alături de care aceasta este prezentată în faza finală a concursului aduce alegerea artistului și a broadcasterului național. În lipsa unor eventuale posibilități, organizatorii pot oferi alternative ca totul să includă o asamblare care să mulțumească ambele tabere. Vorbind în primul rând despre o diversitate muzicală, dar totodată și despre gusturile în materie de muzică, prezentarea în sine a momentelor este unul dintre cele mai comentate subiecte care se aduc în discuție la fiecare ediție Eurovision. Judecând după faptul că fiecare țără ar face orice doar ca să atragă atenția și ca să câștige cât mai multe puncte, într-un articol publicat de agenția de presă germană Reuters, Paul Majendie face o caracterizare a concursului din 2007, scoțând în evidență că este „un amestec de balade puternice, ritmuri etnice și multă gumă pop.” Eurovisionul din 2007, de pildă, a fost concursul în care Andrey Danilko, un comediant născut în 1973 la Poltava (Ucraina) a făcut cunoscut Europei numele personajului feminin Verka Serduchka. Controversa a pornit tocmai din momentul în care Ucraina a decis să-l trimită la Eurovision, multe voci dezaprobând prezența unui „travestit” la un astfel de concurs, aceeași dezaprobare fiind lansată atât de guvern, cât și de un post important de radio din Ucraina. De fapt, în reprezentativitatea reală, Andrey Danilko nu e nici gay, nici travestit, ci doar un entertainer care a dat viață unui personaj feminin sub numele de Verka Serduchka. Modul acesta considerat de unii prea extravagant a ridicat și mai tare controversele în clipa în care o parte din versurile cântecului au fost considerate drept ofensă adusă Rusiei. "I want to see Lasha Tumbai" s-a înțeles ca "I want to see Russia goodbye", artistul dezvăluind apoi că termenul “Lasha Tumbai” are proveniență mongoleză, nefiind gândit cu un eventual subînțeles adresat Rusiei. În ciuda tuturor controverselor, Verka Serduchka a adus atunci Ucrainei locul al doilea. Istoria Eurovision a mai notat prezențe asemănătoare. În 1998, transexualul Dana International (Sharon Cohen) reușea chiar să câștige concursul pentru Israel cu piesa „Diva”. 2014 a repetat spre exemplu istoria prin Conchita Wurst (Thomas Neuwirth), care a câștigat de asemenea concursul pentru Austria, lucru analizat în paginile următoare ale studiului de caz. Pe lângă experiența orientării sexuale veșnic comentată, concursul a stârnit controverse și în 2006, când Lordi, o trupă hard-rock-heavy-metal obținea de asemenea victoria cu un show de-a dreptul șocant și plin de efecte și atitudini demne de filmele horror. Recent, BBC-ul a făcut un top 10 al celor mai controversate momente de la Eurovision și a inclus aici alte întâmplări celebre ca cele din 1957, când reprezentanții danezi s-au sărutat 11 secunde pe scenă; 1990, când trupa Azúcar Moreno a ratat sincronizarea; 2010, când momentul lui Daniel Diges era cât pe ce să fie întrerupt de intrarea pe scenă a unui fan, precum și multe altele care fac trimitere la deciziile organizatorice în cele mai critice momente.

3.4.2 CONTROVERSE PRIVIND VOTURILE POLITICE ȘI GEOPOLITICE

Departe de calitatea unui cântec, a unui moment, de ceea ce încearcă el să transmită și de oricare ar fi gusturile Europei, timpul a demonstrat că imaginea Eurovisionului nu e tocmai limpede. Mai exact, s-a creat percepția că atât juriul de specialitate, cât și publicul care votează mai nou în semifinale și în finală – nu ține cont neaparat de meritele cântecului, ale artistului, ci de numele țării respective și de relația pe care o are cu aceasta. Tema și problema în sine au făcut subiectul numeroaselor analize și studii menite să identifice legăturile și „blocurile putere”. Spre exemplu, în studiul realizat de Daniel Fenn, Omer Suleman, Janet Efstathiou și Neil. F. Johnson pentru Universitatea din Oxford, s-a constatat chiar faptul că țările au tendința de a vota într-aceeași direcție an de an, realizând astfel un flux cu care amatorii concursului s-au obișnuit. Fluxul poate fi reprezentat conform hărții alăturate în fig.1. De aici, se pot observa un număr de nouă comunități care-și împart frecvent voturile între ele, fie că sunt vecine, fie că împart aceeași limbă sau că istoria le-a fost comună.

Turcia, Bosnia și Herțegovina, Macedonia, Albania, Serbia, Croația, Slovenia, Austria, Franța, Muntenegru (10)

Azerbaijan, Ucraina, Georgia, Rusia, Armenia, Belarus, Polonia, Bulgaria, Cehia (9).

Spania, Portugalia, Germania, Andora, Monaco, Elveția (6)

Islanda, Danemarca, Suedia, Norvegia, Finlanda, Ungaria (6)

Moldova, România, Italia, Israel (4)

Estonia, Lituania, Letonia, Slovacia (4)

Irlanda, Marea Britanie, Malta (3)

Grecia, Cipru, San Marino (3)

Olanda, Belgia (2)

Motivele pentru care aceste comunități își împart voturile între ele au fost de asemenea analizate. Posibilitatea vorbirii aceleiași limbi, similitudinea cu privire la cultura muzicală și același gen de muzică, expatrierierea ridicată, precum și numărul minorităților etnice care trăiesc în țara respectivă, pot influența fluxul voturilor de la Eurovision. Știindu-se regula că nimeni nu poate vota pentru propria țara, multe dintre voturi vin de la expatriați, care aleg să-și voteze țara de origine. România, de pildă, obișnuia ediții la rând să primească punctaj maxim din partea publicului la televoturile din Spania, Portugalia, Italia, Austria, Cipru etc., românii de acolo votând țara noastră într-un număr ridicat. În încercarea de a stopa această obișnuință a fluxului, organizatorii au introdus începând cu finala anului 2009 votul juriului de specialitate, ceea ce a creat o proporție de 50% – 50% între rezultatul televotului și votul juriului. Sistemul a fost extins și implementat mai apoi și pentru semifinalele din 2010, păstrându-și actualitatea și în prezent. Chiar și așa, multe țări continuă fie să-și acorde punctaj maxim, 12 puncte, una alteia, fie să obișnuiască audiența cu aproape aceeași distribuire an de an. Caz evident e al Moldovei, care acordă României mereu punctaj maxim, la fel cum Cipru acordă Greciei sau țările nordice, respectiv fostul bloc sovietic face același lucru.

CAP. IV

STUDIU DE CAZ

DE LA „FEMEIA CU BARBĂ” LA REPREZENTANȚII ROMÂNIEI

IMAGINEA EUROVISION 2014 ÎN MASS-MEDIA ROMÂNEASCĂ

Am dedicat paginile aferente studiului de caz ediției din acest an a concursului Eurovision. 2014 a fost din nou anul unei ediții atipice, asupra căreia a rămas imaginea unui câștigător nonconformist, un bărbat pe numele Thomas "Tom" Neuwirth, cunoscut mai mult după personajul travestit de scenă, Conchita Wurst. Urmărind istoria, s-a putut observa că Eurovisionul a repetat un astfel de moment aproape similiar, în 1998, când transsexualul Dana International a câștigat pentru Israel finala desfășurată la Birmingham (Marea Britanie). Deosebirea dintre Conchita Wurst și Dana International e practic deosebirea dintre un travestit și un transsexual. După 11 ani de când am auzit pentru prima oară de Eurovision, mi-am împlinit visul de a participa la o ediție, în toate zilele de pregătire, ca jurnalist acreditat pentru site-ul pe care l-am înființat și pe care-l conduc, http://virtual-team.is-great.net. În momentele respective, am putut observa cum se comportă ceilalți jurnaliști, vorbesc aici de un număr de circa 1600 de jurnaliști, de la publicații din 80 de țări, și care sunt lucrurile pe care le urmăresc sau pun preț. Eram convins încă dinainte să aterizez în Copenhaga că toate reacțiile așteptate de la acest concurs vizau delegația austriacă și întreg „produsul” Conchita Wurst. Eu, de pildă, mă gândeam la cât de interesată va fi lumea să descopere adevăratele răspunsuri din spatele acestui fenomen, doar că, trăind acolo momentele și experiențele în propria lor desfășurare, am ajuns să fiu atât de impresionat încât am realizat că limitele așteptării mele au fost cu mult depășite. Util de menționat aici e că în Info Center-ul din Press Center exista un dosar de booking, unde puteau fi solicitate interviuri cu reprezentanții diferitelor țări. Surprinzător sau nu, la doar două zile de la deschiderea evenimentului, răsfoind acel dosar, am sesizat că reprezentanta Austriei – Conchita Wurst – a fost cea mai solicitată pentru interviuri, cu mult peste orice altă țară intrată în concurs, deși înainte să înceapă săptămânile de pregătire predicțiile nu o dădeau ca principala favorită la câștigarea Eurovisionului. Din acele interviuri, dar și din cele două conferințe de presă susținute înainte de semifinala în care a concurat, printre întrebările uneori picante ale jurnaliștilor se făcea mereu trimitere la adevărata reprezentativitate a personajului Conchita Wurst. Atipic în tot ce s-a întâmplat cu acest subiect a stat cu siguranță doar în barba cu care s-a expus ca și femeie, de aici predominând și întrebarea privind reala identitate sexuală. Urmărind acele interviuri și uneori luând chiar parte la ele, am sesizat că Thomas Neuwirth a insistat cu precizarea că nu este transsexual, ci doar că îi place să îmbrace haine feminine, dând viața astfel personajului Conchita Wurst, dar păstrându-i o parte a masculinității caracterizată prin barbă, o barbă nu în totalitate naturală, ci evidențiată prin machiaj. Mai mult, în aceleași precizări, el a adăugat că este vorba aici de două povești total diferite, una cea a lui Neuwirth, alta pentru Wurst, și că în perioada care va urma nu intenționează să-și schimbe sexul, ci doar să transmită un mesaj esențial pentru tolerare și împotriva discriminării, lucru ce poate fi observat, de altfel, consultând și biografia disponibilă pe site-ul oficial, conchitawurst.com. Deși nu s-a putut vorbi nici înainte de Eurovision de o lipsă de reacție pentru acest fenomen, câștigarea concursului cu piesa „Rise Like A Phoenix” a stârnit un val și mai mare de reacții din toate taberele posibile.

4.1 ASPECTE GENERALE LA EDIȚIA DIN 2014

Înainte de a prefața cum a văzut presa din România acest lucru, voi mai adăuga câteva repere generale despre ediția din acest an, urmărind liniile capitolelor anterioare, pentru a înțelege mai bine despre ce a fost vorba și pentru a crea niște legături utile în analiză. Așadar, 2014 a fost anul în care Danemarca a organizat pentru a treia oară Eurovisionul, grație victorie din anul precedent a artistei Emmelie de Forest și a ei piesă „Only Teardrops”. Concursul a fost organizat în Copenhaga, la B&W Hallerne, și a adunat un număr de 37 de țări participante: Albania (RTSH), Armenia (AMPTV), Austria (ORF), Azerbaijan (Ictimai TV), Belarus (BTRC), Belgia (VRT), Danemarca (DR), Estonia (ERR), Finlanda (YLE), Franța (France 3), Georgia (GPB), Germania (NDR), Grecia (NERIT), Ungaria (MTV), Islanda (RÚV), Irlanda (RTÉ), Israel (IBA), Italia (RAI), Letonia (LTV), Lituania (LRT), Macedonia (MKRTV), Malta (PBS), Moldova (TRM), Muntenegru (RTCG), Olanda (AvroTros), Norvegia (NRK), Polonia (TVP), Portugalia (RTP), România (TVR), Rusia (RTR), San Marino (SRMTV), Slovenia (RTVSLO), Spania (TVE), Suedia (SVT), Elveția (SRG SSR), Marea Britanie (BBC) și Ucraina (NTU). Broadcasterul danez DR și EBU au programat prima semifinală pe data de 6 mai, a doua pe 8 mai, iar finala pe 10 mai. Toate cele trei show-uri au fost prezentate de Lise Rønne, Nikolaj Koppel și Pilou Asbæk și au bifat un record de telespectatori adunați în fața micului ecran, 195 de milioane, cu 10% mai mult decât în precedentul an. Pentru prima oară în istorie, concursul a fost licențiat în Noua Zeelandă și Canada. Tot pentru prima oară, Australia a luat parte la el, nu ca țară participantă, ci ca țară care a asigurat un act interval în cea de-a doua semifinală, prin Jessica Mauboy. Tema concursului a fost dezvăluită pe 18 decembrie, mai devreme decât se obișnuia, și a adus o compoziție în care s-a regăsit un diamant albastru cu violet, alăturat steagului danez și genericului text Eurovision Song Contest (fig. 1). Sloganul s-a promovat în jurul hastagului #JoinUs, plasat în centrul diamantului (fig. 2 și 2a). Pe toată perioada celor trei show-uri, prezentatorii au îndemnat fanii Eurovision să folosească hastagul oficial și pe rețelele de socializare, câteva dintre comentariile de acolo fiind afișate în timpul în care s-a amintit despre noutățile acestei ediții.

Broadcasterul danez a apelat și în acest an la postcarduri pentru a introduce fiecare țară în concurs. Postcardurile au fost filmate în fiecare țară aflată în concurs, artiștii au fost actorii principali, iar ideea fiecărui postcard încerca să aducă în evidență culorile steagului țării respective, folosindu-se de diverse obiecte sau chiar persoane. Un exemplu aleatoriu poate fi Italia. Artista reprezentantă – Emma Marone – a creat steagul verde, alb și roșu folosindu-se de busuioc, mozzarela și roșii (fig. 3).

Un alt exemplu aleatoriu poate fi Slovenia. Artista reprezentantă – Tinkara Kovač – a creat steagul alb, albastru și roșu folosindu-se de cărțile din bibliotecă (fig. 4).

Ediția din acest an nu s-a limitat la controversele aduse în persoana Conchitei Wurst, ci a mai bifat câteva care au atras imediat atenția presei. Prima dintre ele s-a consumat chiar în startul săptămânii de pregătire, atunci când, reprezentantul Armeniei – Aram MP3 – întrebat de un jurnalist ce părere are despre Conchita, a declarat că nu este normal ce face și că ar trebui să se decidă dacă vrea să fie fată sau băiat. Huffington Post a scris atunci că armeanul și-a cerut apoi scuze public Conchitei pentru această ieșire, completând cu faptul că s-a vrut a fi doar o glumă. Alte controverse s-au consumat chiar în plină desfășurare a show-ului. Aici poate fi menționat faptul că prestația gemenelor Tolmachevy Sisters a fost huiduită frenetic de mulțimea prezentă în sală, atât în semifinală în care au concurat, cât și în finală. Până și momentul în care Rusia a acordat punctele celorlalte țări a fost huiduit. BBC a scris atunci că artistele au avut de suferit involuntar din cauza crizei din Ucraina și a poziției pe care Rusia o are cu privire la drepturile homosexualilor. Tot în plină desfășurare a show-ului, organizatorii au fost nevoiți să ia o măsură de ultimă oră contra juriului din Georgia și să declare votul lor invalid, întrucât toți membrii juriului au acordat aceleași puncte de la 3 la 12, lucru considerat de EBU imposibil, statistic vorbind. Glumele neinspirate au continut și în timpul distribuirii punctelor. Prezentatorul lituanian Ignas Krupavičius și-a făcut loc listei de controverse scandalizând înainte de prezentarea punctelor cu vorba „Now it is time to shave!” (Acum e timpul să ne bărbierim!), aluzie evidentă la barba Conchitei. La final, Meelis Kaldalu, un activist estonian „Free Anakata” a reușit inexplicabil, să treacă de securitate și să ajungă pe scenă lângă Conchita, oferindu-i un buchet de flori și un steag danez. Când securitatea a realizat că Meelis nu trebuia să fie în acel moment acolo, estonianul a fost tras cu forța, iar fotografii prezenți pe scenă pentru a realiza fotografii câștigătoarei i-au surprins și biletul pe care acesta l-a scos de sub tricou și pe care scria „Free Anakata”. Una peste alta, victoria Conchitei Wurst la cea de-a 59-a ediție Eurovision nu a fost prefațată înaintea săptămânilor din linie dreaptă aferente pregătirii, în ciuda întregului produs de marketing pe care Austria a mizat atât de bine. La Copenhaga, cu două zile înainte de semifinala a doua în care a concurat, am încercat să realizez un interviu cu Conchita și am purtat pentru asta o discuție cu managerul ei, René Berto, care, culmea, avea emoții că Austria poate nu va intra în finală. Favoritul cert al sondajelor și al caselor de pariuri – armeanul Aram MP3 – a terminat la final doar pe locul 4, în timp ce a doua favorită în rândul acelorași surse – suedeza Sanna Nielsen – a coborât oficial o poziție, încheind pe 3. Diferența dintre câștigătoarea Conchita Wurst și reprezentanții celei de-a doua clasate, Olanda, a fost de 62 de puncte, respectiv de 82 de puncte între aceeași Conchita și Sanna Nielsen. Mult mediatizata piesă a României, „Miracle”, pornită cu încrederea că va reuși să câștige concursul, a ratat până și top 10, adunând un total de 72 de puncte, suficiente doar pentru poziția a 12-a. Lista finală a punctelor primite de fiecare țară, după televot, poate fi văzută mai jos, în fig. 5.

4.2 CUM A ANUNȚAT PRESA DIN ROMÂNIA REZULTATELE ȘI DESFĂȘURAREA EDIȚIEI DE LA COPENHAGA?

Având acum o idee creată asupra celor întâmplare la Copenhaga, propun în continuare să urmărim felul în care principalele publicații din România au văzut această desfășurare și cum au transmis, la rândul lor, informații în legătură cu acest concurs. Iată pentru început cum au sunat titlurile prin care a fost anunțat deznodământul Eurovisionului, titluri selectate în intervalul 10-11 mai:

știri transmise de agențiile de presă:

mediafax.ro | AUSTRIA A CÂȘTIGAT FINALA EUROVISION 2014. Pe ce loc s-a clasat România – Ascultă melodia câștigătoare

hotnews.ro | Transsexualul Conchita Wurst () a câștigat Eurovision 2014. România a terminat pe locul 12, Rusia a fost huidută copios la Copenhaga

agerpres.ro | a câștigat Eurovision 2014. România s-a clasat pe locul 12

B. știri transmise de site-urile ziarelor

gandul.ro | EUROVISION 2014. Conchita Wurst, FEMEIA CU BARBĂ din , a câștigat FINALA. Pe ce loc s-a clasat România

adevarul.ro | Finala Eurovision 2014: Conchita Wurst, „femeia cu barbă“ ce a reprezentat Austria, este marea câștigătoare

evz.ro | FINALA EUROVISION 2014. A CÂȘTIGAT! Olanda (Locul 2), Suedia (3). România, locul 12!

jurnalul.ro | Eurovision 2014. Austria a câștigat concursul, România pe locul 12

romanialibera.ro | Eurovision. Conchita Wurst – – câștigă trofeul. România, locul 12

ziare.com | Eurovision 2014: Femeia cu barbă câștigă! România nu prinde top 10

C. știri transmise de site-urile televiziunilor

tvr.ro | , a câștigat Eurovision 2014. România, pe locul 12

stirileprotv.ro | EUROVISION 2014, finala. "Femeia cu barbă" din a câștigat Eurovision. Cum se traduce Conchita Wurst în limba română

a1.ro | Austria e marea câștigătoare a Eurovision 2014! România, un loc onorant!

antena3.ro | Reprezentantul Austriei, transsexualul Conchita Wurst, este câștigătorul Eurovision 2014. România s-a clasat pe locul al 12-lea

b1.ro | "Femeia cu barbă", reprezentantul Austriei, a câștigat Eurovision 2014. România s-a clasat pe locul al 12-lea

rtv.net | EUROVISION 2014: Austria este câștigătoarea concursului, România – locul 12

realitatea.net | Conchita Wurst, reprezentanta Austriei, a câștigat EUROVISION 2014

digi24.ro | Austria a câștigat finala Eurovision 2014. România, pe locul 12

D. știri transmise de site-urile muzicale dedicate

urban.ro | Femeia cu barbă a câștigat Eurovision 2014! Pe ce loc a ieșit România?

infomusic.ro | Austria este câștigătoarea Eurovision 2014 – REZULTATE

escmania.ro | Conchita Wurst câștigă Eurovision 2014

E. știri transmise de site-urile presei tabloide

cancan.ro | Punctaj final! Vezi pe ce loc s-a clasat România la Eurovision, anul acesta!

libertatea.ro | EUROVISION 2014. OVI și PAULA SELING s-au clasat pe locul 12, a câștigat!

spynews.ro | "Cântăreața cu barbă" a câștigat marea finală EUROVISION 2014! Vezi pe ce loc s-au clasat Paula Seling și Ovi

Analizând toate aceste titluri, s-ar putea observa ușor că 7 dintre ele au în contrucția lor formularea „femeia cu barbă” sau „cântăreața cu barbă” și că victoria Austriei a fost menționată, de 21 de site-uri din 23, în întâietatea locului ocupat de reprezentanții României. Principiul general pe care au mers marea parte a publicațiilor a fost anunțarea victoriei Conchitei Wurst, apoi menționarea directă a locului ocupat de România. În categoria știrilor transmite de agențiile de presă, mediafax.ro a utilizat mai degrabă un titlu de presă tabloidă, lăsând în suspans partea principală a știrii și îndemnând cititorul să acceseze pentru detalii articolul: („Pe ce loc s-a clasat România – Ascultă melodia câștigătoare”). Deși titlul a început cu anunțarea veștii că Austria este marea câștigătoare a concursului, autoarele Liliana Micu și Dorina Călin au construit șapoul anunțând ca idee de bază rezultatul obținut de România. Agenția a transmis în corpul știrii câteva fotografii de la eveniment și a citat, printre altele, declarațiile Paulei Seling și ale lui Ovi, postate pe pagina lor de Facebook. De fapt, articolul nu a fost altceva decât un update al live text-ului redactat în timp real, moment care a adus și postarea tuturor pieselor participante, încărcate pe contul oficial de Youtube al Eurovisionului. Agenția hotnews.ro, deși a mers pe același principiu al anunțării câștigătorului, mai apoi al rezultatului obținut de țara noastră, a fost singura publicație care a făcut referire la un alt aspect important remarcat în timpul concursului, și anume acela că „Rusia a fost huiduită copios la Copenhaga”. În corpul știri totuși, nu s-a insistat mai mult pe această problemă, ci pur și simplu a fost încă o dată amintită, la fel ca în titlu, cu singura precizare că „ediția a fost marcată de conflictul dintre Rusia și Ucraina.” O altă greșeală a autoarei Alina Neagu care a semnat articolul a stat în construcția aleasă atât în începutul titlului, cât și al șapoului. Termenul „transsexual” nu definește persoana Conchitei Wurst, lucru pe care am ținut să-l explic și să-l punctez înainte de analiza acestor știri. La fel ca mediafax.ro, și hotnews.ro a realizat un update al articolului live text postat în timp real, însă nu a prezentat fotografii, nici materiale video pentru toate țările intrate în concurs, doar pe Austria și România. Articolul nu a citat declarațiile artiștilor implicați, ci doar o postare a premierului Victor Ponta, înainte de începerea evenimentului, care a mers la Copenhaga pentru a urmări finala și a fi alături de Paula Seling și Ovi. Agenția agerpres.ro a apelat la un titlu general, utilizat de majoritatea publicațiilor care au scris despre acest subiect. Comparabil cu mediafax.ro, șapoul a respectat ordinea titlului și a prezentat vestea câștigătorului înaintea poziției obținute de România. Agenția s-a bazat pe informațiile transmise de Oana Ghiță direct din Copenhaga și a făcut, de asemenea, scurte referire la problema cu care s-au confruntat reprezentantele Rusiei. Pe lângă cele două videoclipuri încărcate, cel al Austriei și cel al României, și pe lângă live text realizat, în corpul știrii au fost introduse imagini capturate de Tobias Schwarz pentru agenția Reuters. Articolul nu a semnalat identitatea sexuală a Conchitei, nici nu a făcut trimitere la formularea din plastic „femeia cu barbă”, ci a apelat la următoarea descriere: “Conchita Wurst, poreclită de presa din țara sa "Regina Austriei", este un personaj interpretat de un actor austriac și este o divă cu barbă care a fost votată pe primul loc de către presa acreditată la Eurovision și a intrat cu șansa a doua în concurs, după Suedia, potrivit caselor de pariuri”. În categoria știrilor transmite de site-urile ziarelor, gandul.ro a mers în titlu pe același principiu și pe aceeași formulare ca mediafax.ro, dezvăluind parțial informația și lăsând-o ca un efort suplimentar pentru cititor: „Pe ce loc s-a clasat România”. Publicația a ales să accentueze încă din titlu părți ale cuvintelor, redactând „femeia cu barbă” cu majuscule. Comparabil cu hotnews.ro, în corpul știrii i s-a adus o descriere corectă identității sexuale a Conchitei Wurst, autorii Mădălina Chițu și Adrian Stanca spunând că „FEMEIA CU BARBĂ este de fapt un travestit care a devenit brusc noul simbol al mișcării LGBT”. Spre deosebire de celelalte articole mai sus analizate, pe lângă același live text, videoclipuri și capturi foto în timp real, pe gândul.ro, corpul știrii a început cu informații remise dintr-un comunicat al Televiziunii Române, care anunțau că „aproape 1.300.000 de telespectatori au vizionat show-ul de desemnare a celui mai bun cântec european (6,9% rating mediu și 20,2% cotă de piață medie), dintre aceștia 905.000 reprezentând publicul urban (9% rating mediu și 23,9% cotă de piață medie). Și la nivelul publicului comercial, TVR 1 a ocupat primul loc, cu un rating mediu de 7,3% și 20,7% cotă de piață medie”. adevarul.ro a prezentat, la fel cum a făcut-o gandul.ro, un titlu în care s-a regăsit construcția „femeia cu barbă”. Autoarea Alexandra Constanda a semnalat corect identitatea sexuală a Conchitei, spunând că „travestitul a împărțit publicul concursului în două tabere și a ajuns la sufletele telespectatorilor cu piesa „Rise Like A Phoenix“. Scurte referiri despre poziția ocupată de România au fost făcute în partea a doua articolului, acolo unde s-a prezentat și întreaga listă a felului în care au fost distribuite „cele mai valoroase punctele”. evz.ro a fost singura publicație care a amintit în titlu, ce-i drept telegrafic, de rezultatul obținut de Olanda, ocupanta locului secund. Corpul știrii a confirmat acest titlu telegrafic și a făcut ca informațiile prezentate să fie de aceeași natură: „Câștigătoare acestei seri este Austria! Pe locul doi se află Olanda, urmată de locul 3, Suedia. România s-a clasat pe locul 12 în finala Eurovision 2014!” Mai mult, în lipsa altor informații care să detalieze cele desfășurate în Copenhaga, evz.ro a insistat pe prezentarea principalelor puncte distribuite de fiecare țară în parte, o prezentare fără niciun dinamism, parcă așezată ca strofe ale unei poezii. (fig. 6) Interesant mai e că publicația a dedicat rânduri bune explicației „Cum se votează la Eurovision”, dar nu a mai făcut la fel, la final, când lucrurile au fost deja așezate, iar rezultatele puteau oferi șansa unei concluzii desprinse tocmai din acele explicații.

jurnalul.ro și romanialibera.ro au ales aproape aceleași titluri, diferențele dintre ele semnalându-se doar între numele Conchita Wurst și cel al țării Austria. În timp ce articolul postat de jurnalul.ro nu a depășit patru rânduri, aducând nimic notabil, cel de pe romanialibera.ro a încercat să acopere situația finală a clasamentului, a câștigătoarei și a rezultatului obținut de țara noastră. Deși autorul David Simion a redactat corpul știrii la timpul trecut, șapoul a adus o exprimare hilară, o combinație între viitor și perfect compus de neînțeles: „Conchita Wurst, din Austria, va câștiga trofeul, potrivit voturilor. Pe numele său adevărat Thomas Neuwirth, cântărețul cunoscut și ca femeia cu barbă, a primit cele mai multe voturi pentru piesa Rise Like a Phoenix.” Pe ziare.com, Marius Doroftei s-a folosit de aceeași structură a titlului, menționând victoria „femeii cu barbă”, dar înlocuind rezultatul României cu o construcție neutilizată de nicio altă publicație: “România nu prinde top 10”. Aceeași sesizare ca și în cazul mediafax.ro și pe ziare.ro. Șapoul a fost construit invers decât s-a prezentat titlul. Mai mult, autorul a greșit în cazul identificării sexuale, semnalând ideea conform căreia „câștigător detașat a fost Conchita Wurst (Austria, transsexual cu barbă)”, lucru chiar reluat de alte câteva ori în corpul știrii. Pe lângă asta, autorul a mai forțat o descriere pentru Austria, spunând că reprezentanta „Conchita Wurst poate fi privită ca o combinație de succes dintre doi foști câștigători de Eurovision – Dana International și Lordi.” În categoria știrilor transmise de site-urile televiziunilor, tvr.ro, site-ul broadcasterului oficial al României la Eurovision, a postat un comunicat prin care anunța, spre deosebire de celelalte publicații, faptul că “piesa interpretată de Paula Seling & OVI a primit punctaj maxim din partea Republicii Moldova”. De asemenea, pe același site s-a amintit că “finala Eurovision 2014 a adus TVR 1 poziția de lider de audiență pe toate targeturile în intervalul de difuzare a transmisiunii directe de la Copenhaga: 22.00-01.35”, lucru preluat apoi și de alte publicații, de pildă gandul.ro. stirileprotv.ro au căutat senzaționalul din victoria Austriei și au prezentat publicului, pe lângă aceeași titulatură de „femeia cu barbă” și „Cum se traduce Conchita Wurst în limba română”. Formularea exactă, rostită și de Oana Andoni la Știrile de la ora 19:00, a sunat în felul următor: „Conchita "Cârnăcior" (n.r. Wurst = cârnat), un transsexual cu o voce de aur, a învins prejudecățile și a câștigat concursul Eurovision organizat la Copenhaga”. Trecând peste greșeala identității sexuale repetată, același site a văzut interesantă ideea că „la conferința de presă, Conchita nu a uitat să îl amintească pe Vladimir Putin, care i-a câștigat antipatia prin măsurile anti-gay”. a1.ro în schimb, a dedicat articolul mai mult rezultatului României, amintind că țara noastră a terminat pe „un loc onorant” și „că toată comportarea a fost una foarte bună”. a1.ro, la fel ca tvr.ro, au fost singurele site-uri care și-au construit ideile în așa fel încât să fie menționat faptul că țara noastră a primit punctaj maxim din partea Moldovei. Celălalt site al trustului Intact, antena3.ro, a dedicat articolul Austriei, repetând aceeași greșeală în ceea ce privește diferența dintre un transsexual și un travestit, notând că „transsexualul Conchita Wurst din Austria este câștigătorul ediției din 2014 al concursului Eurovision, după ce a obținut 290 de puncte cu piesa "Rise like a Phoenix".” b1.ro a răsturnat titlul Antenei 3 și a eliminat din el cuvântul transsexual, înlocuindu-l, de fapt, cu aceeași expresie „femeia cu barbă”. Site-ul și-a început totuși articolul cu mențiunea „Conchita Wurst, reprezentantul Austriei, este al doilea transsexual care câștigă Eurovisionul!”, lucru total neadevărat, contrazis, culmea, chiar de autorul nesemnat al articolul, care a adăugat după câteva rânduri de la mențiunea respectivă că „singura diferență între cei doi concurenți câștigători ai Eurovisionului e că Dana International și-a făcut operație de schimbare de sex, iar Conchita Wurst nu”. În mod firesc, b1.ro a fost singurul site care a legat rezultatul României de prezența premierului Victor Ponta la Copenhaga, notând o ironie absurdă care a sunat în felul următor: “Pe de altă parte, prestația Paulei Seling și a lui Ovi a fost socotită dezamăgitoare, așa că aceștia au ocupat doar locul 12. Asta deși, din tribune, au fost susținuți chiar de premierul Victor Ponta”. rtv.net a avut un titlu similar celorlalte publicații, însă a dedicat concursului un articol amplu. Pe site au fost actualizate în permanență informațiile postate încă dinainte de începerea finalei. Rtv.net a fost singurul site care a prefațat o eventuală controversă cu gemenele Rusiei în prim plan, adăugând faptul că “organizatorii competiției au spus că voturile din Crimeea – anexată recent de Rusia – vor fi adăugate celor din Ucraina. Acest lucru se întâmplă pentru că voturile se bazează pe codurile telefonice naționale existente”. Comparabil cu celelalte publicații, rtv.net a fost și singurul site care a detaliat posibilitatea de vot pentru reprezentanții României, aici incluzând o listă întreagă de numere de telefon pentru apeluri și sms-uri, din fiecare țară cu drept de vot. realitatea.net nu s-a dezis de formularea “femeia cu barbă” decât în titlu. Șapoul știrii a introdus direct porecla Conchitei Wurst și a amintit apoi de locul ocupat de țara noastră. La fel ca multe alte publicații, și pe realitatea.net a existat un live text postat în timp real. Singura deosebire dintre live text-ul lor și live text-ul celorlalte publicații a stat în faptul că Realitatea a mizat pe o descriere vie, nu telegrafică. Iată, de pildă, cum a fost povestită intrarea țării gazdă: „Basim, reprezentantul Danemarcei la Eurovision, a încântat fanii autohtoni cu "Cliche Love Song". Cu un refren fără cuvinte și mișcări de dans foarte simple, Basim a înveselit atmosfera finalei Eurovision. Spre finalul serii, un steag imens cu o inimă și cuvântul "Love" scris în interiorul ei, a apărut în spatele artistului.” digi24.ro a avut un titlu asemănător celor de la jurnalul.ro, dar cu un conținut similar celor de la evz.ro. Publicația nu a făcut altceva decât să schițeze opt rânduri din comunicatul emis de Mediafax și nu a amintit decât victoria Austriei și rezultatul obținut de țara noastră. În categoria știrilor transmise de site-urile dedicate, urban.ro, cel mai popular site din domeniu, a menționat în titlu că “Femeia cu barbă a câștigat Eurovision 2014” și s-a întrebat “Pe ce loc a ieșit România?”. Aceeași întrebare a fost readusă în șapoul știrii în alte trei maniere diferite. Autorul articolului s-a bazat pe o formulare plastică atunci când a menționat că „trofeul a fost bine-meritat, prestația live a Conchitei Wurst (supranumită femeia cu barbă!) incluzând numai partea vocală și vizuală, fără mișcare”. Aceeași notă personală a lui s-a putut sesiza și pe concluzia adusă rezultatului obținut de România, dezvăluind până la urmă o lipsă de eleganță în așezarea cuvintelor oferite publicului ca și informație principală: „Au încercat să aducă un MIRACOL pe scena EUROVISION 2014 și în România și… nu le-a ieșit din păcate”. infomusic.ro a trecut cu majuscule în titlu cuvântul rezultate și s-a axat în corpul știrii pe informații referitoare la victoria Austriei. Prestația și rezultatele României au fost amintite vag în partea a doua a articolului. Publicația a detaliat o listă a țărilor care au votat pentru Austria, precum și punctajul final obținut de fiecare țară în parte. La sfârșitul articolului, infomusic.ro a preluat o serie de fotografii de la momentul decernării trofeului Eurovision 2014, însă nu a specificat cine sunt realizatorii lor. escmania.ro a fost unul dintre site-urile care au urmărit competiția direct din Copenhaga. Deși nu a realizat un live text pe parcusul desfășurării, anunțul victoriei Austriei a fost făcut după câteva ore bune la timpul prezent: „Conchita Wurst câștigă Eurovision 2014”. Articolul a greșit identitatea sexuală a Conchitei și nu a adus nicio altă referire la rezultatul României sau al altor țări. În categoria știrilor transmise de site-urile presei tabloide, cancan.ro și libertatea.ro n-au scris prea multe despre victoria Conchitei, poate culmea, ci despre rezultatul și prestația țării noastre. Cancan.ro a calificat momentul Paulei Seling și al lui Ovi unul „remarcabil”, citând apoi o declarație din partea artiștilor români. Libertatea.ro s-a alăturat publicațiilor care au realizat live text pe parcursul desfășurării, prezentând toate informațiile în aceeași maniera ca site-urile de agenție. Ultimul din listă, spynews.ro a înlocuit în titlu formularea „femeia cu barbă” cu „cântăreața cu barbă” și a îndemnat cititorii să acceze articolul cu aceeași expresie „Vezi pe ce loc s-au clasat”. În material a fost plasată o fotografie cu Conchita Wurst, realizată pe covorul roșu al recepției oficiale Eurovision, însă nu s-a precizat cine este autorul ei. Informațiile au făcut referire mai mult la Austria decât la România. Autorul a caracterizat victoria spunând că artista a fost „detestată și adorată deopotrivă”.

4.3 CE A MAI SCRIS PRESA DIN ROMÂNIA DUPĂ EUROVISION?

Cu un rezultat sub aștepări din partea României și cu victoria nonconformistă a Austriei, presa de la noi din țară a continuat să scrie despre Eurovision și după ce ediția s-a încheiat. Astfel, analizând articolele publicate de aceleași publicații în perioada 12 – 20 mai, se poate observa că cele care au decis să mai scrie despre Eurovision au căutat să evidențieze și mai bine aspectele de senzațional ale artiștilor participanți, în funcție de interesul sau politica publicației. Grupându-le pe acest principiu, iată cum au sunat titlurile de pe următoarele publicații:

stirileprotv.ro | Adevărata față a Conchitei Wurst. Cum arată câștigătorul Eurovision 2014 fără barbă și fără perucă

rtv.net | Controversata CONCHITA WURST, în lenjerie intimă. Vezi cum arată GALERIE FOTO

gandul.info | Imagini inedite. Conchita Wurst, câștigătoarea Eurovision 2014, în brațele iubitului

adevarul.ro | Cum s-a votat la Eurovision 2014: diferențe majore între votul juriului din semifinală și finală pentru Paula Seling și Ovi

antena3.ro | Prestația României la Eurovision, CRITICATĂ de britanicii de la The Guardian. De ce nu au câștigat Paula Seling și Ovi

realitatea.net | EUROVISION 2014. Legătură incredibilă între câștigătoarea de la Eurovision și Angelea Similea

cancan.ro | Mihai Traistariu dă de pământ cu câștigătoarea Eurovision 2014! Ce a spus despre Conchita Wust! "După părerea mea nici nu…"

mediafax.ro | Trăistariu, despre Eurovision: Piesa Conchitei Wurst este un strigăt disperat al comunității gay. România s-a prezentat excelent

ziare.com | Naomi vs femeia cu barbă de la Eurovision: "Nu putem compara Dacia 1310 cu Ferrari!" 12 art 5 desptre ro

libertatea.ro | EUROVISION 2014. CONCHITA WURST versus NAOMI din ROMÂNIA! Care dintre cei doi TRANSSEXUALI CÂNTĂ și ARATĂ MAI BINE?

b1.ro | Remus Cernea i-a lansat câștigătorului Eurovision invitația de a participa la parada Gay Pride din România

b1.ro | Rușii vor să înființeze un concurs care să rivalizeze cu Eurovision: „Ei nu le plac pe fetele noastre pentru că ele nu au barbă”

romanialibera.ro | Ponta, după Eurovision: România nu are încă foarte mulți prieteni

Primele trei publicații, stirileprotv.ro, rtv.net și gandul.ro au făcut referiri la aspectele din viața privată a câștigătoarei Conchita Wurst. stirileprotv.ro a încercat să impresioneze cu un articol în care s-au regăsit două fotografii ale lui Tom Neuwirth înainte ca acesta să-și promoveze personajul Conchita. Publicația a citat un interviu și a scris „că acesta a recunoscut că a adoptat acest look inedit pentru a atrage atenția și și-ar dori ca persoanele cu o altă orientare sexuală să fie tolerate și acceptate de către ceilalți”. rtv.net a preluat de pe pagina de Facebook a Conchitei fotografii în descrierea cărora a adăugat că "femeia cu barbă, cum a fost supranumit din motive evidente transsexualul care a câștigat finala Eurovision de la Copenhaga, nu se sfiește să-și etaleze corpul destul de firav, dar cu evidente trăsături masculine.” Din nou aceeași problemă a identității sexuale pe rtv.net, în schimb, nu și pe gandul.ro, într-un articol aproape similar. Acolo, identificarea a fost perfect făcută, adăugându-se că „travestitul austriac apare gol sau alături de prietenul ei, îmbrățișați sau aproape să se sărute.” Din lista de mai sus, adevarul.ro a fost singurul site care a urmărit un aspect general din concurs, și anume întreaga procedură de vot în cazul juriului de specialitate. Cum rezultatele din semifinală au fost postate abia după ce finala s-a încheiat, adevarul.ro a făcut o analiză și a observat “diferențe foarte mari între voturile acordate de același juriu în finală și în semifinală.” Pe aceeași idee a rezultatelor, antena3.ro a trecut cu majuscule în titlu cuvântul criticată și a lăsat impresia că va prezenta motivele pentru care Paula Seling și Ovi nu au câștigat. De fapt, antena3.ro s-a rezumat doar în a spune că „în dreptul României, britanicii de la The Guardian au notat faptul că prestația a emanat sentimentul că nu a existat niciun pic de chimie între cei doi interpreți”, motiv până la urmă neîntemeiat ca să poți face o astfel de afirmație în titlu. Un exemplu similar cu lipsa de valoare a afirmaților s-a regăsit și pe realitatea.net. Acolo, în titlu s-a făcut trimitere la o „legătură incredibilă între câștigătoarea de la Eurovision și Angelea Similea”. Pe lângă faptul că această legătură nu a adus niciun argument, ci a fost doar o simplă precizare a autorului că “melodia seamănă izbitor cu "Să mori de dragoste rănită”, în titlu s-a greșit numele artistei cu care s-a pretins că seamănă piesa Austriei. (Angela Similea ≠ Angelea Similea) cancan.ro a preluat integral de pe mediafax.ro articolul realizat în jurul declarației lui Mihai Trăistariu. Artistul susținea referitor la victoria Conchitei că “a fost un strigat disperat al gay-lor, să îi înțelegem și să îi suportăm așa cum sunt, pentru că ei se nasc așa și nu pot schimba asta”. Singurele diferențe între cele două materiale s-au putut sesiza în titlu. În timp ce mediafax.ro prelua o parte din declarația lui Trăistariu, cancan.ro a interpretat direct că acesta “dă de pământ cu câștigătoarea Eurovision 2014”. ziare.com a dat startul unei comparații pornite de la declarația designerului Răzvan Ciobanu, care a notat pe pagina de Facebook următoarele: “Vă rog, nu mai comparați personajul inventat cu cap, bani și marketing, câștigător al Eurovisionului, cu Naomi […] Nu putem compara Dacia 1310 cu Ferrari!". Din aceeași serie, libertatea.ro a dedicat un articol întrebării “Care dintre cei doi TRANSEXUALI CÂNTĂ și ARATĂ MAI BINE?”. În articolul propriu-zis s-a putut descoperi de fapt povestea lui Naomi, agățată de ideea că ar fi o Conchita Wurst în varianta românească. Comparația nu-și avea rostul, întrucât nu vorbim despre două persoane de aceeași identitate sexuală așa cum s-a arătat în titlu. În ultimul grup selectat, b1.ro și romanialibera.ro au dus Eurovisionul în pragul politic, primul site citând declarațiile deputatului Remus Cernea de pe hotnews.ro și ale deputatului Valeri Rașkin de pe mediafax.ro. Articolele care au conținut acele declarații au fost preluate integral de pe site-urile menționate, fără alte modificări nici măcar în titlu. De partea cealaltă, romanialibera.ro a preluat integral, de pe același mediafax.ro, un articol în care premierul Victor Ponta declara că „România nu are încă foarte mulți prieteni” și că acesta a fost motivul pentru care țara noastră nu a ieșit învingătoare. Același articol a mai susținut că premierul „nu a folosit bani de la buget pentru deplasarea de la Copenhaga”, rezumând la final clasamentul, numărul țărilor participante și procedura de vot.

CONCLUZII

Ca eveniment, Eurovisionul și-a obișnuit parcă audiența cu momente care să nu meargă pe același principiu al normalității. Cel puțin, dacă cineva s-ar aștepta ca la fiecare ediție toate țările participante să-și aleagă un reprezentant care pur și simplu să vină și să-și interpreteze piesa, fără să-și lase și altfel amprenta pe momentul respectiv, în mod sigur, asta nu s-ar întâmpla în cadrul unei ediții Eurovision. De-a lungul anilor, s-a demonstrat că nu există nicio rețetă despre cum ai putea să câștigi Eurovisionul într-o manieră clară. La fel, s-a demonstrat că nu ajută cu nimic dacă piesa merge pe ideea precedentei câștigătoare, nici dacă numele artistului e deja un nume consacrat, cu milioane de discuri vândute. Mă gândesc acum doar la exemplul Marii Britanii și la două nume uriașe pe care le-a trimis în ultimii ani, Engelbert Humperdinck (2012) și Bonnie Tyler (2013), care au sfârșit în coadă clasamentului fără ca cineva să țină cont de trecutul sau de istoria lor. În ciuda acestor lucruri, Eurovisionul e mai degrabă competiția care creează nume, de asta reprezentanții multor țări, chiar dacă nu ajung să câștige trofeul, devin cunoscuți, iar cariera lor trece pe acea rampă de lansare excelentă. Prin participarea ca jurnalist acreditat la ediția din acest an, mi-am dat seama că Eurovisionul înseamnă mult mai mult decât se vede la televizor. Visam, dar nu credeam niciodată că voi ajunge să trăiesc toate momentele pe care le-am trăit în Copenhaga. Oamenii sunt altfel în spatele transmisiunii live. Ceea ce se întâmplă pe toată perioada pregătirilor e, ca impact emoțional, cu mult peste ce regăsești în zilele show-urilor. Am tot auzit din diverse interviuri că Eurovisionul înseamnă o familie, dar nu am ajuns să-mi dau seama cu exactitate, decât în momentul în care am trăit la fața locului o întreagă ediție. An de an, mii de jurnaliști sunt acreditați la eveniment, din toate colțurile lumii. În Centrul Presei de la Copenhaga am văzut profesionalism, ajutor reciproc și acea notă pozitivă care a condus prezența tuturor, în ciuda faptului că fiecare a trebuit, până la urmă, să-și urmărească interesul. Într-un interviu pe care l-am realizat în acest an acolo, la Copenhaga, Cristina Scarlat – reprezentanta Moldovei – îmi spunea că Eurovisionul e o lume aparte și că atunci când calci de pragul acestei lumi trebuie să primești plăcere în fiecare secundă, pentru că orice se întâmplă la Eurovision îți dă numai energie pozitivă. Personal, mi-am dat seama de adevărul acestor cuvinte tocmai pentru că am trăit acolo întreaga ediție, o experiență care, iată, departe de însemnătatea sufletească rămasă, m-a ajutat cu foarte multe idei în privința redactării acestei lucrări. Referitor strict la ediția din acest an, consider că victoria Conchitei Wurst a fost o victorie total meritată. Rescriu cu regret faptul că nu am reușit să realizez un interviu cu ea. Mi-ar fi plăcut să aflu mai multe lucruri de la propriile mele întrebări, însă, ca o lecție pentru eventualele ediții la care voi mai participa, știu exact cum să procedez ca să obțin ce îmi doresc. Legat de această victorie, previzibil, în opinia mea, a fost felul în care a reacționat presa din România și românii, în general. Țara noastră pare departe de a înțelege adevărata însemnătate a personajului Conchita Wurst, senzaționalul din spatele ideii că un bărbat travestit poartă barbă fiind mult mai căutat decât purul adevăr, dovadă din tot ce a ales presa de la noi să transmită și să promoveze.

BIBLIOGRAFIE

adevarul.ro, Eurovision, între acuzații de plagiat și conspirații, accesat la 3 iunie 2014

http://adevarul.ro/entertainment/celebritati/eurovision-acuzatii-plagiat-conspiratii-1_50ad186b7c42d5a6638e9855/index.html

Agence France Presse, Ukrainian drag queen a front-runner at Eurovision, accesat la 5 iunie

http://www.webcitation.org/5m1pFxjNK

Bache Mikkel, Eurovision Song Contest 2014 reaches 195 million worldwide, eurovision.tv, accesat la 10 iunie 2014

http://eurovision.tv/page/news?id=eurovision_song_contest_2014_reaches_195_million_worldwide

Bakker Sietse, 43 nations on 2011 participants list, eurovision.tv, accesat la 4 aprilie

http://www.eurovision.tv/page/news?id=22833&_t=43+nations+on+2011+participants+list!

bbc.com, booed at Eurovision semi-final, accesat la 10 iunie 2014

http://www.bbc.com/news/entertainment-arts-27306108

bbc.co.uk, The top 10 song contest controversies, accesat la 5 iunie

http://www.bbc.co.uk/blogs/eurovision/posts/The-top-10-ESC-controversies

’s Jessica Mauboy To Perform at Eurovision Song Contest, billboard.com, accesat la 4 aprilie 2014

http://www.billboard.com/articles/columns/pop-shop/5944961/australias-jessica-mauboy-to-perform-at-eurovision-song-contest

Brooks Derek, Conchita Wurst, Austrian Drag Queen, Will Take On Eurovision, huffingtonpost.com, accesat la 10 iunie 2014

http://www.huffingtonpost.com/2014/04/27/conchita-wurst-eurovision-_n_5217410.html

Cerban Mădălina, Participarea României la Eurovision 2014 a fost aprobată. Care este bugetul pentru concurs, mediafax.ro, accesat la 28 mai 2014

Participarea României la Eurovision 2014 a fost aprobată. Care este bugetul pentru concurs

Chun Elaine și Walters Keith, 2011, Language, race and humor in a YouTube video, : Press, p. 352

clickmusic.com, draws criticism over shaving joke to Eurovision winner Conchita Wurst, accesat la 10 iunie 2014

http://www.clickmusic.com/news/article/lithuania-criticism-transphobic-shaving-eurovision-winner-conchita-wurst#tiH8hzwSz8VRih9g.99

EBU-EUR, About the EBU, accesat la 3 aprilie 2014

http://www.go-eurovision.com/en/about;jsessionid=2E13F02B721336A1C5E4EB9D8DECE58C

Eurovision Song Contest 1956 – The first ever, Year Page, eurovision.tv, accesat la 4 aprilie 2014

http://www.eurovision.tv/page/history/by-year/contest?event=273

Eurovision Song Contest – 1979, Year page, eurovision.tv, accesat la 4 aprilie 2014

http://www.eurovision.tv/page/history/by-year/contest?event=295

Eurovision Song Contest – Athens 2006, Historical Milestones – a brief history on the ESC from 1956 until 2005, accesat la 4 aprilie 2014

http://web.archive.org/web/20060526065558/http://www.eurovision.tv/english/611.htm

Eurovision Song Contest – eurosong.net, Rules of the 44th Eurovision Song Contest – 1999, accesat la 4 aprilie 2014

http://www.eurosong.net/archive/esc1999.pdf

Eurovision Song Contest: History, European Broadcasting Union, eurovision.tv/page/history, accesat la 28 mai 2014

Eurovision Song Contest – official website, New ESC rules from 2004, accesat la 3 aprilie 2014

http://www.eurovision.tv/upload/esc2009rules.pdf

Eurovision Song Contest – official website, Rules of the 59th Eurovision Song Contest, accesat la 3 iunie 2014

http://www.ruv.is/files/eurovisionsongcontest_2014_rules_public_eng_20.09.2013.pdf

Eurovision Song Contest – official website, The Event Logo, accesat la 28 mai 2014

http://www.eurovision.tv/upload/brand/ESC_GUIDELINES_2011_highres.pdf

Eurovision Song Contest – official website, Voting, accesat la 3 aprilie 2014

http://www.eurovision.tv/page/copenhagen-2014/about/voting

Fenn Daniel, Suleman Omer, Efstathiou Janet și Johnson F. Neil, 2008, How does Make Its Mind Up? Connections, cliques, and compatibility between countries in the Eurovision Song Contest,

Fawkes Helen, Ukrainian hosts' high hopes for Eurovision, BBC News – , accesat la 28 mai 2014, http://news.bbc.co.uk/2/hi/entertainment/4561275.stm

Gad Yair, 1995, Unite Unite Europe: The political and cultural structures of as reflected in the Eurovision, The Hebrew University of Jerusalem, Israel, p. 147–161

Ginsburgh Victor și Noury Abdul, The Eurovision Song Contest Is Voting Political or Cultural?, accesat la 8 iunie,

http://ecares.org/ecare/personal/ginsburgh/papers/153.eurovision.pdf

Haan A. Marco, Dijkstra S. Gerhard, Dijkstra T. Peter, 2005, Expert Judgment versus public opinion – Evidence from the Eurovision Song Contest, p. 72-74

International Telecommunication Union, ITU-R Radio Regulations 2012-2015, , sma.gov.jm, accesat la 27 mai 2014,

http://www.sma.gov.jm/sites/default/files/publication_files/ITU-R_Radio_Regulations_2012_%202015_%20Article_5_Table%20of%20Frequencies.pdf

Ionică Lucian, 2009, Introducere în industria și producția de televiziune, Ed. Universității de Vest, Timișoara

Ivan Raikoff și Tobin Robert Dean, 2007, A Song for . Popular Music and Politics in the Eurovision Song Contest, Ashgate

Ivković Dejan, 2013, The Eurovision Song Contest on YouTube: A Corpus-based Analysis of Language Attitudes, Language@Internet, articol 1, accesat la 3 iunie 2014

http://www.languageatinternet.org/articles/2013/Ivkovic

Jaquin Patrick, Eurovision’s Golden Jubilee, European Broadcasting Union, ebu.ch, accesat la 3 aprilie 2014

http://www.ebu.ch/en/union/diffusion_on_line/television/tcm_6-8971.php

Jmentarnational.com, Brand Manual, accesat la 28 mai 2014, http://b2b.jmenternational.com/downloads/esc/

Kennedy O'Connor John, 2005, The Eurovision Song Contest – 50 Years The Official History, : Carlton Books Limited, 2005

Lond Laura, Verka Serduchka and Eurovision 2007 Controversy, yahoo.com, accesat la 5 iunie, http://voices.yahoo.com/verka-serduchka-eurovision-2007-controversy-627054.html

Majendie Paul, Fringe show celebrates Eurovision kitsch, reuters.com, accesat la 5 iunie, http://uk.reuters.com/article/2007/08/14/stage-arts-edinburgh-eurovision-dc-idUKL1142844820070814

nulpoints,net, Fifty Facts on ESC, accesat la 4 aprilie 2014,

http://www.nulpoints.net/forty.htm

Philippe Le Guern, 2000, From National Pride to Global Kitsch: the Eurovision Song Contest, :

publik.ee, Photos and video: Meelis Kaldalu, political activist smuggled himself onto the stage at the Eurovision, accesat la 10 iunie 2014, http://publik.delfi.ee/archive/fotod-ja-video-poliitaktivist-meelis-kaldalu-smugeldas-end-eurovisioni-lavale-ja-korraldas-voiduhetkel-stseeni.d?id=68647205

Saari Donald G., 1995, Basic Geometry of Voting, Springer-Verlag, 1995, pag. 101–103

will not be in Malmö, esctoday.com, accesat la 4 aprilie 2014, http://esctoday.com/40037/turkey-will-not-be-in-malmo/

Small World – Data analysis pet projects, Communities in the Eurovision voting network, smallworldanalytics.blogspot.ro, accesat la 7 iunie 2014, http://smallworldanalytics.blogspot.ro/2013/06/communities-in-eurovision-voting-network.html

Sofronis Clerides și Thanasis Stengos, 2012, Love thy Neighbour, Love Thy Kin: Strategy and Bias in the Eurovision Song Contest, , Economic Society and , p. 22-44

theguardian.com, sends in the heavy metal mob for its Eurovision challenge, accesat la 5 iunie, http://theguardian.com/music/2006/apr/25/1

trm.md, Regulament cu privire la desfășurarea Selecției Naționale și desemnarea reprezentantului RM la concursul internațional Eurovision 2014 – Copenhaga, accesat la 3 iunie, http://trm.md/ro/eurovision-2014/start-eurovision-song-contest-2014/

Viniker Barry, EBU confirms 50/50 vote for Eurovision Song Contest, ESCToday, accesat la 8 iunie 2014, http://esctoday.com/news/read/12655

BIBLIOGRAFIE

adevarul.ro, Eurovision, între acuzații de plagiat și conspirații, accesat la 3 iunie 2014

http://adevarul.ro/entertainment/celebritati/eurovision-acuzatii-plagiat-conspiratii-1_50ad186b7c42d5a6638e9855/index.html

Agence France Presse, Ukrainian drag queen a front-runner at Eurovision, accesat la 5 iunie

http://www.webcitation.org/5m1pFxjNK

Bache Mikkel, Eurovision Song Contest 2014 reaches 195 million worldwide, eurovision.tv, accesat la 10 iunie 2014

http://eurovision.tv/page/news?id=eurovision_song_contest_2014_reaches_195_million_worldwide

Bakker Sietse, 43 nations on 2011 participants list, eurovision.tv, accesat la 4 aprilie

http://www.eurovision.tv/page/news?id=22833&_t=43+nations+on+2011+participants+list!

bbc.com, booed at Eurovision semi-final, accesat la 10 iunie 2014

http://www.bbc.com/news/entertainment-arts-27306108

bbc.co.uk, The top 10 song contest controversies, accesat la 5 iunie

http://www.bbc.co.uk/blogs/eurovision/posts/The-top-10-ESC-controversies

’s Jessica Mauboy To Perform at Eurovision Song Contest, billboard.com, accesat la 4 aprilie 2014

http://www.billboard.com/articles/columns/pop-shop/5944961/australias-jessica-mauboy-to-perform-at-eurovision-song-contest

Brooks Derek, Conchita Wurst, Austrian Drag Queen, Will Take On Eurovision, huffingtonpost.com, accesat la 10 iunie 2014

http://www.huffingtonpost.com/2014/04/27/conchita-wurst-eurovision-_n_5217410.html

Cerban Mădălina, Participarea României la Eurovision 2014 a fost aprobată. Care este bugetul pentru concurs, mediafax.ro, accesat la 28 mai 2014

Participarea României la Eurovision 2014 a fost aprobată. Care este bugetul pentru concurs

Chun Elaine și Walters Keith, 2011, Language, race and humor in a YouTube video, : Press, p. 352

clickmusic.com, draws criticism over shaving joke to Eurovision winner Conchita Wurst, accesat la 10 iunie 2014

http://www.clickmusic.com/news/article/lithuania-criticism-transphobic-shaving-eurovision-winner-conchita-wurst#tiH8hzwSz8VRih9g.99

EBU-EUR, About the EBU, accesat la 3 aprilie 2014

http://www.go-eurovision.com/en/about;jsessionid=2E13F02B721336A1C5E4EB9D8DECE58C

Eurovision Song Contest 1956 – The first ever, Year Page, eurovision.tv, accesat la 4 aprilie 2014

http://www.eurovision.tv/page/history/by-year/contest?event=273

Eurovision Song Contest – 1979, Year page, eurovision.tv, accesat la 4 aprilie 2014

http://www.eurovision.tv/page/history/by-year/contest?event=295

Eurovision Song Contest – Athens 2006, Historical Milestones – a brief history on the ESC from 1956 until 2005, accesat la 4 aprilie 2014

http://web.archive.org/web/20060526065558/http://www.eurovision.tv/english/611.htm

Eurovision Song Contest – eurosong.net, Rules of the 44th Eurovision Song Contest – 1999, accesat la 4 aprilie 2014

http://www.eurosong.net/archive/esc1999.pdf

Eurovision Song Contest: History, European Broadcasting Union, eurovision.tv/page/history, accesat la 28 mai 2014

Eurovision Song Contest – official website, New ESC rules from 2004, accesat la 3 aprilie 2014

http://www.eurovision.tv/upload/esc2009rules.pdf

Eurovision Song Contest – official website, Rules of the 59th Eurovision Song Contest, accesat la 3 iunie 2014

http://www.ruv.is/files/eurovisionsongcontest_2014_rules_public_eng_20.09.2013.pdf

Eurovision Song Contest – official website, The Event Logo, accesat la 28 mai 2014

http://www.eurovision.tv/upload/brand/ESC_GUIDELINES_2011_highres.pdf

Eurovision Song Contest – official website, Voting, accesat la 3 aprilie 2014

http://www.eurovision.tv/page/copenhagen-2014/about/voting

Fenn Daniel, Suleman Omer, Efstathiou Janet și Johnson F. Neil, 2008, How does Make Its Mind Up? Connections, cliques, and compatibility between countries in the Eurovision Song Contest,

Fawkes Helen, Ukrainian hosts' high hopes for Eurovision, BBC News – , accesat la 28 mai 2014, http://news.bbc.co.uk/2/hi/entertainment/4561275.stm

Gad Yair, 1995, Unite Unite Europe: The political and cultural structures of as reflected in the Eurovision, The Hebrew University of Jerusalem, Israel, p. 147–161

Ginsburgh Victor și Noury Abdul, The Eurovision Song Contest Is Voting Political or Cultural?, accesat la 8 iunie,

http://ecares.org/ecare/personal/ginsburgh/papers/153.eurovision.pdf

Haan A. Marco, Dijkstra S. Gerhard, Dijkstra T. Peter, 2005, Expert Judgment versus public opinion – Evidence from the Eurovision Song Contest, p. 72-74

International Telecommunication Union, ITU-R Radio Regulations 2012-2015, , sma.gov.jm, accesat la 27 mai 2014,

http://www.sma.gov.jm/sites/default/files/publication_files/ITU-R_Radio_Regulations_2012_%202015_%20Article_5_Table%20of%20Frequencies.pdf

Ionică Lucian, 2009, Introducere în industria și producția de televiziune, Ed. Universității de Vest, Timișoara

Ivan Raikoff și Tobin Robert Dean, 2007, A Song for . Popular Music and Politics in the Eurovision Song Contest, Ashgate

Ivković Dejan, 2013, The Eurovision Song Contest on YouTube: A Corpus-based Analysis of Language Attitudes, Language@Internet, articol 1, accesat la 3 iunie 2014

http://www.languageatinternet.org/articles/2013/Ivkovic

Jaquin Patrick, Eurovision’s Golden Jubilee, European Broadcasting Union, ebu.ch, accesat la 3 aprilie 2014

http://www.ebu.ch/en/union/diffusion_on_line/television/tcm_6-8971.php

Jmentarnational.com, Brand Manual, accesat la 28 mai 2014, http://b2b.jmenternational.com/downloads/esc/

Kennedy O'Connor John, 2005, The Eurovision Song Contest – 50 Years The Official History, : Carlton Books Limited, 2005

Lond Laura, Verka Serduchka and Eurovision 2007 Controversy, yahoo.com, accesat la 5 iunie, http://voices.yahoo.com/verka-serduchka-eurovision-2007-controversy-627054.html

Majendie Paul, Fringe show celebrates Eurovision kitsch, reuters.com, accesat la 5 iunie, http://uk.reuters.com/article/2007/08/14/stage-arts-edinburgh-eurovision-dc-idUKL1142844820070814

nulpoints,net, Fifty Facts on ESC, accesat la 4 aprilie 2014,

http://www.nulpoints.net/forty.htm

Philippe Le Guern, 2000, From National Pride to Global Kitsch: the Eurovision Song Contest, :

publik.ee, Photos and video: Meelis Kaldalu, political activist smuggled himself onto the stage at the Eurovision, accesat la 10 iunie 2014, http://publik.delfi.ee/archive/fotod-ja-video-poliitaktivist-meelis-kaldalu-smugeldas-end-eurovisioni-lavale-ja-korraldas-voiduhetkel-stseeni.d?id=68647205

Saari Donald G., 1995, Basic Geometry of Voting, Springer-Verlag, 1995, pag. 101–103

will not be in Malmö, esctoday.com, accesat la 4 aprilie 2014, http://esctoday.com/40037/turkey-will-not-be-in-malmo/

Small World – Data analysis pet projects, Communities in the Eurovision voting network, smallworldanalytics.blogspot.ro, accesat la 7 iunie 2014, http://smallworldanalytics.blogspot.ro/2013/06/communities-in-eurovision-voting-network.html

Sofronis Clerides și Thanasis Stengos, 2012, Love thy Neighbour, Love Thy Kin: Strategy and Bias in the Eurovision Song Contest, , Economic Society and , p. 22-44

theguardian.com, sends in the heavy metal mob for its Eurovision challenge, accesat la 5 iunie, http://theguardian.com/music/2006/apr/25/1

trm.md, Regulament cu privire la desfășurarea Selecției Naționale și desemnarea reprezentantului RM la concursul internațional Eurovision 2014 – Copenhaga, accesat la 3 iunie, http://trm.md/ro/eurovision-2014/start-eurovision-song-contest-2014/

Viniker Barry, EBU confirms 50/50 vote for Eurovision Song Contest, ESCToday, accesat la 8 iunie 2014, http://esctoday.com/news/read/12655