Iluminismul francez .Nuanță generală. [631912]

Iluminismul francez .Nuanță generală.
Iluminismul a fost o mi care spritual susinut de ș ă ț ă
intelectualii europeni, avînd in centrul programului ei obiectivul
de a plasa sub „lumina” ra iunii întreaga via a omului i de a ț ță ș
se opune tuturor forelor acuzate c ar dori s in minte într-oț ă ă ț ă
stare de „inferioritate”, înconjurat în „tenebrele” erori, ale ă
prejudec ii i aleăț ș supersti iei.Tr s tura definitorie a acesteiț ă ă
mi c ri a fost încrederea înș ă ra iune ca surs primordial aț ă ă
intregii cunoa teri , care e linie ș directoare a activit ilor umane ăț
i m sur a tuturor valorilor.Înș ă ă lucrarea sa „Ce este
Iluminismul?”, Kant a definit în anul 1784 aceasta mi care caș
pe o atingere de c tre om a maturit ii intelectuale. Prin ă ăț
gîndirea ra ional i aciunile determinate de aceea i raiune , ț ă ș ț ș ț
ilumini tiiș recuno teau garania progresului permanent alș ț
omenirii în vederea st pînirii for elor naturii , precum i aă ț ș
împlement rii unei ordini sociale ă mai drepte.
Epoca de aur a înflorii sale a fost secolul al XVIII-lea , iar
epicentrul r spîndirii sale este Frana , mai ales Parisul , de i ă ț ș
trebuie precizat c mi carea a avut o larg r spîndire în ă ș ă ă
aproape toate rile ță europene,sub forme diferite , în funciile ț
de tradiiile,nu numaiț filozofice, ci i istorice, politice i ș ș
religioase.
Cauza socio-istoric a iluminismului a fost avîntul ă
economic i ș social al burgheziei, a c rei dorin de ă ță
emancipare a primit din partea iluminismului impulsuri
importante.Iluminismul a fost i acea mi care ș ș spiritual care aă
preg tit Revolu ia Francez .R d cinile ideologice aleă ț ă ă ă
iluminismului se afl in umanism, în reformare i în sistemele ă ș
filozofice raionaliste ale secolelor XVI i XVII (Spinoza iț ș ș
Descartes).

Iluminismul a fost o mi care care a cuprins întreaga ș
Europ iă ș pîn în America de Nord.Ea a ap rut mai întîi înă ă
Olanda i în Anglia,ș unde filozofi i poloticieni precum ș
H.Grotius, T.Hobbes i J.Locke au ș dezvoltat ideea dreptului
natural, drept înn scut omului, al religiei ă naturale, al
contractului social i al drepturilor fundamentale ale ș omului.Ei
au pus asfel sub semnul întreb rii pozi ia imperiului „dat de ă ț
Dumnezeu” , precum i preten ia bisericilor de a fi instan a ș ț ț
suprema în ceea ce privea problemele morale, tiinifice, ș ț
literare, artistice i ș educaionale.ț
Iluminismul și efectele sale asupra vieții intelectuale,
sociale și
politice a avut cel mai mare răsunet în Franța. Cei mai
însemnați
2
reprezentani ai acestei mi c ri au fost Voltaire, Montesquieu, ț ș ă
Rousseau, Diderot, Holbach, d’Alembert.În ceea ce prive te ș
teoriile socio-politice, Montesquieu a elaborat-inspirîndu-se
din modelele engleze ti-toriia separa iei puterilor : putereaș ț
executiv , legislativ iă ă ș jisti ia trebuiau separate sub umbrelaț
unei monarhii constituionale. i ț Ș Voltaire a aderat la idealul
monarhului luminat, revendicînd depturi politice, ce-i drept,
doar pentru proprietari. În schimb, Rousseau a susinut ideeaț
suveranitaii poporului i a egalitaii tuturor cet enilor. ț ș ț ăț Asfel,
el i-a formulat visurile de constituire ale unei republici.ș
Ideiile socio-politice promovate de iluminismul francez,
al turi deă dorina acestuia de respectare a drepturilor omuluiț
au avut o influen ță puternic asupra conduc torilor mi c rii deă ă ș ă

independena ț americane(T.Jefferson, T.Paine).Ele s-au
reg sit în declara ia deă ț independen a coloniilor nord- ță
americane,în „Virginia Bill of Rights” i ș in Constituia ț
american .În aceasta form , ele s-au întors la originiă ă pentru a
marca con inutul ideologic al Revolu iei Franceze. ț ț
Au existat multe i diverse curente de gîndire, îns numai ș ă
o serie de idei pot fi caracterizate drept p trunz toare i ă ă ș
dominante.O abordare raional i tiinific a aspectelor ț ă ș ș ț ă
religioase (conform vechii toerii i divergene pe temaș ț
adev rului dublu), a problemelor de ordină social, politic i ș
economic a promovat o viziune secular asupra lumii i ă ș o
orientare general c tre progres i perfecionare. ă ă ș ț
Principalii promotori ai acestor conceple au fost folozofii,
care au popularizat i promulgat ideiile noi pentru publicul ș
larg. Ace tiș „profe i” ai Iluminismului avea o serie de atitudiniț
de bază comune.Avînd o credin în raiune care era de ță ț
nezdruncinat, au c utat ă s descopere principii valabilă
universale care s guverneze umanitatea, ă natura iș
societatea, i s acioneze în baza acestora. Au atacat în ș ă ț
diverse feluri autoritatea de ordin religios i tiinific, ș ș ț
dogmatismul , intolerana, cenzura, precum i constrîngerileț ș
economice i ș sociale.Considerau c statul este instrumentul ă
adecvat i ra ional al ș ț progresului.Raionalismul extern i ț ș
sceptitismul epocii au condus în mod firesc la deism; acelea i ș
calit i au avut un rol important înăț determinarea reaciei de ț
mai tîrziu a romantismului. Reacionînd la ț
dogmatism,iluminismul a g sit un culoar favorabil într-o ă
period înă care Biserica î i pierduse autoritatea sa ș
atotputernic de a impune ă ordinea social cu aceea i ă ș

fervoare i implicare precum în evul mediu ș i la începutulș
modernit ii.ăț
3
Conceptele filosofice din Fran a mijlocului de secol al ț
XVIII-lea au transformat perspectiva mecanicist asupra ă
universului într-o variant revizuit radical a cre tin t ii, peă ă ș ă ăț
care uu denumit-o deism. Inspirîndu-se din descrierea
newtonian a universului ca fiind un imens ă ceas construit i ș
pus în mi care de c tre Creator, dei tii au promovat ș ă ș ideea
conform c ruia totul –mi carea fizic , fiziologia fiinei umane, ă ș ă ț
politica, societatea, economia – î i are propriul set de principii ș
raionaleț stabilite de Dumnezeu,care ar putea fi în elese de ț
c tre fiin ele umaneă ț exclusiv prin intermediul ra iunii. Acet ț
lucru însemna c lucrurile din ă lumea uman i lumea fizic ă ș ă
pot fi în elese f r a aduce religia,ț ă ă misticismul sau divinitatea
în ecuaie.Dei tii nu erau atei; pur i simplu,ț ș ș afirmau c tot ă
ceea ce se referea la universul fizic i cel uman poate fi ș
în eles independent de aspectele sau explicaiile de ordinț ț
religios. Pentru un cadru istoric corect al secolului XVIII-lea în
Europa, cu privire la rela iile dintre autoritatea politic iț ă ș
religioas i clasa superior ,ă ș ă trebuie s men ion m c înă ț ă ă
Fran a, Voltaire i aliaii s i s-au str diut sț ș ț ă ă ă impun valorileă
libert ii i toleran ei într-o cultur în care fort re eleăț ș ț ă ă ț gemene
ale monarhiei i Bisericii constituiau opusul a tot ceea ce ș
reprezentau aceste valori. Voltaire i-a dedicat o mare parte ș
din timpul atacului împotriva elementelor fundamentale ale
religiei cre tine: ș inspira ia din Biblie, încarnarea lui Dumnezeuț
în Isus Hristos, damnarea necredincio ilor. ș
Kant a situat punctul forte al Iluminismului în principal în
chestiunile ce in de religie, întrucît conduc torii s i, a a cum ț ă ă ș
a spus , „nu au nici un interes s joace rolul gardianului cu ă

privire la art i ă ș tiine i, întrucît incompeten a de ordinș ț ș ț
religios nu este cea mai daun toare, ci i cea mai degradantă ș ă
din toate”.
Eciclopedia luiDenis Diderot reprezintă chintesența
spiritului Iluminismului,sau al Epocii Rena terii, dup cum i s- ș ă
a mai spus. Avînd centrul la Paris, mi carea a dobîndit un ș
caracter interna ional prin faptul c s-a r spîdit saloaneț ă ă
cosmopolite. Cei mai reprezentativi promotori ai Iluminismului
s-au aflat în Fran a: ț baronulMontesquieu ,Voltaire i conteleș
Buffon, baronul
4

Turgot și alți fiziocrați, Jean-Jacques Rousseau , care
a avut o
influență foarte mare asupra romantismului
Trăsăturile iluminismului:
1. dreptul natural ( oamenii sunt egali în natură) ;
2.iluminarea maselor = ridicarea maselor prin
cultură;
3. raționalismul;
4. iluminarea războaielor;
5.crearea unor instituții și opere monumentale
de
ridicare a poporului;
6. atitudinea antidespotică și antidogmatică;
Reprezentanți:
Montesquieu (1689-1755) baron, dar disprețuiește
aroganța
aristocratică
Întreprinde o satir a moravurilor timpului in ă „Scrisorile
persane”(1721) – autorul imagineaz doi persani ă venii la Parisț
i care, prin corespondena cu copmatrio ii lor, îiș ț ț formează

asupra realit ilor, oamenilor, moravurilor i ăț ș institu iilorț
europene.
„Despre spiritual legilor ” – oroarea fa a de despotism, ț
toleran religioas , condamna tratamentul inuman aplicatță ă
negrilor, studiaz dreptul roman i cel francez ă ș
Voltaire(1694-1778)
în „Scrisorile filozofice ”, „Tratatul despre toleranță ” și
„Dicționarul filozofic ” critică vechiile instituții politice,
sociale și
religioase.
poet: „Henriada”
epopeea eroi-comic „ ăFecioara din Orleans ”
roman de aventur „ ăPrințesa Babilonului”
povestirea moral „ ăJeannot și Colin ”
fabula „Historia bunului brahman ”
5

alegoria „Aventura Memoriei ”
povestirea oriental „ ăZadig”
romanul filozofic i fantastic „ ș Micromegas”
13 tragedii
Diderot(1713-1784)
Coautor al „ Enciclopediei ”
Romane în istoria culturii ca primul mare critic de artă
al veacului prin „ Eseu asupra picturii ” și cronicile cuprinse
în
volumul „Saloane”
Roman picaresc „ Jacques Fatalistul si stăpînul său ”
Alte romane: „ Calugarița” , „Nepotul lui Rameu ”
•
Jean – Jacques Rousseau (1712- 1778)
Scriitorul cel mai democrat
Opera sa a avut o importanță mare în pregătirea
revoluției din 1978
“ Discurs asupra originei și bazelor inegalitații dintre
oameni”1755
Caracteristicile literare a Iluminismului:

Curent ideologic i cultural:promovarea ra ionalismului, ș ț
caracter laic, antireligios, anticlerical, combaterea fanatismului
i dogmelor,ș r spindirea culturii în popor, literatura preocupată ă
d problemele sociale i morale.ș
Teme și motive: „Monarhul luminat” , „Contractul
social” ,
emanciparea poporului prin cultură;
Genuri și specii: liric, epic (povestire, nuvelă, roman),
dramatic
(tragedie, comedie).
Voltaire , pe numele său adevărat Francois-Marie
Arouet, (21
noiembrie 1694 la Paris, 30 mai 1778 la Paris), a fost
un scriitor și filozof
al Iluminismului francez.
Ca fiu al unui notar avut, Voltaire a mers la colegiul iezuit
Louis- le-Grand. Aici i a aflat spiritul s u critic. Unchiul s u l- ș ă ă
a b gat înă cercul ateilor, lucru care intra în contradicie cu ț
ideologia iluminismului timpuriu. La rug mintea tat lui s u, a ă ă ă
început în 1711 dreptul, pe care nu-l avea s -l termine, ă
interesat fiind mai mult de discuiile ț intelectualilor, scriitorilor i ș
aristocra ilor, ce se desf urau în palateț ăș sau în cafenelele din
Paris. Din cauza viziunilor sale neaprobatoare, pe care le
reda în batjocora, a fost întemni at în 1717 pentru 11 luni la ț
Bastilia. Fiind amenin at de o nou arestare în Frana, a ț ă ț
petrecut un timp (din 1726 pîn în 1729) în Anglia. Acolo, el a ă
fost influen at de ț empirismul lui John Locke Empirismus i de ș
nou- ap rutul deism. Înă ale sale Lettres philosophiques , a
detaliat liberalismul englez (1731).
Ca ateu i francmason, Voltaire a practicat criticismul înș
fiecare form a religiei instituionale, dar i în neînelegerileă ț ș ț

politice. El s-a autonumitTheist , un om încrez tor în ă
Dumnezeu , dar care a renun at ț la cre tinism. Cînd a fostș
emis un nou mandat de arestare pentru el în 1734, el a fugit
în Lorena. Din 1734 pîn în 1748 a tr it cu prietena sa ă ă
Gabrielle-Emilie du Chateled-Lomont la Castelul Cirey în
Champagne. Aici i-a scris memoriile, tratate de tiin eș ș ț
naturiste, istorie i politic , ș ă dar i opere dramatice i poetice.ș ș
Prim mijlocirea Madamei de Pompadour la curile regale, ț
Voltaire a fost numit istoriograf i primit ș în Academia
Francez . Friedrich cel Mare, care apar inea el însu iă ț ș minilorț
iluminate ale secolului XVIII –lea, l-a luat cu el în 1750 la
Potsdam, unde i-a putut exprima credinele sale anticlericale ș ț
i unde aș putut lucra la o istorie universal , a putut colabora ă
laEncyclopedie a lui Denis Diderot i unde a putut scrie primele ș
articole pentru D ictionnaire
philosophique portatif . Totuși, s-a ajuns la la contradicții
cu Friedrich al
II-lea, a a încît Voltaire s p r seasc Potsdam în 1753. Deș ă ă ă ă
coresponden a cu Friedrich cel Mare a continuat s se ț ă
preocupe. În 1755 s-a stabilit lîng Geneva, unde i-a ă ș
petrecut pe proprietatea sa din Ferney ultimul deceniu ca
„Îneleptul din Ferney”.ț
8 Voltaire a r mas celebru pentru ocara sa periculoas . ă ă
Cînd au fost îndep rta i o jum tatedin caii grajdurilor regaleă ț ă
( motive economice), el a propus ironic, c ar fi fost mai bine ă
s fi fost eliberai jumate dină ț m garii de la curtea regal . Peă ă
de alt parte a devenit cunoscut iă ș pentru tolerana sa. Astfel ț
i-a exprimat punctul s u contradictoriu faș ă ță de un adversar:
„Părerea dumneavoastră mi se pare respingătoare, dar
m-aș lăsa omorît, pentru ca dumneavoastră să puteți să v-o
exptimați”.

Voltaire a fost împreuna cu Jean-Jacques Rousseau un
ini iator alț
Revoluiiei Franceze. Mari realiz ri îi sunt atribuite i ca istoricț ă ș
iluminist. În Dictionnaire philosophique (1764) i-a imaginatș
Sensualismul.
În ceea ce prive te filozofia, g sim La Voltaire idei i teorii ș ă ș
care au
mai fost spuse i de al ii înaintea sa, îns nu în modul în care ș ț ă
a
considerat el problemele, de aceea i se poate accepta un loc
în cadrul
Voltaire a r mas celebru pentru ocara sa periculoas . Cînd ă ă
au fost îndep rtai o jum tatedin caii grajdurilor regaleă ț ă
( motive economice), el a propus ironic, c ar fi fost mai bine ă
s fi fost eliberai jumate dină ț m garii de la curtea regal . Peă ă
de alt parte a devenit cunoscut iă ș pentru tolerana sa. Astfel ț
i-a exprimat punctul s u contradictoriu faș ă ță de un adversar:
„Părerea dumneavoastră mi se pare respingătoare, dar
m-aș lăsa omorît, pentru ca dumneavoastră să puteți să v-o
exptimați”.
Voltaire a fost împreuna cu Jean-Jacques Rousseau un
ini iator alț
Revoluiiei Franceze. Mari realiz ri îi sunt atribuite i ca istoricț ă ș
iluminist. În Dictionnaire philosophique (1764) i-a imaginatș
Sensualismul.
În ceea ce prive te filozofia, g sim La Voltaire idei i teorii ș ă ș
care au
mai fost spuse i de al ii înaintea sa, îns nu în modul în care ș ț ă
a
considerat el problemele, de aceea i se poate accepta un loc

în cadrul
istoriei filozofiei i mai ales în ceea ce prive te iluminismul ș ș
secolului s u. ă
Cu toate c fiind ateist, atacînd în scriirile sale biserica, a fost ă
totu iș
convins c o religie ra ional este pentru omenire necesar :ă ț ă ă
„Dacă
Dumnezeu nu exist , trebuie s -l invent m, dar natura ne ă ă ă
strig c elă ă
exist ”.Este de p rere c trebuie s se fac o diferen dintreă ă ă ă ă ță
supersti ieț
i religie. Pre uie te predicile lui Isus în cel mai înalt grad,ș ț ș
condamnînd
în acela i timp nelegiuirile care s-au f cut i se fac în timpulș ă ș
s u înă
numele Lui. În lucrarea s a „Dictionnaire philosophique
potratif”(1764)
în articolul Theiste (Ateist) scrie : „Ateistul este un om care este
convins
de existența unei ființe superioare, care este creatorul lumii” .
Numește
biserica sa „Deo erexit Votaire” spunînd că o religie
nu trebuie să fie o
metafizică de neînțeles, ci un act de cult divin și
dreptate.
În domeniul politic este de p rere c Frana timpului s u ă ă ț ă
trebuie
s – i schimbe faa, s adopte cele cî tigate de Anglia pîn laă ș ț ă ș ă
acea dat ,ă
dar el fiind foarte conservativ în gîndire nu putea concepe o
r sturnareă

prin for , a prev zut îns cță ă ă ă revoluia va veni. Înainte deț
moarte a
declarat printr-un act care la dat secretarului s u : „Mor ă
rugîndu-m ă
Domnului, iubindu-mi prietenii, f r ur împotriva du manilor ă ă ă ș
mei iș
dispre ul supersti iei.ț ț
Charles-Louis de Secondat,Baron de Montesquieu
(18 ian.1689- 10 feb.1755) a fost una din cele mai
complexe figuri ale
iluminismului francez.
A activat în calitate de consilier (1714) în Parlamentul de la
Bordeaux, devenind pre edintele acestuia (1716-1728) dup ș ă
moartea
unuia din unchii s i, c ruia i-a mo tenit titlul i funcia. În ă ă ș ș ț
1728, a
devenit membru al Academiei Franceze. Opera sa
major ,ăScrisori
persane (1721), s-a bucurat de un succes imens și
imediat.
Montesquieu a criticat situa ia social-politic i religioas ț ă ș ă
din
Fran a timpului s u în cartea „Lettres Persanes” (1721).ț ă
Cartea este
conceput sub forma unei colecii de scrisori, despre care seă ț
presupune
a fi fost scrise de c l tori în Persia i de prietenii acestora din ă ă ș
Europa.
Aici, autorul a satirizat i criticat instituiile franceze. În calitate ș ț
de

teoritician, a scris în 1734 o disertaie istoric tiinific asupra ț ă ș ț ă
înfloririi
i dec derii Romei :ș ă Considerations sur les causes de la
grandeur des
Romains et de leur decadence (Considerații asupra cauzei
măreției și
decadenței romanilor).
Spiritul legilor (1748), studiu comparativ, focalizat
asupra a trei
tipuri de guvern (republic , monarhie i despotosm), a fost ă ș
întocmit sub
influen a ideilor lui John Locke. Una din teoriile majoreț
prezentate în
lucrare este cea conform c reia puterile guvernului trebuie ă
separate i ș
echilibrate pentru a garanta libertatea individului. Cartea î i ș
p strez iă ă ș
în prezent importan a istoric , fiind una dintre operele care auț ă
influen at elaborareaț Constitu iei americane.ț
Pleac în Anglia unde studiaz situaia de acolo cu inteniaă ă ț ț
de a
întroduce sistemul i ideile engleze în Fran a. Nu exist un ș ț ă
ideal abstract
sau o schem despre un stat mai bun. Concep ia teoretic de ă ț ă
desp r ireă ț
dintre administrativ i legislativ a preluat-o de la teoria statului ș
a lui
John Locke, care este de p rerea c suveranul trebuie s fie ă ă ă
supus
legilor.
11

Denis Diderot (5oct.1713-31iul.1784)a fost filozof și
scriitor
francez. N scut la Langres, Diderot a fost o figur complex a ă ă ă
iluminismului francez, avînd o influen major asupra ță ă
spiritului
raionalist al secolului alț XVIII-lea. Diderot a primit o educaie ț
ezuit iă ș
a întors spatele unei cariere în drept, dedicîndu-se studiului i ș
scrisului.
În 1745, Diderot a început s editeze ăEncyclopedie , un proiect
faimos,
care a inclus aproape toi scriitorii francezi ilumini ti ț ș
importani.Unaț
din piesele sale, Le Pere de famille (Tat de familie,1758), aă
fost
considerat a fi prototipul „dramei burgheze”. Dintre celelalte ă
opere ale
sale, La Religieuse (C lug ri a, 1796)- roman psihologic,ă ă ț
Jacques le
fataliste (Jaques fatalistul, 1796),precum și satira Le
Nuveau de Rameau
(Nepotul lui Rameau) au devenit bine cunoscute.
De asemenea, Diderot este apreciat și pentru scriirile
sale
filozofice: Pensees philosophiques (Cugetări filozofice,
1746) și Letter sur
le aveugles (Scrisoare despre orbi,1749). Diderot a avut
o contrebuție
fundamental în domeniul criticii moderne de art , cu ale ă ă
saleSalons
(Saloane), articole pe care le-a publicat în ziare, începînd cu

anul 1759.
Coresponden a vast a lui Diderot descrie o imagine obiectiv ț ă ă
ale epocii
sale. El a avut o influen semnificativ asupra generaiilor ță ă ț
urm toareă
de gînditori din Fran a, Germania i Anglia. ț ș
Enciclopediștii în Franța au fost acei care au contribuit
la
redactarea lucrării „ Encyclopedie ou Dictionaire raisonne des
sciences,
des arts et des metiers ” (1751-1780), sub conducerea lui
Denis Diderot în
colaborare cu ilu trii Franei ai acestui secol al rena terii ș ț ș
gîndirii
umane, d’Alembert pentru matematic , care sub presiunea ă
autorita ilorț
s-a retras mai tîrziu Jean Jaques Rousseau pentru muzic i ă ș
articole
politice, Voltaire cu lucr ri spirituale i istorie, Etienne Bannot ă ș
de
Condillac,filozofie, Charles de Second, baron de la Brede et
de
Montesquieu,partea a a zis de gust, Jean Francois ș ă
Marmontel
literaturistic , i al i scriitori ai timpului. Lucrarea are ca scop a ă ș ț
înoi
gîndirea uman , împotriva gîndirii ra ionale ale lui Descartes ă ț
i Spinozaș
punînd la baza reînoirii gîndirea tiin ific avansat , a unei ș ț ă ă
societ iăț
sociale i a unei monarhii constitu ionale, aceasta deoarece laș ț

acea dată
oamenii înc nu au putut s se desprind cu totul de la ideileă ă ă
monarhice. Diderot este singurul care în secolul XVII-lea se
poate compara cu
Voltaire, cu diferen c a fost promatorul materialismuluiță ă
„Înterpretarea naturii”. Enciclopedia a fost de nenum rate ori ă
interzis , dar cu toate acestea vîndut în mii de exemplare,ă ă
devenind
lucrarea de care s-au folosit tinerii Europei pentru a se cultiva,
fiind
avangarda revoluiei franceze. P rerile lui Voltaire în ț ă
enciclopedie nu
sunt v dit ateiste, ci cu toate c a atacat religia a pledată ă
pentru o religie
a raiunii, dar totu i sceptic . P rerea era c materia constț ș ă ă ă ă
din mi careș
care are o origine prin ea îns i i recuno terea divin nu ar ăș ș ș ă
face decît
s încetineasc progresul tiinei i deci a omenirii i niciă ă ș ț ș ș
existen a unuiț
suflet indepenedent de materie nu poate fi acceptat , ă
deoarece el
(sufletul) este o funcie a corpului omenesc la fel ca toate ț
celelalte. Din
cauza acestor p reri i idei au fost obligai unii din ă ș ț
enciclopedi ti s fac ș ă ă
unele rectific ri, unele din ele fiind ă f cute chiar de editor, deă
frica
cenzurii.
Jean-Jaques Rousseau

Dar cel mai important factor în evolu ia rena terii spirituale ț ș
este Jean-
Jaques Rousseau care în lucrarea sa „ Confessions” ap rută ă
postum în
anul 1781, o lucrare în care în care se descoper ă
complexitatea gîngirii
acestui om. N scut la Geneva în Elve ia fu crescut în religia ă ț
calvin dară
trecut la catolicismul datorit insistenilor unei femei care i-a ă ț
fost în
acela i timp iubit i iitoare i cea care l-a educat de copil.ș ă ș ț ș
Trece apoi în
Fran a iar mai tirziu revine în Elve ia unde trece din nou laț ț
calvinism.
Din cauza ideilor sale a fost un timp urm rit din care cauz îl ă ă
întîlnim
cînd în Frana cînd în Eleve ia. Cînd în anul 1749 fu întrebat ț ț
de
Academia de la Dijon dac poate scrie ceva despre moral , ă ă
ap ruă
lucrarea sa „ Discours sur les sciences et les arts ” , lucrare
premiat careă
l-a f cut celebru. La întrebarea dac arta i tiina suntă ă ș ș ț
necesare pentru
fericirea oamenilor,el r spunde prin : nu, tiina i cultura fiind ă ș ț ș
monumente ale perzaniei. Se întreab de ce avem nevoie de ă
dreptate
dac tr im într-o lume de nedreptate, sau de ce avem nevoieă ă
de filozofie
dac fiecare tr ie te în felul lui, f r s -i pese de ea. El esteă ă ș ă ă ă

de p rere că ă
trebuie s ne întoarcem la o via a simpl în natur . „Oă ț ă ă
Doamne, scap – ă
ne de ideile str bunilor no tri, du-ne înapoi la o via simpl , ă ș ță ă
nevinovat ă
i s rac , care sunt singurele bunuri careș ă ă ne pot ferici”, spune
el. După
ce ap ru aceast carte a lui, fu întrebat de Academia dină ă
Dijon : cum
apare inegalitatea printre oameni, la care el r spunde prin ă
lucrarea sa
„Discours sur l’origine et les fondaments de l’inegalite parmi
les
hommes” (1753), în care face distincia dintre inegalit i ț ăț
naturale iș
fizice i cele care deriv din cauze politice i morale careș ă ș
persistă
datorit c sunt acceptate de oameni. Omul este bun după ă ă
natur iă ș
numai prin societatea în care tr ie te devine r u. Această ș ă ă
tez oă
susinea în lucrarea sa „ț Emile”. Educaia societ ii este aceaț ăț
care face
pe om bun sau r u, credin a religioas a fiec ruia se bazeaz ă ț ă ă ă
pe
sim mînt, omul simte c exist Dumnezeu, mai mult nu esteță ă ă
necesar.Cu
cît îmi dau seama cu atît m rog mai mult, spune el. ă
Importanța lucrărilor lui Rouseau.

Dup apariia lucr rii „ă ț ă Emile” îi scrie Voltaire : „Am primit
domnul
meu, cartea despre rasa uman , in s v spun c nimeni nu ă ț ă ă ă
a reu it sș ă
ne coboare atîta spre starea animalic ca dumneavoastr . ă ă
Citind cartea
te face aproape s umbl m în patru labe. Deoarece m-am ă ă
debarasat de
acest fel de a merge, de asezeci de ani nu v d nici um motiv ș ă
s reiauă
16
acest fel de a umbla.”Aici se vede diferena dintre ace ti ț ș
scriitori ,
deoparte Voltaire, un om de cultur , care cu toate c venea ă ă
dintr-un
mediu burghez fecventa totu i clasa nobiliar i pe de alt ș ă ș ă
parte,
Rousseau, care i-a dat copii imediat dup na tere în case de ș ă ș
copii, care
dorea o ambian a naturii goale. Mai mult se vede diferen a ță ț
dintre ei
cînd dup cutremurul de la Lisabona care a distrus ora ulă ș
f cînd mii deă
mor i, a scris Voltaire o poezie, r spunse Rousseau „dac arț ă ă
fi tr it laă
ar i nu în case construite nu ar fi murit atîta lume”. Darț ă ș
amîndoi au
tr it timpul dinaintea marii revoluii care va veni i amîndoiă ț ș
doreau o
schimbare a situaiei politice i sociale care au domnit în ț ș
timpul lor,

fiecare în felul i dup concep iile sale, nu numai în Frana ci ș ă ț ț
în toată
Europa.
Un deceniu înaintea izbucnirii marii revolu ii ț s-a întîlnit
Rousseau
cu un tîn r student care se numea Maximilian Robespierre dină
Aras cu
care s-a întreinut pe larg i cu care a discutat felul cum va ț ș
ar ta Franaă ț
dup ce va sosi mult a teptata revolt a tuturor împotrivaă ș ă
tiraniei. De
altfel constituia republican a fost întocmit dup ideile lui ț ă ă ă
Rousseau
din „Contractul social”, iar sloganul libertate, egalitate i ș
fraternitate se
trag din elanul revolu ionar a lui Rousseau. Dar ne putem ț
întreba pe
drept cuvînt dac el ar ti acceptat felul cum a decurs revoluia, ă ț
iportant
îns este c el a fost unul din promotorii ei cel mai important.ă ă
17
13