II. POZIȚIA GEOGRAFICĂ A LOCALITĂȚII GEOAGIU-BĂI 5 III. ISTORICUL CERCETĂRILOR 6 IV. POTENȚIAL TURISTIC ACTUAL 9 1 Potențial natural 9 1.1… [302414]

Cuprins

I.TURISMUL BALNEAR 3

II. POZIȚIA GEOGRAFICĂ A [anonimizat] 5

III. ISTORICUL CERCETĂRILOR 6

IV. POTENȚIAL TURISTIC ACTUAL 9

1 Potențial natural 9

1.1 Generalități 9

1.2. Caracteristici geologice și hidrogeologice 10

1.3 Climatul, bioclimatul și aeroionizarea stațiunii 12

1.4. [anonimizat] 13

1.5. Namolul terapeutic 16

1.6. Mamelonul de travertin 16

1.7. Cascada Clocota 19

1.8 Grota Haiducilor 20

1.9 Peștera prăbușită 21

1.10 Rezervații naturale 21

2. Potențial antropic 21

V. INFRASTRUCTURA TURISTICĂ ȘI BALNEARĂ 27

1. Structuri de primire turistică 27

VI. [anonimizat] 28

1. Turismul de tratament balnear (curativ) 28

2. Turismul de odihnă și recreere 28

3. Turismul de afaceri și congrese 29

4. Alte forme de turism 29

VII. CIRCULAȚIA TURISTICĂ 30

Lista figurilor

Fig. 2. Atractivitatea reliefului 1

Lista tabelelor

Tabel 1. Numărul mediu al vizitatorilor 1

I.[anonimizat] o formă a [anonimizat] s-a dezvoltat, nu doar ca urmare a [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat]-un climat corespunzător.

În lucrările de specialitate din România turismul balnear are abordări diferite. Astfelspecialiști ai Institutului de Cercetări pentru Turism prezentau această formă de turism astfel:“ turismul balnear reprezintă un ansamblu de mijloace și dotări turistice menite să pună învaloare factorii naturali balneari ([anonimizat], [anonimizat])” (Ianc Teodor Petre, “ Strategii de dezvoltare a turismului balnear în România în perspectiveleintegrării europene”, [anonimizat] 2006, citat Vasile Glăvan și colectivul , “ Tendințe și perspective ale ofertei turistice balneare în contextul turismului European”, ICT 1995, pag. 3)

Pentru turism balnear în unele țări se folosește conceptual termalism. Termalismul (crenoterapia) este utilizarea înscopuri terapeutice a apei minerale termale direct de la sursă (creno= sursă fr.). [anonimizat] o stațiune, [anonimizat] “ care are izvoare calde de ape minerale” (DEX, Editura Academiei R.S.R., pag. 950). Specialiștii români definesc termalismul ca fiind “ ansamblul activităților legate de valorificarea și utilizarea apelor minerale calde în scop curativ pentru turiști aflați într-o stațiune termală” ([anonimizat], Gabriela Țigu , “ Dicționar poliglot explicativ de termini utilizați în turism”, Editura ALL 2000, pag. 177).

Termenul de „balneoterapie” [anonimizat]: [anonimizat], se întelege utilizarea apelor curative pentru a [anonimizat], balneoterapia reprezintă utilizarea apei curente în scopuri curative. [anonimizat].

[anonimizat] o stațiune balneară ca destinație de vacanță, datorită societății cibernetizate și industrializate din ziua de azi, din dorința evadării din cotidian dar si din cauza efectelor pe care mediul de muncă le are asupra sănătății oamenilor.

Turismul balnear, a devenit un segment major pe piața turismului în ultimii ani, datorită efectelor economice și sociale. Apar din ce în ce mai multe servicii turistice complexe de natură medicală, menite să satisfacă nevoile și dorințele turiștilor, dar, de asemenea, se observă o implicare tot mai mare a tehnicii și a stiinței, prin care se grupează mijloace materiale și umane importante.

România, ocupă o poziție importantă printre țările batrânului continent, prin potențialul turistic valoros și diversificat dar și prin ampla experiență în domeniul exploatării turistice a teritoriului, iar în cadrul turismului balnear, primele exploatări s-au făcut cu mai bine de două milenii în urma, satțiunea Geoagiu-Băi fiind o mărturie în acest sens,

II. POZIȚIA GEOGRAFICĂ A LOCALITĂȚII GEOAGIU-BĂI

Din punct de vedere administrativ, stațiunea baleoclimaterică Geoagiu Băi se găsește în localitatea cu același nume, componentă a orașului Geoagiu. Este situată la 6 kilometri de orașul Geoagiu, la 19 kilometri de municipiul Orăștie în a cărei zonă de influență este, la 45 de kilometri de municipiul Deva, reședință a județului Hunedoara. Se învecinează la S-E cu orașul Geoagiu, la S cu satul Cigmău, la N satul Renghet iar la V cu comuna Rapoltul Mare. [PUG Stațiunea Geoagiu Băi]

Din punct de vedere geografic, stațiunea Geoagiu Băi este situată în Depresiunea Zlatna-Glod, între culmile împădurite ale munților Apuseni, pe valea pârâului Clocota, la o altitudine cuprinsă între 350-375 de metri, la contactul râului Mureș cu Munții Metaliferi. Relieful predominant deluros este reprezentat prin culmi orientate pe directia Nord-Vest, cu altitudini ce depășesc rareori 600 de metri (Dealul Geretului) și cu diferențe de nivel ce ating 250 de metri. Versanții văilor au pante in general moderate (20ș-25ș) și sunt parțial acoperite de păduri. În perimetrul stațiunii confluează mai multe pâraie, imprimând reliefului aspectul unei depresiuni de dimensiuni reduse, de natură erozivă. [PUG Stațiunea Geoagiu Băi]

Rețeaua hidrografică, al cărei collector principal este valea Geoagiu, are o dezvoltare mare, cu văi înguste, urmărind în general un traseu aproape rectiliniu, cu pante mari care determină cursuri de apa repezi. Debitele sunt mici dar din corelarea cu cantitatea medie anuală de precipitații, (700-800 milimetri) rezultă valori ridicate pentru infiltrații și evapotranspirații. Densitatea rețelei hidrografice este cuprinsă între 0,5-0,7 kilometri/kilometru pătrat iar valoarea scurgerii medii specifice variază între 35-40% primăvara și 20-25% iarna. [PUG Stațiunea Geoagiu-Băi]

Rețeaua apelor de suprafață aferentă bazinului hidrografic Geoagiu este constituită din cursuri de apă mici. În afara unei rețele hidrografice permanente reprezentate în zona stațiunii prin Valea Geretului și valea Clocota, relieful stațiunii este afectat de văi uscate (pârâul Gledi și pârâul Sec), de formațiuni torențiale și ravene. ([Plan Urbanistic General Stațiunea Geoagiu Băi]

III. ISTORICUL CERCETĂRILOR

Materialele arheologice si epigrafice au dus la identificarea, în zona orașului Geoagiu, a localității antice Germisara. Toponimicul este authentic traco-getic, cu multe analogii în sud-vestul Europei și Asia Mică, fiind format din “germ“, care înseamnă cald, fierbinte și din “sara”, adică apă si ar avea corespondentul latinesc Aque Calide, iar în românește izvoarele calde. Conținutul toponimicului dacic indică folosirea băilor mai înainte de venirea romanilor, fapt confirmat de modelele (Thasos Apollonia, Dyrrachiun, denari republicani) descoperite la Geoagiu. [Tudor D, Orașe, târguri și sate în Dacia romană, București, 1968, pag 131]

Antica Germisara cuprindea un castru cu canabe, o așezare civilă și termaele (băile) romane, întinzându-se din Valea Mureșului până la Geoagiu Băi. Castrul ocupa platiul Turiac, în locul numit de localnici “Progadie” sau “Cetatea Urieșilor” și găzduia unitatea militară Numerus Singulariorum Britannicorum, care în anul 245, pune o inscripție onorifică în cinstea împăratului Filip Arabul. Această unitate avea menirea să apere drumurile ce legau Ulpia Traiana Sarmisgetuza de Apulum, să asigure paza teritoriului, ajutați și de soldații din Legiunea a XIII-a Gemina, care a stationat și ea în castru. [Tudor D, Orașe, târguri și sate în Dacia romană, București, 1968, pag 131]

Săpăturile arheologice la acest castru, efectuate de un colectiv de ma Muzeul Civilizatiei Dacice și Romane Deva, au permis identificarea primelor elemente definitorii ale castrului, respectiv o suprafață de 6 hectare, la care se adaugă o parte din fundațiile de ziduri ce au permis identificarea principalelor clădiri din castru ce constituiau „principia castrului”. În aceasta zonă monedele descoperite, care se succed chronologic, arată că “principia” de la Germisara a funcționat neîntrerupt în intervalul 100-250 d.Hr.

Ceramic puternic fragmentată constă din vase de uz curent de proveniențădacică și romană provincială. Ceramica dacică, descoperită la baza zidurilor și existența unei monede de argint – denar datată 32-31 a.Hr- îndreptățește afirmația că edificarea castrului s-a făcut peste o locuire dacică. Alături de ceramic și monede, inventarul mobil din castru mai cuprinde opaițe, fibule și aplice, unelte de os, țigle cu însemnele unităților cantonate aici (NSB și LEG XIII sau LEG XIIIG), ținte, cuie, scoabe, armături metalice, vârfuri de sulițe și săgeți. [Pescaru Adriana, Pescaru Eugen, Bălos Angelica în Cronica cercetărilor arheologice din Romănia, campania 2001]

Așezarea civilă s-a dezvoltat pe Lunca dintre Cigmău și Geoagiu și este bogată în descoperiri arheologice. Pe malul stâng al râului Geoagiu existau cariere de piatră, iar sub teritoriul actualului oraș se extinde necropola romană din care s-au cules pietre funerare. O altă așezare romană (de mici proporții) se găsea pe dealul “Pedepsa”. [Tudor D.,op.cit.,pag 131]

Castrul și băile au făcut să prospere în teritoriul Germisarei câteva sate și vilae rusticae, care au lăsat urme arheologice. De exemplu, la Renghet, în punctual “La Luncă”, în timpul lucrărilor agricole din toamna anului 1976 a iesit la suprafață un bogat și variat material arheologic (ceramic, țiglă, cărămidă, mortar) provenit de la o construcție de epocă romană. [Andrițoiu Ioan, 1979, pag 26]

Pe locul băilor romane, s-au aflat urme de construcții din zid, tuburi de teracotă marcate cu ștampila lui Lucretius Aquila, șeful unui detașament de soldați salahori ai legiuni a XIII-a Gemina, o serie de inscripții, capiteluri de coloana, monede aruncate în izvoare de bolnavi. [Tudor D.,op.cit.,pag 131]

Inscripțiile epigraficedescoperite aici, menționează prezența la Germisara a diverșilor demnitari romani, militari sau civili: 3 guvernatori ai Daciei, ofițeri, magistrați negustori și bogătași care s-au tratat aici. Aceste inscripții sunt dedicate, cum este firesc pentru un asemenea loc, zeilor sănătații. Lista ar putea începe cu nimfele (naidele), ce genii nevăzute ce se scăldau în apele minerale și le dădeau putere curativă pentru a putea fi folosite de bolnavi, ce au fost adorate, printre alții de către m Statius Priscus, guvernator al Daciei prin anii 157-158. [Bărbulescu M, Interferențe spirituale în Dacia Romană, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984, pag 148]. Cele mai înălțătoare mulțumiri adresate acestor protectoare ale apelor termale, sunt exprimate în patru versuri gravate pe o piatră descoperită în ruinele băilor, ce se constituie în una dintre puținele creații literare păstrate în teritoriile daco-romane: “Hanc tibi marmoreo caesam de monte dicavi/ Regina undarum, nympha, decus, nemoris/ Voto damnasti perfecte quem prece Bassus/ Moenitae propter moenia Germisarae.” (Ție regină a apelor, nimfa, podoaba pădurii/ Bassus, ale cărui rugi tu le-ai implinit bucuros,/ Ți-a dedicate, dintr-o stană de marmură altarul acesta/ Lângă Germisara ta, de pe-ntărite culmi). [Bărbulescu M, op.cit. pag 12 și Tudor D.,op.cit.,pag 133] Dintre zeii sănătății, mai sunt Aesculapius și Hygea venerați și de către alt guvernator al provinciei, P Furius Saturninus, care le dedica un altar combinat cu o statuetă ce-I reprezintă, găsită în anul 1939, la Geoagiu. [Dr Igna N, Apele termale de la Băile Geoagiului (Germisara) în epoca romană, Alba-Iulia, pag 14].

Lista panteonului se completează cu inscripții votive puse pentru: Jupiter Capitolianul, Fortuna, Liber Pater și Libera Mater, Sol Invictus, Deus aeternus și Dii Patroni. [Tudor D.,op.cit.,pag 133]. Aceste inscripții mentionează nume latinești, mulți cu domiciliul în Germisara, dovada unei puternice romanizări, dar nu ne spun nimic despre orgsnizarea administrativ – comunală a Germisarei, care a fost foarte probabil un pagus (centru zonal) ce făcea parte din marele teritoriu al capitalei Sarmisegetuza. [Ibidem, pag 131 și 133]

Localitatea este atestată la 1271 când este pomenit un “comes de Gyog” (comite) și mai sigur la 1291 când este pomenită localitatea Geoagiu în legătură cu o delimitare de proprietăți ce mai privește satele Aurel Vlaicu și Gelmar. Referitor la denumirea localității se confruntă două teorii și anumeuna împărtășită de Iorgu Iordan care afirmă că denumirea provine din maghiarul dio „nucă” diod “nucet”, în timp ce un alt învățat Gustav Kirch susține că este vorba de un “loc cu ape minerale calde” de la maghiarul gyogy “cură”. În sprijinul primei explicații stă Poiana Nucilor, numele unei porțiuni din hotarul localității Geoagiu de Sus renumit pentru pomicultura sa. [Documente privind istoria României, Seria C Transilvania veacul XIII volumul II 1251-1300 Editura Academiei R.P.R, 1952 pag, 139, 349; Suciu Coriolan, Diționar Istoric al localităților din Transilvania vol I București pag 254; Valea Mircea, Homorodean Mircea, Nistor Anghel, Toponimie hunedoreanăI în Sargeția XXI-XXIV, 1988-1991 p 633]

În 1595 a apărut la Veneția, Geografia sau “Descrierea Universală a Pământului” de Givani Antonio Magini ]n care se precizează că în Transilvania se află izvoare termale felurite: cele de la Geoagiu (“Iogieși”) și cele de la Oradea, acestea calde celelalte reci. Mai târziu, în 1656, un ambassador suedez face o vizită în Transilvania, întovărășit de secretarul Hiltebrandt, care a lăsat o relatare a călătoriei făcute, oferind informații interesante despre băile de aici, care sunt caracterizate drept băile calde tămăduitoare de la Geoagiu (Goig). Descrierea este pitorească: “apa venea dintr-un deal pe o câmpie și era potrivit de caldă, acolo se aflao casă stricată, în care erau diferite cămăruțe, dar în ele nu se găsea nimic, pe pereți erau mâzgălite multe nume. Acolo unde cădea apacu repeziciune, se afla sus o stâncă îngustă de piatră, unde puteau ședea două persoane spate în spate, iar jos era un spațiu mare în formă de dreptunghi, în care se putea inota cu apa aproape până de gât…Românii se scalda deseori aici, s-a bălăcit după aceea și o româncă in fusta ei neagra” [Giovani Antonio Magini, în Călători străini despre Țările Române vol. IV, București pag., 583; Conrad Iacob Hilterbrandt, în Călători străini despre Țările Române vol. V,București 1975, pag. 564]

IV. POTENȚIAL TURISTIC ACTUAL:

1 Potențial natural

Generalități

În prezent, profilul stațiunii Geoagiu Băi este de cură și tratament.

În ghidul stațiunilor balneoclimaterice din România (1978) se precizau indicațiile generale terapeutice cu afecțiunile principale care se tratau in stațiune la acea vreme: reumatismele posttraumatice, sistemul nervos central și periferic, ginecologice si afecțiuni associate (nevroza astenică, metabolice, de nutriție, dermatologice, profesionale si endocrine.

Odată cu trecerea timpului, stațiunea a evoluat astfel că, în prezent, numărul afecțiunilor care pot fi tratate aici a crescut, acestea fiind: afecțiuni reumatismale degenerative (artroze, poliartroze, spondiloza cervicală, dorsală și lombară), afectiuni reumatismale abarticulare (tendinoze, tendomioze, tendoperiartroze, periartrită), afectiuni neurologice periferice (pareze ușoare, sechele dupa polineuropatii), afectiuni postraumatice (redori articulare posttraumatice, stări după operații pe articulații, după fracturi, luxații, entorse), afecțiuni ginecologice (tulburări minore de pubertate și menopauză), afectiuni asociate (endocrine, metabolice, de nutriție, dermatologice, boli cardiovasculare, nevroza astenica, boli profesionale).

În sistemul folosirii spațiilor de cazare prin Casa Națională de Pensii, stațiunea a avut pregnant caracter de cură, însă foarte mulți vizitatori, în special cei de la sfârșit de saptamână, vin pentru odihnă și agrement, principala atracție fiind Complexul Băile Daco-Romane, care are in dotare 3 bazine cu apă termală. Deci putem spune că stațiunea are un caracter complex.

Regimul de funcționare al stațiunii este sezonier, cu excepția a doua dintre unitațile de cazare (Complex Hotelier Germisara și TBRCM Hotel Ceres), care dețin bazine proprii, acoperite, cu apa termală, astfel având un regim de funcționare permanent.

Activitatea economică preponderentă a localității este legată de cazarea, alimentația, tratamentul, oferta turistică și de agrement și este bazată în principal pe trei factori: calitatea cadrului natural, calitatea resurselor balneare, calitatea bazei materiale, de cazare, tratament și servicii.

În jurul localității Geoagiu Băi se află câteva lacuri de scurgere, alimentate cu apă din izvoare si pâraie.

La numai câțiva metri de vechiul drum roman, în zona Nătău, se află cantonat într-o dolina formată în travertin, un lac, Lacul Nătău, care este alimentat cu apa printr-un pârâiaș mic. Apa acestui lac este utilizata la exploatarea travertinului.

La extremitatea nord-vestica a localității există un bazin lacustru alimentat cu apă din Valea Băilor.

Mai sunt caracteristice aici numeroase fenomene carstice din jurul stațiunii cum sunt Grota Haiducilor, peștera și Cascada Clocota.

Împrejurimile de asemenea prezinta un mare interes pentru cei care vin in stațiune.

Înspre Nord se ajunge la locul numit „Cetatea Urșilor” și pe dealul “Pedeapsa”, unde se găsesc însemnate vestigii argeologice care atestă activitatea așezării romane Germisara.

De pe dealul Măgura, care se află între Geoagiu și satul Cigmău (locul de naștere al poetului Ioan Budai Deleanu) se deschide o frumoasă panoramă a Văii Mureșului cu vedere spre Munții Orăștiei.

La scurtă distanță se află satul Bobâlna, în ale cărui hotare se găsesc izvoare minerale termale amenajate de localnici rudimentar, pentru băi in aer liber (feredee).

Coborând din stațiune pe DJ 761, la confluența acestuia cu DJ 705, catre Nord-Vest, în amonte se intră într-una dintre cele mai pitorești zone turistice. La circa 4 kilometri de mers se ajunge în satul Bozeș, locul de întâlnire a trei văi: Almaș, Ruptura și Cib, care împrună formează Valea Geoagiului. Urcând pe Valea Cib-Băcâia, se reîntalnesc la ieșirea din Boseș izvoarele de apă minerală carbogazoasă Băcâia.

O frumusețe deosebita oferă Cheile Cibului la care se ajunge după ce s-a trecut prin “cheia” de la Băcâia, în apropierea căreia se află peștera cu „trei guri” și locul denumit „Feredeul Bacâiei” – un izvor slab termal și nemineralizat ce formeaza un mic lac natural.

Prima Vale amintită este Valea Almașului, care duce prin Mada și Balșa. Mada era vestită pentru livezile de meri și cireși. De la Mada și Balșa, valea se strâmtează, pârâul trece printre stânci, care aproape că se împreunează pe o lungime de 3 kilometri, formând “Ceile Mada”. Ele pot fi străbătute călare sau pe jos.

Înainte de a intra in defileu, cât și în împrejurimile satului Balșa sunt peșteri ca „peștera zidită” (cu multe ramificații și încăperi în adâncime), „Piatra Sincoiașului” (obiecte de bronz), „Dosul Măzii”, „Dosul Dobârceștii”.

Regiunea din jurul Balșei este cunoscută și pentru numeroasele urme arheologice. O stațiune din comuna primitivă se află ceva mai sus de biserica satului, altele la „Piatra Văcarului”, „Izvorul Beria”, „pe Dealul Cerătului”. (conform „Ghid Turistic Hunedoara”, autor Octavian Floca, ediția 1965).

1.2. Caracteristici geologice și hidrogeologice

Primele hărți geologice ale zonei, se datorează cercetărilor efectuate înaintea primului război mondial, efectuate de către I. Berbeleac in anii 1962, 1964, 1969, Gheorghe Mantea și colaboratorii in anul 1962, Nicolae Geamănu și colaboratorii în anul 1969.

Cercetările efectuate au evidențiat faptul că zona Geoagiu Băi este alcătuită dintr-un fundament cristalin proterozoic superior paleozoic , o cuvertură sedimentară discordantă, cretacic-superioară și depozite cuaternare.

Fundamentul proterozoic superior-paleozoic este dezvoltat in faciesul șisturilor verzi și se incadreaza in seria epimetamorfica de Rapolt, fiind reprezentat prin calcare cristaline dure, ce aflorează pe pâraiele de la Vest de stațiune, respectiv în principal pe Valea Clocota și pe arii mai restrânse pe Pârâul Sec. Apar dispuse în bancuri groase cu aspect masiv și sunt cripto-cristaline, fine, dure, de culoare cenușiu deschisă sau cenușii, rar albe sau maronii, cu diaclaze de calcit și rare mineralizații de pirită. În aflorimente apar câteodată puternic fisurate și carstifiate, cu goluri de ordinul metrilor. Au fost întâlnite în foraje la adâncimi variabile, din cauza gradului ridicat de tectonizare a zonei, dar întotdeauna mici, de ordinul câtorva zeci de metri. (Plan Urbanistic General Stațiunea Geoagiu Băi)

Din punct de vedere hidrogeologic, fundamentul cristalin cantoneaza principala acumulare de ape termominerale, ca urmare a permeabilității ridicate a calcarelor in zonele fisurate si carstificate.

Alimentarea orizontului acvifer localizat în calcarele cristaline se realizează pe largile suprafețe de aflorare ale acestora, situate în vestul stațiunii, din precipitații și din apele curgătoare ce traversează zonele de aflorare.

Drenarea orixontului acvifer din cristalin, a cărui energie este arteziană în zona stațiunii, se realizeaza prin accidentele rupturale ce afecteaza cristalinul și depozitele cretacice, permițând descarcarea apelor in depozitele acoperitoare de trevertin.

Circulația subterană între zona de alimentare și cea de drenare se realizează prin intermediul sistemului carstic dezvoltat de-a lungul accidentelor rupturale, cu viteze in general ridicate.

Din punct de vedere hidrogeologic, formațiunile cretacic superioare funcționează în ansamblu ca un ecran impermeabil care ține sub presiune acumularea termominerală din cristlin,cu excepția părții inferioare a complexului bazal grezos.

Tufurile calcaroase (travertinele) cuaternarereprzintă rezultatul precipitării apelor termale la ieșirea la suprafață ca urmare a deranjării echilibrului fizico-chimic existent in zăcământ. Atât dezvoltarea areală cât și grosimile lor sunt foarte mari, de ordinul zecilor de metri, fiind chiar exploatate în cariera din vecinătatea stațiunii, ceea ce oferă i intensei activități a izvoarelor termale, începând din Pleistocen. Tufurile sunt în general poroase, pe alocuri compacte, de culoare gălbui-roșcată, cu textură stratificată.

Dezvoltarea masivă în afara stațiunii a depunerilor de travertin și la cote superioare izvoarelor actuale indica existența în trecut a unor aliniamente de surse dispărute astăzi, legate probabil de accidente tectonice care nu mai sunt active nici termic, nici hidrogeologic. Faptul ca terasa superioară a râului Geoagiu este săpată în aceste depozite, a permist stabilirea vârstei primelor depuneri de travertin, care sunt cel puțin pleistocen-superioare (circa 600 000 de ani).

Solubilitatea ridicata a tufurilor calcaroase expuse circulației descendente a apelor de terasă, a determinat reluarea parțială în soluție a acestora, generâns un al doilea sistem carstic în zonă, mai nou si mai puțin dezvoltat, în travertin. Fenomenul este vizibil pe drumul de terasă care duce din stațiune spre carieră, unde, în stânga și în dreapta drumului se observă frecvente doline acoperite de vegetație.

În afara alimentării din precipitații și din apele de suprafață (pârâul Clocota), acumularea din travertin beneficiază și de o fracțiune caldă.provenită din descărcarea scendentă a apelor termale din cristalin, ceea ce conferă orizontului un caracter de ape de amestec. Drenarea este asigurată de zonele depresionare ale reliefului din aval de stațiune iar circulația subterană este haotică, desfașurându-se după tresee complicate. Apele sunt în general oligominerale, cu temperaturi sub 30șC, datorită amestecării fracțiunii termale profunde cu ape reci de suprafață.

1.3 Climatul, bioclimatul și aeroionizarea stațiunii

Determinarea climatului stațiunii Geoagiu Băi, s-a realizat pe baza datelor care au fost înregistrate la stația meteorologică Geoagiu, intre anii 1966-1975.

Climatul stațiunii este temperat-continental, aflat sub influența circulației vestice, dar adăpostit prin forma depresionară în care se află stațiunea. Contrastele termice sunt reduse, iernile sunt blînde și verile moderat răcoroase. Precipitațiile atmosferice sunt de asemenea reduse, durata de strălucire a soarelui ridicată, circulația aerului cu viteze reduse și procentul relativ ridicat de calm atmosferic, caracterizează potențialul climatic al stațiunii ca deosebit de favorabil practicării curei naturiste în stațiune prin aeroterapie și helioterapie, diferențiată pe grupe de bolnavi si sezoane.

Bioclimatul stațiunii este favorabil, sedativ de cruțare, la care adaptarea organismului se face fără efort. El este indicat pentru persoanele care nu suportă stresul factorilor climatici, pentru cei care nu suportă caldura excesivă a regiunilor de stepă, vara, însorirea abundentă în stepă și pe litoral, amplitudinile termice, umezeala mare a aerului, intensitatea mai crescuta a curenților de aer de pe litoral etc. Prctic, este bioclimat lipsit de contraindicații terapeutice, indiferent de sezon. Deține un rol activ in ceea ce privește efectul terapeutic, alaturi de agentul balnear, având grijă ca persoana care urmează cura în aceste condiții bioclimatice, să se expuna la aer, soare, apă progresiv, potrivit cu strea de confort termic, după indicațiile medicului.

In ceea ce privește gradul de ionizare al aerului, în stațiunea Geoagiu Băi s-a inregistrat o aeroionizare moderată (peste 850 ioni + și -/cm³ aer), cu un coeficient de unipolaritate subunitar, deci un conținut ceva mai ridicat de aeroioni mici si mijlocii negativi. Zona parcului, propusă pentru valorificare climatoterapeutică este considerată și din acest punct de vedere un mediu ideal de prscticare a terapiei cu ioni negativi și aceasta rezidă în primul rând din faptul că este un mediu natural și in consecință, în interiorul ei se poate stabili un raport optim între concentrația de ioni negativi si de ioni pozitivi.

Dacă adaugăm la aceasta atmosfera practic lipsită de poluare , înțelegem importanța pe care o au în practica terapiei balneare aceste sapții verzi care valorificate si exploatate în mod corespunzător contribuie la diversificarea mijloacelor de tratament cu factori naturali de cură.

1.4. Rezervele de apă ale stațiunii Geoagiu-Băi

În zona Geoagiu Băi au fost identificate două zăcăminte de apă termominerală, etajate pe verticală, respectiv zăcământul principal localizat în calcarele cristaline și zăcământul secundar localizat în depunerile de trevertin.

Din studiul realizat de Institutul National de Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie(I.N.R.M.F.B.) in 1985, (la vremea aceea .I.M.F.B..R.M.), reiese că sursele de la Geoagiu Băi trebuie puse în legătură cu cele de la Bampotoc, Rapolțel și Bobâlna, sitate la distnțe apreciabile, cu care prezintă asemănări în ceea ce privește compoziția chimică, debitele si temperatura apelor termominerale.

Apele de la Geoagiu Bai din zăcamântul principal, se bucură de o puritate deosebită, apele meteorice parcurgând un traseu subteran de circa 10-15 kilometri în stațiu si circa 15 000 de ani în timp, infiltrându-se de la început în locuri nepoluate.

Zăcământul secundar se dezvoltă doar local în zona Geoagiu Băi, alimentarea acestui zăcământ fiind mixta, provenind în cea mai mare parte din descărcarea ascendentă de-a lungul hornurilor zăcămîntului principal și subordonat din infiltrațiile descendente de ape reci provenite din Clocota, precipitații și ape de șiroire.

Înainte de 1960, când s-a început executarea seriei de foraje care alimentează în prezent stațiunea cu apă termominerală aceasta era asigurată, cu o singură excepție, numai prin surse naturale.

În 1927. Peofesorul Gheorghe Atanasiu amintește despre izvoarele Constanța, Minerva și Elisabeta dar într-un mod prea vag pentru a permite identificarea lor astăzi. Primele date mai detaliate apar în documentele de arhivă abia după cel de-al doilea Razboi Mondial, cand în stațiune erau cunoscute opt surse naturale.

Izvorul 1- "Tămăduirea”, localizat pe malul drept al pârâului Clocota, este captat printr-un puț de beton adânc de trei metri.

În anul 1954 sursa debita 67,5 mc/zi.

În anul 1960, sursa debita 57,6 mc/zi.

În anii 1983-1985, debitul a crescut de la 43 mc/zi la 216 mc/zi.

Temperatura apei, în 1960, era de 31,5șC iar în anii 1983-1985 varia intre 27,4șC si 30șC.

Sursa nu este utilizată în balneație și agrement din cauza nivelului negativ de debitare, care nu permite dirijarea gravitațională a apei în rezervoare sau bazine.

Deversează direct în pârâul Clocota, fiind utilizată doar sporadic in cură internă de vizitatorii stațiunii. (Conform PUG Geoagiu Băi)

Izvorul 2 – „Ciuperca”, se găsește in imediata apropiere a izvorului 1, la circa 5 metri. Este captat sub nivelul terenului printr-o coloană metalică, amplasată într-un beci betonat, acoperit. În 1960 deversa 17,88 mc/zi ape cu temperatura de 30șC, însă în prezent captarea este deteriorată, iar apa curge sub radier în Clocota, situat la circa 2 metri distanță. (Conform PUG Geoagiu Băi)

Izvorul 3 – Principal, reprezenta în realitate un foraj săpat în periada interbelică în fața poștei vechi, astazi demolată. Era amplasat la circa 2 mietri de forajul 1 în amonte spre mamelonul de travertin. Săpat la adâncimea de 65 de metri si echipat cu o coloana de 6”, forajul debita înainte de război 7 litri/secunda, apa fiind utilizată la alimentarea bazinuui mic din ștrand și la vechile băi de nămol de turbă aflate pe locul actualei parcări. În timpil războiului, s-a incercat decolmatarea lui, întrucât după 1940, debitul incepuse să scadă, dar fără rezultat, ca de altfel și operațiunea de adâncire până la 80 de metri, întreprinsă ăn 1950. În prezent, forajul este acoperit ș neidentificabil în teren fără ajutorul localnicilor în vârstă. (Conform PUG Geoagiu Băi)

Izvorul 4 – „Rozalia”, situat în incinta băii cu același nume, în partea de est a bazinului pentru bărbați, construit direct pe sursă, debita până în 1960, 5,6 litri/secundă, ape cu temperatura de 32șC. În preznt, acest izvor este dispărut.

Izvorul 5 – “Diana” situt la 20 de metri Nord-Nord Vest de Rozalia, în incinta băii cu același nume, în colțul din stânga a primului bazin pentru bărbați, construit direct pe sursă, debita în anul 1960 3,5 litri/secundă, ape cu temperatura de 30șC. În 1984-1985 debita 2 litri/secundă la nivelul radierului, apă cu temperatura de 28,5șC, bicarbonată, calcică, magneziană, hipotonă, cu mineralizația totală de 1595,4 mg/litru. Este indicată în cura internă pentru afecțiuni ale căilor urinare care necesită cură de diureză și in cura externa pentru stări preartrozice, reumatism degenerativ, în stări algice după reumatism articular acut sau infecții de focar, afecțiuni ale sstemuui nervos periferic și sechele musculo-articulare după traumatisme. (Conform PUG Geoagiu Băi)

Izvorul 6 – „Roman” situat în coțul Sud-Vestic al bazinului mic din ștrand, lângă peretele în care apar mulajele suprapuse in travertin ale vechilor jgheaburi romane, este captat în profunzime printr-o lucrare nevizitabilă. Din informații din arhivă, captarea constă într-un puț din beton, din care apa deversa pânâ în anii 60, direct în bazinul mic. În prezent, apa este dirijată prin canale îngropate la adâncime de circa 2 metri spre un cămin amenajat cu deversor și instalație de pompare, situată în colțul Sud-Vestic al bazinului olimpic pe care îl alimentează prin curgere liberă. (Conform PUG Geoagiu-Băi)

Izvorul 7 – este situat aproximativ la mijlocul bazinului 3 sin ștrand și a fost captat în 1977 sub radierul bazinului, cu ocazia refacerii acestuia. Captarea constă într-un dren principal orientat după diagonala bazinului, alcătuit din tuburi de azbociment cu diametrul de 200 mm, perforate, în masă de pietriș. Către colectorul principal converg arborescent drenuri secundare cu diametrul de 100 mm care acoperă aproape toată suprafața radierului. Debitul sursei nu este măsurabil. Izvorul 7 constituie o importantă rezervă de apă termominerală a stațiunii, provenind dintr-o sursă naturală, care nu este utilizată. (Conform PUG Geoagiu Băi)

Caracteristicile izvoarelor minerale din Geaogiu

Sursa: Strategia de dezvoltare locală a orașului Geoagiu 2007-2013

1.5. Namolul terapeutic

Nămolul terapeutic (Turba), constituie cel de-al doilea factor natural de cură prezent în stațiunea Geoagiu Băi, căruia i s-a acordat insă insuficientă atenție până in 1983. Din 1986, cu toate că studiile de specialitate în vederea valorificării sale au fost finalizate sub toate aspectele, până in 1988 a fost exploatat in afara conturului, fiind de slabă eficiență. Din 1988 este exploatat în zona omologată, grosimea stratuli fiind de 13 metri.

Namolul terapeutic de la Geoagiu Băi este indicat în tratamentul stărilor preartrozice (tratament pofilactic în profesiuni cu risc artrozic), reumatism degenerativ – artroze ale coloanei si articulațiilor periferice (în afara perioadelor de reactivare clinico-biologică), reumatism abarticular, periartrite (în afara perioadelor active) stări algice dupa reumatism poliarticular acut sau prin infecții de focar in fazele de stabilizare clinico-biologica, secgele musculo-articulare și nervoase periferice după traumatisme, afecțiuni dermatologice (eczeme cronice, psoriazis). (Conform PUG Geoagiu Băi)

Se recomandă utilizarea namolului din straturile profunde ale zăcământului, mai valoroase din punct de vedere terapeutic.

1.6. Mamelonul de travertin

Mamelonul de travertin constituie o particularitate a băilor Geoagiu, insă insuficient cercetat și valorificat în raport cu posibilitățile pe care le oferă. Forme asemănătoare se întâlnesc în țară numai la Sângeorz-Băi și Călan, ceea ce constituie un argument în plus pentru punerea în valoare a acestuia, în scopuri turistice și amenajarea sa corespunzătoare.

Mamelonul de travertin, cunoscut și sub numele de “Dâmbul Roman”, reprezintă un edifciu natural a cărui structură este asemănătoare unui con vulcanic, studierea sa a necesitat ridicarea topometrică la o scară foarte detaliată 1:500. (V, Ștef, 1984)

Harta cu izobate a reliefului precuaternar al zonei, arată că mamelonul de travertine s-a format pe botul de deal cretacic cu care se termină interfluviul Clocota-pârâul Sec în zona confluenței fosile a celor doua văi, astăzi îngropate sub depunerile de travertin.

Forma mamelonului este aproape circular având diametul de 80 de metri după direcția Vest-Est și 90 de metri după direcția Nord-Sud, prezentând un ușor intrând în sectorul Nord-Est, care constituie calea fosilă de evacuare a apelor termominerale furnizate de sursa dispărută. Înălțimea sa în raport cu relieful înconjurător, relative plat cu excepția părții sudice, unde botul de deal cretacic se ridică la zi de sub depozitele de travertin, este de 6 metri (cota mamelonului fiind 358,0 metri, față de cota 352,0 metri a zonei imediat învecinate, forajele F1 si F10). (Conform PUG Geoagiu Băi)

Din cauza reliefului inegal cauzat de o eroziune precuaternară, grosimea depozitelor de travertin ale dâmbului roman, în raport cu cretacicul ingropat, variază de la 22 de metri în partea vestică, deasupra interfluviului Clocota-pârâu Sec, la 55 de metri in partea estică. După direcția Nord-Sud, datorită îngropării interfluviului amintit, grosimea scade uniform de la 47,0 meti in Nord la 15,0 metri in Sud

Rupturile de travertin identificate în mamelon au putut fi urmărite pe distanțe de metri și chiar zeci de metri, având trasee sinuase și uneori rmificate. În forajul F1, amplasat pe mamelon, s-a întalnit un gol de 8 metri, datorat probabil atât lărgirii planului de falie prin dizolvarea carstică a travertinului, cât și faptului că forajul a traversat ruptura aproape direcțional, înclinările planurilor de falie fiind apropiate de verticală.

Funcția termală activă pe care o îndeplinește sistemul de falii ce afectează mamelonul, redusă însă doar la anumite sectoare preferențiale ale planurilor de fractură, este evidențiată prezența emanațiilor de vapori care se observă iarna în ruptura din peretele sud-estic al bazinului roman fasonat (asa numita fisură).

În centrul mamelonului de travertin se situează un bazin natural de formă neregulată, având un diametru de circa 10-12 metri, cu pereții ondulați față de verticală, ceea ce tradează existența în trecut a unei oglinzi de apă cu nivel variabil. În ultimii ani, după ce s-au efectuat săpăturile arheologice, s-a confirmat ipoteza racordării acestuia la hornul central de acces al apei termominerale, format la intersecția faliei Geoagiu, orientată local Vest-Est, cu falia termal activă B, orientată Nord-Sud. (Conform PUG Geoagiu Băi)

În zona mamelonului au fost descoperite de-a lungul timpului statui, lespezi și pietre votive romane. Chiar si după perioada romană, în care termele reprezentau construcții arhitectonice fastuoase, pe mamelon au existat și în Evul Mediu unele amenajări. (conform Cronica cercetărilor arheologice din România, 1999)

“Acolo se află o casă stricată, în care erau diferite cămăruțe, dar în care nu se găsea nimic, pe pereți erau mâzgălite multe nume.” (Conrad Iacob Hildebrandt, 1658)

În timpurile mai recente, în partea vestică a mamelonului, spre baza I de tratament, exista o bisericuță de care localnici în vârstă iși mai amintesc. La dărâmarea ei, o bună parte din moloz a fost aruncat în bazinul roman fasonat.

După colonizare, constructorii romani nu recurg la utilizarea bazinului ntural în balneația organizată, foarte probabil datorită faptului că emergența nu mai deversa liber, nivelul apei termominerale fiind stagnat la adâncimea de 2-2,5 metri fată de platou. Renunțând la fasonarea și amenajarea bazinului natural, care, pe lânga accesul dificil până la oglinda apei, mai prezenta probabil și dezavantajul unui fund adânc și neregulat, romanii adoptă o soluție ce dovedește o competență tehnică remarcabilă sapă în travertine la 3 metri Nord-Est de bazinul natural, în fosta vale de scurgere a emergenței natural, un bazin de balneație, pentru care va fi utilizat în continuare termenul de bazin fasonat roman. (Stănuți, A. 1922, -Potențialul turistic al Geoagiu Băi, a zonei sale limitrofe și valorificarea acestuia. Aspecte metodice – Lucrare metodico-științifică pentru acordarea gradului didactic I – manuscris)

Înainte de începerea lucrarilor IMFBRM, existența acestui bazin ca atare nu era cunoscută pe hărțile topografice fiind figurate doar doua adâncituri de formă neregulată. Neidentificarea bazinului roman se datorează mascării conturului său neregulat, geometric, de către prabușirile de sol de pe mamelon, de vegetația măruntă și de faptul că bazinul era colmatat până la 0,5-0,7 metri de suprafață. (Conform PUG Geoagiu Băi).

Stabilindu-se, cu ocazia cartării detaliate a mamelonului, faptul că această adâncitură reprezintă de fapt partea superioară a unui bazin riguros dreptunghiular (6×3 metri) săoat în travertin , de evidentă natura antropică, interesul hidrogeologic al problemei, a determinat IMFBRM să se adreseze Muzeului Județean Hunedoara-Deva pentru obtinerea acordului de decolmatare a bazinului de balneație roman.

Lucrările de degajare, care s-au efectuat parțial sub asistența Muzeului din Deva, au început în zona din aval de bazinul roman, unde a fost identificat canalul de scurgere al apelor termominerale, cu un diamnetru de circa 30 centimetri, având pardoseala dalatăcu elemente hexagonale de gresie cretacică si acoperișul în arcadă, realizată din bolțari fasonați din aceeași rocă. La circa 7 metri aval de marginea bazinului, canalul care prezintî evidente urme de curgere , se desface în doua brațe, care nu au putut fi urmărite mai departe, din cauza marelui volum de săpătură necesar. În partea vestică a bifurcației canalelor, la un nivel superior, a fost degajată o mică platformă orizontală, traversată de un șanț cu funcționalitate necunoscută.

Cea de-a doua etapă a săpăturilor, care avea în vedere clarificarea sistemului de alimentare al bazinului cu apă termominerală, s-a concentrat asupra peretelui din amonte, care a fost degajat pe toată lățimea ți adâncimea bazinului. Adâncimea s-a dovedit a fi de asemenea de 3 metri, la nivelul acestui perete.

Elementele nou descoperite în zona mamelonului de travertin de la Geoagiu, permit reconstruirea cel puțin parțială a funcționalității fostelor terme romane. Apa termominerală vehiculată prin galeriile naturale subterane era stocată într-o captare rezervor săpată în trevertin, de unde deversa prin stăvilar reglabil într-un bazin de balneație acoperi, fasonat în aceeași rocă și în care nivelul apei se situa la 1,2-1,3 metri. Peretele din aval al bazinului nu a mai putut fi degajat de umplutură, dar este de așteptat ca și aici să fie identificat un stăvilar, care permitea atât reglarea nivelului în bazin cât și scurgerea sa totală. Apa de balneație uzată era evacuată printr-un canal îngropat care se desface în doua ramificații la circa 7 metri aval de bazin . în afara capacităților de balneație propriu-zise, termele romane mai includeau cladiri cu diferite destinații, dintre care fundația uneia, cu dimensiunile de circa 10×30 metri mai poate fi recunoscută la marginea sudică a platformei mamelonului, săpată în travertin. Captarea romană a funcționat cel puțin până în secolul al XVII-lea, când Conrad Iacob Hiltebrandt o descrie în felul urmator:”apa venea dintr-un deal pe o câmpie și era potrivit de caldă (…). Acolo unde cădea apa cu repeziciune, se afla sus o stâncă îngustă de piatră, unde puteau ședea două personae spate la spate, iar jos era un spațiu mare, în formă de dreptunghi, în care se putea înota, cu apă până aproape de gât. Comisarul nostrum stătea și se bălăcea adeseori înauntru”. (Conform PUG Geoagiu Băi)

Cercetările IMFBRM effectuate asupra mamelonului de travertine de la Geoagiu au avut o motivație strict hidrogeologică și nu au putut fi finalizate întrucât depașeau profilul, mijloacele și competența institutului. S-a dovedit astfel că pe lângă interesul hidrogeologic, problema mamelonului în ansamblu comportă și o latură arheologică, rezultatele cercetărilor multidisciplinare putând fi în final valorificate complet, atât sub aspectul cunoașterii de specialitate, cât și sub aspect turistic, prin amenajări corespunzătoare.

Săpăturile recente, au confirmat cele presupuse de cercetătorii din 1985.

1.7. Cascada Clocota

„Cascada este situată pe râul Clocota, la intrarea în stațiunea Geoagiu Băi și înregistrează o diferență de nivel de aproape 20 m pe firul apei, acest lucru se datorează existenței unei rupturi abrupte  a terenului. Căderea de apă a spălat rădăcinile unor copaci situați în partea de sus a platoului care s-au prăbușit și au fost înglobați parțial sau total în depunerile recente de travertin ale cascadei,  creând falduri verticale succesive pe întreaga înălțime a căderii. Peste acestea, s-au dezvoltat mușchi și plante atârnătoare, care dau cascadei un aspect deosebit. Apa Clocotei colectează  toate izvoarele termominerale din zonă iar datorită temperaturii, aici cresc plante specifice apelor termale și viețuiesc animale din specia salamandrelor, care nu se mai găsesc în alte părți”. (www.cniptgeoagiubai.ro)

1.8 Grota Haiducilor

„Situată pe râul Clocota în stațiunea Geoagiu-Băi. Grota își trage numele dintr-o legendă interbelică care povestește și  despre o comoară ascunsă aici. Accesul către Grota Haiducilor se face din parcul stațiunii Geogiu-Băi durata drumeției fiind de aproximativ 10 minute” (www.cniptgeoagiubai.ro)

1.9 Peștera prăbușită

„Peștera prăbușita a fost denumită așa după cutremurul din 1977 când 80% din peștera s-a prăbușit. Este situată în pădurea dintre sanatoriul TBC Geoagiu  și stațiunea Geoagiu-Băi, accesul se face din satul Cigmău sau de la Sanatoriul TBC, până  la un punct unde este acces auto, apoi drumul continuă numai pe poteci”. (www.cniptgeoagiubai.ro)

1.10 Rezervații naturale

Rezervații naturale declarate ca făcând parte din categoria a IV-a reprezentând arii protejate, în principal pentru conservarea prin interventii de management și educația publicului, din această categorie, făcând parte cele două rezervații din arealul Geoagiu:

-rezervația de ape mezotermale Geoagiu Băi cu o suprafață de 8 hectare, care include: un complex forestier de valoare istorică și protectivă a stațiunii balneoclimaterice și a izvoarelor de ape mezotermale.

-rezervația naturală Băcâia, rezervație de tip mixt, de categoria a IV-a cu o suprafață de un hectar.

2. Potențial antropic

Cele mai imporatnte obiective turistice antropice din stațiunea Geoagiu Băi, sunt reptezentate de vestigiile ramsa de pe vremea stăpânirii romane din aceasta zona. Dintre aceste obiective amintim:

-Băile romane: acest complex de băi termale, este situat în imediata apropiere a actualului ștrand, în centrul stațiunii. Cercetările arheologice începute în anul 1986, efectuate in perimetrul acestui sit, au dus la descoperirea unui complex termal, unic în lume, prin modul de amenajare si cel de organizare al bazinelor, dar si a relicvelor gasite aici: “Tot aici au fost descoperite altarele sau bazele de statui, precum și statuia de marmură a Dianei. La nivelul bazinului natural au fost săpate în stâncă mai multe camera de baie care comunicau între ele. Întreaga zonă era scră, iar central culrului il constiyuia tocmai bazinul natural, craterul din care izvora apa”, afirmă arheologii Ioan Piso și Adriana Rusu Pescaru în cercetarea “Nymphaenum-ul de la Germisara”, publicată în “Revista monumentelor istorice” (numarul I, București, 1990).

În timpul săpăturilor arheologice au fost scoase la iveală mai multe placuțe votive din aur, fiind inscripționate cu mulțumiri pentru vindecările miraculoase produse de apele termale. Placuțele de aur, acestea fiind 8 la număr, aduc informații referitoare la ceea ce reprezenta această stațiune pentru stramoșii noștri: „Ele erau depuse în semn de recunoștință pentru zeitățile și nimfele care patronau izvoarele binefăcătoare. Aceeași destinație o aveau și altarele și monumentele închinate zeităților, descoperite la Germisara“, a precizat arheologul Cristina Mitar. Pe unele dintre plăcuțele votive descoperite în Germisara, dar și pe monumentele ridicate în jurul bazinului natural folosit de strămoșii noștri, au fost inscripționate numele celor care le-au închinat nimfelor sau zeițelor Diana și Hygiea. Ele atestă continuitatea elementelor dacice în provincie, continuitate care a fost dovedită arheologic și mai puțin prin inscripții. „Cea mai interesantă inscripție din punctul nostru de vedere este următoarea: «Nimfelor le-a pus (ca ofrandă) Decebalus, fiul lui Lucius». Această inscripție se poate data în a doua jumătate a secolului II, probabil în timpul domniei împăratului Marc Antoniu sau Commodus, cel care a depus-o făcând parte din a doua sau a treia generație de daci din provincie. Era înstărit pentru că altfel nu își putea permite o ofrandă așa de scumpă și era destul de bine romanizat, căci se închina nimphelor” au informat reprezentanții muzeului din Deva.

-drumul roman: “dateaza din secolul II-III dupa Hristos, avea rol de legătură între castrul de la Cigmau-Băile Romane și zona auriferă de la Săcărâmb fiind considerat în antichitate „Drumul aurului” și este  pavat cu dale poligonale. În unele zone arheologii au descoperit o adâncime a drumului până la 70cm,  lucru care justifică existența lui până în zilele noastre. Drumul era prevăzut cu rigole care colectau apele pluviale.În prezent o porțiune în lungime de 165m a fost conservată și marcată pentru a fi vizitată de către turiști.” (www.cniptgeoagiubai.ro)

-castrul de la Cigmău: „Pe malul drept al râului Mureș în apropierea satului Cigmău, în locul numit „Cetatea Urieșilor”, s-a  descoperit  un castru militar care avea rol de pază și apărare a drumului care unea Ulpia Traian Sarmisegetusa și Micia (actuala zonă Vețel) cu Apulum ( Alba Iulia de astăzi) și  „Drumul Aurului” ce mergea spre Săcărâmb și Albunus Maior (Roșia Montana), supraveghind în același timp comerțul care se făcea pe râul Mariș (Mureș) .

Localizarea aproximativă a castrului s-a făcut spre sfârșitul secolului XIX, odată cu apariția primelor monumente sculpturale, fragmente epigrafice, monede, țigle și cărămizi cu ștampilă. Suprafața platoului pe care s-a identificat castrul este de peste 3ha. Tot aici, se pare că, exista și o așezare fortificată din perioada dacică. Cercetarea arheologică începută în anul 2000 a reușit să contureze dimensiunea castrului de 320×120 m.

În zona centrală a platoului, s-a pus în evidență principia (clădirea comandamentului), două horrea (grânare) de mari dimensiuni spre vest de acesta și un al treilea spre est. De asemenea sunt prezente o serie de construcții din lemn. Garnizoana cantonată în castru a fost Numerus Singulariorum Peditum Britannicianorum.” (www.cniptgeoagiubai.ro)

-Biserica Rotonda „considerată cea mai veche biserică medievală din țară, ar fi fost construită în secolele XI-XII, în vremea regelui Ladislau I al Ungariei. O legendă (nedocumentată) despre așezarea misterioasă spune că la întoarcerea din Ierusalim pe drumul roman care străbătea Valea Geoagiului, cavalerii templieri au ajuns în aceste locuri, iar în semn de recunoștință față de ospitalitatea oamenilor au ridicat biserica.

Zidurile Rotondei au lăsat locul unor ferestre ciudate, iar într-o zi din luna mai, când razele soarelui trec printr-una dintre ele și se revarsă prin cealaltă, este luminat chiar locul unde templierii ar fi ținut o întâlnire de taină și au îngropat o comoară. Comoara Rotondei nu a fost descoperită, în schimb arheologii care au cercetat situl, timp de un deceniu, au desoperit aici o necropolă veche de nouă secole. Primele cercetări arheologice efectuate la Rotonda, după 1989, au început în primăvara anului 1993, printr-o intervenție cu caracter de salvare. Avându-se în vedere importanța și vechimea descoperirilor efectuate în perimetrul curții și grădinii casei parohiale reformate, începând cu 1994 cercetarea a devenit sistematică, se arăta în raportul publicat de arheologi în Cronica cercetărilor arheologice.

Arheologul Gheorghe Petrov, responsabil științific al șantierului, a coordonat săpăturile din zona Rotondei și a stabilit, încă din 1994, că biserica romanică reprezintă o adevărată raritate în cadrul arhitecturii romanice de cult din Ardeal.

„Faptul că la ridicarea ei s-a folosit aproape în întregime cărămidă romană refolosită și foarte puțină piatră de râu, ne îndreptățește să afirmăm că rotonda este un monument unic în țară și din acest punct de vedere”, informau arheologii. Ei au descoperit în jurul Rotondei o veche și întinsă necropolă medieval-timpurie. Au fost scoase la iveală la acea vreme primele 20 de morminte, fără sicrie, care aveau un inventar specific pentru secolul XII (monede ale regelui Coloman, inele de tâmplă cu un capăt în formă de S, pandantive). Cercetările arheologice din zona Rotondei au continuat în anul următor, când au fost scoase la iveală alte 26 de morminte, în care defuncții fuseseră depuși în sicrie de lemn, potrivit raportului publicat de Institul Patrimoniului, în Cronica Cercetărilor Arheologice.

Arheologul Gheorghe Petrov a continuat cercetarea și în 1996. În cele două secțiuni noi unde au fost efectuate săpături au fost descoperite și cercetate 28 de morminte.

„Cel mai vechi mormânt cercetat a fost datat cu ajutorul unei monede emise în vremea domniei regelui Ladislau I al Ungariei (1077-1095). Mormântul face parte din cel mai vechi orizont de înmormântări practicat în cimitirul din jurul rotondei. În zona apropiată edificiului, înmormântările medievale mai târzii deranjează de cele mai multe ori mormintele care aparțin perioadei arpadiene. Pentru datarea rotondei, ne menținem în continuare părerea – exprimată dealtfel și cu alte ocazii – că aceasta a fost ridicată către sfârșitul secolului al XI-lea. Dacă datarea acestei biserici cu plan central se confirmă în întregime până la sfârșitul cercetărilor arheologice, atunci rotonda de la Geoagiu de Jos este cea mai veche biserică de zid aflată încă în picioare nu numai de pe teritoriul Transilvaniei dar și al întregii țări”, se arată în raportul din 1996.

Inventarul funerar descoperit în perioada 1993 – 1998 cuprindea monede medievale ungurești, inele, verighete, mărgele de os și sticlă, diverse accesorii vestimentare (copci, aplici), precum și resturi din vestimentația și încălțămintea defuncților.

Cercetările conduse de Gheorghe Petrov au continuat și în anul 2000. S-a stabilit că primele înmormântări au început să se facă în secolul al XI-lea, în vremea regelui Ladislau I (1077 – 1095), iar ultimele în cursul secolului al XVIII-lea, stabileau arheologii.

În 2003, au fost reluate cercătările Rotondei, conduse de Gheorghe Petrov (MNIT) și după o îndelungă așteptare, s-a intervenit în interiorul lăcașului.

„În această secțiune au fost depistate, dezvelite și cercetate un număr de 27 de morminte, toate medievale, multe dintre ele fiind păstrate integral, altele fiind deranjate parțial. Multe alte resturi de oseminte umane au fost recuperate din pământ purtat, acestea provenind de la unele morminte mai vechi care au fost distruse în întregime de gropile mormintelor ulterioare. Nici o înmormântare practicată în interiorul rotondei nu a fost intersectată de fundația edificiului”, informau arheologii, potrivit raportului publicat de Institul Patrimoniului, în Cronica Cercetărilor Arheologice.

„O descoperire importantă și valoroasă este reprezentată de inventarul funerar recuperat de la un mormânt dublu care conținea scheletul unei tinere femei peste care se afla suprapus scheletul unui copil mic, probabil un nou născut; cei doi, mamă și copil, au fost înhumați deodată. La respectiva femeie, pe unul dintre degetele de la mâna stângă, s-au descoperit două inele de aur, iar pe craniul copilului s-au aflat peste o sută de mici pandantive confecționate din foiță de aur; aceste ultime piese sunt prevăzute fiecare cu câte o gaură la o extremitate, prin care trecea un fir suport din sârmă de argint aurit. Despre obiectele recuperate de la cei doi defuncți, deocamdată, reperele pe care le avem permit aprecierea după care ele ar putea aparține sec. XVI-XVII”, se arată în raportul publicat în Cronica Cercetărilor Arheologice.

Ultimele cercetări au avut loc în anul 2004, responabili fiind arheologii Gheorghe Petrov și Paul Scrobotă. Rotonda de la Geoagiu este unul dintre cele mai vechi edificii de cult conservate pe teritoriul național, fiind, din multe puncte de vedere, un unicat în cadrul arhitecturii medievale religioase din România, constatau arheologii.

În cursul ultimelor două campanii din anii 2003 și 2004, s-a intervenit în interiorul rotondei, fiind practicate trei secțiuni arheologice în care au fost dezvelite și cercetate un număr de 46 de morminte, care se adaugă celor 172 de morminte descoperite în exteriorul lăcașului. Numărul total al mormintelor descoperite în exterior și la interior este de 218. Înmormântările din interiorul rotondei au fost practicate mai ales în cursul evului mediu, fiind începute în prima jumătate a secolului al XIII-lea. Interesant este faptul că foarte multe schelete aparțin unor copii mici, unii fiind chiar nou născuți. S-au descoperit multe oseminte umane împrăștiate aiurea, care provin de la anumite morminte deranjate parțial sau în întregime de către înmormântări ulterioare. În ceea ce privește inventarul funerar recuperat de la mormintele descoperite în interior și exterior, fie la cele găsite întregi, neatinse, ori provenit de la cele distruse sau deranjate parțial sau integral, acesta constă în monede medievale (multe de epocă arpadiană) și moderne, accesorii vestimentare, resturi de vestimentație și obiecte de podoabă, în special inele de tâmplă și digitale, unele dintre acestea fiind confecționate din aur. – Gheorghe Petrov.

Rotonda de la Geoagiu a fost inițial o capelă nobiliară, ridicată probabil din inițiativa familiei Akoș, despre care documentele medievale o pomenesc ca fiind proprietara domeniului, informează arheologul Gheorghe Petrov.” (Ziarul Hunedoreanului, articol publicat la 1 Septembrie 2016)

-Biserica reformată: Construita după secolul al XVII-lea , Biserica Reformata are o lungime de 20 metri, o lățime de 10 metri  si  un turn cu înălțimea de 20 metri ce prezinta o ciudățenie: nu se poate intra in turn, nu are ușă , nu are geamuri, nu are lucarna.

Acest fapt a generat mai multe legende urbane privind rolul acestui turn si mai ales ce se găsește in interiorul lui. Ferestrele bisericii sunt mici tipice arhitecturii gotice, iar in interior are o orga  veche. In zidurile bisericii sunt incastrare mai multe monumente funerare romane care au făcut obiectul unui studiu al Universității Oxford dar si morminte din perioada renascentista. La intrare pot fi admirați doi lei  funerari romani, aduși probabil din zona castrului Cigmau. (www.cniptgeoagiubai.ro)

– Biserica ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” – Geoagiu Băi : a fost contruită între anii 1929-1932, cu sprijinul ministrului Aurel Vlad și colectele făcute de delegații parohiei, alături de toți credincioșii parohiei, sub pastorirea preotului Vasile Glodeanu și a protopopului Vasile Gorun.

V. INFRASTRUCTURA TURISTICĂ ȘI BALNEARĂ

Funcția turistică este funcția de bază a localității Geoagiu Băi, datorită existenței apelor termale care o transformă într-o stațiune balneoclimaterică cunoscută atât la nivel național cât și la nivel internațional. Stațiunea dispunde de o capacitate de peste 2000 de de locuri și a fost declarată, in anul 2008, ca stațiune turistică de interes național. În anul 2010, stațiunea balneoclimaterică Geoagiu-Băi a fost premiată la Bruxelles în cadrul Galei Premiilor EDEN, ca destinație turistică de excelență a României, în urma câștigării unui proiect al administrației locale.

Structuri de primire turistică

Activitatea unităților de cazare este reprezentată din ansamblul acțiunilor desfășurate în hoteluri dar și în alte forme de cazare, având ca scop asigurarea condițiilor pentru odihna turiștilor.

Serviciile oferote de unitățile de cazare sunt diferite de la unitate la unitate, potrivit criteriilor de clasificare ale acestora:

-Serviciile care răspund necesităților fiziologice, de odihna și recreere, sunt serviciile de cazare propriu-zisă

-Servicile complementare, care sunt legate de posibilitățile de petrecere a sejurului puse la dispozitia turiștilor.

-Serviciile asigurate de alimentația turiștilor în spațiile restaurantelor din incinta complexului de cazare sau prin serviciul la cameră (room-service).

-Serviciile comerciale, care sunt legate de aprovizionarea turiștilor cu o serie de bunuri care sunt necesare în timpul sejurului.

-Serviciile de informare, care vin în ajutorul turiștilor pentru a-i orienta în privința serviciilor pe care le solicită turistul și cele care sunt oferite de unitatea de cazare.

În concluzie, activitatea unităților de cazare este reprezentată de îmbinarea cât mai armonioasă a pachetelor de servicii, pentru a asigura un sejur cât mai agreabil pentru acei turiști care optează pentru o formă de cazare.

Structura de primire turistică din stațiunea balneoclimaterică Geoagiu-Băi, este destul de bine reprezentată ea dispunând de un numar de 8 hoteluri, 1 hostel, 1 motel, 2 vile turistice, 1 bungalou, 1 camping și 1 pensiune turistică, însumând în total un număr de 1475 de locuri de cazare. La aceste cifre, se mai adaugă si alte tipuri de cazare ca de exemplu vilele particulare ale diferitelor unități și ale persoanelor fizice.

Capacitatea de cazare turistică existentă pe tipuri de structuri de primire turistică in anul 2017

Oferta turistică este axată în principal pe turismul balnear, în zonă existând numeroase hoteluri și vile care au și facilități de cură. Dintre acestea putem enumera:

GERMISARA Hotel Resort & SPA – 144 camere și un centru de Wellnes & Spa

Hotel Termal – 20 camere și centru Spa

Hotel Alexandra – 30 camere și bazine cu apa termala

Hotel Ceres – 125 camere și bază de tratament

Hotel Aquae dacice – 16 camere și sală de tratament balnear

Hotel Aida- 37 camere și centru balnear de tratament

Hotel Diana – 74 camere și piscine cu apă termală

Vila Sanda – 65 camere și o bază modernă de tratament balnear

Hotel Dava – 11 camere, saună și jacuzzi

Pe lângă acestea există și vile care oferă doar cazare ( în principal la condiții de 2 **).

Structuri turistice de alimentație

Structurile de alimentație constituie o componentă de bază a produsului turistic, acestea putând fi valorificate atât ca produs individual cât și asociate cu serviciile de cazare în regim de pensiune completă sau demipensiune. Este necesar să existe o diversitate a tipurilor de unități care să ofere meniuri variate atât din bucătăria națională cât și din cea internațională. Ofertele de preparate culinare, pot fi completate de: organizarea de mese festive, mese tradișionale, mese de afaceri.

Meniurile trebuie să fie stabilite cu o atenție deosebită si trebuie să corespundă cu profilul turiștilor, spre exemplu, copiii sau persoanele aflate la tratament, cu forma de turism care se practică dar și cu naționalitatea și preferințele culinare.

Cererea pentru serviciile de alimentație este diferită: de regula, tinerii preferă să iși asigure serviciile de alimentație pe cont propriu, apelând la meniuri mai ieftine sau la fast-food, adulții familiști optează de cele mai multe ori pentru demipensiune iar populația mai in varstă, solicită în general pensiune completă dar la prețuri mai reduse.

Pentru înființarea unităților de alimentație, inițial, trebuie să se stabilească profilul activității, care să fie corespunzător cerințelor. Această stabilire a profilului unității de alimentație este o cerință de bază pentru criteriile de organizare a rețelei comerciale, care să corespundă cu cererea si necesitățile consumatorilor care vor frecventa respectiva unitate.

Unitățile de servire reprezintă restaurantul format din unul sau mai multe saloane clasice sau cu diferite profile, care deține secții de producție si servire a alimentelor, spații anexe care trebuie să fie dotate cu obiecte de mobilier, utilaje și obiecte de inventar specifice profilului si gradului de confort dar și categoriei din care face parte unitatea.

Cel mai renumit restaurant din stațiunea Geoagiu-Băi, este Restaurant Agrementul (3 stele), care are o capacitate de 350 de locuri și de asemenea organizează în cele mai bune condiții mese festive dar și diferite evenimente cum ar fi nunți, banchete si altele. Acest restaurant este cu specific ardelenesc, dar, la cerere, organizează și mese cu specific internațional, în general, mesele organizate pentru diferite evenimente.

Structuri turistice de tratament

Datorită potențialului balnear bogat, este necesară existența unei baze materiale care să fie destinată efectuării procedurilor de tratament medical.

Baza materială are anumite caracteristici:

–

VI. FORMELE DE TURISM PRACTICATE IN STAȚIUNEA GEOAGIU BĂI

“Turismul este un fenomen social-economic în continuă expansiune, generat de nevoia umană de cunoaștere, recreere și recuperare fizico-psihică în condițiile unei civilizații solicitante, dar cu posibilități materiale superioare pentru majoritatea populației.” (Cocean, P., Dezsi, Șt. (2009), Geografia turismului, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, pag. 19)

Principalii factori care generează activitatea turistică în aceasta zonă sunt: apele minerale termale, bioclimatul stațiunii, și atmosfera lipsită de poluare care se datorează pădurilor ce înconjoară stațiunea.

Turismul de tratament balnear (curativ)

Acest tip de turism, se adresează, în special, unei categorii aparte de persoane, majoritatea dintre acestea aparținând grupei de vârstă batrână, atunci când degradarea biologică se accemtuează. (Cocean, P., Dezsi, Șt. (2009), Geografia turismului, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, pag. 215)

Punerea în valoare a resurselor cu proprietăți terapeutice ale stațiunii, se realizează prin dotările care au ca scop tratamentele medicale.

Pentru realizarea acestui tip de turism, stațiunile balneoclimaterice, utilizează proceduri terapeutice și tehnci moderne, care vin în completarea factorilor naturali prezenți în zonă. Stațiunile au profiluri diferite, în funcție de indicațiile terapeutice ale resurselor balneare.

Geoagiu-Băi este o stațiune balneoclimaterică de interes național, care are un regim de funcționare sezonier, cu excepția a două dintre unitațile de cazare (Complex Hotelier Germisara și TBRCM Hotel Ceres), care dețin bazine proprii, acoperite, cu apa termală, astfel având un regim de funcționare permanent.

Climatul stațiunii, permite practicarea curei naturiste prin aeroterapie și helioterapie, diferențiată pe grupe de bolnavi si sezoane.

Nămolul terapeutic este un alt factor de cura prezent în stațiune.

Turismul de odihnă și recreere

Acest tip de turism, este destinat celor care vor să evadeze din stresul cotidian și să încerce să iși diminueze atât problemele fizice cât si cele mentale, prin combinarea relaxării cu schimbarea temporară a domiciliului.

Odată cu trecerea timpului, s-a creat în stațiune, o bază materială care permite desfașurarea acestei forme de turism, iar repartizarea acestei baze în teritoriu, oferă o nota de specificitate făcând din Geoagiu-Băi o stațiune ideală în care turiștii iși pot satisface nevoia de odihnă și recreere.

Turismul de afaceri și congrese

Turismul de afaceri – conform definitiei date de Rob Davidson în 1994 – include persoanele ce călatoresc în scopuri legate de munca lor ( de activitatea lor  lucrativă, fără a fi însă remunerate în locul de destinație, ci în cel de reședință, de emisie ).

În Geoagiu-Băi există posibilitatea desfășurării acestei forme de turism, prin prezența sălilor de conferință unde se pot organiza întâlniri sau reuniuni, sesiuni de business, training sau seminare, sălile putând găzdui de la întâlniri mici, până la conferințe la scară mare.

Toate sălile sunt dotate cu videoproiector, retroproiector, ecran de proiecție, flipchart, sistem propriu de sonorizare, aer condiționat.

Alte forme de turism

-Turismul de scurtă durată: această formă de turism este specifică sfârșitului de săptămână, sau a unor intervale mai mici de timp din concendiul anual. De regulă, turiștii care sosesc în stațiune pe timpul weekend-ului, frecventează în mare parte complexul de bazine Băile Daco-Romane, unde turiștii au la dispoziție 3 bazine cu apă termală. Capacitatea ștrandului, este de peste 7000 de locuri.

-Turismul de circumstanță: această formă de turism “are o durată relative scurtă, de la câteva ore la câteva zile și se poate desfășura întreaga perioada a anului. Motivațiile și formele pe care le imbracă sunt extreme de variate, (…) în această categorie se înscriu manifestări și evenimente limitate ca durată (festivaluri artistice, expoziții, competiții sportive, etc). ” (Cocean, P., Dezsi, Șt. (2009), Geografia turismului, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, pag. 223)

În general, această formă de turism este întâlnită în stațiune la jumătatea lunii August, atunci când se organizează Festivalul de Folclor al Românilor de Pretutindeni “Ileana Rus” care se intinde pe o perioadă de 2 zile.

Un alt festival care are loc la Geoagiu-Băi este „Festivalul Frăția Lupilor” care este organizat în fiecare an in luna iulie, având o perioadă de 2 zile.

VII. CIRCULAȚIA TURISTICĂ

„Potențialul turistic, în totalitatea structurii sale (resursele atractive și infrastructura) reprezintă factorul static al fenomenului analizat. El asigură motivația declanșării actului recreativ, îi favorizează desfășurarea, dar numai în contextul exiatenței turistului ca element dinamic. Fără prezența omului, care să valorifice însușirile recreative ale resurselor, să apeleze la serviciile infrastructurii, turismul ca activitate umană este de neconceput. Iată de ce fluxul turistic are o importanță covârșitoare, intensitatea, ritmurile și orientarea acestuia fixând parametri ce caracterizează atât procesul în sine, cât și finalitatea social-economică a acestuia.

Fluxul turistic presupune deplasarea vizitatorilor dintr-un loc în altul cel mai adesea între localitatea de reședință (considerată zonă emițătoare) și locul ales pentru satisfacerea necesităților recreativ-curative (zona receptoare). Particularitățile acestei deplasări sunt variate, atât în ceea ce privește modul de desfășurare cât și mijloacele utilizate. De asemenea, trebuie menționat faptul că în intervalul de timp în care ea se realizează apar germenii procesului recreativ, ce se vor amplifica și nuanța în momentul sosirii în punctul de destinație.

Din cele susmenționate se poate deduce că în caracterizarea circulației turistice sunt implicate procesele și fenomenele desfășurate în trei segmente distincte din punct de vedere spațial, ce trebuie luate în considerare în orice acîiune de evașuare și anumeȘ zona emițătoare, zona de tranzit și zona receptoare.” ” (Cocean, P., Dezsi, Șt. (2009), Geografia turismului, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, pag. 192)

Cu alte cuvinte, circulația turistică, este un fenomen geodemografic, care constă în deplasarea populației de la locul de reședință la locul destinației.

Circulația turistică variază de la un an la altul, valorile de intensitate maximă înregistrându-se la sfârșitul săptămânii sau în sezonul estival.

O problemă complexă o constituie estimarea volumului circulației turistice, care este destul de relativă, din cauza faptului că sunt practicate anumite forme de turism de catre unii turiști cum ar fi: drumeții montane, turismul de tranzit sau cel de la sfârșit de săptămână de o singură zi care nu include innoptare sau innoptarea nu este făcută într-o unitate de cazare oficială.

Numărul sosirilor turistice în stațiune

Conform datelor consultate, se observă că numărul sosirilor turiștilor în stațiunea Geoagiu-Băi a fost destul de scăzut pâna în anul 2006, cea mai mica valoare înregistrându-se în anul 2004, cu un numar de 11 368 de sosiri. În anul 2007, valoarea sosirilor turistice apropae s-a dublat față de anul anterior, înregistrându-se un număr de 28 972 de sosiri turistice. Se mai poate observa că începând din anul 2014, numarul sosirilor crește constant pana in anul 2017 când s-au înregistrat un număr de 44 218 sosiri turistice, aceasta crestere înregistrându-se atât la turiști romani cât și la turiști străini.

Numărul înnoptărilor turistice în stațiune

Conform datelor consultate, se observă că este o mare diferență între numărul sosirilor și cel al înnoptărilor înregistrate în perioada 2001-2017. Un punct comun între cei doi indicatori care ajută la măsurarea și caracterizarea fluxurilor turistice, este acela că, la fel ca și în cazul sosirilor, cea mai mică valoare a numărului de înnoptări se înregistrează în anul 2004 insumând un număr de 101 895 de înnoptări.

Le fel ca și în cazul sosirilor, din anul 2014, începe sa crească și numărul innoptărilor, dar, de această dată, valoarea cea mai mare înregistrată nu este în anul 2017, ci în anul 2001, atunci când s-a înregistrat un număr de 187 882 de înnoptări.

Durata medie a sejurului (DMS)

Durata medie a sejurului se exprimă prin raportul dintre suma înnoptărilor și numărul turiștilor. După cum putem observa, deși numărul sosirilor și înnoptărilor turiștilor în stațiune este în creștere, durata medie a șederii este foarte scăzută în comparație cu anul 2001, când durata medie a șederii era de 11 zile, în anul 2017, durata medie a șederii este de doar 3 zile.

Densitatea circulației turistice

Densitatea circulației turistice este un indicator care evidențiază relația dintre populația autohtonă a stațiunii si circulația turistică și se exprima prin raportul dintre numarul turiștilor care vizitează stațiunea și populația autohtonă a zonei receptoare.

Potrivit ultimeor statistici, populația stațiunii Geoagiu-Bai este de 580 de locuitori. Anual, stațiunea primește turiști care depașesc de peste 70 de ori numărul locuitorilor.