Iluminatul In Arhitectura Muzeelor
CUPRINS
SUMAR
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1 – Noțiuni Fundamentale de Iluminat în cadrul programului arhitectural muzeal
1.1 Rolul luminii în modelarea formelor
1.2 Iluminatul natural și estetica sa
1.3 Iluminatul artificial și estetica sa
1.4 Alegerea sursei de iluminat cu cea mai redusă activitate fotochimică
1.5 Intensitatea luminoasă
1.6 Reducerea duratei de iluminare a bunurilor
1.7 Natura materialelor din care sunt făcute obiectele expuse
1.8 Niveluri de lumină în muzee
1.9 Tipuri de corpuri de iluminat
1.10 Adaptarea vizuală și acomodare
1.11 Orbirea
CAPITOLUL 2 – Considerații privind desingul de luminat în muzee
2.1 Viziunea și percepția culorilor
2.1.1 Indice de redare a culorilor
2.1.2 Temperatura de culoare
2.1.3 Forma, textura artefactelor
2.2 Stratificarea Luminii și experiența vizuala
2.3 Întreținerea corpurilor de iluminat
CAPITOLUL 3 – Relația dintre iluminat și structura clădirii
3.1 Structuri exprimate și structuri ascunse
3.1.1 Structurile exprimate
3.1.2 Structuri ascunse
3.2 Structura ca lumină de amenajare
3.3 Coordonarea structurii cu elementele de iluminat
3.4 Integritatea structurală și claritatea
CAPITOLUL 4 – Perceptia cladirii in timpul nopții
4.1 Iluminatul de fațadă
CAPITOLUL 5 – Ilustrarea procedurilor practice – Studii de Caz
5.1 Centrul de Sculptura din Nasher
5.2 Muzeul de Istorie din Texas „Bob Bullock”
5.3 Muzeul de Arta din San Antonio
5.4 Muzeul de Artă Modernă din Fort Worth
CONCLUZIE
NOTIUNI DE BAZA ALE LUMINII – DEFINITII TERMENI
BIBLIOGRAFIE
WEBOGRAFIE
SUMAR
Oamenii vizitează muzee cu intenția de a trai experiența provocata de către un obiect și nu de a observa simple imagini. Vizitatorii doresc nu numai sa vadă exponatul ci sa obțină cu ajutorul unui contact cât mai direct o înțelegere mai buna a naturii sale.
Muzeul este singura șansa de a descoperi, a explora și de a învăța despre trecutul, prezentul și viitorul omenirii, despre creativitate și istoria umanitații. Un rol important în dezvoltarea interacțiunii dintre oameni și artefactele muzeale, într-un spațiu pre-definit în care aceștia pot fi imersați, îl joacă iluminatul.
Muzeele sunt spații în care designul de iluminat este esențial pentru experiența generală deoarece prin intermediul luminii toate aspectele exponantelor ne sunt dezvaluite. Întregul scop al prezentarii exponatelor în cadrul muzeelor este de a oferii o experiența sensoriala plăcută și informativa, acest lucru include un control mult mai avansat al luminii fata de nevoia de baza de a aplica nivelul recomandat de lux. Cel care se ocupa de designul iluminatului trebuie sa observe fiecare obiect în parte și sa realizeze o soluție adecvată care sa prezinte toate elementele sale vizuale.
Iluminatul , în principal cel interior, a fost unul dintre principalele mijloace de exprimare a arhitecților de-a lungul timpului: de la dramatismul bisericilor gotice și a salilor de teatru ale stilului baroc până la liniștea cotidiana a unui interior domestic. Efectele create de catre jocul cu lumini și umbre este un răspuns la nevoile funcționale si emoționale, care reies din cadrul unei abordari unitare de design a unui spațiu arhitectural.
O parte esențială a procesului de proiectare a tuturor construcțiilor contemporane este designul iluminatului. Arhitectii contemporani avand nevoia de a înțeleage a practicii de iluminat, atât ca o metoda de expresie artistica, dar și din perspectiva implicațiilor sale asupra mediului inconjurator, tehnologiei și sistemului de alimentare cu electricitate.
Putem spune ca dintr-un punct de vedere filozofic spațiul arhitectural există doar atunci când este experimentat de către toate simțurile noastre dar, mai ales, de catre cel vizual.
Van Meiss consideră designul architectural drept arta de a poziționa și controla sursele de lumină în cadrul unui spațiu threedimension-al, sursele de lumina care le includ pe cele naturale, precum golurile în fatada, cât și surse artificiale, care constau în diferite tipuri de instalații de iluminat. Structura este elementul principal care definește modul și locul prin care lumina poate pătrunde într-un spatiu. Modelul structural folosit determină spectacolul vizual creat de către jocul dintre lumină și întuneric. În funcție de configurația aleasa ,structura poate să inhibe sau sa faciliteaze fluxul luminii naturale din exterior spre interior.
Cercetarea tehnică în domeniul interdependenței dintre lumină, structura și spatiile muzeale constituie fundația efectuării unei analize aprofundate într-o varietate de muzee. Această componentă de cercetare este importantă pentru a înțelege complexitatea și diferitele aspecte ale proiectului de ansamblu privind iluminatul într-un muzeu.
Acest studiu evaluează atât aspectele cantitative cât și cele calitative ale designului de iluminat folosit în cadrul programului arhitectural muzeal. Componentele experiențiale și psihologice sunt observate prin analizarea designului de iluminat a exponatelor , a spatiilor interioare și a celor exterioare.
Solutiile utilizate pentru iluminarea muzeelor trebuie sa aiba în vedere conservarea ambientului și utilizarea unor metode de iluminat care să complimenteze spațiile, fără să fie intruzive sau să abuzeze privirea vizitatorilor. În iluminarea acestor tipuri de clădiri și interioare, soluțiile pot viza accente de lumină ce conferă dramatism, intimitate sau dimpotrivă strălucire și fast , crearea unor adevărate scene menite sa evoce un răspuns la nivel emoțional și intelectual.
INTRODUCERE
Este imposibil sa înțelegem iluminatul în cadrul muzeelor fără a avea o înțelegere a modului în care lumina actioneaza asupra diferitelor materiale.
De asemenea este imposibil sa înțelegem acest subiect fără a înțelege cum percep vizual oamenii un muzeu.
Cea mai mare parte din informația pe care noi o primim despre lumea înconjurătoare ne este redata prin intermediul ochilor. Lumina reprezintă în același timp condiția și mediul prin care suntem capabili să percepem vizual lumea inconjuratoare.
Datorita intensitatii sale, a modului în care ea este distribuită într-un spațiu threedimension-al și prin caracteristicile sale fizice, lumina produce o serie circumstanțe specifice prin care influențează percepția vizuala umana. O iluminare bună poate să creeze condiții perceptuale ideale care ne permit să lucrăm în mod eficient și să ne orientăm în siguranță, în timp ce reda un sentiment de confort într-un mediu pe care, deasemenea, îl și dezvoltă în sens estetic.
Proprietățile fizice ale iluminării au fost amplu studiate de-a lungul timpului și acum pot fi măsurate și calculate într-un mod precis. Pana la urmă, efectul asupra percepției subiective ale individului ce folosește spațiul iluminat este factorul care hotărăște dacă un concept de iluminat este considerat reușit sau nu.
Designul iluminatului într-un context arhitectural nu poate fi restrâns în totalitate la crearea de concepte pur tehnice care ar fi percepute drept sterile din punct de vedere emoțional și artistic. Modul în care percepția umană funcționează și poate transmite informații sentimentale este un punct cheie în acest proces.
O soluție adecvată a designului de iluminatul este fundamentala pentru succesul atât artistic cât și practic al oricărei clădiri. Redactarea acestei solutii necesită multă atenție și un bagaj de cunoștințe bine stabilit, deoarece este esențial felul în care exteriorul, cât și interiorul unei constructii, sunt percepute în funcție de modul în care aceasta este iluminată.
În cadrul acestei lucrări ne vom concentra asupra programului arhitectural muzeal, și anume, dorim analizarea celor mai importante elemente pe care orice arhitect ar trebui să le ia în calcul încă din stadiul de idee pana la finalul unui astfel de proiect.
O astfel de lucrare ce abordeaza designul iluminatului în muzee trebuie să țină cont de necesitățile individului cu privire la percepția sa asupra mediului înconjurător, din punct de vedere intelectual, cât mai ales emoțional, împreună cu necesitațile fizice de vizibilitate dar în același timp ținând cont de problema dificila a conservării exponatelor. Nu putem avea o abordare legată doar de aspectul technologic deoarece acest lucru ar sugera că nevoile utilizatorilor vor fi îndeplinite dacă cerintele de vizibilitate sunt satisfacute, o astfel de abordare ar ignora complet complexitatea psihologică umană și este eronată și insuficientă.
Factorii fizici de "percepere vizuala" se deosebesc de factorii conceptuali ai "percepției emotionale", pe care arhitectul trebuie să îi ia tot timpul în considerare.
Punctul de la care plecam pentru orice design de iluminat contemporan este acela de a analiza modul în care lumina "naturală" influențează proiectul nostru. Este obligatoriu să se țină cont la proiectarea iluminatului pentru o clădire de lumina zilei, de relația sa cu interiorul, de modelarea și culoarea sa. Pentru a realiza acest concept, este necesar a înțelegere cum este orientat sitului, barierele exterioare, clima, sezonul, efectele negative de "orbire", precum și ce mijloace sunt necesare pentru a contracara astfel de efecte. Proiectarea golurilor de iluminat joacă un rol decisiv, proiectantul putând să selecteze dintr-o multudinte de modele de iluminatoare , pereți cu diferite graduri de transparenta , ferestre și geamuri disponibile în prezent. Deși majoritatea știu de ușurința în care putem controla lumina artificiala, nu trebuie sa uitam ca avem un nivel similar de control și peste iluminatul natural.
În același mod în care lumina naturala este o problemă criticală din cadrul proiectului, la fel este și cea a surselor de lumină artificială. Proiectanții, atunci când aleg corpurile de iluminat, trebuie să țină cont de următorii factori: mărimea, culoarea, durata de viața a corpului de iluminat, consumul de energie, capacitatea de a controla corpul de iluminatprecum și alegerea sistemului de alimentare cu electricitate.
Pentru început, sistemul electric trebuie analizat prin perspectiva modului în care echipamentul de iluminat este montat pe structura existenta a clădirii. Acest pas este apoi urmat de catre examinarea de către arhitect a distribuirii optime a luminii provenite de la corpurile de iluminat, ceea ce va determina informațiile referitoare la spațiu, și a modului în care acesta este perceput.
Asociate cu sistemul electric sunt sistemele de control, care variază de la simpla pornire/oprire a circuitului la o unitate de control digitala extrem de avansata, sisteme ce permit surselor de iluminat să își schimbe culoarea sau să fie pierdute în umbră în funcție de nivelul de lumina naturală disponibila la exteriorul clădirii sau ale altor factorii. Iluminatul artificial oferind cel mai mare nivel de control din punct de vedere atât artistic cât și conservational.
Din punct de vedere arhitectural elementul cel mai important în iluminat este structura clădirii, aceasta contribuind decisiv la modul în care este percepută. Acest lucru poate fi o problemă mai dificila de rezolvat deoarece o mare majoritate a muzeelor se găsesc în clădiri vechi restaurate sau renovate, lucru care ne limiteaza major controlul exercitat asupra unei structuri existente.
Arhitectul trebuie să cunoască și să perceapă modul în care lumina poate ifluenta modul în care realizam structura, unde un zid are rolul de a crea imaginea de masă și soliditate sau unde acesta poate fi fragmentat de lumină. Deasemenea, aspectul pe care o structura îl ia după lăsarea întunericului odată cu venirea noptii trebuie considerat încă de la stadiul de idee, atunci când se mai pot aduce modificări conceptului pentru a asigura o vedere clară.
Scopul tezei mele este de a studia aspectele calitative și cantitative ale designului de iluminat într-un muzeu, în funcție de instalațiile electrice existente.
Iluminatul muzeului ghidează vizitatorii pentru a descoperi, a explora și a învăța despre istorie într-un mediu creativ, jucând totodată un rol important în dezvoltarea interacțiunii dintre oameni și artefactele muzeale într-un spațiu definit.
Misiunea unui muzeu este de a crea o experiență interactivă pentru oaspeți, precum și de a păstra obiectele expuse în starea de artefacte.
Iluminatul este o componentă critică într-un mediu muzeal pentru că spațiul permite vizitatorilor să vizualizeze obiectele expuse, să experimenteze noi puncte de interes și să reacționeze cu mediul înconjurător.
De obicei spațiile muzeeale au două tipuri de lumină – naturală și artificială.
Pentru un muzeu, rolul luminii este o parte esențială pentru crearea unei atmosfere primitoare pentru vizitatori, pentru descoperirea artefactelor expuse.
Acest lucru poate constitui un act de echilibru foarte dificil de realizat, cel dintre nevoia de conservarea căt mai bună a integrității materiale a obiectelor expuse și oportunitatea experimentării interactive dintre privitor și artefact, echilibru care odată realizat atinge obiectivul de muzeu, respectiv locul unde descoperi, explorezi și înveți.
Iluminare – Societatea de Inginerie din America de Nord (IESNA) a legiferat parametrii și standardele de iluminat pentru spațiile muzeale astfel încât :
– să asigure siguranța și a oaspeților și a obiectelor expuse,
– conservarea artefactelor cunoscând faptul că lumina în muzeografie este din păcate un factor de degradare a bunurilor culturale.
– să creeze o experiență interactivă pentru persoane de toate vârstele.
Lumina în muzeografie trebuie analizată ca:
Element de expresie
Element de ergonomie vizuală
Factor de degradare
Ca element de expresie, iluminatul muzeal este un limbaj secundar al muzeografiei și poate fi considerat ca un ansamblu de variabile luminoase, care combinate, vor forma o unitate semnificativă, respectiv crearea unei ambianțe calde, plăcute, realizarea unui confort vizual al vizitatorilor.
Lumina ca element de ergonomie, trebuie să ajute “vizitatorii să vadă bine”, cu minimum de oboseală. Iluminarea trebuie să se adapteze nu numai la funcția acesteia dar trebuie să o și întregească. Nivelul de iluminare, calitatea spectrului și reducerea zgomotelor vizuale – reflexii, lumini părăsite – stau la baza unui bun iluminat muzeal.
Dilema fundamentala a iluminatului consta în incercarea de abalansa vizibilitatea față de vulnerabilitatea obiectelor expuse, aceasta problema este la fel de valabila astăzi cum a fost timp de multe secole.
Ca factor de deterioare, lumina acționează asupra legăturilor interne ale materiei, ducând la ruperea echilibrelor la nivel atomic, ceea ce antrenează efecte distructive asupra obiectelor expuse.
Punerea în valoare a obiectelor din muzeu prin iluminare, trebuie să ducă la un echilibru între percepția acestora de către public și necesitatea de a le proteja de acțiunea distructivă a luminii, ceea ce constituie rolul conservării preventive.
Lumina este unul din cei mai importanți factori ai mediului ambiant implicați în procesul de degradare a bunurilor culturale. Contribuția luminii la deteriorarea bunurilor culturale constă în asigurarea energiei de activare unui număr foarte mare de reacții sau procese chimice, denumite din acestă cauză procese fotochimice.
De-a lungul ultimilor cincizeci de ani de muzeologie, multe persoane au măsurat rata de deteriorare cauzată de către lumină și au publicat rezultatele obtinute.
Într-un fel acestea nu au înfluențat îndeajuns recomandările de iluminat care s-au bazat mai mult pe oferirea vizibilității ideale. Multe muzee cred eronat că "iluminatul preventiv" rezolvă problemele etice ale prezentării artefactelor. Acest lucru nu este îndeajuns. Artefactele sunt într-un proces continuu de decolorare, degradare. Muzeul are nevoie să știe cât de repede se desfășoară aceste procese astfel încât să poată "raționa" culorile fugitive.
CAPITOLUL 1 – Noțiuni Fundamentale de Iluminat în cadrul programului arhitectural muzeal
1.1 Rolul luminii în modelarea formelor
Le Corbusier considera lumina o parte esentiala a arhitecturii, ea fiind un factor determinant al organizării și definirii unui spațiu.
De prezența și calitatea lumini depinde intreaga perceptie plastică și structurala a unui spațiu.
Descifrarea discursului arhitectural înseamnă a urmări reflexiile luminilor, umbrele născute care progresează, formează sau deformează, înlănțuind aparențele. Stîlpii, coloanele, ferestrele sau luminile se nuanțează sau se contrastează în modele dense, remarcabile, sau aproape ireale, realizînd efecte plastice tangibile sau abstracte grafice.
Momentul genezei implică întotdeauna și gestul primordial al iluminării.
Fără lumina, tot ce ne inconjoara, materia, culoarea și chiar forma, nu ar putea prinde viață.
Dematerializarea, transparența si comunicarea sunt unele dintre preocupările care se gasesc în primul plan al cercetarilor arhitecturii contemporane.
Aflată în mijlocul unei adevarate revoluții technologice/industriale, civilizația contemporană, este capabilă să furnizeze arhitecturii moderne mijloace avansate de control și compoziție a luminii atât artificiale cât și naturale.
În zilele noastre, arhitectul, poate să aleagă la costuri decente soluții de închidere care au acelease proprietăți transformabile care ne amintesc de pielea unui cameleon : exista metode prin care sticla își poate schimba în mod activ culoarea, poate disipa sau reține energia solară fie cu scopul generarii energiei electrice sau al protectiei termice, poate lăsa să treacă anumite frecvențe ale luminii soarelui și poate reflecta altele, poate genera imagini doi-dimensionale sau trei-dimensionale holografice și transmite multe alte informații vizuale. Exista fațade care in funcție de lumina zilei își pot schimba culoarea de la un alb transparent la un negru opac, de la auriu la rosu și verde fie prin metode pasive sau active.
Compoziția luminii, este foarte clar că nu depinde decît de imaginația creatorului său.
Este greșit să credem că suntem capabili a oferi omului un cadru de viață perfect, lucru demonstrat de marile experimente moderne și postmoderne care au rezultat în esecuri.
Iată de ce, acesta lucrare care abordeaza rolul luminii în arhitectură și în compoziția plastica, va avea un caracter clasic și scopul principal de dezvaluire a regulilor fundamentale, eterne ale profesiei de arhitect.
Lasand la o parte faptul că un corp situat într-un spațiu nu poate fi perceput decît atunci când este scăldat în lumină, în legătură cu iluminarea, care poate fi și difuză, trebuiesc făcute initial cîteva observații :
Toate tipurile de lumină prezinta prin natura ei urmatoarele caracteristici definitorii : o orientare, o intensitate și o culoare. Putem spune astfel că orice iluminare, prin acțiunea sinergică a acestor atribute diferite, are un caracter bine definit.
Calitatea iluminării este în legătura directa cu poziția sursei luminii față de suprafața iluminată și cu forma obiectului și a cadrului spatial în care acesta se afla.
Suprafețele plane prezintă zone, cu grade diferite de intensitate, care sunt uniform iluminate sau uniform umbrite, în concordanta cu poziția lor fata de sursa luminoasa.
Suprafetele curbe regulate prezintă o serie de arii estompate continue de o parte și de alta a unei linii de maximă strălucire perpendiculară pe generatoarea curbei.
Suprafetele oblice regulate prezintă o estompare a luminii progresiva și continua, pornind concentric dintr-un punct al suprafeței, și anume punctul de întîlnire al razei luminoase cu suprafața, acesta este punctul celei mai mari străluciri.
Aceste observații făcute asupra unor forme simple geometrice pot fi aplicate unor structuri spatiale mai complexe, întrucît orice structura se poate descompune în suprafețe oblice, curbe sau plane.
Astfel încât sa putem caracteriza calitatea luminii și a umbrei și a le diferenția de alte categorii de efecte, le vom numi în această lucrare: lumina directă și umbra proprie.
Dacă plasam între o formă plană și o sursă de lumină un obiect de formă simplă, acest obiect care este iluminat, la rîndul său, va reține pe suprafața sa o parte din razele luminoase care îl ating. În felul acesta razele nu mai pot sa își continue drumul prin spațiu pentru a atinge suprafața formei plane. In acest mod aceasta va fi privată de o parte a iluminării sale. Zona lipsită astfel de lumină își delimitează clar forma, care corespunde cu exactitate proiecției conturului obiectului pe plan, vîrful conului sau al piramidei de proiecție fiind centrul luminos. Din aceasta cauza, zona privată de lumină va constitui ceea ce se numește umbra purtată.
Orice corp material nu poate fi considerat ca fiind total independent de mediul său și de anturajul său.
În arhitectură, mai mult decît în oricare dintre artele plastice, există din totdeauna o relație bine definită între obiect și formele care îl încadrează.
Dirijată de legile greutății și echilibrului, legătura cu anturajul este strîns solidară. Lumina interceptată de planurile învecinate este transmisă, prin reflexie, asupra obiectului de arhitectură. Razele luminoase care ating o suprafață reflectantă sînt, în parte, retransmise după un unghi egal cu cel al direcției lor de incidență.
Astfel, în cazul razelor care cad perpendicular pe o suprafață, razele reflectate vor fi retransmise direct în punctul lor de pornire.
Dimpotrivă, dacă ele ating suprafața după o linie oblică, ele vor fi retransmise după un unghi egal cu cel de sosire.
Razele reflectate se reflectă, la rândul lor, dacă întâlnesc un alt corp. Asfel, acțiunea reflexiilor se traduce pe suprafețele iluminate printr-o ușoară diminuare a impresiei de adâncime, ceea ce face mai ușor lecturabile formele supuse acestei acțiuni. Toate aceste observații se referă la iluminarea directă a corpurilor.
Dacă obiectele expuse sunt situate în penumbră, adică sunt iluminate indirect, prin difuziune, ele apar sub cu totul alt aspect și comportă o gamă diferită de efecte.
Mai întâi avem de a face cu o inversare totală a valorilor, lumina venind de jos, în loc să cadă de sus. Luminile, de această dată, sunt provocate numai de reflexii, în timp ce umbrele proprii și purtate, în loc să fie diminuate sunt ranforsate și fără o delimitare precisă. În studiul efectelor luminii asupra formelor arhitecturale, este deci indispensabil să acordăm cea mai mare atenție modului de iluminare și poziției centrului de emisie a razelor luminoase. Exploatarea corectă a efectelor iluminării permite atât realizarea confortului interior al spațiilor cât și exprimarea plastică expresivă a ideii majore care le guvernează.
Catedralele gotice erau astfel construite încât, prin vitralii cât mai înalte și mai largi, să exprime belșugul de lumină și bogăția, caracteristice „Ierusalimului ceresc”. Bisericile bizantine mizează pe lumina din cupolă pentru a puncta locul sacru al rugăciunii permanente, capabilă să cheme transcendentul care coboară.
De calitatea iluminărilor depind direct calitatea modelajului și accentuarea volumelor, atmosfera spațiilor, deci întreaga viață plastică a formelor arhitecturale.
1.2 Iluminatul natural
Iluminatul natural prezintă avantaje și dezavantaje. Lumina zilei înseamnă natură, prin urmare vizitatorii nu sunt agresați vizual. Lumina naturală poate fi folosită pentru a mări efectul, pentru a dramatiza și anima proiectarea oricărei clădiri.
Lumina definește un spațiu în desen a unei clădiri. Lumina zilei fluctuează mereu și de multe ori este condensată în spații interactive. Norii, anotimpil, ora din zi precum și poziția unei clădiri sunt factori care afectează în mod direct proiectarea iluminatului ambiental și modul în care oamenii experimenteză spațiul. Cantitatea de lumina naturală ce penetrează interiorul unui muzeu trebuie abordată cu atenție deosebită pentru a înțelege impactul luminii naturale asupra spațiul.
Unul din avantajele iluminatului natural este faptul că asigură o bună percepție vizuală a exponatelor. Din păcate dezavantajele sunt mult mai numeroase, printre acestea numărându-se faptul că nu asigură un nivel de iluminare egal în toate punctele sălii deoarece intensitatea luminii scade cu pătratul distanței, iar emisiunea de raze U.V. este puternică. Folosirea luminii naturale este cea mai potentă sursă de degradare care afectează în mod ireversibil valori incalculabile ale patrimoniului cultural.
Factori cum ar fi reflecția, orbirea, aclimatizarea și conturarea în spațiul ar trebui să fie analizate cu atenție în momentul în care este proiectat iluminatul unui spațiu muzeal.
IESNA a cercetat și identificat factorii care afectează luminanța finală produsă de suprafețele arhitecturale și de lumina zilei.
Scala și proporțiile sunt considerente importante, astfel înălțimea tavanului și adâncimea camerei trebuie corelate direct cu cantitatea de lumina a zilei absorbită și de a explora intenția luminii în acest spațiu.
Diferitele înălțimi și adâncimi ale spațiilor deasemenea pot afecta percepția umana în acel spațiu. Cantitatea de lumină naturală este filtrată într-un spațiu ceea ce va creea mai multe efecte, diferite într-un spațiu specific. De exemplu dacă o cameră este mică, cu tavane înalte și un strop de lumina naturala, aceasta va fi percepută ca fiind mai mare.
În cazul în care o cameră este mare, cu tavane joase și puțină lumina naturală, spatiul este perceput ca fiind limitat și stagnant. Plasarea ferestrelor și cantitatea disponibilă de lumină naturală dă tipul de design ce urmează a fi implementat.
Materialele interioare și finisajele se selectează astfel încât să contribuie la estetica de ansamblu a spațiului. Când lumina zilei este introdusă într-un spațiu, finisajele interioare pot crea suprafețe mai reflectorizante, ceea ce poate provoca un efect negativ. Materialele și finisajele care sunt prea strălucitoare sau reflectorizante pot creea efectul de orbire. Dacă există orbire sau prea multă lumină reflectorizantă, oaspeții pot avea un disconfort în timpul interacțiunii în muzeu….
Desingul de proiectare a iluminatului trebuie să cuprindă dinamica luminii zilei respectiv utilizarea luminii în mod corespunzător pentru a ajuta la crearea unei experiențe interactive și confortabilă în spațiul muzeal.
În timp ce lumina zilei se adaugă la atmosfera generală a spațiului, lumina are un impact negativ asupra obiectelor expuse. Astfel, lumina zilei și conservarea artefactelor de obicei creează “conflicte” și compromit, uneori, de dragul unui anumit design siguranța artefactelor.
Toată lumea, specialiștii și profani deopotrivă, clameaza împotriva efectelor nocive ale luminii. Pentru că ceea ce omul a observat de-a lungul timpului în acest sens, a fost confirmat și de cercetările efectuate în ultimii 50 de ani: lumina este daunătoare – foarte daunătoare chiar – pentru absolut toate bunurile culturale de natură organică. Lumina naturală este energie, are un flux luminos ridicat și conține concentrații foarte mari de raze ultraviolete. Aceste raze UV sunt cunoscute pentru daunele produse artefactelor de natură organică clasificate de specialiștii I.C.O.M. în prima grupă de sensibilitate. Acestă grupă cuprinde : costume, acuarele, tapiserii, mobilier, textile, grafică, desene, clișee, piele vopsită, stampe, manuscrise, miniaturi, fotografii, cărți, documente etc.
Standardele IESNA variază de la 53 la 322 de luxi în funcție de tipul de artefact.
În Muzeul de Istorie „Bob Bullock” Austin, Texas, artefactele sunt toate împrumutate și nu deținute de către instituție, din acest motiv technicieni trebuie să fie foarte atenți la nivelurile de lumină care cad pe documente și artefacte, muzeul trebuie să fie foarte atent cu conservarea lor. Ei încearcă să protejeze conținutul muzeului prin menținerea nivelului de iluminare mai aproape de 43 – 53 luxi deoarece obiectele expuse nu sunt deținute de către muzeu. Când artefacte sunt confecționate din metal sau piele, nivelul de iluminare poate fi mai mare.
Prin urmare acest lucru ne arată faptul că artefactele și tipul de muzeu dictează cum lumina zilei poate fi utilizată în cadrul acestor spații.
1.3 Iluminatul artificial
Mai multe tipuri de surse de lumină artificială sunt utilizate în aplicațiile de interior în cadrul muzeeal pentru a oferi lumină pentru vizibilitate, accent și decor. Surse de interior tipice de lumină artificială includ iluminatul incandescent, fluorescent, HID, fibra optica, cu catod rece și LED-uri. Lămpile cu incandescență sunt utilizate în general pentru iluminare ambientală și de accent cu corpurile de iluminat de cale. În muzee, iluminatul incandescent, fibra optica si HID sunt cele mai comune surse de lumină. Conform standardelor IESNA pentru muzee, fluorescente compacte, tungsten cu halogen, HID și PARS sunt cele mai comune surse de iluminat pentru iluminatul general. Cu lumină indirectă, lămpile fluorescente sunt folosite pentru a difuza calitate de iluminare.
Iluminatul de accent include corpurile de tip PAR incandescent și tungsten cu halogen.
Iluminatul de tip incandescent, fluorescent compact, halogen tungsten, cu halogenuri metalice și fibre optice sunt recomandate a fi utilizate în cazul expuneri în corpuri tip dulap sau sub-raft iluminat.
Iluminat de tip inundație de obicei este format din spoturi amplasate în partea de jos a camerei sau corpuri cu incandescență, tungsten halogen și surse de lumină HID montate pe calea de acces.
Nu există modalități de combatere în totalitate a factorilor dăunători pentru a preveni în mod absolut efectele deteriorante ale luminii. Există însă pârghii a căror aplicare corectă poate determina reducerea substanțială a acestor efecte. Desingul de iluminat muzeal trebuie să își propună să neutralizeze factorii de care depind degradarea fotochimică: calitatea spectrală a surselor de iluminat, intensitatea luminoasă, expunerea totală în funcție de natura materialelor din care sunt făcute obiectele expuse.
Cea mai importantă măsură de prevenire a deteriorării fotochimice privește alegerea sursei de iluminat întrucât activitatea deteriorantă a acesteia este dată de natura radiațiilor pe care le emite. Dintre toate tipurile de iluminat care sunt la dispoziția muzeelor, printre cel mai puțin nocive este iluminatul incandescent.
Avantaje:
– Asigură o percepție vizuală de bună calitate chiar în condițiile unei intensități minime de 50 lx. Cei 50 de lx. ai lămpilor incandescente asigură un iluminat ce pare a fi mai strălucitor și mai plăcut decât 50 lx. de iluminat fluorescent sau natural difuz, preponderente sunt radiațiile cu lungimi mari de undă din spectrul vizibil – acestea emit mult roșu și puțin albastru-și absența U. V.
– Emisiunea de radiații U. V. este nesemnificativă 0, 1%;
Folosirea iluminatului incandescent poate genera și efecte negative, uneori destul de severe.
Două sunt situațiile în care se produc aceste efecte. Mai întâi în cazul în care se amplasează lămpile incandescente, ca surse autonome de iluminat, în interiorul vitrinelor în care se expun bunuri de natură organică. În al doilea rând, atunci când se folosesc lămpile incandescente tip spot puternice (intense), prin direcționare pe obiecte expuse la mică distanță.
1.4 Alegerea sursei de iluminat cu cea mai redusă activitate fotochimică
În spațiile muzeale în care sunt expuse bunuri de natură organică, care, datorită sensibilitații lor fac parte din grupa de materiale foarte sensibile (grupa I), se va folosi numai iluminatul incandescent. Corolarul acestei reguli: este interzis folosirea iluminatului natural și fluorescent în spațiile muzeale în care se afla expuse bunuri de natură organică clasificate de specialistii I.C.O.M. în prima grupă de sensibilitate.
1.5 Intensitatea luminoasă
Pentru stabilirea celor mai buni parametri de intensitate luminoasă ne adresăm literaturii de specialitate unde se gasește o clasificare a bunurilor, gata făcută de specialiști, acceptată și adoptată de multă vreme. Astfel bunurile culturale au fost împărțite în trei grupe potrivit cu gradul lor de sensibilitate la deteriorarea fotochimică. Totodată pentru fiecare grupă a fost stabilit și nivelul maxim de intensitate permis:
– grupa I: nivel maxim de iluminare- 50 lx. Aceasta grupă cuprinde: costume, acuarele, tapiserii, mobilier, textile, grafică, desene, clișee, piele vopsită, stampe, manuscrise, miniaturi, fotografii, cărți, documente etc. ;
– grupa a II-a: nivel maxim de iluminare -150 lx. În această grupă se încadrează: pictura in ulei, tempera, lemnul natur, lacuri, os, fildeș etc. ;
– grupa a III-a: fără nivel de iluminare. Din această grupă fac parte toate bunurile de natură anorganică: metale, ceramică, marmură etc.
Aplicarea masurilor pentru prevenirea efectelor negative determinate de intensitățile luminoase trebuie să țină seama de următorul principiu: în sălile în care se expun obiecte care fac parte din grupe diferite, nivelul general de iluminare va fi corelat cu gradul de sensibilitate al celui mai sensibil obiect, chiar dacă este vorba de un singur obiect. Nivelul de iluminare trebuie precis măsurat și este destul de ușor de asigurat intensitatea dorită, egală în planul încăperii și constanță, în spațiile unde funcționează iluminatul artificial.
Controlul intensității luminoase în sălile cu lumină naturală este imposibil de realizat. Prima și cea mai importantă problemă în acest caz o reprezintă inegalitatea intensităților: inegaliate în diversele puncte ale sălilor vis-à-vis de sursă (ferestrele peretelui exterior), inegalitate în timp, vreme si anotimp. Măsurători efectuate în diferite locații au arătat că diferența de intensitate într-o zi însorită fața de una cu cerul acoperit este de 100 de ori.
Pentru controlul nivelului de iluminare este folosit luxmetrul. Efectuarea măsuratorilor se realizează în apropierea obiectului și exact în poziția acestuia.
1.6 Reducerea duratei de iluminare a bunurilor
În acest sens, ca regulă generală, ar trebui adoptat următorul principiu: nici un obiect nu ar trebui expus la lumina decât în momentul în care are în fața lui un vizitator.
Măsurile care se pot lua sunt:
– Montarea de sisteme de iluminat care să funcționeze numai când sunt vizitatori;
– Înlocuirea unor originale cu copii;
– Expunerea pentru perioade limitate de timp;
1.7 Natura materialelor din care sunt făcute obiectele expuse
În ecuația proceselor de deteriorare, natura materialelor din care sunt constituite artefactele (structura, compozitie) are o importanță deosebită. S-a văzut că materialele au un grad diferit de rezistență față de acțiunea factorilor ambientali deci și față de lumină. Din păcate conservatorul nu poate modifica proprietățile materialelor de a caror conservare se ocupă.
În schimb acesta trebuie să cunoască bine unele trăsături specifice, cum sunt structura și compoziția principalelor categorii de bunuri, proprietățile fizico-mecanice, nivelul de fragilizare și susceptibilitatea la degradare.
1.8 Niveluri de lumină
Nivelurile de lumină se bazează pe vizibilitatea, precum și pe accesibilitatea în spațiul muzeal. Măsurătorile cantitative ale luminii în muzee sunt determinate de tipul de exponat, de colectarea, depozitarea și manipularea acestora. Conform standardelor IESNA, nivelul de iluminare necesar pentru depozitarea artefactelor este de cinci footcandles iar pentru manipularea colecției douăzeci-cincizeci footcandles. Tipul de artefacte din cadrul unui muzeu este un detaliu important pentru a stabili cantitatea de nivel de lumină și de expunere la lumină a acestora.
Obiectivul general în designul de iluminat al unui muzeu este iluminarea obiectele individuale cu mare atenție la sensibilitatea acestuia precum și punerea în valoare a obiectelor expuse astfel încât oaspeții să “vadă”.
În cazul în care un exponat este foarte sensibil, cerința footcandle variază de la cinci la zece. Obiectele sensibile au cincisprezece-douăzeci footcandles. Obiectele mai puțin sensibile pot avea 322 – 538 luxi. Un alt factor în iluminarea unui muzeu este nivelul de lumină accesibil de-a lungul timpului a exponatelor, care trebuie să varieze între 53 la 322 luxi. Siguranța oaspeților și conservarea artefactelor sunt critice în proiectarea unei expoziții. Iluminatul ambiental are de obicei un nivel de lumină de la 53 la 322 luxi. În interiorul spațiului muzeal, pe rampe și scări, căi de vizitatori și panourile de text este necesar ca nivelul de iluminare să fie cuprins între zece-treizeci footcandles.
Pentru semnalizarea directă, nivelul de lumină este de douăzeci-treizeci de footcandles. Vârsta privitorului precum și nivelul de lumină practicat are un impact direct asupra activității muzeale. Persoanele mai tinere au nevoie de un nivel de iluminare mai mic pentru a distinge detaliile față de cele în varstă – cinci-douăzeci footcandles, în timp ce persoanelor în vârstă au nevoie de un minim de 107 luxi.
1.9 Tipuri de corpuri de iluminat
Corpurile de iluminat sunt caracterizate prin tipul de lumină distribuit.
Corpurile de iluminat sunt permanent atașate la clădire.
Există mai multe tipuri de corpuri de iluminat, respectiv : directe, indirecte, difuze, montanți asimetrici, spoturi și corpuri reglabile.
Corpurile de iluminat direct emit lumina în jos. Acestea includ cele mai multe tipuri de iluminat îngropat cu spoturi și troffers.
Corpurile de iluminat indirecte emit lumina în sus reflectandu-se direct pe tavan.
Multe stiluri includ corpuri de iluminat suspendate, aplice și unele lămpi portabile.
Corpurile de iluminat difuze emit lumina în toate direcțiile uniform. Acestea includ lămpi cel mai adesea goale, globuri și candelabre.
Corpurile de iluminat direct / indirect emit lumină în sus și în jos, dar nu lateral. Acestea includ mai multe tipuri de corpuri de iluminat suspendate, lămpi de masă, pot fi cu lumină semi-directă sau semi-indirectă în funcție de proporția dintre lumina proiectata în sus și în jos.
Corpurile de iluminat asimetrice sunt de obicei proiectate pentru aplicații speciale.
Uplights asimetrice sunt aparate de iluminat indirecte cu distribuție puternică într-o singură direcție, cum ar fi departe de un zid. Proiectoarele pe perete sunt o formă de corp de iluminat direct cu distribuție puternică pe o parte, astfel încât să lumineze un perete.
Corpurile de iluminat reglabile sunt aparate de iluminat în general directe care pot fi ajustate pentru a arunca lumină în alte direcții decât în jos. Acestea includ lumini de cale, proiectoare și lumini de accent.
1.10 Adaptarea vizuală și acomodare
Ochiul uman este extrem de adaptabil. Ochiul are capacitatea de a percepe lucrurile și de a opera în condiții de iluminare foarte luminoase, precum și posibilitatea de a se adapta la lumina lunii și la lumina soarelui din mijlocul zilei. Această capacitate unică a ochiului se numește adaptare. Adaptarea vizuală este timpul necesar ochiului uman de a se aclimatiza la noi medii.
Ochiul are de asemenea, capacitatea de a-și schimba forma, de a se concentra pe obiectul privit și a primi toate informațiile olfactile cu privire la acel obiect. Acest proces este numit de cazare. Modificările de la mare la mic a nivelului de luminozitate pot afecta oaspeții din muzeu, în funcție de vârstă și de dificultăți vizuale ale acestora. Pentru ca o persoană să vadă un obiect și detaliile sale, un designer de iluminat trebuie să analizeze modul în care oaspeții vor interacționa cu exponatele, de a lua în considerare în mod corespunzător adaptarea vizuală.
Există limite referitoare la gama de luminanță respectiv zone în care ochiul se poate adapta în orice moment și zone unde luminozitatea este prea puternică ceea ce poate duce la orbire. Acest proces nu este instantaneu. Asfel, în condiții normale de luminozitate ochiul se adaptează în opt minute și o oră în condiții extreme, nivel de lumină scăzut.
IESNA sugerează, deasemenea, un alt criteriu de observație care spune că „Dispayul” obiectelor expuse trebuie să fie cel mai luminos element vizibil. Cu cât sunt mai mici obiectele cu atât au mai mult nevoie de lumină. Prin urmare, ochiul uman are capacitatea de a fi foarte receptiv la lumină, dar cantitatea de luminanță și diferență de la un nivel de iluminare la altul este un factor important în iluminat muzeal.
1.11 Orbirea
Față de adaptarea vizuală, ochii pot să perceapă și niveluri prea luminoase ceea ce cauzează disconfort.
Stralucirea este lumina reflectată care poate interfera cu percepția vizuală.
Există două tipuri de orbire. Orbire directă, situație în care sursa de lumină prea strălucitoare are un impact direct asupra câmpul de vizibilitate. Aceasta include obiectul care primește direct lumina soarelui.
Orbirea prin reflecție este reflectarea unei imagini de la o sursă de lumină pe suprafețe lucioase specifice. Un exemplu în acest sens ar include o lumină care este orientată în jos, lovește podeaua de granit și produce luminozitate prea mare.
În muzee, orbirea poate provoca probleme grave și interfera cu experiența interactivă.
În Bob Bullock Muzeul Texas State de Istorie au fost atenuate problemele ridicate de fenomenul de orbire, folosindu-se casete de expunere care să aibă o reflexie și o producere de umbre minimală. Sursele de lumină trebuie să fie amplasate mai departe de caseta de expunere cu o sursă de lumina dispersată, care să nu cadă direct pe sticlă.
CAPITOLUL 2 – Considerații privind desingul de luminat în muzee
Pentru a avea un design de iluminat de succes, designerii au anumite considerații care afectează iluminatul spațiului expozițional, obiectele expuse, precum și atingerea scopului propus. Temperatura de culoare, textura, forma, unghiurile de vizualizare, lumina stratificată și întreținerea, sunt factori care contribuie la întregirea conceptului privind iluminatul muzeeal. O înțelegere a acestor factori permite proiectantului de iluminat să realizeze fuziunea elementelor de iluminat cu spațiu arhitectural conceput astfel încât să creeze un design eficient și funcțional pentru obiectele expuse, pentru vizitatori.
2.1 Viziunea și percepția culorilor
Compoziția spectrală a diferitelor surse luminoase variază foarte mult, dar datorita proprietății de adaptare cromatică, obiectele colorate nu produc diferențe sesizabile de către ochiul uman dacă sunt privite la surse de lumină diferite din punct de vedere al compoziției spectrale. Ochiul va sesiza diferența numai dacă privește simultan mostra de culoare iluminată de cele două fascicule. Pentru a descrie iluminarea produsă de o sursă luminoasă se folosesc două caracteristici esențiale : indicele de redare a culorii și temperatura de culoare.
2.1.1 Indice de redare a culorilor
I.R.C. este cel care descrie adevărata nuanța care apare dintr-o sursă de lumină. Se remarcă frecvent o distanță între valoarea spectrului unei surse luminoase și cea -teoretică- a unei radiații emise de un corp negru. Scara este de la zero la 100.
Un indice de culoare de 100 semnifică o corespondență perfectă. Lumina naturală are indicele de culoare de 100 având cele mai bune proprietăți de redare a culorilor. Spațiile de lucru și cele muzeale au nevoie de lămpi cu un I.C.R. mare pentru ca ochiul uman să reacționeze favorabil. Bazele designului de iluminat sugerează folosirea unor lămpi cu un I.C.R. de 80-100 pentru spațiile muzeale. În contextul iluminării interioare a spațiilor muzeale exponatele ar trebui să aibă un I.C.R. ridicat, iluminatul general poate avea un I.C.R. mai mic.
În spațiile interioare, coerența culorilor ar trebui riguros evaluată. Într-un muzeu, culorile afișate sunt foarte importante pentru exponate. Materialele și finisajele vor apărea diferit în funcție de tipul/de sursa de lumină artificială existentă. Culoarea de fundal sau culoarea care înconjoară obiectele expuse poate modifica culoarea vizualizată pe artefacte. Percepția culorii exponatului depinde de corpul de iluminat – spectru de culori folosit, de proprietățile reflectorizante ale suprafeței expuse și a contextului. Contextul se referă în acest caz, la experiența și așteptările vizitatorului care are o vedere cromatică normală.
Obiectivele unui muzeu sunt de a păstra artefactele și de a educa vizitatorii despre trecutul istoric. Specialistul care proiectează iluminatul într-un muzeu, trebuie să înțeleagă obiectivele menționate și trebuie să se folosească de culoare pentru a accentua sau menține efectul experiențial în sala de expoziție. Lămpile cu incandescență redau nuanțele de roșu și galben mai fidel decât nuanța de albastru. Sub o lampă cu incandescență, albastru va apărea un albastru mat, roșu va fi un roșu aprins iar galbenul va fi un galben strălucitor.
Lămpile fluorescente au concentrații mai mari de redare a culorii. Prin urmare, roșu, albastru și galben apar la fel cu adevărata nuanță. Folosirea mai multor tipuri de lămpi poate compensa schimbarea culorii și eliminarea distorsiunilor. Modelul de iluminat de succes în cadrul unui muzeu include utilizarea corectă a culorilor.
2.1.2 Temperatura de culoare
Temperatura de culoare este un alt factor de iluminat luat în calculul designului de iluminat, fiind cea care explică modul în care lumina apare caldă sau rece. Temperaturile de culoare sunt date de gradele Kelvin.
În funcție de temperatura de culoare, culoarea aparentă a surselor luminoase se clasifică în trei categorii:
– Caldă – alb-gălbui, T≤3300K
– Intermediară – alb, T═ 3300-5500K
– Rece – alb-albastrui, T≥5300K.
Culoarea caldă este percepută ca fiind "caldă și confortabilă", relaxantă și stimulativă. Lampile cu sodiu și cele cu iluminat prin incandescență radiază o lumina caldă în intervalul de temperatura de la 2950 până la 4100K.
Lumina rece îți dă un "sentiment" de rece și steril. Sunt recomandate numai la niveluri de iluminare ridicate, în sisteme integrate de iluminat natural-artificial, pentru clădiri cu suprafață vitrată mare, sau în zonele cu climă caldă. Deci practic în România nu este recomandată.
Temperatura mai ridicată de culoare este sugerată în aplicații speciale de iluminat în care discriminarea culorilor este semnificativă.
În consecință, temperatura de culoare are un rol important în percepția obiectelor și la realizarea unei expoziții dar și la iluminarea monumentelor. Alegerea acesteia este importantă atât pentru vizualizarea în condiții bune a obiectelor expuse, cât și pentru realizarea unei ambianțe estetice.
2.1.3 Forma, textura artefactelor
Arhitecții si designerii de interior au creat structuri și spații cu mare impact asupra clădirilor ce au destinație muzeală. De cele mai multe ori vizitatorii sunt afectați de iluminat într-un mod pozitiv sau negativ. Pentru a îmbogăți experiența vizitatorilor un designer de iluminat este esențial să folosească unghiuri corecte de lumină pentru a scoate în evidență și detaliile arhitecturale. În plus față de materiale și finisajele folosite, de tavane, pereți, pardoseli, și alte caracteristici pot deveni elemente surpriză pentru iluminat într-un astfel de spațiu. Când iluminatul și arhitectura nu sunt compatibile, privitorul va simți experiența negativă dată de efectul de orbire, de luminozitatea puternică sau de întunericul care nu-ți da voie sa vezi artefactele.
Într-un muzeu, aceste forme și texturi sunt critice la lumină, prin urmare și artefactele. Pentru designul de iluminat în cadrul unui muzeu sunt luate în considerare unghiurile în care sunt amplasate corpurile de iluminat, respectiv unghiurile de vizualizare.
Conform standardelor IENSA, corpurile de iluminat au ca scop un unghi abrupt, de la zero la douăzeci de grade în partea din față a suprafeței expuse pentru a sublinia textura sau designul detaliilor. Două sau mai multe corpuri de iluminat sunt amplasate la un unghi de 30 de grade pentru a evidenția forma 3-D a unui artefact sau punerea în evidență a valorii arhitecturale a clădirii ce, muzeul . Pentru obiectele 2-D, corpuri de iluminat vizează 30 de grade față de verticală pentru a produce umbre minime, fără orbire, prin urmare o vizionare liberă. Unghiurile de vizualizare sunt măsurate de la un anumit punct de la perete și 1,6m de la nivelul de finisaj al suprafetei de călcare, trebuie să fie 45,77 grade de la orizontală pană la lampa fixată în corpul de iluminat. Pentru obiectele expuse permanent sau afișaje de sine stătătoare, poziția lămpii este ideal a fi poziționată la șaizeci-șaptezeci de grade. Deasemenea înclinarea luminii, poziția lampii și unghiul de vizualizare contribuie la designul de iluminat al muzeului. Standardele IESNA prevăd standarde de iluminat care permit vizitatorilor a vizualiza în condiții optime formele și texturile obiectelor expuse.
2.2 Stratificarea Luminii
Desingul de lumina realizeaza o compoziție estetică vizuală prin suprapunerea luminii.
Fiecare strat care se aprinde îndeplinește anumite sarcini. Toate straturile lucrează împreună pentru a crea un design întreg, coerent. În designul de iluminat al unui muzeu, ambientalul, sarcina, focalizarea și rolul decorativ sunt straturile care contribuie la estetica generală a spațiului respectiv.
Stratificarea ambientală este iluminatul general al unei încăperi. Acest tip de iluminare permite deplasarea prin spațiu și este semnificativ mai mic decât nivelul de iluminare în sarcină.
Stratificarea de sarcină este tipul de iluminat utilizat pentru a efectua activități fizice, inclusiv citire sau scriere. Spoturile sunt forme comune de iluminat pentru activități manuale.
Stratificarea focală este utilizată în principal pentru evidențierea caracteristicilor obiectelor expuse sau semnalizarea afișajelor. Arhitectura, opera de arta, display-urile și semnalizările sunt accentuate de iluminatul focal. Ideea principală din spatele iluminatul focal este de a atrage atenția asupra obiectului sau a detaliilor și nu pe lumina în sine. Track-ul de iluminat este un tip comun de iluminat focal. Straturile decorative sunt considerate "bijuteriile arhitecturii.” Acest strat presupune ornamentarea spațiului și nu reprezintă o sursă de lumină. Candelabrele, aplicele, felinarele, spoturile, lămpile și luminile de suprafață sunt toate corpuri de iluminat decorative. Aceste combinații de straturi, cu diferite niveluri de lumină, au rolul de a crea un sistem de iluminare complet.
2.3 Întreținerea corpurilor de iluminat
Proiectarea iluminatului muzeal este de multe ori foarte complex, dar reducerea numărului de lămpi și corpuri de iluminat folosind corpurile multifunctionale ajută la menținerea unui design de iluminat de succes. La selectarea corpurilor de iluminat, trebuie să fie luate în considerare spațiile de amplasare, efectele distructive, costurile.
În cadrul Muzeului de Istorie Bob Bullock Texas pentru iluminat sunt utilizate de la trei până la cinci corpuri de iluminat diferite : spoturi, proiectoare, lumina de tavan. Acest lucru permite o flexibilitate mai mare, indeplinirea scopul de a ilumina și regla, respectiv ajustarea fluxului luminos în funcție de necesitățile muzeului.
Muzeul folosește deasemenea doar sase tipuri diferite de lămpi.
În Muzeul din San Antonio de Artă și Nasher Centrul de Sculptura, luminile de urmărire și spoturi sunt singurele surse de lumină. În plus, față de lămpi și corpuri de iluminat, locul de corpuri de iluminat este important pentru înlocuirea lămpilor și care vizează corpuri de iluminat.
Lămpile vor trebui însă să fie schimbate iar corpurile de iluminat vor trebui situate departe de exponate. Designul de iluminat muzeal, trebuie să ia în calcul întreținerea ușoară a corpurilor de iluminat și a lămpilor, respectiv acestea trebuie să fie ușor de accesat, curățat și de schimbat.
CAPITOLUL 3 – Relația dintre iluminat și structura clădirii
Este vital ca proiectarea iluminatului, atât natural, cât și artificial, să se coreleze și să se conformeze cu structura clădirii pentru a oferi integritate și claritate.
Prin strategia începutului de secol XX, clădirile au fost dezvoltate de cerințele impuse de lumina naturală, de structura și configurația lor, acestea fiind concepute pentru a deservi anumite spații. Acest lucru a fost mai evident în formele acoperișului conceput pentru a maximiza pătrunderea luminii naturale și pentru a minimiza efectele negative ale soarelui.
Astfel de structuri au fost concepute între anii 1940 și 1950, costul care rezulta din folosirea acestor corpuri de iluminat era deosebit de ridicat și prezenta o serie de dezavantaje, printre care privarea de beneficiile luminii naturale.
Odată cu dezvoltarea intensă și eficientizarea iluminatului artificial (tipuri și accesorii), costurile relative au fost reduse și proiectarea a apelat la structurile, unde necesitatea unei strategii de iluminat natural părea mai puțin necesară. Acest lucru a condus la excluderea în totalitate a luminii naturale în proiectarea unor clădiri sau utilizarea acesteia numai în scopul protejării mediului, iluminatul bazându-se integral pe o strategie de iluminat artificial. Au existat chiar și păreri care au susținut că o clădire se putea ilumina exclusiv cu sisteme de iluminat artificial.
3.1 Structuri exprimate și structuri ascunse
O relație de simbioză între lumină și structură există atunci când unitatea clădirii derivă din interdependența lor. În primul caz, percepția structurii este dobândită datorită luminii care cade pe suprafețe și muchii. În al doilea rând vom percepe lumina în sine, fie îmbinându-se cu structura, fie pătrunzând prin ea, prin intermediul unor ferestre.
Iluminatul, atât cel natural, cat și cel artificial, determină percepția noastră asupra structurii.
În spațiile multi-etajate iluminatul va fi realizat prin ferestrele perimetrale, în timp ce în spațiile cu un singur nivel, acest lucru poate fi realizat prin diferite forme iluminat, chiar și prin luminatoare montate pe acoperișul clădirii, fie el în șarpant sau terasă. O altă posibilitate este proiectarea unui atrium, care permite pătrunderea luminii naturale pe mai multe nivele.
Exista două tipuri de structuri care influențează natura iluminatului artificial, ambele determinând modul în care echipamentul este susținut și în același timp, influențând modul în care spațiul este perceput. Acestea sunt structuri exprimate și structuri ascunse.
3.1.1 Structurile exprimate
Înaintea dezvoltării serviciilor sofisticate de construcții, aproape toată structura a fost exprimată, în timp ce suprafețele sale au fost puternic decorate, de fapt ceea ce ai vrut să vezi a fost ceea ce ai primit. Acest lucru se aplica nu numai la majoritatea structurilor, dar în special la structurile unde formațiunile acoperișului s-au format prin boltire sau prin folosirea cupolelor.
În unele circumstanțe, s-a considerat necesar a se forma un dom secundar sub cupola externă, în scopul de a oferi o proporție acceptabilă pentru interioare.
Plafonul fals a apărut ca un raspuns la necesitatea ascunderii diverselor instalații de ventilație. Arhitecții au profitat de aceste plafoane suspendate pentru a ascunde cablurile și sistemele de suport pentru echipamentele de iluminat.
Un exemplu timpuriu al unei hale industriale din 1950, este cel al fabricii de cauciuc Brynmaur din Țara Galilor. Aceasta a fost proiectată ca o coajă-span la nivel de construcție de beton care a permis ca deschiderile circulare să fie mari și astfel să formeze un acoperiș. Jumătate din aceste deschideri identice au permis pătrunderea luminii naturale, iar cealaltă jumătate a fost concepută pentru a servi ca spațiu pentru iluminatul fluorescent. Accesul către acoperiș se realizează prin geamuri, permitând curățarea spațiilor vitrate și montarea și schimbarea corpurilor de iluminat. Acest lucru a fost o sinteză timpurie atât a iluminatului natural, cât și a iluminatului artificial cu structura.
Un exemplu de structură exprimat este grila de cablu din plafonul sistemului folosit pentru facilitățile proiectate de Magnetek în Nashville, Tennessee. Sistemul utilizează atât lumini dispuse pe plafon și linii de lămpi fluorescente la nivelul tavanului structural și este proiectat pentru a furniza lumina pentru deschiderea birourilor în cazul în care planul de dispunere este flexibil la nivel local. Luminile difuze sunt disponibile pentru personalul care poate solicita suplimentarea acestora.
Instalațiile la nivelul plafonului le includ pe cele de ventilație și de distribuție a energiei electrice, precum și cele de iluminat rezultând astfel importanța realizării detaliilor, aspectul neîngrijit fiind evitat. Utilizarea structurii exprimate nu este în niciun caz o opțiune ușoara; este nevoie de disciplina în planificarea și integrarea diferitelor instalații.
Avantajele iluminatului în structurile exprimate constau în ușurința de instalare, întreținere, înlocuiriea ulterioară sau reglarea echipamentului; dezavantajele constau în natura oarecum deranjantă a echipamentelor, care în unele situații copleșesc spațiul. Diverse sisteme fixate au fost proiectate pentru a oferi o omogenitate a aspectului general al sistemului de iluminat, dar este necesar să se sublinieze că ceea ce pentru un arhitect este o expresie cinstita a funcției de constructie, ar putea fi o intruziunie nedorită, o înfrângere a funcției primare de a furniza lumina spațiului.
3.1.2 Structuri ascunse
Structurile moderne necesită un nivel înalt al instalațiilor, inclusiv încălzire, ventilație, aer și distribuție a energiei electrice, acustica și mijloacele de control ale incendiului. Pentru că spațiul rezultat adesea furnizează construcția cu țevi, conducte și cabluri cu care aceste servicii sunt asociate, rezultatul natural al revoluției din servicii a fost cel de proiectare a plafoanelor din locuințe cu conducte orizontale, folosindu-se panouri din lemn și conducte verticale.
Proiectanții sistemelor de iluminat au profitat de aceste structuri secundare pentru a potrivi echipamente lor acestor structuri, folosindu-le în primul rând ca să își mascheze distribuția energiei electrice, apoi pentru a sprijini aparatura și în cele din urmă să-și mascheze componentele corpurilor de iluminat în spațiul plafonului.
Inițial, structura principală a fost folosită pentru suportul echipamentelor, dar acesta cerea o coordonare atentă cu structura secundară. O dezvoltare evidentă a fost cea de a face plafonul secundar principalul sprijin pentru corpurile de iluminat și rezolvarea problemelor de coordonare dimensională la faza de proiectare a plafonului și a corpurilor de iluminat.
În acest scop, plafoanele suspendate au fost concepute nu numai pentru a ascunde conductele și tubulatura, dar și pentru a integra toate instalatiile în spațiul plafonului, inclusiv cele de iluminat. Iluminatul a luat adesea forma de accesorii îngropate individual, sau de linii de lumina, în funcție de forma sau natura cu care reflectă sursa, respectiv sugerarea liniilor fluorescente sau sugerarea cercurilor în funcție de tipul de lampă ales.
Este important ca proiectantul sistemului de iluminat să coordoneaze activitatea sa cu cea a structuristului, pentru a se asigura că noțiunile de proiectare a arhitectului sunt atinse. Este la fel de important ca proiectantul sistemului de iluminat să coordoneze activitatea sa cu cea a inginerului de instalații, responsabil pentru țevi și tubulatură.
O problemă deja identificată, cu privire la luminile de nișă, stabilite într-un plafon suspendat este cea a contrastului de luminozitate. Problema este agravată de necesitatea de a depăși problema strălucirii și problemele asociate de a lucra cu ecrane VDU prin utilizarea sistemelor louvre de luminozitate scăzută.
O soluție este cea de a oferi lumina în sus în zona plafonului, dar acest lucru nu este întotdeauna practic. O alternativă este de a contura plafonul pentru nevoile de servicii sau ale structurii, lăsând zonele centrale, în fiecare gol de care pot fi suspendate liniile de iluminat în jos, pentru a furniza principalul iluminat pe timp de noapte pentru constructii.
3.2 Structura ca lumina de amenajare
Într-un anumit sens, lumina de amenajare este opusă ascunderii spatelui elementelor secundare ale structurii, structura în sine este proiectata pentru a controla lumina devinind ea însăși element în montarea luminii.
Există numeroase exemple din istorie a structurilor proiectate pentru a controla admiterea luminii zilei, ca de exemplu golfuri laterale la Zwiefalten Abbey care limitează punctul de vedere al ansamblului, în scopul de a elimina în același timp orbirea din timpul zilei.
Acesta este un exemplu de lumină a zilei venită din lateral, dar multe dintre bisericile în stil baroc din sudul Germaniei foloseau construcția bisericii pentru a reflecta lumina în timp ce interiorul ascundea sursa de lumina zilei.
În timp ce acest lucru se aplică în general, în cazul utilizării luminii naturale, aceasta poate fi aplicată în anumite condiții, spre exemplu la utilizarea surselor artificiale, vezi stilul domului de la Citroën-Velizy, unde bolta întregii cupole este indirect luminată de sistemele de iluminat artificial din jurul marginilor; cupola în sine, atunci ar putea fi considerată ca accesoriu de lumină.
3.3 Coordonarea structurii cu elementele de iluminat
Echipamente de iluminat vor fi, în general, asociate cu formele de construire a structurii, dacă acestea sunt elemente primare cum ar fi pereți, pardoseli și acoperișuri sau elemente secundare, cum ar fi plafoanele suspendate, partiții sau elemente încorporate în mobilier.
Este necesar să se aplice o abordare diferită pentru fiecare element. Corpurile de iluminat sunt fabricate la toleranțe aproape asemănătoare cu procesele fabricării structurilor secundare, în timp ce structura primară este pe bază artizanală (beton și cărămida). În aceste condiții, este înțelept să se bazeze pe o relație strânsă între montarea corpurilor de iluminat și pe sprijinul lor structural. Un aranjament care permite un anumit grad de diversitate structurală ar fi mai potrivit.
Un alt factor care afectează relația clădire-sistem de iluminat este durata de viață relativă a corpurilor de iluminat, comparativ cu cea a unei clădiri. Corpurile de iluminat sunt adesea înlocuite pentru a satisface îmbunătățirile tehnologiei de iluminare, pentru modificările aduse construcției sau pentru că o dictează moda. O relație strâns legată cu structura permite ca modificările să fie mai ușor de realizat.
În situația structurilor secundare, în cazul în care accesoriile au fost coordonate pentru a deveni o parte din tavan, de perete sau mobilier, este probabil că ambele vor fi înlocuite înainte ca durata de viață a clădirii să fie încheiată.
3.4 Integritatea structurală și claritatea
Lumina poate modifica percepția asupra structurii, poate exprima greutate, o poate fragmenta, sau într-adevăr, o poate face să dispară cu totul, caz în care arhitectul ar trebui să fie conștient de puterea luminii asupra impresiei pe care dorește să o creeze. Aceasta nu ar trebui să fie realizată accidental, ci prin înțelegerea reciprocă dintre arhitect și proiectantul sistemului de iluminat.
Luând un perete ca exemplu, un set de fotografii ilustreaza următoarele moduri diferite în care sursele de lumină pot fi legate la suprafață și unele dintre varietățile de efecte obținute.
Ar fi imposibil a se ilustra toate elementele structurale diferite dintr-o clădire și modul în care lumina poate fi folosită pentru a se asigura integritatea și claritatea, acest lucru nici nu este ceva ce poate fi reunit într-o carte, mai degrabă aceasta este ceva ce arhitectul învață din proprie experiență și mai ales prin observație.
Ce este sigur este că, pentru a lua deciziile corecte arhitectul ar trebui să înțeleagă modul în care lumina poate îmbunătăți sau distruge calitatea vizuală a structurii sale.
CAPITOLUL 4 – Percepția clădirii în timpul nopții
Cladirile scăldate în lumină pe timp de noapte au un impact puternic asupra privitorului, lumina reliefează și subliniază detaliile arhitecturale. Iluminatul fațadei trimite către ochi imagini vizibile, creând pe timpul nopții un adevărat spectacol de lumina și culoare.
Proiectoarele frontale folosite pe timpul nopții ajută la modelarea clădirii care adăpostește un muzeu și care de cele mai multe ori ea însăsi este o bijuterie arhitecturală.
4.1 Iluminatul de fațadă
Lumina poate face orice acumulare de forme un adevărat spectacol pentru ochi. Combinand acest lucru cu o arhitectură fascinantă, de calitate, face ca un iluminat al fațadei bine planificat să aduca clădirea la viață și în același timp sa îmbunătățeasca valoarea vizuala a zonei din jurul ei.
Iluminarea întregii clădiri are un impact cu rază lungă, fascicolele de lumină valorifică și subliniază detaliile arhitecturale, făcându-le mai impunătore.
Detaliile arhitecturale imbunatatesc prezența clădirii pentru trecători. În cazurile în care principala direcție a structurii și directia de iluminare nu sunt identice, imaginea creata de catre jocul dintre lumină și întuneric ofera un efect de tridimensional : un unghi de aproximativ 60 de grade față de direcția de vizualizare este potrivit pentru o fatada relativ simpla; pentru fatade mai detaliate sau ornate, unghiul folosit poate fi mult mai mic.
De obicei folosirea proiectoarelor presupune ca acestea să nu fie instalate prea aproape de clădire pentru a se evita crearea unor umbre adânci, cu un contrast puternic excesiv. Grinzile nu ar trebui să prinse în cadrul acestui tip de iluminat deoarece ar creea umbre problematice .
Proiectoarele care au o rază lungă de acțiune ar trebui să fie poziționate la un nivel mai ridicat și montate cât mai discret posibil.
Lămpile cu vapori de sodiu de înaltă presiune scot în evidența caracterul de culori calde și reale pentru suprafețe cu un aspect rece, folosirea lămpilor cu halogen fiind una din soluțiile de iluminat adecvate.
Iluminarea este deasemenea posibilă cu ajutorul unor aplice in perete. Acestea vor fi integrate în fațada astfel incat proiectoarele de la nivelul solului să fie pozitionate direct în fața lor , cele doua conuri de lumina intersectandu-se.
Lumina poate să transforme fatada în ochi privitorului, îmbunătățind imaginea clădirii și oferindui acesteia o calitate unica și specială.
Iluminarea ideala este determinată de către culoare și, prin urmare, de catre reflexia clădirii iluminate, precum și de luminozitatea mediului ambient. În situația în care clădirea este mai întunecată și împrejurimile sunt mai luminoase se presupune folosirea unui iluminat mai intens al cladirii pentru a balansa contrastul.
Alternativele la iluminatul clasic sunt prezentate de către iluminatul prin sisteme cu fibre optice și LED, cu care fațadele sau părți ale acestora pot fi scăldate într-o lumină vie care poate aduce și o schimbare dinamica a culoarii.
O altă posibilitate este folosirea proiectoarelor de imagine pe fatada sau chiar folosirea iluminatului interior pentru a crea o imagine exterioara inedita.
Alte forme de iluminare
Iluminatul fațadei este în mod normal un element de design discret. Cu toate acestea, iluminatul este foarte des folosit drept un semnal vizual, de exemplu numele muzeului scris pe exteriorul clădirii sau pe o alta suprafata cu litere luminoase. Acest lucru trebuie să fie atent planificat pentru a obține efectul dorit. Orice element de iluminarea suplimentară si semnalizarile de nocturnă, cum ar fi steagurile sau bannerele, trebuie să fie în coordanță cu planul general al iluminatului fațadei.
În alte zone adiacente muzeului spectacolul poate să continue sau sa creeze o nouă atmosfera prin folosirea cadrului natural. Acest lucru ar consta in iluminarea copacilor, al altor plante și al elementelor de relief. Normele care trebuiesc respectate aici sunt aceleași ca și pentru iluminatul de exterior.
În cazul în care fațada este și ea iluminata aceste lumini secundare ar trebui să fie directionate numai pe plante aflate la o distanța mai mare de clădire pentru a nu se suprapune.
CAPITOLUL 5 – Studii de Caz
5.1 Centrul de Sculptura din Nasher
Centrul de Scluptura din Nasher contine o colecție magnifica de sculptură și artă tridimensională prezentata în cadrul unei galerii interioare și a unei grădini magnifice.
Arhitectura și natura par să îmbrățișeze lucrările expuse.
Renzo Piano a proiectat un spațiu central de cca. 5100 de metri patrati, și patru hectare de grădină. Scopul acestui centrului este de a avea un loc durabil care va permite colecționarea operelor de artă, în modul acesta Centerul Nasher va trăi veșnic. Prin utilizarea elementelor arhitecturale din piatră naturală, Centrul de Scluptura din Nasher atinge cu siguranța un sentiment „Zen”, contrastand foarte mult cu "graba și agitația" din centrul orasului Dallas. Grădina radiază deasemenea calm și pace, ajutând vizitatorii să se conecteze cu spațiul natural.
Arhitectura și iluminatul sunt elementele prin care Centrul Nasher invita privitorul să experimenteze exponatele și arta. Utilizarea luminii naturale are un efect semnificativ asupra vizitatorului, evocand o emoție, un calm Zen în cadrul acestui spațiu.
Lumina naturala este dificil de încorporat într-un astfel de spațiu din cauza imprevizibilității vremii, a modificărilor climatice pe timpul iernii, a razelor soarelui de vară sau a unui cer acoperit de nori. Toți acești factori emit diferite niveluri de culoare și lumină care ne pot influența perceptia asupra acestui spațiu.
Renzo a efectuat studii de iluminat pentru a evalua diferitele condiții naturale astfel încât sa înțeleaga cum poate compensa pentru aceste diferențe. Crearea unui "plafon de sticlă", cu un cadru de aluminiu special este caracteristica arhitecturală care defineste experiența în cadrul muzeului.
Bazându-se pe conceptul de" muzeu fără acoperiș, " tavanul boltit al clădirii are geamuri delicate suspendate deasupra coastei de oțel înguste și susținute de tije subțiri din oțel inoxidabil. Dispozitivul de protecție solară este din aluminiu turnat, special conceput pentru acest proiect. Geamul permite luminii naturale să fie controlatate pentru a fi filtrata în galerii, eliminând nevoia de iluminare artificială o mare parte a timpului. Tavanul de sticlă permite o baie de lumină în interiorul muzeului. Chiar dacă nivelul de lumina exterior este foarte mare, sentimentul de orbire nu este prezent, acest lucru creaza of atmosfera foarte liniștitoare și relaxanta pentru ca oaspeții sa poata să interacționeze în cadrul acestui spațiu.
Spațiul invită vizitatorii să trăiască operele de artă expuse. Datorită prezenței luminii naturale și a decorului simplu, sculpturile sunt accentuate și bine reliefate. În plus pe lângă tavanul transparent sunt prezenți pereții cortină din sticlă amplasați în partea de nord și în partea de sud a muzeului. Pereții din est și vest sunt din travertin alb, italian, cu un finisaj mat. Aceste galerii au avut o gama de iluminare de la 1614 lux la 860 lux.
Jocul dintre lumina artificială și cea naturală este evidentiat cu ajutorul diferitelor niveluri de lumină în ambele galerii.
În Galeria 1 , plafonul de sticlă și pereții cortina de sticlă oferă cea mai mare cantitate de lumină pentru operele de artă expuse.
În funcție de locul în care este pozitionată opera de arta, nivelurile de lumină fluctuiază din cauza luminii zilei care este sursa primară pentru evidențierea locului.
În schimb, în Galeria 2, lumina artificială contribuie nivelurile de lumina naturala inundand întreg spatiul. Cele mai mari corpuri de iluminat sunt direct legate de pereții de est și de vest iar cortina de sticlăa permite luminii zilei să inunde tot spațiul.
Chiar dacă opera de arta din mijlocul Galerie 2 are un nivel de lumină naturala mai mic, lumina artificială evidențiază suprafețele creand un efect vizual spectaculos pentru privitor, fiind bine elaborate pentru fiecare sculptură.
Suprafețele verticale au un nivel de lumină foarte scăzut pentru a dramatiza momentul.
În concluzie, Centrul de Scluptura din Nasher este un spațiu de tip galerie, dinamic, poziționat în inima Dallasului, cu o arhitectură și sculptură de inspiratie Zen. Grădina este unică, proiectată pentru ca vizitatorul să interacționeze cu natura și arta. Privitorul este ajutat de un ghid de informații, care intrigă privitorul, invitandu-l să interacționeze cu arta și cu intenția artistului.
Placutele cu informatii conduc vizitatorul la fiecare piesă de-a lungul grădinii. Traseul promovează, deasemenea, varietatea de opțiuni în care privitorului dorește să reflecte, să se conecteze la experiența artistica.
Inspirația fiecarui artist, fundalul istoric și citatele personale sunt elemente care captiveaza privitorul și îmbogățesc experiența.
5.2 Muzeul de Istorie din Texas „Bob Bullock”
Muzeul de Istorie din Texas „Bob Bullock” este un muzeu care prezintă povestea și istoria statului Texas.
E. Verner Johnson si asociatii sai au proiectat un muzeu interactiv, experimental, care spune povestea într-o formă narativă a statului Texas. Muzeul stabilește încă de la intrare un ton dramatic, intim. Clădirea are trei etaje, nivelurile de lumină fiind foarte mici de-a lungul muzeului.
Decorul explică și completează fiecare exponat, în timp ce iluminatul subliniază aspectele dramatice din cadrul expoziției.
Paleta de culori este în tonuri simple, naturale de verde, albastru inchis si maro.
Muzeul de Istorie Texas State Bob Bullock vizează toate vârstele și dorește să ofere o experiență unică, făcand un periplu prin istoria statului Texas.
Primul etaj descrie ținutul înainte ca Texasul să devină un stat.
Mai multe tehnici de iluminare furnizează dimensiunea acestor exponate. Lumina este o fuziune de pete care marcheaza calea, cutii joase și benzi de fibra optica, fiind foarte discreta astfel incat vizitatorii să se simtă confortabil. Diferitele niveluri de lumină sunt folosite pentru a crea efectul de mișcare de-a lungul la primului etaj. Zona de cabane și teepee are niveluri de culoare și lumină complet diferite pentru a ilustra sentimentul de confort. Iluminatul prevede o cale pentru vizitaori de a traii fiecare zonă și a face o conexiune psihologica de-a lungul traseului parcurs la primul etaj.
”Construirea identității Lone Star" este tema pentru cel deal doilea etaj. Acest etaj este mult mai interactiv și este definit de posibilitatea de a te mișca printre exponate. ”Construirea identității Lone Star" a fost o expozitie în miscare pictata cu o lumina moale estompata care da impresia unui spatiu limitat, a unui mediu controlat similar cu o închisoare. Designul de iluminat creează un sentiment necunoscut înfricoșător și misterios. ”Natiunea devine un stat" este o expoziție care reprezintă un vas cu aburi. Stratificarea luminii este în contrast cu reflexia și spoturile de pe elementele steamboat-ului. Rătăcind printre exponate, decorul și iluminarea descriu fiecare scenă, acest lucru având un impact direct asupra vizitatorilor forțandui sa simpta istoria.
„Teatrul Centennial" reprezintă un teatru vechi, clădit în jurul anilor 1930. În cadrul acestui spațiu doar coloanele sunt spălate de către proiectoare, acestea fiind singurele surse de lumină în spațiu.
Adaptarea luminii este și o problemă de siguranță. Odată ce ochii se adaptează cu diferenta de nivel de lumină, accentul este pus pe informațiile istorice.
În cele din urmă, etajul al treilea este "Crearea Oportunitaților.”
Aceste exponate prezintă diferitele tipuri de comerț și modul în care orașele au înflorit nu numai în Texas dar și în Statele Unite ale Americii. Fiecare zonă are cerințe de iluminat speciale datorită varietății de artefacte expuse. Zonele istorice prezentate variază de la un panou de control NASA la o scenă în care este prezentată viața la fermă, la tancurile de petrol. „Teatrul Oil Tank" prezintă modul în care industria petrolieră a schimbat Texasul.
Teatrul are niveluri foarte scăzute de lumină cu spoturi pe pompele de semnalizare și de gaze care sugereaza istoria extragerii de petrol din Texas. În fundal, pe mai multe televizoare, ruleaza un film care completează experiența educationala care ajuta vizitatorii sa înțeleaga „Texas Oil”. Iluminatul este eficient și clar deoarece oaspeții trebuie să se concentreze pe povestea petrolului.
În "Texas și Natiunea," lumina este consistenta. Sunt expuse și artefacte care au fost puse la o scara mult mai mare, comparativ cu alte zone ale muzeului. Iluminatul nu are efectul de orbire sau umbre dramatice.
Un alt domeniu de la etajul al treilea este "Land of Opportunity", care afișează momente din istoria imigranților și a diferitelor influențe culturale în Texas. Aici exista un ecran care este realizat din segmente verticale, suprafețe cu pete înguste de culoare care subliniaza fotografii și diverse informații. Nivelurile diferite de lumina si de stratificare de lumina ofera acestui displai o ierarhie a importanței informațiilor. Designul de iluminat este componenta esențială a acestui afișaj, deoarece direcționează ochiul să urmeze un traseu prestabilit.
5.3 Muzeul de Arta din San Antonio
Muzeul de Arta din San Antonio a transformat fost clădire „Lone Star Brewery” pentru a găzdui o varietate de opere de artă din toate culturile din cele mai vechi timpuri pană în prezent. Unicitatea Colecției este faptul că conține artefacte pre-columbiene, egiptene, din Asia și nu în ultimul rand artefacte europene. Muzeul de Arta din San Antonio are peste 5100 de metri patrati, repartizați pe patru niveluri. Estetica generală a muzeului a fost de a crea o experienta unică prin combinarea elementelor specifice unei fabrici de bere cu artefacte culturale și istorice. Zonele sunt împărțite pe culturi și civilizații. Fiecare civilizație diferită este reprezentată de o culoare distinctă. Designul de iluminat a fost adaptat individual la fiecare zonă.
Unele exponate sunt dotate cu niveluri foarte scăzute de lumină pentru a obține un efect dramatic. În contrast, lumina soarelui contribuie la sentimentul și starea de spirit a zonei.
Expoziția Pre-Columbiană este similară cu o stare de calm din cauza pereților cortina de sticlă, care emit niveluri ridicate de lumină naturala.
În interiorul casetelor de afișare, sistemul de iluminat îți creează impresia că artefactele par să prindă viață. Chiar dacă nivelurile de lumină sunt mari fiind completate cu lumina zilei, zona este intrigantă și în același timp primitoare pentru vizitatori. Paleta de proiectare a iluminatului este armonizată cu paleta de culoare cu scopul de a crea mișcare printre exponatele din cadrul Muzeul de Arta din San Antonio.
La intrare exista un simplu coridor lung, cu un acoperiș cu bolta care conectează zona egipteana de sala de sculptură greceasca și romana. O sculptură dramatică în fața unui zid roșu intens atrage interesele vizitatorilor si ii cheama să treacă prin zona egipteana pentru a vedea mai mult. Iluminatul joacă un rol critic în sala de sculptură grecească și romană. Ferestrele tip lucarnă oferă din plin lumina naturala.
Zona are un iluminat moale, dramatic, accentul fiind pus pe sculpturi. Orbirea este un aspect negativ al acestei camere datorită suprafeței lucioase de pe pardoseală și a luminilor care bat în jos. Utilizarea de culori neutre în decor contribuie la strălucirea impresionantă a sculpturilor din cameră.
La etajul al doilea, iluminatul cu proiectoare este elementul unic care are un impact direct asupra experienței expoziției. Nivelurile de lumină sunt foarte mici. Decorul este din lemn iar finisajele au tonuri întunecate. Aceste tonuri contribuie la interacțiunea misteriosă și intrigantă cu artefactele afișate. Odată ce ochii se adapteze la nivelurile joase de lumină, casetele de afișare și afisajele prezentate prind viață. Ochiul se concentrează pe detaliile artefactelor mai mult decât pe cele ale camerei. Iluminatul creează, deasemenea, o stare de spirit liniștitoare care incurajeaza explorarea. Există, multe afisaje interactive, care permit oaspeților să se refere la culturile asiatice.
Etajul al treilea are elemente de afișare curbilinii și combinații de lumina naturala cu iluminarea artificială. Designul de iluminat este simplu, cu lumini la înălțime plasate direct peste artefacte. Mai multe exponate au platforme curbate pentru a emula modul în care civilizațiile au fost conectate prin mediul acvatic. Afișajele sunt de diferite înălțimi și proporții generand o stimulare vizuala. Muzeul de Arta din San Antonio este "dedicat exclusiv pentru promovarea misiunii sale de a promova o înțelegere mai profundă a culturi, valori și tradiții umane prin afișarea și interpretarea lucrari de arta din toate culturile și perioadele".Muzeul este plin de viață lucru care reiese din modul în care sunt afișate artefactele. Designul de iluminat confera identitate fiecărui exponat și distinge zona diferit cu niveluri de culoare și lumină.
5.4 Muzeul de Artă Modernă din Fort Worth
Muzeul de Arta Moderna din Fort Worth este o clădire iconica nu numai pentru orașul Forth Worth, ci și pentru întreaga comunitate de artă contemporană. Tadao Ando a creat o galerie cu un spațiu generos de 4900 de metri pătrați, cu un design modular care este interconectat într-un mod care imbina viața și cu arta. Misiunea muzeului este "colectarea, prezentarea, interpretarea, dezvoltare internațională a artei în perioada celui de-al doilea război mondial, în mass-media precum și crearea unui mediu primitor și obținerea aprecierii publicului.” Colectia permanenta a muzeului cuprinde 3.000 de lucrări. Fiecare aspect al muzeului demonstrează legătura publicului cu arta moderna.
Odată ajunși lobby-ul principal, un element decorational cu apă surprinde fiecare oaspete. Acest obiect decorational nu poate fi vazut din exteriorul clădirii. Arhitectura spatiului atrage automat publicul în acest spațiu și creează o dorință de a cunoaște mai multe despre ceea ce muzeul poate conține. Un coridor lung separă muzeul in zone publice și private. Arhitectura și iluminatul direcționează oaspeții spre zona publică. Partea dreapta conține birourile personalului necesare pentru desfășurarea operațiunilor din muzeu.
În partea stângă a muzeului este zona publică. În această zonă, există un magazin de cadouri, galeriile principale, și o cafenea. Recepția este plasată strategic în mijlocul coridorului principal oferind un acces facil. Semnele și serviciile pentru oaspeți sunt vizibile fără efort pentru vizitatori. Elementele arhitecturale contribuie la experiența muzeului. Elementul cu apă, lumină naturală, și diversitatea bogata materialelor sporesc sentimentul de echilibru al spațiului. Apa poate fi vazuta doar prin peretele mare cortina din sticlă. In plus fata de apa pereții albi sunt in contrast cu arhitectura și arta expusa fără sa domine spațiul. Alte materiale precum betonul, granitul, lemnul, otelul si sticla, sporesc atmosfera calda si completează interacțiunea cu arta. Planul muzeului este un design modular simplificat în care fiecare cameră se varsă în spațiul următor.
Muzeul are doua etaje.
Coridorul principal este similar în cadrul ambelor etaje. Ajuta la găsirea drumului prin muzeu.
Primul etaj este rezervat în special pentru colectia permanentă.
Al doilea etaj are o expozitie specială temporara. De la intrarea în muzeu, există un coridor principal care leaga fiecare dintre multitudinea de spatii mai mici. Aceste spatii unt mai închise pentru a crea o experiență mult mai intima. Astfel se creează un sentiment de călătorie pașnic, lin, similar cu fluxul apei.
Arhitectura interioară este impartita in spatii mai mici pentru piese unice astfel încât vizitatorii vor avea reflecție personală cu arta. Alte aspecte fascinante de proiectare ale muzeului sunt camerele mari care permit luminii naturale sa curga în interior.
Stratificarea lumină naturală și artificială subliniază volumul spațiului și dramatizează opera de arta. Aceste spații pot fi vizualizate atât din primul cat și al doilea etaj.
Muzeul de Arta Moderna din Fort Worth este o experiența exclusiva, unica care permite interacțiunea vizitatorului cu o varietate de mass-media. Designul arhitectural îmbunătățește interacțiunea cu fiecare piesă de artă. Modul unic în care galeria este imparita spatial conduce vizitatorii spre o reflecție personală cu anumite capodopere preferate. Muzeul de Artă Modernă din Fort Worth aduce o nouă experiență pentru conceptul de muzee de artă și modul în care acesta interacțiuneaza cu oamenii. Designul arhitectural și colecția de artă diversa creaza un mediu de apreciere pentru artă care face parte din viața de zi cu zi.
CONCLUZIE
„A vedea lumina este o metaphora pentru trecerea invizibiluiui în vizibil , sau de a vedea lucrurile într-o forma definita care tine tot ce exista împreuna dar ea insasi nu are calități sensibile” – Cathryn Vasseleu , Textures of Light
Scopul acestei lucrări a fost acela de a identifica toate elementele esențiale legate de iluminat pe care un arhitect în contextul contemporan trebuie să le ia în calcul încă de la începutul fazei de concept fie a proiectarii unui nou muzeu ori a remodelarii unui spațiu muzeal existent. Aceste elemente sunt necesare pentru a creea un sistem de iluminat adecvat, care să pună în valoare elementele de arhitectură interioare și exterioare ale clădirii dar cel mai important sa poată scoate în evidenta toate aspectele exponatelor realizand astfel o adevărată experiența vizuala pentru vizitatori.
La fel de important este ca arhitectul sa nu uite niciodată de micul război dus împotriva actiunii de degradare pe care o au photonii asupra exponatelor. Prezervarea artifactelor fiind la fel de necesara ca prezentarea acestora.
Arhitectul trebuie să propună, în cadrul solutiei create, mai mult decât eliminarea efectelor negative care pot fi cauzate de către lumina asupra exponatelor, el trebuie să garanteze că modul în care clădirea pe care o realizeaza este iluminată are un impact pozitiv asupra psihicului și al emoțiilor vizitatorilor. Acest balans intre degradare și prezentare fiind baza pe care întregul domeniu al iluminarii muzeelor se bazează.
Din prisma tuturor avantajelor discutate în cadrul acestei lucrari, și mai ales în cadrul contextului socio-politic current care pune un mare accent pe folosirea unor soluții ecologice, valorificarea luminii naturale a devenit o necesitate pentru proiectarea oricarui tip de clădire, fapt care trebuie aplicat acum și în cadrul programului arhitectural de muzeu. Relația dintre iluminarea naturala și cea artificială, integrarea lor cu materialele de construcție folosite și cu structura clădirii, sunt elemente de proiectare care trebuiesc reconsiderate, în mod reiterativ, pe măsură ce proiectul evolueaza către forma sa finala.
În mod evident, tipul de muzeu este cel care determină cantitatea de lumină necesară și modul în care aceasta poate picta spatiile. Deși este esențial ca sistemul de iluminat ales să satisfacă nevoile vizuale și de prezervare ale tipului de muzeu care își va desfasura activitatea in clădire, acesta trebuie să folosească energia într-un mod cât mai efficient și în concordanta cu noile cerinte de natura ecologica.
NOTIUNI DE BAZA ALE LUMINII – DEFINITII TERMENI
Radiatia vizibila totalitatea radiațiilor electromagnetice care au lungimea de undă cuprinsă între 400— 760 nm, ele putand fi percepute de către ochiul uman.
Definind radiatia ca o emisie sau propagare de energie sub forma de unde electromagnetice, aceasta poate fi monocromatica sau complexa.
Radiatia monocromatica este radiatia corespunzatoare unui domeniu extrem de ingust din campul radiatiilor vizibile, definit prin indicarea unei singure lungimi de unda.
Radiatia complexa este radiatia compusa din mai multe radiatii electromagnetice caracterizate de valori ale lungimii de unda care apartin unui interval. Compozitia unei radiatii complexe este indicata de spectrul sau, adica de continutul de radiatii monocromatice. In domeniul radiatiilor vizibile, radiatii emise pe lungimi de unda diferite produc diferite senzatii de culoare, astfel incat spectrul vizibil se imparte in sapte zone, fiecare zona corespunzand unei anumite culori.
Viziunea si perceptia culorilor
Se considerǎ cǎ ochiul uman este capabil de a diferenția aproximativ 15.000 de culori diferite, cu o oarecare variabilitate, în funcție de vârsta cât și de la un individ la altul. Persoanele care lucreazâ cu culori – picturǎ, industria textilǎ, imprimerieetc, – mǎresc capacitatea lor de a diferenția culorile. Este cunoscut cǎ vanzatorii de țesǎturi pot diferenția peste 100 nuanțe de negru. Culorile pot exista numai cand trei componente sunt prezente: un observator, un obiect si o lumina. Trebuie sa tinem seama totusi ca lumina alba pura este perceputa ca fara culoare si continand toate culorile din spectrul vizual. Cand lumina alba loveste un obiect, el blocheaza selectiv cateva culori si reflecta restul care au mai ramas; numai culorile reflectate ofera senzatia observatorului de culoare. Toate culorile din natura sunt produse prin combinarea celor 3 culori primare, ori prin procese aditive sau subtractive. Procesele aditive creeaza culori prin adaugarea de lumina la un fundal negru, pe cand procesele substractive folosesc pigmenti sau opresc selectiv lumina alba. O intelegere a fiecaruia din aceste procese creeaza bazele pentru intelegerea reproducerii culorii.
Producerea radiatiilor luminoase
Radiatiile luminoase se pot obtine prin doua procedee fizice:
– ca urmare a unui efect termic;
– agitatie moleculara, care se poate realiza prin descarcare in gaze sau prin inductie.
Producerea radiatiilor luminoase pe cale termica deși în scădere este înca cea mai populară metoda de iluminat. Cele trei procedee terimce de obtinere a radiatiilor in domeniul vizibil sunt:
– transmiterea unui curent electric printr-un element conductor (filament), care poate provoca incalzirea sa pana la incandescenta;
– incalzirea unui corp;
– toate corpurile a caror temperatura este diferita de zero absolut emit radiatii pe diferite lungimi de unda (monocrome).
Marimi si unitati de masura fotometrice :
Intensitatea luminoasa : simbol ( I ) – mărime fundamentala – unitate de măsura candela ( Cd )
Flux luminos : simbol ( θ ) – θ=IR – luxmen ( lm ) – 1lm=1Cd*sr
Iluminare : simbol ( E ) – E=θ/S – lux ( lx ) – 1lx=1lm/m2
Cantitatea de lumina : simbol ( Q ) – Q=θt – lumensecunda ( lm*s )
Eficacitatea luminoasa : simbol ( η ) – η=θ/P – lumen pe watt ( lm/W )
BIBLIOGRAFIE :
Daylighting – Natural Light in Architecture – Derek Phillips
Lighting Design Basics – Mark Karlen, James Benya
MUSEUM LIGHTING – PURE AND SIMPLE – Jack V. Miller and Ruth Ellen Miller
Lights For Art's Sake – Christopher Cuttle
Display and Conservation: The Dilemma of lighting in Museums
Museum Lighting Guidelines 4.0
Light for Art and Culture
Good Lighting for Museums Galleries Etc
Color and Light in the Museum Environment
CIBSE Ghid Iluminat LG8: Londra
WEBOGRAFIE:
http://www.rasfoiesc.com/hobby/arta-cultura/NOTIUNI-FUNDAMENTALE-DE-TEHNIC91.php
http://dexonline.ro/definitie
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Iluminatul In Arhitectura Muzeelor (ID: 151158)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.