Identitatea Vizuala Feminina Si Limbajul Trupului In Afaceri

Identitatea vizuală feminină și limbajul trupului în afaceri

Cuprins:

Introducere

Despre „Limbajul trupului” am auzit prima dată la cursul de Comunicare și Negociere în Afaceri studiată în anul doi. Tema m-a fascinat de la început și m-am hotărât să aflu tot ce se poate despre ea. În cadrul orelor de curs ni s-a menționat faptul că prin poziția și ținuta trupului, prin gesturile pe care le facem și prin distanța față de ceilalți, comunicăm o cantitate de informații mai mare decât am putea transmite cu ajutorul celorlalte căi. Până atunci nu cunoșteam importanța acestor lucruri, nu eram conștientă de limbajul trupului, și de tainele comuncării acestuia. De-a lungul timpului, indivizii care cunoșteau acestă cale de comunicare au avut mereu un avantaj, deoarece inconștientul se manifesta cu ajutorul corpului. O persoană care cunoaște interpretările limbajului nonverbal poate pătrunde relativ ușor în psihologia inconștientului și să descoperi cu adevărat ce se întâmplă dincolo de ceea ce spune un individ în mod rațional și declarativ.

În ultimii 30 de ani, specialiștii au început să studieze îndeaproape limbajul trupului, devenind astfel o parte a instruirii în afaceri. Dar puțini oameni acordă timp pentru a învăța elementele primare ale limbajului trupului, deoarece aceștia nu se gândesc la imaginea pe care o crează în ochii colegilor, clienților sau a partenerilor.

Motivul pentru care am ales această temă este faptul că am conștientizat utilitatea citirii limbajului corpului în viața de zi cu zi, de la a ști în cine să ai încredere, până la încheierea de afaceri, și a observa emoțiile și trăirile interlocutorului.

Am structuat lucrarea în trei capitole cae prezintă atât la nivel teoretic cât și la nivel practic limbajul trupului și identitatea vizuală în afaceri.

În primul capitol am pezentat elementele ce alcătuiesc limbajul trupului pecum și vestimentația ca indicator al statutului social, stilul vestimenta și mesajele transmise se de aceasta.

În capitolul doi am evidențiat indentitatea vizuală feminină. În acest capitol am prezentat standardele internaționale minime , prerogativele feminității cât și femeia manager de astăzi și trăsături distinctive ale firmelor conduse de acestea.

Al treilea capitol prezintă un studiu practic despe importanța limbajului trupului și a vestimentației la un interviu. Studiul a fost realizat cu ajutorul unor interviuri (Anexele 1-5) și unui chestionar (Anexa 6) . Capitolul începe cu prezentarea organizațiilor și continuă cu metodologia cercetării, și anume definirea obiectivelor, scopului și a ipotezelor acesteia. După aceasta am realizat eșantionarea în care am prezentat mărimea și structura eșantionului. Capitolul se încheie cu prezentarea rezultatelor cercetării și interpretarea acestora.

Capitolul 1. Limbajul corpului și vestimentației în afaceri

1.1.Mimica

Expresia facială este forma de comunicare nonverbală cea mai clară și ușor de observat ocupând un rol foarte important în relațiile interpersonale. Mimica poate fi voluntară sau involuntară. Aceasta este adesea involuntară, cea voluntară fiind folosită atunci când interlocutorul dorește să sublinieze mesajul transmis.

Fața unei persoane este împărțită în trei zone:

1. Zona frunții ;

2. Mijlocul feței;

3. Zona gurii.

1.1.1. Zona frunții;

Fruntea și sprâncenele oferă informații despre procesele de gândire și analiză. Mișcarea mușchilor din această zonă formează ridurile frunții care pot fi : verticale sau orizontale. Cutele verticale se formează datorită concentrării pe un anumit lucru . Acestea exprimă sentimente precum disperare, furie sau emoție. Cutele orizontale apar atunci când atenția este încordată,când se prelucrează informațiile deținute dar neînțelese. Acestea exprimă emoții diverse, de la spaimă la surprindere.

Sprâncenele exprimă înțelegerea între minte și inimă. Ridicarea lor poate însemna expresii diferite: un simplu salut, o confirmare, o neîncredere. Coborârea sprâncenelor exprimă un pericol pe care îl receptionăm.

1.1.2. Mijlocul feței;

Ochii sunt „o fereastră spre lume” sau „o fereastră spre suflet” , așadar aceștia exprimă mesaje legate de starea noastră sufletească dar și de gândire. Atunci când un individ minte sau ascunde anumite informații contactul privirilor noastre durează doar o treime din timpul petrecut împreună. Dacă privirea acestuia o întâlnește pe a noastră mai mult de două treimi din timp, aceasta poate însemna fie că ne găsește interesanți sau atractivi (se uită la noi cu pupile dilatate), fie că ne poartă un sentiment de dușmănie (pupilele se contractă).

Sunt trei moduri de a privi o persoană:

-privirea oficială: este caracteristică întâlnirilor de afaceri și presupune îndreptarea privirii asupra unui triunghi imaginar de pe fruntea interlocutorului.

– privirea de anturaj: privirea este menținută sub nivelul ochilor partenerului de discuții, asupra unei zone între ochi și buze.

– privirea laterală: este folosită atât pentru exprimarea interesului (însoțită de sprâncenele ușor ridicate și de un zânbet), cât și pentru exprimarea unei atitudini ostile,critice (însoțită de încruntarea sprâncenelor, ridicarea frunții și de lăsarea colțurilor gurii).

1.1.3. Zona gurii;

Gura reprezinta cea mai mobilă zonă a feței, prin care ne exprimăm gândurile. Gura deschisă cu bărbia lăsată exprimă un repaus, o lipsă de activitate. Gura închisă poate insemna dorința de a negocia sau respinge un contact verbal. Gura închisă cu buzele strânse indică închiderea în sine, solitudine, încăpățânare. Gura și buzele pot realiza diferite mimici, cum ar fi cea de degustare, de savurare, de protest, de ingrijorare.

Zâmbetul este considerat o expresie facială. Este un gest ce exprimă o gamă largă de sentimente și emoții, de la plăcere, bucurie, satisfacție la cinism, jenă. Interpretarea sensului zâmbetului variază de la cultură la cultură, chiar subcultură, fiind strâns legată cu perceperea relațiile interumane.

În mimică poziția capului este foarte expresivă.Capul se poate afla în diferite poziții cum ar fi: ridicat sau coborât, înclinat, ridicat oblic. Capul ridicat ne duce cu gândul la un semn de amenințare. Capul plecat sugerează supunere iar capul aplecat oblic exprimă viclenie. Individul care își ridică capul , descoperindu-și gâtul, vrea să demonstreze că nu se teme, că este conștient de propria valoare.

Poziția capului trădează interesul, toleranța, indiferența, dezgustul față de interlocutor. Poziția de ascultare cu intereses este cu capul ușor înclinat lateral. În negocieri sau în diferite conversații de afaceri câștigăm teren dacă inițiem mișcările capului celui cu care negociem.

1.2.Gestica

Un alt tip de comunicare nonverbală este gestica, reprezentând un ansamblu de semne vizuale. Un gest este o mișcare a corpului voluntară sau involuntară, prin care se comunică informații sau emoții.

Allan Pease în cartea „ Limbajul trupului: cum pot fi citite gândurile altora din gesturile lor” spune că: „ Una dintre cele mai sigure căi de a descoperi dacă cineva este sau nu sincer și onest ne-o oferă observarea etalării palmelor”. În mod involuntar, dacă o persoană dorește să fie sinceră cu interlocutorul său, își va arăta palmele. Similar, atunci când o persoană minte își va ascunde palmele, ori la spate ori în buzunar. O palmă îndreptată în sus exprimă supunere, pe când o palmă îndreptată în jos denotă autoritatea.

Mișcările degetelor pot exprima o diversitate de sentimente și atitudini. De exemplu:

-îndoirea degetelor indică nerăbdare, neliniște;

-ducerea degetului la nas arată ostilitate, negație dar și că acea persoană minte;

-masarea bărbiei indică o nesiguranță, o îndoială;

Mișcările brațelor exprimă la rândul său o multitudine de sentimente și atitudini , ca de exemplu:

-brațele încrucișate la piept arată o stare de neîncredere, persoana închizându-se în timpul conversației;

-mâinile sprijinind bărbia sau fruntea exprimă aroganță, dificultate în comuncare dar și plictiseală;

Persoanelor cu o expresie facială destinsă, zâmbitoare, atente și emoționate atrag instinctiv simpatia celor din jur pe când o mimică tristă și melancolică poate duce la consolarea celor din jur.

Zonele din jurul ochilor și a sprâncenelor transmit, de regulă mesaje despre starea sufletească a unei persoane.

1.3.Postura

Poziția corpului exprimă în general statutul social pe care persoanele îl au sau vor să îl aibă. Un individ care deține controlul tinde să stea cu capul ridicat, pe când o persoană supusă, cu capul aplecat. De obicei o persoană interesată îșî va apleca corpul în față în timpul unei conversații. Uneori această postură poate comunica o neliniște sau o preocupare. Un individ detașat, plictisit, care are o încredere în sine exagerată, apelează la o poziție a corpului lăsată pe spate în timpul șederii pe scaun.

Pozițiile pe care le adoptă indivizii, la o întâlnire sunt clasificate în trei categorii:

de includere sau neincludere: această postură limitează accesul în cadrul grupului. Oamenii tind să formeze un cerc , să-și întindă o mână sau un picior peste locul rămas liber, indicând astfel că accesul la grup este unul limitat.

de orientare corporală: aceasta se referă la faptul că doi indivizi pot alege să se așeze față în față sau alături. Prima poziție exprimă o deschidere către o conversație, iar a doua o neutralitate din partea interlocutorilor.

de congruență sau necongruență: această postură exprimă interesul persoanei pentru ceea ce spune sau face interlocutorul său. O poziție a corpului congruentă este postura cu care un individ participă intens la o conversație. O postură necongruentă este atunci când individul nu privește interlocutorul și nu interacționează sub nici o formă cu acesta.

Încrucișarea brațelor semnifică o timiditate,o reținere. Aceasta poate să mai însemne și o incapacitate de apărare, sau chiar un grad de subordonare.

O poziție a corpului destinată în special soldaților în armată este aceea cu brațele și mâinile lipite de corp. Această postură arată cumințenie, dar și o supunere în rolul jucat, în situațiilor date de manager.

Stilul comportamental al unui individ în comunicare, din punct de vedere al modului de mișcare a corpului poate fi :

caracterizat de mișcări laterale, exprimând niște buni comunicatori;

caracterizat de mișcări față-spate, considerându-se persoane de acțiune;

caracterizat de mișcări verticale, se consideră indivizi cu putere de convingere;

1.4.Limbajul trupului

Corpul unei persoane comunică, uneori mai mult decât o fac cuvintele. Unele gesturi sunt învățate, iar altele înnăscute. De exemplu atunci când o persoană este fericită zâmbește, iar când este supărată are o figură tristă.

În tabelul de mai jos se vor interpreta câteva gesturi.

Tabelul 1.1. Interpretarea gesturilor

Anumite aspecte ale limbajului gesturilor ne privesc pe fiecare. Spre exemplu:

– strângerea de mână se face cu fermitate;

-într-o conversație trebuie ascultat cu atenție interlocutorul;

– pentru ca o persoană să se impună trebuie să aibe o poziție a corpului dreaptă;

-la o întâlnire de afaceri trebuie controlate mâinile să stea cât mai aproape de corp;

1.5. Mișcarea corpului

Mișcarea corpului comunică cu ajutorul gesturilor, a poziției corpului. Elementele de limbaj al gesturilor, utilizate în cultura noastră sunt enumerate în tabelul de mai jos.

Tabelul 1.2. Elemente de limbaj a gesturilor

1.6.Proxemica

Proxemica are ca obiect de studiu relațiile spațiale ca mod de comuncare între indivizi,mod ce diferă de la o cultură la alta. Altfel spus, strategiile fiecărei persoane conștiente sau inconștiente, de a ne proteja spațiul personal reprezintă o componentă integrată din relațiile interpersonale. Studiile de specialitate analizează proxemica prin raportare la 5 dimensiuni:

-amplitudine;

-înălțime;

-apropiere-depărtare;

-înăuntru-înafară;

-grad de intimitate;

În majoritatea culturilor europene, proxemica este interpretată în funcție de patru distanțe:

http://www.scrigroup.com/management/COMUNICARE-MANAGERIALA81794.php

Tabelul 1.3 Distanțele în proxemică

1.7.Limbajul paraverbal

Limbajul paraverbal reprezintă 38% din întreg procesul de comunicare și exprimă caracteristicile vocii și calitățile acesteia. Datele primare despre interlocutor sunt scoase în evidență de caracteristicile vocii, date care descriu dacă interlocutorul este tânăr sau bătrân, energic sau obozit, hotărât sau nesigur. Aceste caracteristici răspund la întrebarea cum este rostit mesajul?

Calitățile vocale reprezintă însușirile individuale și factorii care influențează sunetul vocii. Cel din urmă este influențat în principal de corzile vocale și apoi de poziția maximarului, de pereții gurii, de dinți, de limbă și buze.

Sunetul este mult mai clar atunci când poziția corpului este dreaptă, cu mușchii gâtului întinși și buzele flexibile.

Rolul limbajului paraverbal este acela de a transmite interlocutorului emoții sau sentimente pentru a atinge obiectivele stabilite.

Limbajul paraverbal se compune din:

-Volumul vocii.

Forța respirației cât și ritmul sunt esențiale pentru volumul vocii. Acesta trebuie să fie adaptat în funcție de ambianță. Un volum ridicat poate exprima aroganță, nemulțumire sau chiar automulțumire.

-Ritmul vorbirii.

Un bun vorbitor își poate schimba viteza de pronunțare a cuvintelor în concordanță cu importanța mesajului. Un mesaj nesemnificativ va fi rostit mai repede, iar unul important sau de noutate va fi rostit mai rar și apăsat. Variațiile ritmului dese trădează o lipsă de echilibru sau chiar de încredere pe când o bună ritmicitate poate exprima echilibru,o bună dispoziție sau o bogăție de sentimente.

-Pauzele din vorbire.

Aceste pauze reprezintă separarea vorbirii în grupuri de cuvinte sau fraze ce pot oferi indicii despre starea afectivă și atitudinea vorbitorului. O pauză prea lungă poate să obosească interlocutorul, pe când una retorică,bine plasată poate să exprime un sentiment de implicare activă. Pentru a sublinia un mesaj trebuie să se facă pauze tactice înainte sau după cuvântul sau ideea principală.

-Intonația.

Intonația cuprinde timbrul și variația înălțimii vocii. Acestea transmit emoții, sentimente și atitudini. Inflexiunile vocii pot exprima sentimente ale vorbitorului precum fericire, tristețe, nervozitate, prietenie. Intonația poate îndulci sau aspri mesajul verbal transmis de interlocutor. Aceasta transformă afirmațiile în întrebări și invers, iar uneori schimbă chiar sensul cuvintelor.

-Dicția.  

Exprimă calitatea și arta de a pronunța și articula cuvintele. Dicția este dependentă de articularea corectă și completă a consoanelor și de nuanțarea clară a vocalelor. Aceasta poate fi îmbunătățită prin exercițiu.

-Particularități de pronunție si accentul.

Oferă informații despre mediul de proveniență al vorbitorului, urban sau rural, zona geografică. Accentul privește maniera de a pronunța mai apăsat, mai intens sau pe un ton mai înalt o anumită silabă dintr-un cuvânt, sau dintr-un grup sintactic, putând schimba sensul cuvintelor.

1.8.Limbajul vestimentatiei

Vestimentația, în funcție de epoci sau timpuri de civilizație, a oferit informații cu privire la rolul și statutul unei persoane , apartenența sa la un grup sau la o anumită arie geografică.

Îmbrăcămintea este un semn al statutului social, simbol al puterii sociale, care influențează stima de sine și modul în care suntem percepuți de cei din jur.

Culorile influențează comunicarea, evidențiind atitudinea omului față de viață și față de cei din jur. Culoarea vestimentației ne comunică o serie de lucruri despre individ :

-Roșu – persoană sensibilă, plină de sentimente;
-Portocaliu – persoană organizată, hotărâtă;
-Galben – om deschis conversației;
-Verde – individ căruia îi place schimbarea;
-Bleu – persoană inventivă;
-Bleumarin – individ căruia îi place să fie șef și să dea ordine;
-Negru – persoană sigură pe sine, care știe foarte bine ce are de făcut;

Semnificația culorilor poate fi diferită în funcție de cultură. De exemplu, în timp ce în Europa negrul este culoarea tristeții, în China și Japonia albul înseamnă tristețe.

Culorile calde (roșu, portocaliu, galben) favorizează comunicarea iar cele reci (gri, verde, albastru) o inhibă. Comunicarea se desfășoară greoi și în cazul monotoniei sau varietății excesive de culori.

1.8.1.Vestimentatia ca indicator al statutului social

Societățile tradiționale aveau roluri sociale relativ fixe și coduri elaborate, astfel încât vestimentația constituie un indicator pentru clasa socială din care provenea, profesia și statutul social.
În Evul Mediu costumul devine semnul cel mai pregnant al apartenenței la o clasă sau la un statut social, vestimentația unei persoane fiind reglementată prin lege. Johan Huizinga în „Amurgul Evului Mediu” relatează că fiecare clasă socială, fiecare ordin, fiecare meserie puteau fi recunoscute după îmbrăcăminte.

R.Unger și B.Raymond în anul 1974 au realizat un studiu pentru a vedea cu câtă exactitate vestimentația unei persoane poate fi un indicator al valorii. Au fost studiați studenți a căror vestimentație era diferită, de la tradițională la hippie . Subiecții experimentului aveau de realizat o clasificare a studenților de sex masculin din campus în două grupe: cei care se îmbrăcau convențional și care se îmbrăcau diferit. Pentru aceasta au fost aleși aleatoriu 30 de indivizi pentru fiecare din cele două grupe. O măsurătoare a valorilor a fost aplicată fiecărui individ pentru a vedea ce calități personale sunt cele mai importante pentru acesta. Indivizii care purtau vestimentație diferită prezentau trăsături ca: independență, imaginație și afecțiune mai mult decât cei ce purtau haine convenționale. Studenții îmbrăcați convențional apreciau mai mult ambiția și supunerea.

Imaginea personală contează extrem de mult în relațiile dintre oameni și în viața noastră socială, iar impactul ei se extinde și asupra parcursului nostru profesional indiferent că ne aflăm într-o pozitie de entry level sau de senior. Imaginea personală se traduce prin percepția pe care cei din mediul in care lucrăm și-o formează asupra noastră. Această perspectivă nu se reduce doar la o imagine de ansamblu, ci este o imagine complexă care însumează mai multe compartimente: felul în care ne imbrăcăm, machiajul abordat, greutatea corporală, sexul – feminin sau masculin și nu în ultimul rând înfățișarea fizică. Maniera în care cei din jur își formează anumite așteptări asupra imaginii și a comportamentului nostru depinde în mare măsură de felul în care ne promovăm aceasta imagine.
Daca ne-am creat o imagine pozitivă și puternică și conștientizăm că anumite elemente ne dau această înfățișare profesională, facem un prim pas spre succesul individual și profesional.

1.8.2.Stilul vestimentar

Omul de afaceri datorită poziției sociale și a nivelul său profesional superior,trebuie să adopte o ținută decentă, potrivit mediului de afaceri. În ziua de astăzi  hainele nu mai sunt simple invelitoare ale trupului ci mai degrabă o marcă personală, prima carte de vizită. 

Prima impresie în lumea afacerilor este dată de imaginea vizuală a perceperii de către celălalt, adică îmbrăcămintea, accesoriile, formază un „tot” ce constituie suportul pentru prima impresie. Vestimentația devine astfel principalul generator de credibilitate într-o lume unde siguranța, bunăstarea, puterea și profesionalismul sunt cele mai importante pentru un individ. Hainele uzate, neîngrijite, sugerează nu numai sărăcie, ci și dispreț față de colectivitatea în mijlocul căreia trăiești și lucrezi.

În concluzie, ținuta, ca mesaj al primei impresii, poate conduce la perceperea unei persoane ca lipsită de profesionalism și dezinteres față de afacerea la care ia parte.

Evenimentele externe din cadrul companiei ne vor obliga să adoptăm o vestimentație mai protocolară decât cele interne, fiindcă este pusă în joc imaginea companiei. Nu vom purta haine decoltate, din materiale moi, confortabile și cu o cromatică stridentă dacă, pe plan intern, are loc o vizită anunțată a top managementului sau urmează să semnăm un contract, nici dacă, pe plan extern, susținem o prezentare în public, participăm la o sesiune de training sau la un business cocktail, targ sau ceremonie de premiere.

1.8.3. Codul vestimentar

Dacă într-o organizație strategia promovată se concentrează pe ideea de diferențiere internă între departamente, atunci criteriul omogenității vestimentare este foarte important. Acesta înseamnă că angajații vor avea vestimentație diferită în funcție de departamentul unde lucrează.

Băncile, companiile multinaționale optează, atât în interior, cât și în exterior, pentru vestimentații specifice, care să permită pe de o parte o mai bună definire a rolurilor în interior, iar pe de altă parte o mai bună diferențiere a organizației lor în exterior. De aceea, regulamentele de ordine interioară din cadrul acestor tipuri de organizații includ și norme clare în ceea ce privește vestimentația angajaților din cadrul diferitelor departamente.

Codul vestimentației companiilor corporatiste este mai puțin rigid și mai colorat decât în trecut. Dar s-au păstrat anumite reguli cum ar fi :

-nu este permis purtarea de haine rupte sau șifonate;

-nu se poartă haine largi sau foarte mulate;

-nu este permis purtarea pantalonilor cu talie joasă;

-nu se poaertă șlapi sau șepci;

Specialiștii din resurse umane susțin că imaginea contează foarte mult și mai ales mesajul transmis de codul vestimentar de la birou. Nu este vorba însă despre a te îmbrăca ca să arăți bine, ci de a construi o imagine care să spună "noi vorbim business" ("we mean business"), fără a arăta prea sofisticat.

Nu toate companiile impun angajaților un anumit cod vestimentar. În acest caz, sintagma „dress for success“, intens utilizată de toți consultanții de imagine, resurse umane și job-hunting, este, de fapt, parte a unei filozofii mai ample ce are la bază necesitatea de a te regăsi pe tine însuți în tot ceea ce faci și de a-ți proiecta personalitatea și aspirațiile în toate aspectele vieții, inclusiv în codul vestimentar adoptat.

1.9. Mesaje transmise de vestimentație

Multe profesii obligă purtarea unei ținute standard. Armata, justiția, poliția, biserica, spitalele, căile ferate, utilizează uniforme care simbolizează putere, autoritate, credibilitate și competență, adică principalele elemente ale misiunii lor sociale.

Înfățișarea sau modul de a se îmbrăca reprezintă un element esențial al comunicării în afaceri, al legăturilor ce se stabilesc între angajat și angajator.

Un studiu realizat in SUA arată că patru din cinci angajați consideră că un cod vestimentar mai relaxat conduce către o mai bună productivitate.

De multe ori oamenii asociază persoanele îmbrăcate corect ca fiind unele inteligente, elegante, credibile și de succes.Se pot folosi aceste mesaje non-verbale în interesul individului, deoarece legătura dintre ținută, identitate vizuală și imagine persoanală este foarte puternică.

1.9.1.Mesaje despre purtător

La o primă întâlnire de afaceri sau de negocieri, ținuta comunică câteva informații în legătură cu:

-personalitatea.

Dominant conservatoare și conformistă sau dominant creativă, inovatoare și nonconformistă, ca și despre atenția acordată detaliilor;

-statutul social și nivelul veniturilor sale.

De pildă, hainele de calitate și accesoriile de bun gust sugerează bunăstare și succes;

-nivelul educației primite.

-experiența și profesionalismul.

Ținuta perfect adecvată ocaziei sugerează experiența acumulată în astfel de întâlniri;

-atașamentul față de compania pe care o reprezintă și față de valorile ei;

1.9.2.Mesaje despre organizație

Cei mai credibili purtători de imagine ai unei companii sunt angajațiii. De exemplu, vânzătorul este persoana de primă linie. Prin el clientul ia contact cu afacerea. Dacă vânzătorul e bun, firma este văzută bine. Dacă acesta este slab, firma este văzută prost. Comportamentul, diplomația și abilitatea de comunicare și negociere sunt elemente decisive pentru imaginea afacerii.

În cadrul interacțiunilor sociale, vestimentația unei persone oferă observatorilor informații accesibile ce permit formarea impresiilor despre ceilalți, ceea ce psihosociologii denumesc efectul primei impresii.

Valoarea pozitivă sau negativă atribuită ținutei vestimentare a unei pesoane se extinde și se generalizează și asupra altor aspecte, de exemplu asupra personalității, asupra competențelor și asupra reușitei în afaceri.

Cuvintele care caracterizează costumul de afaceri ideal sunt aceleași cu cele care descriu o afacere reușita: seriozitate, simplitate, impact maxim.

Capitolul 2: Identitatea vizuală feminină în afaceri

2.1 Standarde internaționale minime

Începând anul 1989, imediat după revoluția din România, s-a produs o cădere a regulilor vestimentare, mai ales ale celor legate de uniforme și de ținuta la patru ace.

Astăzi, se preferă ideea că este mai important să ne simțim bine în pielea noastră dar și în hainele noastre. Îmbrăcămintea sugerează personalitatea dar și stilul personal. Vestimentația trebuie să fie comodă și să placă purtătorului, astfel încât acesta să se poată concentra asupra cauzelor și subiectului întâlnirii de afaceri.

Ținuta vestimentară tinde să fie interpretată ca o chestiune de respect pentru partenerii de afaceri sau sociali.

Standardele internaționale minimale pentru ținuta de afaceri fac diferența între următoarele trei clase vestimentare:

– ținuta „Casual”;

– ținuta „Business –Casual” sau “Smart – Casual”;

– ținuta „Business”.

2.1.1. Ținuta „casual”

http://www.readytowear.ro/blog/wp-content/uploads/2014/04/tinute-office-piese-iconice-taiorul-bluza-din-matase-rochia-petrecuta.jpg

Caracteristică pentru această ținută este lejeritatea și libertatea de mișcare. Adesea, acestea sunt oferite de perechea blue-jeans și tricou sau blue-jeans și cămașă, atât la bărbați cât și la femei

indiferent de vârstă. Ținuta casual poate fi însă și extrem de variată, de la îmbrăcăminte muncitorești la cămăși hawai și moda hip-hop.

Această ținută nu interzice extravaganța. De regulă ținuta feminină nu are restricții de culoare și se evidențiază prin croieli strâmte. Încălțămintea poate fii una înaltă,cu tocuri, dar și una joasă sau sport.

În esență, prin ținuta casual se caută relaxarea, confortul și expresia personală, afișând fiecare dorința de a face lucrurile altfel. Această ținută se potrivește doar în activitățile care nu au misiunea expresă de a relaționa direct cu clienții și cu publicul extern.

2.1.2.Ținuta „business casual” sau „smart-casual”

http://www.artline.ro/Casual-business-la-serviciu-23030-1-n.html

Ținuta business-casual reprezintă un standard vestimentar internațional ceva mai restrictiv sau relativ permisiv, aflat undeva la mijlocul distanței dintre îmbrăcămintea casual, de stradă și de week end si îmbrăcămintea strict formală în afaceri. Practic, ținuta business-casual conferă purtătorului atitudinea unui om relaxat, cât și imaginea profesională necesară în unele afaceri.

Acest standard lejer este cel mai potrivit pentru majoritatea job-urilor în care, simultan, este nevoie atât de imaginea și credibilitatea unui om de afaceri, cât și de avantajul lejerității și al sportivității unor haine comode, ușor personalizate. Business-casual este ținuta ideală pentru întâlnirile mai mult sau mai puțin întâmplătoare cu un client sau cu un partener de afaceri, atunci când avem nevoie de o atitudine relaxată, dar avem și nevoie să ne impunem prin imaginea business.

Business-casual pentru femei

În cazul doamnelor, dar și al domnișoarelor, ținuta vestimentară va scoate în evidență mesajele profesionale .Părul, gâtul, încheieturile mâinilor, zona genunchilor cât și coapsele sunt transmițători senzuali puternici, chiar dacă semnalele sunt conștiente sau inconștiente. Printre elementele acestei ținute merită menționate următoarele: cămașa, decolteul, fusta, șlițul, pantalonii, pantofii, ciorapii, bijuteriile și accesoriile.

Cămașa sau bluza va fi, în majoritatea cazurilor, din bumbac,in sau mătase. Se evită catifeaua și materialele strălucitoare. Aceasta nu trebuie să fie foarte strâmtă și nici decolteul generos.

Fusta este un element important pentru ținuta feminină business casual. . În ceea ce privește lungimea, regula uzuală spune că atunci când persoana stă în picioare, fusta trebuie să ajungă la cel puțin 10 cm sau o lățime de palmă deasupra genunchiului. Când persoana stă jos, pe scaun, coapsele trebuie să fie acoperite.

Șlițul care expune prea mult picioarele nu este recomandat pentru mediul business. Acesta trebuie să fie discret, situat la spate, în centru pentru a ușura mersul.

Pantalonii nu au restricții majore în ceea ce privește ținuta business casual pentru femei. Culorile adoptate vor fi sobre, tinzând spre utizarea noanțelor de albastru, negru, gri, maro, kaki. Lărgimea pantalonului trebuie să fie una moderată, nici prea strâmții dar nici prea largi.

Pantofii se recomandă să fie din piele, în nuanțe de negru, maro, albastru. În această ținută nu este permis utilizarea sandalelor sau a pantofilor sport.

Ciorapii nu sunt obligatorii dar este recomandată purtarea lor în mediile de business, formale.

Bijuteriile și accesoriile ocupă un spațiu mai amplu în recuzita feminină. Specialiștii recomandă restrângerea bijuteriilor. Trebuie eliminate aproape total bijuteriile din lemn și pene, din sfori și plastice. Doua motive justifică diminuarea bijuteriilor în business: distrag atenția de la obiectul negocierilor și transmit o imagine prea feminină, asociată adesea cu vulnerabilitatea. Soluția indicată este aproape masculină; un ceas conservator și alte câteva alegerile simple si de calitate.

2.1.3.Ținuta „business”

http://hanulcutei.blogspot.ro/2009_11_01_archive.html

Ținuta business comunică imaginea persoanei care o poartă, dar și informații despre compania pe care o reprezintă acea persoană și, de asemenea, despre atitudinea individului și a companiei față dde partenerul de afaceri. Această vestimentație transmite informații de bază despre statutul social, ocupațional.

Pentru ambele sexe, ținuta business este una simplă, dar cu o calitate înaltă și o eleganță sobră.

Ținuta business pentru femei

Aceasta este format din costum cu bluză sau cămașă. Pantofii și ciorapii de o eleganță sobră sunt obligatorii.

Chiar dacă în trecut au fost discuții și nu se accepta ca femeile să poarte pantaloni, acum, acest tip de costum este din ce în ce mai larg acceptat, chiar și în mediile de afaceri conservatoare.

De regulă, se impune ca fusta să depășească ușor genunchii, atunci când femeia de afaceri stă așezată pe scaun. Se pare că o fustă mai scurtă riscă să aibă ca rezultatat amestecarea sau neînțelegerea anumitor semnale ale corpului. În cel mai fericit caz, ca și bijuteriile, ea va accentua feminitatea, dar va produce un șir de asocieri inconștiente, între care vulnerabilitatea și sexualitatea.

Pentru a obține o imagine business, părul femeilor trebuie strâns sau orientat astfel încât cadrul feței să rămână liber. Gâtul feminin însă trebuie să fie mai curând acoperit. În mod normal, cămașa va fi închisă până la ultimul nasture. În cazul persoanelor care nu suporta presiunea unui guler, cămașa poate rămâne deschisa la primii nasturi, cu condiția ca gâtul să fie mascat de o eșarfă.
Accesoriile pot completa sau infirma imaginea business. Cu cât o femeie este mai atrăgătoare, cu atât mai mult simplitatea devine o regulă în aria business. Culoarea și calitatea lacului de unghii, calitatea ciorapilor, discreția si calitatea parfumului, modul in care femeile scot în evidență sau ascund anumite trăsături prin machiaj, numărul si calitatea bijuteriilor, precum si modul în care acestea completează personalitatea femeii de afaceri pot accelera succesul.

2.2. Prerogativele feminității

În lumea afacerilor, femeile nu mai sunt de mult doar o față drăguță. În majoritatea cazurilor, ele ocupă posture strategice și bine plătite în companie.

Argumentele promovării sunt în majoritatea cazurilor de ordin profesional, deoarece în marile companii contează capacitatea de a aduce profit acționarilor.

Bărbații și femeile, deși sunt egali, nu sunt identici. Există diferențe clare, și de ordin fiziologic, la nivelul creierului, care se manifestă și în abilitățile manageriale. Femeile sunt sociabile, în timp ce bărbații preferă autocontrolul. Astfel în culturaa companiilor conduse de femei predomină valori ca încrederea, colaborarea, echipa, înțelegerea.

Femeile dețin intrumente de analiză mai fine decât bărbații. Acestea au o disciplină mai riguroasă pentru urmărirea strategiilor,au o atitudine care elimină confuziile și interacționează mai bine cu angajații sau partenerii făcându-i pe cei din jur să se simtă importanți în companie.

”Bărbatul este prin definiție vizionar, în timp ce femeia este senzitivă. Bărbatul are un stil de comunicare în care predomină mesajul direct, spre deosebire de cel al femeii care este mai nuanțat.” declara Cornelia Coman, deputy CEO la ING Asigurări de Viață. Femeile prefer strategiile indirect față de competitori, pe când bărbații confruntările face-to-face, care le aduc beneficii pe plan psihologic.

Parteneriatul este înțeles diferit de femei și bărbați. Ele prefer să se asocieze și sunt deschide să învețe din experiențele altora, iar bărbații preferă să își conducă propriul departament.

Femeilor le place să vorbească mult. În best seller-ul ” Why Men Don’t Listen and Women Can’t Read Maps” autorul Allan Pease spune că femeile utilizează aproximativ 20.000 de cuvinte pe zi, comparative cu bărbații care folosesc aproximativ 7.000 de cuvinte. Femeile au abilități native de comunicare . Discuțiile femeilor sunt construite pe detalii.

Ele înțeleg mai repede limbajul non-verbal ceea ce le oferă un avantaj în abordarea unei negocieri. Oprah Winfrey, prima femeie de culoare care a ajuns miliardară în dolari spunea într-un interviu că femeile lider pe care le-a cunoscut au un simț al intuiției mai puternic decât bărbații.

Calitățile femeilor de afaceri îsi au rădăcinile în rolul tradițional al femeii în societate. Acestea și-au antrenat și dezvoltat de mii de ani spiritual organizatoric, gândirea strategică și perseverența.

Femeile de afaceri declară că succesul și satisfacția vin, în majoritatea cazurilor, prin munca în echipă. Relațiile interumane depășesc adesea granițele profesionale. Acest lucru se întâmplă deoarece femeile au nevoie de suportul echipei, a celor care lucrează pentru dezvoltarea culturii organizaționale.

2.3. Femeia manager de astăzi

Femeile de afaceri au început să apară în prim-plan relative recent.În anul 1970 acest fenomen era destul de rar,însă odată cu trecerea timpului numărul lor a început să crească brusc. Chiar dacă nu erau în prim-planul mediului de afaceri femeile dintotdeauna participau activ la dezvoltarea economiei. Astfel, femeile din Africa produc 80% din produsele alimentare, cele din Asia 60% iar cele din America Latină 40%.

Femeile și bărbații abordează businessul de obicei identic, însă stilul de conducere este diferit. Aceeste diferențe se remarcă mai ales în zona decizională: bărbații insistă asupra gândirii logice, pe când femeile combină logica cu gândirea .În general femeile înclină spre cugetare pe când bărbații preferă orientarea spre acțiune.

Diferențe clare se observă și în stilul de conducere. Trăsături caracteristice pentru orientarea masculină sunt autonomia, independența și concurența, iar pentru cea feminină , legăturile, interdependența și cooperarea.

Printre trăsăturile, ce deosebesc o femeie de afaceri, pot fi numite multilateralitatea și aplicarea în lucru a deprinderilor „materne”. Cercetările, efectuate în țări diferite, au arătat, că nu există un tip unic de femei de afaceri. Multe dintre ele sunt fostele gospodine, care folosesc în lucru cunoștințele și deprinderile, obținute în acest rol; altele sunt profesioniste cu experiență sau au lucrat în calitate de manager, înainte ca să se situeze pe această postură în propriul business. Ele sunt diferite, în ceea ce privește proveniența socială, nivelul de studii, experiența și vîrsta.

Femeile aduc în lucru experiența comunicării interumane. Ele sunt capabile să se plieze pe orice situație și să o vadă dintr-o parte. Acestea pot să comunice și sunt bune ascultătoare și înțeleg omul.Sunt niște persoane cooperante, care iubesc să dea dar și să primească sfaturi,au intuiție și sunt înzestrate cu o capacitate de a cugeta limpede. Ele preferă să convingă, să îndrume și apoi să conducă și nu să comande.

Purtînd răspunderea pentru gospodăria casnică și lucru, ele sunt capabile să prezinte diferite aspecte ale vieții sale în perspectivă și manifestă aceleași calități, acasă și la serviciu. Fără a ezita, ele apelează la ajutor și solicită împărțirea cu informație.

Femeile sunt bune coordonatoare, organizatoare și reglează cu ușurință anumite conflicte. Familia și experiența trăită cu aceasta le învață să trăiască în ambianță instabilă, schimbătoare.

Femeile sunt bune negociatoare, având competențe în abilitatea de a duce tratative. Conform afirmației juste a Barbarei Grogan, antreprenoare și fondatoare a Societății pentru semnarea contractelor industriale, „dacă sunteți capabilă să vă descurcați cu un copil de 4 sau 6 ani, atunci veți putea semna orice contract”.

2.4 Trăsăturile distinctive ale întreprinderilor conduse de femei

Având libertatea și posibilitatea de a organiza un business pe propriul plac, femeile de afaceri, refuză, de regulă, să urmărească modelul tradițional, creat de antreprenorii bărbați. O structură tipică a întreprinderilor conduse de femei este „pînza de păiangen”, în limitele căreia fiecare este strîns legat de ceilalți care îl înconjoară, fiecare e un ajutor potențial al celuilalt. Conducătorii business-ului feminin se simt mai bine, cînd se află în centrul evenimentelor, iar nu atunci, cînd se situează, singuri, în vîrful piramidei.

Modalitatea prin care se realizează lucrul, de asemenea reflectă tendința feminină la repetabilitate și caracter ciclic al activităților, subînțelegînd doar rareori, spre deosebire de majoritatea tipurilor de activitate masculină, un scop final. Fie o femeie din Africa, care din an în an afonează pămîntul, crește, apoi depozitează recolta, sau o femeie din Vest, care zi de zi se ocupă de lucrul casnic și creșterea copiilor – pentru ambele sunt importante în aceeași măsură atât scopul, cât și procesul.

În rezultat, femeile de afaceri se străduie să ofere oamenilor lucru cu sens, să stabilească relații, care aduc satisfacție, să creeze o atmosferă, care ar contribui la creșterea individuală și dezvoltarea personalității.

În atmosfera de lucru la întreprinderile, conduse de femei, se reflectă sistemul feminin de valori și calitățile caracteristice femeilor – capacitatea de a stabili relații, ajutorul reciproc și cooperarea. Astfel, femeia e mai predispusă spre lucrul în echipă și chiar spre schimbul de obligații.

După opinia lui Edward Moldt, profesor la colegiul de finanțe și management Wharton, femeile vor juca în curînd un rol important în business, deoarece stilul lor de a conduce în procesul organizării unei echipe și elaborării unui consimțămînt e mai bine adaptat la gestiunea unei companii în creștere, decît strategiile, tipice pentru conducătorii-bărbați.

Modelele de gestiune, elaborate de femei, se caracterizează prin grija tradițională față de persoanele înconjurătoare. În loc să ascundă informația pentru a stăpîni asupra altora, femeile preferă să se împartă cu ea, deoarece aceasta duce la stabilirea încrederii și cooperării reciproce.

Bazîndu-ne pe cele spuse, putem să facem cîteva concluzii. Una dintre ele constă în faptul, că femeile de afaceri și-au confirmat capacitatea de a conduce și au arătat, că pot aduce un aport considerabil la bunăstarea omenirii. Femeile de afaceri din țările înalt dezvoltate joacă astăzi un rol important în crearea întreprinderilor, a noilor locuri de muncă și în consolidarea unei societăți normale.

Capitolul 3: Studiu privind influența vestimentației și a limbajului corpului la un interviu

3.1. Prezentarea companiilor

3.1.1. Grupul Conex

Misiune

Grupul Conex este unul din principalele grupuri industriale din România care, prin cele trei linii de afaceri – producție, comerț și servicii industriale – oferă piese și componente pentru industria auto, utilaje și echipamente complexe industriale precum și soluții integrate de afaceri pentru a răspunde la nevoile pieței naționale și la cele dezvoltate în peste 30 de țări.

Viziune

Acționând responsabil, oferind produse și servicii la cel mai înalt nivel tehnic și angajând resurse umane de calitate, Grupul Conex își propune să devină un partener industrial global în industriile automotive, în domeniul echipamentelor industriale, dar și în proiecte integrate de infrastructură.

Valori

Înființat în 1993, ca producător de componente și subansamble auto, Grupul Conex s-a dezvoltat continuu, oferind partenerilor soluții complete și inovatoare. Strategia sa corporatistă se bazează pe o serie de valori: conducere dinamică, parteneriate strategice, afaceri profitabile, locuri de muncă sigure, un mediu înconjurător curat.

Strategie

Strategia Grupului Conex vizează:

Inovația: o idee nouă (ce vine de la partenerii săi: angajați, clienți și furnizori) înseamnă o nouă oportunitate de afaceri.

Managementul integrat al resurselor: prin integrare își gestionează eficient resursele umane, financiare și materia primă.

Legăturile durabile: colaborările solide asigură maximizarea satisfacției partenerilor;

Dezvoltarea concentrică: dezvoltarea activităților sale de bază garantează succesul.

Creșterea sustenabilă: dezvoltare alături de parteneri, de societate și de mediul înconjurător.

3.1.2 Farmexpert

Farmexpert este unul dintre cei mai importanti distribuitori de medicamente si parafarmaceutice din Romania – locul 1 in piata farmaceutica din punct de vedere al profitabilitatii – avand acoperire la nivel national prin intermediul a 6 depozite din marile orase ale tarii. 

Portofoliul Farmexpert acopera o gama larga de arii terapeutice, din categoria medicamentelor OTC-uri (ce pot fi eliberate fara prescriptie medicala), Rx-uri (care se elibereaza numai cu prescriptie medicala) si suplimenti alimentari.

Seriozitatea, responsabilitatea si orientarea spre performanta sunt directiile noastre de actiune in prezent si in viitor.

Misiunea Farmexpert => Lider national in distributia de medicamente, fiind un partener de incredere care ofera servicii complete pentru farmacisti, medici si spitale.

Viziunea Farmexpert => “18 ani de performanta si viziune!”

Valorile Farmexpert=> Un nume construit pe baza unor valori puternice.

Istoric

http://farmexpert.ro/despre-noi/23-ro-site/despre-noi/28-istoric

3.2 Metodologia cercetării

3.2.1 Scopul cercetării

Scopul acestui studiu este de a prezenta care este percepția angajatorilor cât și a studenților despre importanța vestimentației și a limbajului nonverbal la un interviu.

Prin această cercetare voi evidenția modul în care sunt percepute persoanele de sex feminin și masculin prin mesajele pe care le transmit acestea prin intermediul limbajului nonverbal precum mișcări, gesturi, atitudine, comportament și vestimentație în cadrul unui interviu de angajare.

3.2.2 Obiectivele și ipotezele cercetării

“Definirea clară și exactă a obiectivelor unei cercetări devine mai importantă atunci când fenomenele cercetate se referă la comportamentul uman. Definirea trebuie să fie de asemenea natură încât să nu permită interpretări ambigue, avându-se în vedere că de rezolvarea acestei probleme depinde desfășurarea corectă a întregii cercetări”.

“Ipoteza se sprijină pe fapte și fenomene constatate și reflectă ordinea necesară, nemijlocit observată și trebuie să se refere la ceva foarte plauzibil, tinzând spre certitudine”.

Obiectivele cercetării

Acestea sunt pentru a identifica:,

– importanța vestimentației și a comunicării nonverbale în cadrul unui interviu de angajare;

– percepția angajatorilor despre identitatea vizuală la un interviu;

– percepția studenților despre identitatea vizuală la interviu;

– politica societății în materie de vestimentație;

Ipotezele cercetării

Ipotezele pe care se conduce cercetarea sunt:

-Intervievatorii au o percepție despre cum ar trebui să se prezinte un candidat în materie de vestimentație și limbaj al trupului.

-Studenții cunosc regulile generale de vestimentație în domeniul afacerilor.

-Politica societății în materie de vestimentație este bine stabilită.

-Studenții cunosc importanța deosebită pe care o au vestimentația și limbajul trupului la un interviu.

3.3 Metode de cercetare

3.3.1 Metode calitative

Ca instrument de culegere a datelor, interviul este „o metodă indirectă, în care nu avem acces la fenomenul studiat și încercăm să obținem datele necesare întrebând persoanele care au anumite cunoștințe despre fenomenul care ne interesează – numiți intervievați.”

Interviurile cercetării conțin 6 întrebări. Acestea au fost aplicate unui număr de 5 angajați a două firme din orașul Iași, 2 dintre aceștia fiind analiști resurse umane, 2 specialiști resurse umane și un inspector resurse umane. Aceștia au completat fiecare un interviu, cu rolul de a evidenția importanța vestimentației și a limbajului trupului la un interviu de angajare.

3.3.1.1 Analiza și interpretarea datelor

Pentru a evidenția dacă ipotezele definite se validează sau nu, am analizat răspunsurile fiecărei întrebări, iar la sfârșit am concluzionat.

Q1. Cât de importantă este vestimentația la un interviu?

Vestimentația este un aspect important pentru persoanele intervievate. Aceștia susțin că indiferent de jobul la care aplică, candidații trebuie să acorde o atenție deosebită ținutei vestimentare . La prima vedere, apreciază un candidat care se prezintă la interviu cu o ținută decentă și curată, de preferat office. Îmbrăcămintea oferă indicii despre starea materială, dar, în același timp, are și multiple semnificații psihologice. Cu cât ținuta pe care o vom aborda este în corelație cu ținuta noastră zilnică pentru serviciu, cu atât ne vom simți mai confortabili, mai stăpâni pe sine, fără a fi stânjeniți.

Q2. Poate ca o ținută nepotrivită să influențeze negativ rezultatul interviului?

Hainele pe care le poartă un candidat sunt oglinda personalității lui în fața angajatorilor. Dacă acesta adoptă o ținută inadecvată există riscul de a fi înțeșes greșit sau de a lăsa impresia unui mod de lucru dezordonat.O ținută neadecvată îi duce cu gândul uneori pe intervievatori că interlocutorul său nu cunoaște responsabilitățile și sarcinile locului de muncă la care a aplicat. O vestimentație aleasă corect sugerează respect față de intervievatori dar și față de companie.

Q3. Cât de important este limbajul trupului în timpul interviului și cum influențează acesta angajatorul?

Limbajul trupului este un element foarte important care poate influența atât negativ cât și pozitiv decizia angajatorului. Intervievatorul îsi poate forma o primă impresie despre caracterul candidatului începând cu strângerea de mână, până la reglarea volumului vocii. Acestea sugerează încrederea și siguranța pe care o are candidatul în propria persoană. Viteza exprimării este în strânsă corelație cu gradul de cunoaștere al subiectului abordat și, în egală măsură, depinde și de relația afectivă între părți. În cazul unui interviu de angajare este lesne de înțeles că de cele mai multe ori cele două persoane se cunosc pentru prima dată. De accea, este important să se păstreze un debit verbal normal, astfel este mai ușor să se filtreze informația oferită și înlăturarea detaliile care nu ar prezenta importanță. Poziția în timpul interviului este importantă. Cel mai bine ar fi ca postura candidatului să fie dreptă, cu spatele rezemat de spătarul scaunului și, cel mai important, să țină mâinile la vedere, pe masă și atunci când consideră necesar să se folosească de ele pentru a exprima mesajul transmis.

Încheierea interviului este un ultim indiciu depre candidați. O strângere fermă de mână, în timp ce privești în ochi recrutorul și îi mulțumești pentru timpul acordat,este suficient.

Q4. Angajatorul  are un o politică referitoare la vestimentație? Dacă da, care este aceasta?

Ambele companii impun angajaților o ținută office. Elementele legate de vestimentația permisă sunt prezente în cadrul regulamentului intern, unde se punctează succinct faptul că vestimentația trebuie să fie una adecvată postului ocupat.

Q5. În cadrul firmei ce articole de vestimentație nu sunt permise?

În orice companie nu sunt premise articole de vestimentație indecente. Printre aceste articole amintim:

-Pantalonii stretch, foarte mulați, cu talie joasă sau care permit ca zona din jurul șoldurilor să fie la vedere. 

-pantofi sport, sandale, șlapi

-rochii scurte, tranparente

-bluze tip maieu.

3.3.2. Metode cantitative

Ca instrument de culegere a datelor, chestionarul reprezintă “o succesiune logică de întrebări scrise sau imagini grafice în funcție de stimuli, în raportt de ipotezele cercetării, care prin administrare determină din partea celui anchetat un comportament verbal sau nonverbal ce urmează a fi înregistrat în scris”.

Chestionarul cercetării conține 13 întrebări. Acesta a fost aplicat unui număr de 30 de persoane, majoritatea studenți din orașul Iași. Aceștia au completat un chestionar referitor la vestimentația și limbajul trupului la un interviu de angajare.

Structura persoanelor respondente este prezentată în tabelul de mai jos:

Tabelul 3.1: Structura persoanelor respondente

3.3.2.1 Analiza și interpretarea datelor

Pentru a evidenția dacă ipotezele definite se validează sau nu, am analizat răspunsurile fiecărei întrebări, iar la sfârșit am concluzionat.

Q1. Care este primul lucru pe care îl observați când vedeți o persoană?

Analizând răspunsurile primei întrebări, prin care se cerea alegerea unui lucru ce iese în evidență prima dată la o persoană, se poate observa din figura 3.1 faptul că vestimentația ocupă un loc de frunte, 77 % din respondenți fiind de părere că acest lucru este cel mai important factor. Pe locul 2 sunt trăsăturile fizice, 20 % din respondenți sunt de această părere. Doar 3 % din persoanele chestionate spun că prima dată observă detaliile și accesoriile potrivite stilului vestimentar , acestea fiind clasate pe ultimul loc, și anume locul 3. De aici rezultă că respondenții consider vestimentația și trăsăturile fizice principalul lucru care se observă la o persoană.Aceștia nu dau importanță detaliilor și accesoriilor vestimentației care ar putea sugera detalii importante despre acea persoană.

Figura 3.1. Primul lucru observat la o persoană

Q2 Cum te pregătești pentru un interviu la un job?

Deoarece prima impresie contează în cele mai multe cazuri, pregătirea pentru interviu este foarte importantă. 67 % din persoanele chestionate se bazează de multe ori pe prima impresie adoptând un stil vestimentar clasic, impecabil și o atenție specială îngrijirii personale.Alte 23 % dintre persoane se documentează despre existența unui cod vestimentar al firmei unde candidează, ceea ce este în mod inconștient un plus în relația cu intervievatorii. Doar 10 % din respondenți se bazează pe spontaneitate și se comport ca de obicei.

Figura 3.2: Moduri de pregătire înainte de un interviu

Q3. Cât de importantă credeți că este vestimentația la un interviu pentru angajator?

Respondenții consider că vestimentația are un rol important pentru angajator.Pentru 13 persoane este foarte important cum se imbracă la un interviu pentru a avea succes, deci în mintea acestora vestimentația este în strânsă legătură cu personalitatea și experiența. 2 persoane consideră că imbrăcămintea nu aduce nici un plus dar nici un minus în ochii angajatorilor . Doar o persoană din 30 crede că vestimentația nu are nici cea mai mică importanță pentru angajator.

Figura 3.3: Importanța vestimentației pentru angajator

Q4. Credeți că o ținută nepotrivită influențează negativ rezutatul interviului?

După cum se observă din figura 3.4, 97 % din persoanele chestionate consideră că o ținută nepotrivită poate influența negativ rezultatul interviului. Prin ținută noi oferim și cerem respect față de interlocutor, ceea ce înseamnă că dacă o vestimentație este considerată drept nepotrivită aceasta poate influența negativ deoarece persoana care ne intervievează nu consideră că i s-a oferit respect pentru a-l împărtăși.

Figura 3.4: Influența negativă a ținutei

Q5. Ce importanță acorzi ținutei pentru interviu, pe o scală de la 1 la 5?

14 persoane acordă o importanță deosebită în alegerea ținutei pentru interviu, considerând că aceasta este importantă pentru bunul mers al interviului dar și pentru o încredere mai mare în sine. Un respondent este neutru ,iar unul nu acordă nici o importanță vestimentației, cel mai probabil aceștia se bazează pe studiile, experiența și calitățile personale.

Figura 3.5. Importanța ținutei pentru respondenți

Q6. Cât de important este limbajul trupului în timpul interviului?

15 persoane dintre cei chestionați consideră că limbajul corpului este important deoarece prin acesta candidații care participă la interviu pot oferi informații despre starea lor sufletească și pot transmite această stare și interlocutorului. 3 persoane sunt neutre considerând că limbajul corpului nu aduce un plus sau un minus persoanei care îl folosește. Considerând că limbajul trupului este important, 5 persoane cred că acesta este irelevant în timpul interviului sau în relația cu intervievatorul.

Figura 3.6 Importanța limbajului trupului la interviu

Q7. Credeți că influențează limbajul nonverbal angajatorul?

Limbajul nonverbal este foarte important pentru un angajator deoarece cu ajutorul acestuia își poate da seama de anumite stări sau chiar să contureze caracterul candidatului. Pentru 97% dintre persoanele respondente comunicarea nonverbală este important, considerând că acesta poate influența negativ sau pozitiv angajatorul. La polul opus 3 % din persoanele chestionate cred că limbajul corpului nu are nici cea mai mică influență pentru angajator.

Figura 3.7: Influența limbajului corporal pentru angajator

Q8. Codul vestimentar este util într-o firmă?

Codul vestimentar într-o întreprindere este de multe ori perceput ca o regulă de bază care exprimă conformism. După cum putem urmări în figura 3.8, 90% din persoane consideră codul vestimentar util într-o firmă deoarece pentru aceștia este mai ușor să respecte regulile care spun exact cu ce ai voie să vii la muncă îmbrăcat decât să trebuiască să alegi tu cu ce ținută să te prezinți la serviciu. La polul opus, 10 % nu consideră codul vestimentar util, ei preferând să vină îmbrăcați la muncă cu orice, fără a se supune unei reguli stricte de vestimentație

Figura 3.8: Utilitatea codului vestimentar

Q9. Pe o scală de la 1 la 5 cât de util este codul vestimentar într-o firmă?

Cele mai multe persoane consideră că codul vestimentar este util într-o firmă. Angajații care se conformează codului vestimentar pot demonstra că sunt persoane cărora le plac regulile și nu au nici un inconvenient să le respecte. Din persoanele chestionate 4 au răspuns că acest cod vestimentar nu are nici o importanță în companie, iar 6 persoane cred că este inutil un cod vestimentar la o companie deoarece și fără acesta angajații pot fi productivi și firma să aibe de câștigat.

Figura 3.9: Scala utilității codului vestimentar

Q10. Ce factor îmbunătățește codul vestimentar în cadrul firmei?

În multe companii codul vestimentar îmbunătățește anumiți factori deoarece angajații nu mai sunt discriminați și se pot concentra pe ceea ce au de făcut. Persoanele chestionate au clasat pe primul loc cu 73 % , performanța angajaților. Aceasta este urmată de ambianță care este îmbunătățită deoarece o dată cu existența unei „uniforme” angajații se vor simți mai bine la muncă și astfel va fi promovată în cadrul firmei egalitatea. Pe ultimul loc este imaginea firmei. Aceasta este îmbunătățită prin codul vestimentar mai ales de angajații care lucrează cu clienții.

Figura 3.10: Factori îmbunătățiți de codul vestimentar

Concluzii

Corpul unei persoane comunică, uneori mai mult decât o fac cuvintele. Unele gesturi sunt învățate, iar altele înnăscute. De exemplu atunci când o persoană este fericită zâmbește, iar când este supărată are o figură tristă.

De-a lungul timpului limbajul trupului și vestimentația au devenit din ce în ce mai importante în toate aspectele vieții umane, de la viața de zi cu zi, de la a fi acceptat într-un grup, precum și în cadrul unui loc de muncă. Persoanele comunică prin limbajul trupului și înfățișare, voluntar sau involuntar, mesaje despre sine. Acestea pot varia în funcție de societatea în care trăiește sau din care provine o persoană, și pot fi atât mesaje corect interpretate cât și mesaje eronate, transmise cu scopul inducerii în eroare sau manipulării celor din jur, ori mesaje greșit interpretate.

În cadrul societăților analizate, vestimentația și limbajul trupului sunt foarte importante la un interviu deoarece ținuta candidaților trebuie să sugereze profesionalism și să inspire încredere.

Astăzi, se preferă ideea că este mai important să ne simțim bine în pielea noastră dar și în hainele noastre. Îmbrăcămintea sugerează personalitatea dar și stilul personal. Vestimentația trebuie să fie comodă și să placă purtătorului, astfel încât acesta să se poată concentra interviului.

Deși nu toți candidații consideră vestimentația ca fiind cel mai important factor pentru a lăsa o primă impresie bună, aceștia sunt conștienți că identitatea vizuală imediată, adică îmbrăcămintea și limbajul trupului, determină prima impresie.

Intervievatorii preferă un candidat care adoptă un stil vestimentar business-casual, promovând imaginea unui om relaxat, plasat undeva la mijlocul distanței dintre îmbrăcămintea formală și cea casual. Această ținută este ideală pentru un interviu doarece candidatul se poate relaxa și se simte confortabil și va fi stăpân pe sine.

Hainele pe care le poartă un candidat sunt oglinda personalității lui. În cazul în care acesta va adopta o ținută nepotrivită va putea fi prost înțeles de către angajator. O ținută neadecvată poate să îi facă pe intevievatori să creadă că interlocutorul său nu știe la ce post a aplicat. O ținută aleasă corect exprimă respect față de angajator dar și față de propria persoană. Dacă intervievatorului nu i se acordă respectul cuvenit , nici acesta nu va oferi.

Un alt element important la un interviu este limbajul trupului. Acesta este o formă de comunicare non-verbală mentală și fizică a omului, constând din poziția corpului, gesturi, expresia facială și mișcarea ochilor. Trimiterea și interpretarea acestor semnale se face aproape în întregime în subconștient.

Acesta poate influența atât pozitiv cît și negativ decizia angajatorului. Candidatul trebuie să aibe o strângere de mână fermă, să păstreze contactul vizual și să își regleze volumul vocii pentru a face o pimă impresie pozitivă.

Limbajul trupului transmite multe infomații, de la emotivitate la agitație sau nesiguranță. O poziție, un gest sau o privire pot exprima anumite stari ale candidatului. Un exemplu ar fi lipsa contactului vizual cu interlocutorul care poate influența decizia angajatorului dacă postul presupune comunicare, relații cu publicul sau interacțiune cu clienții.

Ambele companii analizate impun angajaților o ținută office. Elementele legate de vestimentația permisă sunt prezente în cadrul regulamentului intern, unde se punctează succinct faptul că vestimentația trebuie să fie una adecvată postului ocupat.

Codul vestimentar într-o întreprindere este de multe ori perceput ca o regulă de bază care exprimă conformism. Persoanele consideră codul vestimentar util într-o firmă deoarece pentru aceștia este mai ușor să respecte regulile care spun exact cu ce ai voie să vii la muncă îmbrăcat decât să trebuiască să alegi tu cu ce ținută să te prezinți la serviciu.

Pesoanele chestionate nu se simt deranjate de codul vestimentar , permițându-le adoptarea unei ținute business-casual. De asemenea, regulile privind vestimentația se bazează pe bun-simț, respect reciproc și evitarea comportamentelor deranjante sau indecente.

În multe companii codul vestimentar îmbunătățește anumiți factori deoarece angajații nu mai sunt discriminați și se pot concentra pe ceea ce au de făcut. Performanța angajaților și ambianța sunt îmbunătățite de codul vestimentar deoarece o dată cu existența unei „uniforme” angajații se vor simți mai bine la muncă și astfel va fi promovată în cadrul firmei egalitatea. Imaginea firmei este îmbunătățită mai ales de angajații care lucrează cu clienții.

În domeniul afacerilor vestimentația a devenit o metodă de comunicare cu clienții, concurența, partenerii, iar limbajul trupului devine incet o parte a instruirii în afaceri. Necesitatea implementării unui cod vestimentar în domeniul afacerilor a dus la stereotipizarea anumitor tipuri de îmbrăcăminte precum și la mesajele pe care acestea le pot transmite. Vestimentația angajaților unei companii are un rol major în promovarea sau păstrarea imaginii acesteia.

Limbajul corpului influențează impactul comunicării prin expresiile feței, mișcările corpului, amplitudinea gesturilor, vestimentația și aspectul general. Acest impact al aspectului exterior, al vestimentației, este un element deosebit de important în afaceri, deoarece înfățișarea persoanelor care fac parte din organizații comunică indirect mesaje despre acestea și reprezintă deseori, în relațiile cu alte organizații, chiar imaginea acesteia. Astfel spus, pe baza a ce vedem tragem concluzii despre ceea ce nu se vede. Pe baza informației pe care îmbrăcămintea o oferă, oamenii trag concluzii în legătură cu statutul social al persoanelor, caracterul lor, sau chiar competența acestora.

Interviurile de angajare, primele contacte cu colegii și șefii într-o nouă companie, constituie situații sociale în care efectul primei impresii poate avea o mare importanță asupra modului în care un angajat va fi tratat și apreciat.

În afaceri, pentru a te îmbrăca potrivit situației trebuie să știi cum se așteaptă angajatorul potențial să fii îmbrăcat pentru a te înfățișa credibil, plăcut, autoritar, plin de cunoștințe și de succes. Tot timpul opinia angajatorului potențial este importantă în domeniul afacerilor, așa că este preferabil să ne îmbrăcăm așa cum am vrea să fim percepuți.

Ca o concluzie generală, limbajul trupului și vestimentația au devenit simboluri importante în societatea noastră, simboluri ce au diverse funcții precum facilitarea cunoașterii celor din jur, exprimarea mesajelor despre purtător și despre imaginea organizației pe care acesta o reprezintă, iar în final poate determina succesul unei afaceri.

Bibliografie

Străină tradusă în limba română

Allan Pease, Limbajul trupului – cum pot fi citite gândurile altora din gesturile lor, Editura Polimark, 2002

Allan Pease, Întrebările sunt, de fapt, răspunsuri, Editura Curtea Veche, 2007

Allan & Barbara Pease, Abilități de comunicare, Editura Curtea Veche, 2007

Allan & Barbara Pease, Limbajul trupului în mediul de afaceri, Editura Curtea Veche, 2011

Peter Collett, Cartea Gesturilor, Editura Trei, 2011

Sharon Sayler, Limbajul corpului tău, Editura Curtea Veche, 2012

Românească

Duduciuc Alina, Vestimentația și valorile sociale, în Septimiu Chelcea (coord.). Comunicarea nonverbală în spațiul public , Editura Titronic, București, 2004

Prutianu Ștefan, Antrenamentul abilitatilor de comunicare – limbaje ascunse, Editura Polirom, 2005

Prutianu Ștefan, Tratat de comunicare și negociere în afaceri, Editura Polirom, București, 2008

Prutianu Ștefan, Jijie Tudor, Anastasiei Bogdan, Cercetarea de marketing , Editura Polirom, Iași , 2002

Electronică

http://mybusiness.md/ro/categories/item/16-zhenshhiny-predprinimateli-dvizhushhaya-sila-preobrazovaniya

http://lenusa.ning.com/group/beautystyletotuldesprefrumusete/forum/topics/vestimenta-ia-ca-indicator-al-statutului

social?commentId=5683238%3AComment%3A305760&groupId=5683238%3AGroup%3A284

http://www.opinia1.ro/vestimentatia-ca-indicator-al-statutului-social/

http://lenusa.ning.com/group/beautystyletotuldesprefrumusete

http://www.conexgrup.ro/

http://www.farmexpert.ro/despre-noi/23-ro-site/despre-noi/9-grup