II. MIȘCAREA ECOLOGICĂ IN ARHITECTURA III. ARHITECTURA ECOLOGICĂ IV. PRINCIPIILE ARHITECTURII ECOLOGICE: – OBIECTIVELE PROIECTĂRII CLĂDIRII ECOLO… [601047]

ARHITECTURA ECOLOGICĂ

STUDENT: [anonimizat] :

I. INTRODUCERE

II. MIȘCAREA ECOLOGICĂ IN ARHITECTURA

III. ARHITECTURA ECOLOGICĂ

IV. PRINCIPIILE ARHITECTURII ECOLOGICE:

– OBIECTIVELE PROIECTĂRII CLĂDIRII ECOLO GICE
-CERINȚE DE BAZĂ ALE PROIECTĂRII CLĂDIRII ECOLOGICE

V. PROIECTAREA ȘI MATERIALE LE FOLOSITE ÎN ARHITECTURA ECOLOGICĂ

VI. STUDII DE CAZ

VII. CONCLUZII

VIII. BIBLIOGRAFIE : – INTERNET

– CĂRȚI

INTRODUCERE

Etimologia cuvântului „ecologie" derivă din grecescul oikos, ceea ce înseamnă casă și logos
care înseamnă știință, adică știința studierii habitatului.
Biologul Ernst Haeckel a fost primul care a creat termenul de ecologie în anul 1866 . Ecologia
după Ernst Heinrich Haeckel (1866):
‖Studiul interacțiunilor dintre organismele vii și ambient și org anismele vii între ele în
condiții naturale‖ (de la cuvântul oikos = casă, cămin).
În studiul ecologiei se spune că animalele și păsările trăiesc în propriile lor „habitaturi", iar
viața lor, hrana și cuiburile sunt părți ale lanțurilor trofice, sau curgeri ale materiei și energiei,
fiecare depinzând de cealaltă. În trecut , casele noastre obișnuiau să fie mai legate de
ecosistemul local, clădite din materiale locale, depinzând de energia locală, hrană, apă și
rezidurile reciclabile din zonă.
Căutarea alterna tivă de tehnologii bazate pe ecologie este de asemenea veche. Multe încercări
au fost făcute, de exemplu, pentru a exploata energia solară, folosind principii științifice. În
anul 1880 tipografia Le Journal Soleil a fost pusă în mișcare de un motor cu abur i, în anul
1908 Frank Schuman, un inventator, savant american , a proiectat un prototip colector
„farfurie plată", baza panourilor solare folosite și astăzi.

În anul 1933 pentru Chicago World's Fair, frații Keck au proiectat „Crystal House" (Casa de
crista l), o casă cu pereții din sticlă și cu zidărie colectoare de căldură.
În Franța, arhitectul Felix Trombe a proiectat un perete de sticlă cu structură solară , în timp
ce între anii 1939 -1961 Institutul de Tehnologie din Massachusetts a cercetat sistemat ic și a
perfecționat design -ul solar în cele patru case de tabără experimentale.
În acest timp, de asemenea, unicul inventator -filozof Buckminster Fuller a inițiat tehnologii
senzaționale pentru construcția de case, de la construcția de fabrică „Dymaxion H ouse" la
cupolele geodezice sau spații -cadru, idei p otrivite proiectelor ecologice.
În anul 1960 numai pionierii „solari" ca Dr. George Lof au locuit în case solare, celelalte erau
folosite ca laboratoare.
Steve Baer și -a construit cupolele casei lui din New Mexico cu pereții având propriul
rezervor de apă și acoperiș izolator de lumină tip „copac".
Institutul Farallones din Berkeley împreună cu eco -arhitectul Sim van der Ryn au creat „casa
integral urbană".

Printre oamenii preocupați de dezvoltarea și e voluția lumii, mișcarea pentru tehnologia
intermediară a început să dezvolte tehnici de construcție potrivite spațiului și sisteme de
energie bazate pe vânt, apă, biomasă și design -urile solare. Alături de aceste dezvoltări se
alătură un interes deosebit pentru materiale le tradiționale de construcție: cherestea, stuf,
piatră, pământ și cărămidă alături de materiale aparent nefolositoare: sticlă, hârtie și carton.
A fost de asemenea o r enaștere a caselor acoperite de pământ. Arhitecții Sydney Baggs din
Austr alia, Arthur Quarmby din Anglia și Malcolm Wells din SUA în colaborare cu centrul
„Underground Space" dm Minnesota au construit case atractive și extrem de eficiente. Cel
mai ambițios proiect în eco -proiectarea modernă este „Biosphere 11".
El va fi comple tat în 1990 și răspunde la șapte dintre dilemele biologice ale Terrei, de la
păduri la savane, într -un cadru spațial ermetic, sigilat și transparent, construi t în deșertul
Anzona. Sistemele ecologice din interior vor recicla aerul, apa și nutrienții pentru a menține
viața a 3800 de specii de animale, plante și a opt cer cetători care vor fi izolați în interior.1

III.ARHITECTURA ECOLOGICĂ

O clădire ecologică este o construcție care a fost proiectată în scopul de a fi eficientă din
punct de vedere energetic și pentru a avea un impact redus asupra poluării mediului. Pentru
realizarea acestui lucru sunt sunt necesare noile tehnologii precum: izolarea termică
imbunătățită, folosirea în mai mare masură a sticlei , folosirea unor surse de lum ină eficiente
energetic, încalzirea solară a apei, un management mai bun al consumului de apă și utilizarea
responsabilă a lemnului forestier și a materialelor reciclate. În construirea de clădiri este
foarte important să se țină cont și de tehnicile mai v echi, în special de punctele cardinale astfel
încat poziționarea clădirilor și folosirea ferestrelor în timpul iernii să profite din ce in ce mai
mult de caldura furnizată de soare, iar pe timp de vară construcția să beneficieze de surse de
umbră.
Legătur a arhitecturii cu natura se traduce print -un respect acordat climatului, resurselor și
culturii unui loc, iar din cadrul perioadei moderniste se pot identifica patru arhitecți cu o
sensibilitate deosebită manifestată în lucrările raportate la natură si me diul înconjurător: Le
Corbusier, Al var Aalto, Frank Loyd Wright si Richard Buckminster Fuller.
Am putea susține faptul că, deși departe de a fi dispărut total înainte, dialogul intre
arhitectură si natură a înflorit in perioada modernistă, si a atins un n ivel ridicat de
înțelegere si calitate constructivă.
Această reciprocitate a dispărut in periada dificilă ce a urmat celui de -al doilea război

mondial, in toată lumea, datorita boom -ului prezent in domeniul construcțiilor.
În această perioadă, în urma unei combinări de valori precum eficiența în fața calitații ,
conveniența si imaginea unică impunandu -se astfel un nou „Stil International‖. Totuși Stilul
International nu a fost d ominant exclusiv. Prin cele două manifestări autonome ale locuirii
alternative — comunitatea arcadiană si megaorașele, se poate simți încă prezența unei
sensibilități pentru natură și în perioada post belică, cu manifestări in anii 70 și până in 80.
Urmând experimentul de la Chandigarh și Carpenter Center of the Visual Arts la Harvard
(1961 – 1964), răspunsul mitic ș i organic al lui Le Corbusier in faț a naturii a supr aviețuit, doar
că in lucrările urmașilor să i apare progresiv imaginea naționalismului grandilocvent ș i a
ghetoului cultural.
Mulț i arhitecți au luat -o pe această cale, Pau l Rudolph, Oscar Niemeyer si Eero Saarinen, dar
in acea perioada arhitectul Louis Kahn (1901 -1974) a pastrat acele atribute elementare ale
arhitecturii exprimate de către Le Corbusier.
Kahn vedea arhitectura ca un existent la intersecția dintre liniște si lumină. El
considera că marile clădiri încep prin realizarea incomensurabilului.
„Orice material din natură, munți, râuri, aer și noi, oamenii, suntem făcuți din lumina care a
fost raspandită, iar această masă numită materie aruncă umbre, umbre ce aparțin luminii.
Astfel Lumina este sursa oricărei ființe.‖ .1 Această metaforă aplicată clădirilor răspândeș te o
sensibilitate la care arhitecții in decursul istoriei au făcut apel, dar care in perioada
contemporana a fost u itată de frica ridicolul ui. Kahn a trăi t intr -o perioadă de incertitudini,
schimbări ș i pierderi de spiritualitate.
Asemeni lui Le corbusier, Kahn a conceput un oraș pentru subcontinentul indian. În cazul sau
Sher-E-Bbanglanagar, centrul politic al Dacca, Bangladesh (refuzat de către Le Corbus ier si
Alvar Aalto). În abordarea master -planului Kahn nu s -a bazat pe arhetipurile regionale și
manipularea fizică a terenului, ci a fost inspirat de ideea naturii transcendente a utilizării
construcțiilor, (unde oamenii se adunau pentru a lua contact cu spiritul comunității) si relativa
poziția a temporalului (adunarea populara) si spiritualului (moscheea). În acest fel acesta a
inclus în cadrul comunității ierarhia acesteia și rolul său simbolic ca o componentă a lumii
naturale. A avut abilitatea de a ut iliza această sensibilitate ca o forță generatoare a formelor
clădirilor noului oraș. Planul sau s -a concretizat printr -o amplasare centrală a adunării
populare si a curții supreme, flancată pe toate părțile de hoteluri, restaurante si săli de
1 Louis Kahn: In the Realms of Architecture, D. Brownlee, 1992

conferințe. Spre nord a creat un lac iar după acesta un mic oraș.

Câteva aspecte importante în modul de concepere a lui Kahn au reprezentat un răspuns direct
la climatul tropical sever, cu soare arzător și musoni sezonieri. Conceptul arhitectural
cuprindea mari per eți barieră, prelucrați si perforați cu deschideri mari de forme geometrice (
pătrate, cercuri, triunghiuri) pentru a adăposti spațiul interior de aceste elemente naturale.
Abordarea arhitecturală pentru clădirea Assembly, cât și pentru celelalte este acee a de a găsi
un design care să protejeze atat spațiul interior cât și cel exterior de căldura soarelui, ploaie și
lumină prin utilizarea parasolarelor, verandelor adânci și ziduri protectoare în jurul spațiilor
folosite. Astfel până astăzi nici unul dintre spatiile create de Kahn nu are montată instalație de
climatizare.

Un alt maestru modernist, Alvar Aalto transmite prin opera sa, modestul său liricism și
sensibilitatea regională care au avut o influență particulară asupra arhitecturii bioclimatice din
zilele noastre. În Europa de Nord, în primii ani după război, rigorile și simplitatea
moderniștilor și -au pierdut influenta asupra arhitecților.
Clădirile albe ale modernismului timpuriu, cu acoperișurile lor în terasă și detaliile
minimaliste nu erau potri vite climatului nordic cu zăpezi, vânturi și ploi.
Inițiativa timpurie a lui Alvaro Alto a fost văzută ca un indicator al drumului de urmat pe
viitor. Reputația sa a fost internațională dar influenta directă a operelor sale a fost limitată în
țările nord -europene și în particular în Suedia social democrată cât și în Marea Britanie unde
deja există tradiția in curentul Art & Crafts.
Modelul scandinav al modernismului regional a avut în particular o mare influență în
arhitectura britanică de după război. În u rma distrugerilor cauzate de război, nevoile sociale și
comunitare au devenit presante. Î n per ioada interbelică arhitectura modernistă a fost privită
mai mult ca o artă ș i ca un element străin, nou, neaccesibil oricui. După război modernismul a
devenit o m odă a socialismului democratic modern. Arhite ctii no ilor orașe, ai noilor
universități, ș coli, locuințe si fabrici din Europa, s -au văzut în postura de ingineri sociali î n
aceaași măsură în care erau și proiectanții formelor și spaț iilor. O mare parte din problemele
ridicate în această perioadă fac parte din crezul arhitecturii bioclimatic e: proiectarea unor
spații în care să se desfășoare o viață sănătoasă, importanța luminii naturale, nevoia de spaț ii
verzi, noțiunea de suport mutual în cadrul comunități lor, toate acestea aflându -se într -o fază
incipientă în această arhitectură pragmatică . Într -adevar tendința în arhitectura bioclimatică de
astăzi este mult mai intransigentă î n conceptul de durabilitate, in legătură cu schimbarea

radicală la nivel social, fiind transmis în conștiința socială arhitecturală, aparută din aspirațiile
de după război .

În același timp, în altă parte a lumii, un singur om ducea o cruciadă care era aproape paralelă
cu această grijă europeană de a prevedea acomodarea practică pentru comunitare.
În 1969, Ministerul Culturii din Cairo a publicat cartea intitulată : ,Arhitectura pentru cei
sărăci‖ scrisă de arhitectul egiptean Hassan Fathy. Cartea descrie un mod neconvențional de
abordare a caselor rurale, marea masă a locuințelor din ț ara sa. Prin această manieră arhitectul
credea posibilă ridicarea standardului de viață și cultură în țările extrem de sărace.1
În viziunea radicală a lui Fathy, săracii din această lume și -au pierdut abilitățile și
cunoștințele tehnicilor constructive tradiționale, și cum că cel mai bine ar fi să se încerce
construirea cu materiale aflate la îndemână — cărămizile de pământ în orientul Mijlociu, lutul
in Sud -estul Asiei. Într-un stil arhitectural corect si atractiv si cu ajutor in cadrul fiecărei tari
pentru reinvatarea tehnicilor constructive tradiționale si abilitaților native, chiar si cele mai
sărace comunități ar putea obține case pe care sa si le poata permite si de care sa fie mândrii.
Aceasta metoda poate servi atat nevoilor traiului, dar se poate obține si o satisfacție sociala si
estetica. Intre 1945 si 1946 Fathy a creat un experiment bazat pe teoria sa, proiectând un nou
sat, pentru un grup de țărani din Gouma, langa Luxor.2
Fathy a lucrat cu fiecare familie în parte pentru a putea încorpora ne voile particulare ale
acestora în proiectul pentru fiecare casă individualizată.
A planificat o platformă pentru crearea cărămizilor de pământ și a revigorat de mult pierduta
tehnică de a construi domuri și cupole din cărămizi, fără altă structură ajutătoa re.
De-asemeni a proiectat și clădiri pentru desfășurarea activităților de confecționare și vânzare a
produselor locale, o piață centrală, moscheie, teatru și școală.
Deși experimentul nu a reușit să -și urmeze scopul inițial, interacționând cu sistemul
birocratic și masele de turiști care au diminuat independența și simplitatea comunității,
acest proiect cât și altele mai târzii ale lui Fathy au avut o influență enormă în anii 1960,
asupra celor care căutau o alternativă pentru mega -orașele bazate pe tehnol ogie ș i pentru
omniprezența Stilului International. În perioada incipientă de formulare a conceptelor
mișcării „ verzi‖ în arhitectură, Gouma a reprezentat un ideal ș i un exemplu pentru
comunitățile rurale, independente cultural și social, și cu un mediu de viață sănătos.

1Hassan Fathy ,Architecture for the Poor. An Experiment in Rural Egypt

IV. PRINCIPIILE ARHITECTURII ECOLOGICE

OBIECTIVELE PROIECTĂRII CLĂDIRII ECOLOGICE

Obiectivul pe termen lung al proiectării dur abile este minimalizarea degradă rii resurselor si
consumului la nivel global. De aceea primul obiectiv al proiectarii durabile este ― îndrumarea
prin exemplu‖ spre o conștientizare a protejării mediului. Clădirile ecolo gice trebuie să
îndeplinească următoarele cerințe:
 Să folosească cladirea (sau altă construcție) cu un scop educațional pentru a
demonstra im portanța mediului;
 Să reconcteze ființa umană la mediu pentru beneficiile spirituale, emoționale și
terapeutice pe care le oferă natura;
 Să promoveze valori umane noi și un stil de viață care să ducă la relații mai
armonioase c u resursele locale, regionale , globale și cu mediul.
 Să-i facă pe oameni conștienți de tehnologiile potrivite, de energia consumată, de
implicațiile pierderilor și de consumul de materiale.
 Să promoveze cultura traiului in armonie dintre localnici și factorii de mediu.
 Să reflecte înț elegerea culturală și istorică a locului în relație cu mediul local, regional
si global.

CERINTE DE BAZĂ ALE PROIECTĂRII CLĂDIRII ECOLOGICE

Proiectarea clădirii ecologice trebuie:

 Să fie subordonată ecosistemului și contextului cultural;
 Să respecte re sursele naturale și culturale ale locului și să micșoreze cât se poate de
mult impactul asupra dezvoltării;
 Să consolideze receptivitatea mediului:
– Să educe vizitatorii în legătură cu resursele și răspunsurile potrivite pentru mediul
respectiv;
– Să foloseas că resursele ca experiență primară a locului și ca element esențial în
proiectare.

 Să folosească cele mai simple tehnologii potrivite nevoilor funcționale și î ncorporarea
energiei pasive în cadrul strategiilor de conservare din climatul local.
 Să foloseasc ă doar materialele de constructie reciclabile.
 Să evite folosirea în exces a energiei, distrugătoare pentru mediu.
De obicei, proiectarea unei construcții pornește de la un anume sit, încercându -se utilizarea la
maxim a resurselor oferite de acesta în ceea ce privește orientarea, vecinătățile, circulațiile si
vânturile dominante.
Următorul pas este încercarea de armonizare între clădire și sit din două puncte de vedere ale
mediului: fizic și estetic. Elementele fizice ale mediului includ amenajarea sitului, forma
clădirii, materialele folosite la exteriorul clădirii și la amenajarea sitului. Împreună, toți acești
factori creează un microclimat. Astfel, se ajunge la prima contradicție în conceperea
microclimatului, și anume, poyiționarea clădirii astfel încât ventilarea optimă pe timp de vară
înseamnă pierderi de căldură iarna. Alt conflict major este oferit de amplasarea vegetației,
care reduce viteza vântului dar în același timp reduce și aportul de energie solară și lumină,
acest lucru putând fi controlat t otuși prin soiurile folosite (perioada de înfrunzire).
Calitatea aerului poate fi îmbunătățită prin circulația activată de vânt și prin filtrarea
poluanților cu ajutorul vegetației.

V. PROIECTAREA ȘI MATERIALELE FOLOSITE ÎN ARHITECTURA
ECOLOGICĂ

Elem ente de proiectare – Conformarea spațial plațială și planimetrică

Forma clădirii influențează în mod deosebit aportul de energie termică solară, iluminarea
naturală, viteza și traseul curenților de aer, oferind astfel un control primar asupra pierderilor
energetice și a ventilației. În situația în care este posibilă alegerea orientării clădirii, aceasta ar
trebui să se deschidă spre sud pentru a putea beneficia de energia solară. Volumul total trebuie
bine gândit de la început, deoarece cele mai importante decizii sunt de alocare a spațiilor
fiecărei activități în parte și dezvoltarea formei finale a clădirii. Forma clădirii va trebui să
țină cont de câteva aspecte funcționale, deosebit de importante. Câteva dintre acestea ar fi:

– Utilizarea energiei solar e șl a luminii naturale;
-Oferirea unor perspective deosebite ocupanților,
-Controlul cantității de căldură pierdută prin anvelopanta clădirii,
-Nevoia de ventilație naturală;
-Atenuarea acustică dacă este necesară .

Anvelopanta clădirii

Dezvoltarea pe ca re a suferit -o anvelopanta clădirii în ultimele decenii a fost foarte rapidă și
se preconizează apariția altor soluții mai eficiente într -un timp și mai scurt. Inovațiile
tehnologice în domeniul sticlei vor oferi suprafețelor vitrate moduri de răspuns la c ondițiile de
mediu care astăzi nu sunt comercial viabile. Exemplul lentilelor heliomate care reacționează
la diferitele condiții de lumină este doar o idee despre potențialul sticlei. Anvelopanta clădirii
trebuie să fie durabilă, economică, plăcută estetic , să ofere protecție în orice condiții climatice
și să fie sigură din punct de vedere structural. Din punct de vedere psihologic și peisajul oferit
are un rol foarte important iar din punctul de vedere al ecologiei întrebările care se pun sunt:
1) cum răsp unde clădirea la radiația solară -lumină și căldură,
2) cum se realizează ventilarea spațiilor,
3) cum se reduc pierderile de căldură și cum este controlat zgomotul.
Anvelopanta este cea care determină de fapt cum va fi afectat mediul interior de schimb ările
survenite în mediul exterior.

Radiația solară

Dacă luăm în considerare mai întâi elementele opace ale fațadei, modul cum reacționează
acestea depinde de culoarea și rugozitatea lor. Culorile deschise absorb mai puțină radiație și
reflectă mai mult decât culorile închise. Sticla filtrează radiațiile solare aproape în același mod
în care o face și atmosfera, absorbind ultraviolete și infraroșii, lăsând să treacă cea mai mare
parte a radiațiilor vizibile. O construcție din sticlă va lăsa să intre o can titate mare de radiații
dar nu va transmite aproape deloc radiațiile din infraroșul îndepărtat produse de încăpere, așa
cum norii blochează radiațiile emise de Pământ. Se poate controla cantitatea de radiații ce
intră și ies din clădire prin modificarea ca racteristicilor sticlei, utilizând mai multe straturi de
sticlă, prin aplicarea unor filtre speciale sau prin umplerea spațiilor dintre foile de sticlă cu
diverse gaze. În timpul verii, sticla ideală ar transmite doar lumina, pentru a reduce nevoia

ilumina tului electric și pentru a păstra răcoarea în spațiul respectiv, dar iarna atât lumina cât și
căldura sunt necesare. Așadar, viitorul sticlei cu caracteristici variabile este asigurat. Energia
pierdută prin intermediul vitrajelor depinde în mod special de diferența de temperatură
interior -exterior și este independentă de orientare. Pe de altă parte aportul de căldură solară
depinde în special de orientare.
Din cele menționate anterior rezultă că un bun control al însoririi este necesar. Acest lucru se
poate obține prin două metode: controlul proprietăților sticlei și controlul umbririi. Pentru
prima variantă este necesară folosirea unor sticle speciale – termocrome, care atunci când se
încălzesc peste o anumită temperatură devin translucide sau opace – oglindă reflectând lumina,
sau electrocrome, sticle care își schimbă transmisia în funcție de tensiunea electrică aplicată
straturilor sale (aceasta se face pri n intermediul panourilor fotovoltaice și a senzorilor optici).
Umbrirea este necesară pentru controlul luminii și supraîncălzirii pe timpul verii, iar în unele
proiecte chiar primăvara și toamna. Sistemele de umbrire trebuie gândite în funcție de tipul de
activitate desfășurată în fiecare spațiu, de masa clădirii și de sistemul de ventilație. Sistemul
de parasolare fixe are dezavantajul că întotdeauna există pierderi chiar și atunci când n -ar
trebui, oricât de bine ar fi proiectat, dar este foarte interesan t din punctul de vedere al plasticii
arhitecturale oferite. Sistemele mobile în schimb tind să prezinte costuri ridicate și fiind
expuse intemperiilor cer o importantă muncă de întreținere, cu costurile aferente. Acestea,
însă pot fi gândite și ca sistem d e termoizolare al ferestrelor pe timpul nopții sau iernii, dacă
conțin straturi termoizolatoare și se pot închide ermetic.

Ventilația

Ventilarea unei clădiri a evoluat de la infiltrările necontrolate prin fisurile din jurul ferestrelor,
ușilor, îmbinări lor ș.a.m.d., până la construcții cu deschideri special prevăzute pentru
ventilație, controlabile în totalitate. În general s -a reușit buna dozare a fluxului de aer astfel
încât să se acopere nevoia de oxigen, de îndepărtare a mirosurilor și poluanților, c ontrolul
condensului, și evacuarea căldurii vara.
În ultimii ani, ca rezultat al nevoii de economisire a energiei, s -a înregistrat un interes
crescând în domeniul dezvoltării unor sisteme de ventilație cât mai eficiente, deoarece, dacă
este asigurată canti tatea optimă de aer, dacă sistemul de încălzire este dispus optim în clădire
și funcționează bine, dacă umezeala este înlăturată direct de la sursă prin orificiile de aerisire
din băi și bucătării, există o mare șansă ca umezeala și pierderile de căldură s ă fie considerabil
scăzute și bine controlate.

Cantitatea optimă de aer se asigură în primul rând prin buna etanșare a clădirii astfel încât
posibilitățile de acces ale aerului să fie bine definite și controlabile. Deschiderile penru
ventilație vor varia î n funcție de necesități, ferestrele asigurând ventilare naturală directă atât
vara cât și iarna, iar pentru ventilarea permanentă (mai ales pentru perioada de iarnă) se vor
prevedea fante (în tâmplăriile ferestrelor sau în zidărie) controlabile parțial, ce vor asigura
cantități mici de aer. De asemenea, există sisteme mai evoluate de ventilare naturală ce se
folosesc de curenții de aer ascendenți provocați de diferențele de temperatură și presiune în
turnurile de ventilație sau în sere.

Importanța materia lelor
În ultima perioadă au apărut o serie de materiale noi, cu proprietăți de neînchipuit. În urmă cu
un secol însă, deși posibilitățile de alegere a materialelor au crescut, se cere din partea
arhitectului o atenție sporită, o gândire mult mai elaborată, deoarece alegerea materialelor
afectează structura, forma, estetica, costurile, modul de construcție și impactul asupra
mediului interior și exterior.

Selectarea materialelor

Înainte de a examina vreun material anume ar trebui să avem un sistem de cri terii în funcție de
care să le judecăm valoarea. Printre criteriile constructive esențiale, precum rezistența
mecanică, stabilitatea comportamentului în timp, siguranța la foc și apă, potrivirea cu scopul
în care este folosit, trebuie să introducem impactu l asupra mediului natural și sănătății.
Impactul asupra mediului natural include degradarea datorată extracției materialului brut,
poluarea datorată proceselor de prelucrare, efectele transportului, necesarul de energie al unui
material care afectează prod ucerea de C02 și noxe. Impactul asupra săntății depinde de modul
de extracție, de protecția muncitorilor în timpul prelucrării și de mediul interior rezultat în
urma construirii cu materialul respectiv.
Alegerea materialelor de construcție afectează impact ul ecologic al construcțiilor. Toate
materialele sunt procesate într -un anumit fel înainte de încorporare în clădire. Procesul poate
fi minimal, precum în cazul bordeielor care se construiesc din materiale locale, sau extensiv,

precum în cazul construcțiil or prefabricate. Această procesare a materialelor necesită, în mod
inevitabil, utilizarea energiei și generează deșeuri.
Atunci când se aleg materialele pentru o construcție trebuie să se ia în considerare diferiți
factori determinați de calitățile materia lului:
-energia necesară pentru producerea materialului;
– emisiile de C02 ce rezultă în urma procesării materialului;
– impactul asupra mediului înconjurător ce rezultă din extragerea materialului (Ex: lemnul
extras din pădure, cariera de piatră);
– toxicitatea materialului;
– transportul materialului în timpul procesării și livrării la sit;
– gradul de poluare ce rezultă la sfârșitul vieții utile a materialului;
-impactul folosirii materialelor asupra mediulu.
De aceea unul dintre principiile arhitecturi i ecologice îl constituie utilizarea acelor materiale
de construcție care să nu contribuie la crearea problemelor de mediu prin procesul lor de
producție, instalare, demolare sau eliminare a lor .1

1 Building Biology and Ecology Institute

CIRCUITUL MATERIALELOR Î N ECOSISTEMUL CLĂDIRII

FLUX INIȚIAL CLĂDIRE FLUX REZULTANT

Materiale de construcții Materiale fol osite
Energie Produse nocive generate prin combustie
Apă curentă Apa folosită
Bunuri de consum Materiale reciclabile + materiale nocive
Radiație solară Căldură pierdută
Vânt Aer poluat
Ploaie Ape subterane

VI. STUDII DE CAZ

1. TOKYO NARA TOWER
Ken Ycang, 1994, Nara (Tokyo), Japonia

Acest proiect pentru o clădire de birouri de 80 de ni veluri, este cel mai reușit ―zgârie -nori
bioclimatic‖ al lui Yeang. Ca si tumul Menara Mesiniaga din Malezia, ―peisajul vertical ― în
formă de spirala este un important element al proiectării. Ca plamâ n al clădiri, el controlează
mișcarea aerului în jurul birourilor . Creșterea plantelor este o parte a sistem ului de
condiționare a aerului ș i are un rol de protecție antifonic ă. Etajele au o formă deviată și
organică. Prin mișcarea lor spiralată se creează zone de umbră pentru nivelurile inferioare .
Mișcarea e tajelor creeaza pe margini zone tranzitorii de doua sau trei niveluri, în care sunt
plasate grădini verticale, terase și logii. Pe partea exterioară a spiralei sunt plasate șine care
permit, prin intermediul unor brațe comandate de la distanță, întreținere a grădinilor, a fațadei
de sticlă și a parasolarelor de aluminiu. Etajele de birouri sunt întrerupte de spații deschise
care merg de la o fațadă la alta și care creează un atrium vertical, în formă de spirală. Aceste
spații deschise sunt în legătură direct ă cu aerul exterior și sunt legate de pasarele și scări.
Lifturile și oficiile de nivel se află în partea estică și cea vestică a clădiri, astfel încat fațadele
birourilor de pe părțile mai răcoroase de nord și sud au putut fi realizate din sticlă. Umbra e ste
asigurată acolo unde este necesar, prin intermediul unor panouri mobile perforate.3

3 http://www.thecityreview.coni/Rrcnow.htiTi

NREL Centru de cercetare a energiei solare
Arhitect: Anderson DeBartolo Pan, Designen Jack DeBartol© Jr., 1993, Golden, Colorado,
SDA

Amplasată în Podișul Montan de Sud, o zonă înaltă semi -aridă din Colorado, aceasta asigură
un mediu și spațiu realizat conform ultimelor tendințe, modular și flexibil pentru conducerea
cercetărilor în ceea ce priveșt e fotoconductorii, științele de bază, supraconductibilitatea și
fotoconversia.
Mecanismul este compus din trei module apropiate, în trepte, fiecare conținând un înveliș
pentru birouri în partea din față și un înveliș pentru laborator în partea din spate. M odulele
pentru birourile de pe direcția est – vest se reflectă reciproc, fiecare sprijinindu -se pe învelișul
său pentru laborator. Modulul central este format dintr -un culoar, un solar cu terasă adiacenta,
o sală de conferințe și săli de ședință.
Spațiul p entru birouri este amplasat transversal pe un coridor care permite o apropiere strânsă
între laboratoare și birouri. Mare parte din spațiul pentru birouri este situat la parter. Fiecare
birou este îndreptat către exterior și este luminat pe timpul zilei de ferestre mari înalte care
permit luminii să pătrundă la 27,4 metri în interiorul clădirii, reducând astfel consumul de
energie de iluminat pe ambele niveluri destinate birourilor. Laboratoarele sunt echipate cu
comenzi ecologice reglabile, cu plăci de par doseală pline lipsite de vibrație și cu caracteristici
de siguranță de ultimă generație în ceea ce privește administrarea aerului, eficiența serviciilor
de salubritate și manevrarea materialelor. Pereții mobili și rețeaua flexibilă de servicii permit
ca la boratoarele să fie extinse, restrânse sau reamplasate după cum se schimbă necesitățile de
cercetare. O serie de tehnologii de conservare a energiei sunt utilizate în mecanism, și se
estimează că se vor face economii de aproape 200 000 de dolari pe an în ce ea ce privește
cheltuielile de exploatare. Acestea includ pereți trombe pentru a transmite căldura în interiorul
clădirii, parasolare foto -sensibile care se ridică sau se coboară automat în funcție de
intensitatea soarelui, și un sistem de recuperare a căl durii consumate prin care se extrage
căldura din aerul utilizat care iese și îl folosește pentru a preîncălzi aerul care intră. Centrul de cercetare al energiei
solare (FCES) este o clădire de
laboratoare de 1394 mp pentru
Laboratorul de Energie reînnoită
a Departamentului Național de
Energie a Statelor Unite.

Economiile de energie din clădiri sunt obținute pe de o parte din administrarea lor zilnică, și
pe de altă parte din grija pentr u mediu a locatarilor și dintr -o bună înțelegere a operațiunii de
luare de măsuri de energie garantate. Conducerea și personalul unui Mecanism de Cercetare a
Energiei va fi în mod clar sensibil în special la aceste probleme. Este puțin probabil ca grija
lor de a administra clădirea în mod eficient, și cunoștințele lor legate de modul prin care
trebuie să atingă această țintă să aibă vreo influență importantă asupra economiilor de energie
realizate.
COMPLEX DE LOCUINȚE Complexul rezidențial este amplasat in i ntr-o zonă suburbană,
pe o înalțime, având o superba perspectivă asupra întregului oraș învecinat. Complexul este
compus din 8 locuințe de diferite dimensiuni. Etajele inferioare cuprind locuințe duplex, iar
etajele superioare cuprind apartamente desfășura te pe toata suprafața etajului. Suprafața
acoperișului este concepută în vederea folosinței comune, fiind echipată cu locuri de joacă
pentru copii constituind case mici care reconstituie stilul arhitectural al clădirilor
vecine.Orientarea sud -est și amplas area pe o înălțime sunt proprietățile ideale pentru
conceptul de arhitectură verde, solara. Fiecare unitate rezidențială are un balcon, dar cea mai
importantă caracteristică o reprezintă sera. Amplasată în fața fiecărei locuințe, și integrate
acesteia, ace ste grădini de iarnă reprezintă un mijloc simplu dar și foarte eficient de a crea
energia ambientală prin preluarea energiei solare. Pe perioada verii serele sunt folosite ca
acumulatori, în schimb iarna nu sunt încaălzite și se comportă ca un tampon termal . În zilele
călduroase de vară stratul de geam exterior poate fi deschis, creând un horn termal, care atrage
aerul rece din spatele cladirii și îl face să circule prin locuință, iar în zilele însorite de iarnă,
stratul interior de geam dintre cameră și spa țiul serei poate fi deschis pentru a se încălzi
interiorul. Masa de beton a clădirilor înmagazinează căldura obținută în acest fel, și încălzește
interiorul pe perioada nopții. În total, energia necesară încălzirii este redusa cu 20 -30 de
procente. Serele sunt utilate cu un sol udat automat, pentru plante semitropicale. Aceste pl ante
sunt un element important î n proiect, ace stea absorb dioxidul de carbon și produc oxigen, și î n

același timp reduc substanțele dăunătoare din aer, iar prin transpirație reduc t emperatura pe
timpul verii. Centrul de studii japoneze ,
Universitatea din Indonezia, Akihiko Takeuchi, 1995, Jawa de Vest, Indonezia
Universitatea din Indonezia este una din clădirile cele mai mari din țară. Acest complex
universitar adună intr -un loc insta lații care au fost amplasate în trei părți diferite ale orașului
Jakarta. Stilul local contemporan al orașului, așa cum se întâmplă și cu mare parte din orașele
de pe țărmul Pacificului, este reprezentat de creșterea de instalații de aer condioționat. Aces t
centru universitar este abordat dintr -o perspectivă diferită. Nu are o înălțime foarte mare, este
împrăștiat în plan general și are un character uman . Fără să împrumute ceva anume din orice
tradiție, proiectul reflectă atât diversitatea multirasială a In doneziei cât și seninătatea
arhitecturii tradiționale japoneze. Fiecare facultate reflectă un oarecare aspect al arhitecturii
tradiționale din Indonezia. Elementul unificator este reprezentat de acoperișurile cu țigle din
argilă cu o înclinare longitudinal ă de 45’ și structura de sprijin de culoare deschisă.

Clădirile sunt aș ezate î ntr-un mod tradițional japonez: o aranjare a unei ordine relaxate cu o
sală de seminar ca și punct central . Jakarta are un climat tropical cu precipitații dese. Replica
arhitecți lor a fost de a folosi ventilația naturală acolo unde este posibil, spații pentru aerul
condiționat folosite mai intens și mai mult, de a asigura o umbrire bogată sub forma streșinilor
înclinate, și de a asigura faptul că pasarelele care fac legătura între clădiri sunt descoperite dar
protejate corespunzător de ploaie.
2. Muzeul de lemn
Tadao Ando , 1994, Mikata -gun, Hyogo, Japonia

„În aceste vremuri de îngrijorare legată de criza mediului nostru terestru și de deteriorarea
culturii noastre spirituale, este important ca noi să căutăm să găsim un nou început — în noi
moduri de a înțelege mediul nostru înconjurător, și într -un nou mod de evaluare a pădurilor și
a culturii lemnului, pentru că acestea pot aduce bogății în sufletul omului‖ (Tadao Ando).
Acest muze u aduce în ziua de astă zi toate aspectele lemnului, tradiției și culturii.
Precursorul structurii a fost pavilionul japonez proiectat de Tadao Ando pentru expoziția din
Sevilla în 1992. Inițial s -a intenționat ca în momentul în care expoziția se va închide
pavilionul să fie transportat cu o navă în Japonia pentru a sărbători Ziua Națională a
Pavilioanelor. Totuși, acest plan a trebuit să fie abandonat din cauza complicațiilor legale și
tehnice. Prin urmare, a fost proiectată o nouă clădire pentru a o înlocu i.
Amplasarea ei este făcută într-un loc retras printre munții din circumscripția administrativă
Hyogo. Aceasta este o zonă bogat împădurită, iar clădirea în formă de clopot este introdusă în
peisaj cu o integrare în cadrul natural. Î n centrul clădirii se află un loc gol în care a fost
amplasat un bazin. Pulverizatoare le de apă au fost fixate pe un grilaj în interiorul bazinului .
Pereții curții sunt construiți din scânduri de lemn, răsucite și cu fațete care se ridică vertical,
dând impresia că ajung la un petic circular de cer. Astfel clădirea fa ce legătura in mod
spectaculos î ntre cerul de deasupra și apa de dedesubt .
Muzeul conține un spațiu de o cameră in formă de clopot, cu o înălțime de 18 metri. Stâlpii
sunt aliniați pe un arc de cerc în acest spațiu, care prezintă puterea caracteristică a spațiului
format de o construcție din sâtlpi de lemn și grinzi. Î n acest loc, sunt expuse elemente legate
de cultura pădurii și a lemnului, de -a lungul unei pante curbilinii care șerpuiește în interior.
Un pod înclin at pătrunde în clădire, traversând bazinul și îndreptându -se către dependințe.
Acest lucru oferă o mulțime de priveliști asupra pădurii bogate care o înconjoară.

Vizitatorii muzeului experimentează atât bogăția profundă a pădurii dese, în spațiul puternic
arătat de clădire, cât și reprezentarea făcută de om a patrimoniului silvestru. Apoi ei sunt lăsați
liberi în intervalul dintre cerul purificat și apă. Î n acest fel, muzeul furnizează un instrument
pentru experimentarea relației profunde care unește cultur a umană cu natura. Amplasarea
clădirii într -o regiune împădurită, construcția ei și caracterul fundamental al prezentării leagă
în mod clar locul, natura și resursele.1

1Sim VanDerRyn, Stuart Cowanjsland Press, 1996The Ecology of Architecture: A Comple te Guide to Creating the Environmentally
Conscious Build

VI. CONCLUZII

Ecologia este o manifestare car e atinge foarte multe planuri. Î n general se bazează pe
înlăturarea exceselor (economia de resurse – apă, energie), pe temperarea consumului
dezorganizat , pe grija față de natură (cu tot ce cuprinde ea – floră, faună, peisaj) atât din punct
de vedere al (evitării) poluării cu deșeuri, al protejării siturilor cu valoare naturală (păstrarea
biodiversității), al integrării în cadrul natural sau al utilizării unor materiale non –toxice.
Orice organism are două posibilități: ori se adaptează mediului, ori moare… în mod similar ar
trebui privite și casele, care de fapt sunt organisme vii ce trăiesc prin intermediul celor care le
locuiesc. Fiecare formă de folos ință afectează mediul în momentul în care apare, însă ideal ar
fi să-l afecteze cât mai puțin, să -i folosească cât mai puține resurse, protejându -l.
O trecere în revistă a proiectelor din capitolul anterior ilustrează nu numai marea diversitate a
clădiril or sensibile la forțele naturii, ci și încrederea din ce în ce mai mare în dispunerea și
interpretarea măsurilor pentru conservarea energiei și mediului . Cu câteva excepții
remarcabile, clădirile proiectate îndeaproape după un plan cuprinzător al celor de la
Greenpeace, au arătat până de curând stângăcia și timiditatea tuturor produselor de prototip.
Coșurile solare au fost etalate într -un mod foarte entuziast iar modulele fotoconducătoare au
venit în mod clar ca un răspuns întârziat, exploatarea substanțel or termale a dus la spații
înăbușitoare, luminate foarte puțin, iar nepotrivita descriere în amănunt a produselor și
materialel or verzi, „biologice‖, cum ar fi acoperișuri plantate cu verdeață, rărirea lemnelor de
construcție, pereți „trombe‖ și cauciucuri de mașină reciclate (pentru pereți), au adus rezultate
slabe. Pe măsură ce arhitecții s -au pus mai bine la curent cu cererile autentice ale proiectului
biocl imatic, acestea se vor absorbi î ntr-un depozit complet de strategii de proiectare a
clădirilor. Pe ste câțiva ani î ncorporarea caracteristicilor bioclimatice va deveni la fel de
obișnuită pentru arhitecți ca și măsurile care sunt necesare pentru a garanta stabilitatea
clădirilor are un efect profund asupra rolurilor echipei de proiectare în general. L iniile
convenționale de demarcație profesională nu mai există. Clădirile, dintr -o perspectivă
bioclimatică, trebuie să fie concepute într -un mod care să cuprindă un număr de părți
componente interdependente, unele dintre ele se susțin reciproc, în timp ce altele se află în
conflict direct. Probleme de încălzire , răcire și iluminare sunt legate atât de partiul clădirii cât
și de ingineria tehnică de specialitate, dezvoltarea sistemelor de structură sunt legate atât de
complexitatea anvelopantei cât și de ga rantarea stabilității structurale.

Ultima parte a lucrării privește către viitor —un viitor foarte apropiat. Capitolul se
concentrază asupra a ceea ce se va întâmpla, sau probabil că se va întâmpla în următorii câțiva
ani în ceea ce privește arhitectura bi oclimatică (nu pentru societate, politică, economie, deși
schimbările din aceste domenii vor avea un impact asupra clădirilor). Pentru a face acest
lucru, vom lua în considerare trei clădiri care se află în prezent pe planșeta de desen sau în
construcție. Ele reprezintă o abordare a arhitecturii bioclimatice în trei situații diferite:
regiunea sălbatică / pustietatea, suburbia și orașul.

VII. BIBLIOGRAFIE

CĂRȚI

 RUSKIN JOHN, The Seven Lamps of Architecture , London 1849

 ROGERS RICHARD, Architecture: A modern View , London 1991

 ZUMTHOR PETER, Thinking Architecture , Birkhäuser 2006

 PALLASMAA JUHANI, The Eyes of the Skin (Architecture and the senses) , Wiley –
Academy 2005

 NEIL LEACH, Anestetica , Ed. Paideia 1999

 Code for Sustainable Homes: Technical guide 2010 – Planning, building and the
environment,

 Berge Bjorn , The Ecology of Building Materials, (2009)

 J.AIIen, Biosphere 2, New York, R&B Vale ,green Architecture, Design for
sustainablefuture, London, 1991

 Brooks J. A. The Building Envelope and Connection Buttenworth, arch., London 1997

 Wolfgang Feist, Das Niedrigenergiehaus, c. F. Mueller Verlag, 1997
 A Brief History of Sustainability – Green Architecture.
 1Rogers Richard – Architecture
 Pearson David – ―Cartea casei naturale‖, Editura Aquila, 1993
Site-uri sursă foto:

 https://misfitsarchitecture.com/2012/09/29/architecture -misfit -6-george -fred-keck/
 http://alchetron.com/Frank -Shuman -1208656 -W
 http://b2dymaxionhouse.blogspot.ro/p/mass -production.html
 http://www. foursolaire -fontromeu.fr/
 http://ounodesign.com/2009/12/22/sundog -solar -lighting -device/
 http://www.cityfarmer.info/2012/01/03/
 https://en.wikipedia.org/wiki/Biosphere_2#/media/File:Biosphere_2_Habitat_%26_Lu
ng_2009 -05-10.jpg
 https://fischerlighting.wordpr ess.com/2010/11/09/architecture -light -louis -kahn/
 http://architizer.com/blog/happy -birthday -louis -kahn/
 http://www.viaggidiarchitettura.it/en/itineraries/northern -europe/helsinki/
 http://www.greenprophet.com/2010/02/hassn -fathy -sustainable -architecture/
 http://www.archdaily.com/774517/the -long-ish-read-john-ruskin -considers -the-seven –
lamps -of-architecture
 http://inhabitat.com/richard -rogers -dynamic -green -skyscraper -opens -in-sydney/
 http://divisare.com/projects/17299 -t-r-hamzah -yeang -tokyo -nara-tower

INTERNET :
 http://www.arqhys.com/foster -norman.html
 http://www . munichre.com
 http://www.edesign.state.fl.us
 http://www.enable.lbl.gov
 http://www.crefficient
 http://www. eren.doe.gov/buildings/
 http://www.geonetwork.org/gbrc
 http://www.oikos.com
 http://www.ebuild.com
 http://www.earthscan.co.uk