II.1 Sfârșitul Celui de -al Doilea Război Mondial și schimbările din sistemul internațional [625585]

II.1 Sfârșitul Celui de -al Doilea Război Mondial și schimbările din sistemul internațional;
După cel de al doilea război mondial,lumea și mai ales Europa au stat parcă suspendate
între o pace imposibilă și un război improbabil. Perioada cuprinsă între 194 5 și 1990 se constituie
între o fază cu totul specială a relațiilor internaționale, fiind dat de tensiunile acumulate între două
superputeri recunoscute drept protagoniste ale războiului rece: Statele Unite și Uniunea sovietică.1
Cel de -al Doilea Război Mo ndial s -a terminat cu un vid geopolitic. Echilibrul puterii fusese
distrus, iar un tratat de a face cuprinzător a rămas imposibil de formulat. Perioada postbelică avea
să se transforme într -o luptă prelungită și dureroasă pentru realizarea în fapt a regle mentărilor care
scăpaseră printre degete conducătorilor înainte ca războiul să ia sfârșit.2
La sfârșitul celui de -al doilea război mondial, cele trei mari puteri aliate nu numai ca nu
au reușit să ajungă la un acord asupra tratatelor de pace, ci și asupra naturii ordinii internaționale
postbelice și asupra distribuției globale a puterii.3 Aceste aspecte au fost cu siguranță dominate de
chestiuni de putere și de prestigiu și pot fi urmărite de astfel de concepte ca sfere de influență și de
dispute teritoria le de natură globală. Asia, Orientul Mijlociu și Pacific nu au primit importanța pe
care au meritat -o în analizele tensiunii în creștere din 1945. Europa, sursa inițială de conflict, a
fost cea mai importantă zonă de control, deoarece a furnizat principa la sursă de forță militară și
putere economică. Ideea că dominația sovietică asupra părților sale estice ar fi acceptată de aliații
occidentali a fost respinsă. Cu toate acestea, Marea Britanie și Statele Unite au rămas hotărâte să –
și păstreze poziția domi nantă asupra zonelor globului din Asia, Africa și America Latină sub forma
imperialismului în schimbare și sfârșitul iminent al colonialismului. Tensiunile care au apărut în
mod deosebit în 1945 la summitul de la Potsdam și la primul Consiliu al miniștrilo r de externe au
reflectat lipsa de acord asupra naturii unei noi ordini globale care implică Organizația Națiunilor
Unite și încorporarea influenței și controlului de mare putere în Europa, Asia, America Latină și
Africa. Aceasta a produs măsurile occident ale care au culminat cu planul Marshall de a conține
Uniunea Sovietică și de a menține democrația capitalistă în Europa.4 Cu alte cuvinte, tensiunile

1 McCauley, Martin, Rusia, America și Razboiul Rece, 1949 -1991 , Editura POLIROM, Iași, 1999, p. 12
2 Kissinger, Henry , Diplomația , Traducere de Mircea Ștefancu , Edit ura ALL , Bucureși 1998 p. 384
3 J. Kent, British Imperial Strategy and the Origins of the Cold War 1944 –49 (Leicester, 1993), pp. 76 –116
4 M. Hogan, The Marshall Plan: America, Britain and the Reconstruction of Western Europe 1947 –52 (Cambridge,
1987).

din Războiul Rece au început din cauza unui conflict global în care Europa nu a fost forța motrice,
ci ca un conflict asupra Europei care sa răspândit în alte zone ale globului.
Europa în 1945 a oferit o imagine a pustiirii și ruinării. O parte din Uniunea Sovietică
fusese luptată de trei ori, în timp ce Polonia a suferit agresiuni atât din Germania, cât și d in Rusia
în 1939, iar avansul sovietic în 1944 sa oprit doar pentru a permite armatei germane să distrugă
Varșovia. Europa centrală a fost descrisă ca fiind "un peisaj lunar cu spații enorme de crăpături și
cratere de bombe"5, în timp ce la Berlin "nouăzec i și cinci la sută din suprafața sa urbană stătea în
ruine" .6 Statul Britanic și Franța mai bine doar în comparație. Victorie, dar batjocorită, Marea
Britanie era o țară dureroasă și austeră, cu o economie epuizată, acum că ajutoarele americane au
fost re trase, iar economia franceză a fost dislocată: "hrana era rară în iarnă 1944 -5 și nu existau
practic rezerve de aur sau valută străină ".7
Două războaie civile europene (sau una marcată de un armistițiu lung) nu numai că au
avut ca rezultat problemele de reconstrucție, dar au redus substanțial puterea și influența marilor
state europene, cu excepția Rusiei, mult percepută în Europa de Vest și Centrală ca în mare parte
o putere extraeuropeană, dar una a cărei armate pătrundeau adânc în Europa Centrală în 19 45, la
fel cum au făcut -o în 1815. Odată cu dezvoltarea Războiului Rece, a devenit clar că numai două
puteri din lume au ieșit din război, și că aceste două "super -puteri" erau SUA și Uniunea Sovietică .
O altă slăbire a poziției Europei a venit odată cu diminuarea imperiilor coloniale din
Marea Britanie, Franța și Olanda. Stresul și cheltuielile de război și umilirea venită din partea
Japoniei au avut deja un impact puternic asupra pozițiilor puterilor imperiale. Winston Churchill
nu a reușit să realizez e implicațiile anti -coloniale ale Cartei Atlantice pe care el și Franklin D.
Roosevelt le -au semnat în 1941 Politica americană era totuși ambiguă, deoarece antiimperialismul
putea intra în conflict cu interesele sale din Războiul Rece; după ce a refuzat să sprijine Marea
Britanie în timpul crizei din Suez din 1956, a continuat să o preseze pentru a păstra bazele de
importanță strategică .8 Decolonizarea a avut un impact puternic asupra pozițiilor politice ale
puterilor imperiale , în special Marea Britanie ș i Franța. Marea Britanie a căutat inițial un înlocuitor
al Imperiului în Commonwealth, în timp ce Franța și -a îndreptat atenția spre Europa și a urmat o

5 Laqueur, Walter , Europe since Hitler: The Rebirth of Europe , London 1982. p. 9.
6 Mayne, Richard , The Recovery of Europe: From Devastation to Unity , London 1970 p. 24.
7 Bell, P.M.H. , The World Since 1945 , Bloomsbury , 2001 p. 36.
8 Ferguson, Niall , Empire: How Britain Made the Modern World , London 2003. p. 356.

politică de a -și construi o relație strânsă cu Germania de Vest. Recuperarea fizică și economică a
Euro pei a fost, în pofida daunelor enorme făcute infrastructurii, industriei, agriculturii și
comerțului, mai rapidă decât se aștepta majoritatea observatorilor, iar cea a Europei Occidentale a
fost spectaculoasă în anii de după război . O caracteristică import antă a perioadei de dupa cel de -al
Doilea Război Mondial, a fost divizarea adâncă dintre Europa de Est și Europa de Vest.
Devastarea Europei și a Asiei în 1945 a lăsat două state cu o influență deosebită asupra
viitorului relațiilor internaționale – Statele Unite și Uniunea Sovietică. Acestea erau singurele două
țări care au ieșit din cel de -al Doilea Război Mondial mai puternice decât înainte de a intra în el.
Când președintele american Harry Truman și secretarul general sovietic Josef Stalin s -au întâl nit
la Potsdam, Germania, în iulie 1945, majoritatea observatorilor au recunoscut că deciziile acestor
doi oameni ar determina viitorul istoric al lumii.
După cel de -al Doilea Război Mondial, Stalin nu avea nici un plan general de a cuceri
lumea. El a fos t hotărât să stabilească o sferă de influență în Europa de Est și în același timp, a vrut
să se alăture aliaților săi de război pentru a controla renașterea puterii germane și japoneze, despre
care el spunea că era inevitabilă. Cu toate că Stalin era extre m de crud , rău, av ând adesea intenții
de genocid, așa cum sugerează Gaddis, oficialii americani și cei britanici erau inițial dornici să
lucreze cu el .9 Chiar președintele Harry S Truman i-a scris soți ei sale , Bess, după prima sa întâlnire
cu Stalin: „Îmi place Stalin … El este simplu, știe ce vrea și va compromite când nu il poate
obține ”.W. Averell Harriman, ambasadorul SUA la Moscova, spunea că „Dacă ar fi posibil să -l
vedem mai des pe Stalin, multe din dificultățile noastre ar fi depășite ”.10
După ce l de-al doilea război mondial, SUA și-au asumat rolul de hegemon sau lider al
economiei internaționale și al containerului puterii sovietice. Pentru a explica cum au ajuns SUA
să fie hegemon , secialiștii în relațiile internaționale au analizat funcționarea economiei mondiale
și distribuția puterii în sistemul international, conflictul ideologic transnațional, întreruperea
imperiilor coloniale și creșterea naționalismului revoluționar din Asia și Africa. Acestea explică
răspândirea războiului rece din Europa în Asia, Africa, Orientul Mijlociu și America Latină,

9 Geoffrey Roberts, Stalin and the Grand Alliance: Public Discourse , Private Dialogues, and the Direction of Soviet
Foreign Policy , 1941 -1947, articol în Slovo 13, 2001, pp 1-15.
10 Robert H. Ferrell , Dear Bess: The Letters from Harry to Bess Truman, 1910 -1959 ,Editura Norton, New York, 1983
p.522

concentrându -se pe decolonizare, pe creșterea noilor state independente și pe dorința popoarelor
de pretutindeni de a -și moderniza țările și de a se bucura de un standard mai înalt de viață. Cu toate
acestea, capacitatea SUA de a -și asuma rolu l de hegemon, depindea mai mult de bogăția și puterea
sa; succesul Statelor Unite a depins, de asemenea, de atracția ideologiei sale, de vitalitatea
instituțiilor sale și de atractivitatea culturii sale de consum î n masă – ceea ce mulți cercetători
numesc astăzi "soft power".11 La sfârșitul celui de -al Doilea Război Mondial, SUA și Uniunea
Sovietică au apărut ca cele mai puternice națiuni din lume și ca exemple de modele concurente ale
economiei politice. Dar a fost o bipolaritate deosebită. SUA a fost, fără îndoială, cea mai puternică
națiune de pe pământ. Numai ea avea bomba atomică. Deținea o forță aeriană care putea ajunje pe
fiecare continent, dar și o putere maritimă imensă. SUA a fost, de asemenea, cea mai boga tă
națiune din lume. A deținut două treimi din rezervele de aur ale lumii . Produsul său național brut
a fost de trei ori mai mare decât cel al Uniunii Sovietice și de cinci ori mai mare decât cel al
Regatului Unit. Averea sa a crescut enorm în timpul războ iului, în timp ce Uniunea Sovietică a
fost devastată de ocupația Germaniei naziste. Aproximativ 27 de milioane de locuitori ai URSS au
murit în timpul celui de -al doilea război mondial, comparativ cu aproximativ 400.000 de
americani.12
În comparație cu SUA în 1945, Uniunea Sovietică era slabă. Cu toate acestea, ea
reprezenta o amenințare , nu numai în imaginația oficialilor americani, ci și în mintea liderilor
politici din întreaga lume. Nu datorită temerilor legate de agresiunea militară sovietică , ci mai
decrabă se temeau că Stalin va valorifica oportunitățile multiple ale lumii postbelice: vidurile de
putere rezultate din înfrângerea Germaniei și a Japoniei , desființarea imperiilor coloniale,
economi a postbelică dar și dezamăgirea provocată de funcționarea economiilor capitaliste
democratice .13

11 Joseph S. Nye, Soft Power , The Means to Success in World Politics, Editura Public Affairs, New York, 2004);
Nye, The Paradox of American Power: Why the W orld's Only Superpower Can't Go It Alone , Editura Oxford
University Press, New York, 2002
12 Paul M. Kennedy, The Rise and Fall of the Great Powers: Economic Change and Military Conflict From 1500 to
2000 , Editura Random House, New York , 1987 , pp. 347 -72
13 Melvyn P. Leffler, A Preponderance of Power: National Security, the Truman Administration, and the Cold
War, Editura Stanford University Press, Stanford, 1992, pp. 1-141.

Truman și Stalin au căutat să evite un alt război, dar s -au recunoscut unii pe alții ca rivali
ai dominației peste Europa și Asia. Ambele părți se temeau că celălalt ar converti resursele noilor
zone aflate sub con trolul său în capabilități de luptă. Cel mai semnificativ însă fost faptul că
ambele părți s -au temut că celălalt ar câștiga "războiul ideilor", convingând popoarele devastate
ale Europei și Asiei că capitalismul liberal sau comunismul era singurul sistem legitim de
guvernare.14

II.2. Debutul Războiului Rece;
Moartea lui Roosevelt, în 1945, nu a fost neașteptată. În ianuarie medicul lui Roosevelt,
alarmat fiind de situațiile bruște ale tensiunii acestuia ajunsese la concluzia că președintele avea să
supraviețuiască numai dacă evita orice stare de încordare. Acest lucru era însă inevitabil datorită
presiunilor funcții.15 Pentru un moment de nebunie, Hitler și Goebbels, care erau prinși în Berlinul
încercuit, s -au amăgit cu gândul că erau pe punctul să asist e la repetarea aceeasi cărțile germane
de istorie descriu drept miracolul Casei de Brandenburg, când în timpul Războiului de 7 ani, în
vreme ce armatele rusești se aflau la porțile Berlinului, Frederick cel Mare a fost salvat de moarte
subită a conducătoru lui Rus și de urcarea pe tron a unui țar prieten. Istoria însă nu se repetat în
1945. Crimele naziste sudat fără cel puțin un scop comun de nezdruncinat al alianților: eliminarea
dezastrului reprezentat de nazism.
Prăbușirea Germaniei naziste și nevoia d e umplere a vidului de putere rezultat au condus
la dezintegrarea parteneriatului din timpul celui de al Doilea Război Mondial. Obiectivele aliaților
erau pur și simplu prea divergente. Churchill urmărea să prevină dominația Uniunii sovietice
asupra Europe i centrale. Stalin voia să fi plătit în monedă teritorială pentru victoriile militare
sovietice și suferințele eroice ale poporului rus. Noul președinte Harry S.Truman, sa străduit inițial
să continue moștenirea lăsată de Roosevelt, de a ține Alianța unită . Până la sfârșitul primului său

14 See Melvyn P. Leffler, A Preponderance of Power: National Security, the Truman Adm inistration, and the Cold
War (Stanford, 1992), pp. 25 –99; Zubok , Vladislav , Pleshakov ,Constantine , Inside the Kremlin's Cold War: From
Stalin to Khrushchev (Cambridge, Mass., 1996), pp. 36 –77.
15 McGregor, James, Roosevelt: The Soldier of Freedom , edit ura Harcourt Brace Jovanovic, New York, 1970, pp.
448-449

mandat, însă, ultima rămășița înțelegerii existente pe durata războiului dispăruse. Statele Unite și
Uniunea sovietică se aflau acum în conflict în inima Europei.16
În lucrarea sa The Making of the Second Cold War , Fred Halliday a prezentat o serie de
teorii asupra cauzelor Războiului Rece:
Amenințarea rusească . Toate conflictele și crizele au fost inițiate de Uniunea sovietică și
au fost produse de expansionismul rusesc, care făcea parte integrantă din ideologia marxist –
leninistă; aceasta preamarea victoria mondială socialismului asupra capitalismului. Prin urmare un
stat este blamat un tur prin care se ivesc în relațiile internaționale.
Imperialismul american . Acesta este imaginea în oglindă a variantei anterioare,
washin gtonul privit ca sursă a răului exponent al capitalismului agresiv și expansionist.
Teoria superputerilor . Dezvoltată de către chinezi în perioada anilor 60 pentru a demonstra
îndepărtarea Moscovei de adevărata cale marxist -leninistă, teoria are în vedere o așa numită
înțelegere tacită și o competiție acerbă între superputeri, având drept scop dominare a lumii.
Aceasta Subliniază ruptura dintre Beijing și Moscova, fiind în același timp o expresie a insecurității
chineze. În perioada anilor 70 survine o ap ropiere față de SUA, care alarmează Rusia.
Teoria cursei înarmărilor. Construirea armelor nucleare atinsese proporții care lăsau
impresia că fenomenul este scăpat de sub control. Responsabilitatea aparține atât estului cât și
vestului. Din această cauză stoparea a cursei înarmărilor și promovarea dezarmării erau considerate
de o importanță capitală. Această teorie se bucură de popularitate în special în rândul statelor
înscrise în mișcarea pentru pace.
Teoria Nord -Sud. Susținătorii acestei teorii conside ră că principalul conflict din lume este
cel dintre Nord și Sud , dintre națiunile bogate și cele sărace, dintre statele dominante și cele
dominante. Competiția pentru poziția dominantă în lumea a treia este privită ca sursă a tuturor
conflictelor.
Teoria Vest-Vest. Politica mondială este dominată de conflicte între statele capitaliste
bogate. Conflictul ruso american reprezintă doar o perdea de fum menită să ascundă adevăratul
conflict, care este cel dintre Statele Unite Japonia și Uniunea Europeană. Orig inile celui de al
doilea război rece se află în conflictele, din ce în ce mai acut, dintre statele capitaliste bogate.
Acestea, la rândul lor, favorizează și accentuează conflictele din interiorul lumii a treia.

16 Henry Kissinger, op.cit. , p. 385

Teoria intrastatală. Politica internă a st atelor determină politica lor externă. Schimbările
în politica externă sunt legate de modificări ale raportul de forțe interne, de apariția unor noi
insuficiențe economice și de modificări ale structurii sociale. Politicienii folosesc anumite
conjuncturi ș i evenimente internaționale pentru a rezolva tensiunile interne și pentru a obține
avantaje în fața competitorilor lor naționale în lupta internă pentru putere .
Teoria conflictului de clasă . Această teorie este clădită pe analiza marxistă a conflictului
de clasă ca Promotor al schimbării. Tensiunea este produsul declinului și expresia Revoluției
sociale . Conflictul dintre capitalism și comunism se manifestă prin tensiunile care apar între
superputeri. Mișcarea revoluționară din lumea a treia implică, in evitabil, și superputerile în
conflict.17

II.3. Principalele perioade ale Războiului Rece
În perioada Primului Război Rece s -a înregistrat o adevărată cursă a înarmărilor, divizarea
Europei și în cele din urmă a lumii în două tabere precum și negocieri cu totul nesemnificative
între Est și Vest (Uniunea Sovietică a boicotat pentru un timp iar Organizația Națiunilor Unite).
Conflictul, care sare duce la Europa în primă fază sa extins mai apoi în Asia un stadiu ulterior.
Stalin a dorit o înțelegere cu occi dentul, dar era prea pesimist în ceea ce privește capacitatea uniunii
sovietice de a rezistat la ispitele capitalismului occidental. Erați optat pentru soluția finlandeză, și
anume neutralitate binevoitoare în Europa de Est. În același timp a menținut căi de rezolvare
deschise asupra problemei statului german și de asemenea ar fi preferatul Germaniei unită,neutră
și binevoitoare. Occidentul adjudecat greșit puterea și intențiile Uniunii sovietice, începând cu
modul în care Statele Unite percepeau Moscova, ca nereprezentând o amenințare la securitatea lor,
privind -o mai apoi ca o amenințare puternică. Europa de Vest era slăbită după 1945 și temătoare
în privința atractivității prezentate de soluțiile marxiste și intențiile sovietice. Blocada berlinului a
reconfirmat îngrijorarea accidentul în legătură cu expansiunea sovietică.
La începutul perioadei postbelice, Statele Unite au fost puterea economică dominantă și
pentru un scurt interval sau bucurat de supremație nucleară. Către mijlocul anilor '50, URSS
împărtășea convingerea că recuperat decalajul și că este capabilă să pună America în umbră. Teoria
utopică a lui hrușciov a ieșit la iveală în 1961, când el a proclamat că bazele societății comuniste (

17 Halliday, Fred, The Making of the Second Cold War , Eitura VERSO, Londra, 1983, pp. 24 -28

și anume, univel de viață foarte ridicat pentru toți) vor fi puse până în 1980. În parte datorită
acestui optimist, politica sovietică sub hrușciov a devenit, intr -o mai mare măsură, imprevizibilă
și a fost foarte dornic să se servească de arsenalul nuclear sovietic ca argument în cursul
tratativelor. Hrușci ov căuta o soluție la problema berlinului( care urma să intre treptat sub
controlul comuniștilor) și apoi a acceptat planul RDG de a clădi Zidul berlinului. De asemenea,
el a extins raza de acțiune a politicii externe sovietice, vizitând Asia, în speci al India și Orientul
Mijlociu și oferim peste tot soluția unei alternative la capitalismul occidental. Cu toate acestea
puterea sovietică avea să scadă treptat, iar vizualizarea lumii în termeni bipolari era de acum
improprie. Perioada de destindere a marc at apogeul puterii sovietice. Era o ironie faptul că în
momentul în care SUA au recunoscut echilibrul, Rusia și -a început declinul economic.
Al Doilea Război rece a fost diferit de Primul Război Rece prin faptul că până în 1979, Occidentul
numai privea cu teamă comunismul ca ideologie, devenind în schimb o amenințare de natură
militară și împotriva securității.18
Razboiul rece poate fi impartit in patru perioade principale. Primul razboi rece a dura t din
perioada ultimilor ani al lui Stalin si pana la moartea sa in 1953. A doua perioada a fost una de
pericol, de la moartea lui Stalin pana la evidentul interval de destindere care incepe brusc in 1969.
Un element essential in manifestarea acestui fenom en este diplomatia riscanta practicata de
Hrusciov, care era mult prea increzator in puterea uniunii sovietice. Cea de -a treia perioada este
una de destindere si de manifestare a dorintei ambelor super puteri de a -si normaliza relatiile si de
a reduce risc ul confruntarii. In a patra perioada, al doilea razboi rece, a avut loc o accelerare a
cursei inarmarilor si o reidicare a temperaturii politice. Acest process a fost stopat doar datorita
viziunii inedite al lui Gorbaciov, care dorea o reevaluare fundament al a telurilor politicii externe,
precum si negocierea unui nou tip de relatie cu America.19
2.3.1 Primul R ăzboi Rece.
Cel de -al doilea Razboi Mondial a transformat Rusia in cea mai mare putere militara din
Europa si, pentru prima data in actor pe scena m ondiala. Singurul sau rival real era America si,
astfel, relatia cu Washington -ul, a capatat o importanta vitala pentru Moscova.

18 McCauley Martin , Op.cit. pp. 39 -41
19 Ibidem , p.33

Un parteneriat pentru pace parea imposibil in 1945. Moscova a infiintat un rol determinant
in negocierile care au dus la infi intarea Fondului Monetar International si a Bancii Mondiale. Stalin
nu dorea ca Occidentul cat de precarea era situatia economica in URSS in 1945. Ca urmare a
razboiului, Stalin nu voia sa provoace un conflict cu America si a ordonat partidelor comuniste d in
Europa sa participe la guvernare oriunde era posibil acest lucru, de exemplu in Franta si Italia, dar
sa nu incerce sa preia puterea. Consolidarea puterii comuniste in estul si sud -estul Europei in 1946,
precum si eventualitatea castigarii de catre comu nisti a Razboiului Civil din Grecia a condus in
cele din urma la doctrina Truman si Planul Marshall
Moscova a avut satisfactia de a vedea lumea impartita in doua tabere antagonice, cea socialista si
cea capitalista.
În primii ani de la începutul Războiulu i Rece (între 1945 și 1948), conflictul dintre cele
două mari puteri era mai degrabă politic decât militar. Ambele părți căut au relații mai strânse cu
celelalte națiuni și își doreau răspândirea diferitel or lor viziuni asupra unei lumi postbelice. Cu
toate acestea, până în 1950, anumiți factori au făcut ca Războiul Rece să fie din ce în ce mai
militarizat. Preluarea Chin ei de către comuniști , pronunțarea doctrinei Truman, apariția unei arme
nucleare sovietice, tensiunile asupra Germaniei ocupate, izbucnire a războiului coreean și
formularea Pactului de la Varșovia și a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord ca alianțe
rivale au avut toate au sporit dimensiunea militară a Războiului Rece. Politica externă a Statelor
Unite a reflectat această tranziție a tunci când a adoptat o poziție care urmărea să împiedice Uniunea
Sovietică să se extind ă ulteri or. În ansamblu, politica de restrângere va rămâne viziunea strategică
centrală a politicii externe a SUA din 1952 până în 1991.
Posibilitatea unui razboi intr e Rusia si America a aparut pentru prima data in timpul
blocadei Berlinului. Telul conducatorului sovietic era sa asigure controlul comunist asupra intreg-
ului Berlin și să închidă căile de acces a le puterilor occidentale, așa cum a fost convenit de către
Cei 4 ( Rusia, America, Marea Britanie și Franța) în 1945.

2.3.2 Politica pe marginea prapastiei
Moartea lui Stalin din 1953 a adus schimbări majore în relațiile dintre cele două mari puteri.
În Uniunea sovietică puterea a fost preluată de Hrușciov, în tim p ce la Casa Albă era un președinte
nou, generalul Dwight Eisenhower. Stalin fusese precaut și acordase atenție reducerii la minim a
riscului în politica sa externă. Stalin și așteptam ca lumea capitalistă să intre în criză, iar lumea

socialistă să rămân î n afara acestor conflicte și în cele din urmă, să aibă de profitat de pe urma lor.
Hrușciov însă era adeptul unei politici externe care implică asumarea riscului, deoarece credea că
socialismul de tip sovietic va fi în cele din urmă victorios pretutindeni. Rusia căuta să își dreagă
toate gardurile pe lumea exterioară. Era prea ocupată de necesitatea de a reduce cheltuielile militare
pentru a consolida economia și a ridica nivelul de trai. Exista perspectiva ca Armele nucleare să
facă posibilă reducerea buge tului Apărării, însă intervenea întrebarea dacă americanii vor coopera.
De la începutul Războiului Rece nu se negociase niciun acord, iar cele două puteri manifestau
extrem de puțină încredere reciprocă.20
Din fericire pentru America , Eisenhower și John F oster Dulles, noul secretar de stat, erau
oameni cu o judecată echilibrată, prudenți și raționali. Creșterea însemnată a cheltuielilor pentru
a apăra de la începutul anilor 50 a sporit sentimentul de încredere în forțele proprii și la determinat
pe Eisenh ower, să refuze propunerea militarilor care pledau pentru administrarea unei Prime
lovituri Rusiei. Eisenhower a decis să se concentreze asupra dezvoltării forței aeriene și a puterii
nucleare. Hrușciov ia șocat pe comuniști și pe ne -comuniști deopotrivă a tunci când se dezis total
de Stalin. Extrem de încrezător în forțele sale, el declara că politica de coexistență pașnică a
constituit fundamentul relațiilor cu lumea capitalistă. Asta nu înseamnă însă că Moscova acceptă
o ordine mondială statică sau că va exista o coexistență pașnică în ceea ce priveste ideologia.21
În ceea ce privește Orientul Mijlociu, datorită petrolului, a devenit important din punct de
vedere Strategic, deoarece două treimi din Petrolul accesibil Occidentului se găsea în această zonă.
Americanii căutau modalități de construire a unui sistem de alianțe în Orientul Mijlociu, sistem
care să împiedice expansiunea rusă, însă se loveau întotdeauna de problema Israelului. Statele
arabe considerat că washingtonul face front comun cu israelieni i împotriva palestinienilor, și că
este de partea în evreilor în conflictul arabo – israeian. Ulterior, congresul la declarat Orientul
Mijlociu regiune de interes Național de o importanță vitală pentru SUA, acest lucru devenind
cunoscut ca doctrina Eisenhow er.22

20 Boukovsky, Vladimir , Jucement á Moscou. Un Dissident dans les Archives du Kremlin, Robert Laffont Paris, 1995,
pp.114 – 115
21 Cohen, Warren I., America in the Age of Soviet Power, 1945 – 1991 , Cambridge University Press, Cambridge, 1993,
pp 85 – 120
22 LaFeber, Walter, America, Russia, and the Cold War 1945 -1992 , ed. a VII – a, McGraw – Hill, New York, 1993, pp
146- 160

Perioada 1953 -1969 a fost marcata de o politica pe marginea prapastiei si de conflicte
primejdioase, relatiile dintre Est si Vest devenind extrem de fragile. Ce mai primejdios incident sa
dovedit a fi criza rachetelor cubaneze din octombrie 1962, care a dus lumea aproape de izbucnirea
unui razboi nuclear. Aceasta situatie a rezultat din optimismul exagerat al lui Hrusciov, care credea
in iminenta victorie a comunismului, precum si in faptul ca il putea infrunta pe presedintele Jo hn
F. Kennedy. 23
Criza a avut efectul de a calma lucrurile si, in 1963 a fost semnat un tratat de interzicere a
testelor nucleare, stabilindu -se o linie permanenta directa intre Moscova si Washington. Atunci
cand Hrusciov a fost indepartat in 1964, Kosîghin a devenit negociator -sef si intalnirile au
continuat pana in 1967. Aceasta epoca de politica pe marginea prapastiei s -a sfarsit in cele din
urma cu alegera presedintelui Nixon in 1969, dupa care a inceput o perioada de negocieri intense
numita destindere, relaxare.24

2.3.3 Desti nderea
În timpul războiului rece, tensiunile au crescut și au căzut de multe ori. O perioadă de
relaxare s -a dezvoltat la începutul anilor 1970 și a devenit cunoscută sub numele de „détente ”, ceea
ce înseamnă "eliberarea tensiunilor". S -a sperat că noua re lație ar aduce o îmbunătățire permanentă
a relațiilor dintre SUA și Uniunea Sovietică, dar diferențele de perspectivă au dus la creșterea
numărului de conflicte. Când Hrușciov a fost înlăturat în octombrie 1969, nu e au fost aduse critici
pentru direcțiile urmat a politica externă pe care abordată și numai pen tru mijloacele pe care la
folosit.Alexei Kosîghin, primul ministru, referat conducerea diplomației Ruse. Un om precaut,
tehnocrat, el era mult mai preocupat de creștere a eficienței economiei interne decât de asumarea
unor riscuri peste Hotare. Relațiile cu China au devenit mult mai politicoase după înlăturarea lui
hrușciov, dar cu toate acestea cele două mari puteri comuniste nu Sau apropiat mai mult. În ceea
ce privește relațiile cu Statele Unite Kosîghin a fost invitat se întâlnească pe președintele Joh nson
la Glassoboro ', New Jersey, imediat După sfârșitul războiului. Când Rușii au primit invitația, a
căutat Glassoboro pe toate hărțile pe care le aveau, dar, negăsind -ul, au început să creadă că
invitație era o păcăleală. Pentru a depăși jenanta ignoranță, piese au decis să fondeze instituția care

23 Berschloss, Michael R. Kennedy v. Khrushchev, The Crisis Years 19 60-1963 , Faber and Faber, Londra, 1991
24 Cohen, Warren I. Op. Cit., pp. 131-144

a devenit cunoscută sub denumirea Institutul SUA și Canada, Academia de Științe. Aceasta a fost
singura întâlnire dintre America și Rusia între 1961și 1972. Cei doi conducători a discutat
problema Orientului mijloc iu și a vietnamului, dar nu s -a înregistrat nici un progres. Cu toate
acestea Johnson a acceptat, la rândul său, invitația de a vizita Moscova.25
Sosirea lui Richard Nixon la casa albă în 1969, precum și opțiunea sa pentru numirea lui
Henry kissinger la con ducerea Consiliului securității naționale, și ca secretar de stat, a schimbat
situația internațională. Nixon avea remarcabile aptitudini pentru relațiile externe. Uniunea
sovietică ajunsese la paritate nucleară cu Statele Unite. De aici a pornit și ideea că era momentul
potrivit pentru a negocia un acord de control al armamentului, iar Nixon era ideală pentru a inițial
de politică. Atât Nixon cât și Kissinger doreau cu ardoare să își pună amprenta, printr o activitate
de remarcă, în politica mondială, dar niciunul dintre ei nu era omul care să joace în echipă.26
Activitatea lor nu a debutat sub auspicii prea favorabile. Societatea americană căzuse pradă unor
sfâșie ri internet și Nu era pregătită să își asume din nou rolul de conducător al omenirii. Acordu l
pe care Nixon și kissinger la o concert pentru Moscova a devenit cunoscut sub numele de
parteneriat. Washingtonul va recunoaște paritatea strategică a Moscovei, nu va încerca să intervină
în Imperiul să vieții și va deschide calea către investițiile și te hnologiile moderne occidentale.
Americanii doreau ca rusii să ajute să iasă onorabil din Vietnam și să recunoască interesele motoare
ale super puterilor în sfera lumii a treia. stabilitatea era țelul crucial. Superputerile înțelegeau că
au responsabilitat ea comună de a asigura securitatea și stabilitatea în mondială, de a vedea ca„
lumea să nu fie mistuită de flăcări”. Era pentru prima dată din 1945 când când există posibilitatea
unei înțelegeri între Rusia și Statele Unite. Rămânea însă întrebarea dacă ru sia va accepta să
împartă puterea cu americanii sau va decide să încerce să devină singura putere mondială. Moscova
și consolida în tot acest timp poziția de superputere: Atât armamentul nuclear, cât și cel
convențional se aflau în proces de dezvoltare, f lota de submarine era extinsă, iar în unele domenii
ale construcției de rachete, ei erau lider Mondial. Din punctul de vedere al rușilor, raportul de
forțe se modifica implacabilă în favoarea lor.27 Americanii se oferea să poarte negocieri asupra
reducerii a rmelor strategice și, după cum Era de așteptat, ceea ce avea să fie cunoscut sub

25 McCauley Martin, Rusia, America și Razboiul Rece, 1949 -1991 , Traducer e de Mihaela Barbă, Editura POLIROM,
Iași, 1999, pp. 77- 78
26 Kissinger, Henry, The White House Years, Editura Weidenfeld and Ni colso n, Londra 19 79
27 Kissinger, Henry , Years of Upheaval, Editura Weidenfeld and Ni colso n, Londra , 1982

denumirea de destindere a iscat suspiciuni la moț. Propunerea washingtonul lui de a dezbate
problema controlului înarmărilor pe nu exact în momentul în care rușii erau pe pun ctul de a obține
superioritate. Un armistițiu în lumea a treia nu putea însemna decât că America voia să păstreze
ceea ce avea. Cu toate acestea kosîghin era convins că industria rusească avea nevoie de raportul
tehnologiilor occidentale de vârf și de dezv oltare economică. Din 1968, China a încerca t să se
apropie Washington. Pentru Nixon și kissinger ideea proprie rechin a părea a fi extrem de
profitabilă. Se putea produce o folie între cei doi giganți comuniști și mișcarea comunistă avea
șanse să fie temp erată în restul lumii. O înțelegere cu China îndepărtat pericolul războiului.
Moscova nu anticipa se apropie rechinul americană ideea că statul socialist cu cea mai numeroasă
populație de pe glob, china, a schimbat taberele și se însoțea cu dușmanul de cl asă a fost însă
alarmantă. Viziunea Moscovei despre lumea sa schimbat radical în urma acestei apropieri. De
acum încolo există mai multe centre de putere, cu trei jucători principali: Rusia, america și China.
Se naște astfel în noul joc politic, de sumă zero. Dacă Rusia forțat prea tare lucrurile în relația sa
cu America, acest lucru putea conduce America spre o relație mai apropiată cu China.28
Eforturile administrației Nixon de a dezvolta sisteme defensivă antirachetă îngrijorat
moscova. fiind un domeniu în care american era mult mai avansa ți, roșii nu voiau să fie cere să
își folosească resursele pentru a intra în competiție. Convorbirile pentru limitarea armelor
strategice (salt) puteau fi benefice. Nixon și kissinger erau prea puțin interesați detalii negocierilor
asupra limitării înarmă rii. Erau mai curând preocupați de impactul politic al unui astfel de acord,
care ar fi constituit un semnal cert că superputerile au evoluat de la confruntare la dialog. Primul
acord SALT a fost semnat de brejnev și Nixon la Moscova în 1972. Acesta limita dezvoltarea
sistemelor defensive antiracheta, nefacand progrese deosebite in privinta celor ofensive. Au fost
inche iate acorduri de cooperare in domeniul sanatatii si al spatiului cosmic si cele doua parti au
convenit asupra unor principii de baza care sa le guverneze relatiile incluzand o declarative de
principii in vederea extinderii cooperarii pentru evitarea unei c onfruntari militare, precum si reguli
de conduita comuna pentru rezolvarea eventualelor situatii de criza.29 A fost semnat și un acord

28 Harding, Harry, A Fragil Relationship: The United States and China Since 1972, The Brookings Institution,
Washin gton, DC, 1992; litwack, robert S. Detente and Nixon doctrine, cambridge University Press, cambridge, 1984
29 Garthoff, Raymond L., Detente and confrontation, American Soviet Relations from Nixon to Reagan , ed. The
brookings institution, washington, DC, 1994 , pp. 146 -223

referitor la principiile de bază ale tratativelor ulterioare pentru limitarea armelor strategic e
ofensive, stabilind cadrul pentru convorbirile SALT II.
Lupta pentru supraviețuire politică în perioada 1973 1974, moartea lui Mao și lupta pentru
succesiune Carmen a încetinit desfășurarea demersurilor politice de apropiere față de Rusia și
China. Dat orită faptului că Nixon și kissinger își condusese afacerile de politică externă departe
de ochiul Congresului, a făcut ca acesta să aprobe în 1973 un document care limitat posibilitățile
președintelui de a pune în mișcare forțele armate americane fără a f ace în prealabil o declarație de
război. Relațiile cu Uniunea sovietică Trebuiau de acum să se raporteze la problematica respectării
drepturilor omului, cum ar fi Libertatea evreilor de a emigra din Rusia. Toate aceste demersuri au
limitat posibilitățile l ui Nixon și kissinger de tine promisiunile făcute pe parcursul elaborării
complicațiilor politici de destindere.30 Preluarea puterii de către Gerald Ford în 1974, nu a adus
nicio schimbare în ceea ce privește îmbunătățirea relațiilor cu China.
În Europa de Vest administrația Brejnev urmărea câteva obiective fixe: Scoaterea treptată
a zonei din sfera de influență a Statelor Unite și, prin aceasta subminarea NATO; achiziționarea
tehnologiilor avansate care ar fi asigurat o sporire a schimburilor comercial; rec unoașterea
inviolabilității frontierelor stabilit în 1945, ceea ce ar fi reconfirmat Victoria urs eseului în Europa
de la acea dată. Pactul de neagresiune cu Germania de Vest din 1970 a pregătit drumul pentru
acordurile interne din 1972 și pentru recunoașt erea RDG de către Lumea occidentală. Acestea erau
inițiativei Vest europene în care rolul jucat de americani a fost minor. În 1971, consiliul
atlanticului a acceptat propunerea pactului de la Varșovia de a se ține o conferință asupra securității
în Europa. Aceste întâlniri sau concretizat prin Actul Final de la Helsinki, semnat în 1900 și cinci
de către președintele Gerald Ford, de Leonid brejnev și de alți șef de stat. Rusia își atinsese astfel
țelul: Status quo în Europa. Pentru atingerea acestui obiectiv rușii ar trebui să accepte pentru prima
dată caracterul universală a drepturilor omului precum și faptul că ideile și oamenii puteau circula
liber în Europa. Aceasta a fost condiția pe care Rușii au trebuit să o accepte pentru așa din desenul
referitor la inviolabilitatea frontierelor stabilite în 1945.31
Dorința unui nou început și o soluție la toate problemele de natură politică economică și
Socială cu care se confrunta America , la o adus la conducere pe democratul Jimmy Carter. Carter

30 Kissinger, Henry, The White House Years, Editura Weidenfeld and Ni colso n, Londra 19 79, pp.237 -238
31 McCauley Martin , op.cit , p.88

le spusese american ilor ceea ce voiau să audă: Va lăsa trecutului cele trecute în politica uneori
deplasata a Washington – ului, își va baza de mersurile politice pe respectarea drepturilor omului și
va acționa în scopul reducerii încordării în relațiile cu Uniunea sovietică . Noul președinte nu avea
însă experiență în politica externă și nu era familiar cu domeniul complex a strategiei nucleare.
Singurul eveniment semnificativ din administrația Carter a fost semnarea acordului SALT II, în
1979. SALT II a fost un obiectiv importa nt, deoarece Statele Unite urmă o să reducă cheltuielile
pentru apărare și deficitul bugetar și prin aceasta să reducă inflația. Rușii lor li se putea acorda un
rol mai important în Orientul Mijlociu, unde urma să se instaureze astfel în dublu control
amer icano -rus.32
Prin détente, superputerile au reușit să -și reprime criticii, să creeze stabilitate în zonele cele
mai periculoase de potențial conflict și să -și intensifice competiția militară și ideologică în "lumea
a treia". Continuarea Războiu lui Rece până la sfârșitul anilor 1980 , dovedește rezistența
extraordinară a hegemoniei superputerilor .33
2.3.4 Al doilea Razboi Rece si sfarsitul Razboiului Rece
Pe la mijlocul anilor 70, era limpede că politica de destindere a lui kissinger eșuase. Acesta
se bazează pe presupunerea că putea fi stabilită o alianță, o legătură reală între cele două
superputeri.34 Îmbunătățirea relațiilor Washington ului cu Moscova era percepută ca fiind
dependentă de Voința Moscovei de a nu provoca SUA în lumea a treia. SALT I și sporirea
schimburilor economice Ruse au americane ar fi trebuit să satisfacă Moscova. Cu toate acestea
brejnev nu putea rezista tentației de a sprijini pe d ușmanii Americii pentru a impresionat publicul
Rus. Lipsa de stabilitate lipsă de stabilitatea politicii aplicate în lumea a treia a început să arate că
cele două puteri nu mai stăpâneau capacitățile economice. Mai mult, Europa de Vest și Japonia se
dezvo ltă rapid și cereau o mai mare reprezentare în afacerile politice și economice mondiale.
Kissinger a declarat în 1976 că ne v -a mai folosit termenul de destindere. Politica lui
kissinger părea acum defens ivă, în contrast cu politica ofensivă dusă de Carter în relațiile cu
Uniunea sovietică. Intervenția Moscovei în Afganistan, crezând că blândul președinte american nu
va acționa, a accentuat conflictul dintre cele două superputeri. Administrația Brejnev a eșuat îns ă

32 Lenczowski, George, American Presidents and the Middle East , Duke University Press,Durham, 1990
33 See Jeremi Suri, Power and Protest: Global Revolution and the Rise of Détente , Editura Mass., Cambridge 2003,
pp. 59 – 213.
34 Kissinger, Henry, The White House Years, Editura Weidenfeld and Ni colso n, Londra 19 79, p. 1 030

categoric în a aprecia efectul negativ pe care invazia îl va produce în lumea islamică, în primul
rând în Orientul Mijlociu.35 Într-o vreme în care autoritatea și prestigiul SUA în lume era foarte
scăzu t, moscova aruncat Washington lui ” mâna„ salvatoare, unind Orientul Mijlociu împotriva
uRSS. În 1979, doar China avea motive de satisfacție în legătură cu evoluția evenimentelor din ani
'70. Americanii și rușii erau profund dezamăgiți: echilibrul strate gic adusese doar câteva dividente
Uniunii sovietice, iar destinderea devenit sunt MN abuziv în rândul americanilor. Cursa Moscovei
pentru supremație se poticni se, după ce a provocat se creșterea accelerată a cheltuielilor militare.
Războiul din Afganista n a contribuit la Alegerea lui Ronald Reagan ca președinte, care a
numit Uniunea sovietică„ imperiul răului”.36
Brzezinski a fost cel care a articulat gândirea din spatele celui de al doilea război rece al
cărui început coincide cu debutul intervenției sovi etice în Afganistan. De la fost suficient de apel
pentru a implica Uniunea sovietică între o cursă economică și militară care urmau să sporească
considerabil tensiunile politice și sociale Interne. Modul Moscovei de acționa în Afganistan a
constituit prete xtul pentru anunțarea debutului noului război rece. A marcat sfârșitul politicii de
destindere pe care America urmase începând cu anii '60.
Alegerea lui Ronald Reagan Ca președinte a marcat Un nou început pentru America,
adoptând o atitudine simplă față de ruși. Nu avea nici un rost să negociezi acorduri cu r ușii, de
vreme ce urmau să le încalce. Singura atitudine pozitivă față de ruși era superioritatea nucleară
americană și lupta împotriva intervențiilor sovietice în lumea a treia. În 1981 statele Unite au
informat uniune sovietică că răspunsul pe care îl vor da la propunerile referitoare la afganistan și
cambodgia constituie piatra de încercare pentru relațiile lor viitoare. Washington îl dorea ca roșie
să se retragă. 37
La începutul anilor 80, după moartea lui Brejnev și preluarea puterii de către Andropov,
Moscova simțea, pentru prima dată, că povară Imperiului devenea prea apăsătoare. Din ce în ce
mai multe țări solicitau subvenții:Cuba, Vietnam, Afganistan etc. Miliarde de dolari care Trebuiau
alocat pentru a susține aceste regiuni erau Vital necesare în URSS, pentru revigorarea economiei
naționale. Anunțarea bruscă de către președintele Reagan a unei inițiative surprinzătoare, denumită

35 Dașicev, Vieceslav , „O analiz ă a situației prezente a relațiilor Est -Vest” raport de studi u în „Jahrbuch für
Historische Kommunismusforschung ”, Akademie V elag, Berlin, 1997 pp . 219 – 232
36 Garthoff, Raymond L , op.cit , pp. 623 -685
37 Halliday, Fre d, The Making of the Second Cold War , Editur a Verso, Londra, 1983 , pp. 203 – 233

inițiativa Apărării strategice( războiul Stelelor) alarmat și mai multe Rușii . Cercetarea și
dezvoltarea ideii protejării Statelor Unite de un atac aerian prin ridicarea unui scut în spațiu a făcut
ca Moscova să lanseze atacuri p ropagandistice violentei asupra acestei inițiative. Pe tot parcursul
erei Andropov – Reagan, relațiile rusul americane au fost la un nivel foarte scăzut. Numirea lui
George schultz ca secretar de stat în 1982 anunța o abordare diferită a relațiilor cu Uniun ea
sovietică. Deși numise uniunea sovietică „ imperiul răului” Reagan a purtat discuții cu oficialii
ruși în vederea începerii unui dialog constructiv și reducerea tensiunii dintre cele două. Succesorul
lui cernenko, mihail sergheevici Gorbaciov, cel mai t ânăr conducător Rus, avea menirea să
îmbunătățească relațiile cu Statele Unite până la un nivel pe care nu îl visaseră nici Reagan nici
Shultz .38
Pentru Gorbaciov prioritatea principală era să accelereze dezvoltarea economică a Uniunii
sovietice. Din era convins că sistemul de organe existente era inefficient. Gorbaciov se gândea că
reformarea sistemului sovietică existent va fi suficientă era realizat abia în 1989 că țara intrase
între o criză sistemică. Scopul de a economisi bani la capitolul apărare era avea nevoie de o
întâlnire cu regan, pentru al convinge să anuleze proiectul Inițiativei de Apărare Strategică, și să
inițieze negocieri asupra cursei înarmărilor și chiar asupra dezarmării. Noua gândire politică a
Rusiei a revoluționat politica externă și a câștigat Animax capital de simpatie în întreaga lume.
Principalele componente ale noii gândiri e rau: Confruntarea dintre super puteri era neproductivă,
de vreme ce orice avantaj tangibil câștigat de una dintre părți o stimulează pe cealaltă salon ulei și
se îmbunătățească performanțele în domeniu; puterea militară nu garantează securitatea, care poat e
fi atinsă doar prin mijloacele litice și prin căutarea unor soluții comune; securitatea unui stat nu
poate fi sporită dacă aceasta se face în detrimentul unui alt stat; conflictul dintre super puteri în
lumea a treia a adus Moscovei puține avantaje tangi bile, dar a contribuit la creșterea tensiunii dintre
acestea; rusia și America ar trebui să își conjuge eforturile pentru a rezolva problemele lumii a
treia împreună; toate statele sunt independente, în consecință securitatea fiecărui stat depinde de
relațiile cu celelalte de interacțiunile acestora; valorile universale comune Cum sunt drepturile
omului, nefolosirea forței în rezolvarea problemelor politice, democrația și Libertatea conștiinței
ar trebui să constituie fundamentul și speranță a actelor deciz ionale de politică externă; uniunea

38 Cohen, Warren I ., op.cit pp. 219 -230; Garthoff, Raymond L., op.cit , pp. 1125 -1146 ; Oberdorfer, Don, The Turn:
From Cold War to the New Era: The United States and t he Soviet Union, 1983 -1990 , Cape, Londra, 1992 , pp. 18 – 75

sovietică este un stat normal, care nu are ca obiectiv stăpânirea lumii, ce își dorește să se afle în
relații de strânsă cooperare cu toate celelalte State.39 Afgani stanul constituia însă un obstacol
Major în calea acestei gând iri politice, deoarece situa lumea occidentală și cea islamică pe poziții
antagonice. Întâlnirile ulterioare dintre gorbaciov și regun, determinați perechi sa accepte dorința
lui Gorbaciov de a elimina Armele nucleare, dar a refuzat să se limiteze la testarea în laborator a
inițiativei de apărare strategică. Cei doi conducători au fost extrem de aproape de încheierea unui
acord oficial. Gorbaciov se declarase total dezamăgit de conservatorismul lui Reagan și de
atitudinea sa față de comuniști.40
În Relațiile sale cu Gorbaciov, Reagan urmărit patru obiective: Dezarmarea, retragerea din
concursurile militare din lumea a treia, edificare respectului pentru drepturilor omului și ridicarea
cortinei de fier. Treptat sovieticii s -au convins că progresele făcute în aceste domenii ar putea fi
benefice pentru ambele părți și acest lucru nu va însemna că uurss a pierdut în fața SUA. Relațiile
dintre cele două se îmbunătățeau vizibil.În 1988, gorbaciov anunțas e că Trupele sovietice vor fi
retrase din Afganistan, dar și că URss își va reduce unilaterale efectivele militare cu o jumătate de
milion în următorii doi ani. Avântul pe care îl luaseră relațiile ruso – americane, se pierduse însă
odată cu preluarea preșe dinției de către Bush. Relația Bush Gorbaciov sa dezvoltat lent, buș
considerând că are nevoie de timp pentru acela Bora liniile directoare ale politicii sale externe. El
considera că regan s -a pripit în tratativele cu Moscova și că a fost prea conciliabil . Cu toate acestea,
cei doi au semnat parteneriate și acorduri pentru a menține un echilibru.
Apelul lui Reagan către Gorbaciov de a „doborî acest zid”, a concretizat în 1989, când
zidul berlinului a căzut, iar cancelarul Kohl a lansat un plan de 10 puncte pentru reunificarea
Germaniei. Căderea Zidului berlinului a marcat sfârșitul erei politice postbelice. Patru decenii de
domnie a comunismului luau acum sfârșit oamenii refuzând să mai suporte socialismul de tip
rusesc.41
În cele din urmă Războiul Rece sau sfârșit iar Statele Unite la singura putere rămas în
picioare. Din umbră China a evolua și în cele din urmă va putea atentat la supremația americană.

39 Gorbachev, Mikhail, Perestroika : New thinking for our Country and the World, Collins, Londra, 1971 , pp. 402 –
403
40 Ibidem , p.407
41 Zelikow, Philip, Condoleeza,Rice, Germany Unified in the Europe Transformed: A Study of Statecraft , Harvard
University Press, Cambridge, 1995

Europa de Est mult timp considerată esențială pentru Securitatea sovietică era acum împrăștiată.
Economia sovietică centralizată se prăbușise în fața economiei capitaliste a Occidentului. Cu toate
acestea Statele Unite nu e rau sănătoase din punct de vedere economic și social. Uriașul deficit
bugetar din anii regun afectase țara, iar guvernul nu mai avea suficiente resurse pentru a rezolva
problemele criminalității sărăcie sănătății publice și șomajului. Washington nu era suf icient de
întărit pentru a suporta singur războiul din Golf. Saudiții și alte state petroliere bogate trebuia să
își aducă contribuția, chiar dacă armele americane își dovediseră invincibilitate.42

42 Beschloss, Mi chael R., The Inside Story of the End of the Cold War , Little, Brown, Londa, 1993