IFRS 13 Evaluarea la valoarea justă [630519]

IFRS 13 Evaluarea la valoarea justă

De ce era necesar IFRS 13?

– îndrumările privind evaluarea la valoarea justă erau dispersate în mai multe standarde (IAS 39,
IAS 40, IAS 41 etc),
-unele îndrumări erau incoerente.

IFRS 13

-definește valoarea justă ;
-prezintă într -un singur standard un cadru de evaluare la valoarea justă; și
-prevede furnizarea de informații privind evaluările la valoarea justă.

IFRS 13 introduce o ierarhie a valorii juste pentru activele și datoriile non -financiare similară cu
cea prevăzută în prezent de IFRS 7 pentru instrumentele financiare .

Valoarea justă a tuturor datoriilor , inclusiv cea a datoriilor derivate, se determină pe baza
ipotezei că acestea vor fi transferate unei terțe părți.

Când se aplică IFRS 13?

-IFRS 13 este aplicabil atunci când un alt IFRS prevede sau permite evaluări la valoarea justă
De exemplu , IAS 41 prevede că un activ biologic este evaluat la recunoa șterea ini țială și la
sfârșitul perioadei de raportare la valoarea just ă mai pu țin costurile de v ânzare ( IAS 41 prevede
ce se evaluează și când?)
IFRS 13 răspunde la întrebarea: cum se evaluează?

Excluse din sfera de aplicare a IFRS 13
Valorile juste solicitate de standardele:
-IFRS 2 și IAS 17
IFRS 13 nu se aplică pentru:
-evaluări care au anumite a semănări cu valoarea justă, dar nu sunt la valoarea justă, cum ar fi
valoarea realizabilă netă din IAS 2 Stocuri sau valoarea de utilizare din IAS 36 Deprecierea
activelor .

Cerințele de informare IFRS 13 nu se aplică pentru:

– activele planului evaluate la valoarea justă, în conformitate cu IAS 19 Beneficiile angajaților ;
– investiții în planuri de pensii evaluate la valoarea justă, în conformitate cu IAS 26
Contabilizarea și raportarea planurilor de pensii ; și
– active a căror valoare recuperabilă este valoarea justă minus costurile asociate cedărilor, în
conformitate cu IAS 36.

Înainte de IFRS 13

Defini ția valorii juste LLimite
Suma la care poate fi tranzac ționat un activ
sau decontată o datorie între păr ți în
cuno ștință de cauză într -o tranzac ție în care
prețul este determinat obiectiv. Nu specifica dacă entitatea cumpără sau
vinde activul.
Era neclar ce înseamnă decontată.
Era neclar dacă era sau nu o valoare bazată pe
piață.
Nu se preciza explicit când trebuia sa aibă loc
schimbul sau decontarea.

După IFRS 13

Valoarea justă este pre țul pe
Piața principală Dacă nu există pia ța principală pe pia ța
cea mai avantajoasă.
Piața cu cel mai mare volum și nivel de
activitate pentru activ sau datorie. Piața pe care se maximiz ează valoarea
care ar fi obținută pentru vânzarea
activului sau pe care s -ar reduce la minim
valoarea plătită pentru transferul datoriei,
după ce s -au luat în calcul costurile
tranzacției și costurile de transport.

IFRS 13 stipulează factorii pe care e ntitățile trebuie să îi ia în considerare în evaluarea valorii
juste . Aceștia sunt :
(a) activul sau datoria care se evaluează ,
(b) piața,
(c) participan ții pe pia ță
(d) prețul.

În plus există precizări specifice pentru :
(a) active nonfinanciare ,
(b) datorii,
(c) instrumente de capital și
(d) instrumente financiare.

Evaluarea la recunoa șterea ini țială

Prețul de tranzac ționare (preț de intrare ) = Valoarea justă (preț de ie șire) cu excep ția situa țiilor în
care:
– tranzac țiile au loc pe pie țe diferite,
– tranzac țiile se referă la unită ți de cont diferite,
– vânzătorul are dificultă ți financiare, vânzarea este for țată,
– tranzac țiile au loc între păr ți afiliate.

Ce se evaluează?

Unitatea de cont
– IAS 41: un activ biologic va fi evaluat …
• caracteri stici
– Ce caracteristici ar avea în vedere un cumpărător pe pia ță?
– vechimea și durata economică rămasă ?
– condi ția
– locația
– restric ții asupra utilizării sau vânzării
– termeni i contractuali .

Unde ar avea loc tranzac ția ? (Pe ce pia ță?)

Entitat ea trebuie să aibă acces pe această pia ță.

Costurile de tranzac ție și de transport

Defini ție Incluse în valoarea justă?
Costurile de tranzac ție Costuri direct atribuibile
vânzării unui activ sau
transferului unei datorii . Nu (dar se iau în conside rare
pentru a stabili pia ța cea mai
avantajoasă).
Sunt o caracteristică a
tranzac ției nu a activului.
Costurile de transport Costurile care ar fi suportate
pentru a transporta activul
din loca ția actuală pe pia ța
de ie șire. Da (transportul schimbă o
caracteristică a activului –
locația).

Cine ar tranzac ționa elementul evaluat?

Cumpărători și vânzători pe pia ța principală (sau cea mai avantajoasă) care sunt:

Independen ți În cuno ștință de cauză
Capabili să încheie o tranzac ție Dornici să încheie o tranzac ție

Acționează în direc ția maximizării interesului lor economic :
– Maximizarea valorii activului
– Minimizarea valorii datoriei

Pentru o evaluare la valoarea justă este necesar ca o entitate să stabilească cumulat următoarele:
1. activul s au datoria care face obiectul evaluării (corespunzător unității de cont).
2. pentru un activ nefinanciar, premisa de evaluare adecvată (corespunzătoare celei mai bune
utilizări).
3. piața principală (sau cea mai avantajoasă) pentru activ sau pentru dator ie.
4. tehnica(cile) de evaluare adecvată, ținând cont de datele disponibile pentru elaborarea datelor
de intrare care reprezintă ipotezele pe care le -ar folosi participanții pe piață pentru a stabili
valoarea activului sau datoriei și nivelul de clasific are a datelor de intrare în ierarhia valorii juste.

Activul sau datoria
O evaluare la valoarea justă se efectuează pentru un activ sau o datorie specific(ă). Prin urmare,
atunci când efectuează evaluarea la valoare justă, o entitate trebuie să ia în cal cul caracteristicile
activului sau ale datoriei, dacă participanții pe piață ar lua în calcul acele caracteristici atunci
când ar determina valoarea activului sau a datoriei la data de evaluare. Astfel de caracteristici

cuprind, de exemplu, următoarele: co ndiția și amplasamentul activului; și dacă există, restricții
privind vânzarea sau utilizarea activului.
Obs.
Se iau in considerare restric țiile specifice activului nu cele ale entită ții care îl de ține.

Unitatea de cont (o stabilesc standardele relevante nu IFRS 13).
Tranzacția
Într-o evaluare la valoarea justă se presupune că activul sau datoria este schimbat(ă) într -o
tranzacție normală de vânzare a activului sau de transfer al datoriei, între participanți pe piață, la
data de evaluare, în condiții de p iață actuale.
Într-o evaluare la valoarea justă se presupune că tranzacția de vânzare a activului sau de transfer
al datoriei are loc fie:
-pe piața principală a activului sau a datoriei, fie
-în lipsa unei piețe principale, pe piața cea mai avantajoasă pentru activ sau pentru datorie.

La data evaluării , entitatea trebuie să aibă acces pe piața principală (sau cea mai avantajoasă)).
Participanți pe piață
O entitate trebuie să evalueze valoarea justă a unui activ sau a unei datorii pe baza ipotezei pe
care ar utiliza -o participanții pe piață atunci când ar stabili valoarea activului sau a datoriei,
presupunând că participanții pe piață acționează pentru a obține un beneficiu economic maxim.

Prețul
Valoarea justă reprezintă prețul care ar fi încasat la vânzarea unui activ sau plătit la transferul
unei datorii într -o tranzacție normală pe piața principală (sau cea mai avantajoasă) la data de
evaluare, în condiții de piață actuale (adică un preț de ieșire), indiferent dacă prețul respectiv e ste
observab il direct sau este estimat utilizând altă tehnică de evaluare.
Prețul de pe piața principală (sau cea mai avantajoasă) utilizat pentru evaluarea valorii juste a
activului sau a datoriei nu trebuie ajustat cu costurile tranzacției .
Costurile tranzacției n u includ costurile de transport . Dacă o caracteristică a activului este
amplasamentul (cum poate fi cazul, de exemplu, pentru mărfuri), prețul pe piața principală (sau
cea mai avantajoasă) trebuie să fie ajus tat pentru a include costurile care ar fi suport ate pentru
transportul activului de la amplasamentul curent la piața respectivă.

Aplicare pentru active nefinanciare
Cea mai bună utilizare a activelor –
Cea mai intensă și cea mai bună utilizare a unui activ nefinanciar ține cont de utilizarea posibilă
din punct de vedere fizic, permisă legal și fezabilă financiar a activului nonfinanciar.
Cea mai intensă și cea mai bună utilizare se stabilește din perspectiva participanților pe piață,
chiar dacă entitatea intenționează să utilizeze altfel activul.

Transferul datoriilor
Valoarea justă presupune transferul unui participant pe pia ță care să ia obliga ția.
Transferul presupune că:
-datoria (sau instrumentul de capital ) rămâne în circula ție
-restric țiile au fost luate în considerare în evaluarea inputuri lor nu mai sunt necesare ajustări
-valoarea justă a unei datorii este ajustată cu efectul riscului de neperforman ță.

Fără activ corespondent
-ieșirile de numerar viitoare pe care un participant pe piață estimează că le va suporta pentru a
onora oblig ația, inclusiv compensația pe care ar putea să o solicite un participant pe piață în
schimbul preluării obligației
-valoarea pe care ar obține -o un participant pe piață pentru a participa la sau pentru a emite o
datorie sau un instrument de capitaluri pro prii identic(ă), utilizând ipotezele pe care le -ar utiliza
participanții pe piață atunci când ar stabili valoarea unui element identic (de exemplu, cu aceleași
caracteristici de credit) pe piața principală (sau cea mai avantajoasă) pentru emiterea unei d atorii
sau a unui instrument de capitaluri proprii cu aceiași termeni contractuali.

Tehnici de evaluare
Tehnici potrivite circumstan țelor pentru care sunt disponibile date
Abordarea bazată pe pia ță
–prețurile tranzac țiilor cu active și datorii similare :
Abordare bazată pe cost
-costul de a achizi ționa sau reconstrui un activ înlocuitor cu o utilitate comparabilă, ajustat
pentru uzura fizică funz țională și economică ,
-utilizat pentru imobilizări corporale și necorporale .

– Abordarea bazată pe venit
– converte ște valori viitoare într -o valoare actuală :
– valoare actualizată
– modele de evaluare a op țiunilor

Abordarea bazată pe pia ță
• Este disponibil pre ț pe pia ță
Nivel 1
Prețul pentru active și datorii identifce (fără ajustări)
Abordarea bazată pe venit (fluxuri actualizate)
Inputuri observabile (Nivel 2) sau
Inputuri neobservabile (Nivel 3)
Abordarea bazată pe cost
Nu produc venituri singure
• Nu există pre ț identic
• Prețul necesită ajustări
Inputuri observabile (Nivel 2)
Inputuri neobservabile (Nivel 3)
Informa ții de prezentat
Valoarea justă la sfâr șitul perioadei
• Nivel în ierarhie
• Transfer între niveluri
• Tehnicile de evaluare și inputuri
• Dacă cea mai bună utilizare diferă de cea curentă
General
• cerin țe de informare și dacă val oarea justă nu este recunoscută și doar prezentată
– vezi IFRS 7 care solicită valoarea justă să fie prezentată pentru activele financiare la cost
amortizat
• informări în tabele cantitative
Informări cantitative despre inputurile neobservabile
Reconcili erea soldului ini țial cu soldul final
Descrierea procesului de evaluare
Analiza de senzitivitate (cantitativ si narativ)
Multe informări sunt solicitate și trimestrial