Ideologii de Dreapta Si Stanga

Ideologia

Definitie și rol

Ideologiile au jucat un rol important în istoria umanității, iar amprenta lor este resimțită în prezent de întreaga lume. Aceastea au înfluențat numeroase evenimente de-a lungul timpului, începând din secolul XVIII în timpul Revoluției franceze, iar cea mai profundă manifestare a lor s-a desfășurat în secolul XX. Există numeroase definiții privind cuvântul “ideologie”, atât pozitive cât și negative, iar majoritatea au descris-o ca fiind un set de idei și convingeri ce evidențiaza interesele unui grup sau unui sistem, iar aceste idei sunt impuse oamenilor.

O definiție concretă este oferită în Ideologiile Politice Origini și impact de Leon P. Baradat:

“În primul rând, termenul ideologie este unul politic, deși este aplicat adesea în alte contexte. În al doilea rând, ideologia constă într-o viziune asupra prezentului și o viziune asupra viitorului. Viitorul preferat este prezentat drept o îmbunătățire sub aspect materialist a prezentului. Acest viitor dezirabil poate fi realizat, conform ideologiei, într-o viață de om. În consecință, una dintre trăsăturile remarcabile ale unei ideologii este faptul că oferă speranță. În al treilea rând, ideologia este orientată spre acțiune. Nu numai că descrie realitatea și oferă un viitor mai bun, dar, cel mai important, furnizeaza indicațiile specifice despre pașii care trebuie parcurși pentru a atinge respectivul scop. În al patrulea rând, ideologia vizează masele.”

Practic, o ideologie reprezintă o încercare de a rezolva probleme din prezent și de a oferi un viitor mai bun pentru umanitate, influențează realitățile sociale și politice, fiind aplicate maselor pentru a putea fi controlate și manipulate. Numeroase personalități și sisteme politice au căutat din totdeauna modalități de a-și exercita controlul asupra populației, să le influențeze modul de a gândi și acționa, oferindu-le speranța unui viitor mai bun dacă vor accepta și aplica seturile de idei și norme reprezentate de ideologia propriu zisă.

Dreapta și stânga

Ideologiile s-au clasificat în două categorii: ideologii de dreapta ce includ capitaliști, fasciști, naționaliști, tradiționaliști, neoliberaliști, iar ideologiile de stânga cuprind comuniști, socialiști, anti-capitaliști și anti-imperialiști. Practic, cele două tabere se opuneau una față de cealaltă, datorită diferențelor sociale, politice și economice, sau dacă ideile și obiectivele intrau în conflict sau amenințau stabilitatea și veridicitatea celor din tabăra opusă. Perioada cea mai semnificativă, marcată de numeroase confruntări între ideologiile de dreapta și stânga a fost secolul XX, după încheierea Primului Război Mondial.

În urma conflagratiei mondiale, tările se aflau într-o situație deplorabilă pe plan social, politic și economic. Marea Criză economică din anii 1929-1933 a adus probleme grave Europei,sarăcie, boli și o viață dificilă pentru oameni. Pe fondul acestor probleme, numeroși lideri și reprezentanți ai ideologiilor de dreapta și de stânga se vor remarca și vor oferi populațiilor soluții și speranțe la un viitor mai bun, plin de prosperitate și putere. Lideri precum Adolf Hitler, Benito Mussolini, Vladimir Lenin, Mao Zedong iși vor impune ideologiile asupra maselor.

Un element folosit de naziști și fasciști pentru a manipula populațiile și de ai utiliza drept instrumente pentru exercitarea puterii și răspândirea ideologiilor a fost naționalismul. O definiție a naționalismului este dată Lavinia Florea în lucrarea Extrema dreaptă azi: ideologie, discurs, electorat:

„În prima accepțiune, naționalismul este dragostea sau devotamentul față de națiune și dorința independenței acesteia față de dominațiile străine. Prin națiune se înțelege totalitatea oamenilor care împărtășesc aceleași caracteristici rasiale, de limbă, istorie și cultură sau o comunitate în comunicare cu vatra sa. În a doua accepțiune, naționalismul reprezintă o dragoste prea mare pentru propria națiune sau ideea că propria națiune este superioară celorlalte.”

Liderul fascist Benito Mussolini dorea ca Italia să se întoarca la zilele de glorie, să refacă un Imperiu Roman având la bază un naționalism puternic, bazat pe corporatism, militarism puternic și nerespectarea drepturilor omului, iar cei care se opuneau sistemului eram eradicați și considerați inamici ai sistemului. Aceeași situație era și in Germania lui Hitler, unde liderul nazist considera rasa germană ca fiind superioară celorlalte, accentul era pus pe anticomunism, antisemitism, rasism și necesitatea unui spațiu vital. Succesul celor doi lideri s-a datorat numeroaselor metode utilizate pentru manipularea maselor, care in timpul perioadei interbelice, au suferit umilințele în urma războiului și dorea o sanșă la revanșa și la o viața prospera. Promisiunile liderilor naziști și fasciști și nemulțumirea oamenilor au dus la consolidarea celor două ideologii în Germania și Italia.

Ideologia de stânga este evidențiată de regimul comunist, reprezentanți de seama fiind Karl Max și Vladimir Ilici Lenin. Comuniștii doresc crearea unei societăți egalitare, unde sunt eliminate diferențele între clase, iar toate bunurile aparțin statului și sunt impărțite în mod egal. Reprezentanții regimului au folosit numeroase metode de a-și impune principiile marxiste, cele mai căi au fost violente, folosindu-se de intimidare, eliminarea adverarilor politici ce adesea erau uciși sau trimiși în tabere de munca forțată. Populația era monitorizată și controlată, și cel mai mic act ce era considerat amenințător pentru regim era înlăturat imediat. Totuși, comuniștii ofereau oamenilor viziunea unei lumi în care toți oamenii sunt egali și au parte de același statut social, și liderii regimului doreau răspândirea ideilor marxiste în întreaga lume.

Cele două tabere împărțeau lumea în mai multe sfere de influență, iar oamenii aflați într-o anumită sferă credeau că ei sunt oamenii superiori, că ei au parte de cele mai bune privilegii, că sunt avantajați față de ceilalți, că regimul lor este cel corect iar celelalte sunt greșite.

Problema egalității

Egalitatea între oameni mereu a reprezentat un subiect de dezbatere iar ideologiile acceptau sau nu idea de egalitate între oameni. Reprezentanții ideologiei de stânga accepta idea ca toți oamenii pot fi egali, iar cei de dreapta consideră ca oamenii sunt inegali, chiar dacă au aceleași drepturi și libertăți cetățenești, dar nu sunt egali. O teorie oferită de Thomas Nagel despre egalitate și inegalitate în lucrarea Veșnice întrebări, susține că:

„Conform unei teorii a drepturilor individuale, e greșit să intervii în libertatea oamenilor de a păstra sau de a lăsa moștenire câștigul lor, doar pentru a preveni dezvoltarea inegalităților în distribuția bunurilor. E rezonabil să limitezi libertatea individual pentru a preveni mari nenorociri, dar inegalitatea nu se află printre ele. Inegalitățile nu sunt un lucru rău dacă nu provin din greșeli ale unei persoane comise în defavoarea alteia. Ele trebuie acceptate, dacă singura cale de a preveni este limitarea drepturilor individuale la acel tip de acțiune liberă care nu încalcă drepturile nimănui.”

Crearea unei lumi de oameni egali prin intermediul unei ideologii este imposibil, deoarece mereu vor exista diferențe între indivizi, unii vor fi săraci, alții bogați, unii au parte de drepturi, alții nu. Această inegalitatea oferă un echilibru omenirii, deoarece de-a lungul timpului, umanitatea s-a adaptat în orice situație, și mereu vor exista oameni ce au o un statut politic, social sau economic mai alții.

Democrație și comunism

Râzboiul Rece reprezintă un alt moment semnificativ în care ideologiile joace un rol fundamental în remodelarea lumii. Practic, lumea era împărțită în două blocuri: blocul de vest era democratic iar cel de est era comunist, principalii adversari fiind Statele Unite ale Americii și Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. Christopher Layne definește rolul pe care America îl deține in plan democratic în lucrarea Pacea Iluziilor: Marea strategie americană din 1940 până în prezent:

“Misiunea Americii de a promova democrația în lume nu este altruistă. Mai degrabă, ea a apărut din credință că libertățile americane nu vor putea dăinui acasă decât dacă lumea era facută să devină sigură pentru democrație. Oficialii americani se tem că turbulențele de oriune – chiar și evenimentele din orizonturile depărtate ale periferiei sistemului internațional – ar putea da naștere unei reacții geopolitice în lanț care să scape de sub control și să culmineze cu o contractare strangulanta a mediului internațional deschis.”

Statele Unite ale Americii a căpatat putere și prestigiu în urma celui de-al Doilea Război Mondial, și a urcat pe scena internaționala ca apărator al drepturilor și libertaților cetățenești și un pilon al democrației. Singurul pericol ce amenința stabilitatea sistemului democratic american era URSS, comuniștii, ce doreau să iși extindă influență in lume. Cele două state au devenit rivali pe plan politic, social și economic. Fiecare dorea să iși înfrângă adversarul și să devina puterea dominantă, și să ofere oamenilor o ideologie menită să aducă prosperitate și un viitor promițător.

Numeroase ciocniri politice și economice între cele două state a reprezentat încercarea liderilor politici de a-și impune ideile și normele pentru obține favoruri împotriva adversarului, tot în această perioadă se manifesta și fenomenul bunăstării sociale, ce este descris de Mihaela Miroiu în Ideologii politice actuale: Semnificații, evoluții și impact:

“Primul principiu este prioritar, ceea ce înseamnă că libertățile nu vor fi sacrificate de dragul altor scopuri sociale, aceaste libertăți cuprind libertatea de conștiință, de asociere, de exprimare, libertățile politice, protecția față de măsuri arbitrare. Al doilea principiu, stipulează că statul trebuie să intervină să redistribuie bunurile primare așa încât să tuturor cetățenilor șanse egale de a duce o viață împlinită conform propriilor valori și aspirații și să facă astfel încât din acumularea de bunăstare materială, dar și alte bunuri mai abstracte precum educația, un nivel satisfăcător de sănătate sau calitatea de cetățean și recunoașterea celor din jur.”