Identificarea Si Managementul Padurilor cu Valoare Ridicata de Conservare. Studiu de Caz Os Vama

CUPRINS

Cap1. Certificarea pădurilor, instrument pentru buna gestionare și conservare a ecosistemelor forestiere

Cap2. Evoluția procesului de certificare

2.1 Analiza procesului de certificare a pădurilor pe plan mondial

2.2 Evoluția procesului de certificare la nivel național

Cap.3 . Abordări noi și efecte ale procesului de certificare asupra managementului forestier național

Cap.4 . Păduri cu valoare ridicată de conservare

4.1. Conceptul de păduri cu valoare ridicată de conservare

4.2 Evoluția procesului de identificare și desemnare a PVRC

Cap5. Studiu de caz – Pădurile cu valoare ridicată de conservare în OS Vama

5.1 OS Vama – localizare și cadru natural

5.2 Identificarea și managementul PVRC-urilor în DS Suceava

5.3 Analiza desemnării PVRC- urilor din OS Vama în contextul acestui proces la nivelul DS Suceava

5.4 Analiza comparativă cu demersuri similare din alte direcții silvice

Cap. 6 Concluzii

Bibliografie

INTRODUCERE

Termentul de „certificare a pădurilor” este cel mai des folosit în încercarea de a defini certificarea managementului forestier. Pentru realizarea evaluării managementului forestier, este necesar un auditor independent, care să se bazeze pe standarde definite în mod clar.

Prin certificarea managementului forestier se înțelege actul voluntar, procesul de certificare așadar putând fi aplicat doar la solicitarea administratorilor / proprietarilor de păduri, reprezentând o evaluare a metodei de a administra și gospodări o pădure în raportul cu standardele acreditate.

Pentru a realiza certificarea, Forest Stewardship Council ( FSC ) a stabilit zece Principii și 56 de Criterii, ce în general sunt valabile în realizarea unui management responsabil aferent pădurilor, referindu-se la aspecte legate de mediul înconjurător și aspecte socio-economice ale managementului pădurilor.

În baza acestor principii și criterii, au fost dezvoltate standardele naționale de certificare și criterii generale aplicabile în managementul forestier, elaborându-se verificatori și indicatori specifici. (Normele de certificare ale pădurii) (http://www.certificareforestiera.ro)

S-a observat că dacă pentru suprafețele extinse forestiere costurile aferente procesului de certificare sunt accesibile destul de ușor, pentru proprietarii individuali mai mici, aceste cheltuieli devin de multe ori prohibitive. În scopul de fi asigurat accesul lipsit de discriminare, la procesul de certificare al managementului forestier, s-au dezvoltat proceduri noi specifice aferente certificării unităților forestiere în grup. În cadrul certificării în grup, referitor la costurile aferente, acestea sunt suportate de proprietari sau administratori de pădure mai mulți, ce doresc adoptarea procesului, astfel ajungându-se la micșorarea costurilor per proprietari. Pentru organizarea grupului se presupune prezența administratorului de grup, ce va elabora schema „de grup”, pe care o vor adopta proprietarii pădurilor. Funcționarea grupului se va baza pe scheletul schemei agreate, certificarea presupunând mai întâi realizarea unei evaluări a managerilor de grup și mai apoi o evaluare prin efectuarea sondajelor către membrii grupului, fără recurgerea la o verificare a fiecărei persoane.

Totoadată menționăm că pentru certificarea în grup sunt folosite pe de-o parte standarde FSC,ce țin de management și funcționare a grupului, dar pe e altă parte sunt folosite standarde ale managementului forestier, în baza lor efectuându-se evaluarea metodei de gestionare a pădurilor. (http://www.certificareforestiera.ro)

CAPITOLUL 1.

CERTIFICAREA PĂDURILOR, INSTRUMENT PENTRU BUNA GESTIONARE ȘI CONSERVARE A ECOSISTEMELOR FORESTIERE

Asociația pentru Certificarea Forestiera (ACF), are ca scop de a promova managementul responsabil forestier, un sistem de certificare forestiera mult mai credibil, care își aduce contribuția la gestionarea corespunzătoare a pădurilor din punctul de vedere ecologic, cu beneficii sociale și economic viabile, de a conserva mediul natural și procesele ecologice din țara noastră.

Dintre obiectivele Asociației pentru Certificare Forestieră în scopul de a realiza ceea ce și-a propus menționăm:

1. Informare a organizațiilor și instituțiilor din domeniul forestier dar și a publicului ce prezintă interes referitor la certificarea lanțului de custodii și a managementului forestier;

2. Sprijinire a tuturor activităților referitoare la certificarea lanțului de custodie a lemnului și a managementului forestier în baza unei scheme credibile de certificare;

3. Sprijinire a tuturor activităților Grupului Național de Lucru pentru Certificarea Pădurilor (GNLCP);

4. Gospodărire a ariilor protejate;

5. Lucrările de cercetare ;

6. Elaborare a planurilor de management aferent ariilor protejate. (http://www.certificareforestiera.ro/pag/scop-obiective.htm)

Actualmente certificarea reprezintă un real mecanism de piață; menționăm prezența cererii și a ofertei aferente lemnului certificat FSC și totodată interesul sporit în a produce și comercializa produsele certificate. În general, referitor la decizia de intrare în procesul certificării, aceasta implică obținerea diverselor avantaje (ca de exmeplu: accesul producătorilor respectivi pe piața lemnului certificat și anume în America de Nord sau Europa de Vest). Totodată în aceste piețe, cumpărătorii au devenit din ce în ce mai educați și informați cu privire la rolul pădurilor dar și la rolul procesului de certificare a managementului forestier.

Pe lânga accesul pe noile piețe, beneficiile pe care le pot obține producătorii de materii prime certificate dar și firme producătoare de produse certificate sunt:

1. Reala îmbunătățire a sistemelor de management, inclusiv mecanisme aferente planificării, monitorizării, evaluării și raportării;

2. Recunoaștere a calității gestionării efectuate, în acordul cu anumite standarde internaționale;

3. Îmbunătățire a proceselor de gestiune aferente societății și a eticii afacerilor;

4. Accesul la investiții și credite;

5. Conferirea a siguranței pieții existente în condiții în care aceasta devine treptat, mai dificilă ;

6. Firmele pot să răspundă la cererile produselor de origini controlate;

7. Îmbunătățire a proceselor de producție.

Următoarele beneficii pot fi obținute la nivelul comunităților locale:

1. Intensa participare la a lua decizii ce țin de gestionarea pădurilor, ce poate afecta bunăstarea comunităților;

2. Garanțiile privind accesul la diverse produse precum lemnul de foc, ciupercile și fructele de pădure;

3. Garanțiile referitoare la accesul la diverse servicii (precum agrementul);

4. Sporire a nivelului ocupațional prin generarea la nivel local de posturi de muncă;

5. Reprezentare a intereselor proprii referitoare la diverse alte grupuri de factori interesați (guvernul, industria, etc.);

6. Ameliorarea nivelului participațional la gestionarea teritoriului, și de a înțelege gospodărirea pădurilor și al rolului propriu în context local (Liviu Amariei, Certificarea gospodăririi pădurilor, 2007);

Referitor la Guvernul României, acesta își aduce sprijinul la certificarea durabilă forestieră, sprijinind agenții economici prin Legea 105/2006 aferentă Fondului de Mediu în care articolul 45 menționează: "Operatorii economici ce cumpără în ideea de a prelucra, masa lemnoasă pe picior și/sau sortimente de lemn brut realizate după exploatarea provenită din pădurile certificate, nu va calcula și nici nu va plăti contribuții la Fondul de Mediu".

Un alt motiv pentru realizarea certificării este reprezintat de cel economic dar și financiar. O dată cu accesul pe piețele noi sau menținere pe piețele existente deja, câteodată, firmele pot să beneficieze și de prețurile mai mari pentru produse care sunt însemnate cu sigla FSC. Măsura și procentele de creștere nu pot fi decise decât de libera piață ce dictează prețul. Este de reținut totuși că lucrul acesta nu este foarte des, doar atunci când cererea este extrem de mare.

Un deosebit interes îl au angajații din sectoarele forestiere. Sindicatele și muncitorii pot să obțină beneficiile următoare:

1. Îmbunătățire a tuturor condițiilor de lucru;

2. Îmbunătățire a nivelului personal de pregătire al muncitorilor;

3. Asigurare a dreptului de negociere colectivă;

4. Minimizare a riscurilor ce implică activități de producție;

5. Respectarea legislației dar și ansamblului normelor referitoare la siguranța muncii și sănătății din partea tuturor proprietarilor de păduri sau ai societăților;

6. Intensa promovare a politicior sindicatelor referitoare la siguranța în muncă și sănătatea angajaților;

Numărul consumatorilor de produse certificate eco este într-o creștere continuă, cumpărătorii devenind informați din ce în ce mai mult în sensul acesta. Schema certificării FSC conferă strategia de diferențiere prin etichetare a produselor. Cum astfel de produse sunt din ce în ce mai mult vândute, va spori recunoașterea pieței și certificarea independentă va fi evidențiată ca reprezentând modalitatea cea mai credibilă de transmitere pieței o puternică politică de mediu.

Totodată cumpărătorii au siguranța achiziționării produselor care nu va afecta în mod negativ pădurea ca și ecosistem de sine stătător și, în același timp, nici comunitățile ce trăiesc în vecinătatea pădurilor sau ce sunt dependente de aceasta.

Organizațiile nonguvernamentale pot să obțină beneficiile următoare:

1. Participare la luarea deciziilor privind modului de gestionare a pădurilor prin instrumente deschise și transparente. Totodată, ecologiștii cer variante de gospodărire ale pădurii ce se vor baza pe standardele măsurabile ale practicilor cele mai bune ce se pot verifica în mod independent și care iau în calcul influențele asupra biodiversității. Certificarea în sistem FSC reprezintă unicul sistem ce îndeplinește respectiva condiție și este internațional recunoscută.

2. Creșterea nivelului recunoașterii la nivelul societăților civile.

(http://www.certificareforestiera.ro/pag/fsc_beneficii_cont.htm)

CAPITOLUL 2.

EVOLUȚIA PROCESULUI DE CERTIFICARE

2.1 Analiza procesului de certificare a pădurilor pe plan mondial

Schema FSC

Certificarea forestieră asigură beneficii pentru toți deținătorii certificatelor FSC dar și pentru comunitățile locale, consumatorii, muncitorii și organizațiile nonguvernamentale și cu specifice sociale sau de mediu.

Referitor la aceasta, FSC este o schemă la nivel mondial, cu o serie de principii și criterii generale ce au aplicare la nivel global.

Totodată FSC, reprezintă o organizație independentă, nonprofit și nonguvernamentală, care are înregistrare în Mexic « Association Civil ». Respectiva organizație este aplicabilă la nivel internațional, conferind servicii numeroase prin FSC International, care este localizat în Germania, în orașul Bonn, dar și bazată pe rețeaua internațională IN.

FSC asigură programul de acreditare internațională pentru toate organismele de certificare independente și o anumită schemă de a eticheta produsele pădurii care reprezintă garanție ușor tangibilă că acele produse provin dintr-un arboret bine gestionat, în baza standardelor FSC.

Referitor la Forest Stewardship Council (FSC) acesta se caracterizează prin :

• Are sustenabilitatea marii majorități a organizațiilor nonguvarnamentale de mediu și cele sociale. Totodată are suport puternic între sectoarele diverse ale industriei, în special printre cele ale căror imagini ale firmei au importanță mare, ca de exemplu mari comercianți dar și investitori.

• Toate criticile principale provin din partea administratorilor pădurilor, proprietarilor, și asociațiilor aferente, care își manifestă îngrijorare precum că schema ar fi dominată intens de interesele ONG-lor. Guvernele statelor cu mare productivitate, totodată au reclamat respectiva schemă văzând-o excesiv restrictivă.

În ceea ce privește calitatea certificărilor în domeniul forestier aceasta este determinată de anume caracteristici corespunzător definite :

caracterul voluntar;

consistențele tacele produse provin dintr-un arboret bine gestionat, în baza standardelor FSC.

Referitor la Forest Stewardship Council (FSC) acesta se caracterizează prin :

• Are sustenabilitatea marii majorități a organizațiilor nonguvarnamentale de mediu și cele sociale. Totodată are suport puternic între sectoarele diverse ale industriei, în special printre cele ale căror imagini ale firmei au importanță mare, ca de exemplu mari comercianți dar și investitori.

• Toate criticile principale provin din partea administratorilor pădurilor, proprietarilor, și asociațiilor aferente, care își manifestă îngrijorare precum că schema ar fi dominată intens de interesele ONG-lor. Guvernele statelor cu mare productivitate, totodată au reclamat respectiva schemă văzând-o excesiv restrictivă.

În ceea ce privește calitatea certificărilor în domeniul forestier aceasta este determinată de anume caracteristici corespunzător definite :

caracterul voluntar;

consistențele tehnice;

lipsa de discriminări ;

independența ;

transparența ;

funcționează ca reale mecanisme de piață.

Producătorii de materii prime certificate dar și firmele ce produc produsele certificate, concomitent cu accesarea pe piețele noi, pot să aibă următoarele beneficii:

Îmbunătățirea sistemelor de management, fiind incluse aici mecanismele monitorizării, planificării, evaluării și raportării;

Recunoaștere a tuturor calităților gospodăririi aplicate, în tandem cu standarde internaționale;

Optimizare a proceselor aferente gestiunii firmelor dar și a eticii de afaceri aplicată;

Acces liber la credite și investiții;

Starea de siguranță a piețelor în condițiile când respectivele aspecte devin din ce în ce mai grele;

Toți agenții economici pot să facă față cererilor de produse cu originile controlate;

Ameliorare a proceselor care implică producție.

La nivel de comunități locale pot să fie obținute următoarele beneficii:

• Participare la luarea deciziilor ce implică gospodărirea pădurilor, care poate să afecteze liniștea comunităților ;

• Garanții referitoare la accesul către produse diverse precum de exemplu lemn de foc, ciuperci și fructe ale pădurii ;

• Garanții referitoare la accesul către servicii diverse (agrementul) ;

• Sporirea nivelului ocupațional prin generare de noi posturi de muncă la nivelurile locale ;

•Reprezentarea propriilor interese față de grupurile celelalte care implică factori interesați (industria, guvernul, etc.)

•Ameliorare a nivelului de participare la gestionarea teritoriilor, și de a înțelege gestionarea pădurilor și al principalului rol propriu în context de nivel local (Liviu Amariei, Certificarea gospodăririi pădurilor, 2007).

Un interes deosebit îl posedă acei salariați din sectoare forestiere. Muncitorii și sindicatele pot să obțină următoarele beneficii:

• O reală îmbunătățire a condițiilor de muncă;

• Îmbunătățire a stadiilor preparatorii ale salariaților ;

• Asigurare a dreptului de negociere în mod colectiv ;

• Minimizarea riscurilor care implică activitățile productive ;

• Respectare a legislației în vigoare dar și a normelor care fac referire la procesul muncii și sănătatate din partea proprietarilor de păduri sau agenților economici ;

• Promovarea politicilor ce aparțin sindicatelor aferente sănătății și siguranței în muncă a angajaților.

În ceea ce privește avantajele de a certifica gestionarea forestieră menționată mai sus concomitent cu diverse grupuri de interese sunt potențiale relativ, putând fi concretizate doar în condiții care să implice dezvoltarea de standarde aferente certificării și de a implementa activitățile de certificare în cazurile concrete.

De cele mai multe ori, certificarea lanțurilor de custodie de fapt reprezintă o necesitate reală pentru societățile ce realizează exploatarea, procesarea sau comercializarea de materiale lemnoase care sunt sub certificarea la standardele FSC și ce au scopul de a eticheta produsele cu denumire sau etichete FSC.

Prin realizarea certificării lanțurilor de custodie în sisteme de tip FSC se oferă posibilitatea companiilor:

• De identificare și control a surselor de materiale lemnoase certificate sub schema FSC dar și sursele materialelor lemnose recuperate/reciclate ;

• Demonstrare directă în fața potențialilor clienți că materialele supuse spre vânzare respectă cerințe ale FSC ce țin de controlul materialelor necertificate lemnoase FSC ;

• Să utilizeze mărcile înregistrate și etichetele comerciale FSC pentru a promova produsele ;

Criteriile și indicatorii adoptați în sfera europeană pentru a evalua gestionarea durabilă:

•Criteriul 1 – Conservare și ameliorare a resurselor forestiere și contribuția acestora la ciclul la nivel mondial al carbonului.

•Criteriul 2 – Conservare și menținere a vitalității și sănătății ecosistemelor forestiere.

•Criteriul 3 – Menținere și amplificare a funcțiilor productive ale ecosistemelor forestiere.

•Criteriul 4 – Menținere, conservare și ameliorare a biodiversității aferentă ecosistemelor forestiere.

•Criteriul 5 – Menținere și ameliorare a funcțiilor protective ale ecosistemelor forestiere.

• Criteriul 6 –Menținere a celorlaltor funcții socio-economice aferente ecosistemelor forestiere.

Schema PEFC

Referitor la certificarea conform schemei PEFC s-a demarat de micii proprietari de terenuri forestiere dar aceasta este utilizabilă și aferentă altor proprietari precum ar fi companiilor forestiere, guvernele sau municipalitățile neținându-se cont cărui stat îi aparțin.

Totodată, această schemă și principiile de mutuală recunoaștere sunt valabile nu doar pentru zona Europei dar și pentru diverse alte continente

La nivelul anului 2005, PEFC a recunoscut doar două din schemele de certificare din USA ajungând din schemă de tip regional, schemă de certificare de tip internațional.

În anul 2005, luna martie, a fost recunoscută schema canadiană de certificare CSA. PEFC a depășit nivelul de un milion de hectare de păduri certificate, astfel devenind pe plan mondial, sistemul cel mai extins de certificare.

Luna octombrie a anului 2005 a reprezentat recunoașterea schemei de certificare din Brazilia.

Tot în anul 2005, în luna decembrie este recunoscută schema SFI din Canada și SUA, încât în întreaga lume s-a ajuns la 175 de milioane de hectare certificate sub schema PEFC.

Mai apoi, după ce s-au recunoscut FSI și CSA, s-a schimbat denumirea organizației în Programme for the Endorsement of Forest Certification Schemes, cu acronimul același PEFC

Tot referitor la această schemă PEFC, din aceasta fac parte 35 de membri cu sistemele de certificare independente naționale din toată lumea.

La nivelul anului 2012 au fost certificate 243 hectare pădure.

Fig. 1 Pădurile certificate în sistem PEFC la nivel global

(Certificarea pădurilor – material pentru studenții CBCP-11.05.2013)

Fig. 2 Certificarea pădurilor la nivel global pe ani și suprafață –milioane hectare

(Certificarea pădurilor – material pentru studenții CBCP-11.05.2013)

Fig. 3 Suprafațele certificate în sistem PEFC

(Certificarea pădurilor – material pentru studenții CBCP-11.05.2013)

Primele zece țări cu suprafețe certificate PEFC

Tabel 1

Fig. 4 Numărul de certificate ale lanțurilor de custodie

(Certificarea pădurilor – material pentru studenții CBCP-11.05.2013)

Primele zece țări dupa numărul certificatelor pentru lanțurile de custodie

Tabel 2

Diverse repere în activitatea PEFC

În anul 2007, pădurile ce erau certificate PEFC au ajuns la pragul în hectare de 200 de milioane, așa încât 2/3 din pădurile certificate ca întreg au certificare PEFC.

În anul 2008, s-a mutat sediul PEFC în Elveția, pentru a fi mai aproape de organisme internaționale ce prezentau interes de certificare PEFC, de diverse ONG-uri și alți parteneri.

La nivelul anului 2009, au fost recunoscute standardele Gabonului ca fiind primele din Africa, urmând mai apoi cele din Malaiezia.

În anul 2010, sistemul PEFC devine prima schemă aferentă certificării internaționale ce a introdus aspecte sociale în standarde ale certificării lanțurilor de custodie.

În anul 2011 s-a afiliat un nou membru al PEFC și anume China.

EMAS reprezintă o altă schemă de certificare la nivel regional

„Eco-Management and Audit Scheme” EMAS, reprezintă sistemul voluntar de audit aparținând managementului mediului ce își are fundamentare în reglementări legislative ale Uniunii Europene.

Comparativ cu ISO, este realizată inițial trecerea în revistă a diverselor probleme de mediu aferente organizației de audit, verificarea externă, declarația de mediu acordată publicității dar și auditului, pentru îmbunătățirea performanțelor în mod permanent.

Totodată, un organism competent național va păstra raporturi verificate aferente organizațiilor certificate păstrând contactul cu C.E..

Referitor la certificarea forestieră, lipsurile sunt identice cu certificarea ISO. Anumite standarde vor permite eco-etichetarea, însă alte standarde nu.

2.2 Evoluția procesului de certificare la nivel național

Începând cu anul 2000, majoritatea firmelor străine sau din țara noastră ce își desfășoară activitatea în România și-au manifestat interesul în a cumpăra lemnul cu certificare. De aceea, Regia Națională a Pădurilor a purces la certificarea după principiile FSC păduri ce însumează un milion de ha. Aceste suprafețe se află în opt direcții silvice separate și anume Arad, Argeș, Neamț, Hunedoara, Dâmbovița, Cluj, Timiș și Suceava. RNP a intenționat de a certifica toate pădurile ce aparțineau statului. Însă datorită procesului de retrocedare a pădurilor ce a luat amploare pentru moment a oprit certificarea în anumite zone, până în momentul definitivării tipului de proprietate al pădurilor.

În anul 2005 s-a obținut certificatul de grup care s-a eliberat de către Woodmark Soil Association, pentru o anumită parte din păduri proprietate publică de stat ce se află în gestiune Romsilva.

În cadrul O.S. Vama și O.S. Frasin mare parte din pădurile de stat au trecut la procesul de certificare, aceasta implicând managementul ce să respecte standardul național Forest Stewardship Council. (www.certificareforestiera.ro)

"Certificarea padurilor" în cadrul RNP-Romsilva.

Ținandu-se cont de faptul că piața lemnului implică dovada faptului ca toate produsele lemnoase au proveniență din pădurile gestionate în mod durabil, în anul 2000, au fost demarate lucrări de certificare pe o suprafață de cca 31.000 hectare din raza ocoalelor silvice Văratic și Agapia, D.S. Piatra Neamț, lucrări ce s-au finalizat în anul 2002.

Pentru sprijiniea firmelor ce se ocupă cu prelucrarea și industrializarea lemnului care derulează contractele cu partenerii externi, ce au ca majoră prioritate în planul afacerilor de a promova și valorifica produsele din lemnul certificat.

Momentan, R.N.P. ROMSILVA certifică suprafața de aproximativ 2,4 milioane hectare fond forestier proprietate publică a statului, din 28 de directii silvice. Aferent unei suprafețe de 676 mii hectare din direcțiile silvice Arad, Suceava, Timiș, Neamț, și parțial Maramureș deja s-a obținut certificatul (codul SA-FM/COC-001470 pentru Arad, Timiș, Suceava, Neamt, respectiv codul SA-FM/COC-002829 pentru Maramureș), pentru restul de direcții silvice procesul încă derulându-se spre această certificare. Totodată, a fost certificat Centru de Prelucrare a Lemnului din Tg. Neamț din cadrul Direcției Silvice Neamț (cod SA-COC-001269).

Scopul activităților GNLCP este reprezentat de promovare a procesului certificării pădurilor în țara noastră, ca metodă de contribuție la creștere a valorii sociale, economice și de mediu aferente pădurilor din România și la dezvoltare a sectorului forestier.

Obiectivele principale ale GNLCP sunt:

1. Diseminare a informațiilor referitoare la certificarea pădurilor în cadrul organizațiilor și instituțiilor din sectorul forestier și pentru largul public;

2. Promovare în cadrul organizațiilor aferente sectorului forestier a procesului de certificare a pădurilor;

3. Sprijinire a diverselor activitați aferente certificării pădurilor în țara noastră;

4. Asigurare a cadrului transparent, deschis și participativ de elaborarea standardelor la nivel național de certificare a pădurilor.

De menționat este că participarea la activitatea GNLCP e deschisă tuturor instituțiilor, organizațiilor sau persoanelor interesate în respectivul proces, dar informațiile aferente activității GNLCP vor fi diseminate pentru întreg publicul. (www.certificareforestiera.ro)

Fig. 5 Amplasarea la nivel național a pădurilor deținătoare de certificat al managementului forestier și al agenților ce dețin lanț de custodie

(www.mmediu.ro)

CAPITOLUL 3.

ABORDĂRI NOI ȘI EFECTE ALE PROCESULUI DE CERTIFICARE ASUPRA MANAGEMENTULUI FORESTIER NAȚIONAL

Actualmente, numeroase companii ce desfășoară activitatea de prelucrare și comercializare a lemnului, mai ales în Europa de Vest și America de Nord, au impus clienților acestora posibilitatea de a obține certificatul FSC, prezentând interesul de a cumpăra și lucra cu produsele certificate în respectivul sistem. Pentru aceste companii, certificarea este dovada clară pentru clienții acestora dar și pentru largul public că lemnul are proveniență din păduri bine gestionate.

Pe scurt în vederea certificării FSC,trebuie urmați pașii următori:

Aplicare pentru certificare: certificarea reprezintă procesul voluntar putând fi demarată numai la cererile companiilor. Lista de organisme de certificare cu acreditare FSC este reăsită pe site-ul Asociatiei pentru Certificare Forestiera(www.certificareforestiera.ro).

Pre-evaluare : aceasta are scopul de familarizare a companiei cu cerințe ale standardului certificării și identificare prin intermediul auditorilor a conformităților și lucrurilor neconforme cu standardul.

Evaluare principală: este inspecția organismului de certificare prin intermediul căreia sunt colectate suficiente informații pentru determinarea acordării sau neacordării de catre organismul competent a certificatului FSC.

Acordare a certificatului: respectivul certificat e acordat doar cu condiția indeplinirii celor impuse de standard, pe o perioadă de cinci ani.

Monitorizare: după respectiva acordare a certificatului se vor efectua vizite anuale de monitorizare.

Re-certificare: o re-evaluare nouă este derulată anterior expirării certificatului, pentru păstrarea statutul de certificare, așadar rezultând un certificat nou.

Certificarea forestiera poate să aducă numeroase beneficii atât către deținătorii de certificate FSC dar și de consumatori, comunități locale, muncitori și organizații nonguvernamentale cu specific social sau de mediu.

Actualmente certificarea reprezintă mecanism de piață; întâlnim cererea dar și oferta pentru lemn certificat FSC și totodată un crescut interes în a produce și comercializa produsele certificate. Inițial, decizia intrării în procesul certificării ține de obținere a anumitor avantaje precum ar fi accesul pe noile piețe ale lemnului certificat sau menținere pe piețe existente. Totodată pot fi obținute beneficiile urmatoare:

Îmbunătățirea sistemelor de management, incluzand aici mecanismele de planificare, monitorizare, evaluare și raportare;

Îmbunătățirea proceselor de gestiune a firmei și a eticii de afaceri;

Firmele pot raspunde la cererea de produse de origine controlată;

Îmbunătățirea proceselor productive.

Un motiv în plus pentru certificare îl reprezintă cel economico-financiar. Pe lângă accesul pe piețe noi sau menținerea pe cele deja existente, uneori companiile pot beneficia și de prețuri mai mari pentru produsele ce poarta sigla FSC. În ce măsură și cu câte procente va avea loc această creștere nu poate fi decisă decât de piața libera, cea care dictează prețul. De reținut însă că acest lucru nu se intamplă foarte des, ci doar acolo unde cererea este foarte mare.

Exploatarea masei lemnoase trebuie să respecte acest standard, unde în cel de-al 6-lea principiu în care este analizat impactul contra mediului sunt menționate o serie de criterii.

Aici se menționează că managementul forestier este necesar să realizeze o conservare a diversității biologice, dar și a tuturor valorilor ce reies din această diversitate. Totodată contribuie la conservarea tuturor resurselor de apă, a solurilor, peisajelor, ecosistemelor unice, și să se asigure menținerea funcțiilor de ordin ecologic și de integritate a pădurii.

Influența asupra mediului este luată în calcul în general în procesele elaborării de amenajamente silvice. Evaluarea impactelor la nivelul activităților forestiere (exemplu: înainte de a începe lucrările de exploatare) nu este derulată sistematic.

Protejarea de specii rare, ce sunt amenințate, ce sunt supuse periclitării este reglementată prin legislația la nivel național, dar nu întotdeauna este luată în calcul pentru bunul mers al activităților forestiere și personalul nu are informațiile/instrucția necesară în acest domeniu.

Densitatea rețelelor de drumuri forestiere și amplasamentul lor uneori duce la situația în care transportul lemnului prin semi-târâre sau târâre se efectuează pe distanțe mari, cu implicații negative asupra apelor și solului.

Lubrifianții și carburanții pot fi transportați și păstrați în condiții neconforme, aceasta favorizînd scurgeri în soluri și ape. Nu întotdeauna muncitorii au instruirea referitoare la modalitățile de prevenire și combatere a scurgerilor de tip accidental ale combustibililor sau diverse alte substanțe.

Cu toate că folosirea de substanțe chimice este reglementată dar și păstrată la nivele scăzute, am întâlnit cazuri când sunt utilizate anumite pesticide ce sunt considerate cu grade înalte de risc. Nu de fiecare dată sbstanțele chimice utilizate sunt depozitate și înregistrate optim și nu întâlnim clare proceduri pentru evacuarea ambalajelor și resturilor acestor substanțe conform prevederilor legislației .

În Criteriul 6.5.a se ia în calcul elaborarea și implementarea instrucțiunilor și măsurilor specifice pentru a construi drumuri, prevenirea și combaterea eroziunilor și diverse alte activități ce pot avea impact negativ asupra mediului.

Menționez că sunt o serie de reguli și proceduri pentru a construi și întreține drumurile forestiere si caile de scos-apropiat, pentru acestea modul de verificare făcându-se cu documente specifice, normele în vigoare, instrucțiuni.

Pentru a fi construite noi drumuri trebuie luate în considereare o serie de măsuri precum:

inițial, trebuie efectuate trasările aferente drumurilor, pe hărțile topografice ce au rețelele hidrografice definite;

pentru o bună proiectare trebuie umărită evitarea afectării minime a caracteristicilor naturale;

se va încerca o amplasare a drumurilor pe terasele naturale existete pe culmile sau pantele domoale, se va încerca evitarea construcției drumurilor pe zone cu pante ridicate, abrupte, sau cu instabilitate a solului, evitarea canalelor de drenaj, a pâraielor, etc;

amplasarea drumurilor nu trebuie făcută în zone cu sensibilitate ecologică;

pentru o evitare a eroziunii se va încerca stabilizarea digurilor și taluzurilor;

va fi prevăzută executarea drenurilor și rigolelor, dar și a altor lucrări de artă, plantarea unor arbuști pentru fixarea solurilor, ș.a.m.d.

Verificarea se efectuează prin documentațiile de proiectare și acordurile de mediu, prin verificări de teren dar și realizarea și buna verificare a planului de management.

Toți operatorii utilajelor trebuie să aibă pregătirea necesară și au instruirea aptă pentru a proteja resursele de apă.( Norme de certificare ale pădurii )

Verificarea acestor aspecte se face prin consultări cu operatorii ce folosesc utilajele, dar și prin procese verbale ce conțin instructajele realizate.

Menționăm totodată necesitatea de elaborare a instrucțiunilor scrise pentru a proteja resursele de apă. Alte prevederi și politici ce țin de proiectarea și construirea drumurilor noi, trebuie să conțină absolut norme de protejare a resurselor de apă precum:

pentru a se trece peste cursurile de apă se efectuează planificarea și cartarea înainte de a se începe activitățile;

numărul trecerilor peste cursurile de apă va fi minimizat;

efectuarea trecerii trebuie făcută perpendicular pe curs;

nu vor fi amplasate pe cursuri de apă poteci și drumuri de vale ;

nu se va face deversarea în cursurile de apă a drenurilor și dacă este posibil trebuie proiectate camere de liniștire.

Verificarea acestora se va face prin fișele de instructaj de lucru, prin normative și instrucțiuni specifice pentru construcțiile drumurilor, prin respectare a acordurilor de mediu și a situațiilor din teren.

O restricție este că nu pot fi construite drumuri noi în albii ale pâraielor, verificarea acestora făcându-se pe baza documentelor de proiectare dar și a etapelor de teren.

Au fost elaborate mai multe instrucțiuni scrise în scopul de a diminua efectele grave din lucrările de exploatare, însă nu pot susține că aceste instrucțiuni ar fi fost respectate în totalitate.

CAPITOLUL 4.

PĂDURI CU VALOARE RIDICATĂ DE CONSERVARE

4.1. Conceptul de păduri cu valoare ridicată de conservare

În continuare vom enumera și prezenta pe scurt câteva caracteristici ale categoriilor de PVRC-uri cunoscute.

PVRC 1.1 – Pădurile din rezervații științifice, rezervații naturale, suprafețe declarate monumente ale naturii și zone de protecție integrală sau zone de protecție strictă din ariile naturale protejate conform Legii 49 /2011 și O.U.G. 57/2007.

Se pot constitui PVRC-uri 1.1 ansamblul unităților amenajistice din fondul forestier ce este supus procesului de evaluare inclus în categoriile mai sus menționate. O utilă sursă pentru realizarea evaluării este constituită de amenajamente silvice, prin analiza atentă a tuturor categoriilor funcționale: 1.5.a, 1.5.c, 1.5.d, 1.5.f.

În locul unde nu există, în prealabil, încă o altă încadrare funcțională, se vor realiza PVRC-uri de tip 1.1 prin procedee de identificare a suprafețelor ce pot constitui obiectul zonei protejate în baza documentelor existente oficiale.

PVRC 1.2 – Pădurile care adăpostesc specii rare, amenințate, periclitate sau endemice

Păduri ce adăpostesc concentrațiile de acest gen de specii (speciile rare, sau periclitate,amenințate sau endemice) sunt importante în mod categoric pentru a conservarea lor.

Avându-se în vedere ideea că respectivele specii sunt extrem de sensibile la modificări ale habitatului, exploatării, bolilor și dăunătorilor, etc., managementul fondului forestier trebuie să poată urmări perpetuarea și menținerea lor ba mai mult chiar îmbunătățire a condițiilor de trai, acolo unde starea conservării populațiilor e considerată negativă.

Speciile de tip endemic reprezintă speciile regăsite doar într-un anumit teritoriu geografic o dată cu restrângerea suprafeței de regăsire a unei specii, cu atât crește importanța pentru conservare. Pentru a identifica acest tip de PVRC au fost considerate ca fiind reprezentative specii endemice pentru fondurile forestiere din țara noastră și pe suprafețele mai restrânse.

Trebuie să menționăm faptul că marea majoritate a endemitelor din țara noastră sunt speciile de plante, iar marea majoritate a acestora sunt incluse deja în ariile protejate și fac deci obiectul VRC 1.1.

PVRC 1.3 – Pădurile cu utilizarea sezonală critică

Respectiva subcategorie s-a creat pentru asigurarea menținerii concentrațiilor semnificative ale anumitor specii ce, măcar ocazional, în diverse perioade sau în etape anumite din viața lor, utilizează pădurea ca și un ecosistem. În asemenea perioade, respectivele specii sunt concentrate /utilizate în mod sezonal ca anumite păduri ce reprezintă, în respectiva perioadă, habitate indispensabile pentru perpetuarea și chiar existența lor. Noțiunea de „utilizare critică sezonală” este folosită întocmai pentru sublinierea importanței respectivelor locuri pentru trăinicia speciilor și, totodată, păstrarea respectivelor concentrații, în special importanța lor în perioade sau etape anumite ale vieții. Sunt incluse aici locuri critice pentru realizarea reproducerii, locuri pentru adăpostiri/iernat și cele pentru realizarea migrării/conectivității/pasajului.

Au fost considerate doar specii din România care, măcar în anumite perioade ale vieții, sunt dependente de ecosistemul pădurii. Aici e cazul speciilor care în decursul vieții au nevoie neapărat de habitatele diverse (exemplu: suprafețele de pădure, rariștile, golurile, stâncăriile, turbăriile, cursurile și luciurile de apă, etc.), dar ce sunt concentrate în păduri în perioade anumite critice pentru existența acestora (așadar există o utilizare critică sezonală).

PVRC 2. Peisaje forestiere extinse, semnificative la nivel global, regional sau național, în care există populații viabile speciilor autohtone, în forma lor naturală din punct de vedere al distribuției și densității

Respectiva categorie de VRC are scopul de a identificarea pădurile care: (1) includ populațiile viabile ale marii majorități sau chiar ale speciilor ce pot aparea în forma naturală a lor și (2) ale căror procese de tip ecologic (de exemplu regim al perturbărilor naturale, succesiune a pădurilor, distribuții și abundențe de specii) sunt relativ sau complet neafectate de activitățile recente antropice. Drept urmare, respectivele păduri vor trebui să aibă suprafețele relativ mari (pentru îndeplinirea primei condiții) și să poată fi afectate cât mai puțin de activitățile recente umane, cu structuri remarcabile din punctul acesta de vedere, la nivelul național, regional, (pentru îndeplinirea condiției de „semnificativ”). Respectivele ecosisteme forestiere au mare importanță, fiind întâlnite din ce în ce mai rar și amenințate permanent la nivelul global al activităților antropice.

PVRC 3. Pădurile ce cuprind ecosistemele rare, amenințate sau periclitate

Respectiva categorie de VRC cuprinde doar suprafețele forestiere ce sunt localizate în sau includ ecosistemele rare, aflate sub amenințare sau periclitate. Precum deja am menționat, respectivele păduri pot să reprezinte ecosistemele ce au fost răspândite la nivel larg anterior dar în mare parte au fost distruse de diversele activități antropice sau ecosistemele ce sunt mai rare în mod natural (datorită condițiilor limitative de mediu). Totodată, aici sunt incluse și ecosisteme ce adăpostesc asociațiile rare ale speciilor ce, separat luate, în general sunt larg răspândite. În ghidul generic (Jennings și alții. 2003) se recomandă ca ecosistemele naturale forestiere sau ansambluri de specii ce sunt caracteristice pentru o anumită regiune, însă nu sunt periclitate sau rare, nu pot fi incluse în această categorie de VRC.

PVRC4. Pădurile ce asigură servicii de mediu esențiale în situații critice

Categoria aceasta (PVRC4) dorește identificarea exactă a acestor tipuri de situații și să poată preveni creștere a vulnerabilității sau riscului de degradare aferent serviciilor de mediu.

Deoarece există servicii distincte ce sunt asigurate de către ecosisteme, respectiva

categorie a fost sub-împărțită în subcategoriile următoare:

• PVRC 4.1. Pădurile de importanță deosebită pentru surse de apă.

• PVRC 4.2. Pădurile critice pentru prevenire și combatere a procesului de eroziune.

• PVRC 4.3. Pădurile cu impact critic asupra terenurilor agricole și a calității aerului.

PVRC 5. Pădurile esențiale pentru satisfacerea necesităților de bază aferente comunităților locale.

Pentru a fi incluse ca PVRC 5 respectivele trebuie să aibă rolul fundamental în a satisface anumite necesități de bază aferente unei anumite comunități. Drept urmare, nu pot fi considerate PVRC 5 acele păduri ce asigură resursele care pot să fie obținute din altă parte sau ce pot fi înlocuite în mod fiabil (exemplu: pădurea din care este extras lemnul de foc pentru o anumită comunitate ce însă poate beneficia si de diverse alte surse de încălzire).

În respectivul caz, pădurile sunt doar o alternativă pentru a satisface anumite necesități fundamentale și drept urmare nu se pot considerate că ar avea rolul critic (nu reprezintă o resursă indispensabilă) pentru comunități locale.

PVRC 6. Pădurile esențiale pentru a păstra identitatea culturală a unei comunități sau a unei anumite zone

Categoria VRC6 face referice la respectivul tip de păduri. Așadar valoarea aceasta este stabilită pentru protejarea culturii și tradițiilor comunităților locale (identitate culturală ). Însă în România sunt anumite cazuri când o pădure este în strânsă legătură cu identitatea religioasă sau culturală a anumitei comunități sau societății în ansamblu și pot fi considerate ca făcând parte din categoria VRC6.

Cazurile acestea sunt date de pădurile de tip simbol evocate în operele literare sau în legende, păduri în care se desfășoară sărbătorile și obiceiurile tradiționale sau acele care ori adăpostesc ori sunt învecinate cu monumentele istorice, mănăstirile, schiturile și locurile de pelerinaj.

4.2 Evoluția procesului de identificare și desemnare a PVRC.

Identificarea și gospodarirea adecvată a PVRC în vederea conservării și chiar îmbunătățirii VRC este deosebit de importantă pentru toți cei care doresc să dovedească practicarea unei silviculturi responsabile. Prin verificarea modului de gospodărire și al originii materiei prime folosită în industria lemnului, sistemul de certificare forestieră iși propune evitarea intrării în circuitul comercial al produselor forestiere exploatate necorespunzator din Padurile cu Valoare ridicată de Conservare.

Pentru județul Suceava am realizat următorul tabel în care am evidențiat P.V.R.C-urile pe categorii.

Diferențierea PVRC-urilor pe categorii în județul Suceava

Tabel 3

Din tabelul anterior se observă că în raza județului Suceava întâlnim 18534.3 ha, dispersate pe 24 ocoale silvice diferite. Totodată observăm că întâlnim PVRC-uri din toate categoriile, preponderente fiind PVRC-urile din categoria 1.1 și anume „suprafețe forestiere din arii protejate” cu suprafața totală de 5801.35 hectare, urmând mai apoi cele din categoria 4.2 „Păduri critice pentru prevenirea și combaterea procesului de eroziune”, o mare parte din acestea fiind încadrate pe pante de peste 30 grade. Cea mai mare suprafață de PVRC-uri este întâlnită în O.S. Crucea, cu 2914.87 ha, din care cele mai multe ( peste 1800 ha) sunt încadrate în categoria pădurilor care asigură servicii de mediu esențiale în situații critice și anume 4.1 cu 961 ha și 4.2 cu 842.54 ha.

Ocolul Silvic Vama însumează 693.95 hectare din care 104.3 hectare sunt încadrate ca PVRC 1.3, 7.15 hectare sunt incadrate ca PVRC 3, și 402.4 hectare în categoria 4.2.

Alte suprafețe însemnate de PVRC-uri în județul Suceava, ce însumează 4412,8 hectare sunt încadrate în cateoria PVRC. 1.3, din care mare parte sunt regăsite în Crucea, Iacobeni, Pojorâta și Moldovița. Aproximativ 3711.7 hectare sunt încadrate în PVRC 4.2 din care mare parte sunt regăsite în OS Crucea, Mălini, Vama și Stulpicani.

Ocolul Silvic Frasin, situat în imediata apropiere a Ocolului Silvic Vama, are doar 231.4 hectare de păduri cu valoare de conservare ridicată, iar cea mai mică valoare este întâlnită în O.S. Dolhasca unde întâlnim doar 6.43 hectare.

CAPITOLUL 5.

STUDIU DE CAZ – PĂDURILE CU VALOARE RIDICATĂ DE CONSERVARE ÎN OS VAMA

5.1 Ocolul Silvic Vama – localizare și cadru natural.

Ocolul Silvic Vama face parte din cadrul Direcției Silvice Suceava. Pădurile ocolului sunt situate în județul Suceava pe teritoriul cadastral al comunei Vama, Frumosu și Vatra Moldoviței.

Din punct de vedere geografic pădurile administrate de Ocolul Slilvic Vama sunt situate în bazinul inferior al râului Moldovița, confluent de stânga al râului Moldova, și ocupă ambii versanți ai acestuia pe o distanță de 10,0 km în amonte de confluența cu râul Moldova.

Pădurile Ocolului Silvic Vama fac parte din mari masive forestiere: nordul Munților Stânișoarei, nord-estul Munților Rarău și sudul Obcinii Mari, care se continuă și în ocoalele vecine. Suprafața totală a ocolului este de 14530 ha.

Din punct de vedere administrativ Ocolul Silvic Vama este alcătuit din 4 districte și 24 cantoane silvice.

Ocolul Silvic Vama are următoarele vecinătăți, limite, hotare:

Vecinătăți, limite, hotare ale Ocolului Silvic Vama

Tabel 4

Limitele teritoriale ale ocolului sunt naturale, evidente, stabile și ușor de identificat pe teren și separă bazine hidrografice independente.

Limitele fondului forestier cu alte folosințe și alți deținători (fânețe, pășuni, culturi agricole, păduri în proprietate privată), sunt materializate pe teren prin borne, șanțuri întrerupte sau continue și semne convenționale de vopsea roșie aplicate pe arbori.

Pădurile și terenurile care fac parte din fondul forestier proprietate publică a statului, situate în limitele teritoriale mai sus prezentate, sunt administrate prin Regia Națională a Pădurilor prin Ocolul Silvic Vama din Direcția Silvică Suceava.

Administrarea fondului forestier proprietate privată se face de către proprietarii acestuia individual sau în asociație și au obligația să-l gospodărească în conformitate cu regimul silvic și cu reglementările legale în vigoare.

În afara fondului forestier pe pășunile și fânețele particulare (izolate sau cu o răspândire neuniformă), sau ale consiliilor populare se află vegetație forestieră în special în lungul pâraielor sau în porțiuni cu înclinare mai mare. Aceasta este constituită din pâlcuri de molid, brad și fag cu consistență 0,2-0,7 și vârste cuprinse între 20 și 120 ani, clase de producție mijlocii-inferioare.

Teritoriul U.P.-ului este situat în zona Obcinelor Bucovinei respectiv în bazinul râului Moldova și anume în partea mijlocie a acestuia.

Relieful se carecterizează prin prezența culmilor de tip obcine, paralele si rotunjite fragmentate prin văi longitudinale și șei joase care determină și apariția unor vârfuri dominante.

Din punct de vedere al înclinării cei mai frecvenți versanți sunt cei mijlocii. Aceștia ocupă 77% din suprafață.

Altitudinea este cuprinsă între 457,0m și 1060,0m, predominant arboretele vegetând la altitudini cuprinse între 601-800m(73%).

Expoziția generală a unității de producție este S-V dar din cauza rețelei hidrografice care străbate suprafața unității de producție se întâlnesc toate expozițiile, predominant fiind cele parțial însorite( V, SV ) 42%, însorite ( S,SV) 31% și cele umbrite ( N,NE) 27%.

Pe marginea pâraielor și în zonele cu exces de umiditate se găsește anin alb, salcie căprească cu vârste cuprinse între 10 și 40 ani. Suprafața acestora este în jur de 90ha.

Ocolul Silvic Vama, ocupă zona externă a flișului carpatic fiind constituit din mai multe pânze de șariaj. Dintre acestea, o suprafață întinsă ocupă pânza de Audia și cea de Tarcău.

Pânza de Audia este reprezentată prin orizontul gresiei de Tomnatec ce încheie seria depozitelor ce alcătuiesc această pânză spre est. Orizontul are o grosime de 400-800 m și este constituit din gresii cuarțo-feldspatice.

Deși vârsta acestor depozite nu este însă sigur determinată i se atribuie perioada senonian-paleogenă (cretacic superior-paleogen).

Pânza de Tarcău cuprinde depozite de vârstă paleogenă din faciesul vestic și faciesul intermediar și cel marginal (estic).

Substratele geologice s-au dezagregat în urma acțiunilor factorilor naturali, determinând apariția unor depozite de cuvertură constituite din roci de solificare în cea mai mare parte lipsite de rezistență.

Reacția predominantă a rocilor este acidă, ceea ce explică formarea în cea mai mare parte pe aceste roci a unor soluri cu aciditate evidentă.

Fig. 6 Reacția chimică a rocii

Fig. 7 Roci de solificare în O.S. Vama

O bună parte din roci s-au dezintegrat cu ușurință și au permis formarea unor soluri profunde. În unele cazuri s-au format soluri scheletice sau semischeletice. Pe versanții cu pantă mare și în condiții de sol schelet sau semischelet se semnalează frecvente tendințe de eroziune a solului dacă se produce denudarea solului. Pentru evitarea declanșării eroziunii, s-a luat măsura încadrării arboretelor respective în grupa I cu rol de protecție antierozional.

Regimul hidrologic este de tipul D, corespunzător zonei vestice a Carpaților Orientali și se caracterizează printr-o alimentație pluvială intensă a cursurilor de apă, prin absența viiturilor de iarnă și prin faptul că apele mari de primăvară încep în martie și țin până în luna mai. Viiturile sunt în lunile iunie si iulie. În aceste perioade, debitele și vitezele apelor cresc în bazinele cu versanți ce au pante de peste 25°. O consecință a acestor fenomene o constituie accentuarea eroziunii de albie și de versant, creșterea transportului de aluviuni provocând distrugerea malurilor, a drumurilor de talveg, a podurilor și a așezărilor omenești.

Condiții climatice

După Köppen, teritoriul U.P. se încadrează în provincia climatică Dfbx cu climat boreal umed, cu ierni aspre și veri răcoroase, cu precipitații în tot timpul anului.

Climatul zonei în care se găsește unitatea de producție se încadrează în ținutul climatic al munților mijlocii.

Amplitudinile termice medii anuale sunt cuprinse între 12-14oC.

Primăvara are un bilanț termic mai mic de cât toamna din cauza consumului de căldură utilă topirii zăpezilor. Iernile sunt lungi bogate în precipitații mai ales în luna ianuarie când zăpada cade în cantități abundente, gradienții termici verticali având valori mici (0,8-0,4).

Variația temperaturilor extreme medii este cuprinsă între –5oC iarna și 17,5oC vara. Temperatura medie anuală este de 6,5oC. Temperatura maximă absolută înregistrată la stația meteorologică Vatra Dornei este de 36oC, iar minima absolută de –33,9oC.

Valorile temperaturii medii lunale

Tabel 5

Fig. 8 Variația temperaturilor medii lunare în O.S. Vama

Se observă ca luna cea mai caldă a anului este luna iulie, iar cea mai rece este luna ianuarie. Primele înghețuri au loc în jurul datei de 1 octombrie, iar ultimul îngheț se produce în jurul datei de 1 mai. Perioada bioactivă (cu temperaturi superioare la 0°C) se situează între începutul lui martie și sfârșitul lui noiembrie.

Suma anuală a temperaturilor zilnice mai mare de 0°C este de 3000. Inceputul perioadei cu temperaturi mai mari de 10°C este între 1 –11 mai, iar sfârșitul acestei perioade se situează între 21octombrie- 1 noiembrie.

Temperaturile medii pe anotimpuri

Tabel 6

Fig. 9 Temperaturile medii pe anotimpuri

Regimul pluviometric : este reprezentat de totalitatea precipitațiilor atmosferice, indiferent dacă sunt lichide sau solide, căzute la sol într-un an. Precipitațiile medii lunare sunt redate tabelar și reprezintă datele obținute de la cea mai apropiată stație meteorologică.

Valorile precipitațiilor medii lunare și anuale

Tabel 7

Fig. 10 Precipitațiile atmosferice medii lunare în O.S Vama

Numărul de zile cu strat de zăpadă este de 100.

Valorile medii ale precipitațiilor pe anotimpuri sunt de 125 mm iarna, 195 mm primăvara, 160 mm vara, 160 mm toamna. Precipitațiile cad deci în cantitate suficientă mai ales vara și primăvara astfel încât pe durata sezonului de vegetație precipitațiile sunt suficiente (410 mm ), neexistând perioade de uscăciune sau de secetă.

Indicii de ariditate de Martone pe anotimpuri sunt :

iarna : 10,9

primăvara : 9,3

vara : 5,3

toamna : 7,3

în perioada de vegetație : 5,4

Valorile medii lunare ale evapotranspirației

Tabel 8

Regimul anual al evapotranspirației este influențat de regimul temperaturii anului și a suprafeței active a coronamentului.

Regimul eolian.

Vânturile dominante sunt cele din N și N-V, urmate de vânturile ce bat dinspre S, S-V. Ca urmare a unor condiții mai speciale de repartiție a presiunii atmosferice, uneori se produc vânturi " în cascadă", de tip "bora", ce pot atinge intensități atât de mari încât pe pantele de descendență a culturilor se produc doborâturi de vânt importante, mai ales la molid, specie precară din acest punct de vedere ( ca în cazul doborâturilor de vânt din luna iulie 1969).

Cel mai agitat anotimp din punct de vedere eolian fiind primăvara.

Frecvența și viteza vântului pe direcții

Tabel 9

Fig. 11 Viteza vânturilor în O.S. Vama

Fig. 12 Frecvența vânturilor în O.S. Vama

Cel mai răspândit tip de sol este solul districambosol tipic, care ocupă cu cele trei subtipuri ale sale (tipic, litic și gleizat ) 99% din suprafața unității de gospodărire.

Acest tip de sol este răspândit în regiunile muntoase unde ocupă suprafețe întinse de teren. Solul brun acid s-a format în condiții de relief montan, pe roci variate, cu caracter acid, în climat umed și răcoros . Vegetația naturală este reprezentată prin păduri de molid, molid și brad și mai rar amestecuri de fag cu rășinoase, sub acestea găsindu-se o floră acidofilă tipică : specii de mușchi, Vaccinium și Oxalis.

Aceste soluri s-au format în zonele cu înclinare scăzută, la altitudini cuprinse între 700m și 1500m, în condițiile unui climat montan caracterizat prin temperaturi medii lunare de 3-6o Cși precipitații medii anuale, medii cuprinse între 800mm și 1400mm.

Regimul hidric este freatic stagnant, fapt imprimat și în însușirile fizico-chimice ale acestor soluri.

Profilul acestui tip de sol este : O-AO-BV-R

Profilul de sol este de tipul Ao-BvGo-R sau C, cu orizontul Ao gros de 20-30cm, de culoare brun deschisă, orizontul BvGo variabil cu grosime cuprinsă între 20-30cm, cu aspect marmorat și orizontul R sau C spre care trecerea se face treptat.

Datorită climatului umed, răcoros, rocilor sărace în baze, vegetației cu caracter acidofil, transformarea resturilor organice este anevoioasă. Se formează puțin humus propriu-zis, alcătuit din acizi fulvici și se acumulează cantități mai mari de materii organice în curs de humificare. Alterarea este foarte intensă, silicații primari sunt predominant desfăcuți în componente de bază. Practic nu se formează argilă, ceea ce explică separarea unui orizont Bv de alterare.

Caloizii minerali reprezentați de hidroxizii de Fe, Al nu se deplasează practic din partea superioară, deoarece alcătuiesc cu acizii humici complexe organo-minerale puțin mobile și nu se formează un orizont iluvial.

Deasupra orizontului A se găsește un orizont organic cu mull-moder. Textura solurilor brun acide este ușoară spre mijlocie, nediferențiată pe profil, iar structura este grăunțoasă slab dezvoltată în orizontul AO și poliedrică, moderat dezvoltată în orizontul BV. Proprietățile fizice, hidrofizice și de aerație sunt favorabile. Solurile brun acide au un conținut mic de humus, dar pot avea o cantitate mare de material organic, proporția acestuia variind între 5 și 20%.

În cadrul UP-ului se ma întâlnesc solurile podzolice feriiluviale s-au format în zona montană superioară, pe versanți cu pantă mică, cu drenaj slab, în condițiile unui climat caracterizat prin temperaturi anuale medii de 3-4 o C și precipitații de peste 1400mm.

Profilul de sol

Profilul de sol este de tipul O-Ao-Es-Bs-R, cu orizontul O format predominant din humus brut, orizontul Ao de culoare cenușie închis și grosime de 5-15 cm, orizontul Es de grosime variabilă și culoare cenușiu deschis, orizontul Bs de culoare brun, brun ruginie.

Pe o suprafață mai redusă se întâlnesc și solurile brune eumezobazice tipice

Aceste soluri s-au format pe terenuri cu drenaj exterior bun, cu materiale parentale bogate în calciu, în condițiile unui climat montan caracterizat de temperaturi anuale medii de 5-8℃ și precipitații anuale medii cuprinse între 600mm și 1000mm.

Profilul de sol

Profilul de sol este de tipul Ao-Bv-R sau C, orizontul Ao de culoare brun închis, cu grosime de până la 35 cm, orizontul Bv cu grosimi de 20-120 cm, de culoare brună cu nuanțe gălbui sau roșcate.

De asemenea pe cuprinsul ocolului, mai precis în UP 1 Deia se ma întâlnesc și solurile din categoria brun feriiluviale Aceste soluri s-au format pe terenuri accidentate, la altitudini cuprinse între 1000m și 1800m, în condițiile unui climat caracterizat de temperaturi medii anuale de 4-5o C și de precipitații medii anuale de 1000mm și 1400mm.

Profilul de sol

Profilul de sol este de tipul O-Ao-Bs-R.

La suprafața solului se găsește un orizont O, de humus moder, slab alterat, orizontul Ao de culoare cenușie-negricioasă și grosimi de 5-10 cm, orizontul Bs de culoare brun-roșiatică și gros de 70-80 cm.

Referitor la regimul hidric (capacitatea de aprovizionare cu apă a solului și umiditatea estivală ) se menționează că pentru ocol cel mai reprezentat este de tip HIV-V Ue4-3 (80%) ajungând numai în zona solurilor hidromorfe și în anumite perioade , la limite extreme

Ue1-0 – în perioada secetoasă

Ue10 – în perioade cu ploi prelungite

În perioade normale fără variații mari de umiditate și temperatură , aceste soluri oferă condiții buna de dezvoltare a speciilor forestiere, în special arboretelor tinere cu consistențe pline 0,8-1 care realizează productivități superioare , datorită măsurilor de gospodărire luate.

Din totalul pădurilor 95% sunt situate în FM2 -amestec de molid, brad fag iar 5% sunt situate în FM3 – etajul montan de molidișuri.

Stațiunea exprimată în geobotanică și ecologie prin termeni de habitat și biotop, este o unitate cu un areal practic omogen și caractere de ordin fizico-geografic proprii prin care se deosebește și se delimitează clar de alte areale înconjurătoare, fiind, așadar, o unitate elementară de landșaft (geotop); conținutul fizico-geografic al stațiunii îi conferă acesteia și caracterul de unitate ecologică (ecotop), având în cuprinsul ei un mod unitar caracteristic, de a fi, al valorilor și regimurilor factorilor ecologiei sau mai concis un anumit specific ecologic.

Componentele biotipice și abiotice ale stațiunii nu apar izolat, ele se interferează alcătuind combinații specifice reprezentate prin caracteristicile etajelor de vegetație.

Potrivit condițiilor geoclimatice și ecologice care caracterizează teritoriul Ocolului Silvic Vama, pădurile componente se încadrează, din punct de vedere stațional, într-un singur etaj de vegetație – montan de amestecuri – FM2.

În cazul amestecurilor de fag cu rășinoase poziția geografică și mai ales forma de relief și orientarea versanților au o mai mare importanță decât în cazul molidișurilor. Ținând cont de cerințele arboretelor de amestec putem spune că în această unitate de producție există condiții bune și foarte bune de vegetație.

Tipurile de pădure cu ponderea cea mai mare sunt:

molideto-brădet normal cu floră de mull (33%);

amestec normal de rășinoase și fag cu floră de mull (30%).

Caracteristic pentru amestecurile din această zonă este participarea majoritară a molidului care ocupă de regulă 60-70% din compoziție deoarece teritoriul U.P.-ului este situat în partea superioară a etajului de amestecuri și are condiții mai favorabile pentru dezvoltarea molidului.

Formațiile forestiere cu ponderea cea mai mare sunt:

amestecuri de molid, brad și fag (42%);

molideto-brădete (38%).

În ceea ce privește caracterul actual al tipului de pădure ponderea cea mai mare o au arboretele:

natural fundamental de productivitate superioară (61%);

artificiale de productivitate superioară (16%) ;

natural fundamentale de productivitate mijlocie (19%).

Datorită faptului că pădurile sunt situate în partea superioară a acestui etaj, prezența fagului este semnalată în cea mai mare parte pe versanți superiori, însoriți, factorul limitativ fiind căldura.

Alcătuirea arboretelor din Ocolul Silvic Vama este reprezentată în graficul de mai jos:

Fig. 13 Distribuția suprafeței pe specii în O.S. Vama

Rășinoasele ocupă 82% dintre speciile existente în cadrul ocolului acest procent fiind crescut în principal prin introducerea în ultimii ani pe mari suprafețe a molidului.

Fig. 14 Repartiția suprafeței pe specii de rășinose în O.S. Vama

Explicația creșterii procentului de molid este o consecință a tăierilor rase aplicate în anii `50 pe suprafețe mari precum și a doborâturilor de vânt ce au urmat, care au determinat recoltarea unui volum de masă lemnoasă ce a depășit cantitățile planificate. Ca urmare și suprafața care s-a dezgolit a fost mai mare decât cea planificată.

La intrarea în vigoare a amenajamentului din 1960 existau suprafețe despădurite pe întinderi însemnate, care au fost propuse spre a fi împădurite. Tăierile rase și doborâturile precum și rupturile de zăpadă nu au favorizat regenerarea bradului și fagului. In suprafețele respective s-au executat de cele mai multe ori plantații cu molid pur sau aproape pur. In consecință în arboretele tinere (30-35 ani) molidul ajunge până la 79 % în timp ce bradul și fagul se găsesc sub 10%.

In raport cu vârsta arboretele sunt relativ uniform repartizate pe cele șase clase cu un plus pentru cele de 20-40 de ani și un important deficit pentru clasa exploatabilă în raport cu ciclu de 120 de ani.

arboretele cu consistența sub 0,3 au fost eliminate în cea mai mare parte prin tăieri sau prin operațiuni culturale care au dus la creșterea consistenței lor.

Arboretele cu consistența 0,4 – 0,6 sunt rezultate în urma tăierilor de regenerare, arborete rărite prin doborâturi de vânt.

Rupturile de vârf și de coroană au creat porți de intrare a putregaiului astfel că cea mai mare parte din arborii afectați au fost extrași, deși poate coroana rămasă ar fi asigurat vegetația relativ normală a arborelui. Prin extragerea arborilor afectați în unele arborete s-a redus consistența la 0,6 sau chiar 0,5.

Deși la nivelul amenajamentului din 1990 situația prezentată este mai bună decât la nivelul anilor 1983 și 1973, creșterea suprafețelor cu consistența 0,7 influențează scăderea consistenței medii.

Accesibilitatea Ocolului Silvic Vama este constituită din drumuri principale dar și secundare care împreună însumează aproximativ 81 km.

5.2 Identificarea și managementul PVRC-urilor în D.S. Suceava

Pentru îndeplinirea condițiilor impuse de standardul de certificare FSC pentru pădurile din țara noastră, în OS Vama ca de altfel și la nivelul întregii DS Suceava s-au urmat etapele indicate în Ghidul practic pentru identificare și managementul PVRC (Vlad, Bucur, Turtică, 2013), care sunt prezentate în figura 15.

Fig. 15 Succesiunea etapelor în procesul de desemnare, gestionare și monitorizare a PVRC

(Vlad, Bucur, Turtică, 2013)

În urma planificării și aplicării procesului de identificare, în OS Vama au fost desemnate păduri aparținând la patru categorii de PVRC-uri: PVRC 1.3, PVRC 3. PVRC 4,2 și PVRC 6.

5.2.1 PVRC 1. Păduri care conțin concentrații de biodiversitate (specii endemice, rare, amenințate sau periclitate) semnificative la nivel global, regional sau național.

Se consideră concentrații ale biodiversității un număr mare de specii care sunt recunoscute prin clasificări naționale sau internaționale ca fiind endemice, rare sau periclitate. De asemenea tot astfel de concentrații sunt considerate populații numeroase ale unor specii din categoriile menționate, raportat la numărul de indivizi ai speciei la nivel național regional sau chiar global.

Din această primă categorie de păduri cu valoare ridicată de conservare, în OS Vama au fost identificate păduri cu utilizare sezonală critică.

Pentru a-și desfășura existența și a-și asigura continuitatea pe un anumit teritoriu, unele specii folosesc în anumite perioade sau faze ale ciclului lor de dezvoltare o mare varietate de de habitate. Habitatele respective pot să fie localizate în zone diferite pe continente sau pe glob (cum este cazul speciilor migratoare), sau pot să fie situate în aceeași zonă dar să aibă carateristici diferite în ce privește structurai și compoziția (tipuri diferite de ecosisteme).

Uneori, utilizarea unui anumit habitat poate fi doar sezonală sau speciile pot să migreze în habitatul respectiv doar când condițiile climatice sunt mai aspre.

Ținând cont de aceste aspecte, în acestă subcategorie au fost incluse suprafețe forestiere pe care anumite specii le folosesc temporar, de exemplu în perioada de migrație, de reproducere sau de iernare, deoarece ele sunt indispensabile pentru supraviețuirea speciilor respective. De aceea se folosește formularea “utilizare sezonală critică” deoarece existența și folosirea de către specii a acestor habitate este critică pentru supraviețuirea speciilor luate în considerare.

În ghidul pentru identificarea și gestionarea pădurilor cu valoare ridicată de conservare este anexată o listă cu speciile din țara noastră care prezintă o utilizare sezonală critică sau concentrații temporare în ecosistemele forestiere. Acestea sunt specii de păsări acvatice (stârci, egrete, cormoran, lopătar, țigănuș, ), păsări prădătoare (vânturelul), cocoșul de munte și cel de mesteacă, ursul, capra neagră, castorul, specii de lilieci, alături de o serie de amfibieni și reptile ca salamandra, specii de tritoni și de broaște.

Dintre aceste specii, până în prezent în OS Vama au fost identificate zone de rotit pentru cocoșul de munte și bârloage de urs într-o serie de unități amenjistice din UP II Paltinu. Acestea sunt încadrate conform amenajamentelor în categoriile funcționale 1-5I→ Păduri destinate ocrotirii unor specii rare din fauna indigenă (cocoși de munte, capră neagră, urși ș. a.) sau colonizată (mufloni, capră ibex etc.)(TII) și 1-2°→Păduri situate pe: stâncării, grohotișuri, terenuri cu eroziune în adâncime, terenuri cu înclinare mai mare de 40 grade, substrate de fliș cu înclinare mai mare de 35 grade sau nisipuri și pietrișuri cu înclinare mai mare de 30 grade, precum și pădurile de pe terenurile cu eroziune evidentă. (TII).

Trebuie precizat că listele nu sunt definitive, ele pot fi adaugite și modificate în funcție de eventuala modificare a reglementărilor în domeniu atât la nivel național cât și internațional, precum și ca urmare a procesului de aplicare în practică a ghidului menționat.

În cazul subcategoriei 1.3 se consideră prag prezența locurilor de rotit și a bârloagelor de urs. În ce privește cocoșul de munte, împerecherea se realizează în intervalul începând din martie și până în iunie, perioadă în care în zonele de rotit de obicei se grupează mai mulți masculi. După împerechere femelele depun de la 5 la 12 ouă, fiind foarte sensibile în această perioadă dacă sunt deranjate, părăsind imediat cuibul și compromițând apariția generației următoare. Puii eclozează cam după o lună și timp de două săptămâni sunt total dependenți de mamă care le dă de mâncare și îi apără de intemperii. În consecință, în toată această perioadă trebuie asigurată liniștea în zonele populate de specie, de unde necesitatea înființării pădurilor cu valoare ridicată de conservare menționate. Pădurile care îndeplinesc necesitățile ecologice ale cocoșului de munte sunt pădurile alcătuite din arbori bătrâni de conifere alternând cu zone deschise pentru zbor și zone de hrănire într-o structură de mozaic.

Biotopul cocoșului de munte este asigurat de păduri de rășinoase, întinse de la limita de vegetație forestieră (cca. 1200-1500 m altitudine). Cocoșul de munte agrează sa aibă în apropiere arbuștii producători de fructe. Este întâlnit in lanțul Carpatic din țara noastră. Hrana este asigurată de larve, ierburi, insecte, fructe de pădure, semințele buruienilor, mugurii de rășinoase. Hrana principală în timpul iernii este asigurată de acele de conifere, iar toamna se hrănește cu merișoare, afine, frunzele plopului de munte.

Referitor la locul de trai, cocoșii de munte sunt fideli, din moment ce sunt deranjați vor reveni la locul de trai, doar în cazul tăierii arboretelor se va îndepărta din zona agreată.

Putem afirma totodată cocoșul de munte nu este sociabil, el trăiește în apropiere de găini doar in perioada împerecherii, fiind o pasare de tip poligam. Se ocupă de creșterea puilor doar femela. Pe lângă aceste afirmații cocoșul de munte trăiește solitar. In perioada iernii trăiesc mai mult prin copaci, iar în timpul verii prefera zone umede ,cu mușchii,cu izvoarele, desișurile și pante însorite. Spre seară se urcă în arbori, în mod obișnuit doar în cei agreațiâ,unde au o ramură aflata cam pe la mijlocul arborelui. Respectivii arbori sunt recunoscuți după excrementele de la bază.

Cântecul cocoșului de munte este alcătuit din fraze muzicale și anume:prima frază seamănă cu bătaia toacei ,iar cea de a doua frază seamănă cu sunetele produse de tocile. In pauza scurtă dintre cele două fraze sunt auzite uneori sunete seci,ca cele produse de trasul dopului dintr-o sticla. Dacă ciocul se deschide tare este influențat negativ auzul, fiind astupat canalul auditiv, moment când acesta prezintă vulnerabilitate în fața prădătorilor. Ritualul începe dimineața in arbori, rând pe rând mai apoi coboară pe solul înzăpezit unde își va continua un mers înfoiat, așteaptând găini ,ce se vor apropia treptat odată cu venirea serii, răspunzând prin cotcodăcitul :”got-got-got”.

Referitor la dușmanii cocoșului de munte aceștia sunt dați de: om în principal, de râși, jderi, vulpi, mistreți, câini ciobanilor de la stâni, ce distrug cuiburile. Dușmanul cel mai înverșunat rămâne jderul ce vânează cocoșii de munte la fel ca și omul. Adică se va apropia de cocoșul de munte în timpul cântatului, treptat, până își asigură cea mai buna poziție pentru atac.

Ursul reprezintă animalul pădurilor liniștite și întinse, umblate cât mai rar sau neumblate de om. Traiul inlclude stâncării sau doborâturile mari de vânt (în arborete), unde își pot amenaja bârlogul. În cazul când toamna în zona de munte nu se regăsește suficientă hrană (jirul, fructele de scoruș etc.) în acel moment coboară în zona de dealuri până aproape de așezările cu culturi aricole (aprox 500 – 600 metri altitudine) căutând merele și perele pădurețe sau chiar livezile cultivate. Este animalul fidel locului de trai și în acei ani când în arealul fagului, este fructificația jirului, ursul se va deplasa mai puțin; în timpul zilei va sta sub adăpostul desișului, noaptea ducându-se în pădurile bătrâne pentru a face rost de mâncare și de un curs de apă. În mod general, ursul își va păstra propriile trecători, dacă nu e deranjat. Ursul uneori poate să parcurgă distanțele mai mari de 100 kilometri. De importanță majoră pentru a menține ursul într-un teren sunt desișuri unde acesta se poate adăposti în timpul zilei. Locurile de trai cele mai bune sunt unde, în zona limitrofă adăpostului, ursul are și sursele de hrană.

Cu toate că forma corpului și mai ales a capului, dar și culoarea blănii, prezintă variații considerabile de la un individ la altul, totuși oameni de știință cei mai mulți au părerea că în Europa este doar o specie singulară de urși.

În țara noastră, aria ursului este întinsă pe 2,8 mil. ha, ocupând lanțul întreg al Carpaților, din Maramureș până în Banatul de est, dar și în Munții Apuseni. Este condiționată răspândirea lui, mai ales de hrană, liniște, și bun loc pentru bârlog, incluzând desișurile pentru adăpostul din timpul zilei.

La vârsta de 3 – 4 ani, înegistrează maturitatea sexuală; perioada împerecherii va dura din luna aprilie până în luna iunie, cu excepție și iulie-august; perioada sarcinii este de cca 7 – 8 luni.

Ursul nu este sociabil ducând o viață solitară excepție făcând femela cu pui.

Ursul este un animal omnivor, dar predomină în hrana sa elemente vegetale. În timpul primăverii, va paște iarbă; în timpul verii se hrănește cu fructe de pădure : mure, zmeură, afinele; în timpul toamnei jirul și ghinde, în acei ani când există; în cazul lipsei jirului și ghindei, coboară în zona dealurilor unde va găsi merele și perele pădurețe, eventual livezile de pomi, în care provoacă pagube. În timpul toamnei, după ce au coborât turmele de oi, se pot vedea urșii în timp ce pășunează otava din apropiera stânilor. Pe lângă hrana vegetală, mai putem adăuga ciuperci și rădăcini, apoi ovăz și porumb în lapte. Referitor la hrana animală, ursul poate mănânca larvele furnicilor, insecte,râme, în scopul acesta răsturnând bolovanii și trunchiurile arborilor; totodată consumă mierea de albine, nu doar de la stupi sălbatici dar și de la crescătorii, provocând diverse pagube

I. Evaluarea preliminară

Această evaluare inițială presupune analiza hărților amenajistice sau de altă natură, precum și a unor surse suplimentare de informații lucrări științifice, rapoarte, articole, fiind recomandate în ghid consultările cu specialiști de la institute de cercetare, universități, organizații neguvernamentale, muzee etc. În cazul analizat, de bază au fost informațiile silvice existente în amenajamente, completate cu cele ale personalului de teren responsabil cu vânătoarea.

II. Evaluarea completă

Aceasta constă în verificarea pe teren a informațiilor obținute la evaluarea preliminară. se realizează. Ca urmare a acestei evaluări finale, suprafețele forestiere care se considera la evaluarea primară că, în mod potențial, ar conține concentrații sezonale critice ale speciilor din Anexa 2 pot să fie desenate ca PVRC-uri după verificare. În aceast proces, ca și în cel de evaluare primară de mare ajutor poate fi aportul specialiștilor menționați și anterior.

III. Identificare și constituire

Pe teritoriul OS Vama, au fost identificate în cadrul acestei categorii, păduri din subcategoria 1.3 – Păduri cu utilizare sezonală critică (Păușa). O serie de arborete, din u.a. 68A, 68C, 71A, 71B, 71C, 71D, 71E și 71H adăpostesc cocoș de munte și bârloguri de urs. Arboretele ce constituie PVRC 1.3 (Păușa) sunt localizate în zona localității Vatra Moldoviței, satul Paltinu, toate din unitatea de producție II Paltinu.

În ce privește relieful, predomină versanții cu pante cuprinse între 200-360, altitudinea este cuprinsă între 920– 1210 metri, iar expoziția este diversă, incluzând toate punctele cardinale.

Suprafața totală este de 104,3 hectare, pădurile din această categorie vegetând în trei tipuri de stațiune și anume: Montan de amestec, Bm, brun edafic mijlociu, cu Asperula Dentaria (3.3.3.2.) pe 12,60 hectare (12%) și Montan de amestecuri , Bs, brun edafic mare, cu Asperula–Dentaria (3.3.3.3.) pe 64,90 hectare (63 %) și Montan de molidișuri,Bm,brun acid, edafic submijlociu, cu Oxalis Dentaria (2.3.2.2.) pe 26,8 hectare (25%). Tipurile de sol aferente sunt districambosolul scheletic (cod 3207) pe 12,60 hectare (12%), districambosolul tipic (cod 3201) pe 64,90 hectare (63 %) și podzolul scheletic (cod 4207) pe 26,80 hectare (25 %).

În ce privește vegetația, au fost identificate trei tipuri de pădure: Molidiș cu Vaccinium myrtillus (m) (cod 1151)- 26,8 hectare (25%), Amestec de rășinoase și fag cu flora de mull (m) (cod 1312) pe 64,90 hectare (63%) șu Amestec de rășinoase și fag pe soluri scheletice (m) (cod 1341) pe 12,60 hectare (12%). Tipurile de floră indicatoare: Asperula-Dentaria și Luzula-Hieracium.

Descrierea parcelară a P.V.R.C.1.3 Păușa

Tabelul 10

Identificarea pădurilor cu valoare ridicată de conservare (prezentată mai sus) reprezintă după cum s-a menționat anterior, o primă etapă în managementul acestor ecosisteme, urmată de a doua etapă, conceperea măsurilor de management, aplicarea acestora și în final etapa de monitorizare.

IV. Măsuri de management

Pentru PVRC 1.3 – Paltinu au fost stabilite ca măsuri de management în primul rând localizarea și marcarea pe hărți a obiectivelor de conservat, adică a bârloagelor de urs și zonelor unde sunt locuri de rotit ale cocoșului de munte. O altă măsură importantă constă în restrângerea și eliminarea, acolo unde este posibil a circulației oamenilor în aceste zone mai ales în perioadele de reproducere, de cuibărit sau în perioada de creștere a puilor, precum și asigurarea perioadei de liniște în perioadele critice în suprafețele unde s-au identificat concentrații ale speciei. La eficiența aplicării acestor măsuri un rol important îl are și conștientizarea comunităților locale cu privire la importanța pădurilor cu valoare ridicată de conservare din această categorie. De asemenea se vor stabili „zone de liniște” (zone tampon), în funcție de cerința fiecărei specii, în perioada de împerechere.

Pentru asigurarea unor condiții biotice și abiotice favorabile existenței speciilor vizate se recomandă crearea unei succesiuni de vârste în cadrul arboretelor care să asigure atât continuitatea forestieră cât și menținerea unei structuri favorabile speciei respective. Dacă este necesar, în funcție de evoluția condițiilor climatice de la an la an se poate furniza hrană în perioadele critice.

Eventualele lucrări efectuate în aceste u.a.-uri vor fi atent supravegheate pentru prevenirea degradării habitatului acestei specii, lucrările și deranjarea liniștii fiind principalele amenințări identificate în cazul acestor păduri cu valoare ridicată de conservare.

O altă măsură de management indispensabilă în cazul tuturor pădurilor cu valoare ridicată de conservare,cerută expres de standardele de certificare forestieră este monitorizarea conservării valorilor ridicate de conservare și a efectului măsurilor de management aplicate.

Astfel, în PVRC 1.3 – Paltinu se monitorizează elementele de protejat, și au fost stabiliți indicatori de monitorizare care să poată fi ușor urmăriți. Aceștia sunt prezentați în tabelul 11.

Indicatori de monitorizare pentru PVRC 1.3 – Paltinu

Tabelul 11

V. Monitorizare

Monitorizarea este recomandat să se realizeze în perioada de împerechere/clocire, respectiv de creștere a puilor, în funcție de specie (cocoș de munte, urs), iar periodicitatea monitorizării este anuală. De asemenea, cu ocazia controalelor de fond și patrulărilor, trebuie introdusă în fișă orice observație relevantă, în special legată de eventuale de distrugeri ale habitatului etc.

În vederea creșterii eficienței monitorizării se stabilește un responsabil, în cazul acestui tip de PVRC este persoana responsabilă cu vânătoarea de la ocolul silvic (vezi tabelul 11).

5.2.2 PVRC 3 – Păduri ce cuprind ecosisteme rare, amenințate sau periclitate

Ecosistemele care se includ în această categorie fie sunt rare din cauza condițiilor ecologice speciale în care vegetează, fie suprafața lor a fost mai extinsă în trecut și astăzi a devenit restrânsă din cauza presiunii antropice exercitate în decursul timpului. Aceste ecosisteme pot să nu reprezinte unități amenajistice întregi, ci numai benzi, insule sau suprafețe restrânse de pe suprafața acestora. Așa este cazul aninișurilor, tinoavelor și rariștilor de limită. Consultând anexa 4 a Ghidului pentru identificarea și managementul PVRC-urilor, în care sunt listate ecosistemele rare și periclitate din fondul nostru forestier, în OS Vama au fost identificate UP I Deia,UP II Paltinu și UP III Dragoșa tipul B3.3 Păduri de Alnus incana de pe râurile de munte, au fost incluse în PVRC 3 Deia, Paltinu și Ciumârna. În aceste trei P.V.R.C-uri, unitățile amenajistice identificate sunt încadrate funcțional în următoarele categorii, așa cum se poate observa și din descrierile parcelare (tabelele 12,14,16):

I. Evaluarea preliminară

Evaluarea preliminară a fost o etapă de birou pe parcursul căreia au fost consultate amenajamentele și identificate pe baza compoziției, a tipurilor de pădure și a zonării funcționale arboretele care corespund criteriilor de încadrare în PVRC 3, conform anexei 4 menționate mai sus. În cazul aninișurilor, care se înscriu în subcategoria B a PVRC 3, pragul este reprezentat de prezența unor aninișuri în stare bună de conservare.

II. Evaluarea completă

În cazul aninișurilor pe teren poate fi necesară doar localizarea lor exactă și eventual aprecierea stării de conservare la fața locului.

III. Identificare

Pădurile din categoria B3.3 Păduri de Alnus incana de pe râurile de munt au fost identificate în unitatea de producție I Deia, în zona localității Frumosu, sat Deia (subparcelele 29D, 47C și 53F).

In cadrul PVRC 3 Deia, relieful predominant este platoul, versanții inferiori și lunca înaltă. Panta aferentă acestei zone este situată la aproximativ 6 grade. Altitudinea predominantă este cuprinsă între 600 – 930 metri, iar expoziția este în general sud-estică.

Suprafața totală a acestor păduri este de 2,31 hectare. Tipul de stațiune este Montan de amestecuri, bs, brun divers, cu drenaj imperfect, edafic mare si foarte mare (cod 3640), iar tipurile de pădure sunt Molidiș cu anin alb(m) (cod 1171), răspândit pe 1,27 hectare (54%) și Molideto-bradet cu flora mull, pe sol gleizat(s) (cod 1214) ocupând 1,04 hectare (46%).

Descrierea parcelară a P.V.R.C. 3B – Deia

Tabelul 12

În ce privește condițiile edafice în care vegetează aceste aninișuri, tipul de sol este brun acid gleic (cod 3210). Flora predominantă este formată din Polytrichum commune și Asperula-Oxalis.

IV. Măsuri de management

Măsurile de management generale recomandate în cazul acestui tip de păduri cu valoare ridicată de conservare nu au o specificitate deosebită comparativ cu măsurile obișnuite de management aplicate în aceste unități de gospodărire. Există unele situații particulare cum ar fi prezența ecosistemelor virgine și cvasivirgine unde sunt interzise orice intervenții antropice, sau situațiile în care ecosistemele sunt necorespunzătoare sub raportul compoziției și a altor caracteristici structurale, (arborete mai mult sau mai puțin derivate, cu arborete rărite, înierbate, în curs de uscare sau subproductive, etc.); în aceste cazuri sunt necesare lucrări de conservare/reconstrucție ecologică. În u.a 29 D unde terenul este înmlăștinat trebuie aplicate doar lucrări de conservare pentru a nu distruge echilibrul ecologic și a asigura continuitatea habitatului respectiv. În cazul în care este necesară extragerea arborilor se recomandă precauție la colectarea masei lemnoase, astfel încât prejudiciile să fie minime pentru sol sau vegetație. De asemenea, este recomandată conștientizarea comunităților locale cu privire la importanța acestui ecosistem.

Pentru menținerea și ameliorarea stării de conservare a acestui tip de PVRC este necesară monitorizarea, personalul de teren responsabil cu gospodărirea habitatului trebuind să raporteze, ori de câte ori este nevoie, eventualele amenințări (biotice sau abiotice) sau riscuri care apar în această zonă;

V. Monitorizare

Pentru monitorizare este indispensabilă ca și în cazul anterior stabilirea unor indicatorilor de monitorizare, a perioadei de monitorizare și desemnarea nominală a personalului care se ocupă cu monitorizarea.

Indicatorii pentru PVRC 3B Deia sunt prezentați sub formă tabelară mai jos (tabelul 13)

Indicatori de monitorizare PVRC 3B – Deia

Tabelul 13

Perioada optimă pentru analiza indicatorilor de monitorizare este mai-iunie, deoarece pot fi observare speciile caracteristice și starea de vegetație a speciilor lemnoase, în special a aninului, precum și observarea și determinarea speciilor de plante caracteristice habitatului în cauză. Monitorizarea se face cu o periodicitate anuală.

Pentru monitorizarea acestor PVRC-uri responsabil este șeful de district. Acesta, cu ocazia controalelor de fond și patrulărilor, trece în fișă orice observație relevantă (prezența speciilor de plante rare, specii de faună, semnalări de distrugeri ale habitatului etc.).

Etapele de evaluare preliminară și completă sunt aceleași ca și în cazul PVRC din UP I.

III. Identificare

Tot în PVRC 3B este inclus și arboretul din u.a 72B, din unitatea de producție II Paltinu, situat în apropierea localității Vatra Moldoviței, sat Paltinu; suprafața acestui arboret este de 0,5 hectare. Și în acest caz, ca și în cazul PVRC din UP I Deia, este vorba despre un aniniș. Relieful pe care vegetează arboretul este versantul, înclinarea zonei este de aproximativ 6 grade, iar altitudinea de 975metri, expoziția fiind sudică.

Descrierea parcelară a P.V.R.C.3B – Paltinu

Tabelul 14

Tipul de stațiune este Montan de amestecuri, bM, brun semimlăștinos, edafic mijlociu (cod 3930), iar tipul de sol pseudugleic turbos (cod 7111), iar tipul de pădure identificat în u.a 72B este Molidiș cu anin alb(m) (cod 1171), cu flora indicatoare Vaccinium.

IV. Măsuri de management

Măsurile de management sunt aceleași cu cele descrise anterior la acest tip de management, cu mențiunea că în acest caz starea de conservare nu mai este foarte bună, ci bună astfel că trebuie identificate cauzele acestei stări și dacă este posibil ameliorarea ei prin îmbunătățirea condițiilor de vegetație și favorizarea regenerării naturale. Principala recomandare constă în precauția în cazul oricăror extrageri de arbori astfel încât să nu apară degradări ale solului sau ale vegetației, în special a arborilor de anin.

O măsură care nu trebuie neglijată este și conștientizarea comunităților locale cu privire la importanța acestui ecosistem. De asemenea, personalul de teren responsabil cu gospodărirea habitatului trebuie să raporteze, ori de câte ori este nevoie, eventualele amenințări (biotice sau abiotice) sau riscuri care apar în această zonă.

V. Monitorizare

În procesul de monitorizare se urmărește menținerea suprafeței ocupate de tipul de habitat vizat, precum și conservarea sau ameliorarea stării de conservare, apreciată ca fiind bună în prezent. În vederea monitorizării au fost stabiliți următorii indicatori de monitorizare (tabelul 15):

Indicatori de monitorizare pentru PVRC 3B – Paltinu

Tabelul 15

Suprafața efectivă ocupată de habitat, starea de conservare precum și observații privitoare la starea de vegetație a arboretului și existența și starea de vegetație a speciilor de plante și animale caracteristice habitatului trebuie să se facă anuală, în perioada mai-iunie.

Responsabil pentru monitorizare, așa cum reiese și din tabelul anterior este șeful de district.

Etapele de evaluare preliminară și completă sunt similare cu cele din celelalte două UP analizate mai sus.

III. Identificare

În UPIII Dragoșa, pădurile din categoria PVRC 3B sunt situate în apropierea localității Vatra Moldoviței, satul Ciumârna, în u.a 122C, 336E, 344G, 345C și 355N. Suprafața totală a acestor păduri este de 4,34 hectare. Habitatele vizate ca a vând valoare ridicată de conservare sunt și în acest caz aninișuri.

Relieful predominant este reprezentat de platou, versant inferior și luncă înaltă. Panta este cuprinsă 5o-18o, iar altitudinea predominantă este cuprinsă între 695–825 metri. Expoziția este în general estică.

Tipuri de stațiune în care vegetează cu preponderență pădurile încadrate în această categorie PVRC din UP III Dragoșa sunt Montan de amestecuri, Bm, aluvial, moderat humifer (3730) pe 2,86 hectare (66%) și Montan de amestecuri , Bs, brun edafic mare, cu Asperula–Dentaria (3333) pe 1,48 hectare (34 %).

Privitor la tipurile de pădure, în P.V.R.C 3 Ciumârna au fost identificate: Anin alb pe aluviuni nisipoase și prundișuri (m) – (cod 9821) pe 2,86 hectare (66%) și Amestec normal de rasinoase si fag cu flora de mull (1311) pe 1,48 hectare (34%). Vegetația se dezvoltă pe aluviosoluri districe (cod 0401) pe 2,86 hectare (66%) și pe districambosoluri tipice (cod 3201) pe 1,48 hectare (34 %). Flora predominantă este formată din: Oxalis – Dentaria.

Descrierea parcelară a P.V.R.C 3B Ciumârna

Tabelul 16

IV. Măsuri de management

Măsurile de management sunt similare cu cele descrise la pădurile cu valoare de conservare din categoria 3: starea de conservare habitatului trebuie conservată sau ameliorată, ținând seama că este o stare bună care poate deveni foarte bună. În pădurile cu funcții de protecție se aplică lucrări de conservare, iar pentru cele de producție u.a 122C, elementul central al măsurilor de management este legat de procesul de exploatare care trebuie făcut astfel încât să nu se aducă prejudicii nici elementelor biotice nici celor abiotice ale ecosistemului forestier. Măsurile speciale prevăzute pentru situația pădurilor virgine și cvasivirgine sau a celor necorespunzătoare în ce privește unele caracteristici structurale, nu au aplicabilitate în cazul de față.

Se mențin cerințele privitoare la conștientizarea populației din zonă în legătură cu importanța acestui ecosistem, precum și cele referitoare la obligativitatea personalului de teren de a raporta și înafara perioadei de monitorizare orice risc sau amenințare legate habitat de observate în zonă.

V. Monitorizare

Monitorizarea așa cum a reieșit din cele menționate anterior este prin activitatea personalului de teren permanentă dar pentru menținerea unor evidențe clare și pentru o mai bună organizare se fac situații ce folosesc indicatori specifici, există termene pentru raportare și perioade mai favorabile pentru observație pe parcursul anului, Astfel, indicatorii folosiți la monitorizare reies din tabelul următor, iar perioada cea mai adecvată este considerată în lunile mai-iunie.

Indicatori de monitorizare pentru PVRC 3B

Tabelul 17

În această perioadă, în fiecare an, șeful de district însărcinat cu monitorizarea trebuie să observe starea generală a arboretului , speciile caracteristice, eventuale modificări ale condițiilor staționale, dar în principal trebuie să urmărească dacă indicatorii de monitorizare s-au modificat și în ce sens.

5.2.3 PVRC 4.2. Păduri critice pentru prevenirea și combaterea procesului de eroziune

Se apreciază că un serviciu de mediu sau ecologic exercitat de o pădure, este considerat „critic”, în cazul în care o întreruperea acestui serviciu poate să provoace sau este o potențială amenințare cu efecte negative grave relativ la menținerea sănătății, bunăstării sau chiar a supraviețuirii comunităților locale; la acestea se adaugă potențiale efecte negative grave asupra unor importante elemente ale infrastructurii (drumuri, căi ferate, clădiri) sau asupra factorilor de mediu.

Pădurea are o recunoscută funcție antierozională, prin menținerea stabilității și protecției solurilor. Atunci când riscul producerii eroziunii, alunecărilor de teren sau avalanșelor este ridicat, atunci rolul ecosistemelor forestiere devine „critic”. Astfel de situații trebuie identificate la desemnarea pădurilor care se încadrează în această categorie și acest lucru s-a făcut la desemnarea pădurilor din OS Vama care se încadrează în PVRC 4.2.

Din a patra categorie de păduri cu valoare ridicată de conservare, în OS Vama au fost identificate păduri critice pentru prevenirea și combaterea procesului de eroziune în UPI Deia (Miclăușa-Bardan) și în UP II Paltinu (Ionu).

Este vorba mai precis păduri pe soluri cu panta mai mare de 35o, păduri situate pe relief accidentat limitrofe drumurilor publice de interes deosebit și căilor ferate normale și păduri situate pe terenuri alunecătoare conform încadrării în categoriile funcționale, astfel:

Aceste păduri însumează o suprafață de 187,5 hectare în UPI Deia și 214,9 ha în UP II Paltinu (Ionu).

I. Evaluarea preliminară

Evaluarea preliminară s-a realizat pornind de la amenajamente și de la hărțile aferente acestora. În această fază de birou s-a recurs de asemenea la hărți și studii pedologice, geologice și geografice care fac referire la fenomene cum sunt cele de eroziune, alunecare a solului sau chiar avalanșe. Pragul în cazul acestei categorii de PVRC este prezența arboretelor respective.

II. Evaluarea completă

Evaluarea completă s-a făcut pornind de la evaluarea preliminară pentru verificarea datelor din planurile de management și localizarea cu precizie pe hărți a suprafețelor de pădure încadrate în PVRC 4.2.

III. Identificare

În UPI Deia, aceste păduri sunt situate în zona Vama, satul Prisaca Dornei, în unitatea de producție I Deia, arborete din subparcelele 21B, 21D, 21E, 21F, 21G, 21H, 21I, 22D, 22F, 160A, 160B, 160C, 160D, 160E, 160G, 160H, 160I, 160J, 160K, 161H, 162B, 162C. Sintetizând datele din descrierile parcelare ale acestor unități amenajistice, rezultă că relieful predominant este versantul (superior, mijlociu și inferior), panta aferentă acestei zone fiind încadrată între 20o-45o. Altitudinea predominantă este cuprinsă între 570– 1150 metri, expoziția variată, acoperă orientările spre toate punctele cardinale.

Descrierea parcelară a PVRC 4.2 Miclăușa-Bardan

Tabelul 18

În ce privește condițiile staționale și de vegetație, pădurile vegetează pe două tipuri de stațiune predominante și anume Montan de amestec, Bm, brun edafic mijlociu, cu Asperula Dentaria (3332) pe 81,43 hectare (85%) și Montan de amestecuri , Bs, brun edafic mare, cu Asperula–dentaria (3333) pe 27,09 hectare (14 %). Tipurile de sol sunt districambosol scheletic (cod 3207) pe 39,37 hectare (21%) și districambosol tipic (cod 3201) pe 148,13 hectare (79 %).

Tipurile de pădure identificate în P.V.R.C 4.2 Miclăușa-Bardan sunt: Molideto-bradet, pe soluri schelete(m) (cod 1241) pe 17.2 hectare (9%), Amestec de rășinoase și fag cu Rubus hirtus (m) cod (1321) pe 15.61 hectare (8%), Amestec de rășinoase și fag pe soluri scheletice (m) (cod 1341) pe 87.33 hectare (49%), Făget montan pe soluri scheletice cu flora de mull (m) (cod 4114) pe 33,43 hectare (17%), Molideto-bradet normal,cu flora de mull (m) (cod 1211) pe 27,1 hectare (14%), Bradeto-faget cu flora de mull de productivitate mijlocie (m) (cod 2212) pe 6.84 hectare (3%).

Flora predominantă este formată din: Asperula-Dentaria, Oxalis acetosela, Luzula-Hierracium, Festuca altissima, Rubus hirtus.

IV. Măsuri de management

Măsurile de management pentru această categorie de PVRC includ și măsuri generale comune altor tipuri, cum ar fi aducerea la cunoștința populației din zonă a importanței acestor păduri sau raportarea de către silvicultorii din teren a oricăror riscuri potențiale relativ la degradarea condițiilor biotice sau abiotice ale ecosistemelor respective.

Alături de aceste măsuri generale se recomandă și măsuri specifice cum ar fi lucrările speciale de conservare dar și realizarea de lucrări silvice care să crească gradul de stabilitate al pădurilor respective, prevenindu-se astfel eroziunea solului; la executarea lucrărilor trebuie să se urmărească neapărat menținerea unei consistențe mai mari de 0,5. De asemenea, lucrările de regenerare trebuie să asigure o trecere treptată de la pădurea bătrână la cea nouă astfel încât să nu existe momente și zone în care funcția antierozională a pădurii să fie diminuată. Ca urmare lucrările permise sunt tăierile de conservare.

În situațiile în care este necesară conform prevederilor amenajamentului recurgerea la regenerarea artificială, plantațiile înființate trebuie să aibă vârste diferite, structură grupată și densitate maximă. În u.a 160E, 160K și 160H este necesară creșterea consistenței arboretelor care în prezent sunt rărite sau brăcuite.

V. Monitorizare

Pentru a menține sau ameliora valorile ridicate de conservare ale acestei categorii de păduri, indicatorii care trebuie urmăriți sunt suprafața și consistența pădurilor, alături de tipul de degradare și intensitatea degradării solului, așa cum reiese din tabelul 19.

Indicatori de monitorizare PVRC 4.2 Miclăușa-Bardan

Tabelul 19

Pentru tabelul anterior ErzS-S reprezintă eroziune a solului scăzută, Al-S reprezintă alunecare de teren grad scăzut, iar în spațiile golae nu au fost regăsite date referitoare la tipul de degradare și intensitate.

Responsabil cu monitorizarea este șeful de district care anual, în perioada dinaintea intrării în vegetație a ecosistemelor forestiere, când toate procesele de eroziune pot fi observate cu ușurință trebuie să studieze indicatorii de monitorizare și să aprecieze dacă evoluția acestora este pozitivă sau negativă. În plus monitorizarea este extinsă pe tot parcursul anului, cu ocazia tuturor controalelor de fond și a patrulărilor pe parcursul cărora se notează în fișele aferente orice observație relevantă privitoare la starea de vegetație a tuturor straturilor ecosistemului, se semnalează prezența speciilor de plante rare, a speciilor de faună, sau orice semn de degradare a condițiilor staționale.

Evaluările preliminară și completă pentru PVRC 4.2 Ionu se fac similar celor descrise la PVRC 4.2 Miclăușa Bardan.

III. Identificare

În UP II Paltinu, pădurile din PVRC 4.2 (Ionu) sunt situate în zona localității Vatra Moldoviței, satul Paltinu, în u.a.-urile 78A, 79D, 90A, 90B, 90C, 90D, 90E, 90F, 91A, 91B, 91C, 91E, 91F .

Aceste păduri vegetează într-o zonă în care relieful predominant este versantul (superior, mijlociu și inferior), panta este încadrată între 350-420 iar altitudinea predominantă este cuprinsă între 810– 1250 metri. Expoziția acoperă toate punctele cardinale.

Pădurile din această categorie se dezvoltă în două tipuri de stațiune și anume Montan de amestec, Bm, brun edafic mijlociu, cu Asperula Dentaria (3.3.3.2.) pe 1 hectar (1%) și Montan de amestecuri, Bs, brun edafic mare, cu Asperula-Dentaria (3.3.3.3.) pe 213,9 hectare (99%). Solurile sunt districambosol scheletic (cod 3207) pe 149 hectare (70%) și districambosol tipic (cod 3201) pe 65,9 hectare (70 %).

Tipurile de pădure identificate în P.V.R.C 4.2 Ionu sunt: Amestec de rășinoase și fag cu flora de mull (m) (cod 1312) pe 168,3 hectare (78%), Amestec de rășinoase și fag pe soluri scheletice (m) (cod 1341) pe 1 hectar (1%), Molideto-bradet normal,cu flora de mull (m) (cod 1211) pe 45,6 hectare (21%). Flora predominantă este formată din: Asperula-Dentaria și Oxalis acetosela.

Descrierea parcelară a P.V.R.C.4.2 Ionu

Tabelul 20

IV. Măsuri de management

Ținând cont de faptul că pădurile din categoriile funcționale 1-2A și 1-2H sunt încadrate în TII, conform normelor tehnice silvice în vigoare lucrările care se aplică sunt lucrările de conservare. Acestea urmăresc menținerea stabilității pădurilor iar intervențiile care se realizează au o intenstate redusă astfel încât se menține capacitatea de protecție a solului. În cazul în care sunt necesare măsuri suplimentare pentru creșterea stabilității ecosistemelor forestiere respective trebuie acționat astfel încât consistența să nu scadă sub 0,5. De asemenea în cazul unor eventuale completări prin plantații, puieții trebuie să fie grupați și densitatea lor mare (se observă că arboretele dintr-o serie de u.a-uri componente ale acestei PVRC au consistența rărită, fapt ce trebuie remediat). Orice intervenție cu scopul de a înlocui pădurea bătrână cu una tânără, deci trecerea de la o generație la alta trebuie făcută fără dezgolirea solului care să favorizeze declanșarea procesului de eroziune. Spre deosebire de situația din PVRC Miclăușa-Bardan, unde există procese de eroziune și alunecări, deși la intensități reduse, în PVRC Ionu, starea arboretelor este în toate cazurile bună.

V. Monitorizare

Ca indicatori de monitorizare au fost stabiliți așa cum s-a menționat și mai sus, suprafața, consistența și intensitatea degradării. În procesul de monitorizare, trebuie să se urmărească menținerea suprafețelor, păstrarea sau ameliorarea consistenței și asigurarea unei stări bune sau diminuarea intensității unor eventuale degradări.

Indicatori de monitorizare în PVRC 4.2 Ionu

Tabelul 21

Utilizând indicatorii menționați, responsabilul cu monitorizarea, adică șeful de district, trebuie anual să verifice dacă valorile acestor indicatori s-au modificat și în ce sens. Perioada cea mai potrivită pentru monitorizării este cea dinaintea intrării în vegetație a ecosistemelor forestiere când starea solului poate fi observată cu ușurință. Și ulterior pe parcursul controalelor uzuale, personalul de teren trebuie să monitorizeze starea de vegetație a arboretului și orice altă modificare negativă în structura și funcționarea ecosistemelor forestiere ar interveni.

5.2.4 PVRC 6 – Păduri esențiale pentru păstrarea identității culturale a unei comunități sau a unei zonei

Pădurile considerate esențiale pentru menținerea identității culturale a unei comunități sau a unei anumite zone sunt de exemplu cele descrise în opere literare, folclor sau o serie de mituri și legende; de asemenea în această categorie se înscriu și pădurile în care au loc tradițional sărbători populare sau diverse obiceiuri din bătrâni, cu o îndelungată tradiție , precum și cele în mijlocul cărora au fost ănălțate biserici, mânăstiri, schituri, există monumente istorice sau locuri de pelerinaj.

În OS Vama, în această categorie a fost încadrată P.V.R.C Cremenești, fiind vorba mai exact de pădurile situate în jurul Mânăstirii Moldovița, așezământ religios și monument istoric cu o veche și recunoscută valoare culturale și istorică. Funcțional, unitățile amenajistice aparțin categoriei funcționale

I. Evaluarea preliminară

Pentru această etapă, spre deosebire de celelalte categorii de PVRC analizate anterior nu pot fi găsite informații în amenajamente ci s-au consultat publicații cu alt specific, monografii, lucrări și articole ce vizează folclorul, obiceiurile, legendele, miturile și poveștile populare specifice zonei vizate. Au fost de asemenea consultați membrii comunităților locale. Ca urmare a acestor demersuri în OS Vama au fost desemnate pentru încadrarea în această categorie, așa cum s-a mai precizat, pădurile din jurul mânăstirii Moldovița.

II. Evaluarea completă

Cum în cazul OS Vama au fost identificate numai pădurile din jurul mânăstirii Moldovița, a căror localizare era foarte precis cunoscută nu a mai fost necesară o etapă de evaluare completă.

III. Identificare

Pădurile care sunt incluse în această categorie sunt păduri din vecinătatea unor monumente istorice sau comunități religioase declarate monumente istorice și/sau culturale. În cazul de față este vorba de pădurile din proximitatea Mânăstirii Moldovița. Localizarea acestor păduri este în unitatea de producție II Paltinu (Cremenești). PVRC-ul include următoarele unități amenajistice: 28A, 28B, 28C, 28D, 29A, 29B, 29C, 29D, 30A, 30B, 30C, 30 D.

Privitor la relief, predomină versantul inferior cu înclinare cuprinsă între 180-280, altitudinea variază între 620– 880 metri iar expoziția predominantă este estică și nord estică.

Suprafața totală este de 180,1 hectare, fiind identificate două tipuri de stațiune și anume: Montan de amestec, Bm, brun edafic mijlociu, cu Asperula Dentaria (3332) pe 37,30 hectare (20%) și Montan de amestecuri , Bs, brun edafic mare, cu Asperula –Dentaria (3333) pe 142,80 hectare (80 %). Solurile întâlnite sunt districambosolul scheletic (cod 3207) pe 45,9 hectare (25%) și districambosolul tipic (cod 3201) pe 134,20 hectare (75 %) (tabelul 22)

Descrierea parcelară a P.V.R.C 6 Cremenești

Tabelul 22

Au fost identificate trei tipuri de pădure: Amestec de rășinoase și fag cu flora de mull (m) (cod 1312) pe 60,90 hectare (33%), Amestec de rășinoase și fag pe soluri scheletice (m) (cod 1341) pe 37,80 hectare (20%) și Molideto-bradet normal,cu flora de mull ( m) (cod 1211) pe 81,40 hectare (47%), flora predominant fiind Asperula-Dentaria și Oxalis acetosela.

IV. Măsuri de management

Caracterul particular al măsurilor de management care se aplică în acest tip de PVRC rezultă din faptul că ele sunt vizitate de un important aflux de turiști. În consecință, pe lângă conștientizarea locuitorilor din zonă cu privire la importanța acestor păduri (măsură comună tuturor categoriilor de PVRC), în plus trebuie supravegheate cu atenție toate activitățile culturale și turistice care ar putea provoca prejudicii ecosistemelor respective.

Pot fi propuse pe viitor, în funcție de intențiile responsabililor activităților culturale respectiv administratorii mănăstirii Moldovița, amplasarea unor dotări turistice: alei pietonale, poteci, drumuri de acces, bănci, panouri informative.

Relativ la lucrările cu caracter silvic, se aplică doar lucrări de conservare (pădurile fiind incluse în tipul II- TII funcțional care impune aceste lucrări prin normele tehnice în vigoare). De asemea în anumite condiții se poate chiar impune restricționarea totală a tăierilor.

Aceste lucrări se aplică pe o suprafață de 50 m lățime în jurul locului de desfășurare a sărbătorilor locale și de 100 m lățime în jurul mânăstirii. Sunt de asemenea interzise orice activități care ar putea să scadă aspectul peisagistic al pădurilor

V. Monitorizare

Indicatorii de monitorizare propuși pentru acest proces în cazul PVRC 6 Cremenești sunt suprafața arboretului care trebuie să se mențină aceeași, impactul antropic și starea de conservare a PVRC-ului (tabelul 23)

Indicatori de monitorizare pentru PVRC 6 Cremenești

Tabelul 23

Starea de conservare a arboretelor din toate unitățile amenajistice care compun PVRC-ul este bună, iar impactul antropic este scăzut, cuprins între 5 și 14%.

Anual, responsabilul cu monitorizarea, adică șeful de district trebuie să urmărească menținerea suprafeței arboretelor și evoluția stării de conservare și a impactului antropic, acestea trebuind să se mențină sau chiar să se amelioreze. Atenție sporită pentru monitorizare trebuie să se acorde în momentul unor eventuale manifestări culturale și sărbători.

5.3. Pădurile cu valoare ridicată de conservare în DS Suceava

Un proces similar celui din OS Vama a avut loc în toate ocoalele Direcției silvice, fiind stabilite echipe care să se ocupe de desemnarea PVRC și urmând apoi toți pașii precizați în Ghidul de identificare și management al PVRC, așa cum s-a precizat și anterior.

Ținând cont de diversitatea accentuată a ecosistemelor forestiere de pe cuprinsul Direcției Silvice Suceava au fost bineînțeles identificate păduri aparținând mai multor categorii de PVRC comparativ cu situația din OS Vama.

Tipurile de PVRC și suprafețele ocupate de acestea la nivelul fiecărui ocol silvic și al întregii direcții pot fi observate în tabelul 24.

Categorii de PVRC și suprafețele ocupate de acestea în DS Suceava

Tabelul 24

Comparativ cu OS Vama, la nivelul direcției silvice Suceava se înregistrează încă alte patru categorii de păduri cu valoare ridicată de conservare: PVRC 1.1, PVRC 1.2, PVRC 4.1 și PVRC 4.3. În total în Suceava există în prezent păduri încadrate în 8 categorii și subcategorii funcționale din totalul de 10 posibil de identificat conform standardului FSC și Ghidului de identificare și management. Deci, la nivelul direcției s-au identificat (tabelul 25):

Categorii și subcategorii ale PVRC identificate în DS Suceava

Tabelul 25

Conform datelor din tabele anterioare, reiese că în Suceava din toate categoriile de PVRC ale standardelor FSC nu au fost desemnate „Peisaje forestiere extinse, semnificative la nivel global, regional sau național” și „Păduri esențiale pentru satisfacerea necesităților de bază ale comunităților locale”.

Suprafața totală a pădurilor cu valoare ridicată de conservare din toate cele 24 ocoale silvice este de 18534,3 ha (figura 16). Această suprafață însemnă 5,4% din întreaga suprafață forestieră a Direcției Silvice. Standardele FSC recomandă ca pădurile cu valoare ridicată de conservare să însumeze o suprafață de peste 10%.

Fig. 16 Categoriile PVRC identificate în DS Suceava

Se observă că cea mai mare suprafață este ocupată de PVRC 1.1 „Suprafețe forestiere din arii protejate” cu 5801,35 hectare urmată de PVRC 1.3 „Păduri care asigură adăpost pentru specii ce se găsesc în concentrații critice în anumite momente esențiale ale existenței lor”, cu 4412,8 hectare și PVRC 4.2 „Păduri critice pentru prevenirea și combaterea procesului de eroziune” cu 3711,7 hectare (figura…). Cea mai mică suprafață este ocupată de PVRC 1.2 „Păduri care constituie habitate pentru speciile de plante rare, amenințate, periclitate sau endemice”, cu 41,7 ha.

Ocolul silvic cu cea mai mare suprafață de păduri cu valoare ridicată de conservare la nivelul direcției silvice este OS Crucea, cu 2914, 87 ha și cel cu cea mai mică suprafață este OS Dolhasca, cu doar 6,43 hectare. În O.S. Crucea, cel mai bine reprezentate sunt „Pădurile de importanță deosebită pentru sursele de apă” 961 ha și „Păduri critice pentru prevenirea și combaterea procesului de eroziune” cu 842,54 ha.

Fig 17 Suprafețele PVRC din ocoalele silvice ale DS SUceava

Cea mai mare suprafață a pădurilor din PVRC 1.1 (1995,7 ha) este în OS Dorna Candrenilor, pe teritoriul căruia se află PN Călimani, alături de Tinovul Mare și Tinovul Românești, toate situri Natura 2000.

„Pădurile care constituie habitate pentru speciile de plante rare, amenințate, periclitate sau endemice” ocupă așa cum am precizat cele mai mici suprafețe, doar în două ocoale silvice, Adâncata și Mălini.

Suprafețele cele mai mari ale „Pădurilor care asigură adăpost pentru specii ce se găsesc în concentrații critice în anumite momente esențiale ale existenței lor” sunt situate în OS Moldovița (677,9 ha)

PVRC 3, 4.1 și 4.2 sunt toate cel mai bine reprezentate în OS Crucea, care are de altfel și cea mai mare suprafață totală a PVRC din Suceava.

„Pădurile cu impact critic asupra terenurilor agricole și calității aerului” PVRC 4.3 sunt situate aproape în întregime, (333 ha) în OS Stulpicani, restul de 5,3 fiind amplasate în OS Frasin.

„Pădurile esențiale pentru păstrarea identității culturale a unei comunități sau a unei zone” PVRC 6 sunt cel mai bine reprezentate în OS Mălini (487,8 ha).

5.4 Analiza desemnării PVRC-urilor din OS Vama în contextul acestui proces la nivelul DS Suceava.

Desemnarea PVRC-urilor, din OS Vama a fost făcută, așa cum s-a menționat și anterior, ca și cea pentru DS Suceava, în baza Ghidului Practic privind identificarea și managementul Pădurilor cu Valoare Ridicată de Conservare (Vlad, Bucur, Turtică, 2013).

După cum reiese și din subcapitolul anterior, în OS Vama au fost identificate și desemnate păduri cu valoare ridicată de conservare din categoriile PVRC 1.3 (104,3 ha), din PVRC 3 (7,2 ha), PVRC 4.2 (402,4 ha) și PVRC 6 (180,1 ha) (Figura 18).

Fig. 18 Suprafețele ocupate de diferitele PVRC în OS Vama

În ocolul studiat, valorile ridicate de conservare rezultate în urma procesului de identificare și desemnare au fost:

păduri cu utilizare sezonală critică (locuri de rotit ale cocoșului de munte și bârloage de urs) (PVRC1.3)

ecosisteme rare și periclitate: habitate cu anin negru (PVRC3)

păduri cu rol antierozional (PVRC 4.2)

păduri esențiale pentru păstrarea identității culturale a comunităților din zonă (mânăstirea Moldovița) (PVRC 6).

Fig. 19 Suprafața procentuală ocupată de diferitele categorii de PVRC în OS Vama

Se observă că în OS Vama mai mult de jumătate (58%) din pădurile cu valoare ridicată de conservare sunt pădurile cu rol antierozional, urmate de pădurile esențiale pentru păstrarea identității culturale care reprezintă aproape o treime din întreaga suprafață (26%). De altfel, așa cum s-a menționat OS Vama are cea mai mare suprafață de PVRC din această categorie la nivelul întregii direcții silvice. Pădurile cu utilizare sezonală critică acoperă 15% din suprafața totală, iar aninișurile așa cum este și de așteptat ținând cont că sunt legate de anumite condiții ecologice specifice și tocmai de aceea considerate ecosisteme rare, ocupă cea mai scăzută suprafață, 1% din total.

Suprafața pe care o ocupă pădurile cu valoare ridicată de conservare la nivelul întregului ocol reprezintă 6,6% din totalul suprafeței de 14 530 ha.

Ceea ce aduce nou desemnarea pădurilor cu valoare ridicată de conservare în procesul de certificare a pădurilor, comparativ cu managementul uzual al pădurilor practicat în OS Vama este reprezentat în primul rând de pădurile din categoria PVRC 6, păduri esențiale pentru păstrarea identității culturale a comunităților din zonă. De asemenea poate fi menționată și atenția mai mare care se acordă aninișurilor ca ecosisteme rare, periclitate, chiar dacă acestea în amenajamente sunt incuse în grupa a II funcțională, a pădurilor cu funcție preponderent productivă.

Celelalte PVRC-uri (1.3 și 4.2) includ arborete care erau deja incluse în grupa I funcțională și aveau prevăzute prin amenajamente măsuri specifice de management.

În standardele internaționale de certificare se vorbea la modul general despre pădurile cu valoare ridicată de conservare și acest nou concept a avut nevoie să fie înțeles, asimilat și pus în practică. La punerea în practică au apărut o serie de întrebări din partea silvicultorilor cu privire la necesitatea introducerii acestui nou concept atâta timp cât la noi exista o zonare funcțională, cum se identifică concret pentru țara noastră PVRC-urile definite general în Standardardele FSC, ce sunt valorile ridicate de conservare, care sunt pragurile care duc la desemnarea unor păduri cu valoare ridicată de conservare și alte elemente de amănunt apărute când a început procesul de desemnare practică a PVRC. Ca urmare a problemelor apărute la punerea în aplicare a standardelor privitor la PVRC, a fost elaborat în urma proceselor de consultare cu specialiști din numeroase domenii, nu numai silvicultori, reprezentați ai comunităților locale sau ONG-uri, un „Ghidul Practic privind identificarea și managementul Pădurilor cu Valoare Ridicată de Conservare” (Vlad, Bucur, Turtică, 2013) menționat anterior.

Un pas înainte în procesul legat pădurile cu valoare ridicată de conservare, a fost reprezentat și de creionarea măsurilor de management care au reprezentat un alt semn de întrebare care se ridica în fața practicienilor. Astfel în OS Vama, pornind de la indicațiile generale din Ghid cu privire la măsurile de management au fost alese cele caracteristice fiecărui tip de PVRC. Analizând măsurile prevăzute, se poate realiza o sinteză a acestora așa cum reiese din tabelul 26.

Măsuri de management aplicate în PVRC-urile OS Vama

Tabelul 26

Mai trebuie menționat în plus că o măsură comună pentru toate pădurile cu valoare ridicată de conservare este conștientizarea locuitorilor din zonă cu privire la importanța acestor păduri.

Analizând tabelul anterior se poate observa că măsurile prevăzute sunt cele care se aplică obișnuit conform normelor tehnice în vigoare prin amenajament în pădurile noastre, deci nu sunt necesare eforturi deosebite pentru managementul acestor păduri. Ele sunt în marea lor majoritate în grupa I funcțională pentru care oricum se prevedea în general aplicarea lucrărilor de conservare. De asemenea pentru toate pădurile noastre, fie că sunt de producție, fie că sunt de protecție în principiu gospodărirea lor are ca scop menținerea stabilității și structurii, ceea ce este urmărit și în gestionarea pădurilor cu valoare ridicată de conservare.

Inafară de aplicarea lucrărilor de conservare se mai prevede asigurarea liniștii pentru zonele cu concentrație sezonală a unor specii animale, ceea ce iarăși în principiu este avut în vedere prin gestionarea uzuală a pădurilor.

Măsuri mai deosebite pot fi considerate cele legate de pădurile esențiale pentru păstrarea identității culturale a unei comunități sau zone, care presupun supravegherea atentă a impactului turistic sau antropic și dotarea zonei cu amenajări pentru turiști; acestea nu sunt neobișnuite pentru activitatea silvică dar nu sunt prevăzute expres în amenajamente.

Un alt aspect relativ nou este legat de măsurile de conștientizare a populației cu privire la importanța tuturor tipurilor de PVRC, demersuri care nu se făceau până la demararea certificării, care pune un accent mai mare pe relația cu comunitățile din zonă a gestionarilor pădurilor.

Procesul de desemnare și gestionare a PVRC a rămas deschis atât la nivelul direcției silvice cât la al OS Vama, suprafețele acestora fiind indicat să mai crească până în jurul procentului de 10% atât la nivel de direcție cât și de ocoale; de asemenea este recomandată continuarea colaborării cu biologi și ecologi din diferite instituții de profil pentru a fi completate unele PVRC cum sunt cele din categoriile 1.2 sau 1.3. Astfel, în OS Vama, colaborarea cu specialiști din alte domenii ar putea duce la identificarea unor „Păduri care asigură adăpost pentru specii ce se găsesc în concentrații critice în anumite momente esențiale ale existenței lor” pentru lilieci, amfibieni și reptile, înafară de locurile de rotit și bârloagele de urs. Într-o situație similară sunt și alte ocoale din direcția silvică.

5.5 Analiza comparativă cu demersuri similare din alte direcții silvice

Comparativ PVRC 1.3 din O.S. Vama, vom analiza demersurile efectuate în Brașov, Ocolul Silvic Pădurile Șincii.

Începând cu primăvara anului 2010, R.P.L. Ocolul Silvic Pădurile Șincii R.A. a demarat procesul de certificare forestieră FSC a pădurilor administrate pe raza județului Brașov. Astfel a fost inclusă în procesul de certificare o suprafață de 14875,26 hectare fond forestier. În urma evaluării principale ce a avut loc în perioada 9 – 12 august 2010, efectuată de evaluatori ai firmei Woodmark Soil Association din Anglia, s-a propus acordarea certificatului FSC pentru R.P.L. Ocolul Silvic Pădurile Șincii R.A. Perioada de valabilitate a certificatului având codul SA-FM/COC-002810 este 14.03.2011 – 13.03.2016.

Fig. 20 Păduri cu valoare ridicată de conservare și lemn mort în O.S. Pădurile Șincii.

În Ocolul Silvic Pădurile Șincii, au fost identificate următoarele categorii de PVRC-uri:1.1 , 1.2 , 1.3, 4.1, 4.2, 6.

Categoriile 1.3, 3, 4.2 și 6 sunt identificate și în O.S. Vama ceea ce ne permite o comparare a măsurilor de management aplicate.

În categoaria 1.3 “Pădurile care asigura adopost pentru specii (fauna) ce se gasesc in concentratii critice in anumite momente esentiale ale existentei (locuri critice pentru reproducere; refugiu in situatii extreme; culoare de pasaj /migrare; locuri de iernat)”, în Ocolul Silvic Pădurile Șincii, avem atât cele două categorii identifiate în Vama și anume bârlog de urs și zonă de rotire cocoș de munte dar și zonă de reproducere a amfibienilor și zonă de cuibărire pentru barza neagră.

Pentru zona cu bârloage de urs cu păduri încadrate încadrate în TII au fost recomandate lucrările de conservare ale pădurii, de îngrijire a arboretelor, o proiectare adecvată a căilor de scos apropiat, restrictionarea interventiilor in perioada ianuarie – aprilie și subparcelare și încadrare în categorie funcțională adecvată.

Pentru zona de rotire a cocoșului de munte s-au prevăzut ca măsuri de management lucrările speciale de conservare, proiectarea adecvată a căilor de scos și apropiat, restricționarea intervențiilor silviculturale în perioada de rotire, crearea unor zone tampon ( de liniște ), subparcelare și încadrare în categorie funcțională adecvată și promovarea unei diversități compozitionale si structurale. Comparativ cu O.S. Vama, lipsește localizarea și marcarea pe hărți a (bârloagelor de urs și zonelor unde sunt locuri de rotit ale cocoșului de munte), restrângerea sau eliminarea circulației oamenilor în aceste zone mai ales în perioadele de reproducere, de cuibărit sau în perioada de creștere a puilor și crearea unei succesiuni de vârste, care să asigure atât continuitatea vegetației forestiere cât și menținerea unor structuri în cuprinsul trupurilor de pădure care să permită îndeplinirea funcțiilor atribuite. Referitor la ultima măsură putem asemăna crearea succesiunilor de vârstă cu crearea diversității structurale și conpoziționale, menționând faptul că în Ocolul Silvic Vama nu s-a pus accent ca pe viitor să se intervină în structura compoziției arboretelor. Măsurile ce țin de liniștea speciilor în special în perioada de împerechere sunt prezente în ambele cazuri. Necesitatea localizării și marcării pe hărți a bârloagelor de urs și a zonelor unde sunt locuri de rotit ale cocoșului de munte prezentă ca măsură de management în O.S. Vama reprezintă o măsură absolut obligatorie, iar lipsa ei în ansamblul măsurilor prevăzute în O.S. Pădurile Șincii ne poate duce cu gândul că acest lucru a fost deja efectuat, deoarece identificarea și monitorizarea acestor zone este obligatorie indiferent de zonă.

În categoria 3 “Suprafețe forestiere cu ecosisteme forestiere rare, amenintate sau periclitate”, înregistrăm o diversitate mult mai mare de ecosisteme în O.S. Pădurile Șincii, fiind întâlnite atât ecosisteme forestiere specifice la nivel regional ca de exemplu “Fagete cu Hepatica transsilvanica”, Ecosisteme forestiere rare ce includ “Făgete cu Vaccinium sp. din regiunea de dealuri”, “Gorunete cu iarbă neagră (Calluna vulgaris) și Vaccinium sp.” , “Făgete cu năvalnic ( Phyllitis scolopendrium) pe stâncării calcaroase”, Ecosisteme forestiere de limita altitudinala superioara ca de exemplu “Molidiș de altitudine mare cu Oxalis acetosella”, Ecosisteme forestiere cu caracter cvasivirgin ca de exemplu “Pădurile cu structuri primare”.

În această categorie au fost stabilite ca și măsuri de management tratamentele intensive, impunerea anumitor restricții ( epoci), asigurarea continuității ecosistemului, evitarea traseelor de scos și apropiat, subparcelare adecvată, asigurarea liniștii vânantului, evitarea proiectării de drumuri de acces. Comparativ cu aceste măsuri, în O.S. Vama sunt impuse lucrări absolut obligatorii în cazul unor structuri sau compoziții necorespunzătoare și minimizarea prejudiciilor în timpul exploatării asupra solului sau a vegetației. În principiu măsurile vizează aceleași obiective și anume păstrare,conservare, dimiuare a prejudiciilor. Nu au fost prevăzute în O.S. Vama măsuri referitoare pentru liniștea vânatului pentru această categorie.

În categoria 4.2 în cadrul O.S. Pădurile Șincii au fost nu se reglementează procesul de producție și trebuie aplicate tehnologii de exploatare cu impact redus asupra mediului (ecotehnologii). Sunt impuse doar lucrările de conservare, de îngrijire și de ajutorare a regenerării naturale.

În O.S. Vama sunt impuse măsurile pentru creșterea stabilității ecosistemelor forestiere respective, iar eventualele completări prin plantații trebuie efectuate astfel încât puieții să fie grupați și densitatea lor mare. Trecerea de la o generație la alta trebuie făcută fără dezgolirea solului care să favorizeze declanșarea procesului de eroziune, aceasta fiind o altă măsură de coservare a respectivelor păduri. Nu se impun în O.S. Pădurile Șincii lucrări de împăduriri, probabil datorită posibilității ridicate de regenerare naturală.

Refertor la categoria 6, se impun în Dealurile Șincii doar lucrari de ingrijire si lucrari speciale de conservare care sa sporeasca valoarea atribuita. În schimb în O.S. Vama sunt identificate mai multe măsuri de management probabil și datorită desității ridicate a mânăstirilor în județ, dar și poate datorită turismului destul de dezvoltat în O.S. Vama și în împrejurimi.

CONCLUZII

Prin certificarea forestieră sunt asigurate numeroase beneficii pentru toate persoanele deținătoare de certificate FSC și totodată pentru comunități locale, pentru consumatorii de lemn, pentru muncitorii și organizațiile nonguvernamentale implicate.

Odată cu anul 2000, o mare parte a agenților economici străini sau din România care activitau în țara noastră au prezentat interes sporit în a cumpăra lemn doar cu certificare. Tocmai din acest motiv Regia Națională a Pădurilor a demarat certificarea pădurilor după principii FSC.

În județul Suceava, din totalul categoriilor de PVRC-uri aflate sub standarde FSC nu s-au desemnat „Peisajele forestiere extinse, semnificative la nivel global, regional sau național” și „Pădurile esențiale pentru satisfacerea necesităților de bază ale comunităților locale”.

Au fost identificate păduri certificate în 24 ocoale silvice din județul Suceava, însumând 18534,3 ha, respectiva suprafață însemnând 5,4% procente din toată suprafața forestieră a Direcției Silvice. Prin standardele FSC este recomandat ca pădurile cu valoare ridicată de conservare să ajungă la peste 10%.

Față de OS Vama, la nivelul Direcției Silvice Suceava sunt înregistrate alte 4 categorii de PVRC-uri și anume : PVRC 1.1, PVRC 1.2, PVRC 4.1 și PVRC 4.3. Conform standardului FSC și Ghidului de identificare și management, există în județul Suceava păduri încadrate în opt categorii și subcategorii funcționale din totalul celor 10 posibile de identificat.

Desemnarea tuturor PVRC-urilor, din Ocolul Silvic Vama s-a efectuat, în baza Ghidului Practic privind identificarea și managementul Pădurilor cu Valoare Ridicată de Conservare (Vlad, Bucur, Turtică, 2013).

În OS Vama au fost identificate și desemnate păduri cu valoare ridicată de conservare din categoriile PVRC 1.3 (104,3 ha), din PVRC 3 (7,2 ha), PVRC 4.2 (402,4 ha) și PVRC 6 (180,1 ha).

Măsura comună pentru toate P.V.R.C.urile este de a conștientiza locuitorii din zonă în ceea ce privește importanța respectivelor păduri.

Măsurile prevăzute sunt acele care sunt aplicate în mod obișnuit în baza normelor tehnice aflate vigoare prin amenajament în pădurile noastre, așadar nu sunt neapărat necesare eforturi deosebite pentru managementul acestor păduri. În marea lor majoritate, ele sunt încadrate în grupa I funcțională condiție prevăzută în general pentru aplicarea lucrărilor de conservare. Totodată astfel pentru pădurile din țara noastră, indiferent că sunt încadrate în categoria I sau II de producție, sau de protecție se are ca scop menținerea stabilității și structurii pădurilor.

Pe lângă aplicarea acestor lucrări de conservare mai este prevăzută și asigurarea liniștii pentru zonele cu concentrație de sezon a anumitor specii de animale, un alt principiu pentru gestionarea uzuală durabilă a pădurilor.

Acest proces de desemnare și gestionare a PVRC-urilor a rămas deschis atât la nivelul Direcției Silvice cât la nivelul Ocolului Silvic Vama, fiind indicată creșterea până aproape de 10% atât la nivelul județean cât și la nivelul ocoalelor.

Este de recomandată continuarea colaborării cu biologi și ecologi aparținând diverselor instituții de profil pentru a completarea unor PVRC-uri precum sunt cele din categoriile 1.2 sau 1.3. Așadar, în Ocolul Silvic Vama, prin colaborarea cu specialiștii din alte domenii s-ar putea ajunge la identificarea unor noi „Păduri care asigură adăpostul pentru speciile ce se găsesc în concentrații critice în anumite momente esențiale ale existenței lor” de exemplu pentru amfibieni, lilieci și reptile, pe lângă locurile de rotit și bârloagele de urs. Într-o situație similară sunt și alte ocoale din direcția silvică Suceava.

Ca și măsuri de management prevăzute pentru PVRC-urile din O.S. Vama menționăm pe cele primordiale.

Pentru categoria 1.3 localizarea și marcarea pe hărți a (bârloagelor de urs și zonelor unde sunt locuri de rotit ale cocoșului de munte) este o condiție obligatorie pentru menținerea criteriilor ce au încadrat pădurile în această categorie.

Neapărat asigurarea liniștii în perioada de împerechere este o altă condiție esențială pentru menținerea și perpetuarea speciilor.

Circulația oamenilor ar trebui net diminuată în special în perioada de reproducere este o altă condiție esențială pentru a nu perturba liniștea populațiilor protejate.

Pentru categoria 3 sunt necesare lucrările de conservare sau reconstrucție ecologică iar prejudiciile care pot apare în perioada exploatării trebuie să fie reduse la minim.

Pentru categoria 4.2 sunt absolut necesare lucrările de conservare, lucrări de împădurire sau reîmpădurire și luarea unor măsuri pentru a crește stabilitatea ecosistemelor forestiere.

Pentru categoria 6 trebuie amplasate dotările turistice precum potecile, băncile, aleile pietonale, panourile informative, totodată fiind supravegheate toate activitățile de ordin cultural și turistic care ar putea prejudicia ecosistemele.