Iluminarea Cladirilor de Cult

Iluminarea clădirilor de cult

Toate spațiile ocupate de oameni pentru perioade mai lungi, trebuie illuminate cu suficientă lumină naturală și de asemenea, trebuie asigurată o legătură vizuală adecvată cu exteriorul. Sursele de lumină și radiațiile care produc lumina naturală nu sunt constante. Soarele este sursa primară de lumină pentru iluminarea diurnă, independent de diverse stări atmosferice. Înclinația axei Pământului cu 23,5®, rotația zilnică a Pământului în jurul axei proprii și revoluția anuală a Pământului în jurul soarelui determină pentru orice punct de pe glob o poziție a soarelui în funcție de anotimpuri și momente ale zilei. Razele termice și intensitatea luminii naturale pe suprafața pământului sunt diferite pe parcursul unui an de latitudine, vreme și diversele condiții atmosferice (senin, acoperit, întunecat, parțial înnorat etc). Anul are, în total, 8760 de ore din care durata luminii diurne puternice cuprinde pe parcursul anului în medie cca 4300 de ore. În 2/3 din numarul de ore de lumina diurnă, lumina care ajunge pe pământ este lumină solară mai mult sau mai puțin difuzată, în funcție de condițiile de vreme.

Lumina naturală în spațiile interioare poate fi apreciată în funcție de anumite criterii de calitate și măsuri luate în această privință, cum ar fi reflexia, iluminarea și luminozitatea, redarea culorii, uniformitatea, linii ale spațiului, umbrire și vedere. Pentru aprecierea luminii naturale în spații interioare, se pornește întotdeauna de la iluminarea cerului acoperit (deci radiație difuză). Lumina naturală care cade prin fereastra laterală în spațiul interior este exprimată prin factorul de lumină D (Daylight-Factor) și reprezintă raportul între iluminarea interioară (Ei) și iluminarea exterioară concomitentă (Ee), D=El : Ea x 100% și este exprimată întotdeauna în procente. Factorul de lumină naturală variază în funcție de anotim și anume 5000lux iarna și până la 20000 lux vara, iar iluminarea interioară, în cazul bisericilor este de până la 200lux. Astfel, cu ajutorul formulei putem calcula niște extreme orientative:

D=5000 : 200 x 100% => D=25% iarna

D=25000 : 200 x 100% => D=125% vara

Lăcașurile de cult au adoptat dintotdeauna atât iluminarea laterală cât și cea de sus. Ambele au ca scop un luminat natural optim, controlat și urmăresc să asigure un mediu luminos și echilibrat indiferent de anotimp. În timp ce lumina laterala produce o uniformitate redusa, în cazul supraluminii lucrurile stau altfel. Calitatea luminii din spații interioare provenită din supralumini este determinată, influențată de densitatea luminoasă zenitală, proporțiile spațiului, dimensiunea deschiderilor, factorii de reducție, precum și reflexiile materialelor. Uniformitatea ideală poate fi atinsă dacă distanțele între supralumini corespund înălțimii spațiului, deci sunt într-un raport de 1:1, iar în cazul planșeelor din sticlă, acest raport trebuie să fie de 1:1,5 sau 1:2. Iluminarea maximă pentru fereastra laterală este atinsă doar în proximitatea ferestrei, iar la o supralumină dispusă vertical se înregistrează cea mai redusă iluminare pe planul de referință.

Exemple de configurații de deschidere în supralumină la clădirile de cult:

Interioarele edificiilor de cult necesită o atenție specială, deoarece e de preferat o lumină mai difuză, mai redusă pentru a crea o atmosferă mai intimă, corespunzătoare funcțiunii, dar în același timp să asigure cantitatea necesară de lumină. Pentru îndeplinirea acestor condiții, precum și pentru evitarea orbirii, se recurge la diferite metode de filtrare a luminii prin folosirea unor riflaje în dreptul ferestrelor, utilizarea unor materiale cu suprafețe mate, poziționarea și dimensionarea corectă a golurilor.

Umbrirea este de dorit până la un anumit nivel, pentru a putea diferenția într-un spațiu obiectele și pentru a nu produce un discomfort care ar incomoda activitățile din clădire. Pentru o umbrire plastică în cazul luminii laterale se poate apela la o fațadă multistrat, respectiv în trepte, cu distribuție echilibrată a luminii naturale și de asemenea se recomandă o protecție la orbire aplicată chiar și pe partea de Nord pentru evitarea obririi directe.

Catedrala Notre Dame du Haut

Le Corbusier aduce un aport important în inovarea rezolvarilor iluminării clădirilor de cult, un bun exemplu fiind Catedrala Notre Dame du Haut din Ronchamp. Sub incidența luminii puține sunt obiectele de arhitectură care pot exprima în mod coerent și justifica sintagma propusă de Le Corbusier. Gradienții descompun lumina pe suprafețe în tonuri de gri realizând tranziția de la zonele întunecate la cele luminoase, respectiv de la negru la alb. Secvențialitatea tonurilor gradate au puterea de a crea adâncimea spațială. Astfel, efectele de iluminare sunt semnificativ influențate de distribuția uniformă a luminii percepută gradual în cadrul ansamblului general determinat de elementele constitutive ale acestuia. Ambianța spațială determină diferențierile pronunțate între planurile percepute, evidențiind prim-planul de fundal. În cazul catedralei din Ronchamp, elementele planului principal completează fundalul. Planul secundar de proiecție, nu mai este suportul pe care obiectele prim-planului se proiectează ci el însuși devine suprafața compozițională evidențiată de acestea.

Sursa foto:http://crisanarch.ro/

Limita subtilă stabilită între planurile perceptibile este realizată prin direcționarea abilă a fluxului luminos. Umbrele proprii și umbrele purtate sunt elementele care definesc spațialitatea obiectului reprezentat. Distribuția umbrelor, de cele mai multe ori, urmărește principiile compoziționale distincte. Ansamblul astfel determinat compus din elemente care primesc lumină, au umbra proprie și transferă umbra purtată de la unul la celalalt, transpun elementele unei imagini complexe proiectată la nivelul cerebral individual. Umbra proiectată, sau suprafața aflată sub incidența acesteia, se definește geometric creând spațiu în proximitatea obiectului care o produce.

Determinarea spațialității prin jocul complex al umbrelor generate de fluxul luminos constituie atributul obiectului arhitectural. Jocul determinat de contrastul violent dintre umbră și lumină re-compune spațial câmpul perceptibil. Lumina care crează spațiu este unul dintre atributele elementului cu care operează în mod special Le Corbusier. Lumina este mediată de obiectul arhitectural care și-o asumă, încorporând-o în ansamblul elementelor constitutive. Acesta realizează tranziția subtilă între spațiul interior și spațiul exterior. Peretele exterior constituie elementul structurant vertical care filtrează lumina orientând razele luminoase în interior după un traseu prestabilit. Familiarizat cu tehnica bizantină a direcționării luminii în spațiile de cult dar și cu conformarea geometrică a elementelor de factură clasică (inspirate din cubiculum-ul casei Ceii din Pompei), Le Corbusier (re)compune secvențial elementele spațiului arhitectural. Lumina, instrument de modelare al volumelor, ajută la definirea orientării spațiale a obiectelor. Traforul direcționează fascicolul luminos transformând lumina într-un instrument de compunere (geometrică) spațială.

Sursa foto: http://arhitectura-1906.ro

Lumina concentrată rezultată prin orientarea elementelor arhitecturale ale traforului trasează linii directoare care unifică elementele spațiului interior. Compoziția complexă geometrizată transpune dincolo de senzații un mesaj cu caracter identitar. Percepția spațială a desenului cu lumină rezultat prin contrastul generat de traforul de la Ronchamp evidențiază separarea dintre două lumi: lumea spațială exterioară determinată de prezența luminii și lumea spațială interioară dominată de întuneric, de clarobscur-ul generat de elementul perforat. Întunericul parțial recompune elementele interioare prin accentuarea calității acestora de a absorbi lumina și reflecta luminozitatea proprie. Obiectele primesc pasiv lumina, devenind ele însele surse de lumină. Distincția dintre alb și negru devine oarecum imperceptibilă. Negrul absolut (incertitudinea) este elementul evidențiat de prezența albului intens.

Sursa foto: www.utzonphotos.com

Biserica Luminii din Osaka

Situat într-un colț ascuns, într-o liniștită suburbie rezidențială din Ibaraki, Osaka, acest complex cuprinde două clădiri modeste ce formează un unghi, fiind orientate în acord cu țesutul urban al vecinătăților. Accesul în ansamblu se face indirect în mod intenționat, spre deosebire de majoritatea lăcașelor de cult din vest. Vizitatorii sunt obligați să intre în complex prin partea de nord-est pe o stradă laterală, ce îi conduce printr-o curte într-un colț al bisericii, aproape de casa preotului, ajungând astfel în partea din spate a edificiului. De acolo se intră într-o piațetă mică ce conține o bancă circulară, de unde se face accesul spre biserică sau spre capelă.

Bazată pe elemente simple, cum ar fi prisma dreptunghiulară și intersecțiile de planuri, Ando a modelat biserica folosind lumina și spațiul. Biserica principală are 6x6x18 m și este intersectată pe o laterală de un perele rotit cu 15˚ față de axul principal al navei. Meritul lui Ando nu constă numai în introducerea acestui element de oblic, care aduce dinamism în seninul spațiu ortogonal al naosului, ci și în faptul că îl separă pe acesta cu câțiva centrimeti față de acoperiș, fapt care permite luminii a intra orizontal, dăndu-i acestuia din urmă impresia că plutește în aer. De asemenea, acest perete diagonală conține un ecran glisant de 1,60 x 5,35 m din sticlă și poarta de acces la încăpere, ca într-un Shoji tradițional japonez. În spatele altarului există o decupătură în formă de cruce, ce umple spatiul interior cu puterea și energia luminii.Lumina este singurul element natural care intră înăuntru ca întruchipare a caracterului divin ce invadează întunericul profan.

Sursa foto:natureobservationtower.weebly.com

Clădirea, construită din beton, a renunțat la orice ornament în favoarea spiritualității pe care o oferă lumina, sporindu-i sacralitatea. Datorită bugetului redus, la scurt timp după construcție, biserica principală nu a avut elemente speciale afară de pereții de beton și deschiderile calculate și probabil din această cauză și faptul că biserica transmite astfel de puternic sentiment de spiritualitate.

Scândurile și celelalte părți ale cofrajului utilizate în timpul constructiei au fost reutilizate pentru podeaua și băncile din interiorul bisericii, finisate cu un strat de ulei negru, armonizându-se cu caracterul auster și minimal al locului. Mobilierul și severitatea ambientului sumbru care îl adăpostește, combinat cu performanța plină de viață și în continuă schimbare a luminii și umbrii, reușesc să ofere stres și intensitate, împreună cu puritate și liniște, care este, în sine, esența spiritualității pe care acest spațiu o transmite.

În capela mică adiacentă bisericii principale (1997), Ando repetă tema cutiei traversate de un plan oblic, ușor detașat de acoperiș. Dar de această dată, capela nu mai include o deschidere în formă de cruce, ci o fantă în acoperiș prin care lumina scaldă peretele gol al altarului. În ciuda simplității sale, planul oblic, peretele și luminatorul sunt asamblate într-o coregrafie spectaculoasă de forme, suprafețe și tonuri.

Natura este întotdeauna o referință în arhitectura tradițională japoneză. Astfel și fluiditatea relației dintre interior și exterior. La intrarea în capelă și privind spre dreapta, o fereastră lungă relevă o alegorie simplă la cruce, odihnindu-se pe verdeață și apă. Prezența naturii, redusă la elementul de luminii, are un caracter extrem de abstract și răspunzând acestei abstractizări, o arhitectură pură crește zilnic cu trecerea timpului. Cele câteva, dar precise goluri, intensfică strălucirea luminii pe fundalul întunecat. Smerenia materialelor (beton dur, metal și sticlă), a mobilierului, poezia geometriei intensificată de dramatismul luminii, oferă o experiență deosebită de frumusete și spiritualitate. Tadao Ando își demonstrează încă o dată măiestria în această clădire simplă, realizând o unitate perfectă de materie și spirit, reflectând esența Creștinismului, dar exprimând-o prin simplitatea Budismului.

Church of Seed

Biserica este situată pe Muntele Distict Scenery, unul dintre cei șapte munți celebri din China. Deși există diferite tipuri de temple budiste și taotiste, elementele religiei occidentale nu au fost găsite încă. Pe lângă dezvoltarea de locuințe private, clientul acestui proiect intenționa să dezvolte și o mică biserică pentru oamenii satului din împrejurimi, cu scopul de a lărgi spectrul culturii religioase. Această biserică nu se doveadea a fi doar un spațiu de meditație pentru creștini, ci și un loc de recreare și întâlnire pentru oamenii din jur. Mesajul culturii religioase este comunicat subtil prin intermediul jocului de lumină și umbră pe care îl are această arhitectură.

Sursa foto: thisispaper.com

Situată în frumosul peisaj al muntelui Luofu, biserica are o suprafață de 280 mp și poate găzdui 60 de persoane. Conceptul a fost inspirat de fomra unei seminte- o metaforiă celebră în poveștile evanghelice. O linie curbă urmaza conturul unei semințe și marchează elemenetul de perete de închidere. Curba este apoi împărțită în trei părti și astfel se formează trei intrări : peretele de sud-est are o deschidere în formă de cruce, care reprezintă lumina principală pentru încăpere, aceasta introduce dimineața soarele în interior, peretele de vest este solid și blochează soarele de după-amiază, perete dinspre nord este îngroșat pentru a facilita corpurile de serviciu..

© Fai Au © Fai Au

Terasa circulară de pe acoperiș are o formă ascendentă și ajută difuzând lumini din partea de nord în interior , printr- o de creștere de înălțime de la 3 la 12 metri, de la intrarea principală spre spațiul de închinare. Vizitatorii pot merge până la terasa de pe acoperiș pas cu pas , ajungând la un punct de observație și se pot bucura de vederea de peisaj.

© Iwan Baan © Iwan Baan

Ferestrele și ușile sunt transparente aducând peisajul și jocul de lumină din exterior în interior, mobilierul din bambus este realizat manual de catre localnicii fermieri. Prezența bisericii este un simbol umil și aproape de viața satului.

O deschidere mare în formă de cruce pe coasta de sud-est atrage lumina soarelui moale dimineața, în timp ce peretele solid dinspre vest oprește efectul de orbire după-amiaza.

Bruder klaus chapel

Totul a început ca o schiță, în cele din urmă a evoluat pentru a deveni un punct de reper pentru un proiect foarte elegant într-un peisaju natural din Germania. Designul a fost construit de către fermierii locali care au dorit să-și onoreze sfântul lor patron, Bruder Klaus din secolul al 15-lea.

© Samuel Ludwig www.samueltludwig.com

Se poate argumenta că cele mai interesante aspecte ale bisericii se găsesc în metodele de construcție, ea a fost construită din 112 de trunchiuri de copaci. La finalizarea cadrului, au fost turnate straturi de beton și agatăte deasupra suprafeței existente, fiecare în jurul valorii de 50cm grosime. Când betonul de la toate cele 24 de straturi s- a stabilit, ramei de lemn i-a fost dată foc, lăsând în urmă o cavitate scobită, înnegrită și pereți carbonizați.

Sursa foto:www.samueltludwig.com

Suprafața unică de acoperire a interiorului este echilibrată de un etaj de plumb topit. Spațiul este direcționalizat evident în sus , până la un punct în care acoperișul este deschis spre cer și stele. Acesta controlează vremea capelei, lumina soarelui pătrunde prin deschidere și creează o ambianță , aceasta experiență fiind foarte diferita de la oră la oră , zi și an.

Într-o zi însorită, acest oculus(ochi) se aseamană cu licarirea unei stele care poate fi interpretată ca o referință a viziunii Fratelui Klaus în interiorul pântecelui. Chiar aceste sentimente sumbre și reflective pe care le întălnim atunci când dăm ochii cu această capela o fac una dintre cele mai izbitoare piese de arhitectură religioasă până în ziua de azi.

Fără instalații de apă, băi, apă curentă sau electricitate, cu beton carbonizat și podele din plumb, această aparent sfidătoare capela rămâne o destinație anticipată de mulți.

© Thomas Mayer

Biserica din Knarvik

Comunitara Biserică din Knarvik, situată pe pitoreasca coastă dintre Norvegia, în vest și la nord, de Bergen, este construită pe un sit privilegiat, cu vedere la peisajul cultural și la centrul orașului local. Clădirea este atent adaptată la un deal existent între mediul construit și cel natural, biserica fiind inspirată din contextul peisajului înconjurător. Caracterul său distinctiv și inovator și locația centrală, reprezintă un punct de reper în comunitate, invintând toți oamenii pentru cultivarea credinței lor pe tot parcursul săptămânii.

Sursa foto:europatravel.ro

Biserica iși semnalează funcția sa cu o demnitate sacră și cu o formă de recunoscut. Turnul bisericii, reprentând sanctuarul și paradisul, este accentuat de ascendentul colț al acoperișului. Inspirat de tradiția locală a bisericilor norvegiane, clădirea utilizează geometrii și elemente clare.

Sursa foto:europatravel.ro

Volumul de construcție compactă este împărțită în două părți pe un plan dreptunghiular ce separă spațiile sacre deasupra, iar funcțiile culturale și administrative dedesubt. O "curte a bisercii" internă leagă cele două nivele, cu o scara cu atrium într-un spațiu continuu și poate fi unită sau separată de sanctuar sticlă glisantă, pentru a găzdui mai mult de 500 de persoane.

Lemnul este materialul cheie al proiectului, exprimat în placarea omogenă de duramen de pin pre-alterată și reflectat de finisajul de pin deschis la culoare pe toate suprafețele interioare. Clădirea permite pătrunderea luminii în volumul său prin ferestre înalte și înguste.

Au ales aceasta formă a ferestrelor pentru a maximiza ambianța spațiului și de a refuce efectul de orbire . Iar noaptea, strălucirea caldă a interiorului dezvăluie activitățile de evenimente religioase și culturale.

Biserica dorește să ofere o platformă pentru o educație în condiții de siguranță pentru copii și tineri, pentru a deveni un loc de întâlnire, precum și pentru a facilita arta, muzica și dezvoltarea culturală.

Biserica din Knarvik are o expresie arhitecturală, soluții spațiale și de semnificație care unește religia, cultura și specificul zonei într-un întreg.

Bibliografie:

Manualul arhitectului- Neufert editia 37

http://www.archdaily.com/

http://flickrhivemind.net/

http://arhitectura-1906.ro/2012/07/white-corbu-arhitectura-cu-lumina-i/

http://crisanarch.ro/

http://ro.wikipedia.org/