Identitatea In Turismul Mehedintean – Studiu DE Caz Clisura Dunarii

Economie

Identitatea In Turismul Mehedintean – Studiu DE Caz Clisura Dunarii

Byadmin ianuarie 1, 2024

IDENTITATEA ÎN TURISMUL MEHEDINȚEAN – STUDIU DE CAZ CLISURA DUNĂRII

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1

TURISMUL DURABIL

Noțiuni generale despre turismul durabil

Turism+Dezvoltare durabilă=Turism durabil

Factori cheie în menținerea turismului durabil în timp de criză economic

CAPITOLUL 2

STUDIU DE CAZ: IDENTITATEA TURISTICĂ- CLISURA DUNĂRII ÎN TURISMUL MEHEDINȚEAN

2.1.Identitatea turistică a Clisurii Dunării în Regiunea Sud-Vest Oltenia

2.2.Clisura Dunării-zonă a turismului rural

2.3. Clisura Dunării -identitate în turismul mehedințean

2. 3.1.Clisura Dunării-un brand turistic european

2.4.Propuneri de brand identitare pentru Clisura Dunării

2.5. Produsul turistic Clisura Dunării

2.6. Promovarea turismului în zonele rurale:Clisura Dunării

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Microdestinația turistică,Clisura Dunării este una dintre cele mai spectaculoase zone de pe cursul Dunării, fiind o regiune deosebit de pitorească în sudul Banatului.
Această zonă este de o frumusețe aparte, oferind o gamă extrem de variată turistului dornic de a vedea cât mai multe. Aici se pot face aproape toate formele de turism,inclusiv drumeții, turism piscicol dar nu este uitat nici trecătorul amator de turism cultural.
Sunt însă aspecte, ca de exemplu, faptul că aceasta este o zonă relativ izolată, lucru ce atrage atât avantaje cât și dezavantaje după sine.

Avantajele constă în faptul că astfel se pot păstra frumusețea și varietatea locului și se pot prezerva tradițiile culturale și locale ale localităților din această zonă.

Dezavantajele sunt atrase de lipsa unui brand propriu inedit ca și Clisura Dunării,slaba infrastructură din zonă care nu permite acesteia o valorificare proprie a potențialului acestei regiuni.
Zona atrage prin varietatea tipurilor de turism: drumeții, ecoturism, turism cultural(monumente istorice, muzee, mănăstiri), turism științific(exemplare de specii rare de plante și animale, de interes științific)
Am ales această temă, căci consider că această regiune de o frumusețe rară ar trebui să fie mult mai cunoscută turiștilor atât pentru lucrurile frumoase pe care le posedă dar și pentru faptul că aceasta este o sursă importantă de bani pentru această regiune. Așadar consider că ar fi necesară înmulțirea acțiunilor de promovare a acestor locuri.

Capitopul 1. Turismul durabil

Noțiuni generale despre turismul durabil

Atunci când facem referire la termenul de turism, prima semnificație pe care i-o atribuim termenului este aceea de călătorie.

Astfel, pentru a intelege mai bine termenul de turism durabil, este necesar să cunoaștem mai întâi termenii de turism și turist, locul de proveniență al acestora, cât și semnificațiile atribuite.

Apărut în Anglia, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, termenul de ”turism” provine din englezescul ”tour” care înseamnă călătorie, sau ” to tour ”, ” to make a tour”, care semnifică a călători, a face o călătorie.

În spațiul european, termenul de ”turism” provine din franțuzescul ”tour” fiind mai vechi decât termenul englezesc. Acesta la rândul său este derivat din grecescul ”tournos”, luând în considerare și cele două semnificații latine ”tornare” care semnifică a se întoarce și ” tornus” cu semnificația de mișcare circulară care nu presupune schimbarea de rezidență.

Pornind de la cuvantul de baza ” tour”, au luat naștere o serie de termeni folosiți în multe părți ale Europei: în Italia- tourismo, la englezi- tourism, în Germanie este folosit termenul- tourismus, în Franța- tourisme, iar în România turism.

Alte noțiuni atribuite termenului de turism sunt acelea de recreere și timp liber. Semnificața expresiei de ”timp liber” este asociată cu latinescul ”licere” sau franțuzescul ”loisir”.

Termenul de recreere, provine din latinescul ”recreare” care semnifică ”refacerea sau reînprospătarea forței și spiritului de muncă” ( Dicționarul Enciclopedic, 1978), a uneia sau a unui grup de persoane din cadrul unei societăți.

De la simpla călătorie, ”turismul a devenit, totodată, o activitate economică de mare amploare și un aspect bine conturat și influent al vieții sociale. Aceeași vocabulă acoperă azi nu numai o migrațiune permanentă și uriașă de persoane, ci și o infinitate de operațiuni comerciale, tehnice și intelectuale” ( Dicționarul turistic internațional, București, 1980, pp. 15-16).

Turismul este cea mai cuprinzătoare noțiune poziționată la intersecția mai multor discipline, demonstrând că turismul în esență semnifică, călătoriile oamenilor în afara reședinței obișnuite.

Diferența dintre turism și călătorie este dată în definiția realizată de către Dicționarul Turistic Internațional (1980) : ” Turismul se distinge de călătorie prin aceea că implică pentru persoana în cauză, pe de o parte, alegerea deliberată a țintei, iar pe de alta, preocuparea exclusivă pentru satisfacerea plăcerii sale”, mai nou (2010), turismul este privit și ca un act de cultură, cunoaștere.

Pentru ca turismul să funcționeze, atât în România cât și în celelalte tări, este nevoie de o serie de factori (Fig.1.1.) necesari dezvoltării turismului.

Fig.1.1. Factori favorabili în dezvoltarea turismului. Sursa: Prelucrat dupa Geografia Turismului, Ed. Pearson Education, p.15, Franța, 2003.

Turistul

Noțiunea de turist presupune deplasarea obligatorie spre locul de destinație turistică, care antrenează chiar fenomenul de migrație temporară.

Primul document legat de noțiunea de turist este cel legat de Thomas Cook, primul turist care și-a programat un voiaj organizat, preocupându-se de achiziționarea unui pachet de servicii turisice: cazare, alimentație, transport etc.

Conform Organizației Mondiale a Turismului (OMT), turismul este definit ca: ”activitatea unei persoane care călătorește în afara mediului ei obișnuit, pentru o perioadă specifică de timp, și al cărui scop principal este cel de a vizita, ci, nu cel de a fi remunerat în zona turistică X”.

De-a lungul timpului, termenul de turist a suferit numeroase modificări, apărând altele noi, ca cea de pseudoturist- turiști ocazionali care călătoresc pentru studii, sportiv, artistic etc., care își folosesc timpul liber alocat șederii în locația respectivă și unor acte de vizitare sau de cultură turistică.

Criteriul care diferențiază diversele noțiuni din câmpul turistic este ”criteriul cazării peste noapte”, acesta fiind adoptat de către Organizația Mondială a Turismului în 1968. Acesta stă la baza diferențierii vizitatorilor în ”turiști” și ”excursioniști”.

Turist= vizitator de cel puțin 24 h, care înnoptează obligatoriu.

Excursionist= vizitator de mai puțin de 24 h, nefiind obligatorie cazarea peste noapte.

Trecând peste aceste fenomene, turistul actual capătă o multiplicare tipologică odată cu evoluția societății umane și diversificarea pieței turistice în care turistul se manifestă.

Alți termeni atribuiți termenului de turist sunt: turist nou, turist virtual, turist spațial și turist aerian.

Astfel, în practica turistică există numeroase diferențe, de la o țară la alta, privind noțiunea de turism-turist, aceste diferențe fiind provenite și din adaptarea fiecărei noțiuni la specificul țării.

După cum știm, în ultima perioadă, turismul suferă numeroase modificări pentru a atinge unele standarde dorite. Astfel, orice tip de dezvoltare turistică dă naștere la anumite schimbări in unele zone, regiuni ale lumii.

Modificările ce au loc în turism trebuie să nu depășească anumite limite astfel încât scopul durabilității să fie pe un termen cât mai lung. Pentru realizarea unui turism durabil trebuie făcută o planificare atentă, printr-un sector turistic bine dezvoltat și condus corespunzător pe baza unor anumite principii.

Turismul durabil reprezintă acea forma de turism care ne permite păstrarea și gestionarea resurselor pe un termen lung, astfel încât nevoile sociale și economice să poată fi satisfăcute, menținându-se originalitatea culturii, funcțiile și caracteristicile esențiale.

Turismului durabil i-au fost atribuite o serie de sinonime cum ar fi: turism responsabil, turism ecologic, turism verde, turism bland, ecoturismul, turismul ecologic.

Trasăturile specifice turismului durabil sunt:

Turismul durabil poate fi privit ca o oportunitate de aprecieri pe termen lung care respectă atât legile pieței cât și ale dezvoltării durabile.

Turismul durabil este și o versiune durabilă a turismului în arii protejate.

Influențează în mod pozitiv mediul natural și mediu social în care se desfășoară.

Conform Organizației Mondiale a Turismului, turismul durabil dezvoltă ideea satisfacerii necesităților turiștilor actuali și a industriei turistice actuale, în așa fel încât să fie create oportunități și pentru viitor.

Turismul durabil ia în considerare mai întâi nevoile turistului și pune accent pe diferitele tehnici de marketing pentru extinderea acelei destinații turistice.

Turismul durabil nu trebuie văzut doar ca pe un produs turistic ce se poate vinde turiștilor, ci, acesta este un mod de a planifica, de a crea și de a gestiona activitățile turistice pe un termen cât mai lung, cât și schimbarea stilului de gestionare în comportament, în mentalitate și obiceiuri.

Principiile turismului durabil:

Mediul are o valoare mult mai cuprinzătoare decât aceea de ”materie primă” și resursă pentru turism.

Supraviețuirea pe termen lung a mediului nu trebuie prejudiciată de interese pe termen scurt.

Turismul trebuie vazut ca o activitate pozitivă din care să beneficieze turiștii, populația locală cât si mediul.

Turismul nu trebuie să afecteze resursele sau să aibă impact negativ în mediu.

Dezvoltarea activităților turistice trebuie să respecte capacitatea, natura și locația turistică.

Trebuie căutat un echilibru între nevoile turiștilor, cel al destințiilor turistice și al populației locale.

Relația dintre turism și mediu trebuie condusă astfel încât mediul să se mențină pe termen lung (durabil).

Pentru dezvoltarea turismului durabil, a fost nevoie de crearea unor faze startegice, obligatoriu adaptate în funcție de specificul destinației turistice:

Stabilirea obiectivelor de dezvoltare (ex: creșterea numarului de turiști).

Studii + analiza spațiului.

Determinarea priorităților, aceasta realizându-se în funcție de potențial, cu ajutorul analizei SWOT.

Formularea concretă a strategiei.

Implementarea proiectelor și a politicilor de dezvoltare.

Monitorizarea turismului durabil.

Astfel, scopul realizării unui turism durabil trebuie să fie subordonat planurilor naționale și regionale de dezvoltare economică și socială. Scopurile pentru realizarea unui turism durabil pot fi de natură economică: diversificarea activităților, creșterea veniturilor, controlul dezvoltării turistice; socială: ameliorarea sărăciei, crearea unor noi locuri de muncă, protecția patrimoniului socio-cultural; ecologică: utilizarea și conservarea durabilă a biodiversității.

Turism+dezvoltare durabila= Turism durabil

Turismul durbil este înscris într-o sferă tot mai largă a noțiunii de dezvoltare durabilă, aceasta fiind inclusă la rândul ei în sfera de noțiune a durabilității.

Prin urmare, nu putem vorbi despre evoluția conceptului de turism durabil, fără să facem referire la noțiunea de dezvoltare durabilă, aceasta influențând sfera tuturor ramurilor economice.

Pentru prima dată s-a vorbit despre dezvoltarea durabilă la mijlocul secolului XIX, când s-a pus problema despre protecția și conservarea mediului înconjurător.

Au urmat o serie de manifestări științifice (1972, 1979), culminând cu popularizarea termenului de dezvoltare durabilă și conștientizarea importanței sale. În anul 1987, în raportul Brutland, cu ocazia conferinței internaționale și a națiunilor unite, era prezentată o sinteză a comisiei mondiale pentru mediu și dezvoltare.

Dezvoltarea durabilă reprezintă un echilibru între economie, mediu și populație, adăugându-se recent și tehnologii nepoluante.

Astfel, ideea fundamentală care s-a desprins dupția conceptului de turism durabil, fără să facem referire la noțiunea de dezvoltare durabilă, aceasta influențând sfera tuturor ramurilor economice.

Pentru prima dată s-a vorbit despre dezvoltarea durabilă la mijlocul secolului XIX, când s-a pus problema despre protecția și conservarea mediului înconjurător.

Au urmat o serie de manifestări științifice (1972, 1979), culminând cu popularizarea termenului de dezvoltare durabilă și conștientizarea importanței sale. În anul 1987, în raportul Brutland, cu ocazia conferinței internaționale și a națiunilor unite, era prezentată o sinteză a comisiei mondiale pentru mediu și dezvoltare.

Dezvoltarea durabilă reprezintă un echilibru între economie, mediu și populație, adăugându-se recent și tehnologii nepoluante.

Astfel, ideea fundamentală care s-a desprins după anii 1990, este relația durabilă economie-mediu.

Elementele care au influențat dezvoltarea durabilă și mediul în ultimul secol sunt:

Defrișarea excesivă a pădurilor.

Creșterea alarmantă a populației Pământului.

Distrugerea startului de Ozon.

Efectul de seră.

Creșterea numărului de persoane care suferă de malnutriție.

În concluzie se observă predominanța aspectelor negative prezente în evoluția mediului înconjurător, care au impus necesitatea dezvoltării durabile.

Acest termen de dezvoltare durabilă, s-a impus total în anul 1992, cu ocazia samitului Pământului care a elaborat și primul plan de acțiune al dezvoltării durabile, numit Agenda 21, document bazat pe principiile dezvoltării durabile.

În anul 1996, o intervenție în acest sens a avut-o și Organizația Mondială a Turismului când a elaborat specific domeniului său Agenda 21 pentru călătorii și industrie turistică, document care stabilește și pașii esențiali pe care guvernele trebuie să le adopte în acest sens.

Această noțiune de dezvoltare durabilă apare de fapt în contextul socio-economic în ultimele decenii, când creșterea economică și semnalarea resurselor neregenerabile au dus la formarea unei noi relații om-mediu. Societatea își revizuiește atitudinea față de mediu înconjurător, fiind preocupată de conservarea și de dezvoltarea economică pe termen lung.

O dezvoltare durabilă presupune o evoluție de la dezvoltarea tehnică spre cea ecologică, care presupune un model ideal bazat pe 4 direcții:

Dimensiunea etică.

Respectul valorii naturii.

Calitatea.

Obiectivul dezvoltării durabile devenind calitatea vieții.

Organizația Mondială a Turisului propune un set de indicatori de bază pentru turismul la nivel local, încercând o adaptare a ”Agendei 21”.

Tabel.1.1. Indicatorii principali ai turismului durabil.

Prelucrat dupa World Tourism Organization UNWTO, 1995

Acesti indici sunt cel mai des utilizați în dezvoltarea durabilă a turismului de către autoritățile locale, organizațiile de turism și consiliile regionale pentru dezvoltarea seturilor de indicatori specifice studiilor de caz.

Fiecare teritoriu sau destinație turistică își dorește un model de dezvoltare durabilă, acesta putând conține modificări, dar neputând fi aplicat oricarui teritoriu. Astfel, din această relație Turism+dezvoltare durabilă= Turism durabil, observăm unele asemănări, diferențieri sau constrângeri care necesită o analiză mai detaliată. Fiecare destinație/teritoriu își are propria resursă, istorie, identitate care respectă particularitățile sociale și economice dupa care se poate dezvolta propria formă sau tip de turism. Astfel, în funcție de oportunitățile sau de amenințările fiecărui teritoriu sunt efectuate unele demersuri pentru o posibilă dezvoltare durabilă.

După efectuarea acestora trebuie elaborat un proiect de dezvoltare turistică durabilă a teritoriului respectiv, în care să participe câți mai mulți localnici ai acelui teritoriu. Pentru această dezvoltare durabilă este necesar să se respecte unele norme/măsuri, care trebuie luate în considerare și care să aducă doar beneficii dezvoltării teritoriale.

Prin urmare, din cele spuse anterior, am încercat să explicăm rolul și importanța demersului unei dezvoltări regionale în turism, sau cu alte cuvinte, pașii pentru o realizare, o dezvoltare și o bună orientare a dezvoltării durabile, prin respactarea istoriei, obiceiurilor și a tradițiilor către o perioada cât mai lungă de timp. Toți cei implicați în această dezvoltare durabilă a teritoriului, sunt obligați să creeze o ofertă turistică specifică, care să satisfacă nevoile tuturor celor care beneficiază de acea ofertă și să stabilească o strânsă legătură între om și mediu.

Ridicarea produsului turistic la standardele dorite de turiștii români sau turiștii străini, poate reprezenta un avantaj în formarea și promovarea unor acțiuni de educare și formare a unei mentalități adecvate, cât și la dezvoltarea respectivei destinații turistice.

Dezvoltarea durabilă ne îndrumă asupra impactului actelor noastre asupra mediului dar și către viitorul planetei noastre, ținând cont și de sistemul economic afectat. Această dezvoltare durabilă ne arată drumul către noi proiecte, noi deschideri asupra dezvoltării mediului, asupra percepției oamenilor despre ceea ce ne înconjoară, dar și despre păstrarea mediului în condiții cât mai bune.

Durabilitatea în turism depinde de trei aspecte: economic, socio-cultural și de mediu. Contribuția turismului în dezvoltarea durabilă se afă în curs de realizare a unui proces politic și social, demonstrându-ne importanța pe care o are turismul pe timp de criză economică, în dezvoltarea unei țări sau a unei regiuni turistice. Fiecare stat își are propriile politici de dezvoltare teritorială. Turismul caută să fie în continuare durabil dar și competitiv, iar această competitivitate, pe o perioadă mai lungă de timp ajunge să depindă de durabilitate.

Cănd spunem dezvoltare durabilă, ne gândim la impactul societății asupra mediului, aceste impacturi trebuind fi gestionate astfel încât să se obțină un echilibru și o armonie a durabilității pe un termen cat mai lung, turismul durabil neurmărind doar ocrotirea mediului în care trăim.

Dezvoltarea durabilă a turismului, cere din ce în ce tot mai multă implicare și participare a tuturor cunoscătorilor de cauză, dar și o susținere politică pentru implicarea în cât mai multe proiecte de dezvoltare teritorială. Este nevoie de mai multă atenție asupra calității,modernizării și promovării serviciilor turistice din partea specialiștilor.

Actorii-cheie în promovarea și valorificarea turismului, sunt reprezentați de turiști, populația locală și autoritățile responsabile cu gestionarea turismului și a sectorului privat.

Pentru asigurarea unui turism durabil este foarte important contactul dintre populația locală și turiști, aceștia arătând un interes mai mare făță de mediu, zonele turistice și natură. La fel de importantă este și investiția în îmbunătățirea infrastructurii tehnico-materială cât și dezvoltarea pachetelor turistice și responsabilitatea promovării în mod proporțional a mediului, a sectorului economic și a populației pe care turismul o oferă regiunii.

Unii specialiști cred că dezvoltarea durabilă este mult mai importantă decât turismul durabil, astfel aceștia pun accent mai mult pe dezvoltarea durabilă deoarece aceasta se referă la toate aspectele dezvoltării, pe când turismul durabil doar la unele componente ale turismului cum ar fi: transportul aerian la mare distanță care nu presupune o durabilitate foarte lungă în condițiile actuale ale tehnologiei.

Contribuția turismului în dezvoltarea durabilă se află într-un continuu proces de realizare, social și politic, tendințele globale și prioritățile schimbându-se pe zi ce trece.

Un rol important în dezvoltarea durabilă a turismului o au touroperatorii.

Touroperatorii sunt intermediari între prestatorii de servicii turistice și turiști. Ei pot influența dezvoltarea destinațiilor turistice cât și opțiunile acestora de petrecere a vacanțelor. În urma asumării acestui rol și îndeplinirea tuturor atribuțiilor, pot fi atinse obiectivele dezvoltării durabile cât și protejarea resurselor naturale și antropice. În destinațiile turistice atractive, care înregistrează fluxuri turistice însemnate, turismul poate avea efecte negative asupra mediului înconjurător, ducând la degradarea acestuia pe termen lung. Într-un singur pachet turistic, touroperatorii reunesc o serie de servicii turistice care sunt prestate de diferite companii, organizații sau agenții, aceștia nedeținănd mereu controlul asupra impactului social și ecologic al serviciilor turistice.

Touroperatorii trebuie să pună în funcțiune politici de dezvoltare durabilă în colaborare cu prestatorii de servicii care să asigure respectarea principiilor durabilității pentru toate pachetele turistice pe care le comercializează. Aceste politici trebuie să ia în considerare aspectele economice, sociale și ecologice pe tot parcursul dezvoltării pachetelor turistice.

Practicile durabile pot fi introduse în următoarele domenii: dezvoltarea și managementul produselor turistice, relațiile cu clienții și destinațiile turistice, managementul intern, integrarea principiilor dezvoltării durabile în selectarea furnizorilor de servicii turisice.

Implicarea touroperatotilor în fiecare dintre domeniile de mai sus depinde de destinațiile turistice pe care le promovează, tipurile de vacanțe oferite și marimea acestora. Pentru asigurarea pe termen lung a principiilor durabilității, acestea trebuie integrate în sistemul de management al firmei și supravegheate din timp.

Prin urmare, reducerea impactului negativ asupra turismului prin prisma activităților practice ale touroperatorilor sunt mai puțin fecvente, majoritatea responsabilităților practice fiind lăsate în seama autorităților locale.

Totuși, pentru touroperatorii care încearcă să introducă criteriile durabilității economice, sociale și ecologice în alegerea prestatorilor de servicii turistice, Organizația Inițiativa Touroperatorilor (TOI) ne prezintă componentele unei metodologii:

Selectarea furnizorilor în funție de respectarea principiilor dezvoltării durabile prin integrarea în sistemul de management al companiei al acestor politici, identificarea domeniilor care necesită îmbunătățirea și testarea furnizorilor de servicii turistice din punct de vedere al dezvoltării durabile și în cele din urmă prin crearea unui sistem de monitorizare și raportare a progresului pentru împărtășirea rezultatelor atât în cadrul firmei cât și în exterior.

Supravegherea prestatorilor de servicii în atingerea dezvoltării durabile prin aprecierea îmbunătățirilor aduse din punct de vedere economic, social și ecologic, aigurarea suportului tehnic și cunoașterea importanței pe care o are dezvoltarea durabilă.

Integrarea criteriilor dezvoltării durabile în contractele cu frunizorii de servicii turistice.

Așadar, touroperatorii trebuie să îndeplinească o serie de sarcini, aceștia pornind de la modul cum își manageriază și echipează birourile, pâna la cunoașterea și promovarea pachetelor turistice cât și modul în care își selectează furnizorii..De asemenea, principiile dezvoltării durabile trebuie integrate și în strategiile de marketing ale touroperatorilor, în relațiile cu clienții cât și în parteneriatele cu reprezentanții destinațiilor turistice.

În concluzie, turismul durabil ne permite dezvoltarea activităților recreative cât și a activităților turistice, ținând seama de principiile de bază ale dezvoltării durabile, dând dovadă de respect față de mediu, de cultură cât și față de oameni.

Din punct de vedere social, turismul durabil presupune vizarea obiceiurilor și a tradițiilor din zonele respective, preocupările localnicilor cât și aprecierea valorilor locale.

Din punct de vedere ecologic, turismul durabil presupune grijă, atenție și reponsabilitate față de mediul în care traim.

Din punct de vedere economic, turismul durabil presupune o bună planificare și administrare în scopul păstrării calității mediului, oferind turiștilor experiențe de neuitat în zonele receptoare.

Fig.1.2. Echilibrul obiectivelor dezvoltării durabile. Sursa: Prelucrat dupa M. Mazilu, Turism și dezvoltare durabilă, Ed.Universitaria, Craiova, 2011, p. 207.

Avantajele unui turism durabil sunt în număr cât mai mare, unele dintre aceste avantaje sunt cu privire la protejarea mediului înconjurător, și anume:

Activitățile turistice pot avea un impact pozitiv asupra mediului natural, cultural și uman;

Turismul durabil respectă principiile de protecție ale mediului, dovedind importanța resurselor naturale și culturale pentru creșterea economică și pentru bunăstarea societății.

Favorizează utilizarea rentabilă a terenurilor care au un randament agricol scăzut.

Turismul durabil susține crearea unor centre și spații de agrement care să aducă beneficii populației locale.

În concluzie, turismul durabil poate fi cel mai bine realizat, printr-o planificare atentă, prin conducerea și dezvoltarea corespunzătoare a sectorului turistic pe baza unor principii.

Factori cheie în menținerea turismului durabil în timp de criză economică

Pentru menținerea turismului durabil în timp de criză economică sunt necesari o serie de factori. Orice dezvoltare durabilă include modificări asupra mediului înconjurător și asupra obiectivelor turistice naturale și antropice.

Din cele mai vechi timpuri au loc numeroase transformări sociale, economice și politice, majoritatea țărilor europene confruntându-se cu o stagnare economică. Atât lumea cât și mediul se afla într-o continuă schimbare, dezvoltarea contină ducând la aparația unui puternic impact asupra mediului înconjurator. Este necesar ca turismul să coopereze cu celelalte industrii pentru a obține o dezvoltare durabilă.

Știm deja că sectorul turismului se află într-o continuă schimbare, de aceea el trebuie să rămână atât competitiv cât și durabil, pe termen lung această competitivitate depinzând de durabilitate.

Schimbarea climatică este unul dintre factorii cheie în reușita turismului durabil în timp de criză economică. Astfel, turismul trebuie să se adapteze la schimbarile climatice pentru a aduce cererilor turistice o serie de avantaje, dar și tipurile de turism practicate să fie cât mai diversificate. Turismul reprezintă principala componentă socială ce participă la progresul devoltării durabile.

Pentru dezvoltarea sectorului turistic, turismul durabil trebuie să fie realizat printr-o planificare atentă astfel încât schimbările zonale să fie menținute în limite acceptabile. Turismul aduce o serie de beneficii economice țărilor, destinațiilor turistice dar și țărilor emițătoare.

Dezvoltarea ecoturismului va aduce de asemenea o serie de avantaje sectoarelor economice cum sunt transportul, industria alimentară, comerțul, etc., acesta aflându-se într-o continuă creștere pe plan mondial.

Pentru ca turismul sa fie durabil este nevoie de implicarea:

Populației locale care trebuie să fie ospitalieră și să pună în valoare mediul din care fac parte.

Turișitilor care trebuie să fie responsabili față de mediu și să il mențină într-o stare cât mai bună.

ONG-urile și asociațiile prin aducerea de exemple de protecție a mediului și susținere a fenomenului turstic.

Componentele industriei turistice, pornind de la destinația turistică până la tipurile de turism.

Astfel, fiecare dintre acești actori implicați în dezvoltarea turismului trebuie să îndeplinească o serie de sarcini pentru menținerea, păstrarea și protejarea mediului înconjurator și să aducă, cât mai multe avantaje mediului din care fac parte.

Autoritățile locale, populația și turiștii reprezintă factorii cheie în menținerea unui turism durabil. Turiștii trebuie să aibă o relație cât mai strânsă cu populația locală astfel încât aceștia să dea dovadă de respect față de mediul înconjurător. Autoritățile locale care se ocupă cu gestionarea turismului trebuie să se ocupe foarte bine de promovarea și dezvoltarea produselor turistice astfel încât acestea să aducă beneficii economice asupra regiunii sau zonei înconjuratoare.

În concluzie, factorii cheie pentru dezvoltarea turismului durabil în timp de criză economică sunt:

Implicarea turoperatorilor care să diversifice cât mai mult ofertele turistice și să atragă câți mai mulți turiști.

Crearea unor cataloage, pliante și centre de informare turistică.

Promovarea prin publicitate prin intermediul internetului, a rețelelor de socializare și a propriilor site-uri.

Îmbunătățirea infrastructurii de transport, a unităților de cazare și alimentație.

Implicarea investițiilor străine în dezvoltarea turismului românesc

Dezvoltarea unor programe care să asigure dezvoltarea unor produse turistice.

Crearea unor noi trasee turstice, dezvoltarea și modernizarea celor deja existente.

Dezvoltarea și susținerea activităților agricole.

Prin urmare pentru dezvoltarea și menținerea turismului durabil este necesară atât implicarea populației, a turiștilor cât și a autorităților locale, îmbunătățirea tuturor serviciilor turistice a unităților de cazare, alimentație și a celor de agrement. Este nevoie de respectarea, crearea, menținerea și promovarea tuturor obiectivelor turistice iar adevaratele beneficii vor fi obținute într-un timp îndelungat.

Capitolul 2 Studiu de caz :IDENTITATEA TURISTICĂ- CLISURA DUNĂRII ÎN TURISMUL MEHEDINȚEAN

2.1.Identitatea turistică a Clisurii Dunării în Regiunea Sud-Vest Oltenia

Potențialul turistic al județului Mehedinți este format din grandiosul peisaj format de fluviul Dunărea și de defileul său, de diversitatea reliefului din zona muntoasă, numeroasele elemente faunistice și floristice dar și numeroasele sale obiective social-istorice și cultural. Principalele elemente turistice sunt:

Ruinele podului lui Traian și castrul Drobeta (pod construit în perioada dintre războaiele dacice purtate de împăratul Traian împotriva lui Decebal)

Statuia lui Decebal locul realizării sculpturii este în apropiere de orașul Orșova, în zona cataractelor de la Cazanele Mici pe malul stâng al Dunării.

Zona Porțile de Fier I, Clisura cu Cazanele Mari și Mici, Mănăstirea Sfânta Ana;

Ostrovul Șimian– insulă situată în aval de Drobeta Turnu Severin, unde a fost strămutată cetatea de pe fosta insulă Ada-Kaleh, aflată acum sub apele lacului de acumulare.

Fig.2.5. Obiective turistice din județul Mehedinți

Sursa: www.google.com

Infrastructura turistică

Tabelul 2.3. Capacitatea de cazare existentă (locuri) în

regiunea Sud-Vest Oltenia 2013

Sursa: Prelucrare date dupa Institutul Național de Statistică, INS, 2013

În urma analizării datelor prelucrate după Institutul Național de Statistică, observăm că în regiunea de dezvoltare Sud-Vest Oltenia capacitatea de cazare existentă este de 18 446 locuri, cea mai mare pondere a capacității de cazare existente fiind înregistrată în județul Vâlcea (11 158 locuri) acest județ fiind foarte bine dezvoltate atât din punct de vedere natural și antropic, existând numeroase stațiuni turistice balneare, iar județul cu cel mai mic număr al capacității de cazare este Oltul ( 874 locuri ), aceste fapt datorându-se lipsei resurselor naturale cât și a celor antropice.

Tabelul 2.4. Capacitatea de cazare în funcțiune ( locuri-zile) în

regiunea Sud-Vest Oltenia 2013

Sursa: Prelucrare date dupa Institutul Național de Statictică, INS, 2013

Datele din tabelul anterior ne relevă faptul că în județul Vâlcea capacitatea de cazare în funcțiune înregistrează cel mai mare numar (3 377 184 locuri-zile), locul doi fiind ocupat de județul Gorj (766 858 locuri-zile), pe ultimul loc fiind județul Olt (304 078 locuri-zile). Prin urmare, județul Vâlcea este județul în care atât capacitatea de cazare existentă cât și capacitatea de cazare în funcțiune întregistrează cele mai ridicate valori, la polul opus situându-se județul Olt unde valorile sunt mai scăzute sper deosebire de celelalte județe.

Circulația turistică

Analiza circulatției turistice în cadrul regiunii de dezvoltare Sud-Vest Oltenia în anii 2010 și 2013:

Fig.2.7. Numărul sosirilor turistice în regiunea de dezvoltare

Sud-Vest Oltenia (2010-2013). Sursa: date prelucrate dupa Institutul Național de Statistică, INS.

Fig.2.8. Numărul înnoptărilor turistice în regiunea de dezvoltare

Sud-Vest Oltenia (2010-2013). Sursa: date prelucrate dupa Institutul Național de Statistică, INS.

În urma analizei graficelor privind circulația turistică în Sud-Vestul Olteniei, județul cu numărul cel mai mare de sosiri și înnoptări este Vâlcea, ceea ce semnifică aproximativ 50% din totalul existent la nivelul regiunii. Atât în cadrul județelor componente, cât și a regiunii Sud-Vest Oltenia se obervă o creștere a circulației turistice în anul 2013 față de anul 2010, acest lucru putând fi datorat pachetelor turistice mai avantajoase, modernizării unitaților de cazare și alimentație, introducerea unor oferte în cadrul pachetelor turistice, existența elementelor etnografice și de artă populară, a rezervațiilor naturale etc.

Datorită poziției sale geografice, a reliefului variat, a monumentelor vechi și a tradițiilor culturale, potențialul turistic al Olteniei este foarte diversificat, fiind concentrat în 3 zone:

Clisura Dunării- Porțile de Fier,

Subcarpații Gorjului și Vâlcii, cu numeroase monumente naturale ( chei, peșteri, rezervații) și arhitectonice, izvoare termale și terapeutice (Olănești, Călimănești, Căciulata), saline terapeutice (Govora, Ocnele Mari),

Valea Oltului la Nord de Râmnicu Vâlcea.

2.2.Clisura Dunării-zonă a turismului rural

Turismul rural- valorifică resursele turistice locale, naturale, culturale cât și economice. În zonele rurale se pot practica o mulțime de activități, distracții, sporturi, iar modalitățile de cazare sunt numeroase, pensiunile agroturistice fiind cele mai reprezentative.

Fig.2.9. Schemă concept- Agroturism. Sursa: prelucrat după G. Erdeli, Amenajări turistice, Ed. Universitară, București, p. 244.

Agroturismul este o formă de turism rezultată atât din acțiunile turiștilor cât și din cele ale populației locale, din consecințele activităților trecute și prezente ale societății, situate într-un cadru benefic desfășurării acțiunilor turistice.

Prin urmare, într-un mediu natural, nepoluant, acțiunea umană este condiționată de existența unor structuri antropice și a infrastructurii socio-culturale adecvate.

2.3.Clisura Dunării -identitate în turismul mehedințean

Unul dintre multiplele obiective care sunt incluse în “Strategia 2020 a Uniunii Europene pentru regiunea Dunării” este “promovarea regiunii Dunării ca destinație turistică, pe baza unor concepții și principii comunitare durabile și cooperare culturală”(Reinhart, 2011.http://ec.europa.eu/regional_policy/cooperation/danube/index_en.htm).

În acest context, formele de turism “comune” ce pot fi dezvoltate pentru locațiile turistice din Clisura Dunării sunt, în opinia mea, turismul de croazieră, turismul științific, ecoturismul, turismul rural, fiecare dintre ele sub “umbrela” turismului cultural.

Elementele de identitate culturală pentru această formă de turism, analizată atât ca elemente comune (cu istorii comune), cât și ca elemente singulare constituie brandul prin:

identitatea alimentară (gastronomia locală, cu produse comune – exemple, mierea, cafeaua produsele din pește,etc., atât de diferită pentru etniile din această zonă);

identitatea habitatului tradițional, determinată de originea, evoluția și arhitectura așezărilor și de particularitățile etnice ale locuințelor situate de-a lungul Văii Dunării (exemplu, prezența prispei – pentru casa românească autohtonă, pentru cea bulgărească sau pentru cea de tip slav- ucrainian);

identitatea etniilor culturale.

Fiecare oraș, sat și loc de pe Dunăre are personalitatea și specificul său, determinate în principal, de etniile care le populează.

Elemente de identitate gastronomică locală din zona rurală mehedințeană sunt: peștele preparat în sortimente specifice zonei de la saramură la tort din pește ,rețete pentru prepararea clătitelor din aluat de cartofi, a verzei cu afumături, a colacilor „pemești”, etc.

Identitatea este aplicată atât în activități, ca resursă și instrument de marketing (extern și intern) pentru obținerea avantajului competitiv,cât și în cazul entităților (etnice sau geografice) în scopul întăririi încrederii, a respectului de sine sau pentru a atrage investiții sau turiști. (fig.1)

Elementele de atracție ale României în domeniul turismului rural sunt deosebite. Din timpuri îndepărtate s-a afirmat și se afirmă și astăzi o puternică tradiție și o cultură rurală multimilenară. Datinile populare, precum și întreaga bogăție a folclorului constituie elemente nelipsite în întreaga ambianță rurală.

Elementele de atractivitate sunt : frumusețea naturală a peisajelor (munți, lacuri, păduri etc.), istoria și personajele celebre, zonele comerciale, atracțiile culturale, recreere și divertisment,arenele sportive, evenimente și ocazii, clădiri, monumente și ansambluri sculpturale, oamenii și alte atracții. De fapt, această analiză (care în literatura de specialitate se numește „auditul atractivității”) stă la baza stabilirii obiectivului de marketing regional și a programului de acțiuni din cadrul programului de marketing pentru regiunea respectivă .

2. 3.1.Clisura Dunării-un brand turistic european:

Diverificatele elemente naturale deosebite: Rezervația de importanță europeană cu fosile de amoniți, belemniți, brachiopode și bivalve din Jurasicul mediu,atracțiile turistice: vestigii istorice medievale, neck-ul vulcanic Trescovăț, Cioaca Borii, rezervatia paleontologica Svinita, mori de apa,Centre de vizitare, puncte de informare: Orsova si Berzasca, precum si Punctul de Informare și inchiriere echipament turistic Dubova.Evenimentele turistice din comună:Festivalul Satelor Dunărene,Festivalul Sportului;Festivalul Muzical al Minorităților ;Festivalul Smochinelor(ajuns în 2014 la a XIV –a ediție) ,sunt repere de atractivitata turistică în arealul clisurean.

In 2008, Clisura Dunarii a primit titlul de Destinație europeană de excelență,datorită eforturilor depuse de echipa coordonată de D-na Prof.univ.dr.Mirela Mazilu,președinta Asociației de Promovare a Turismului Mehedinți.în urma căștigării unei competiții europene sub egida Comisiei europene,ocupînd locul trei la nivelul României,devansând zone de tradiție în turism ale României,cum ar fi litoralul sau zona Brașov.

In concordanță cu recenta Strategia a Dunării, autoritățile și mediul de afaceri au hotărât să transforme Clisura intr-un brand turistic al județului Mehedinți. Potențialul turistic al Dunării a inceput să fie valorificat din 2007, cand Romania a luat fata Bulgariei si Serbiei in ceea ce priveste croazierele turistice pe fluviu.

România acordă o atenție deosebită oportunităților în ceea ce privește strategia Uniunii Europene pentru Dunăre, mai ales că, împreună cu Bulgaria, suntem coordonatori ai axei 3 în ceea ce privește turismul cultural. Ori,ceea ce trebuie să mai dezvoltăm și în anul viitor este crearea unui brand comun privind Dunărea și turismul pe Dunăre. Putem să ne gândim și la crearea unor produse comune în ceea ce privește atât Dunărea, cât și regiunile apropiate, produse pe care le putem oferi unor țări terțe.Imperativitatea implicării în Strategia Dunării,nu numai privind fondurile obținute ci mai ales vizibilitatea obținută ulterior,la nivelul județului Mehedinți a fost creat un Centru Zonal de Competitivitate și Training privind Strategia Dunării-SUERD,sub conducerea doamnei Mirela Mazilu,fiind nominalizată cu titlul de Ambasador Special al Regiunii Dunării,datorită rezultatelor remarcabile privind promovarea turistică a zonei Mehedinți,îndeosebi a Clisurii Dunării.

Zona Clisurii Dunării este confruntată cu un declin economic fără precedent, reducerea activității exploatărilor miniere și a șantierului naval din Orșova face ca turismul în zonă, îndeobște turismul de croazieră să fie una din puținele soluții de ameliorare a situației.

Având în vedere criza economică la nivel național, bugetul de stat este o speranță deșartă pentru rezolvarea situației, fiind necesară implicarea societății civile pentru atragerea de investiții în zonă.

Cum orice investitor urmărește avantaje, acestea nu pot veni decât din partea unor facilități legislative și administrative menite să ducă în final la relansarea zonei.

Insuficient valorificat până în prezent, potențialul turistic al acestei macrodestinații turistice are ca punct de plecare, pe de o parte cele 53 de porturi importante cu valoarea lor istorică, dar și economică, cât și cele 17 etnii relativ compacte (germani, sârbi, slovaci, sloveni, maghiari, cehi, ruși, evrei, turci, croați, armeni, țigani, bosniaci, polonezi, români, bulgari și ucrainieni) bine reprezentate prin așezări – cu modele arhitecturale, peisaje rurale si tradiții culturale.

Aceste elemente, ce pot fi reunite sub umbrela marketingului – marketingul turismului cultural, trebuie neapărat încadrate într-o strategie a întregii Văi a Dunării, pornind de la reprezentările simbolice culturale la nivelul mentalului cercetat, la nivel individual și apoi colectiv.

2.4.Propuneri de brand identitare pentru Clisura Dunării

Pentru a defini concret termenul de brand,cu utilitate în domeniul turismului,trebuie menționate lucrări științifice ,fie din literatura de specialitate română,fie străină,care îmbină simboluri,cuvinte cheie,imagini,câtmai concludente care definesc identitatea destinației turistice ,supuse analizei în căutarea unui brand durabil,care să o reprezinte unanim.

„În prezent, destinațiile turistice sunt tot mai determinate să-și construiască o identitate unică și competitivă în mintea consumatorului. În ciuda faptului că brandului destinației i s-a acordat o atenție sporită, în practică există o inconsecvență, uneori chiar o lipsă inexplicabilă a cercetărilor academice empirice, în unele țări (fără însă „o tradiție în turism”) construindu-se, în scurt timp, branduri turistice artificiale, fără substanță și fără o argumentație bazată pe imagini/percepții reale ale turiștilor/potențialilor turiști”.

Brandul destinației a fost definit de Ritchie & Ritchie (1998, p. 103) ca fiind„un nume, un simbol, un logo, un cuvânt cheie sau orice semn grafic ce identifică și totodată diferențiază destinația; mai mult, acesta exprimă promisiunea unei experiențe de călătorie memorabile ce este asociată în mod unic cu destinația turistică.

Fără a avea pretenția găsirii celui mai adecvat brand pentru complexa destinație turistică Clisura Dunării,propun spre analiză mai multe variante sugestive:

1.Brandul complex-care suprapune mai multe forme de turism practicate în Clisura Dunării-turismul de croazieră,nautic și sportiv.

2.Brandul bazat pe diversitatea biodiversității ,prezentă în Parcul Porțile de Fier

3.Brandul bazat pe forma cea mai solicitată în prezent în peisajul clisurean:Croaziera

4.Brandul iubitorilor de natură-promotor al ecoturismului

5.Brand gastronomic-peștele ,nelipsit în meniul pensiunilor din Clisura Dunării.De menționat că zona turistică Tulcea are drept brand zonal,scrumbia albastră.

Un alt model de multiculturalitate și identitate regională este impunătoarea și inegalabila Statuie a lui Decebal,care parcă veghează intrarea turiștilor în zona cazanele Mici ale Dunării(foto)

6.Brandul gastronomic ales deja pentru zona Șvinița-Dulceața de Șvinița, marcă înregistrată Dunărea Orșova a câștigat competiția la minifotbal, iar localnicii Vitomir Curici și Zvetozar Iancolovici s-au impus la tenis de masă, respectiv șah. Totodată, s-au oferit premii pentru cea mai bună dulceață de smochine și cea mai bună țuică de smochine. De altfel, Șvinița, pe modelul magiunului de Topoloveni, și-a înregistrat dulceața de smochine la OSIM și intenționează să facă același lucru și cu țuica, care va fi tot brand local. Anul trecut am înregistrat marca pentru dulceața de smochine. Vrem să facem același lucru și cu țuica. Smochinul e un brand al comunei. Am accesat și un proiect, pe fonduri europene, pentru procesarea dulceții de smochine, conform standardelor. – See more at: http://editie.ro/articole/actualitate/mehedinti/svinita-si-a-serbat-brandul.html#sthash.7OicZsPm.dpuf

Șvinița, denumită metaforic,”tărâmul românesc al smochinilor este renumită nu numai pentru dulceața de smochine ci și pentru gemul și palinca de smochine.fiind magistral promovate nu numai la nivel național ci și în mass media internațională.

http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Stiri/Svinita+taram+romanesc+smochini+Clisura+Dunarii+dulceata+palinca

Deja s-a înregistrat marca Dulceață de smochine de Șvinița la OSIM anul trecut , urmând ca în anul 2014 să se finalizeze înscrierea la OSIM și a țuicii de smochine de Șvinița.
Comuna Șvinița este singurul loc din județ, din țară și din Europa unde smochinii cresc în gospodăriile oamenilor precum corcodușii în zona Olteniei. Legenda smochinelor ,spune că în urmă cu circa 500 de ani, smochinul a fost adus la Șvinița și pe insula Ada-Kaleh de către un pașă.(http://www.editie.ro/articole/actualitate/mehedinti/sarbatoare-unica-in-tara-si-in-europa-la-svinita.html#sthash.fftojisi.dpuf)Close

DigiOnline

2.5.Produsul turistic Clisura Dunării

Precum în producția de bunuri, noile produse reprezintă o resursă importantă de supraviețuire și dezvoltare pentru industria serviciilor. (Ottenbacher M. & Gnoth J., 2005, 205) În această privință, dezvoltarea inovațiilor a devenit o armă strategică atât pentru lanțurile ospitaliere de succes cât și pentru întreprinderile ospitaliere private.

Pentru a dezvolta asemenea strategii manageriale, se urmărește de regulă percepția managerilor asupra a ceea ce constituie factori cheie pentru dezvoltarea noilor servicii ospitaliere. Din nefericire, rata eșecului în cazul noilor servicii este ridicată: în medie 4 din 10 noi servicii eșuează și nu există niciun motiv să credem că industria ospitalității scapă acestei statistici. Inovațiile din industria ospitalității sunt, în mare parte, intangibile prin natura lor.

În consecință sunt dificil de monitorizat și evaluat ca frecvență, timp de execuție (eficiență) și contribuție în satisfacerea consumatorului și obținerea profitului (eficacitate). Firmele de turism trebuie să fie conștiente de faptul că se află, la ora actuală, pe piețeconcurențiale puternice, și trebuie să găsească acele elemente care să conducă nu numai la obținerea unor beneficii economice ci și la diferențierea față de concurenți și adaptarea la nevoile consumatorului. În acest sens competitivitatea în turism poate fi definită ca fiind„capacitatea de a face față unei concurențe într-o manieră eficace și rentabilă pe piața turistică.” (Băbăiță C. et al., 2009)

Toate companiile din industria ospitalității trebuie să analizeze în permanență tendințele de pe piața turistică și să-și dezvolte un program corespunzător de dezvoltare de noi produse. Constatăm însă că, deoarece costurile pe care le implică conceperea și implementarea unor noi produse înregistrează creșteri, numeroase firme preferă să achiziționeze mărci existente, decât să creeze unele noi.

Beneficiile inovării serviciilor sunt aparente.

Ceea ce nu este clar e felul în care managerii trebuie să decidă ce inovație să implementeze. În unele cazuri, inovarea serviciilor este făcută doar pentru a menține cota de piață curentă a firmei.

Sursa:adaptată după A.R.Morden, Elements of Marketing, 3rd Edition, DP Publication LTD, London,1993, p.129.

Dată fiind situarea în spațiul rural a Clisurii Dunării , distingem urmatoarele tipuri de produse turistice rurale solicitate pe plan european,urmând ca această tipologie să fie transpusă specificului clisurean :

a) produsele turistice inedite alcătuite de turistul însuși, plecând de la elementele constitutive ale vacanței pe care o planifică;

b) produsele turistice aranjate de mediul de primire, de exemplu pensiunile agroturistice care propun servicii de cazare și masă, precum și oferte legate de practicarea turismului piscicol,al echitatiei, drumetiei etc.;

c) produsele turistice alcătuite de un profesionist în turism, de exemplu sejururile organizate de agențiile de turism;

d) produsul turistic complex ,alcătuit din melanjul mai multor forme de turism specifice Clisurii Dunării.

MIXUL DE MARKETING

Fig.5.Etape în crearea unei destinații competitive(Sursa: *** A National Framework For Best Practice Destination Management Planning, Australia, 2007, http://www.ret.gov.au/tourism/Documents/Tourism%20Industry%20Development/Best_Practice_Destination_Management_Planning_Framework.pdf, pag. 4)

Cele 3 etape imperative ale Sistemului de management al destinației turistice Clisura Dunării sunt:

1) Planificarea dezvoltării destinației turistice presupune,la rându-i, evaluarea potentialului turistic si monitorizarea procesului,consultarea actionarilor locali si stimularea colaborarii intre acestia,concentrarea pe atragerea de investitii si proiecte de imbunatatire a infrastructurii, planificarea fortei de munca astfel incat sa genereze cresterea gradului de ocupare la nivelul populatiei locale și nu în ultimul rând realizarea unor strategii in vederea dezvoltarii industriei turistice.

2) Activitatea de marketing al destinației turistice trebuie să țină cont de realizarea unor cercetări de marketing, identificarea și atragerea segmentelor de piață corespunzătoare, inclusiv piețe noi,creșterea gradului de conștientizare a consumatorilor cu privire la calitatea destinației turistice.

3) Managementul destinației turistice include: protejarea patrimoniului natural si cultural al destinatiei turistice,asigurarea calitatii experientelor turistilor și dezvoltarea durabila a industriei turistice.

Expresia “ o imagine face cât o mie de cuvinte “este deja prozaică.Identitatea,sub multiplele ei forme este aplicată atât în activități, ca resursă și instrument de marketing (extern și intern) pentru obținerea avantajului competitiv,cât și în cazul entităților (etnice sau geografice) în scopul întăririi încrederii, a respectului de sine sau pentru a atrage investiții sau turiști.(fig.1).

Fig.1. Elemente de diferențiere în produsele turistice

2.6.Promovarea turismului în zonele rurale-Clisura Dunării.

Dezvoltarea turismului produce un impact asupra situației financiare ale satelor turistce, în primul rând apar numeroase cheltuieli în implementarea echipamentelor turistice, chiar dacă majoritatea investițiilor turistice aparțin inițiativei private, echipamentele mai costisitoare trebuie realizate prin contribuția finanțelor comunale sau sătești.

Pentru o bună dezvoltare a turismului și pentru ca primăriile comunale să beneficieze de pe urma turismului, este necesară investirea în unele amenajări care nu sunt mereu rentabile, dar care totodată acestea sunt indispensabile atractivității produsului turistic.

Colectivitatea locală trebuie să facă față și costului unor lucrări precum: drumuri, evcuarea și epurarea apei, lucrări de captare a apei etc.

Astfel, de pe urma turismului aceste sate turistice din Clisura Dunării pot avea mai multe câștiguri, în condițiile unei legislații din care să dispună de venituri din diverse taxe și impozite.

Amenajarea turistică are un impact și în zonele montane, unde ecositemele sunt fragile și unde acțiunea necalculată a omului poate avea efecte dezastruoase. În afara zonelor de protejare a peisajului, zonarea turistică trebuie să cuprindă zone de odihnă și zone de protecție a naturii (parcurii, rezervații etc.). Pentru protecția peisajului nu trebuie luate în calcul doar sursele de poluare fizice, chimice sau biologice, ci și degradarea frumuseții/esteticii peisajului.

În organizarea și dezvoltarea activității turistice, în satele turistice este important marketingul, începând prin formarea unui ”produs turistic” până la stabilirea tarifelor, a canalelor de distribuție și a căilor și mijloaelor de promvare și publicitate.

Pentru formarea produsului turistic este necesară analiza potențialului natural, antropic, poziția geografică, forța de muncă, sursele și mijloacele de finanțare etc., cât și posibilitatea introducerii și valorificării într-o ofertă turistică competitivă. Cele mai favorabile sunt mijloacele de promovare și publicitate.

Pentru organizarea, dezvoltarea și promovarea turismului rural și agroturismului trebuie să ținem cont de varietatea produselor turistice, ocupațiile și tradițiile din zonă, poziționarea în apropierea unor centre și stațiuni turistice renumite, dezvoltarea socio-economică ridicată care să aducă un plus de confort atât satelor turistice cât și turiștilor care vin în zonă, trasăturile psiho-structurale ce-i conferă un grad mare de ospitalitate.

Continuăm cu posibilitatea de valorificare și construire a produsului turistic, adică, amanajări pentru dezvoltarea infrastructurii generale: modernizarea drumurilor, alimentarea cu apă; dotări pentru agrementul sportiv: terenuri de sport, echitație, poteci turistice etc.

În cele din urmă, vorbim despre analiza tehnico-economică, urmărindu-se realizarea în etape a fiecărei investiții în funcție de situația economică.

Realizarea investițiilor se poate face prin credite bancare, prin asocierea cu investitorii romăni cât și cei străini, prin sprijinul financiare al anumitor fundații din țară sau de către anumiți agenți economici.

Potrivit datelor oficiale ale Balkan Travellers, peste 140.000 de pasageri calatoresc la bordul a peste 400 de nave de croaziera pe Dunare. Aceleasi statistici arata ca in Romania sunt in circuitul turistic zece porturi la Dunare, unde navele opresc, intr-un an, de peste 1.000 de ori. Majoritatea pasagerilor care calatoresc la bordul navelor de croaziera pe Dunăre sunt straini, întrucât un astfel de produs este foarte slab promovat in Romania.

Un film deosebit care promovează potențialul turstic al Clisurii Dunării

CONCLUZII

Avem oare un element/mai multe elemente,care să ne insufle oidentitate ,o imagine durabilă,nicidecum vremelnică, pentru turismul rural românesc?

Sunt oare satul,tradițiile,gastronomia,autenticul,elemente de identitate turistică,pentru satul românesc,ca element de ofertă turistică?

Ce simboluri, valori, idei, sentimente, locuri, emotii, caractere, preparate culinare, expresii artistice sunt prin excelență și veritabil românești?

Și câți dintre noi le recunosc ca atare? Sunt doar câteva din multele întrebări la care căutăm răspuns,nu cu disperare ,ci cu același nesaț,al omului care este nu numai îndrăgostit de turism de valorile lui,de mesajul acestuia peste timp…cred că este,în același timp și o obligație de a repune în drepturi autenticul satului românesc,ca o îndatorire de suflet și de profesie ,ca o binemeritată răsplată adusă vremelniciei acțiunilor în acest domeniu. Lucrarea de disertație, încearcă ,pe baza unei metodologii proprii cercetării geografiei turismului(chestionare, diagnoză,prospectare analitică,etc.) să sublinieze rolul identității în promovarea unui produs turistic:Clisura Dunării,un tezaur inestimat până-n prezent,aparținătoare turismului rural,el fiind și cel care –i va reda acest rol!

În gestionarea unei destinații turistice precum Clisura Dunării este dificil de aface predicții hazardate,mai ales când niciinfrastructura nici natura nu te ajută să lupți cu sezonalitatea turistică….Mă refer la urgiile și alunecările de teren în urma unor ploi torențiale, din septembrie,2014,care au afectat și viața oamenilor și infrastructura rutieră,izolând peste 5000 de oameni,distrugând 900 de gospodării și,din nefericire,ducînd chiar la decesul a două persoane.

Ori,Clisura Dunării devine ,imperativ,în optica Strategiei Dunării să devină ,atât la nivel regional și apoi competitiv la nivel transfrontalier-internațional ,un punct de atracție permanent,o destinație turistică care să concureze cu suratele ei riverane Dunării!

Mai ales,că există turiști care își doresc să descopere locuri noi, să ajungă și-n locuri inedite,sălbatice,mai puțin accesate, și, ca trend general, să se bucure de experiențe deosebite de travel. Îmi permit să susțin că 2015 va fi un an bun în turism, fiindcă am senzația că oamenii, turiștii români, sunt parcă mai optimiști – astfel încât își planifică mai încrezători,mai responsabil vacanțele și cheltuielile aferente acestora.

Daca vom reuși să oferim clienților noștri o experiență specială și unică, începând de la momentul ofertării până la perioada efectivă a vacanței și continuând cu follow-up-ul de după întoarcere și pregătirea noilor călătorii, vom avea cu siguranță parte de un 2015 mai bun ca 2014 în zona Clisurii,reușind în 2016 ,să o transformăm și să-i dăm ceea ce ea dumnezeit ne oferă pe gratis,cu gratitudine!

BIBLIOGRAFIE

Stăncioiu A.-F., Pârgaru I., Teodorescu N., Talpaș J., Răducan D. (oct. 2008) – ,,Imaginea și identitatea – instrumente de poziționare în marketingul destinației’’, lucrare susținută la Conferința organizată de Institutul Național de Cercetare –Dezvoltare în Turism, Ighiu.

Stăncioiu Felicia, Ion Părgaru, Mazilu Mirela Elena, (2009), Brandul destinatiei, câteva repere conceptual metodologice în marketingul destinației, publicat în Proceedings of The 2-nd INTERNATIONAL TOURISM CONFERENCE: ”Sustainable mountain tourism-local responses for global changes”, Drobeta Turnu Severin, 26-27-Sept.2009,Editura Universitaria, Craiova, ISBN: 978-606-510-622-2, pag.283-289;

Melinda Cândea, Felicia Aurelia Stăncioiu, Mirela Mazilu, Roxana Cristina Marinescu, (2009), The Competitiveness of the Tourist destination on the the future Tourism Market ,publicat în Wseas Transactions on Business and Economics, VOL.6,Issue 7, August 2009, ISSN: 1109-9526 pag.374-384

Felicia Stăncioiu, (2003), Marketing turistic., Editura SITECH, p 104

C. Ambiehl, C. Aujaleu, G. Galienne, Le marché du bien-être et de la remise en forme avec l'eau Agence française de l'ingénierie touristique, Consulting, Agence, p.18op.

V. Rondelli, S. Cojocaru, Managementul calității serviciilor din turism și industria ospitalității , Editura THR-CG, Bucuresti, p.165, p. 165

Melinda Cândea, Felicia Aurelia Stăncioiu, Mirela Mazilu, Roxana Cristina Marinescu, (2009), The Tourist Destination-the Competitive Tourist Unit on the Future market of Tourism,publicat în Proceedings of the 2nd WSEAS International Conference on Cultural heritage and tourism(CUHT’10),ISBN:978-960-474-103-8, ISSN:1790-2769, Rodos Island, Greece, July, 22-24,2009, pag.101-107

Echtner C. și Brent Ritchie J.R., (1991), The meaning and measurement of destination image’’, Journal of Tourism Studies.

Preluat după Stăncioiu A.-F., Pârgaru I., Teodorescu N., Talpaș J., Răducan D.(2008) – Imaginea și identitatea – instrumente de poziționare în marketingul destinației, lucrare susținută la Sesiunea de comunicări științifice ,,Cercetare interdisciplinară în turismul românesc în contextul integrării europene’’, organizată de Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare în Turism, Ighiu, 2008;

Lindstrom M. (2009) – Branduri senzoriale. Construiți branduri puternice folosind toate cele 5 simțuri, Editura Publica, București.

Porter M., (2001), Avantajul concurențial. Manual de supraviețuire și creștere a firmelor în condițiile economiei de piață, Editura Teora, București.

Adaptare după Porter M., (2001), Avantajul concurențial. Manual de supraviețuire și creștere a firmelor în condițiile economiei de piață, Editura Teora, București.

Porter M. (2001), Avantajul concurențial. Manual de supraviețuire și creștere a firmelor în condițiile economiei de piață, Editura Teora, București.

Mazilu Mirela, Roxana Ispas, The Regional Economic Development and the Local Tourism, publicat în Analele Universității Eftimie Murgu, Reșița, Fascicola II, Științe Economice, 2010, ISSN: 1584-0972, p. 590-598.

S.Mitroi,M.Mazilu,Innovation,tradition and cooperation in tourism according to the EU Stategy of the Danube Region,Proceedings of International Conference Serbia in the Danube Region in 21-st Century,ISBN:978-86-7067-200-0,Publisher Institute of International Politics and Economics,Belgrad,2014,p.73-94. http://www.diplomacy.bg.ac.rs/conferences/20130916_Kladovo.htm

S.Mitroi,M.Mazilu, The balance between economic, social and environmental development of tourism in the Danube bend tourist micro destination ,Annals of the „Constantin Brâncuși” University of Târgu Jiu, Economy Series, Issue 6/2014,p.85-90, „ACADEMICA BRÂNCUȘI” PUBLISHER.

Mazilu, M. (2011). Regional tourism from the perspective of the Danube strategy – Iron Gates region, Journal Cactus, Journal Vol. 2, Issue,pp.44-55.

Mazilu, M. E. (2014), Innovation, tradition and cooperation in tourism, according to the EU strategy for the Danube Region, Serbia in the Danube Region in 21 Century, publisher Institute of International Politics and Economics, ISBN:978-86-7067-200-0, Belgrade 2014, p. 71-82.

Mazilu, M. E. (2007). The Danube of Iron Gates Area-unique tourism region, presented during the International Danube Region Conference – Gate to South-Eastern Europe, 6-8 Noi. 2007 Ulm, Germany, International Danube Conference-Danube-Lifeline of Europe, Ulm, 2007

Stăncioiu, F., Mazilu, M. E., Teodorescu, N., Pargaru, I., Vlădoi, A. (2011). Considerations Regarding the Marketing Destination Danube Valley ,International Conference "Contemporary Trends in Tourism and Hospitality – CTTH 2011,29-30 sept.2011, Via Danube, the main street of Europe".Department of Geography, Tourism and Hotel Management, Faculty of Sciences, University of Novi Sad, Abstract Book,ISBN: 978-86-7031-233-44,COBISS.SR.-ID 266478855,Novi Sad,Serbia,2011,p.25 and Collection of papers ISBN 978-86-7031-233-3,p.12-18,2011

http://www.dgt.uns.ac.rs/ctth/ab2011.pdf

Mazilu, M. E. (2010). The Danube, vector of regional and sustainable tourism development, published in Abstract Book of Geographical Research and Cross-Border Cooperation within the Lower Basin of the Danube,The First Romanian-Bulgarian-Hungarian-Serbian Conference, organized by University of Craiova,West University of Timisoara, Institute of Geography , Bucharest,23-26 Sept.2010, ISBN:978-973-7773-44-9, Editura Beladi, p.77, Craiova.