I.INTRODUCERE … …..p.2 [603628]

1

CUPRINS

I.INTRODUCERE ………………………………………………… …………………..p.2
I.1. Problema și situația -problemă …………………… …………………..p.
II. PROBLEMATIZAREA ÎN LECȚIA DE
ISTORIE ……………… ………………… ……………………………………………..p.4
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………… …p.9
.

2

I.INTRODUCERE -Aspecte generale ale problematizării

„Educa ția, sus ține M. Mahmutov, const ă în transmiterea experien ței genera țiilor
anterioare celei noi. Scopul instruirii problema tizate îl constituie transferal de cuno ștințe,
acumul area de c ătre elev a propriei experien țe și a produsulu i ei, orientat spre construirea
viitorului prin analogie, fo losind datele cultural -istorice existente ” (M. Mahmutov 1977,
p.15).
Situația-problem ă are un caracter relativ și subiectiv, constituind sau nu o problem ă,
în func ție de o se rie de factori, cum ar fi : experien ța și cuno ștințele de care dispune fi ecare
elev, capacit ățile intelectuale, particularit ățile de vâ rstă.( Dumitru I. & colab. 1999 , 62-63).
Învățarea prin rezolvarea de probleme (problem -solving) este o variantă a
euristicii, o altă modalitate, mai complexă, de aplicare a teoriei învățării prin descoperire.
Rezultatele pozitive obținute în cadrul studiilor și cercetărilor experimentale întreprinse (
R. M. Gagne, J.S. Bruner) precum și cele înregistrate în practica școlară, anunță instruirea
problematizată ca una dintre cele mai active și valoroas e metode ale didacticii moderne.
Aplicarea problemati zării a d ebutat cu o simp lă imitație a căutării, câ nd profesorul
știe din start ce trebuie să găsească elevul. Ulterior au început să pătrundă idei conform
cărora și profesorul ar putea să nu cunoas că produsul în vățării (V. Bibler,1975; G.
Șcedrov ițki, 1995). În felu l acesta se afir mă metodica pre dării în baza dialogului dintre
elev și profesor, ambii aflându-se în situația de a găsi răspunsul corect (S. Kurganov, 1989) .
Problematizarea este modalitatea de a crea în mintea elevului o stare (situație)
conflictuală (critică sau de neliniște) intelectuală poziti vă, determinată de necesitatea
cunoașterii unui obiect, fenomen, proces sau a rezolvării unei probleme teoretice sau
practice pe cale logico -matematică, de documentare și (sau) experimentală, pentr u a obține
progres în pregătire (Bonta ș I., 2008, 183 ).

I.1. Problema și situația -problemă

O problemă sau o situație -problemă desemnează o situație contradictorie,
conflictuală, ce rezultă din trăirea simultană a două realități (deopotrivă cogni tive și
motivaționale) incompatibile între ele. Pe de o parte, experiența anterioară, iar pe de altă
parte, elementul de noutate și de surpriză, necunoscutul cu care este confruntat subiectul,
ceea ce deschide calea spre căutare și descoperire, spre intuir ea unor noi soluții, a unor
relații apa rent absente între vechi și nou (Cerghit I., 2006, 156). Mergând mai departe,
Cerghit consideră că problema poate apărea sub forma unei afirmații, fie sub forma unui
enunț interogativ, atâta timp cât generează o stare psihică de curiozitate , de nedumerire,
de uimire sau de incertitudine, de neliniș te în fața unui obstacol care trebuie învins, a unor
dificultăți teoretice sau practice greu de depășit, de rezolvat, în fața noutății, a
necunoscutului. Trăirea acestui conflict sau dezacord intern este în măsură săgenereze
procesul care duce la învățarea de noi cunoștințe și practici.

3
În învățarea prin rezolvare de probleme lucrul individual alternează cu lucrul în
grup și cu lucrul în prezența unui facilitator (profesor, asistent etc.). După anunțar ea temei,
activităților și resurselor, elevii sunt distribuiți în grupuri, răm ânând cu sau fără asistent
pentru dezbaterea subiectului, organizarea unui brainstorming, emiterea primelor întrebări
și ipoteze, împărțirea obligațiunilor și responsabilităților . După ce lucrează individual,
parcurgînd traseul pe care îl va contura etapa lucrului colectiv, ei se adună și prezintă
rezultatul muncii. La sfîrșit, lucrul individual le permite să redacteze proiectele personale.
Aceste faze pot fi însoțite de activităț i în grup (expunerea sintezei, conferințe), practice sau
de laborator. O problemă nouă permite reînceperea ciclului special de învățare. De altfel,
lucrul în grup es te important pentru dezvoltarea competențelor relaționale și sociale ale
elevilor, dar și a celor cognitive. În așa fel educabilul este pus în si tuația de a conștientiza
lucrurile, de a -și aprofunda achizițiile, de a le confrunta, de a fi mai tolerant față de o părere
diferită de a lui, de a argumenta, de a evalua. Atelierele favorizează dezvoltarea încrederii
în sine, socializarea, cooperarea, spiritul critic, dar și respectarea regulilor adoptate.

Figura nr . 1 Ciclul rezolvării de probleme, sursa
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Problematizarea_%20mijloc%20de%20de
zvoltare%20a%20gindirii%20critice.pdf
Prin urmare, utilizând problematizarea, profesorul nu comuni că pur și simplu
concluziile finale ale științei, cunoștințele gata elaborate. Pentru a i eși dintr -o situație
problemati că, el îi pune pe elevi într -o situație de cer cetare (de căutare) a inform ațiilor
necesare conducâ ndu-i spre descoperire, spre ed ifi carea unor noi „structuri ale realului”,
a unor noi structuri mintale (Piaget, J., 1972 , 27).
Problematizarea este o m etodă didactică ce constă din punerea în fața elevului a
unor dificultăți create în mod deliberat, în depășirea cărora, pr in efort propriu, elevul învață
ceva nou. (C. Moise în Cucoș 2005, 159) Aplicarea problematizării și spiritul
problematizant presupune crearea și formularea de probleme sau situații problemă, pe care
elevii le analizeză și le rezolvă, prin propriile lor ef orturi, avansând astfel în procesul

4
învățării, al cunoașterii și al formării. (Ionescu 2003, 216) Problema tizarea este o m etodă
didactică sau strategie didactică ce are în centru crearea de situații -problemă și rezolvarea
acestora prin aport sporit de cunoștințe . (Cerghit 2006, 156) .
Situațiile problemă apar:
– Când există dezacord între vechile cunoștințe și cerințele impuse de rezolv area unei
noi situații.
– Când trebuie efectuată o alegere dintr -un lanț sau sistem de cunoștințe, chiar
incomplete, numai pe cele necesare în rezolvare, urmând să fie completate cele
absente.
– Când există contradicții între modul de rezolvare posibil din p unct de vedere
teoretic și aplicarea paractică a acestuia.
– Când există nevoia de a sesiza o dinamică acolo unde avem o schemă aparent staică.
– Aplicarea în condiții noi cunoștințe anterior asimilate. (T.V. Kudreavțev 1981, apud
Cucoș 2005, 159)
După Gottfried B ruhardel există trei modalități prin care elevii se pot confrunta cu
problema :
– Se dă elevilor un material conflictual și li se pretinde să s esizeze și să enunțe problema
care rezultă de aici.
– Profesorul enunță problema, iar elevii sunt determinați să găsească materialul necesar
rezolvării ei.
– Se cere elevilor să recunoască existența unei probleme implicate într -un material care
aparent par e lipsit de o formulare problematică.

II. PROBLEMATIZAREA ÎN LECȚIA DE ISTORIE

Predarea materiei prin prob lematizare înseamnă crearea unor asemenea „conflicte”
de cunoaștere. În cadrul lecțiilor de Istorie se folosesc trei procedee de problematizare
(Alexandru, 2003, p.159).
1.Se dau două informații aparent contradictorii și se cere elevilor să găsească soluția
care înlătură contradicția.
Exemple:
*Deși la 1848 românii și maghiarii ave au de înfruntat același dușman, la un moment dat
revoluțiile lor s -au separat. De ce ?
*Cu toate că Rusia manifestase tendințe expans ioniste în dauna României, țara noastră a
acceptat să lupte alături de Rusia la 1877. Cum expl icați acest fapt?
2. Se dă elevilor o situație problematică c e ar avea o soluție cu două sau mai multe
variante, și li se cere să argumenteze pentru cea corectă.
Exemple:
*Atât Petru Aron cât și Ștefan cel Mare au plătit tribut turcilor. Care a greșit? Argu mentați.
*La izbucnirea Primului Război Mondial Au stro-Ungaria și Germania cereau României să
intre în război de partea lor, pe baza tratatului din 1883. Pe de altă parte România avea de
eliberat Basarabia și Transilv ania de sub stăpânirea străină. Ce era d e făcut?
3. Se cere elevilor să găsească o contraind icație, o situație proble matică într-un material,
aparent lipsit de acestea.

5
Exemple:
*Cu consimțământul lui Hitler, Ion Antonescu a înăbușit rebeliunea legionarilor. Cum se
face că Hitler i -a ajutat pe ca pii legionari, adăpostindu -i la Berlin?
*Ce interese naționale au dictat ca în 1883 Româ nia să încheie tratat secret de alianță cu
Puterile Centrale iar în 1914 să declare ră zboi Austro -Ungariei? Explicați dacă România
și-a respectat sau nu angajamentele as umate prin tratatele din 1883 și 1916.

Formularea unor situaț ii-problemă la istorie pot îmbră ca următoarea formă :
1.Care ar fi fost evolut ția poporului român dacă Unirea înfăptuită de Mihai Viteazul s -ar
fi menț inut?
Răspunsurile elevilor ar trebui să vizeze: menținerea ș i dezvoltare a statului unitar de la
1600, câștigarea independenței naționale mai devreme, progres în toate domeniile vieț ii
societa ții,etc)

2.Cum se explică că Ștefan cel Mare, repre zentant al marii boierimi, ia mă suri în favoarea
maselor populare?

3.Cum se ex plică faptul ca Ș tefan cel Mare , care a luptat pentru apărarea independenț ei, a
acceptat suveranitatea regelui Poloniei?

4.De ce Ștefan cel Mare luptă împotriva turcilor și apoi î ncheie pace cu ei?

În folosirea p roblematizării la orele de Istorie se face distincție între :
Predarea -problematizată , în care profesorul formulează situația problemă, acordă
elevilor ajutorul necesar pentru rezolvarea ei, coordonează sistematizarea cunoștințelor.
Problematizarea este, î n acest caz, un mijloc de transmitere a cunoștințelor, fără să devină
și un scop formativ în sine
Predarea -învățarea problematizantă , în care elevii sesizează, formulează situația
problemă, ei descoperă căile de soluționare. Rolul profesorului nu mai este de conducător
absolut al acțiunii didactice, ci de participant discret la actul de învățare.
Problematizarea nu trebuie confundată cu conversația euristică. Pentru a fi eficientă
problematizarea trebuie să respecte următoarele cerințe metodice :
să conțin ă toate elementele indicate pentru structura întrebării problemă;
să trezească interesul elevilor;
să fie adaptată metodic, putând să cuprindă întreaga lecție, o parte a acesteia, în funcție
de nivelul clasei;
prin modul în care este formulată să conțină supoziții (indicii) care să orienteze procesul
rezolvării ei , un sistem de referință;
să fie condusă discret de către profesor. (Gruber G., 2016, 160).
Învățarea bazată pe probleme este o variantă a euristicii care îi aduce pe elevi în
situația de a identifica soluții pentru p robleme reale, contextualizate. Aplicarea metodei

6
presupune parcurgerea anumitor etape, care impun o anumită succesiune și formulare a
sarcinilor de lucru pent ru elevi. Elevii parcurg astfel anumite procesede gândire în fiecare
etapă a metodei. Relațiile necesare între etape, sarcini de lucru și procesele parcurse de
elevi pot fi reprezentate astfel (Ciolan, 2008, p. 21 9-221):

7

Ion Ovidiu Pânișoară abordează problematizarea și ca interpretare a unor imagini .
Aceasta presupune următoarele etape :
membrii unui grup redactează, indi vidual, (în 10 min) povestioare corespunzătoare unor
imagini (fotografie, desen) unice prezentate lor;
cursanții se împart în grupuri mici (4 -6 elevi), fiecare grup având ca sarcină redactarea
unei povestioare co mune, ca explicație la imaginea originară, în 20 – 30 min, – negociere și
consens a percepțiilor inițiale;
în următoarele 20-30 min. grupele se consultă și negociază o singură imagine, generală
pentru întregul colectiv, asupra problemei inițiale;
în următoarele 30 min. cursanții anal izează și descriu sentimentele, problemele și
dificultățile resimțite pe parcursul activităț ii. (Pânișoară, 2008, p.336,337).
Alte aplicații ale problematizării pot fi
Clasa a V -a – tema Modelul aristocratic, modelul democratic (Sparta și Atena) Elevilor
li se va cere să scrie trei motive pentru care ar vrea să trăiască în Sparta sau în Atena.
Clasa a VI -a – tema Biserica în Evul mediu. Cruciadele Elevii vor scrie trei motive pentru
care creștinii au plecat în cruciade și trei motive pentru care musulmanii au luptat
împotriva cruciaților.

8
Clasa a VII -a – tema Știința și tehnica. Oameni de științ ă și descoperirile lor Elevul va
juca rolul unei personalități, pledând pentru importanța invențiilor/ descoperirilor sale, cu
scopul de a convinge auditoriul.
Clasa a VIII -a – tema Unirea Țărilor Române Elevul va juca rolul lui Mihai Viteazul,
argumentând decizia de unire a celor trei Țări Române.

Folosirea metodei problematizării este condiționată de fixarea unei “situații
problemă” caracterizată prin tensiune între ceea ce este universul cognitiv stabil și situația
avută în vedere. O situație problem ă desemnează o situație contradictorie, conflictuală, ce
rezultă din trăirea simultană a două realități: experiența anterioară (cognitiv -emoțională) și
elementul de noutate și de surpriză, necunoscutul cu care se confruntă subiectul. (Cucos
2002, 296) Situ ația-problemă desemnează o situație contradictorie, conflictuală, ce rezultă
din trăirea simultană a două realități (deopotrivă cognitive și motivaționale) incompatibile
între ele, experiența anterioară și și elementul de noutate și de surpriză, necunoscut ul cu
care este confruntat subiectul. (Cerghit 2006, 156) .

9
BIBLIOGRAFIE
Ivanuș, Dumitru, Silvia, Pitiri ciu, Dragoș, Vlad ,Topală, (1999 )- Metodica predării limbii
și literaturii române în gimnaziu și liceu//„Limba română”, nr. 2 (44),
Ioan Bontaș , 2008 – „Tratat de Pedagogie” , Editura All, București,
Ioan Cerghit, 2006 – „Metode de învățământ”, Editura Polirom, Iași,
Jean Piaget, 1972 – Psihologie și pedagogie (trad.), Editura Didactică și Pedagogică,
București,
Gabriela Gruber , 2016 – Didactica istoriei și formarea de competențe , Editura Cetatea de
Scaun, Târgoviște
Alexandru Gheorghe, 2000 – Metodica predării istoriei în învățămâ ntul preuniversitar,
Editura Gheorghe Alexandru, Craiova.