III.1.Așezarea geografică și limite [302627]

CUPRINS

III.1.Așezarea geografică și limite

III.2. Geologie și relief

III.3.Potențialul climatic și influența sa asupra habitatului urban

III.3.1.Temperatura aerului

III.3.2.Precipitațiile

III.3.3.Regimul vântului

III.4.Apele de suprafață

III.4.1Apele subterane

III.5.Vegetația

III.6.Fauna

III.7.Solurile

IV. GEODEMOGRAFIE

IV.1.Evoluția numerică a populației

IV.1.1.Evoluția numerică a populației la nivel de câmpie

IV.1.2.Evoluția numerică de locuitori la nivel de sat

IV.2.Densitatea populației

IV.2.1.Densitatea generală a populației

IV.2.2.Densitatea agricolă

IV.2.3.Indice de arealitate

IV.3.Dinamica populației

IV.3.1.Dinamica naturală

IV.3.2.Dinamica teritorială

IV.3.3.Evoluția bilanțului total

IV.4.Stuctura demografică a populației

IV.4.1.Structura pe sexe

IV.4.2.Structura populației pe grupe de vârstă

IV.4.3.Structura etnică

IV.4.4.Structura populației pe religii

IV.4.5.[anonimizat].4.6.Repartiția populației pe sectoare de activitate

IV.4.7.Raportul de dependență economică

IV.4.8.Tipologia funcțională a așezărilor

V.AȘEZARILE UMANE

V.1.Formarea și evoluția așezărilor urbane

V.2.Mărimea și evoluția demografică a așezărilor

V.3.Funcțiile așezărilor

V.4.Tipologia satelor

V.4.1.Tipologia așezărilor după mărimea demografică

V.4.2.Tipologia comunelor după mărimea demografică

V.4.3.Tipologia gospodăriilor

V.5.Infrastructura social edilitară

V.5.1.Alimentare cu apă

V.5.2.Canalizare

V.5.3.Energie electrică

V.5.4.Rețea de telecomunicații

VI.ACTIVITAȚIILE ECONOMICE

VI.1.Activității agricole

VI.1.1.Premise de dezvoltare agricolă

VI.1.2.Modul de utilizare al terenurilor

VI.1.3.Stuctura culturilor și a producției agricole

VI.1.4.Activități industriale

VI.2.Transporturile

VI.3.Turism

VI.4.Comerț

VI.5.Sănătate

VI.6.Cultură

VI.7.Educație

VII.ECHILIBRU ȘI CONSERVARE ECOLOGICĂ

VIII.[anonimizat]+STRATEGII

IX.CONCLUZII,BIBLIOGRAFIE

III.FAVORABILITATEA CADRULUI NATURAL

III.1Așezarea geografică și limitele orașului Vînju Mare

Vînju Mare este o [anonimizat]-[anonimizat] (sectorul sudic al Piemontului Getic)[anonimizat],Poroinița și Rogova.

Figura nr 1. –[anonimizat] 44o,26`latitudine nordică și 22o,55`longitudine estică(pentru Orevița);44o,25`latitudine nordică și 22o,53`longitudine estică(pentru Vînju Mare);44o,24`latitudine nordică și22o,53`longitudine estică(pentru Bucura).

Situat în zona de șes a județului, [anonimizat]:Vînju Mare (centrul administrativ al orașului),Orevița.Traian,[anonimizat].

[anonimizat] o suprafață de 95km.p [anonimizat],Poroina Mare și Rogova la nord și comuna Pătulele la sud.

Orașul Vînju Mare este o așezare urbană tânără pe harta judetului Mehedinți si a României.În primăvara anului 2008 s-[anonimizat]-industrial a avut o tendință de creștere in favoarea industrialului,a rămas unul accentuat agrar si cu tente comerciale.

III.2 Geologie și relief

Din punct de vedere geologic resursele solului si subsolului aflate în perimetrul administrativ al orșului aparțin formațiunilor neogene și au,în general o structură monoclinală.La Vînju Mare, Bucura și Nicolae Bălcescu există loess cuaternar ,iar la Orevița si Traian-levantin inferior,dacian și poțian.Argilele,nisipurile,pietrișurile au fost și încă sunt folosite la construcțiile gospodărești și locuințele oamenilor.Sunt mentionate și ape minerale existând la Vînju Mare.

În general solul este un loess in cuaternar in Vînju Mare(mai ales în Lunca Vînjului) depuneri aluvionare ,iar in dealurile din partea nord-estică remarcându-se șanțuri adânci fluvionare

Solul este în general lacoviște combinată pe dealuri cu brun-roșcat.În Lunca Vînjului există un sol aluvionar bogat,optim pentru agricultură.

Relieful orașului este în general un relief de câmpie,care se situează la îngemănarea dintre Câmpia Blahniței și Câmpia Punghinei .În partea nordică este formată din dealurile care nu depășesc 30-90m(Dealurile Oreviței,Dealurile Vînjului Dealurile Bălcescului), brăzdate de văi cu ape curgătoare sau seci, iar la poalele lor in partea sudică și spre est ,se intinde șesul Blahniței ,cu cea de a patra treaptă a Dunării.

Foto nr 1-Dealurile Vînjului

Dealurile din perimetrul orașului aparțin sectorului sudic al Piemontului Getic, pe care geografii îl numesc Câmpia Înaltă a Bălaciței,aceasta fiind forma de relief de trecere de la. dealurile Motrului,din nord,spre Câmpia Olteniei,la sud.

Partea vestică a Câmpiei Înalte a Bălaciței,unde se află bazinul hidrografic al pârâurilor Blahnița și Orevița și de unde începe Câmpia Blahniței,a fost spațiul geografic pe care s-a întemeiat si dezvoltat orașul Vînju Mare.

Câmpia Olteniei este situată între Dunăre,Olt și dealurile piemontane getice,aceasta deține o suprafață de 17% din Câmpia Română.Acestă tranziție poate fi urmărită le est de Desnățui pe direcția localităților Radovan,Vârvor,Craiova,Robănești,Bialș,Piatra Olt,iar la vest de Desnățui,terasele Dunării intră in contact direct cu Podișul Getic,limita exprimată printr-un abrupt de eroziune 50-80m,care trece pe la Vînju Mare,Plenița.

Fundamentul care corespunde Câmpiei Olteniei este in cea mai mare parte Platformei Moesice,fiind alcătuit in bază de șisturi cristaline de mezozonă,de corpuri granitice.

Asocierea regională a câmpurilor piemontane cu terasele etajate ale Dunării,culoare depresionare ale Jiului și Oltului și repartiția neuniformă a dunelor impun diferențieri regionale,atât în asocierea tipurilor de soluri,cât și în structura modului de folosință a terenurilor,fapt pentru care Câmpia Olteniei se împarte in trei subunitați geografice: Câmpia Blahniței în vest,Câmpia Desnățuiului în partea centrală și Câmpia Romanaților în partea de est.

Relieful Câmpiei Olteniei se desfășoară pe o amplitudine de 130-150m,respectiv de la 25-55m(la nivelul luncii Dunării)la 200m la vest de Plenița,la 155-165m între Baboia și Jiu și 180-190m între Jiu și Olt.Astfel,circa 65% dun suprafața Câmpiei Olteniei se găsește la altitudini mai mici de 100m,iar peste 70% din înălțimile ei de peste 100 de m sunt situate între Jiu și Olt.

Față de dealurile piemontale din nord,fragmentarea naturală a reliefului Câmpiei Olteniei este mai redusă,valorile mai mici de 0,5km/km2 ocupând mai mult de 75% din suprafața sa.O fragmentare mai accentuată,până la 1-2km/km2,se realizează în câmpiile de dune din lungul Dunării și la contactul câmpurilor piemontale cu terasele Jiului și Oltului.

Aproape 1/3 din suprafața Câmpiei Olteniei este acoperită de o cuvertură neuniformă de nisipuri și dune ,care acoperă lunca Dunării,cea mai mare parte a teraselor ei și ale Jiului și parțial terase din cursul inferior al Oltului.Astfel în lungul Dunării,relieful nisipos se întinde pe pe o distanță de 200 km cu întreruperi,între Ostrovul Corbului,în vest,și aproape de Olt,în est.Această fâșie,lată de 3-30 km pornește din luncă și se prelungește până pe terasele mai înalte ale fluviului.Pe acest aliniament se pot distinge patru areale de concentrare:la vest de râurile Blahnița,Drincea și Desnățui,unde dunele și nisipurile eoliene acoperă lunca și terasele Dunării și la est de Jiu,unde acoperă terasele pe stânga Jiului,o parte din câmpul piemontan Leu-Rotunda și terasele Dunării până la Olt.

Relieful este constituit din dune fixate sub forma unor valuri largi și continui,cu spinări netede,alungite ,pe câțiva kilometri,și dune mobile,mai evidente în relief,cu aspect de creste.Sunt separate prin depresiuni ceva mai înguste,de câteva zeci de metri ,frecvent mlăștinoase sau acoperite cu lacuri și bălți,îndeosebi la vest de Blahnița,în regiunea Calafat-cCiupercenii Noi-Rast și la est de Jiu.Orientarea lor generală este vest-nord-vest-est-sud-est,în conformitate cu vânturile dominante.

Foto nr 2-Zona de câmpie

Câmpia Blahniței este o unitate geografică care ocupă partea de vest a Câmpiei Olteniei,fiind delimitată spre nord și nord-est de Podișul Getic prin denivelări de 80-120m.Acest povârniș de eroziune a fost,în cea mai mare parte a sa realizat de Dunăre,reprezentând prima încrustare a acesteia în suprafața inițială a Podișului Getic și,totodată,începutul formării treptelor de terasă ce alcătuiesc Câmpia Blahniței.Către est ,limita este formată de pârâul Drincea,iar spre nord-vest,de lunca Dunării.

Câmpia Blahniței este alcătuită din terasele Dunării,modelate ulterior de Blahnița și Drincea.Au o înălțime de 135-140m și40-50m,iar extinderea poartă amprenta evoluției fluviului și a modificărilor ulterioare determinate acoperirea teraselor cu întinde câmpuri de dune.

Unii geologii au stabilit altitudinea teraselor pe bază de foraje numai ca depozit aluvial au identificat un număr de 5 terase,fără a ține cont de variabilitatea foarte accentuată a depunerilor de albie.Cercetările din perioada următoare au identificat 7 terase și probabilitatea unui fragment din cea de-a 8,terasă între Drincea și Blahnița la contactul cu piemontul.

Terasele 1și 2 cu altitudini relative de circa 7m respectiv 16-20m la nivelul orizontului aluvial,apar fragmentar,în înprejmurimile localităților Vrancea,Balta Verde și Gârla Mare fiind mai extins la confluența Drincei cu Dunărea.Martorul de eroziune dintre localitățile Jiana și Drincea,care reprezintă a 5-a terasă(60m altitudine)este înconjurat de podul terasei a 4-a(40m altitudine),din a cărei desfășurare semicirculară pe direcția localităților Gogoșu,Vânjuleț,Gruia,

Hotărani,Izvoarele,rezultă procesul de meandrare a Dunării pe aproape tot spațiul Câmpiei Blahniței.Din aceleași motive a 6-a terasă a fost mult erodată și redusă doar la o porțiune restrânsă care domină lunca Blahniței.

Cea mai mare parte a Câmpiei Blahniței până la aliniamentul Devesel-Punghina,este acoperită de dune care modifică suprafața inițială a teraselor și creează un relief vălurit tot mai stompat pe măsură ce ne îndepărtăm de Dunăre.Dunele cu orientare nord-vest-sud-est au înălțimi de la 10-15m și lățime de 50-60m,iar depresiunile dintre ele uneori cu bălți și mlaștini de 20-30m.

Câmpia Blahniței se împarte în doua subunități:Câmpia Jianei situată la nord-vest de râul

Blahnița este alcătuită,îndeosebi din terasa a 3-a a Dunării cu numeroase mlaștini și bălți între dunele de nisip.Câmpia Punghinei situată la est de Blahnița se caracterizează printr-o evidentă etajare a reliefului de terase și de dune.

Figura nr4.Subunitățile Câmpiei Olteniei.

Partea nordică a teritoriului administrativ al orașului Vânju Mare este situat în Podișul Piemontan al Bălăciței, subdiviziune a Piemontului Getic, însă așezările se află în Câmpia Olteniei.

Piemontul getic este împarțit în șapte unități separate de văi principale:Piemontul Bălaciței,Piemontul Motrului,Piemontul Oltețului,Piemontul Cotmenei,Gruiurile Argeșului, Dealurile Jiului și Piemontul Gândești.Relieful are un declin de la 360,5m-Dealul Mare Brebenel până la 140m in sud est ,la contactul cu Câmpia Olteniei.

Orientarea culmilor în bazinul Drincei,Barboiu,Desnățui este nord-vest-sud-est,dar și în nord-sud în cazul Blahniței.Culmile interfluviale în nord sunt înguste,ele lărgindu-se pe măsură ce înainteză spre sud până la confundarea și nivelul Câmpiei Olteniei.Nota dominantă a reliefului este dată de paralelismul culmilor și al văilor.Altitudinea reliefului scade de la nord către sud ,reteaua hidrografică fiind orientată în două direcții:văile ce se îndreaptă spre Jiu au o orientare nord-vest-sud-est(Argetoaia,Rasnic,Merețel),celelate de la nord la sud(Blahnița,Drincea ).În unitate predomină profilul de tip asimetric,cele simetrice fiind o excepție.

Soclul Depresiunii Getice este reprezentat de platforma Moesică dezvoltată, în cursul inferior al Dunării și mărginită la nord de sistemul carpatic cutat și la sud de catena balcanică.Spre sfârșitul plocenului datorită subsidenței în bazinul Getic depozitele de nisipuri și pietrișuri încep să se dispună în monoclin,slab înclinate peste vârsta ariei discondante în care se găsesc primele depozite miopliocene.Spațiul ocupat de Piemontu Getic a reprezentat o depresiune subsidentă până la sfârșitul pliocenului,exondarea începe dinspre vest în dacian,continuându-se în romanian.Organismele torențiale favorizate de condițiile tectonice au ridicat partea nordică,vestică și sudică a Depresiunii Getice și sub influența sistemului morfoclimaticmediteranean,au ieșit nisipuri,mâluri și pietrișuri care au colmatat depresiunea determinând retragerea treptată a apelor Lacului Getic spre est.Geneneza piemontului s-a realizat pe fondul unei acumulări generale dar cu faze de retragere și înaintare a lacului,mai ales spre sfârșitul existenței sale.Câmpia de nivel de bază apărută la începutul romanianului a constituit suportul pe care s-au acumulat nisipurile și pietrișurile sub forma unor conuri acumulative juxtapuse formând încăcătura piemontului.

Podișul Piemontan al Bălaciței reprezintă o subdiviziune a Podișului Getic,care ocupă partea de sud-vest a acestuia.Acesta reprezintă o treaptă de tranziție între dealurile piemontane getice și Câmpia Olteniei.

Podișul Piemontan al Bălaciței este limitat la nord-vest de cursul inferior al Motrului,la est de Valea Jiulu,la nord de Valea Hușniței.Liminta cu Depresiunea Severinului în vest se desfășoară între Valea Poroinei și Pintenul Batoți,la sud ,limita cu Câmpia Olteniei, (Blahnița Băilelești)urmărește aliniamentul ce leagă localitățile Vînju Mare,Podari,Oprișor,Plenița, Perișor,Radovan și Podari.Limita nordică ține până în sudul Dealului Balota(374m) și nu până la obârșia acestei văi,de aceea ,de la localiatea Prunișor până la Balota limita urmează valea Ghelmegioaia.

Podișul Piemontal al Bălaciței face parte din marea depresiune Getică,care este limitată de Câmpia Română și de lina Dâmboviței,ea ocupând o suprafață de 36.000km2 și a fost aluvionată până-n cuaternar.După I.Ionescu Argetoaia,ea a apărut în senonian fie în carbonifer.

Moețianul întâlnit prin foraje de la vest și nord de linia Salcia-Cujmir-Vînju Mare-Sudul Bălaciței-Valea Desnățuiului-Segarcea,demonstrează că sudul Olteniei a evoluat subaerian.

Podișul Piemontan al Bălăciței deși este unitate cu caracteristici fizico-geografice relativ unitare există unele diferențieri ce pot determina următoarele diviziuni:Piemontul Argetoaiei, văile cu orientare est-vest,despărțind culmi înguste;aproximativ70m,Piemontul Desnățuiului-prezintă câmpuri a căror netezime cresc spre sud,relief 40-50m;Podișul Bălăciței are aspect de câmp larg și neted,energia de relief este redusă,aici apar crovuri de dimensiuni mari;Dealurile Drincei-alcătuită din câmpuri netede,energia de relief aproximativ 90m.

Podișul Piemontan al Bălăciței cuprinde următoarele subdiviziuni:Platoul Bălăciței,Dealurile Drincei,Dealurile Balota-Stârmina,Dealurile Dumbravei,Dealurile Rasnicului,Platoul Desnățuiului.Aceste subunități păstrează stuctura geomorfologică a unității majore din care face parte,caracteristicile geomorfologice fiind subordonate stilului geomorfologic al Podișului Getic.

III.3.Potențialul climatic și influența sa asupra habitatului urban

Clima alături de alte elemente ale cadrului natural reprezintă unul dintre factorii importanți care au favorizat umanizarea orașului Vînju Mare.Podișul Piemontan al Bălaciței fiind situat în sud-vestul tării face parte dintr-o arie depresionară vastă în interiorul arcului Carpato-Balcanic,unde au loc pătrunderi ale maselor de aer de origine mediteraneană care contribuie la favorizarea condițiilor climatice.

Prin poziția sa relativ centrală,în cadrul județului Mehedinți,Vînju Mare are o climă temperat continentală în care se resitmt foarte rar influențe submediteraneene.Teritoriul are o climă mai caldă decât în centrul și nordul țari.

III.3.1Temperatura aerului

Datorită poziției pe care o are ,iernile sunt blânde cu precipitații multe produse în special sub formă lapovițe,ninsori și fenomenul de îngheț nu mai sunt atât de frecvente,intense și consistente ca altădată.

Verile sunt în general călduroase cu temperaturi care depășesc 30oC,orașul aflându-se într-o zonă a județului în care,dată fiind influența maselor de aer cald de origine mediteraneeană, în unele veri au loc fenomene de uscăciune și secetă ceea ce demonstreză o pătrundere intensă a aerului continental din partea de est,nord-est.Din observațiile locale rezultă ca variația zilelor cu cer acoperit se înscrie în limita generală a județului nedepășind150,în schimb durata de strălucire anuală a Soarelui depășește cu mult media anuală a județului de 2200 ore,vara însumând 1300-1500 ore și o radiație solară de 85-90kc/cm.p,iar iarna 25-30kcal/cm.p.Temperatura aerului variază între-1oC și 2oC iarna,iar vara media este de 28-30oC,ceea ce înscrie Vînju Mare pe o curbă medie a temperaturii de aproximativ 11oC.

Invaziile de aer fierbinte tropical,dunele și nisipurile din câmpia Blahnița ridică temperatura aerului la 35oC și peste ,mediile anuale fiind din cele mai ridicate.Este evident că zona unde este așezat orașul prezintă condiții climaterice favorizabile pentru folosirea energiei solare care , în prezent nu este valorificată în nicio activitate.

De menționat că au loc și variații neperiodice ale temperaturii aerului,generate de fluctuațiile generale ale atmosferei care determină situații de veri toride și ierni geroase,respectiv veri mai puțin călduroase.Temperaturile extreme maxim absolute sunt influențate îndeosebi de altitudine,de prezența vegetației:arboresccente sau de unele influnțe venite din exterior(mase de aer cald de orogine mediteraneenă)sau locale.Temperatura absolută prezintă valori foarte ridicate față de zona nordică a Podișului Getic,deoarece aerul fierbinte dinspre Câmpia Olteniei pătrunde cu ușurință.La Drobeta-Turnu Severin maxima absolută s-a înregistrat la data de 4 iulie 2000, fiind de 42,6oC, la Vânju Mare 42,4oC,iar la Craiova temperatura maximă s-a înregistrat în 5 iulie 1916 de 41,5oC.Uneori temperaturile depășesc 35oC la umbră ca urmare a valurilor de aer fierbinte ,tropical.

III.3.2Precipitațiile

Regimul precipitațiilor la nivelul orașului este determinat în general de poziția pe care o are orașul la limita influenței submediteraneene și a celei continentale,ceea ce determină un echilibru de precipitații maxime la sfarșitul primăverii și toamna în luna noiembrie.Iarna precipitațiile iau forma ninsorilor obișnuite combinate cu lapoviță și ploi mărunte și lungi.Vara cad ploi scurte la diferențe lungi ceea ce determină existența unor ani secetoși.

Precipitațiile atmosferice cad în cea mai mare parte a anului sub formă lichidă.În general la Vânju Mare,aerul este mai uscat și cu praf,iar precipitațiile anuale sunt de 500-800mm față de cele din zona montană 1000-1200.Dar există și variații neperiodice ale precipitațiilor în Vânju Mare:peste 15000mm,ori sub 500mm,cum s-a întâmplat și în ultimele trei decenii,când s-au înregistrat perioade lungi de secetă,urmate de perioade cu ploi torențiale,căderi de grindină,izobara de 600 mm pentru zona Vânju Mare-Gârla Mare-Strehaia-Cujmir fiind una de calcul aproximativă și orientativă.Cantitățile medii anuale înregsitrate la Craiova au fost de 568,8mm,la Vâmju Mare 559mm,la Drobeta-Turnu Severin 670,7mm.

În lunile de iarnă cantitățile de precipitații sunt mai ridicate la contactul Piemontului Bălăciței cu Piemontul Motrului și în zona de contact dintre piemont și câmpie,care înregistrează o cantitate de 37,6mm în ianuarie.Cauza acestor precipitații ridicate se datorează invaziei de aer umed și cald mediteranean ce pătrund dinspre sud-vest,influența acestora scăzând spre est și sud-est.

În privința căderilor de zăpadă la Vânju Mare și în zonă stratul de zăpadă se așterne ,de regulă,în perioada decembrie-martie.Ninsorile sunt mai puțin abudente cu strat de zăpadă peste 10 cm și care să dureze până la doua luni.Înghețurile cele mai timpuri au avut loc în octombrie și cele mai târzii în aprilie.

Despăduririle din secolele 19 si 20 au afectat foarte mult precipitațiile și prin consecințe,agricultura și vegetația,situație în care s-a recurs la irigarea terenurilor agricole pe timpul colectivizării agriculturii.

Bătrâni din orașul Vânju Mare sunt foarte buni cunoscători ai vremii în sensul că atuci când”cântă pițigoiul” se prevestește ploaia sau când plouă cu cu grindină acestia infig în pământ un topor.

III.3.3.Regimul vântului

Vânturile sunt în general influențate de poziția orașului ,predominând în special vânturile de vest și de nord-est,acestea nu depășesc o medie anuală de 5-6m/oră.Crivățul aduce iarna precipitații,iar vara secetă,arșiță,de regulă foarte mare peste 50%.

Regimul anual al vântului este caracterizat prin creșteri ale vitezelor în cursul primăverii

Când are loc schimbarea sensului circulației generale a atmosferei.Vitezele medii anuale sunt mai mici în partea sudoca a câmpiei datorită adăpostului oferit de câmpul limitrof și mai mari în partea nordică pe câmpul propiu-zis.

În diferite luni ale anului frecvența vântului nu se deosebește prea mult de frecvența medie ,iar direcțiile dominante ale vântului se mențin aceleași în toate lunile .La Craiova ,calmult atmosferic a înregistrat valoarea de 26% stagnarea aerului are urmari importante în sedimentarea poluanților,determinând o concentrare a acestora.Viteta vântului are cele mai mari valori anuale pe direcțiile în care frecvențele sunt dominante:5,3m/s pe direcția est la stația Craiova,4,5-6m/s la stația Drobeta-Turnu Severin,reducându-se la 1,5-2,0m/s pe celelalte direcții.Vitezele maxime ale vântului de vest depășesc 20m/s ,iar în cazuri mai rare de producere a furtunilor,acestea depășesc 80-90m/s.

III.4Apele de suprafață

Hidrografia zonei și a orașului este diversă și relativ bogată,datorită pânzei freatice ,adâncimilor la care se află,izvoarelor și configurației terenului,în zona de șes,pârâurilor curgând meandric,formând bălți.

Rețeaua hidrografică este formată de pârâul Orevița,afluent al Blahniței.Are valea regularizată și un curs permanent.În anii 1980 era încă canal colector pentru apele reziduale ale unor activități economice.Pâraul Orevița izvorăște din dealurile situate între Bistrița-Valea Hoțului(Izvorul Aneștilor).

Blahnița izvorăște din dealurile situate între Bistrița-Valea Hoțului.Aceasta prin cursul ei trece pe la Izvorul Aneștilor,Livezile,unde formează multe mlaștini,își continuă curgerea pe la răsărit de Rogova,după ce preia apele Oreviței,formează Balta Viașului sau a Bucurei.Aici se unește cu o altă ramura a sa,numită tot Blahnița,care vine dinspre vest ,din zone mlăștinoase.Din Balta Viașului curge de la nord de Pătulele și pe la sud de Dănceu,formează Balta Rotundă și Balta Găvenele și se varsă în Dunăre.

Blahnița străbate câmpia cu același nume ,pe o distanță de 41 km din lungimea ei totală de 55 km și se varsă în Dunăre cu un debit mediu de 0,7m3/s.Regimul ale alimentarea are caracter complex,în care alimentarea nivo-pluvială(55%-65%)are rol dominant,iar cea subterană(35%-45%),carcter secundar,Scurgerea apelor se caracterizează prin importante variații de la o lună la alta.Regimul de scurgere a rețelei cu densitate până la 0,2km/km2,se caracterizează printr-o ușoară instabilitate a regimului de iarnă.

Foto nr 3.Blahnița

Blahnița are un bazin hidrografic de 543 km.p.și o lungime de 55 de km.Debitul ei este alimentat,în general din precipitații și afluenți care vin din zona Podișului Getic:Orevița,Poroinița,Rogova.

Din Câmpia Înaltă a Bălaciței,apele Blahniței intră în câmpie cu terasele Dunării.Curge leneș și serpuit,cu apă puțină în verile secetoase,iar pe podul teraselor formează depresiuni lacustre de sufosionare mecanice,cum sunt bălțile Bucura,Jiana Mare,Rotunda etc.Obârșia Blahniței se află în Podișul Getic,aceasta având un debit redus și un regim de scurgere influențat de precipitațiile atmosferice.

III.4.1Apele subterane

Zona de câmpie cu terase și structura morfologică a teraselor Dunării favorizează abudența apelor freatice ,depozitelor friabile ale solului și subsolului(nisipuri,nisipuri leossoide,pietrișuri)

În zona teraselor aflate în teritoriul administrativ al orașului Vânju Mare,nivelul apei freatice este variabil ca și adâncimea la care se află:de la câțiva metri de suprafață până la 15-20 m, ele au o duritate accentuată și o mineralizare mijlocie.Adâncimea lor se reduce treptat spre sud și sud-est.În depresiunile interdunare,stratul acvifer apare la zi sub formă de lacuri și bălți,îndeosebi, la nord-vest de Blahnița unde acum trei decenii ocupau suprafețe întinse.Majoritatea lor au fost desecate ,iar terenurile respective redate agriculturii.Grosimea apei freatice este de aproximativ 5-8m,în terasele superioare și de 8-15m în cele inferioare.

În apele freatice aparținând perimetrului administrativ al orașului Vânju Mare,analizele de laborator au constat o mineralizare între 0,3-2 grame de litru,clasificându-le ca ape bicarbonate calcice-magnezice,bicarbonate sodice,sulfatate și clorate sodice.Apele barajului de acumulare de la Porțile de Fier II influențează stratul:adâncimea și conținutul clinic al pânzei freatice din Câmpia Blahniței,inclusiv din perimetrul administrativ al orașului Vânju Mare.

Adevărate monumente ale naturii,atestate înca din secolul al XVII-lea mai există și în prezent,acestea sunt:lacurile Peperig,Rotund,precum și Fântâna Fermecătoare și Fântâna Rece de la Orevița,și unele bălți cum este Bucura și puțuri adânci care se găsesc tot la Orevița.

Puțurile ,mai ales cele din Vânju Mare, au fost abandonate după introducea aprovizionării centralizate cu apă potabilă.Unele au mai fost păstrate ca rezervoare sigure pentru udat în perioadele caniculare și de secetă.

III.5.Vegetația

Cercetările de specialitate din ultimele decenii ale secolului al XX-lea au stabilit că Mehedințiul cuprins între Drobeta-Turnu Severin-Igiroasa și Butoiești,la nord,și localitățile Balta Verde,Ostrovul Mare ,Pătulele și Oprișoru,la sud,prin vegetația lui aparține zonei stejarilor submezofili-termofili.Această zonă,căreia i se circumscrie și orașul Vânju Mare,se întinde la nord de zona de silvostepă.De-a lungul timpului,vegetația acestei zone a suferit mari schimbări,între acestea și dispariția masivelor păduri de altă dată și înfățișarea de silvostepă.

Vegetația (Enciclopedia geografică a României, Ed Științifică și Enciclopedică, București 1982)

Vegetația orașului este bogată și diversă remarcându-se păduri de stejar(Quercus pubescens),carpenul(Carpinus orientales),iar pe alocuri teiul(Tilia tomentosa).Există zone de pajiște secundară alcătuită din asociații xeromezofile și xerofile predominând Festuca rubicola și Festuca valesiaca.În Vânju Mare vegetația este caracteristică silvostepei și este reprezentată de pâlcuri de pădure și anume:Lunca Vânjului și pădurea Fulga în jurul cărora există pajiști stepizate.

Harta stolnicului C.Cantacuzino,tipărită la Padova în 1700,are o deosebită importanță documentară în privința pădurilor existente in Oltenia și Muntenia.Potrivit acestui document cartografic,pădurile acopereau cea mai mare parte din suprafața Olteniei,acum 300 de ani,și era unul din cele mai caracteristice componente ale peisajului și geografiei fizice a provinciei.În județul Mehedinți,masive întinse de păduri reprezentate pe harta stolnicului Cantacuzino se aflau la est de Cerneți,între Strehaia și Bărboi,în jurul Gvardeniței,la est de Bărboi și nord de Strehaia,precum și în jurul Oreviței și la nord și est de aceasta.

Pădurile din zona Orevița-Vânju-Bucura-Bălcescu erau alcătuite din esențe de stejari și ulmi,foarte căutați pentru constucții;jugastrii,frasini,arțari,ceri,gârnițe etc.Nu lipseau nici peri,meri,cireși și vița de vie.

După mai bine de o jumătate de veac,harta rusă,publicată în anul 1835 devedea faptul ca pădurile din Oltenia încă mai impresionau.Pe Valea Jiului și a altor afluenți ai Dunări din sectorul Olteniei,pădurile ajungeau pânăla sud de localitățile Craiova,Pătulele și Batoți,dar existau și fâșii silvice destul de late care pană la fluviu.Planurile satelor,întocmite în perioada Regulamentului organic de ingineri hotarnici ai vremii,ne dezvăluie faptul ca satele Orevița,Vânju Mare,Bucura,Pătulele și alte sate situate în zonă erau înconjurate de păduri.

Pe harta silvică a României de la 1864,pădurile și tufișurile din zona orașului Vânju Mare sunt înfățișate numai ca mici suprafețe de pădure în locul lor de odinioară au apărut fânețele.Au existat însă și locuri unde pădurea s-a păstrat neschimbată până la începutul secolului trecut.Un astefel de caz a fost pădurea masivă dintre satele Vânju-Bucura-Pătulele-Poiana Ciorii,ca urmare a interzicerii tăierii ei în baza Legii de ocrotire a pădurii.De astefel harta silvică a României de la 1864,pădurea din această zonă era însemnată cu semnul sugestiv de „Oprirea tăieri padurilor”.Au urmat legii invocate ,peste „insule”existente neîmpădurite la 1790,la marginea pădurii de la Vânju-Mare-Bucura s-a format ,până la 1864,un trup mare de pădure masivă,care pe harta silvică a României era reprezentată ca existentă.Din acestă pădure astăzi se păstrează resturi numite Pădurea Lunca Vânjului,padurea Fulga și probabil,dispărută pădurea Vârciorova.

Pădurile de pe moșia Orevița a Mitropoliei Țării Românești,urmare a Legii secularizării averilor mânăstirești din decembrei 1863,au trecut ,cu toată moșia în propietatea statului.Documntele de la 1878 ale Primăriei Vânju Mare ne dezvăluie că pe atunci,pădurea statului de la Bucura era centrată în jurul conacului Popescu,situat la șoseaua Drobeta-Turnu Severin-Craiova,iar pădurile Fulga și Hunia erau concesionate de stat.

Pădurea dintre Vânju Mare și Rogova s-au menținut ,in fiecare primăvară mărgăritarii infloriți inmieresmând aerul.În același timp,pădurea mare dintre Vânju Mare și Corlățel era iarna pentru vânat.Tăierea acestor păduri a fost una din cauzele principale care au contribuit la schimbarea climatului din zonă.Din masivele păduroase de altă dată și desepre care am amintit,astăzi nu mai sunt decât resturi care se numesc Lunca Vânjului,Fulga și Pădurea Galbenă de la Bucura,cu subarboretul lor(păducei,porumbari,lemn câinesc,rugi,muri,mărăcini,corni,soci, carpini,ghimpi etc)și poieni și poienițe pe care speciile xerofile și xeromezofile,bine dezvoltate,predomină.

Zona de alternanță a pădurilor a fost înlocuită cu cea de silvostepă,dovadă fiind nu numai climatul schimbat instalat,ci și fauna și flora specifice zonei de silvostepă instalate în această fâșie a pădurilor în care se află și Vânju Mare și Vânjuleț,toponime care aminstesc de ulmi din pădurile de altă dată și care dominau falnici aceste locuri.Așadar zona de silvostepă a cucerit teren spre nord.

Aspectul actual al covorului vegetal din această cauză este reuzultatul defrișerilor abuzive și neorganizate știițific al pădurilor,mulțimea pajiștilor pentru cerințele necontenite ale culturilor agricole.Resturi ale pădurilor și pajiștilor silvostepice sunt pâlcurile de stejari brumarii(Quercus pedunculiflora),element ponto-balcanic și stejarul pufos(Q.pubesccens,Q.virgiliana),cu caracter submediteranean.Aceste păduri sunt în prezent puternic degradate,s-au extins mai multe speci de amesctec și subarboretul.Printre speciile cele mai intâlnite se numără arțarul tătăresc,mojdreanul, porumbarul,uneori se întalnește și clocoticiul(Staphyllea pinnata),iar în câteva puncte cărpinița(Carpinus orientalis) și scumpia(Cotinus coggygria).Alături de stejarul brumăriu se întâlnesc două specii sudice de frasin:frasinul pufos(Fraxinus pallisae)și frasinul de luncă(Fraxinus angustifolia).Frasinul pufos se numără printre caracteristicile spcecifice zonei geografice ,acesta în trecut ocupa suprafețe mult mai mari ,dar datorită despăduririlor arealul s-a fragmentat foarte mult .În locurile mai umede li se adaugă și stejarul pedunculat(Quercus robur).

În poieni se dezvoltă graminee ca bărboasa(Botriochloa ischaemum),sadina(Chrysopogon gryllus),păiușul(Festuca valesiaca).Cu excepția acestor mici porțiuni de vegetație ierboasă,pajiștile tipice de silvostepă au dispărut total,vegetația de pe izlazurile degradate este asemănătoare celei din zona de step,iar în pădurile de cer și gârniță din sud-vest se întâlnește o specie balcano-panonică rară „Vicia sparsiflora”.Zăvoaiele de luncă sunt întâlnite în lungul râurilor,însă și-au restrâns suprafața datorită intervenției antropice,se întâlnesc aici specii de salcie(Salix alba,S.purpurea),plop(Populus alba,P.nigra),murul(Rubus caesius),socul(Sambucus nigra).

III.6.Fauna

Unele specii de animale domestice și sălbatice sunt răspândite în toate zonele bioclimaterice.Așa sunt bovinele,cabalinele,ovine,caprinele,vulpea iepuri,mistreții,rozătoarele mici,diferite specii de păsări etc.Totuși fiecare zonă bioclimatică se caracterizează printr-un complex faunistic.

Zonei de silvostepă,în care se situează orașul Vânju Mare ,cu peisaje deschise,cu veri călduroase și secetoase,cu lanuri întinse de cereale și recolte depozitate de gospodari,i s-au adaptat de mai bine de un secol și jumătate,în special animale din familia rozătoarelor(mamifere mici):șoarecii de câmp și de casă,viezurii cârtițele și altele.Acestea constituie,la rândul lor,hrană pentru vulpi,nevăstuici,dihori,uli,hereți.Nevertebratele sunt reprezentate prin melci,fluturi,omida păroasă.Dintre păsările sălbatice menționăm:vrabia,graurul,ciocănitoarea,pițigoiul,fâsa,mierla,cucul,gaița

,pupăza,cioara,gaia,cucuveaua,lăstunele,iar dintre animalele mari s-au adaptat căprioarele și mistreții. Mai există în zonele cultivate cu graminee popândăul,hârciogul,iepurii,ciocârlia prigoria și șopârla,iar dintre reptile se remarcă șarpele de alun și șarpele de pădure.

În a doua jumătate a secolului al XX-lea,Ocolul Silvic Vânju Mare a populat pădurea Fulga și altele din vecinătatea Vânjului Mare cu fazani de Caucaz,făzănăria de la Pătulele fiind bine cunoscută în zonaă și nu numai,aceasta s-a desființat după 1989.

Speciile faunistice de pădure s-au împuținat,iar altele cum este lupul au dispărut cu desăvârșire din zonă.Apele nu mai au pește.Se mai mențin batracienii de apă și șerpi,șopârla de câmp este omniprezentă.Nu lipsesc nici melcii,paianjenii,gândacii,viespile,croitorul mare,radașca ,greierii,cărăbușii,râmele,coropișnițele,gândacul de colorado,muștele și diferite specii de miriapode.

Primăvara sosesc rândunelele și berzele, de când cu lacul de acumulare de la Porțile de Fier II,este curtată de rațele sălbatice.Specific zonei în care ne aflăm rămâne paianjenul(Troglohintes herculeanus) și șopârla de stepă.În ultima vreme prin intervenția omului prin zonele de pădure a apărut capriorul,potârnichea și fazanul.Ca o amprentă a influenței climei submediteranee și balcanice,în zona orașului Vânju Mare se întâlnesc broaște țestoase de uscat(Testudo hermauni).

III.7.Solurile

Solurile sunt rezultatul acțiunii factorilor naturali,aceștia sunt:clima influențează solurile prin apa provenită din precipitații,vegetația prin cantitatea și calitatea resturilor organice,iar apa este factor pedogenetic atunci când solul se umezește permanent sau periodic.Solurile prezintă o mare varietate datorită neuniformității reliefului și adâncimii orizonturilor acvifere,ca urmare a nisipurilor și dunelor fixate sau mobile

Solul din perimetrul orașului Vânju Mare este unul brun-roșcat de pădure.Culoarea brun-roșcată se datorează condițiilor climatice mai aride.Pe câmpurile de dune din partea vestică și centrală,se întâlnesc psamosoluri și soluri brune lamelare.Lăcoviștile și solurile gleice ,freatic hidromorfe ocupă suprafețe mari la nord-vest de Blahnița.Luncile râurilor sunt acoperite cu soluri aluviale și protosoluri aluviale.

În partea sud-vestică a orașului Vânju Mare pe o suprafață mică,s-a format un sol de cernoziom,acesta conține humus și s-a format în condiții climatice continentale.

Solurile brun-roșcate de pădure s-au format pe o distanță de aproximativ 30 de km datorită influențelor climatice mediteraneene și a existențelor masivelor păduroase la nord de localitățile mehedințene Dârvari,Braniște,Punghina,Pătulele,Gogoșul și Ostrovul Mare.Pe această suprafață se întindeau pădurile de stejar și ulm(mai ales în Vânju Mare) în alternanță cu ternurile defrișate pentru culturi și pentru pajiști pentru vite.Datorită frunzișului și a vegetației mici de la sol,căzute toamnă de toamnă s-a format acest sol,în prezent acesta fiind secătuit de îngrășăminte și utilizate la maxim.

Solurile brun-roșcate și argilo-nisipoase permit dezvoltarea în această zonă a tuturor plantelor cultivate datorită condițiilor de temperatură și a precipitațiilor proprii.În luncă apar soluri mai tinere cum ar fi protosolurile aluviale și soluri aluviale,care sunt utilizate pentru cultura plantelor furajere,zarzavaturi sau pășuni.Datorită existenței a pășunilor extinse se practică creșterea animalelor în toate satele.Solurile prin caracteristicile lor au avut un rol important in funcția așezărilor umane,acest lucru se datorează condițiilor bune de dezvoltare și prielnice cum ar fi:clima temperată.aerul,apa toate acestea au fost propice dezvoltări vieții umane.

IV.GEODEMOGRAFIE

IV.1.Evoluția numerică a populației

Populația reprezintă totalitatea indivizilor care trăiesc pe un anumit teritoriu.Studierea numărului,densității,structurii,mișcării și punerea lor în raport cu elementele complexului geografic ne oferă posibilitatea cunoașterii cauzelor care influențează populația pe un teritoriu și a consecințelor acestora.Cauzele sociale,economice determină mișcarea populației,sporul migratoriu,natalitatea,mortalitatea,acestea influențează oscilarea numerică a populației.

„Răspândirea geografică a populației a fost influnțată într-o mare măsură,de armonia reliefului,de factori pedoclimatici,de extinderea fondului agricol și forestier,de prezența rețelei hidrografice și a resurselor de apă subterană,ușor de amenajat și utilizat,precum și de bogățiile subsolului”.Acțiunea conjugată a acestor factori a constituit de-a lungul timpului suportul modificărilor economice și demografice.Populația este formată din mai multe subsisteme:populația urbană,populația rurală,populația activă,etc.

Populația este un sistem complex fiind influențată de un întreg complex de factori naturali,economici și sociali,care determină fluctuații de la o perioadă la alta.Evoluția populației este determinată de dinamica naturală a populației,de fertilitate, de mortalitate,migrație. Fenomenul demografic cel mai important care caracterizează evoluția populației este acela al îmbătrânirii populației în mediul rural atât la nivel de țară cât și la nivel de continent.

Populația unui sat,comună,oraș,țară,regiune este un factor important pentru istoria comunitații teritoriale respective.Acestă importanță rezidă în numărul populației,pregătire(calificare)și structura ei(vârsta și sexul,starea ei civilă și de fertilitate,limba maternă,situația ei economică și sociale,condițiile de locuit și nivelul de trai,starea de sănătate).Numărul populației este dat de ritmul de creștere,iar ritmul de creștere este dat de natalitate și de soldul migratoriu.

Poporul român a avut de-a lungul istoriei sale o politică pro-natalistă,adică familia a reprezentat nucleul de bază al societății,ea luând naștere prin căsătorie.În mediul rural se exercita o presiunue puternică asupra cuplurilor căsătorite,în privinta nașterilor ,famili numeroase,în timp ce avortul și abandonul copilului erau interzise si aspru pedepsite.Această concepție se mai păstrează și astăzi în mediul rural.

IV.1.1.Evoluția numerică a populației la nivelul orașului

Evoluția numerică a populației a avut o evoluție acendentă,dar lentă.Aceasta înregistrând o continuă creștere din anul 1912 de la 6049 locuitori până la 7801 locuitori în anul 1992.Urmată apoi de o coborâre care s-a datorat umătorilor factori:politici,sociali,economici și istorici astfel că în anul 2002 era de 7061 locuitori,ajungând la 6492 în anul 2008 și 6231 locuitori în anul 2011.

Tabel nr.1-Evoluția numerică a populației 1912-2011

Evoluția numerică a populației

Creșterea numerică a populației în intervalul 1912-1977 s-a datorat condițiilor economice,social-culturale și a celor naturale oferite de acest spațiu.În anul 1968 a fost declarat oraș ,devenind principalul centru administrativ fapt ce a determinat creșterea populaței pâna în anul 1977.Înființarea întreprinderilor economice,juridice culturale,industriale și agricultura ,au atras forță de muncă calificată,populația orașului crescând simțitor în acest interval.Un alt factor care a determinat creșterea populației este natalitatea ridicată si reducerea mortalității.Începând cu anul 1992 populația începe să scadă semnificativ datorită restaurări politice.

Scăderea numărului populației incepând cu anul1992 și până în prezent se datorează migrației popuației spre marile centre urbane și renunțarea la munca în agricultură pentru industrie,unde condițiile de trai erau mai bune și locuri de muncă mai multe.Alte cauze ce au dus la reducerea populației au fost cele economice,familile numeroase au dispărut datorită acestei cauze.O altă cauză o reprezintă migrația spre extriorul țării ca urmare a deschiderii granițelor după căderea regimului comunist,consecința acestui fapt fiind îmbătrânirea populației.Datorită acestor cauze populația în anul 2011 este de 6231 compatativ cu anul 1977 unde era de 8508.

IV.1.2.Evoluția numărului de locuitori la nivel de sat

La nivelul orașului Vânju Mare se remarcă faptul ca așezările rurale au avut o evoluție descrescătoare .Această scădere s-a datorat migrației populației și a tinerilor,care au migrat spre marile centre urbane pentru a studia și astfel a apărut fenomenul îmbătrâniri populației.Majoritatea populației de la sate este în general de vârsta a treia.

Tabel nr.2.-Evoluția numărului populației pe sate componente

Figura nr. –Graficul evoluției numărului populației pe sate componente

Satele care aparțin orașului Vânju Mare sunt caracterizate ca fiind de mărime mijlocie(Orevița,Traian,Nicolae Bălcescu)și o așezare mică(Bucura).Majoritatea locuitorilor din aceste sate se ocupă cu agricultura.Acestea au intrat în componența orașului Vânju Mare în anul 1968 fiind administrate de către acesta.

Scăderea populației a fost influențată de condițiile de trai pe care le aveau locuitori,de dotarea edilitară,fapt ce a determinat populația sa migreze spre marile centre urbane pentru a avea o viață mai bună.Tot în acest interval natalitatea a scăzut iar mortalitatea a crescut datorită populației vârstnice care este foarte numeroasă.În aceste sate populația continuă să scadă și în prezent fiind determinată de toți acești factori.

IV.2.Densitatea populației

Densitatea populației reprezintă gradul de concentrare al populației într-un teriritoriu.Aceasta este influnețată de factori naturali(relief),factori hidrologici(rețeaua hidrografică),factori biogeografici(fondul forestiei),factori antropici,economici,istorici și edafici.

IV.2.1.Densitatea generală a populației

Densitatea generală a populației reprezintă raporul dintre populația unui teritoriu și suprafața acestuia.Aceasta se calculează după următoarea formulă:D=P/S,unde D-densitatea populației;P-numărul locuitorilor;S-suprafața teritoriului.

Dintre păsările sălbatice menționăm:vrabia,graurul,ciocănitoarea,pițigoiul,fâsa,mierla,cucul,gaița

,pupăza,cioara,gaia,cucuveaua,lăstunele,iar dintre animalele mari s-au adaptat căprioarele și mistre

IV.3.Dinamica populației

Modificările populației apărute într-un teritoriu sunt determinate de mișcarea naturală care cuprinde totalitatea nașterilor,decesele,casătoriile și divorțurile și mișcarea migratorie care constă în numărul emigranților și imigranților.Mișcarea naturală și cea migratorie cuprind totalitatea modificărilor ce apar în structura populației.

IV.3.1.Dinamica naturală

Bilanțul natural reprezintă diferența dintre natalitate și mortalitate.Acesta este influențat de o multitudine de factori naturali,sociali și economici care determină fluctuații de la o perioadă la alta.Întreaga evoluție a populației este determinată de mortalitate și natalitate.

IV.3.1.1.Evoluția natalității

Natalitatea este un fenomen demografic care ne prezintă numărul nașterilor în cadrul unei populații.Indicele cu care se măsoară natalitatea ne arată raportul dintre numărul născuțiior vii într-un an și populația medie a anului respectiv.Factorii care influențează valorile natalității reale sunt de natură social-economici și de politicile demografice specifice pentru fiecare țară.

Tabel nr. Evoluția bilațului natural

Figura nr, Dinamica mișcări naturale a populației

Scăderea natalități a început după anul 1989 după căderea regimului comunist care susținea o rată a natalității ridicată prin asigurarea unui număr mare de locuri de muncă și interzicea avortul,după acest an au fost legalizate avorturile și apare modelul familiei cu un singur copil.

La nivelul orașului Vânju Mare rata natalității a avut o evoluție în perioada 1992-1995 s-a înregistrat o scădere a natalități de la 1,30o/oo la 0,92o/oo ,acestă scădere se datorează migrației populației tinere spre marile centre urbane pentru a studia ,aceasta a avut ca consecință îmbătrânirea populației.În intervalul 2000-2004 natalitatea a crescut de la 0,73o/oo la 0,81o/oodatorită faptului ca Vânju Mare era principalul centru administrativ ,iar în anul 2011 aceasta a scăzut la 0,75o/oo datorită fertilității reduse.Formula de calcul pentru mișcarea naturală este: n=(N/Pm)x100,n reprezintă rata natalității,N-numărul total de nașteri,Pm-populația medie înregistrată a fiecărui an.

Un alt factor care a dus la scăderea natalității este cel economic ,acesta se datorează faptului ca multe famili nu își mai permit să crească mai mulți copii rezumându-se la unul singur.O altă consecință este migrația în țările străine din dorința de a avea o viață mai bună și o problemă cu care ne confruntăm în prezent este scăderea generală a indicelui de fertilitate care a determinat scăderea populației.

IV.3.1.2.Evoluția mortalității

Mortlitatea este un fenomen demografic ce descrie numărul deceselor produse în cadrul unei populații într-o perioadă de un an.Rata mortalității reprezintă raportul numeric al decedaților într-un an și populația totală,redată în promile.Factorii care influnțează mortalitatea sunt:nivelul de trai ,eficiența activități sanitare și la starea de sănătate a populației și istorici precum războaiele,dar și accidentele.foametea ,toți acești factori contribuie la creșterea mortalității generale.

La nivelul orașului Vânju Mare în intervalul 1992 a fost de 1,78o/oo crescând în anul 1995 la 2,14o/oo,acestă creștere a mortalității s-a datorat populației vârstnice care era mai numeroasă decât cea tânără,dar și a condițiilor de trai neprielnice.În anul 2000 a scăzut din nou la 1,46o /oo datorită imbunătațiri serviciilor sanitare și a condițiilor de trai mai bune.În anii 2004-2011 ajungând la 1,74o/oo.

IV.3.1.3.Evoluția bilanțului natural

Bilanțul natural reprezintă diferențele care există atât la nivelul natalității cât și al mortalității,constituind elementul important al analizei demografice

Bilanțului natural al orașului are o evoluție negativă în intervalul 1992 era de -0,48o/oo ajungând în anul 1995 la -1,22o/ oo,acestă creștere s-a datorat imbătrâniri populației din această perioadă.Începând cu anul 2000 valorile incep sa scadă ajungând la -0,73o/oo respectiv -0,93o/oo în anul 2004,urmând o perioadă de creștere în anul 2011 având o valoare de -0,99o/oo.Rezultatul negativ se datorează depopulări satelor care aparțin orașului și a populației vârstinice numeroase.

Figura nr. –Evoluția bilanțului natural

IV.3.2.Dinamica teritorială

Dinamica teritorială reprezintă totalitatea deplasărilor determinate de anumite scopuri,de schimbare sau nu a domiciliului stabil,indiferent de durata absenței din localitate.Migrația populației se poate diferenția în două categori datorită plecărilor și sosirilor din oraș in: migrații interne și migrații externe.Aceasta are un caracter istoric și care se diferențiază atât din punct de vedere al spațiului ,dar și de la un loc la altu.

IV.3.2.1.Evoluția plecărilor

Începând cu anul 1992 populația orașului a început să scadă datorită plecărilor din oraș în zonele urbane apropiate și puternic industrializate,care ofereau un disponibil de forță de muncă mai mare și condiții de trai mai bune în comparație cu Vânju Mare unde populația aptă de muncă era numeroasă,dar datorită slabei industrializări a orașului a determinat populația sa migreze spre marile centre urbane.Tineri care doreau să-și aprofundeze studiile au fost determinați să plece spre marile centre urbane însemnând scăderea în oraș și creșterea în alt oraș al populației.

În general populația orașului se ocupa cu agricultura,dar o dată cu mecanizarea acesteia i-a determinat pe locuitori sa migreze în centrele puternic industrializate.

După anul 1989 când s-au deschis porțile graniței țării au avut loc cele mai multe plecări.Aceste deplasări din această perioadă au reprezentat dorința populației de –și crea o viață mai bună și de a-și găsi un loc de muncă stabil.Datorită sporului migratoriu din această perioadă populația tânără a orașului scade și are ca consecință îmbătrânirea zonei ,numarul vârstnicilor fiind mai mare de trei ori decât al preșcolarilor.După anul 1990 rata migrației a scăzut ,reluându-se în anul 2002 la fel de ridicată ca și după 1989.

IV.3.2.2.Evoluția sosirilor

Evoluția sosirilor în oraș a înregistrat valori mici în comparație cu plecările.Datorită faptului că este o unitate administrativ teritorială a atras populația din localitățile apropiate și s-a menținut o populație echilibrată până în anul 1992 când a avut loc fenomenul cel mai mare de migrare în alte țării.După acestă perioadă migrația scade și apare dorința de a crea noi locuri de muncă în oraș prin intenția de a face o fabrică de zahăr,dar acest lucru nu a fost realizat,care putea să aducă schimbări în structura populației, care a avut ca consecință începerea procesului de migrare din anul 2002 spre centre urbane puternic industrializate.

IV.3.2.3.Evoluția bilanțului migratoriu

Evoluția bilanțului migratoriu reprezintă raportul dintre stabilirile de domiciliu în localitate și plecările cu domiciliu din localitate.

În anul 1992 fenomenul de migrație a avut o amploare foarte mare asupra orașului ,dar și la nivelul țării.Aceasta a scăzutîn anul 1995 ajungând la 0,17 iar după aceea a crescut în anul 2000 fiind de -0,56. Din cauza acestui fenomen al migrației foarte mari a avut ca efecte negatice scăderea populației,a natalității și creșterea mortalității datorită imbătrâniri demografice.

IV.3.2.4.Migrațiile pentru munca în străinătate

Începând cu anul 1990 când se deschid granițele României a avut loc fenomenul de migrare,acesta nefiind posibil până în acest an.Populația a fost determinată sa migreze din cauza situației economice și pentru a-și crea o viață mai bună cu locuri de muncă bine plătite și stabile.Nu au întârziat să apară efectele negative care au avut loc in urma acestui fenomen,migrarea populației în străinătate a determinat procesul de îmbătrânire din oraș,dar a avut și un beneficiu asupra economiei orașului cum ar fi deschiderea unei afaceri.

IV.3.3.Evoluția bilanțului total

Bilanțul total reprezintă însumarea dintre bilanțul natural(mortalitate și natalitatea) și bilanțul migratoriu.Acesta se calculează după această formulă:(N-M)+(I-E),N-nașteri,M-mortalitate,I-imigranți și E-emigranți.

Tabel nr. Evoluția bilanțului total al populației

Figura nr. Evoluția bilanțului total populației

Bilanțul total al populației a avut o evoluție începând cu anu 1992 când valorile au fost foarte mari datorându-se situației economice ,deschiderea granițelor a dus la migrarea foarte ridicată a populației spre alte țării ,scăderea natalității și îmbătrânirea populației.Acesta a mai scăzut în 2004,dar a început sa crească din nou până în anul 2015 când a avut valori mai scăzute.

IV.4.Structura demografică a populației

IV.4.1.Structura pe sexe

Structura pe sexe se identifică prin raportul dintre numărul total al bărbațiilor și numărul total al femeilor dintr-un teritoriu.Factorii care determină inegalitățile dintre cele două sexe sunt:mișcările migratori,mortalitatea masculină și feminină,nivelul economic.Acesata se calculează după formula:gF=F/M x100,unde F reprezintă populația feminină și M reprezintă populația masculină.

Tabel nr. Ponderea populației pe sexe

Structura populației pe sexe la nivelul orașului Vânju Mare în intervalul 1992-2016 prezintă o pondere mai mare a populației feminine având valoarea cea mai mare în anul2002 de 52,49% și cea mai mică în anul 2016 de 50,79%.Această pondere ridicată se datorează mortalității ridicate generale masculine.

Populația feminină are valori mai ridicate decât cea masculină,acestă creștere s-a datorat evenimentelor care s-au petrecut înainte de 1989( participarea la revoluție ,razboaie a bărbaților),durata de viață a bărbaților este mai mică decât cea a femeilor,o altă cauza ar fi migrarea populației masculine spre marile centre urbane pentru a oferi o viață mai bună familiei,aceasta avut ca consecință scăderea populației masculine și creșterea populației feminine în orașul Vânju Mare.

După anul 2002 populația feminină începe să scadă datorându-se migrației populației tinere spre marile orașe pentru găsirea unui loc de muncă stabil și bine plătit și pentru a studia.Populația feminină reprezintă în prezent cea mai îmbătrânită categorie de populație a țării.Toți acești factori duc la scăderea populației feminine în prezent,care în trecut avea o pondere ridicată ,în 1992 era de 50,82% acesta crescând în 2002 la 52,49%,după acest an a înregistrat o scădere ajungând în anul 2008 la 51,29%,2011 la 50,82% și 50,79% în 2016.

Raportul de feminitate reprezintă raportul dintre numărul femeilor și numărul bărbaților.Acesta se calculează după formula:Rf=F/Mx100,Rf-reprezintă raportul de feminitate ,F-populația feminină și M –populația masculină.

Tabel nr. Raportul de feminitate

Raportul de feminitate la nivelul orașului Vânju Mare în intervalul 1992-2016 a înregistrat valori mai mari decât cele masculine astfel în anul 1992 este de 105,28 acesta crescând ușor ajungând la 110,13 în anul 2002.După acest an urmează o scădere care se datorează migrației populației tinere și îmbătrânirea populației feminine,ajungând la 104,90 în anul 2011 și 103,21 în 2016

IV.4.2.Structura populației pe grupe de vârstă

Structura populației pe grupe de vârstă reprezintă divizarea populației totale a unui teritoriu.Aceasta se împarte în trei grupe:grupa tânără cuprinde populația între 0-14 ani,grupa adultă este reprezentată de populația productivă 15-59 ani și grupa vârstnică,neproductivă cuprinde populația de peste 60 de ani.

Tabel nr. Structura populației pe grupe de vârstă și sexe

Figura nr. Structura populației pe grupe de vârstă și sexe

În perioada 1992-2016 populația pe grupe de vârstă și sexe a orașului Vânju Mare avea o repartiție a grupelor de vârstă și o distribuție echilibrată.Preponderența numerică a populației feminine față de cea masculină și predominarea populației masculine a grupei de vârstă cuprinsă între 15-59 ani față de cea feminină ce a adus la o natalitate scăzută.În acest interval populația masculină a vârstei mici 0-14 ani aveau o preponderență mai mare față de cea masculină.

Populația cu vărsta peste 60 de ani este mai mare față de cea între 0-14 ani.Această scădere a natalități se datorează populației feminine care este îmbătrânită și accentuării plecărilor definitive ale tinerilor spre centrele urbane pentru a studia și pentru un loc de muncă sigur ceea ce a determinat apariția unui proces lent de îmbătrânire.Înainte de 1989 orașul Vânju Mare avea o populație relativ tânără,dar acesta scade datorită sporului migratoriu și slabei industrializări a orașului,iar în anul 2002 populația zonei era bătrână ,numărul celor cu peste 60 de ani fiind de peste trei ori mai mare decât al preșcolarilor.

În perioada 1992 natalitatea este foarte mare datorită regimului politic din 1989 care interzicea avorturile ,iar după anul 2002 acesta a început sa scadă treptat ajungând ca în anul 2016 să fie la jumătate față de anul 1992.Aceasta a scăzut foarte mult datorită fertilității scăzute si situației economice.Mortalitatea este mai mare la populația masculină în comparație cu cea feminină .

IV.4.2.1.Indicele îmbătrâniri demografice

Indicele de îmbătrânire demografică reprezintă raportul între grupele vârstnice și cele tinere.Acesta se calculează după formula I=P60/P0-14,unde P60-populația vârstnică și P0-14-populația tânără

Tabel nr. Indicele de îmbătrânire demografică

În anul 1992 indicele de îmbătrânire demografică era mai mic datorită natalități ridicate și mortalității scăzute ,iar din anul 2002 acesta a început să crească treptat datorită migrației populației tinere ,scăderea natalități și creșterea mortalități.Toți acești factori au contribuit la îmbătrânirea populației,care în anul 2016 avea o valoare de 1,98.

IV.4.3.Structura etnică

Structura etnică a orașului Vânju Mare are o populațiedin punct de vedere al componenței naționale este o zonă foarte omogenă,fiind formată în totalitate de români.Majoritatea locuitorilor din acest spațiu este alcătuită în totalitate de români,acest lucru reiese din păstrarea obiceiurilor,numele locuitorilor și limba vorbită de catre aceștia.

În acestă zonă există și rromi care au o pondere scăzută,dar influențează pozitiv natalitatea prin numărul mare de copii,însă ponderea cea mai mare o au români din pnct de vedere etnic

IV.4.4.Structura populației pe religii

IV.4.4.1.Omogenitatea ortodoxă

Omogeniteatea ortodoxă ,la recesământul din 1992 populația aparținea următoarelor religii:”7610 locuitori erau ortodocși,2 locuitori romano-catolici,1 adventist și 31 de adepți ai bisericii ortodoxe pe stil vechi.”

După înlăturarea regimului comunist și ateu din decembrei 1989 populația a avut posibilitatea să-și redobândească drepturile în alegerea religiei fapt ce a determinat modificări în structura confesională.Din punct de vedere religios în cadrul orașului predomină populația de origine ortodoxă ,dar și populația de origine baptistă care are o pondere foarte mică comparativ cu cea ortodoxă.

IV.4.5.Structura socio-economică

IV.4.5.1.Populația activă și inactivă

Structura socio-economică vizează participarea populației la o activitate economică socială care se diferențiază în fucție de structura pe grupe de vârstă și sexe și nivelul de pregătire.În fucție de gradul de participare la o activitate economică există două categorii de populații:populația activă și populația inactivă.Populația activă reprezintă totalitatea persoanelor care desfășoară o activitate economică ,iar populația inactivă reprezintă totalitatea persoanelor care nu desfășoară o activitate economică.

La nivelul orașului în anul 1992 populația activă din totalul de 7645 era de 3772-ocupată,iar populația inactivă 3873,din care 1094 studenți și elevi,1461 pensionari și 1318 alte situații.Datorită economiei mai puțin dezvoltate uni locuitori făceau naveta ca să muncească în alte orașe mai dezvolate(Drobeta Turnu-Severin)ceea ce a determinat micșorarea populației active.

Structura populației active în localitățile componente ale orașului administrativ-teritorial Vânju Mare ,populația îsi desfășura activități în oraș în jur de 50% din totalul lor ,locuitori aveau un loc de muncă în industrie ,agricultură și alte domenii .Acest lucru a dus la o populație relativ tânără a orașului,grupa celor sub 16 ani fiind aproape dublu grupei celor ce au depășit vârsta de muncă.

IV.4.5.2.Rata șomajului

„Neconcordanțele existente între oferta demografică a unor zone geografice și cererea de forță de muncă, a generat după 1990 șomajulAstfel ca în anul 2002 apar diferențe ale ratei de șomaj la nivelul mai multor județe față de anul 1992”.

Rata șomajului în această zonă a crescut după anul 1989 deoarece populația orașului era tânără,dar scade datorită sporului migratoriu și slabei industrializării ceea ce a dus la îmbătrânirea populației și un număr mare de șomeri .

Numărul șomerilor a început sa scadă din anul 2002,ca urmare a privatizării unor unități industriale,industrie alimentară ,în agricultură și înființarea unur mici firme.La nivelul anului 2010 rata șomajului crește datorită locurilor insuficiente de muncă și economiei precare a acestei zone.Acest lucru i-a determinat pe locuitori sa migreze spre orașele mari în cautarea unui loc de muncă și în afara țării.

IV.4.6.Repartiția populației pe sectoare de activitate

Repartiția populației pe sectoare de activitate ,populația este împărțită în trei categori de activitate:sectorul primar(agricultura,viticultura),sectorul secundar(industrie,construcții),sectorul terțiar(transport,servicii).În acestă zonă principala activitatea a populației este agricultura,care cuprinde principalele ramuri :creșterea animalelor și cultura cerealelor,alături de acestă activitalse practică și viticultura care are un rol important in oraș.

Sectorul secundar se mai păstrează și în prezent dar cu o activitate mai redusă în industrie față de trecut,iar sectorul terțiar se mai practică , locuitori orașului care fac naveta la locul de muncă ,dar nici acesta nu are valori ridicate.În acest spațiu predomină agricultura în timp ce industria și serviciile sunt slab dezvolatate.

V.Așezările umane

V.1.Istoricul și evoluția localității

Orașul Vânju Mare ,ca parte componentă a vetrei de locuire în care poporu român s-a format ,este o localitate pe care descoperirile arheologice făcute pe dealul Orevița îi confirmă existența încă din comuna primitivă.În diferite zone ale orașului s-au făcut decoperiri din care au rezultat diferite obiecte din piatră cioplită,obiecte de bronz și obiecte care au fost identificate din epoca fierului,ce confirmă ca în această zonă se practica atât agricultura primitivă cât și unele meșteșuguri în epoca primitivă.

Râul Blahnița a constituit un areal favorabil pentru dezvolatarea comunității umane ,prin caracteristicile sale topoclimaterice ,care a dus la existența unei comunități puternice în epoca dacică ,locuitori se ocupau cu cu cultivarea dealurilor Oreviței.

Epoca romană își pune amprenta în principal asupra localității Orevița prin punctul denumit „Cetatea Latinească” punct în care Boliac face săpături în 1873 găsind vase de pământ.inele ,grâu carbonizat,pe care le duce la muzeul din București.În 1895”profesorul Grigorie Tocilescu a trecut prin Orevița găsind aici carămizi de origine romană, țevi ceramice de aducțiune a apei potabile precum și un adevărat cimitir organizat după percepțile ritualului roman”.

Dovezile arheologice cât și legendele locale dovedesc certa locuire a Oreviței și a zonei Vânju Mare, acesta a fost permanent locuită de către daco-romani în Câmpia Blahniței implicit în zona orașului neputând fi vidată niciodată în ciuda tuturor teoriilor migraționiste care au existat.După anul 271 locuitori din această zonă au defrișat masiv pădurile din împrejurimi, cultivând dealurile cu vie și pomi fructiferi

Din anul 1772 Vânju Mare era deja o localitate constituită deoarece locuitori își aveau casele și acareturile unui căpitan de plai,aceasta fiind suficientă de puternică fiind considerată cea mai influentă a plaiului Blahnița chiar reședința acestuia.”Locuitori se orientau în funcție de cei doi stejari din pădurea vânjeană ,de unde reiese și numele orașului de cuvântul „Gajul” prin palatinizare devenind „Vijul” și apoi Vânju Mare”.Această legendă era importantă pentru locuitori pentru a se putea orienta în spațiu ,dar și de locuitorii satelor apropiate: Bucura,Orevița,Nicolae Bălcescu care se orintau în ce direție sunt și unde își doresc să ajungă.

Existența localității Vânju Mare în epoca feudală este adeverită și de faptul că aceasta se afla pe drumul Vidin-Calafat-Cerneți-Severin și cel vechi roman care lega Severin-Cerneți-Craiova prin nordul actualei localități și prin centrul Oreviței.Locuitori din această zonă se ocupau cu cultivarea viței de vie așezată pe dealuri,iar la poalele acestora creștea grâul, orzul și porumbul.Potgorenii din Vânju Mare locuiau de regulă în mijlocul potgoriei în bordeie săpate la câțiva metri de pivnița de vin.

V.2.Formarea și evoluția așezărilor urbane.

Orașul reprezintă o aglomerare umană mult mai compactă decât cea a satului.Se diferențiază prin conținutul activităților,structura socio-economică și aspectul edilitar.Acesta având un înalt grad de dezvoltare și organizare,iar forma sa poate fi neregulată sau geometrică datorită intervenției omului și aglomerări umane.

Orașul Vânju Mare este o așezare urbană tânără pe harta Județului Mehedinți și a României.Acesta a devenit unitate administrativ-teritorială în anul 1968 când a preluat funcțiile satelor componente:Nicolae Bălcescu, Bucura, Traian și Orevița.Profilul economic agroindustrial a avut o tendință de creștere în favoarea industrialului,dar rezulatul a rămas unul agrar cu tente comerciale.Datorită dotărilor incomplete sau neterminate sub aspect edilitar-urbanistic,a avut ca consecință să exite unele trăsături rurale în aspectul general al orașului,dar și în comportamentul și mentalitățile locuitorilor.

V.3.Tipologia așezărilor

V.3.1.Tipologia morfostructurală

Începând cu anul 1968 orașul Vânju Mare are în componența lui următoarele sate subordonate: Nicolae Bălcescu, Bucura, Traian și Orevița preluând întreaga activitatea ale acestora.Toate aceste localității au diferite structuri, tipologi și număr de locuitori.

Vânju Mare a devenit oraș din anul 1968 datorită poziției geografice pe care o are ,care a favorizat dezvolarea lui ca oraș târg. „Orașul târg reprezintă centre de schimb dezvoltate și apătute pe baza unor atecedente rurale ,alcătuite pe dezvolatarea unor așezări rurale recunoscute ca sate în epoca feudală”.Acesta a preluat funcțiile agricole devenind prin poziția geografică piețe de schimb și drumuri comerciale.

Din punct de vedere urbanistic avea străzi cu pavele, iluminatul electric pe arterele principale,canalizare ceea ce a dus la declararea lui ca oraș.

Nicolae Bălcescu situtuat în partea sudică a orașului Vânju Mare la o distanță de 5 km de acesta și de 7 km de Pătulele pe malul stâng al râului Blahnița, se adăpostește la limitele pădurii Fulga, pe crestele dealului Băluța și a dealului Zahana. A fost întemeiată de către locuitori din comunele învecinate fiind înființată în anul 1899,principala ocupație a locuitorilor era agricultura.Până la începutul anului 1948 localitatea s-a numit Regina Elisabeta.

Aceasta este așezată de-a lugul șoselei județene spre Pătulele,pe o rețea stradală regulată (nouă ulițe transversale și cinci longitutinale,din care una se află pe drumul județean).Terenul prezintă denivelări deși satul are o structură regulată,care nu este bine adaptată acestui teren.

Nicolae Bălcescu are o textura regulată deoarece rețeaua de străzi este așezată ordonat,iar tipologia caracteristică este a satului adunat cu structură regulată deoarece locuințele sunt așezate una lângă cealaltă fără spații de vegetație între ele,iar vatra satului însumează 80 ha din care 4 ha cu construcții și gospodăriile cu locuințele.

Bucura este unul dintre cele mai vechi sate din partea locului, care sub influența tâtgului de la Vânju Mare a crescut și s-a dezvoltat mult. Delimitarea perimetrului localității a avut loc în anul 1969 ,acesta este amplasat de-a lungul șoselei naționale asfaltate Drobeta Turnu Severin-Calafat, la o distanță de 2 km de Nicolae Bălcescu,principala ocupație a locuitorilor fiind agricultura și creșterea animalelor. Pozoția caselor este una regulamentară față de șosea,liniile satului sunt neamenajate și tipologia este caracteristică satului adunat deoarece casele sunt așezate în lungul drumului.

Traian apaține orașului Vânju Mare se află pe șoseaua Rogova-Iablănița, la 2 km de Vânju ,dar și pe șoseaua națională Turnu-Severin-Calafat.Principala ocupație a locuitorilor este agricultura,dar și grădinăritul și viticultura.Caracteristic acestui sat este satul adunat,dar pe alocuri se găsesc și caracteristicile satului răsfirat deoarece unele case sunt despărțite între ele de grădini și mici poienițe de pomi fructiferi.”Vatra satului se delimitează la 35 ha pe care există construcți”.Această delimitare foarte mare se datorează construcțiilor care sunt pe alocuri răsfirate.

Satul Orevița este așezat la nord-est de Vânju Mare ,acesta datează cu mult timp înaintea anului 1633,care a avut mult timp un rol important fiind mai mare în acest spațiu decât cel al Vânjului până in anul 1969 când acesta a preluat funțiile administrative ale Oreviței.Este un sat vechi cu trei linii longitudinale și șase uliți care fac legătura între ele.Are o structură stradală regulată care nu este cea mai bună petru terenul din zonă,iar principala ocupație a locuitorilor este agricultura în spcial ramura viticulturi,pe acestă suprafață se gasește foarte multă vie de altoi plantată.Tipologia satului este cea adunată ,dat și cea răsfirată ca și în cazul satului Traian deoarece casele sunt răsfirate datorită existenței pe alocuri zonelor de vegetație.

V.3.2.Tipologia așezărilor după marimea demografică

Mărimea demografică cuprinde ma multe cetegorii de așezări după numărul de locuitori pe care le au satele.Acestea se clasifică în următoarele grupe:sate mici (sub 500 de locuitori),sate de mărime medie interioară(500-1000 locuitori),sate de mărime medie superioară(1000-2000 locuitori) și sate mari(2000-6000 locuitori)

La nivelul anului 2002 satele din acest spațiu se clasifică astfel:

Sate mici aici se încadrează localitatea Bucura cu 381 de locuitori

Sate de marime medie interioară :Traian cu 732 de locuitori și Nicolae Bălcescu cu 949 locuitori

Sate de marime medie superioară:Orevița cu 1102 locuitori

Numărul locuitorilor din aceste sate a fost mult mai mare în trecut , dar a scăzut datorită situației economice și a fenomenului de migrare a populației spre alte zone mai dezvoltate.

V.3.3.Tipologia gospodăriilor

Tipologia gospodăriilor s-a făcut în funcție de cadrul natural al fiecărei zone ,dar un rol important la constituit și factorul economic ,care a determinat o arhitectură diferită a caselor.

În acest spațiu până în anul 1944 casele sătenilor erau majoritatea specifice casei cu tindă făcute din bârne groase de lemn și acoperite cu șindrilă, stuf sau paie. Ferestrele aveau în loc de geamuri pieile de vită ceea ce arată sărăcia locuitorilor în această zonă.Paturile erau făcute din patru țăruși bătuți în pământ ,pe care se puneau câteva scânduri ,iar localnici se acopereau cu scoarțe țesute în casă și țoluri din cânepă

În odaia de locuit se afla o sobă,iar în odaia bună care nu era locuită de nimeni se găsea un pat acoperit cu macat,lada cu zestre,ștergare și țesături.Iluminatul încăperilor se făcea cu lampa pe gaz, iar hrana se pregătea în ceaune de pământ pe pirosti,focul fiind făcut de obicei cu paie și coceni.Mămăliga reprezenta mâncarea lor de bază, iar pâine se mânca decât la sărbători.

Mai târziu apar construcțiile din lemne, cărămidă arsă,chirpici fiind așezate în lungul unui drum sau unui râu.În prezent casele locuitorilor sunt construite din materiale noi și mult mai rezistente decât cele folosite în trecut.

V.4.Infrastructura social-edilitară

V.4.1.Alimentarea cu apa

Aprovizionarea cu apă potabilă în orașul Vânju Mare a început încă din anul 1970 era o lucrare importantă deoarece ridica gradul de urbanizare al orașului. Sursa de apă se află în localitatea Orevița la o distanță de 7 km. La începutul anului 1971 a fost realizat proiectul de alimentare cu apă a orașului. Acesta trebuia să țină cont de numărul populației, dar și de activitățile industriale și agricole.

Petru alimentarea cu apă a orașului trebuie să se îndeplinească anumite condiții:

Să se capteze un debit de cca 20 l/sec., care să fie folosit de către populație și industrie

Să se facă puțuri de adâncime, iar apa să fie pompată către oraș printr-o conductă .

Între anii „1971-1980 s-a încheiat prima etapă cu privire la rețeaua de distribuire a apei în oraș ,care cuprindea următoarele rețele de distribuție cum ar fi : strada Rahovei,strada Republicii și Lalelelor”. Toate aceste date au fost întocmite de Institutul de Proiectare Jud. Dolj. Scopul acestui proiect era creșterea gradului de urbanizare prin îmbunătățirea igenei și confortului populației.

Rețeaua de distribuție era formată din conducte principale și secundare, una ineleră,era formată din tuburi de fontă și oțel zincat, iar lungimea totală a conductelor era de 24,8 km. Pentru aprovizionarea corespunzătoare cu apă a orașului Vânju Mare era necesară exinderea instalației de alimentare cu apă de la „42.000 m.l la 44.000 m.l, redimensionarea podului din Calea Severinului la întâlnirea cu pârâul Blahnița, în scopul preluării apelor din inundații. Introducerea rețelei de apă potabilă în Vânju Mare a constituit ridicarea gradului de urbanizare al orașului.

V.4.2.Canalizarea orașului

Canalizarea orașului reprezintă un atribut important fără de care urbanizarea unei localității este de neconceput. Datorită șanțurilor înfundate și resturilor menajere , acestea au dat o imagine orașului Vânju Mare de murdărire și infecție ceea ce a dus la construirea canalizării orașului.

Proiectul de canalizare a început prin perioada anului 1980, „care a fost întocmit de Secția Județeană de Proiectări Mehedinți,cu nr142/1978”. Acesta propunea în anul 1985 construirea principalului canal colector menajer având o lungime de 2600 ml și o stație de epurare cu un debit de 30 l/secundă. Acest canal se afla pe strada Republicii până la Calea Severinului, nu era suficientă extinderea rețelei de canalizare datorită creșteri populației ,prin urmare acesta trebuia să se mai extindă cu 5 km.

Satele componente ale orașului Vânju Mare nu au rezolvat problema canalizării nici până în prezent,dar nici în oraș situația nu a fost una tocmai bună ,lucrările s-au amânat pe un timp îndelungat,iar lucrările nu au fost rezolvate în totalitate ci integral.

V.4.3.Energia electrică

Această sursă de energie pătrunde în această zonă după anul 1950, când a început electrificarea și în orașul Vânju Mare. La început fiecare locuitor a contribuit cu o sumă de bani, iar prima și cea mai importantă lucrare de electrificare a fost constituiă cu resurse proprii, cu un dinam și un motor Diesel ,locuitori i-au dat numele de uzina electrică Vânju Mare.

Uzina pe Diesele va fi înlocuită „cu cea pe linii radiale la nivelul anului 1970, de lungimi foarte mari,”ai în anul 1972 Comitetul Executic al Orașului Vânju Mare a remarcat faptul ca iluminatul public se prezenta în condiții nu foarte bune atât în oraș cât și în satele aparținătoare, iar acestă obligație de a întreține iluminatul în condiții foarte bune i-a revenit uzinei electrice .

Începând cu anul 1977 orașul Vânju Mare a început să fie alimentat cu energie electrică de la un post de transformare situat în vestul așezării, iar în anul 1982 procesul de electrificare s-a încheiat atăt în oraș cât și în satele aparținătoare.

Electrificarea la Vânju Mare a durat foarte mult deoarece aceasta a întâmpinat foarte multe probleme cum ar fi: cele financiare,comportamentul și mentalitățile locuitorilor.

VI. ECONOMIA

VI.1. Agricultura

VI.1.1.Premisele de dezvoltare agricolă

Agricultura în acest spațiu reprezintă principala ocupație a locuitorilor fiind favorizată de condițiile naturale favorabile, având soluri fertile și climatul favorabil ce a permis dezvoltarea agriculturii foarte mult în orașul Vânju Mare.

Între anii 1922-1928 agricultuta în această zonă cunoaște o dezvoltare în domeniul agricol modernizat, dar aceasta nu a fost în totalitate dezvoltată deoarece unii locuitori își desfășurau activitățile agricole cu ajutorul vitelor și cu istrumentele pe care le făceau ei (plugul). În sec.XVII s-a introdus cultura porumbului care s-a adaptat foarte bine în această zonă,fiind în prezent cel mai mult cultivat de câtre populație.

După ce Vânju Mare a fost numit oraș, economia a fost una predominant agrară. Cultivarea pămantului în perioada regimului comunist se făcea sub forma de cooperative agricole de producție (CAP), locuitori munceau pământurile fiind răsplătiți cu bani și produse agricole, după căderea regimului comunist fiecare locuitor și-a recăpătat pământul și îl munceau pentru ei.

Factori care nu au favorizat dezvoltarea agricolă sunt: situația economică,populația îmbătrânită și lipsa utilajelor performante reprezentând un obstacol în practicarea agriculturi la un nivel ridicat.

VI.1.2.Modul de utilizare a terenurilor

Spațiul agricol este reprezentat în această zonă de cultura plantelor și creșterea animalelor, acesta fiind influențat de factori climatici, economici și politici. Orașul Vânju Mare datorită faptului că este așezat într-o zonă agricolă deține o suprafață de 6270 ha terenuri agricole.

Structura culturilor agricole este astfel: „ cerealele dețin peste 60% din suprafața arabilă, din care porumbul reprezintă cca 45%, iar grâul 43% și orzul și orzoaica 12% din suprafața cerealelor. Plantele tehnice ocupă 5,5% din suprafața arabilă, pășunile și fânețele ocupă mai puțin de 4%, iar suprafețele viticole peste 5%.” Toate aceste suprafețe cu aceste culturi agricole se găsesc pe teritoriul orașului Vânju Mare.

Tabel nr. Structura fondului funciar agricol după modul de folosință

Terenul arabil s-a aflat într-o continuă creștere din 1990 până în 2008 fiind de( 79,66%), dar acesta scade în anul 2014 ajungând la (75,25%), această scădere se dorează situației economice și populației îmbătrânite. Livezile și pepinerele au un procent scăzut la nivelul orașului deoarece acesta se află în zonă de câmpie fiind practicată extensiv cultura plantelor. Procentul se află în scădere de la 1,12% în 1990 până la 0,48 în 2014. Viile și pepinere, viile se găsesc în prezent într-un numă foarte mare în acest spațiu favorizate de condițiile climatice din această zonă și a solului fertil, au un procent de 11,77% în 1990 scăzând la 8,32% în 2014 sunt renumite pentru soiurile de struguri existente și a vinurilor de bună calitate. Pășunile și fânețele au crescut din anul 1990 de la 11,03% la 11,61% în 2004.

VI.1.3.Structura culturilor și a producției agricole

Structura culturilor agricole este dezvolată în acest spațiu fiind inflențată de o serie de factori naturali, economici și politici. Cultivarea plantelor ocupă cea mai mare suprafață a orașului fiind și principala ocupație a locuitorilor, având o producție foarte mare care este influnțată de solul fertil și factori climatici care se află în această zonă.

Culturile cu cele mai întinse suprafețe sunt: porumbul,grâul și secara și orzul și orzoaica, din cauza situației economice mulți locuitori nu au utilajele necesare, lipsa irigațiilor și a îngrășămintelor ceea ce a determinat practicarea agriculuri pe suprafețe mici.

Tabel nr. Structura suprafețelor cultivate și a producțiilor agricole

Suprafața cultivată cu grâu și secară se situează pe locul doi ca suprafață ocupată în oraș, aceasta a crescut de la (1250 ha) în anul 1990 la( 2305 ha) în anul 2002.Producția de grâu și secară a crescut foarte mult odată cu extindearea suprafeței cultivate fiind în anul 1990 de 3653t ajungând până în anul 2002 la 7605t. Această producție foarte mare s-a datorat factorilor climatici din această perioadă.

Cultura de porumb reprezintă cultura cea mai mare înregistrând o producție agricolă foarte mare în anul 1990 de 6755t și o suprafață de (2590 ha), în anul 2002 producția agricolă scade foarte mult ajungând la 437t și o suprafață cultivată de (2534 ha). Această scădere se datorează factorilor climatici foarte secetoși, populația îmbătrânită și lipsa utilajelor agricole insuficiente pentru a dezvolta o agricultură performantă.

Suprafața cultivată cu cartofi este foarte mică in anul 1990 de numai 5 ha și o prodicție agricolă de 32t, dar situația se schimbă în anul 2002 suprafața agricolă fiind (de 50 ha) și producția a crescut la 340t. Cultura cartofului este specifică zonei de podiș și munte , de aceea existând aceste valori scăzute deoarece orașul se află într-o zonă de câmpie.

Cultura legumelor este specifică acestui spațiu locuitori ocupându-se legumicultura și obținând venituri din această ramură a agriculturii. Astfel ca în anul 1990 suprafața cultivată era de( 45 ha) și o producție de 150t. Situația se schimbă în anul 2002 având o suprafață agricolă (127 ha) și o producție agricolă mare de 1154t. Această creștere a producției s-a datorat solului fertil din această zonă și datorită cererii foarte mari de legume. Principalele legume care se cultivă în acest spațiu sun: tomatele, castraveții, varza, ardei si alte legume.

Floarea Soarelui în anul 1990 se cultiva pe suprafețe agricole mult mai mare (290 ha) decât în anul 2002 când a ajuns la (100 ha), această scădere a fost influențată de factori climatici nefavorabili , având o producție de 142t în anul 1990.

Viticultura în această zonă este foarte extinsă fiind recunoscută prin existența Cramei de la Vânju Mare unde se găsesc vinuri alese de pe suprafețe cultivate din acest spațiu și o producție foarte mare . Soiurile existente sunt: Cabernet, Sauvignion,Merlot etc, suprafețele de vii s-au extins considerabil până în anul 1990. Producția de struguri la nivelul orașului a înregistrat o creștere semnificativă în anul 1990 de 1469t, dar după această perioadă producția a scăzut ajungând în anul 2002 la 460t. Această scădere a producției agricole se datorează faptului ca aceste vii au dispărut după anul 2000, pământurile fiind distribuite vechilor propietari, care au părăsit aceste vii, dar după anul 2011 situația se schimbă fiind replantate suprafețe de viță de vie și astfel și producția a crescut în prezent.

Producția pomilor fructiferi constituie o cultură, care nu este specifică acestei zone deoarece este o zonă de câmpie aceștia cultivându-se foarte mul în zona de podiș. La nivelul anului 1990 producția de fructe a înregistrat o valoare de 252t scăzând până la 146t în anul 2002. Factorii care au determinat această scădere sunt: reînplantarea pomilor nu a mai fost făcută la fel de intensiv ci doar plantații mici cu producție redusă și un alt factor este climatul nepotrivit pentru această cultură.

VI.1.4.Economia zootehnică

Creșterea animalelor în această zonă se practică de către majoritatea locuitorilor fiind la unii dintre ei principala ocupație și sursă de venit prin care își câștigă existența. Aproximativ în toate gospodăriile se practică creșterea animalelor, aceștia folosind producția pentru locuință și uneori pentru comercializare. Sectorul zoohotehnic cel mai întâlnit în acestă zonă sunt: bovine, porcine, ovine și păsări.

Tabel nr. Evoluția afectivelor de animale.

Creșterea animalelor la nivelu orașului în perioada (1990, 1995,2002) a avut următoarea evoluție: bovinele au crescut din anul 1990 de la 772 de capete până la 1323 de capete în anul 1995, dar acestea au scăzut în anul 2002 ajungând la 855. În ceea ce privește creșterea de porcine, acestea au crescut de la 2229 capete în anul 1990 la 5387 capete în anul 1995, dar acestea au scăzut în anul 2002 la 2103 capete. Categoria de ovine reprezintă cea mai practicată ramură din creșterea animalelor, având în anul (1990) 7485 de capete, dar aceasta ajungând în anul 2002 la 3970 capete. La efectivele de păsări s-a înregistrat o creștere de la 24000 capete în 1990 la 59177 capete în 1995 scăzând în anul 2002 la 40750 capete. Toate aceste modificări se datorează factorilor economici, sociali și naturali.

VI.1.5.1.Dinamica producției zootehnice

Producția obținută din zootehnie reprezintă numărul de capete existente în zona respectivă. La nivelul orașului Vânju Mare producția este mai mare în anul 1990-1995 și mai mică în anul 2002, această scădere se datorează situației economice și sociale.

Tabel nr. –Evoluția producției animaliere

Producția de carne în 1990 a înregistrat o creștere ajungând de la 599t la 638t în 1995,dar aceasta a scăzut în anul 2002 fiind de 492t. Această scădere se datorează numărului de efective care se află în scădere. Producția de lapte are în 1990 2331hl crescând până la 17970hl în 1995. Această creștere se datorează numărului crescut de efective , a suprafețelor de pășune mărite , care asigură hrana animalelor, dar aceasta scade în 2002 la 11900hl. Producția de lână se află în scădere de la 16629kg în 1990 până la 7300kg în 2002. Producția de ouă a crescut de la 2463 mii bucăți la 3420 mii bucăți în 1995, dar aceasta scade la 2632mii bucății în 2002 ca urmare a scăderi numărului de păsări.

VI.2.Industria

Industria orașului apare destul de timpuriu și este reprezentată în primă fază de morile de apă de pe pârâul Orevița, apoi de morile cu vapori și chiar de morile cu motorde explozie. Cu adevărat despre industrie se poate vorbi în Vânju Mare după al doilea Război Mondial când localitatea începe să se dezvolte într-un ritm destul de rapid.

Ocupațiile locuitorilor din Vânju Mare au caracter agricol, dar și în domeniul industriei, care în trecut era foarte dezvoltat existând un număr mare de fabrici în care locuitori desfășurau activității comerciale, în prezent nu mai există unele dintre aceste fabrici predominând agricultura.

Din punct de vedere economic, chiar și după declarearea lui ca oraș , în 1968 Vânju Mare până în prezent este o unitate administrativ teristorială predominant agrară, cu o perioadă de dezvoltare industrială în perioada (1969-1989). Activitățile din acest spațiu sunt: creșterea animalelor, cultura cerealelor,secția mecanică, morăritu, prelucrarea lemnului, industria alimentară(reprezentând 74%) , exită un centru de vinificație, a existat și o fabrică de telemea în Vânju, multe activități industriale s-au desființat după 1989 fiind un număr mic de fabrici în prezent având ca consecință scăderea economiei orașului.

VI.2.1.Activitățile comerciale

Activitățile comerciale în orașul Vânju Mare au fost reprezentate la început de: Întreprinderea Raională de Industrie Locală(I.R.I.L) Vânju Mare și secția Întreprinderi Industriei Vinului și Băuturilor Alcoolice Mehedinți. Activitatea comercială dominantă era reprezentată de „industria alimentară și prelucrarea lemnului”.

Alte întreprinderi economice care își desfășurau activitatea în acest spațiu până în anul 1990 sunt: Stațiunea de Mașini și Tractoare, Baza principală de Repecția Cerealelor, Centru D.C.A., Ocolul Silvic, Cooperativa de Consum, Oficiu de Industrializarea Cărnii, Fabrica Mixtă de Industrie Locală(fosta I.R.L.L), Atelierul de Transporturi Auto(I.T.S.A.I.A.), Autobaza I.T.A., Secția Mixtă de Gospodărie Comunală și Locativă

Pentru dezvoltarea zonei industrial-agrare s-au dezvoltat diferite întreprinderi pe drumul național Drobeta Turnu Severin spre Calafat, care trece prin sud-vestul orașului Vânju Mare, acestea sunt: „o bază de colectare a cerealelor, un depozit pentru substanțe chimice necesare la protecția plantelor, o stație de rețele electrice de 220 V, o autobază de transporturi auto, o stație pentru drumuri și poduri, o unitate forestieră de exploatare și transport și o filială a Băncii Agricole.”Alte întreprinderi economice erau: secția de panificație și morărit a Întreprinderii de Panificație și Morărit Mehedinți, Autobaza de Transport Auto Vânju Mare, Secția de prestării servicii a I.J.P.P.S, se propunea dezvolatarea unei fabricii de confecții și o întreprindere mecanică.

În anii 1990-1991 s-au constituit următoarele societăți comerciale pe acțiuni, acestea au fost:”Agromec S.A(fosta Stațiune de Mașini Agricole-S.M.A.),Comcereal S.A.(fosta bază de recepție cereale),S.C.”Decebal” S.A.-Secția Vinalcool Vânju Mare, Semrom S.A.-Complexul Agrosem Vânju Mare, Vinterra Internațional S.A. Orevița, S.C. Eurocomf(fosta fabrică de confecții), S.C. Transport AutoMixt S.A.(fosta Autobază I.T.A.Mehedinți), S.C. „Aurora S.A.-secția panificație-brutărie Vânju Mare, S.C. Remat S.A., Secția Vânju Mare a Drumurilor Naționale”

Cele mai importante întreprinderi industriale au fost: Întreperinderea de Industrie Locală(I.I.L.) „Victoria” Vânju Mare, aceasta a desfășurat activități în ramurile extractivă, lemn, textilă, alimentară, centre de tăiat animale, panifiație , mori și prese de ulei, o altă întreprindere importantă este Fabrica de Telemea Vânju Mare aceasta colecta laptele din gospodăriile locuitorilor și Centru de Vinificație Vânju Mare.

În anii care au urmat până în anul 1990, în această zonă nu s-a construit decât stația Peco, după anul 2001 majoritatea întreprinderilor economice au fost desființate, sute de oameni rămând șomeri, iar structurile economice care s-au menținut sunt: Moara Vânju Mare, Centru Viticol Vânju Mare , benzinăria Vânju Mare .

Târgul este o piață comercială oragnizată într-un anumit loc, iar bâlciul este ținut la date fixe : Florii, Sfântul Ilie, Sfânta Marie, Sfântul Dumitru etc. Acestea erau locuri unde se adunau vânzători și cumpărătorii, producători pentru a obține prețurile cele mai bune, iar cumpărători să găsească marfa dorită, dar în realitate târgul reprezenta spațiul unde locuitori puteau să-și valorifice produsele: animale, păsări, cereale, legume, produse meșteșugărești etc. Târgul săptămânal a fost înființat la 10 iunie 1922, după constituirea teritorial-administrativă și declararea în anul 1968 ca oraș, târgul săptămânal de la Vânju Mare a cunoscut o perioadă de creștere și afirmarea pe piața comercială locală, județeană și regională.

VI.2.2.Societățile comerciale, realitate a activităților comerciale actuale

Majoritatea societăților comerciale au fost desființate după anul 1989, dar mai există societăți care își desfășoară activități comerciale în prezent. În prezent la nivelul orașului funcționează următoarele societăți comerciale – satul Nicolae Bălcescu există 2 magazine, în Bucura 1, Traian 3 și Orevița Mare 3 magazine, iar la Vânju Mare

VI.3.Căile de comunicație

VI.3.1.Căile rutiere

Vânju Mare este situat în partea de est a drumului național DrobetaTurnu Severin-Calafat, avea străzi pe care circulau mijloacele de transport în comun și autovehiculele,de-a lungul acestui drum au fost amplasate societăți comerciale.

Autoritatea politică-administrativă a Vânjului Mare „a hotărât ca toate drumurile și ulițele comunei să fie lățite la 8 m, să aibe șanțuri de scurgere late de 1 m pe ambele părți ale drumului și trotuare de 1,5 m și casele să fie aliniate și văruite , iar drumurile îndrepate”. Cele mai importante străzi în cadrul orașului Vânju Mare sunt: strada Republicii, artera principală a orașului, Calea Severinului reprezintă un segment al drumului național pe partea vestică a orașului Vânju Mare, Calea Rahovei, aceasta leagă Vânju Mare de Orevița și Traian, Calea Târgului, situată în partea de sud a orașului și strada Independenței care traversează orașul de la nord la sud. Cele mai multe străzi din oraș poartă denumirea de flori, arbori și locuri.

Perimetrul din jurul orașului era străbătut de următoarele artere de circulație: D.N.A. Calea Severinului; D.J. 606 – Jiana – Vânju Mare – Traian – Poroina Mare, dar circulația majoră se făcea pe străzile D.N. 56 A(Calea Severinului, strada Republicii, strada Rahovei și strada Târgului, pe aceste străzi circulația era cea mai extinsă deoarece autovehiculele și vehiculele desfășurau deplasările oamenilor spre și de la locul de muncă unde lucrau, dar și să se odihnească sau recreeze.

În ceea ce privește deplasarea locuitorilor cu ajutorul mijloacelor de transport în comun putem spune că acestea sunt numeroase deoarece acestea au curse regulate cum ar fi: Devesel- Vânju Mare cu plecare la ora 6, cursa aparținând Alpha Construct Sistem, Drobeta Turnu –Severin – Vânju Mare, transport local Târgu Mureș, care circulă doar luni, joi și duminică plecare 08:30 sosire la 09:27, iar alte curse care trec prin satele componente sunt oferite de Nicand Serv ce trece prin Nicolae Bălcescu la ora 07:45 și sosește la 15:45, iar o altă cursă este făcută de Agis Trans. În prezent există 2 stații în Nicolae Bălcescu, 1 stație în Bucura, 2 în Vânju Mare, 2 Traian și 2 Orevița. Aceste stații au fost refăcute în anul 2016 din materiale din lemn.

Principalele disfuncționalități în acest spațiu în ceea ce privește rețeaua de circulație sunt: nu sunt asfaltate drumurile din satele componente, lipsa trotuarelor, lipsa șanțurilor și a podețelor.

VI.4.Turismul

Turismul reprezintă”deplasarea unei persoane pentru o durată de cel puțin 24 de ore, într-un alt oraș sau țară, diferită de cea în care se află domiciliul său obișnuit”.Turistul efectuează călători în scopul de a se recreea, relaxa, sănătate, politic, religios, sportiv etc. La nivelul orașului Vânju Mare avem turism urban, dar și turism rural în satele componente pe care acesta le administrează.

Turismul rural se realizează la sat, în mediul rural, acesta trebuie să conțină o ofertă de relaxare, cererea fiind reprezentată de contactul turistului cu mediul înconjurător, dar și de cultura și tradițiile și obiceiurile. Dezvoltarea turismul rural în acest spațiu semnifică îmbunătățirea economică prin crearea de noi locuri de muncă, participarea turiștilor la evenimentele locale, satul+ atrage turiști prin arhitectura caselor tradiționale, mâncare autentică și peisaje frumoase. Turiști pot participa la treburile gospodărești cum ar fi : culesul porumbului, culegerea viței de vie și participarea la prepararea vinului și multe alte activități, în această zonă turismul ruraral nu este dezvoltat, dar se poate dezvolata deoarece mai există tradiții și obiceiuri care se mai păstrează, arhitectura caselor tradiționale, peisajele frumoase cu dealurile de viță de vie.

Turismul urban se referă în general la petrecerea timpului liber sau a vacanțelor în orașe pentru vizitarea acestora sau datorită dorinței de a cunoaște noi locuri, culturi , tradiții, participarea la spectacole, expoziții și interese speciale, cum ar fi sportul, educația. La nivelul orașului Vânju Mare turismul urban nu este dezvoltat datorită lipsei de structuri de cazare, infrastructuri slab dezvoltate , lipsei promovări zonei , dar ar putea fi dezvoltat un turism pe baza promovări spațiului și construirea unor structuri de cazare, dar în trecut a existat o unitate de cazare, care a funcționat până în anul 1990 hotelul „Bucura”, acesta era situat în centrul orașului.Turismul în oraș ar putea să se bazeze pe vizitarea satelor aparținătoare, participarea la evenimentele care au loc, vizitarea cramei de la Vânju Mare și Orevița și asistarea la activitățile care se desfășoară, vizitarea casei de culură, teatrul de vară , unitatea militară și alte obiecive , care i-ar putea interesa pe turiști.

Turismul urban în orașul Vânju Mare ar însemna dezvolatarea economică a orașului prin crearea de noi locuri de muncă, atragerea unor investitori străini pentru a investi în construirea unor fabrici și promovarea industriei, dar și viticultura din preajma orașului ar însemna o activitate turistică prin participarea turiștilor la muncile în cadrul acesteia.

VI.4.1.Resurse turistice naturale

Spațiul orașului este format dintr-un relief de câmpie, cu dealuri joase ce a determinat o umanizare puternică, relieful constituie o resursă importantă a turismului din Vânju Mare, iar clima temperat-continentală cu influențe slab submediteraneene este favorabilă practicării turismului în orice sezon datorită climei foarte calde. Hidrografia este o resursă turistică importantă deoarece pe teritoriul orașului se găsește râul Blahnița, pârâul Orevița și heleșteul din satul Nicolae Bălcescu, care au o frumusețe specifică locurilor din această zonă.

Aceste râuri atrag turiști în special vara pentru înot, pescuit, recreere și odihnă. Acestea nu sunt amenajate pentru practicarea turismului fapt care a determinat un număr scăzut de turiști în oraș. Heleșteul, datorită peisajului poate fi gazda unor activități în aer liber(pescuit, plajă, odihnă) desfășurate de oameni din împrejurimi, aceste activități fiind de obicei practicate în anotimpul cald.

Poză nr

Vegetația impresionează prin peisajele spectaculoase pe care le are pădurea în această zonă. Reprezintă un spațiu de recreere pentru turiști și relaxare, aceștia pot să participe la evenimentul organizat de către primărie numit Sărbătoarea Mărgăritarului pe 2 mai, turiști se pot bucura de mirosul mărgăritarului și al naturii. Turistul poate fi impresionat de pădurile de stejar, frasin, ulmi, pâlcuri de cer și gârniță.

Fauna în acest spațiu este folosită pentru un turism de vânătoare. Aceasta se realizează prin pădurile orașului unde se întâlnesc câprioare, porci mistreți, veverițe și lupul, iar în apropierea culturilor oamenilor se găsesc șoareci de câmp, dihorul, fazanul, prepelițe. Datorită influemței climei submediteraneene și balcanice în orașul Vânju Mare se întâlnesc specii broasca țestoasă de uscat și rațele sălbatice.

VI.4.2.Resurse turistice antropice

Resursele turistice antropice cuprind monumente aarheologice și de cult, monumente comemorative, așezări și vestigii istorice și culturale și arhitectura populară tradițională.

La nivelul orașului Vânju Mare resursele turistice nu sunt valorificate, dar pot deveni o atracție turistică cu sprijinul financiar din partea administrației locale, care ar putea deveni cu adevărate atracții turistice.

Monumentele de cult au o semnificație importantă deoarece unele biserici sunt foarte vechi. În satul Orevița datează biserica încă din anul 1600 cu hramul”Adormirea Maicii Domnului”, care în anuii ce a urmat a fost reconstruită o nouă biserică cu hramul "Sfantul Ierarh Nicolae" si "Sfantul Mare Mucenic Gheorghe"construită în perioada 1913-1916, aceasta a suferit un incendiu în 1974 și a fost reconstrită în 1977 reprezentând un mic tezaur cultural.

În orașul Vânju Mare există 2 biserici una dintre ele fiind poziționată în afara orașului cu hramul „Sfantul Prooroc Ilie Tesviteanul", fiind constrită în 1891 având ca preot pe Gh.Gomoiu, care a avut un rol important în dezvoltarea acesteia. Cealaltă biserică se află în centrul orașului având ca hram”Sfântul Ierah Nicolae”, construirea acesteia a durat 43 de ani din 1928 până în 1971 tot în acest an a avut loc și sfințirea bisericii, preot D.Teodorescu.

În satele Nicolae Bălcescu și Traian se află bisericile ortodoxe Adormirea Maicii Domnului, care poartă același hram, cea din urmă a fost construită în 2007 cu ajutorul administrației locale și a locuitorilor. Purtând acest hram, locuitori celor două sate participă la festivitatea câmpenească populară cunoscută ca „nedeie” pentru a sărbători în ziua de 15 august Sfânta Marie.

În satul Bucura se găsește biserica cu hramul”Sfântul Gheorghe”, care a fost construită îm anul 1864 de către clăcașii satului cu încuviințarea Mitropoliei Țării Românești. Aceasta a fost zugrăvită și reparată în 1925, având ca preot paroh pe D. Vladimirescu, care slujise ca preot și învățător și la Vânju Mare.

În centrul orașului se găsește un monument comemorativ care poartă numele de monumentul eroilor din 1916-1919, ridicat în anul 1925.Reprezintă comemorarea eroilor și a fost ridicat de către săteni fiind în prezent îngrijit de primărie. Locuitori sărbătoresc în fiecare an pe data de 24 ianuarie sărbătoarea națională prin ceremonii dedicate eroilor din acea perioadă.

În centrul orașului Vânju Mare a fost amenajat un spațiu de agrement care cuprinde: băncuțe, spații de joacă pentru copii etc. Parcul este foarte aglomerat pe timp de seară și la sfârșit de săptămână fiind singurul din oraș, aici oameni se relaxează, se plimbă și ies cu copii la locul de joacă. Acest parc nu atrage doar locuitori orașului ci și turiști care vizitează sau tranzitează orașul.

Turistul mai poate fi impresionat de casele sătenilor din satele componente ale orașului, prin existența unor case foarte vechi formate din două încăperi , din care una adăpostea vatra focului cu toate obiectele legate de pregătirea hranei, iar cealaltă încăpere cu soba, patul și toate lavițele de odihnă , aceasta fiind odaia de locuit.”Unele case aveau și pridvor de-a lungul întregii fațade cu casa, care aveau o arhitectură decorativă cum ar fi: pridvor cu decor geometric, baroc țărănesc” Acestea erau construite din paiante, împletituri sau alte materiale de adunătură, lipite cu pământ și acoperite cu coceni sau paie și erau împrejmuite cu gard de mărăcini.

Îm prezent aceste locuințe au fost înlocuite cu case formate din 3-4 camere , cu ferestre mari, în interior pardosite. Materialele din care sunt făcute în prezent sunt mult mai rezistente cum ar fi: țigla, materiale din cărămidă și multe alte materiale noi. În aceast spațiul se mai găsesc pe alocuri case cu tindă formată din două camere datorită situației economice nu foarte bună a zonei, iar turiști se pot bucura de aceste locuințe.

VI.4.3.Resurse turistice etno-culturale

Turismul cultural cuprinde elemente legate de tradiții, festivaluri, muzică, dar și muzee și case cu o importanță culturală asupra omului, acestea fiind importante datorită faptului ca acolo au locuit personalități importante. Turismul cultural îi atrage pe turiști și prin festivaluri, spectacole, ceea ce îi determină pe turiști să vină în spațiul respectiv din dorința de a cunoaște obiceiurile și tradițiile și de a socializa cu locuitori.

În centrul orașului Vânju Mare se află Casa orășănească de cultură având o suprafață de 572 m.p.,din care 360 m.p. pentru spectactori, ea era folosită și pentru cinematograf. Aceasta a fost reparată în totalitate în anul 1974 având o transformare adecvată cerințelor urbane. În cadrul ei se află biblioteca orașului, o sală de spectacole, și unele birouri la etaj.

În cadrul Casei de cultură se află biblioteca orașului Vânju Mare filială a bibliotecii”I. G. Bibicescu” din Drobeta Turnu-Severin cu o mie de volume, dedicate publicului dornic de cunoștințe. Aceasta a fost înființată în 1921, care a rămas o instituție culturală până în 1949.

În peisajul cultural vânjean își fac apariția și căminele culturale, căminul cultural la Orevița a fost înființat în 1963 cu o sală de spectacole de 200 de locuri. Era o clădire pe parter și un etaj, aceasta prezenta în timpul anului serbări, activități cultural-artistice și spectacole. În prezent în această clădire se află și grădinița satului Orevița, activitatea culturală fiind sărbătorită doar o singură dată de Sfântu Gheorghe.

În celelalte sate au fost înființate cămine culturale, în satul Traian exista un cămin cultural de 180 m.p. era amplasat în centrul satului și dispunea de o sală de spectacole cu 120 de locuri. Acesta în prezent s-a desființat devenind o ruină. În satul Bucura căminul era format din 3 camere, fiind în prezent o clădire părăsită, iar în satul Nicolae Bălcescu căminul cultural nu a mai fost renovat ajungând în prezent să fie o clădire foarte veche, care în viitorul apropiat va dispărea, dacă nu va fi reabilitată aceasta se va prăbuși.

Portul popular din zona orașului Vânju Mare la fel ca portul popular românesc are un străvechi fond cultural traco-dacic din punct de vedere istorico-arheologic bine definit în zonă. În prezent portul popular a dispărut aproape în totalitate. Populația îmbătrânită povestindu-le nepoților despre horele din trecut și îmbrăcămintea acestora. Bunici au mai păstrat unele costume tradiționale moștenite de la rudele lor, încercând să le transmită tinerilor bucuria de a purta un costum popular și adevărata valoare autentică pe care acesta o are din generație în generație.

În trecut bărbații purtau în toate anotimpurile cămăși lungi, pe care le încingeau cu bete(braciri). Cămășile erau făcute din pânză țesută în războaie din in, cânepă sau bumbac. Acestea aveau mâneci lungi, fără manșete, la umeri aveau platcă, iar gulerul era cu colțuri sau cu o bandă ce se încheia în nasturi. Cămășile flăcăilor erau cusute cu râuri(atât pe piept cât și la poale ) și sabace(două rânduri de găurele). Bărbații purtau, de asemenea, izmene largi confecționate din aceeași pânză ca și cămașa. Pe cap vara purtau pălării din paie, iar iarna căciuli din piele de miel, tot iarna îmbrăcau pantaloni din dimie(stofă groasă), neornamentați numiți nădragi, iar peste cămașe puneau pieptare. Pe geruri mari purtau ipingile(un fel de mantale din abă) sau cojoace lungi din piele de oaie numite mintene sau dulmane, iar ca încălțăminte foloseau opinci cu nojițe.

În zilele de sărbătoare se purtau pantaloni ornamentați discret, cămașa din pânză de bumbac, croită în foi drepte, cu mâneci largi, lungă până la genunchi, cu guler redus decorat, sau pe piept, la mijloc brâu roșu ales în război ca și betele pentru femei, pe deasupra un ilic din lână. Pe cap căciulă sau pălărie.

Portul femeilor era alcătuit din cămăși făcute din pânză țesută în casă. Ciupagul (partea de la brâu în sus a cămășii) erau cu alesătură (model realizat din țesătură) sau cusătură cu arnici divers divers colorat, fluturi(paiete), granate(mărgelușe). Poalele cămășilor erau și ele împodibite cu alesături, sabece, spițuri(colțuri croșetate). Peste poale se purtau prestelci( două țesături din lână purtate una în față și una în spate), zăvelci(fote). Pe cap purtau clinuri (basmale din pânză fină de bumbac sau borangic) și marame în zilele de sărbătoare. Iarna purtau fuste lungi (din in, lână sau cânepă), laibarace (pieptare din piele de oaie tivite cu blană), iar pe cap broboade mari și opincile.

Începând după anul 1900 costumul popular a fost folosit din ce în ce mai rar datorită îmbrăcămintei cumpărată de la oraș a invadat satele și lucrările la munca câmpului care nu le mai permiteau femeilor sa rămână la țesut și cusut în casă.