Identificarea persoanelor după [631330]

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” din IAȘI
Facultatea de drept

Identificarea persoanelor după
urmele papilare

Coordonator:
Lect.dr. Daniel Atasiei
Student: [anonimizat]
2017

A

C U P R I N S
Capitolul I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 1
NOȚIUNI INTRODUCTIVE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 1
1.1. Criminalistica – noțiune și sistem ………………………….. ………………………….. ……………. 1
1.1.1 Noțiunea și importanța Criminalisticii ………………………….. ………………………….. . 1
1.1.2 Obiectul criminalisticii ………………………….. ………………………….. ……………………. 3
1.1.3 Metode g enerale și particulare de investigare ale criminalisticii …………………………. 5
1.1.4 Caracterele criminalisticii și principiile fundamentale ………………………….. …………. 6
1.2 Apariția științei criminalistice și evoluția criminalisticii în România ………………………. 10
1.2.1 Apariția criminalisticii ca știință ………………………….. ………………………….. ………….. 10
1.2.2 Scurt istoric a evoluției Criminalisticii în România ………………………….. …………….. 12
1.3 Metodologia identificării criminalistice ………………………….. ………………………….. ……… 15
1.3.1 Noțiune, obiect și principiile identificării criminalistice ………………………….. ……… 15
1.3.2 Fazele și metodologia identificării criminalistice ………………………….. …………. 18
Capitolul II ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 22
IDENTIFICAREA DACTILOSCOPICĂ ………………………….. ………………………….. ……………. 22
2.1 Apariția dactiloscopiei și noțiuni generale de dactiloscopie. ………………………….. ……… 22
2.2 Desenele papilare și caracteristicile acestora ………………………….. ………………………….. .. 25
2.3 Proprietățile desenelor papilare ………………………….. ………………………….. …………………. 28
Capitolul III ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 30
URMELE PAPILARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 30

B
3.1. Mecanismul de formare a urmelor papilare ………………………….. ………………………….. … 30
3.2 Căutarea, descoperirea și interpretarea urmelor papilare la fața locului …………………… 31
3.3. Relevarea urmelor papilare și investigarea în laborator ………………………….. ……………. 35
3.3.1 Relevarea urmelor papilare latente folosind pulberi și pensule ………………………… 37
3.3.2. Relevarea urmelor p apilare latente folosind substanțe și tehnici speciale ………….. 44
3.4. Fixarea și ridicarea urmelor papilare ………………………….. ………………………….. …………. 55
Capitolul IV ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 60
METODE INEDITE DE RELEVARE A URMELOR PAPILARE ………………………….. …….. 60
4.1. Relevarea urmelor papilare de pe materialele textile ………………………….. ……………….. 60
4.1.1. Dispozitivul de depunere a metalului în vid ………………………….. ……………………… 60
4.1.2. Etuva de cianoacrilat și lumina infraroșie ………………………….. …………………………. 63
4.1.3 Depunere metalică unică ………………………….. ………………………….. …………………….. 64
4.2 Soluții chimice folosite la relevarea urmelor papilare ………………………….. ……………….. 65
4.2.1 Un Du” ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 65
4.2.2 Soluție S.P.R. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 66
4.2.3 DF O (1,8 -DIAZAFLUOREN -9-ONE) ………………………….. ………………………….. …. 67
4.2.4 “Wet Wop” ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 68
Capitolul V ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 70
EXPERTIZA DACTILOSCOPICĂ – PROCESUL DE TRANSFORMARE A URMEI
PAPILARE ÎN MIJLOC MATERIAL DE PROBĂ ………………………….. ………………………….. 70
5.1. Posibilitățile de lu cru ale struct urilor criminalistice ………………………….. ………………… 70
5.1.1. Natura, modul de recoltare și cantitatea minimă de probă ………………………….. …… 70

C
5.1.2. Posibilitățile de lucru în legătură cu urmele papilare ………………………….. ………….. 70
5.2. Părțile componente ale raportului de expertiză dactiloscopică ………………………….. …… 71
5.2.1. Pagina de prezentare ………………………….. ………………………….. …………………………. 71
5.2.2. Obiectul expertizei criminalistice ………………………….. ………………………….. ……….. 73
5.2.3. Materiale puse la dispoziție ………………………….. ………………………….. ……………….. 73
5.2.4. Descrierea materialelor supuse examin ării ………………………….. ……………………….. 74
5.2.5. Examinări – Constatări ………………………….. ………………………….. ……………………… 74
5.2.6. Concluzie / Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………… 75
5.3. Raport de expertiză dactiloscopică ………………………….. ………………………….. ……………. 76
C O N C L U Z I I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 100
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 1

1
Capitolul I
NOȚIUNI INTRODUCTIVE
Acest capitol are ca scop prezentarea succintă a apa riției științei criminalisticii,
prezentarea elementelor general e de criminalistică, evoluția criminalisticii în România,
precum și prezentare a procesului de identificare în general.
Vom începe acest capitol prin a oferi o definiție cât mai exactă a științei criminalisticii.
În ciuda unor opinii contrare, încă de la de butul său , Criminalistic a a fost considerată o știință.
În esență criminalistica este o știință judiciară, cu caracter unitar și autonom, care înglobează
un ansamblu de cunoștințe despre metodele, mijloacele tehnice ș i procedeele tactice destinate
descoperirii, cercetăr ii infracțiunilor, identifică rii persoanelor implicate în săvârșirea lor,
aflarea adevărului și , nu în ultimul rând , prevenirea faptelor antisociale.

1.1. Criminalistica – noțiune și sistem
1.1.1 Noțiunea și importanța Criminalisticii
De-a lungul activității judiciare, a modernizării activităților infracționale, o serie de
juriști luminați au ajuns la concluzia și convingerea că la baza descoperiri fap telor penale o
contribuție decisivă o au științele (biologia, fizica, chimia, matemati ca etc.) . Simpla aplicare a
regulilor de drept, pentru soluționarea cauzelor penale, se dovedește în toate împrejurările a fi
insuficientă.
Sfârșitul secolului al XIX -lea reprezintă momentul de referință al apariției noii științe
judiciare, fondatorul el f iind socotit, de către majoritatea autorilor, judecătorul austriac și
profesor de drept penal, Hans Gross. Astfel odată cu lucrarea sa, din anul 1893, ” Manualul
judecătorului de instrucție” ce a fost în scurt timp reeditat sub denumirea ” Manualul
judecăt orului de instrucție în sistemul criminalisticii” și-a făcut apariția și termenul de
criminalistică , pe lângă știința investigării faptelor penale.
Deși lucrarea lui Hans Gross este un moment de ref erință pentru apariția științei
criminalisticii, nu treb uie să î l omitem pe reputatul specialist francez Alphonse Bertilion, ș ef
al serviciului de identificare judiciar ă din Paris1.

1 E. Stancu , Tratat de criminalistică, Ediția a V -a revăzută și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2010,
p.27

2
După H ans Gross și alți juriști aveau să publice lucrări proprii noii științe judiciare,
sub terminologia subsidiară poliție i tehn ice sau științifice , precum A . Niceforo, A. Reiss, E.
Goddefroy și alții.2
Evoluția în toate domeniile a societăți a avut și o rezultantă mai puțin anticipată și
dorită, respectiv creșterea numărului de infractori, mereu mai inteligenți , inteligență
manife stată în punerea în practică a diferite modalități de comitere a unor infracțiuni, ce îi
puneau în ipostaza de a se feri de rigorile legii, cuno scând și folosind metode și mijloace
perfecționate de operare, mijloacele de luptă ale justiției penale î mpotriva criminali tății au
devenit insuficiente, iar apariția aceste i științe era mai mult decât necesară. Deși unii autori o
includ în rândul științelor juridice3, iar alții o consideră doar o știință auxiliară dreptului4, din
analiza majorității punctel or de vedere exprimate în literatura de specialitate, atât din țară, cât
și din străinătate se desprinde o concluzie cvasiunanimă cu privire la caract erul științific al
acestei disci pline dedus din obiectul său propriu și metodele sale.
Întemeietorul ei, Hans Gross, a definit -o ca o ” știință a stărilor de fapt în procesul
penal ”5 . De la această definiție au mai fost formulate și altele la fel de importante, astfel că,
în cele ce urmează vom face o scurtă analiză a definițiilor oferite acestei științe pent ru a vedea
modul în care au evoluat opiniile asupra naturii și asupra locului ocupat de criminalistică în
sistemul științelor dreptului, astfel:
”Criminalistica este o știință multidisciplinară care se ocupă cu elaborarea
mijloacelor tehnico -științifice, a metodelor și procedeelor tactice de descoperire, fixare,
administrare și examinare a probelor, în scopul cercetării și prevenirii infracțiunilor .”6
” Criminalistica este un ansamblu de procedee aplicabile în cercetarea și studiul
crimei pentru a se ajung e la dovedirea ei .”7
„Criminalistica este știința care este într -un continuu progres, pune la îndemâna
instanțelor civile, deopotrivă cu cele penale, mijloace noi pentru aflarea adevărului și justiția
le folosește din plin ” 8

2 A. Niceforo , La police e l`enquet juducièr scientifigue , 1907 ; R.A.Reiss , Manuel de police scientifique , 1911;
E. Goddefroy , La police scientifique , 1911.
3 S. Georgescu, L. Tămaș , Criminalistica în R.P.R și sarcinile sale actuale , în ” Probleme de medicină legală și
criminalistică ”, vol. I, Ed. Me dicală, București, 1964, pp. 11 – 12.
4 I. Demeter , I. Ceterchi , Introducere în studiul dreptului , Ed. Științifică, București, 1962, p.18 citat în Ion
Mircea , Criminalistica , Ediția a II -a , Ed. Lumina Lex, București, 2010, p.3.
5 E. Stancu , Op.cit. p. 28
6 Ion Angelescu și Colectiv , Dicționar de criminalistică, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1984,
p.48
7 Pierre Fernand Ceccaldi , La criminalistique, Presses Universitaires de France, Paris, 1962, p.7
8 Ilie Stoenescu, Savelly Zilberstein , Tratat de drept procesual civil , Tipografia Universității București,
1973, p. 95 -96.

3
” Criminalistica este o științ ă judiciară, pluridisciplinară, care are ca principale ținte
descoperirea infracțiunilor, identificarea infractorilor și probarea științifică a activității lor
delictuoase, asigurarea măsurilor de prevenție împotriva criminalității .”9
”Criminalistica este o știință multidisciplinară cu caracter autonom și unitar care
elaborează și folosește metode și mijloace tehnico -științifice de descoperire, fixare, ridicare,
examinare și interpretare a urmelor infecțiunii , procedee tactice și metodol ogice de cercetare
a infracțiunilor în vederea identificării autorilor și prevenirii faptelor antisociale. ”10
Analizând m ajoritatea definițiilor prezentate rezultă că atribuie Criminalisticii statul de
știință, dar există și o opinie conform căreia, printre altele, aceasta pare a fi și o ” artă„ așa
cum a definit -o în 1983 Jean Nepote, secretarul general al INTERPOL -ului pe atunci: ” arta și
tehnica investigațiilor penale ” 11. Cu toate acestea Criminalistic a a mai fost denumită în
literatura de specialitate ca fiind ” știința contra crimei ”,12 având o structură complexă formată
din trei ramuri distinct e, dar strâ ns legate între ele: tehnica, tactica și metodologia
criminalistică despre care le vom argumenta într-o secțiune viitoare.
În esență ne vo m opri asupra de finiției oferite de pro f. univ. dr. Emilian Stancu
conținutului noțiunii de criminalistică care evidențiază cel mai bine toate elementele aceste
discipline: ”Criminalistica este o știință judiciară, cu caracter autonom și unitar, care
însumează un ansamblu de cunoștințe despre metodele, mijloacele tehnice și procedeele
tactice, destinate descoperirii, cercetării infracțiunilor, identificării persoanelor implicate în
săvârșirea lor și prevenirii faptelor antisociale”.

1.1.2 Obiectul criminalisticii
Obiect ul propriu al criminalisticii prezintă o importanță deosebită cel puțin din două
motive distincte: pe de o parte putem remarca aportul său în aflarea adevărului, i ar pe de altă
parte evidențiază , în anumite limite , autonomia sa față de alte științe juridic e și nejuridice, dar
aflate în legătură, cum ar fi medicina legală, psihologia judiciară, fizica, chimia, biologia
judiciară etc. .

9 Lazăr Cârjan, Mihai Chiper , Criminalistică . Tradiție și Modernism , Ed. Curtea Veche, București, 2009, p.
14.
10 Constantin Drăghici, Adrian Iacob , Tratat de tehnică criminalistică , Ediția a II -a, Ed. Sitech, Craiova, 2009,
p. 16.
11 Jean Nepote , Situation actuelle et tendance d´évolution de la criminalistique , Revue Internationale de Police
Criminelle, nr. 384, ianuarie 1983, p. 2, citat în Emilian Stancu , Tratat de C riminalistică , Ediția a III -a
revăzută și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2004, p.12
12 Lucian Ionescu, Dumitru Sandu , Identificarea criminalistică , Ediția a II -a, Ed. C.H. Beck, București, 2011,
p. 2.

4
Obiectul acestei științe trebuie privit mai nuanțat13 în comparație cu Criminalistica
care, în linii mari , este destinată cer cetării și descoperirii infracțiunilor în scopul aflării
adevărului. Astfel principalele direcții de acțiunea ale Criminalisticii sunt următoarele:
a. Elaborarea și folosirea de metode și mijloace tehnico -științifice destinate
cercetării urmelor infracț iunilor. Trebuie să avem în v edere faptul că mediul
înconjurător poate fi purtător de urme dintre cele mai diverse , începând cu
urmele lăsate de corpul uman, fie urmele de mâini, de picioare și continuând
cu cele ale armelor, obiectelor contondente, ale mijlo acelor de transport ,
fenomenelor fizico -chimice, etc. Astfel metodele tehnice destinate cercetării
urmelor infracțiunilor au ca scop identificarea persoanelor care au comis fapta
penală sau a obiectelor cu care o anumită fapta penală a fost comisă;
b. Preluar ea și adaptarea de metode aparținând științelor exacte la necesitățile
proprii Criminalisticii; spre exemplu adaptarea unor metode proprii altor
științe , fizică, biologie , matematică, chimie, pentru aplicarea lor la specificul
activității de prevenire și c ombatere a in fracțiunilor;
c. Elaborarea de reguli și procedee tactice destinate efectuării unor ac te de
urmărire penală, de asemenea și creșterea eficiențe acestora, prin asigurarea
unui fu ndament științific investigării;14
d. Studierea practicii judiciare, în vederea valorificării științifice a experienței
pozitive rezultat e din activitatea organelor de urmărire penală pe lini a
investigărilor infracțiunilor;
e. Analiza și monitorizar ea evoluției modului de săvârșire a faptelor penale. Așa
cum am afirmat de la începutul acestei lucrări, Criminalistica este o știință
apărut ă într-un moment în care lupta justiției împotriva criminalității era
ineficientă datorită numărului crescut de infractori, care foloseau metode și
mijloace perfecționate de operare. Tocmai din acest motiv Criminalistica ar
trebui să fie cu un pas înaintea celor care comit infracțiuni pentru a stabili cele
mai adecvate procedee de combatere, dar și de prevenire a faptelor penale și
nu în ultimul rând de id entificare a autorilor acestora;
f. Perfec ționarea modului de cercetare a diverselor categorii de infracțiuni, în
special a acelora care aduc atingere unor valori sociale ocrotite deosebite, a

13 Ioan Mircea , Criminalistica, Ed. Didactic ă și pedagogică, București, 1978,p.5
14 Emilian Stancu , op.cit, p.13

5
acelora care sunt săvârșite cu violență și, în general, a faptelor pe nale care
prezintă dificultăți de investigare ;
g. O ultimă direcție ar fi elaborarea de metode și măsuri cu scop de prevenire a
infracțiunilor sau a altor fapte cu caracter antisocial și care aduc atingere
valorilor sociale ocrotite.

1.1.3 Metode generale ș i particular e de investigare ale criminalisticii

Problematica metodologiei criminalistice nu a fost ocolită de literatura de specialitate,
numeroși autori români precum C. Suciu, Em ilian Stancu, dar și autori străini precum, cei
deja amintiți, P. F. Cecc aldi, C. E. O’Har, au abordat aspecte metodologice ale criminalisticii.
Criminalistica, așa cum am putut observa până acum, are un obiect propriu de cercetare motiv
pentru care metodele de investigare sunt diverse, de la ce le comune mai m ultor știi nțe, dar
aplicate într -un mod particular, potrivit obiectului propriu, până la metodele tipice proprii
științe i.
În cele ce urmează ne vom rezuma la o scrută analiză a ansamblului de metode,
folosite de Criminalistică, începând cu cele mai generale și culminâ nd cu cele particulare,
specifice acestui domeniu.
La baza metodologiei criminalisticii se situează modalități generale de cunoaștere,
specifice tuturor științelor, cum sunt observația, analiza, sinteza, comparația, ded ucția și
inducția, toate acestea fii nd adaptate la specificul acestei științe. Spre exemplu , metoda
comparativă stă la baza activității de expertiză criminalistică, fiind folosită în identificarea
persoanelor și a obiectelor ce au fost implicate într -o faptă penală , procesul de identificare
reprezentând ” problema centrală a investigațiilor criminalistice”.15
Criminalistica a adaptat la specificul său metode din alte domenii științifice, în primul
rând a preluat metode de analiză fizico -chimică a urmelor și micro urmelor , vom vedea într –
un ca pitol viitor clasificarea urmelor și spre finalul acestei lucrări vom înțelege cum pot servi
la identificare unor persoane, urme care se prezintă sub formă de resturi de materii și obiecte,
dar și metode antropologice, de examinare optică în radiații vizib ile sau invizibile, metode
biologice de examinare a urmelo r de secreții sau țesuturi moi, etc. Toate aceste metode și

15 Paul Leland Kirk , Crime investigation, Physical Evidence and the Police Laboratory , Interscience
Publishers, New York, 1966, p.12

6
mijloace științifice pe lângă multe altele sunt folosite în laboratoarele criminalistice care
influențează pozitiv finalitatea procesului penal.
Cu toate acestea criminalistica are și metode de examinare proprii, care țin de
particularitățile obiectului său de cercetare. Spre exemplu metode destinate descoperii și
examinării a urmelor sau mijloacelor de probă, metode de identificare a perso anelor și
cadavrelor după semnalmente exterioare ori după resturi osoase, metode de cercetare a
înscrisurilor, a diverselor valo ri falsificate sau contrafăcute16, metode de investigare a
accidentelor de trafi c rutier, metode de investigare a infracțiunilor din domeniul criminalității
informatice ș.a.
Pe lângă acestea metodologie criminalisticii presupune și metode tactice de prevenire a
infracțiunilor, dar și procedee tactice de efectuare a unor acte de urmărire penală. În literatura
de specialitate au f ost numeroși autori care au împă rțit aceste metode în sisteme bipartide,
diferențiindu -le în metode tehnico -științifice și tactice,17 dar și autori care au apreciat că
metodele generale sunt supravegherea, metoda experimentală, metoda măsurării și
comparării, analizei și sintezei, planificării și prognosticării.18 Toate aceste opinii, preocupări
ale cercetării metodologiei criminalisticii, evidențiază caracterul științific al acestui domeniu
și contribuția deosebită pe care o are în aflarea adevărului într -o fap tă penală sau orice altă
faptă antisocială.
1.1.4 Caracterele criminalisticii și principiile fundamentale

Cu toate că are un caracter autonom raportat la obiectul său specific și, îndeosebi, prin
rolul jucat în aflarea adevărului, Criminalistica este legată și de alte științe, atât din sfera
juridicului, și aici putem enumera Medicina Legală , Dreptul Penal și Dreptul Procesual Penal ,
Psihologia Judiciară , etc., fără a exclude și conexiunile cu științele naturii (fizica, biologia,
chimia, etc.) .
Caracterele specifice ale acesteia sunt:
 caracterul judiciar;
 caracterul autonom, menționat mai sus;
 caracterul unit ar și
 caracterul pluridisciplinar.

16 Emilian Stancu , op.cit., p. 14
17 Camil Suciu , Criminal istica , Editura Didactică și pedagogică, București, 1972, pp.6 -7
18 E. Stelzer , Teoria și metodologia criminalistică generală , Ed. Științifică germană, Berlin, 1977, pp.77 -78,
citat în Emilian Stancu , Tratat de criminalistică , Ediția a III -a revăzută și adăugită, Ed. Universul Juridic,
București 2004, p.14

7
Caracterul judiciar reiese , în special , din legătura pe care o are cu activitățile de
cercetare și urmărire penală. Activitatea desfășurată de organele de urmărire penală și
consacrată soluționării cauzelor penale are l a bază un proces laborios ce este destinat
strângerii de probe, clar ificării împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta ilicită, identificări i
autorului sau , după caz , a autorilor și în unele situații chiar a victimei. Acest proces începe
odată cu faza de cercetare la fața locului, dar continuă cu activitatea de analiză, investigare,
verificare în laboratorul de criminalistică a urmelor sau mijloacelor materiale de probă. Spre
exemplu , trusele criminalistice universale dispun de un instrumentar divers, c u ajutorul căruia
se pot efectua principalele operațiuni de cercetare la fața locului.19 Opinia în literatura de
specialitate, asupra caracterului judiciar al criminalisticii nu este unitară, fiind și opinii
potrivit cărora ne aflăm în fața unei științe cu caracter independent.20
Deși criminalistica are legături și cu alte științe, putem observa că nici una dintre
acestea nu își propune să elaboreze metode și m ijloace tehnico -științifice de descoperire,
ridicare și examinare a urmelor infracțiunii sau de identificare a celor care au comis faptele
penale. De asemenea , doar criminalistica ur mărește să preia și să adapteze, din diverse
domenii ale științelor naturi i, procedee sau metode capabile să faciliteze calificarea
împrejurărilor de fapt în care s -a comis fapta ilicită, din aceste motive rezultă un caracter
autonom.
Fiind o știință care se confruntă cu rezolvarea unor probleme dintre cele mai diverse,
determinate atât de împrejurările deosebite în care se comit faptele ilicite, cât și de varietatea
faptelor penale ce trebuie investigate , ace asta are o structură complexă care se constituie într –
un sistem armonios și unitar. Pornind de la particularitățile și specificul domeniului de
cercetare, majoritatea autorilor de specialitate sunt de acord că aceasta știință poate fi
împă rțită în trei segmente principale:
 tehnica criminalistică , cuprinzând ansamblul metodelor și mijloacelor tehnico –
științifice desti nate descoperii , fixării, ridicării și examinării urmelor și a mijloacelor
materiale de probă;
 tactica criminalistică, cuprinzând totalitatea procedeelor și regulilor privind efectuarea
actelor de urmărire penală, altele decât cele stabili te prin normele de drept și
 metodologia criminalistică , care vizează cercetarea specifică a anumitor categorii de
infracțiuni.

19 Camil Suciu , op.cit., p. 513 -514
20 Camil Suciu , Tratat de criminalistică , vol. I, Ed. Ministerul de Interne, București. 1976, p.10

8
Având la bază activit atea organelor de urmărire penală desfășurată în scopul
descoperirii infracțiunilor și identificării autorilor, dar și activitatea complexă de prevenire a
fenomenului infracțional, se face tot mai mult simțită nevoia de a se recurge la metode și
mijloace dintre cele mai div erse, perfecționate și efic ientizate. Autorii de specialitate au
subliniat faptul că științ a criminalisticii reprezintă ” o punte de legătură între științele naturii
și științele juridice, prin intermediul acesteia metodele celor dintâi găsindu -și aplicare în
procesul judiciar ” 21. În prezent asistăm la o contopire a informațiilor despre om, natură, cum
sunt cele din domeniul fizicii, chimiei, biologiei, medicinei, într -o știință de sine stătătoare , ce
are drept scop aflarea adevărului într -un proces judiciar. O ignorare a acestei cont opiri ar fi
astăzi de neconceput pentru o cercetare criminalistică temeinică.
Subordonându -se, în principal, scopului procesului penal, criminalistica este călăuzită
de principiile de bază care guvernează modul de organizare a sistemului judiciar și activ itatea
desfășurată pe parcursul procesului penal.22 Sistemul principiilor fundamentale ale
criminalisticii va include principii comune întregului drept, cum este principiul legalității, dar
și principii ale activității procesual penale, cum ar fi principul aflării adevărului, prezumția de
nevinovăție ș.a. Cu toate acestea, alături de aceste principii comune, criminalistica are la bază
și principii fundamentale proprii, ca de exemplu principiul identității, sau principiul potrivit
căruia orice faptă infracțio nală lasă urme.
Orice activitate a omului, precum și orice fapte ilicite ale acestuia produc modificări în
mediul înconjurător, modificări c are sunt evidențiate de urme le fiecărei infracțiunii comise .
Suntem de acord cu opinia unanim acceptată și vehiculată în literatura de specialitate,
conform căreia nu poate să existe infracțiune care să nu lase urme, chiar dacă în practică, se
afirmă, că pot fi întâlnite așa numitele ” crime perfecte ”. Prin termenul de urmă a infracțiunii
trebuie să înțelegem atât modificarea materială care s -a produs ca urmare a săvârșirii faptei
ilicite, dar și legătura de cauzalitate ce trebuie să existe între fapta autorului și modificarea
intervenită. De asemenea , urma trebuie p rivită nu doar ca o modificare materială ci și ca o
consecință a infracț iunii, cum sunt mușcăturile, petele de sânge aflate pe corpul victimei sau
pe hainele autorului, zgârieturile. Astfel trebuie să privim urma într -un sens foarte larg
reprezentând, nu d oar contactul direct a două corpuri, ci și urme de resturi materiale, urme
biologice, rezid uuri ale tragerii cu arme de foc, diverse micro urme etc.23 În ciuda faptului că
organele de urmărire penală se întâlnesc cu infractori abili, care sunt precauți și nu lasă urme,

21 Camil Suciu , op.cit., p. 11
22 N. Volonciu , Tratat de procedură penală , Ed. Paideia, București, 1996, p.50
23 Emilian Stancu , op.cit., p. 24

9
chiar dacă nu se găsesc urme asta nu însea mnă că ele nu există, din contră, ar putea fi ridicată
problema implementării tuturor mijloacelor care să conducă la efectuarea unei investigații
tehnico -științifice a locului faptei temeinice , folosi ndu-se toate metodele și mijloacele
tehnico -științifice de care criminalist ica dispune. Din aceste considerente această știință, deși
este una pragmatică, este în permanență perfecționare și se încearcă a fi și cu un pas înaintea
infractorilor abili, care la rân dul lor se perfecționează în comiterea faptelor ilicite.
Un al doilea principiu fundamental al criminalisticii este cel al identității, ținând cont
de faptul că în centrul investigațiilor criminalistice se află atât aflarea adevărului într -un
proces penal cât și iden tificarea persoanelor, a obiectelor sau fenomenelor aflate în legătură cu
faptele încriminate de legea penală.24 Acest principiu al identității capătă unele trăsături
specifice determinate de identificarea subiecților infracțiunilor, activi sau pasivi, dar și
stabilirea exactă a tuturor faptelor și împrejurărilor în care o anumită faptă a fost săvârșită.
Principiul operativității în efectuarea investigațiilor din domeniul penal este un
principiu caracteristic întregii activități privind un p roces penal , care se materializează prin
constatarea la timp a faptelor prevăzute de legea penală, precum și identificarea infractorilor ,
pentru a fi deferiți justiției . Așa cum s -a arătat și în literatura de specialitate , o bună
administrare a probelor pr esupune rapiditate, deoarece odată cu trecerea timpului urmele
lăsate cu ocazia săvârșirii faptei ilicite pot fi alterate sau chiar să dispară . Existența și calitatea
urmelor este influențată negativ atât de scurgerea timpului cât și de factori meteorologi ci, dar
și intervenția voluntară sau involuntară a omului sau intervenția animalelor. Totodată, acest
principiu își găsește o importanță deosebită în ceea ce privește ascultarea matorului ocular sau
a suspectului, astfel încât matorul să aibă o imagine clară și recentă asupra celor întâmplate,
iar suspectul să nu aibă timpul necesar pentru a -și pregăti ră spunsurile la acuzațiile aduse.
Aceste principii fundamentale proprii criminalisticii nu trebuie privite limitativ, așa
cum am menționat și mai sus ele trebuie completate cu principiile celorlalte ramuri de drept și
chiar cu principiile generale ale siste mului de drept. Criminalistica nu se poate realiza înafara
principiului legalității, care are rolul de a evidenția faptul că totalitatea activităților de
investigare criminalistică trebuie să se desfășoare în concordanță cu prevederile legale în
vigoare .
Principiul aflării adevărului care este regăsit chiar în noul codul de procedură penală,
are o semnificație deosebită, pentru înfăptuirea justiției penale, aflarea adevărului fiind

24 Lucian Ionescu și Dumitru Sandu , Identificarea criminalistică, Ediția a II -a, Ed. C.H.Beck, București
2000, p.3

10
consecința unei activități complexe de investigarea a faptelor și împrejură rilor concrete,
obiective privind o anumită cauză.

1.2 Apariția științei criminalistice și evoluția criminalisticii în România
1.2.1 Apariția criminalisticii ca știință
Geneza cunoștințelor cu semnificație criminalistică, coboară în adâncurile antichităț ii,
când au început să se formeze primele state, să apară primele norme de conviețuire și structuri
autoritare menite să asigure ordinea publică, pacea și liniștea obștească. Odată cu apariția
omului, a societății umane apare și primele necesități practice de lupta împotriva
delincvenților. Profes orul R. Belkin menționează că, ” deja în cărțile sac re ale iudeilor,
creștinilor, musulmanilor… exisă descrieri ale unor procedee de descoperire a adevărului ”25
Începând cu secolul al XVII, după o lunga perioadă a torturilor folosite în scopul
aflării adevărului, se regăsesc recomandări de a folosi cunoștințele de specialitate ale unor
persoane versate în cercetarea înscrisurilor, detectarea monedelor contrafăcute.
O primă atestare a unor reguli de cerceta re a fal surilor o întâlnim în ” Lex Cornelia de
falsis”26 putem astfel observa că apariția unor elemente incipiente specifice unei investigații
de tip criminalistic, o întâlnim încă de pe vremea Romei antice.
Secolul XIX, numit și ” secolul aburului ” se evidențiază de celelalte perioade istorice,
datorită revoluției industriale, apariției burgheziei, când are loc și apariția criminalității
profesionale, iar mai târziu a celei organizate. Bunul simț și judecata sănătoasă pe care își
fundamentau acțiun ile organele de represalii până atunci s -au dovedit a fi neputincioase în
lupta cu noua criminalitate. Se simțea nevoia creări unor mijloace și metode mai eficiente, a
elaborării unor măsuri speciale împotriva atacurilor criminale, asigurării inevitabile a
pedepsirii celor vinovați.27 Unul dintre pionerii acestor activități a fost celebrul Eugéne
Vidocq(1775 -1857), care în anul 1881 a creat poliția criminală franceză ” La Sûreté ”.28
Una dintre principalele direcții de dezvoltare și consolidare a criminalistic ii a fost
crearea și perfecționarea mijloacelor de evidență a infractorilor. În acest sens un aport
deosebit l -a avut Alphonse Bertillon, care , în anul 1883 , a demonstrat practic posibilitatea
înregistrării, evidenței și identificării ulterioare a infracto rilor după datele lor antropometrice.

25 R.S. Belkin , Istoria Criminalisticii , Editura Norma plublicării, 1999, p.1
26 Emilian Stancu , Tratat de criminalistică , Ediția a V -a revăzută și adăugită, Ed. Universul Juridic, București
2010, p. 35
27 Gheorghe Golubenco , Criminalistică : obiect, sistem, istorie, Ed. Tipografia centrală, Chișinău, 2008 p.1 4-15
28 Idem

11
Un sistem destul de complica t, care a fost numit ulterior ” bertillonaj ” a devenit ulterior unul
dintre primele contribuții științifice în activitatea de urmărire penală.
Criminalistica apare ca știință de sine stătăto are, așa cum am amintit și la începutul
acestei lucrări, la sfârșitul secolului al XIX -lea, odată cu apariția lucrării ” Manualul
judecătorului de instrucție ” a lui Hans Gross , considerat întemeietor al criminalisticii,
preocupat de elaborarea și sistematizarea procedeelor de depistare și colectare a materialelor
ce constituie probă incriminatorie29 . Aceasta a apărut ca o necesitatea pentru căutarea unor
mijloace și metode care să asigure posibilitatea aflării adevărului sau identificării celor
răspunzători de fapte ilicite, prevăzute de legea penală .
În ceea ce privește încercările de identificare a persoanelor după semnalmentele
exterioare, trebuie menționat că primele cu adevărat însemnate le întâlnim în timpul lui
Napoleon I, care a înființat prima poliție judiciară din lume, punându -l în fruntea ei pe
cunoscutul E.F.Vidoq30, despre care am amintit și mai sus, pentru a înregistra infractorii și
pentru identificarea recidiviștilor. Acesta a realizate fișe personale alea infractorilor
cuprinzând f apta comisă, modul de operare etc, dar sistemul lui s -a dovedit la fel de greoi ca
cel al lui Bertillon, cu toate acestea pe perioada unui an de zile, împreună cu alți camarazi, a
demascat și prins peste opt sute de asa sini, hoți, jefuitori. ” Pentru a reuș i trebuie să utilizezi
trădarea, denunțul și instinctele josnice ale oamenilor, Totul se cumpără și totul este
corupt ”31
Majoritatea lucrărilor ce au fost piloni ai acestei științe exprimă o idee comună privind
formarea unei discipline de sine stătătoare, criminalistica, ce avea sa fie mai târziu și ” tehnică
penală ” sau ” poliție tehnică ”, ”poliție științifică ”. Cu toate acestea literatura de specialitatea a
combătut aceste terminologii, demonstrând că în activitatea de combatere a criminalității sunt
necesa re atât metodele și mijloacele de expertiză a materialelor de probă, elaborate, de regulă ,
în cadrul disciplinei ” poliția științifică ” cât și procedee și metode mai vaste ce țin de
descoperirea și cercetarea infracțiunilor în ansamblu.
Cu toate acestea , în practica de combatere a infracțiunilor se aplică cunoștințe nu doar
din domeniul tehnicii și al științelor naturii, ci și din psihologie, domeniu ce în prezent a
dezvoltat o latură în sfera juridicului, psihologie judiciară, care are legături cu științ a
criminalisticii.

29 Gheorghe Golubenco , op.cit., p.31
30 Emilian Stancu , op.cit., p.26
31 Lazăr Cârjan , Tratat de criminalistică, Ed. Pinguin Book, București, 2005, p.20

12
1.2.2 Scurt istoric a evoluției Criminalisticii în România

În ceea ce privește evoluția criminalisticii în România trebuie nuanțat faptul că încă de
la apariția acesteia ca știință, și la noi în țară au existat oameni care au fost preocupați de
elaborarea și introducerea unor elemente de criminalistică în procesul judiciar. Cu toate
acestea primii criminaliști aflați în slujba justiției, s -au considerat medicii legiști români,
astfel încă din 1812 a fost întocmit primul Atestat medi cal cu caracter medico -legal. De
asemenea primul act cu valoare de expertiză medicală a fost semnat în anul 1803 de către un
chirurg, care la cererea domnitorului, descrie rănile provocate în anchetă unui hoț internat la
Spitalul Colțea pentru a -și divulga complicii.32 La noi în țară prima autopsie cu caracter
medico -legal datează din 6 februarie 1832, când s -a efectuat autopsia unei anumite Anastase
Bekeri, care a murit subit în noaptea de 27 ianuarie a aceluiași an.33
În anul 1820 apare Condica criminalice ască. Partea I redactată de Ioniță Sandu
Sturdza, la Iași, care mai târziu în anul 1841 va introduce un principiu modern: ” nicio
pedeapsă fără lege, nicio abatere, nicio vină, nicio crimă nu va fi supusă la pedepse care nu
vor fi hotărâte de lege înaintea săvârșirii lor”.34
În anul 1840 apar și primele propuneri de înființare a unei evidențe alfabetice a
infractorilor după modelul Prefecturii de poliție din Paris, la inițiativă Vornicului Manolache
Florescu.35 În anul 1879, în România începe să fie practicat ă fotografie judiciară, apare primul
serviciu fotografic la Poliția Capitalei, u nde se fac rem arcați fotografii Ion Niculescu și Max
Kessler, fapt care a situat țara noastră pe unele dintre primele locuri în Europa în domeniul
Criminalisticii.
În luna mar tie a anului 1882 se introduce prima fișă în cazier, la Poliția Capitalei. Dacă
în anul 1931 numărul de ordine al dosarelor infractorilor înregistrați era de 64.322, după
aproximativ 20 de ani, în 1951 acest număr a ajuns la 148.480.36 După acest moment, doi ani
mai târziu ia ființă cazierul central alfabetic.
Pe 20 decembrie 1892 se inaugurează Morga orașului București, un adevărat institut
de medicină legală, unic prin concepția sa organizatorica în acea epocă. Acest institut
cuprind ea săli de conservare a cadavrelor, săli de fotografiere, de autopsie, dar și un laborator

32 Lazăr Cârjan , O istorie a criminalisticii din România, Ed. Pro Universitaria, București, 20 15,p.28
33 Nicolae Ittu Oancea , Contribuții la cunoasterea bibliografiei medico -legale. Biblioteca Institutului Medicol
Lagal Profesor Dr. Mina Minovici, în Revista de medicină legală, Anul III(1938 -1939), Nr. 1 -2, p. 180, citat în
Lazăr Cârjan , Op.cit ., p.29
34 Constantin Gheorghe , O istorie a internelor în date , Ed. Ministerului de Interne, București, 2001,p.25
35 Constantin Țurai , Enigmele unor amprente, Ed. Albatros, București, 1984,p.133
36 Idem

13
de microscopie, unul de toxicologie . În institut era amenajat și cu un amfiteatru pentru cursuri,
dar și o bibliotecă. Acest institut medico -legal, va contribui deci siv la nașterea și consolidarea
noii științe judiciare, Criminalistica.
În anul 1895 se înființează Serviciul de identificare judiciară , care folosește fișe
antropometrice cu fotografii din față și profil partea dreaptă, precum și cu impresiunile
primelor patru degete de la mâna dreaptă.37 Serviciu ale cărui rezultate au fost mai puțin
notabile din cauza folosirii unui sistem relativ greoi de identificare, astfel pentru
perfecționarea procesului de identificare s -a recurs la dactiloscopie, și în anul 1909, prof.dr.
Mina Minovici, pe baza propriilor cercetări obține primele rezultate în descoperirea
infractorilor după urmele de mâini. Nicolae Minovici este cel care umple un gol în teoria și
practica medico -legală din România , prin redactarea și apariția în 19 04 a Manual tehnic de
medicină legală , care constituie, în același timp, primul Tratat de Criminalistică tehnică din
țara noastră . În completarea acestui tratat contribuie și o altă lucrare, Manual teoretico -practic
de poliție judiciară , constituind prim a lucrare de criminalistică tactică și metodologică din
țara noastră, abordând pentru prima dată la noi în țară, noua știință desprinsă din medicina
legală, în sistemul tripartit ( tehnic, tactic și metodologic), inițiat de Hans Gross.
În anii următori ap ar numeroase lucrări care dezvoltă și perfecționează metodele și
mijloacele tehnico -științifice folosite în criminalistică, spre exemplu în anul 1913 apare
manualul de fotografie, în 1914 se tipărește prima lucrare de dactiloscopie, intitulată
Dactiloscop ia sau identificarea prin impresiunile digitale de la mâini, astfel metoda de
identificare antropometrică este înlocuită cu identificarea dactiloscopică. Tot în acest a fost
efectuată și prima expertiză dactiloscopică, efectuată de Nicolae Episcopescu, în cazul celui
mai mare furt din istoria României , cu valoarea prejudiciului se putea construi, la acea vreme
mai multe cartiere de locuințe.
În anul 1920 se pun bazel e Școlii de poliție științifică , la București, iar 10 ani mai
târziu , în librăriile bucureș tene apare primul volum al Tratatului de Criminalistică semnat de
către Edmond Locard, prin care se susține teoria lui Constantin Țurai cu privire la Regula
celor 12 puncte coincidente. În cadrul acestei lucrări s e precizează că pentru a se ajunge la
identificare dactiloscopică concludentă nu este nevoie neapărat de marcarea a 12 puncte de
coincidență pe urma și impresiunea de comparat, ci pentru aceasta sunt suficiente uneori 4 -5
puncte bine grupate, în centru unei figuri excepționale sau în sectoarel e deltice ale structurilor
papilare, elemente care împărtășesc o concluzie de probabilitate rezonabilă echivalentă unei

37 Lazăr Cârjan , Op.cit., p.78

14
identificări certe a unei urme papilare digitale sau palmare.38 Odată cu dezvoltarea
dactiloscopiei, se întreprind studii vizând inițiere a unor metode de cercetare criminalistică a
falsurilor în înscrisuri și de identi ficare a persoanelor după scris.
În anul 1956 ia naștere Institutul de Criminalistică în cadrul Procuraturii Generale, pe
atunci, având în subordine cabinete criminalistice teritoriale. Tot pe parcursul acestui an se
înființează și Laboratorul central de expertize criminalistice de pe lângă Ministerul Justiției,
având în subordine două laboratoare interjudețene, la București și Cluj, da apare și primul
curs de psihologie judi ciară, încredințat lectorului universitar Tiberiu Bogdan.39 Acest Institut
de Criminalistică funcționează și în prezent, sub denumirea de Institutul Național de Expertiză
Criminalistică din cadrul Ministerului de Justiție40, iar un moment important pentru is toria
acestuia l -a constituit integrarea României în Uniunea Europeană, din care a rezultat un
proces de perfecționare și modernizare intens.
În ceea ce privește învățământul criminalistic din țara noastră a urmat un drum sinuos,
primele noțiuni de crimi nalistică au fost predate în cadrul facultăților de drept din București și
Iași, prin intermediul cursurilor de medicină legală introduse la insistențele fraților Minovici.
Importanța studierii acestei științe pragmatice la nivel universitar este deosebită , fiind de
actualitate, pentru ca la finalul celor IV ani de studiu tânărul jurist să aibă un bagaj de
cunoștințe minimale putând astfel aplica sutele de articole ale Noului Cod Penal și ale Noului
Cod de Procedură Penală corespunzător. Primul curs de Crim inalistică predat studenților a
fost redactat și predat de către profesorul Camil Suciu, de la Facultatea de Drept din
București, în anul 1951, iar primul manual de Criminalistică, elaborat de același autor, apare
în anul 1963.41
În prezent asistăm la o de zvoltare și perfecționare a metodelor și mijloacelor tehnico –
științifice de investigare criminalistică, o restructurare a laboratoarelor de specialitate, fiind
recunoscut rolul pe care îl au cunoștințele de Criminalistică în pregătirea complexă a
studentul ui jurist, indiferent de domeniul în care acesta își va desfășura activitatea ( judecător,
procuror, avocat, organ de cercetare penală), fiind raportate la specificul activității judiciare.

38 Constantin Țurai , Op.cot. , pp.130 -132
39 Ana Bogdan – Tucicova , O mărturi: Nașterea psihologiei judiciare ca știință în România, în Psihologie
judiciară de Prof.univ.dr. Tiberiu Bogdan și Ioan Sântea , Themis Cart, București, 2010, p.17
40 Vezi http://www.inec.ro/ accesat la data de 23.04.2017
41 Emilian Stancu , Op.cit., p.28

15
1.3 Metodologia identificării criminalistice

1.3.1 Noțiune, obiect și principiile identificării criminalistice

Având în vedere specificul temei noastre, identificarea persoanelor după urmele
papilare , trebuie să facem unele precizări de ordin noțional și metodologic a identificării
criminalistice. Privită în sens ul cel mai larg, identificarea unor persoane sau obiecte,
reprezintă elementul definitoriu al investigațiilor criminalistice , de asemenea se spune că
reprezintă ” problema centrală a investigațiilor criminale ”42. Identificarea criminalistică a
unei persoane după urmele papilare constituie o activitatea indispensabilă actului de justiț ie,
având ca scop identificarea infractorilor. As tfel scopul final al identificării îl reprezintă
individualizarea persoanei, fie direct, după urme lăsate de părți ale corpului, fie indirect, prin
intermediul obiectelor.43
Potrivit teorii generale a identificării criminalistice, acest proces este posibil datorită
perceperii realității obiective și sesizării proprietăților, a trăsăturilor caracteristice unei
persoane sau unui obie cte, ce se individualizează în raport cu alte științe sau lucruri
asemănătoare.44 Cu toate acestea, spre deosebire de alte domenii, identificarea criminalistică
presupune recunoașterea unui obiect concret, ce poate avea el emente sau însușiri de natură să –
l aproprie de alte elemente asemănătoare, de același gen sau specie, dar care se deosebește de
toate acestea prin trăsături ce -l fac să fie identic numai cu sine însuși.
Prin identitate se înțelege însușirea unei persoane, a unui obiect sau a unui fenomen de
a-și materializa individualitatea în timp și spațiu, prin caracteristicile fundamentale,
neschimbătoare ce le deosebesc de toate celelalte și le determină să rămână ele însele pe
întreaga durată a existenței lor.45 Același autor precizează că prin identic trebuie să vedem un
concept aplicabil la ceea ce este unic, raportat la o persoană, obiect sau chiar fenomen,
inclusiv la obiecte de gândire.
Identificarea unei persoane este posibilă nu doar prin intermediul unor metode tehnice,
așa cum întreaga activitatea criminalistică nu trebuie înțeleasă ca reducându -se numai la

42 Paul Leland Kirk , Crime investigation, Physical Evidence and the Police Laboratory, Intersience Publishers,
New York, 1966, p.12, disponibil la https://www.ncjrs.gov/App/Publications/abstract.aspx?ID=12097 , accesat
la data de 24.04.2017
43 Lucian Ionescu, Dumitru Sandu , Identificarea criminalistică, Editura Științifică , București, 1990, p.12
44 Emilian Stancu , Op.cit .,p.29
45 André Lalande , Vocabulaire technique et critique de Philosophie , Presses Universitaires de France, Paris,
1975,p. 454 disbonibil la Vezi http ://www.persee.fr/doc/phlou_0035 –
3841_1993_num_91_91_6814_t1_0512_0000_1 accesat la data de 24.04.2017

16
activitatea de laborator, ci și pe baza declarațiilor unui martor ocular sau ale victimei, în
cadrul unei activități procedurale, cum ar fi, recunoașterea dintr -un grup efectuată dup ă reguli
tactice de criminalistică. Toate acestea au ca finalitate determinarea a ceea ce denumim
sintetic ” fapte și împrejurări ale unei cauze penale ”. 46
Concluzia care se desprinde din toate mențiunile făcute anterior ne determină să
afirmăm că identifi carea criminalistică este un proces d e constatare a identității unor persoane,
obiecte sau fenomene aflate în legătură c auzală cu fapta ilicită, prin me tode științifice
criminalistice, cu scopul stabilirii adevărului într -un proces penal.
În ceea ce prive ște noțiunea de obiect al identificării criminalistice în literatura de
specialitate nu este exprimată o opinie unitară, fiind mai multe păreri și fără a se ajunge la un
punct de vedere unanim. Unii autori atribuie noțiunii de obiect al identificării crim inalistice
un înțeles cât mai larg, pe când alți autori limitează acest obiecte la elemente solide ale lumii
materiale. În criminalistică sunt supuse procesului de identificare obiecte, persoane, fenomene
care, așa cum a amintit și mai sus, au anumite cara cteristici, particularități af lându-se în
legătură cu fapta ilicită. Din aceste considerente trebuie să menționam faptul că nu intra în
sfera identificării criminalistice probleme ce țin de stabilirea vinovăție sau nevinovăției unei
persoane, criminalistu l putând să răspunde la întrebări ce oferă răspunsuri în ceea ce privește
urmele descoperite la fața locului, dacă acestea au fost create de o anumită persoană sau un
anumit obiect.
În literatura de specialitate s -a impus sistemul de clasificări bipartide al obiectelor
identificării, în funcție de mai multe criterii.47 Un prim criteriu în reprezintă scopul
identificării, potrivit căruia obiectele antrenate în procesul identificării se împart în obiecte
scop, acele obiecte ale căror urme sau reflectări materiale au fost descoperite la fața locului,
obiecte ce urmează a fi identificate denumite și obiecte de identificat. Cea de -a doua categorie
de obiecte fiind obiecte mijloc de identificare , obiecte ce serves c la identifica rea urmelor ce
le-au creat, ace stea fiind denumite și obiecte identificatoare. Pentru a înțelege mai bine
această clasificare vom oferi un exemplu, la locul faptei au fost găsite urme de încălțăminte,
astfel pantofii care au creat urmele vor fi obiecte scop, iar pantofii presupuși că ar fi creat
urmele vor fi obiecte mijloc de identificare.48
Un alt criteriu de clasificare al obiectelor utilizate în procesul de identificare este cel al
căutării și identificării, conform căruia obiectele se împart în obiecte căutate , ale căror urme

46 Aurel Ciopraga , Criminalistică. Tratat de tactică, Editura Gama, 1996, p.15
47 Emilian Stancu ¸ Op.cit. , p. 31 -32
48 Lucian Ionescu, Dumitru Sandu , Op.cit. , p.90

17
au fost descoperite în câmpul infracțional și obiecte verificate acele obiecte presupuse că au
creat urmele de la locul faptei.
În procesul de identificare pe lângă obiectele căutate și verificate, o importanță
deosebită o au și urmele acestora, deoarece oferă criminalistului posibilitatea să le examineze
și să stabilească proprietățile , caracteristicile individuale ale obiectelor cercetate. Astfel există,
pe de o parte, obiecte de identificat, iar pe de altă parte , urmele acestora denumite obiecte
identificatoare.
Având în vedere cele menționate până acum putem oferi o definiție a obiectului
identificării criminalistice fiind un obiect material prin natura sa, concret, fie el ființă sau
lucru, precum și fenomenul care a generat o anumită stare de fapt, care reprezintă
caracteristici sau proprietăți, precum și însușiri particulare, prin care el se manifestă în spațiu
și timp, îl face susceptibil de a crea urme și implicit de a fi identificat, stabilindu -se astfel și
relația lui cauzală cu faptele cercetate. 49
Procesul de identificare criminalistică este guvernat de o serie de principii ce oferă
acestei activități un caracter științific, rezultatele obținute servind și conducând la aflarea
adevărului într -un proces p enal. As tfel pe lângă principiile fundamentale ale Criminalisticii ,
ce își găsesc aplicare în întreaga activitate criminalistică, inclusiv în procesul de identificare,
sistemul principiilor identificării criminalistice este alcătuit din principiul identității. Acest
prim principiu fundamental presupune determinarea unei persoane sau a unui obiect concret,
dar este important a fi stabilită și neidentitatea, necesară excluderii din cercul suspecților a
persoanelor bănuite de săvârșirea unei fapte pena le, ori a obiectelor despre care se presupune
că ar fi fost folosite la săvârșirea faptei. Dacă s -ar rezuma doar la stabilirea elementelor de
asemănare a persoanelor și a obiectelor, fără a se stabili și elementele de neidentificare s -ar
ajunge la producer ea unor confuzii. Spre exemplu scoaterea unei persoane de sub incidența
legii penale, care este vinovată, în dauna unei persoane nevinovate.
Cel de -al doilea principiul este cel al delimitării obiectelor identificării criminalistice
în obiecte scop al ide ntificării și obiecte mijloc de identificare . Obiectele scop al identificării
sunt obiecte materiale ce se află în legătură cauzală cu fapta ilicită și se concretizează în
diferite ipostaze cum ar fi persoana infractorului sau a victimei, produsele infracț iunii,
instrumentele folosite ș.a. . Obiectele mijloc de identificare sunt reprezentate de urmele
obiectelor scop, dar și de modelele de comparație, ce sunt realizate experimental în
laboratoarele de criminalistică cu obiectele presupuse a fi format urmele de la fața locului.

49 Popa G heorg he, Tehnici moderne de identificare criminalistică, Editura AIT Laboratories, București, 2011,
p.8

18
Aplicarea acestui principiu trebuie să fie una riguroase, orice abatere de la acest principiu
fiind de natură să influențeze negativ soluția pronunțată în cauza penală.
Principiul stabilității relative a caracteristicilor de identifica re este cel de -al treilea
principiu fundamental din cadrul sistemului de principii a identificării criminalistice. Urmele
create în câmpul infracțional , urme ce reflectă caracteristicile esențiale ale unei persoane sau
ale unui obiect pot fi folosite la de terminarea identității, însă, nu este suficient ca aceste
caracteristici sa -l individualizeze, să -l diferențieze de celelalte obiecte asemănătoare, ele
trebuind să prezinte o anumita stabilitate. Stabilitatea se raportează la intervalul de timp
cuprins înt re momentul descoperirii urmelor și momentul efectuării examenelor
comparative.50 Criminalistul va trebui să diferențieze caracteristicile schimbătoare de cele
relativ stabile și, de asemenea, să determine dacă acestea au putut fi influențate de diverși
factori interni sau externi.51Modificările pot interveni fie la urmă fie la obiectele putător de
urmă, fie la factorul creator de urmă, cercetat ulterior comiterii infracțiunii, spre exemplu
apariția unei cicatrici în desenul papilar, uzura pneurilor unui auto turism etc.
Un ultim principiu cel a dinamicii caracteristicilor de identificare este la fel de
important ca toate celelalte, organele judiciare trebuie să țină cont de schimbările trăsăturilor
și proprietăților caracteristici, de interacțiunile cauzale c u factori care pot determina
modificări sau transformări de ordin calitativ și cantitativ. Modificările nu privesc doar
obiectul scop al identificării, ci și obiectele mijloc de identificare. Unele modificări sunt
firești, ca de exemplu îmbătrânirea unor p ersoane, uzura unor obiecte, influența factorilor
meteorologici etc, iar alte modificări au la bază încercarea autorului faptei ilicite de a înlătura
urmele infracțiunii, ștergerea urmelor etc.

1.3.2 Fazele și metodologia identificării criminalistice

Fazele procesului de identificare marchează momente mai însemnate de stabilire a
caracteristicilor esențiale ale obiectului mijloc și obiectului scop, în urma examinării lor
comparative. Înainte de identificarea propriu -zisă, obiectele sunt determinate pe b aza
caracteristicilor descoperite, în tipuri, grupe și uneori subgrup, activitate ce se realizează prin
reținerea, în procesul examinării, a trăsăturilor esențial e și comune mai mul tor obiecte,
fenomene sau ființe asemănătoare.52

50 Emilian Stancu , Op.cit. , p.34
51 Camil Suciu, Criminalistica , Editura Didactică și pedagogică, București, 1972, p.18
52 Ioan Mircea , Criminalistica, Editura Lumina Lex, București, 1999, p.16

19
Identificarea criminalist ică se realizează treptat pornind de la general spre particular,
astfel procesul de identificare parcurge două faze principale: identificarea de grup, cunoscută
și sub denumirea, delimitarea grupului, dar având același conținut stabilirea caracteristicilor
coincidente și a deosebirilor dintre exemplarele examinate . Astfel pentru realizarea
identificării în această prima faza sunt examinate și evidențiate trăsăturile generale ale
obiectelor, determinându -se aparten ența la gen (g rupa, categorie), fiind vorba despre însușirile
fizice și funcționale cele mai generale, care conduc la stabilirea categoriei mari de obiecte
care au aceste însușiri. Cu toate acestea sunt și situații când stabilirea identității nu este
precedată în mod ob ligatoriu de o determinare generică, spre exemplu un text scurt,
dactilografiat, dar care conține caracteristici specifice, oferă suficiente elemente pentru a
concluziona că a fost scris la o anumită mașină.53 Utilitatea practică a acestei faze constă în
eliminarea acelor obiecte, ființe sau fenomene din sfera cercetării, care nu au trăsăturile de
grup respective și orientarea atenției asupra unei sfere mai restrânse de exemplare, în care se
află și cel căutat, adică obiectul scop .
În cea de -a doua fază se finalizează procesul de identificare , prin individualizare sau
determinarea obiectului concret, aflat în raport cauzal cu fapta cercetată, denumită și etapa
identificării propri u-zisă (individuale) a criminalisticii. În urma identificării de grup a
obiect ului scop, în această etapă se selectează caracteristicile, care prin specificul lor și prin
detaliile ce le reprezintă, ce pot fi întâlnite numai la un singur obiect scop. Această fază
presupune explicarea rațională a coincidențelor și necoincidenț elor ce se regăsesc comparând
obiectul scop cu obiectul mijloc. De esența acestei faza este importanța explicațiilor care se
dau situațiilor constatate ce trebuie să se bazeze pe faptul că numai o parte din caracteristicile
obiectului creator, aflate pe partea d e contact cu obiectul primitor, sunt redate în urma sa,
claritatea caracteristicilor obiectului creator, reproduse în obiectul primitor sau pe suprafața
acestuia depinde de natura ambelor obiecte și caracteristicilor obiectelor -mijloc și ale
obiectului sco p suferă, de la formare și până la examinare, modificări mai mult sau mai puțin
perceptibile.54
În cadrul fazei de identificare individuală este necesar să se țină seama de
împrejurările în care au fost create caracteristicile respective, de timpul și cond ițiile de
păstrare, de mijlocarele cu care au fost transportate obiectele mijloc și obiectele scop, spre a
se face aprecieril e corespunzătoare. Ambele faza trebuie privite ca părți componente ale
procesului unic de identificare, prima constituind premisa l ogică a celei de -a doua, cu toate că

53 Popa G heorg he, Op.cit. , p.12
54 Popa G heorg he, Op.cit. ,p11

20
așa cum am menționat și mai devreme, în practica criminalistica sunt cazuri în care nu sunt
parcurse cele doua faze ale identificării. Astfel procesul de identificare criminalistică începe
cu stabilirea celor mai genera le caracteristici, ceea ce permite determinarea apartenenței la o
categorie mare de obiecte, dar pe măsură ce sunt evidențiate caracteristicile cu o răspândire
mai mică, sfera obiectelor se îngustează, pentru ca în final, pe baza unor calități, proprietăți ,
semne particulare, să se ajungă la stabilirea concretă a obiectului sau persoanei căutate.
Deși una dintre sarcinile de bază ale identificării criminalistice o reprezintă stabilirea
persoanei sau a obiectului concret aflat în legătură directă cu săvârș irea infracțiunii, și o etapa
deosebit de importantă pentru aflarea adevărului într -un proces penal și soluționarea cauzei,
nu întotdeauna acest proces poate fi parcurs până la finalitatea lui. Astfel se pot întâlni
frecvent împrejurări care împiedică individualiza rea factorului creator al urmei,55 sau situații
când urmele nu conțin destul de multe caracteristici de individualizare sau în cazul așa
numitelor urme materiale ( sânge ,salivă, ulei, vopsea) când procesul identificării vizează, de
regulă, determinarea categoriei sau grupului căruia îi ap arține urma cercetată.
În marea majoritate a situațiilor și împrejurărilor de fapt, în care se ajunge la cercetarea
criminalistică, se apelează la diverse categorii de specialiști și experți atât din domeniul
științei criminalistice cât și din alte domeni i precum; fizicieni, chimiști, biologi, antropologi ,
psihologi, medici legiști. O parte din domeniile de identificare crimi nalistică mai des întâlnite
în practică sunt: identificarea traseologică, identificarea dactiloscopică, cea pe care o vom
dezvolta și noi în cadrul acestei lucrări, identificarea balistică, identificarea grafică,
identificarea persoanelor după scris , identificarea cadavrelor etc.
În ceea ce privește metodologie identificării criminalistice, metoda principală la care
se recurge în proce sul de identificare a unei persoane, a unui obiect sau a unui fenomen, aflat
în legătură cauzală cu o faptă ilicită este examinarea comparativă. Fundamentul metodologic
al identificării criminalistice constă, după cum se subliniază în literatura de special itate, în
selectare și comparare.56 O primă metodă folosită în identificarea criminalistică este
examinarea separa tă a fiecărui obiect în parte, î n scopul evidențierii caracteristicilor
identificatoare. În majoritatea cazurilor examinarea caracteristicilor se face pe modelele
obținute în laboratoarele criminalistice, realizate de experții criminaliști, care trebuie să
corespundă anumitor cerințe, în special să fie compatibile cu urmele obiectului căutat. Pentru
a se realiza acest lucru expertul criminalist a re nevoie să cunoască cât mai multe despre

55 Lucian Ionescu și Dumitru Sandu , Identificarea criminalistică, Ediția a II -a, Ed. C.H.Beck, București
2000, p.48
56 Lucia n Ionescu și Dumitru Sandu , Op.cit. , p.143

21
condițiile în care s -a format urma obiectului căutat pentru ca modelul de comparație să fie o
reproducere cât mai fidelă.
Efectuarea examenului comparativ presupune compararea proprietăților și
caracteristicilor exterioare ale obiectului scop cu cele ale obiectului mijloc , pentru a stabili
care dintre acestea sunt asemănătoare și care se deosebesc. Compararea obiectelor supuse
identificării se poate face, atât pe calea confruntării , cât și pe calea juxtapunerii s au
suprapunerea. Procedeul confruntării este cel mai răspândit și accesibil în majoritatea
cazurilor, fiind folosite în acest scop microscoape, sau fotografii. Procedeul juxtapunerii este
cel mai adesea folosit în examinarea s ituațiilor, spre exemplu în an aliza urmelor create de
instrumente de spargere. Procedeul suprapunerii constă în suprapunerea imaginii transparente
a unuia din obiecte peste imaginea celuilalt obiect.57
Rezultatele obținute în procesul identificării criminalistice, a expertului în urma
aprecierii asemănărilor și deosebirilor, se materializează în concluzii care pot fi certe (pozitive
sau negative) sau de probabilitate. Concluziile de probabilitate au ridicat numeroase
divergențe în literatura de specialitate, dar de cele mai multe ori se ajunge la o asemenea
concluzie din cauza insuficienței cantitative sau calității necorespunzătoare a materialelor
comparate. De asemenea pot exista situații de imposibilitate a rezolvării problemei fie din
cauza lipsei unor mijloace sau metode adecvate, f ie din cauza lipsei carac teristicilor de
individualizare.

57 Popa G heorg he, Metode și tehnici de identificare criminalistică, disponibilă la Vezi
https://books.google.ro/books?id=oj9HNVac -UoC&printsec=frontcover&hl=ro#v=onepage&q&f=false , accesat
pe data de 05.05.2017

22
Capitolul II
IDENTIFICAREA DACTILOSCOPICĂ
Acest capitol îș i propune să aducă la cunoștința voastră un scurt istoric al
dactiloscopieie atât la nivel internațional c ât și în spațiul românesc, prezentarea noțiunilor
generale de dactiloscopie, ce sunt desenele papilare, care sunt trăsăturile acestora, dar și cum
se formează acestea analizând, pe scurt, structura pielii și formarea crestelor papilare. De
asemenea vom fac e o scurtă clasificare a desenelor papilar, clasificare ce este necesară la o
identificare cât mai ușoară și rapidă o persoanei sau persoanelor ce au comis o faptă prevăzută
de legea penală și care sunt proprietățile unui desen papilar. Dactiloscopie este un domeniu al
criminalisticii, procedeu de identificare a unei persoane cu ajutorul amprentelor digitale.
Aceasta ajută la identificarea persoanelor înregistrate în cazierul judiciar și la stalibilirea
antecedentelor penale ale acestora.

2.1 Apariția dactiloscopiei și noțiuni generale de dactiloscopie.
Activitatea de identificare criminalistică a apărut ca preocuparea și necesitate încă de
la cercetarea primelor fapte ostile societății organizate pe baze statatale, fapte ce intrau în
contrad icție cu morala societății respective și încălcau regulile de comportare stabilite de ea.
Astfel s -au ridicat doua probleme în primul rând stabilitea autorului după urme și alte
elemente ale comiterii faptei și în al doilea rând, identificarea persoanei r ecidiviste.
Identificarea autorului unei infracțiuni s -a făcut, multă vreme, prin folosirea unor
elemente științifice împreună cu elemente mistice, dar metode sigure de stabilire a autorilor
erau considerate tortura și ordaliile, aceasta din urma fiind un procedeu mistic la care erau
supuși cei suspecți și care era aproape imposibil de trecut cu bine. De exemplu cu ceva mii de
ani în urmă, în China au fost create metode ce cercetare bazate pe psihofiziologia omului.
Astfel pentru a demonstra vinovăția une i persoane era folosită așa numita metoda încercarea
cu orez . Bănuitului i se dădea să manance o mână de orez crud, dacă reușea să facă acest
lucru, era considerat nevinovat, iar în cazul în care nu reușea era considerat vinovat și
pedepsit cu asprime. Ac eastă metoda se spirjinea pe un proces psihofiziologic al organismului

23
uman ce rezidă în faptul că, în situația unor emoții și tensiuni nervoase excesive, se stopează
producerea salivei.58
În paralel cu metodele de identificare a infractorilor, au fost fol osite și procedee care
să înregistreze pe cei condamnați astfel încât dacă mai comiteau și a doua oară fapte ilicite să
fie cunoscuți și să li se aplice o pedeapsă mai severă. Dintre metodele cele mai cunoscute
pentru a identifica recidiviștii au fost înse mnarea cu fierul ferbinte și tatuarea celor
condamnați și internați în ocnă.59
Odată cu dezvoltarea societății moderne, a științei, culturii,prin scăderea din ce în ce
mai accentuată a influenței dogmelor religioase și apariția ideii de libertate, democraț ie și
egalitate socială s -au dezvoltat științele juridice, dar și ciminalistica, știința anchetării
infracțiunilor și infractorilor60 și odată cu aceasta s -au dezvoltat diverse ramuri printre care și
dactiloscopia care se ocupă cu examinarea și calificarea desenelor papilare.
În opinia unor autori primul care s -a gândit să aplice un sistem metodic de înregistrare
a infractorilor a fost Eugène Francios Vidocq, de numele căruia este legată și apariția în 1811,
poliției franceze „La Sûrete”. Ca șef al poliție i criminale pariziene, după 2 ani de activitate, el
a lăsat o arhică polițienească de mare valoare: fișe persoanale ale deținuților, o rețea
importantă de infractori, plantarea așa numiților „mutoni” ăn celulele închisorii pentru a
culege informații de la cei reținuți, alte metode și procedee folosite și astăzi de către agenții de
poliție sub acoperire în activitatea lor operativă de investigații.61
Cu toate acestea arhiva lui Vidocq a devenit cu timpul greoie și imposibil de orientat
pentru a recunoaște un recidivist, deoarece după 70 de ani de la înființare, în arhiva poliției
franceze au ajuns sa fie peste 5.000.000 de fișe personale ale infractorilor. În aceată perioadă
de criză a metodelor de înregistare a infractorilor și -a făcut apariția Alphonse Bert ilion,
considerat de către unii autori, unul dintre întemeitorii poiției științifice, cu sistemul său de
înregistrare antropometrică. Acest sistem deși a fost benefic la debutul său a devenit la fel de
greoi astfel s -a impus descoperirea unui nou sistem de identificare, mai sigur și mai rapid,
bazt pe particularitățile desenului papila al fiecărui individ, și i -a naștere dactiloscopia.
Dactiloscopia prezintă avantajul că rezolvă pe lângă problama înregistrării penale a
recidiviștilor și pe cea a identifică rii autorilor faptelor penale după urmele lăsate la locul
faptei. Cu toate că prima identificare a unui infractor pe baza urmelor digitale este atribuită,
în literatura de specialitate, englezului Henry Fauls, identificare realizată la Tokio, în anul

58 George Golubenco , Op.cit. , p.11
59 Ion R. Constantin și Marius Rădulescu , Dactiloscopia ¸Serviciul Cultural,Presă și Editorial, 1975,p.4
60 Idem
61 George Golubenco , Op.cit. , p.16

24
1879 , cu ocazia cercetării unui omor, metoda de identificare dactiloscopică constituie rodul
activității mai multor oameni de știință, majoritatea dintre ei fiind medici. Dintre aceștia
amintim pe William Herschel, nepotul celebrului astronom engels, a plecat la vârsta de 20 de
ani, în 1853, în India. La început acesta s -a gândit să utlizeze o amprentă manuală ca
semnătură la un contract și apoi a început să examineze amprentele digitale. Astfel acesta a
declarat că amprentele papilare nu se schimbă odată cu vâ rsta și pot fi valoroase în păstrarea
cazierului judiciar.62 De asemenea nu -i putem uita pe Francis Galton, fiind primul care a
publicat o carte despre dactiloscopie și a militat pentru introducererea acestei metode în
practica Scotland -Yard -ului. Metoda l ui Galton a fost pus în practică pentru prima data de un
polițist din Argentina, Juan Vucetich, în 1892, în cazul unei mame ce și -a ucis cei doi copii.63
În Europa și Statele Unite amprentele digitale s -au dezvoltate într -o direcție puțin
diferită. Edward Henry a fost inspector general al polițeiei Bengale când a citit cartea lui
Galton și împreună cu doi dintre ofițerii lui a elaborat un nou sistem de clasificare diferit.
De asemenea în spațu românesc, în anul 1896, Nicolae Minovici, medic legist de
reput ație europeană, deși a fost adeptul antropometriei, tot el a fost printre promotorii aplicării
în țara noastră a dactiloscopiei, care a reuși identificarea autorului unui furt cu ajutorul
urmelor de mâini. Prima expertiză dactiloscopică din țara noastră a fost efectuată de Nicolae
Episcopescu, în cazul celui mai mare furt din istoria României, 400.000 lei în bacnote și
300.000 lei în bijuterii, o valoare enormă pentru acele timpuri.64
În prezent, activitățile precum, identificarea autorilor unor infracțiuni , depistarea
recidiviștilor, identificarea cadavrelor necunoscute, au la maza metodele proprii acestei
ramuri a criminalisticii, Dactiloscopia. Acest termen derivă din cuvintele grecești dactilos
care înseamnă deget și scopia = prin care se poate privi, cer ceta. 65 Într-o formulă sintetică
dactiloscopia este știința privind desenele papilare .66
Desenele papilare, specifice corpului omenesc, se află la nivelul degetelor palmei și
tălpii piciorului( urmă plantară ) și sunt cunoscute sub denumirea de dermatoglif e, fiind
formate din sistemul liniilor paralele ale crestelor papilare, separate între ele de șanțuirle
papilare.
Pentru o mai bună înțelegere a desenelor papilare vom prezenta câteva informații
general despre structura pielii și formarea crestelor papil are. Pielea, care îmbracă întreaga

62 Brian Innes , Bodies of evidence. The fascinating world of forensic science and how it helped solve more tthan
100 true crimes, The Reader`s Digest Association, New York, 2000, p.112
63 Idem
64 Lazăr Cârjan, Op.cit. , p.97
65 Emilian Stancu , Op.cit. , p 104
66 Constantin Țurai, Enigmele unor amprente, Ed. Știinșifică și Pedagocică, București, 1989, p.16

25
suprafață a corpului uman este alcătuiră din trei staturi: epidemul , dermul și hipodermul.
Epidermul este partea exterioară a pielii, fiind alcătuite din mai multe starturi de celule
epiteliate. Dermul reprezintă pielea propriu -zisă, este un țesut fibros, viu și elestic.
Hipodermul ete stratul cel mai profund, situat sub derm.67 Crestele papilare se formează la
suprafața se formează la suprafața dermului și au o înalțime ce variază între 0,1 și 0,4 mm și o
lățime între 0, 2 și 0,7mm. Aceste creste sunt despărțite de niște șanțuri papilare cu au aceleași
dimensiuni ca ale crestelor pe care le separă.
Formarea crestelor papilare de la suprafața dermului este reprodusă identic de statul
epidermic, ceea ce face ca în exterios epidermul să prezinte aceleași caracteristici ca și
dermul. Sudoarea secretată de glandele sudoripare și sebum( substanțe grase) secretate de
glandele sebacee, formează la suprafața epidermului un stat de săruti și grăsimi care la
contactul cu un anumit ob iect se depun pe acesta și redau întocmai forma crestelor papilare.
Având în vedere tot aceste mențiuni în cele ce urmează vom vorbi despre desenele
papilare, ce reprezintă acestea, care sunt caracteristicile lor și proprietățile acestora.

2.2 Desenele papilare și caracteristicile acestora
Dacă vă priviți mâinile veți putea observa că suprafețele interioare ale palmelor și
degetelor nu sunt netede, acestea fiind marcate de o serie de crestături . De asemenea întâlnim
astfel de crestături și pe tălpile pi cioarelor, dar sunt mai rar întâlnite la locul faptei. Structura
de creste a palmei și a degetelor poate fi destul de completă oferind o serie de elemente de
indenficare a unei persoane care a savârșit o fapt prevăzută de leagea penală.68
Desenele papilare imprimate pe suprafața unor obiecte, denumite, așa cum am mai
menționat, dactilograme , sunt de două feluri. Pe de -o parte aveam desene papilare imprimate
involuntar pe un anumit obiect, denumite urme, iar pe de alta parte, avem desene papilare
imprimate v oluntar, denumite în literetura de specialitet impresiuni sau amprente în litigiu.
Ținând cont de locul unde se află situat pe suprafața pielii, impresiunile sau urmele pot
fi: digitale( reprezentate de crestele papilare de pe suprafața interioară a deget elor) , palmare (
reprezentate de crestele papilare de pe întrega suprafață interioară a palmei) și plantare(
reprezentate de crestele papilare de pe talpa piciorelor).
La identificarea unei persoane cu ajutorul metodelor specifice dactiloscopiei este
necesară aplicarea principiilor identificării criminalistice, despre care am discutat în primul

67 Ion R. Constantin și Marius Rădulescu , Op.cit. , p. 11
68 Jay Siegel , Forensic Science . A beginner`s guide, Ed. OneWor ld, London, 2009, p. 60

26
capitol al prezentei lucrări. De asemenea și procesul idenficării după amprentele papilare se
va desfășura cu trecerea prin cele două etape, pornind de la general spre particular: se
stabilește astfel apartenența de gen sau specie, iar ulterior stabilirea concretă a subiectului.
Pentru a se putea identifica desenele papilare este necesar ca acestea să fie clasificate,
pentru a ușura descoperirea cu rapiditate a une i amprente. Desenele papilare sunt
caracterizate de forme variate din aceste considerente s -a impus împărțirea lor categorii, grupe
sau subtipuri. 69 Primul criteriu îl reprezintă regiunea anatomică a corpului pe care o ocupă,
respectiv cele trei zone generale amintit mai sus, digitală, palmară și platară. Astfel în funcție
de locul pe care îl ocupă desenele papilare ale mâinii sunt structurate în felu l următor:
 regiunea digitală , care cuprinde zona degetelor mâinii, fiecare deget fiind
alcătuit din trei fragmente osoase, cu excepția degetului, denumite, de la vârful
degetelor spre baza acestora: falangete, falangine, și falange
 Regiunea digito – palmară , cuprinsă între baza degetelor și șanțul flexionar
format ca urmare a diferenței de lungime a degetelorpe fața dorsală de
suprafața palmară.70
 Regiunea palmară cuprinsă între șantul flexionar și încheietura mâinii, fiind
formată din două zone, zona tenară și zona hipotenară.
Indiferent de regiunea în care se găsesc, desenele papilare au aproape o importanța
elega în procesul de identificare a unei persoane. Cu toate acestea, datorită particulariților
sale, zona galangetelor sunt cel mai adesea întâlnite la fața locului.
Crestele papilare care alcătuiesc structura desenului unei falangete, de regulă,
formează trei zone: zona bazală ( cuprinsă între șantul flexionar și centrul desenului ) zona
centrală sau nucleară și zona marginală alcătuită din crestele af late la exteriorul desenului.
Locul de întâlnire al celor trei zone poarte denumirea de deltă, denumire ce i -a fost dată
avându -se în vedere asemănarea triungiului format cu litera grecescă „delta” 71 De asemenea
aceste delte sunt de mai multe feluri: delt e negre și delte albe, care l -a rândul lor se divind în
subtipuri.
Al doilea criteriu de clasificare a desenelor papilare este impus de forma desenului din
zona centrală și de poziția și numărul deltelor, astfel desenele papilare se împart în:
 Desene adelt ice sau de tip arc, lipsite de zona centrală

69 Constantin Țurai, Elementele de criminalistică și tehnică criminală, Ed. Didactică și Pedagogică, București,
1987, p. 400 – 405
70 Daniel Atasiei, Criminalistică. Suport de curs , Iași, 2012, p.14
71 Ion Costantin

27
 Desene monodeltice sau de tip laț , în zona centrală ragăsindu -se forma unui laț
pornind din dreapta sau din stânga desenului, de aici avem și subclasificarea în
dextrodeltice și sinistrodeltice
 Desene bideltice sau de tic cerc, zona centrală fiind formată de cerc, lațuri
gemene, spirală, etc
 Desene polideltice, majoritatea fiind formate din trei delte și mai rar din patru
delte.
 Desene amorfe sau excepționale. Literatura de specialitate semnalează un tip
de dese n asemănător maimuțelor, întâlnit la unele persoane cu handicap mintal,
dar și un tip de desen denumit danteliform , întâlnit în țara noastră.72
În afară de particularitățile de formă ale desenelor papilare, pe baza cărora în procesul
de identificare crimina listică duce la stabilirea genului sau grupului din care fac parte uemele
unei persoane, amprentele digitale conțin și o serie de caracteristici sau detalii de natură să
permită identificarea certă a unei persoane ce a săvârșit o faptă prevăzută de legea p enală.
Amprentele constau într -un set de crestături de diferite forme și dimeniuni, fiind
detalii ale desenelor papilare, amintim dintre acestea pe cele mai importante cu mențiunea că
determinarea acestora se face pe amprentă în sensul acelor de ceasornic, începutul fiind
considerat în stânga jos: 73 capăt de creastă papilară , respectiv început de creastă papilare și
sfârșit de creată papilară; bifurcare și trifurcare; contopire simplă și contopire triplă;
întrerupere pe o porțiune de circa 2mm; fragment de creastă papilară, butuonieră
determinată de o scurtp bufurcare a creste urmată de revenirea la traseul normal; inel
caracteristică ce se apropie de butonieră, dar este circular; devierea a doua creste papilare ce
aveau intenția să se unească; intersecția a două creste papilare; cârlig detaliu format de un
fragment mic de creastă, atașat unei crete mai mari și anastomoză creastă ce unește, sub foma
unui pod, alte doua creste papilare.74
Toate aceste detalii ale desenelor papilare ne ajută în cea de -a doua etapă a procesului
de identificare criminalistică, pentru realizarea indetificării persoane care a săvârșit o faptă
prevăzută de legea penală. În cele ce urmează vom examina proprietățile desenului papilar și
cum ne ajută pe noi, criminaliștii, la identifi carea persoanelor.

72 Constantin Țurai și C. Panghe ¸ Un nou tip de desen papilar digital, palmar și plantar, tipul danteliform și
problemele de clasificare și identificare medico -legală și criminalistică pe care le ridică , comunicare prezentată
laSocietatea de științe medicale, București, 1 973, citat Emilian Stancu , Op.cit.¸p. 107
73 Jay Siegel , Op.cit., p. 64
74 Jim Fraser , Forensic science a very short introduction, Oxford Universty Press, 2010,p. 77 disponibilă la
https://global.oup.com/academic/product/forensic -science -a-very-short -introduction –
9780199558056?lang=en&cc=ro# accesat pe data de 05.05.2017

28

2.3 Proprietățile desenelor papilare

Desenul papilar fiind unul dintre cele mai importante elemente în identificarea
criminalistică a unei persoane are următoarele proprietăți: unicitate, fixitate și inalterabilitate.
În ceea ce priveș te prima propietate a desenului papilar, unicitatea, cercetătorii pe baza
studiilor efectuate în materie de dactiloscopie, au ajuns la concluzia certă că este imposibil a
se întâlni două persoane cu desene papilare identice. Fiecare desen papilar al fiecăr ui deget
are o morfologie unică, neexisntând două degete cu desene identice chiar la aceași persoană.
Desenele papilare se deosebesc între ele prin formă și prin detaliie caracteristice, ale
căror număr și variante fac practic imposibilă întâlnirea a doua amprente identice de la
persoane diferite. După un calcul matematic, prin aranjamente și combinări, efectuat de către
Galton și Balthazard, s -a ajuns la rezultatul că la circa 64 miliarde de desene s -ar putea găsi
două desene papilare cu aceleași caracte ristici coincidente. Totuși s -ar putea considera acest
lucru imposibil, deoarece conform legilor naturii nu se admite existența a doua lucruri absolut
identice.75
Chiar dacă s -ar găsi doua desene papilare care la o primă vedere sa fie asemănătoare,
la o pri ma vedere părând chiar identice, la o examinare mai amănunțită vom putea observa că
detaliile crestelor papilare nu mai corespund ca formă, număr și plasament.
Fixitatea sau stabilirea desenului papilar, cea de -a doua proprietate a acestuia,
reprezentată de menținerea formei și a detaliilor caracteristice desenului papilar de la
formarea sa pâna la decesul persoanei. În literatura de specialitate se afirmă faptul că urmele
papilare încep să se formeze din a 8 a săptămână de viață intrauterină și se definitivează și
rămân aceleași până la moarte în a 17 a săptămână de viață intrauterină.76 Sunt și alte păreri
conform cărora acestea s -ar forma în luna a 5 înainte de a ne naște77, dar un lucru este cert și
acceptat în unanimitatea, faptul că acestea rămân neschimbate până la moarte.
Odată cu dezvoltarea organismului uman, intevin o serie de schimbări datorită vârstei
sau anumitor boli, dar forma desenului papilar rămân e aceeași. Cercetările experimentale au
demonstrat faptul că luând impresiunile digitale de la o persoană, la intervale mari de timp și
comparându -le vom observa că se modifică doar dimesiunile, structura lor rămând aceeași.
Unul dintre protagoniștii dacti loscopiei, William Herschel a luat impresiunile digitale ale

75 Ion R. Constantin și Marius Rădulescu , Op.cit. ,p. 15
76 Jay Siegel , Op.cit. , p. 63
77 Brian Innes , The science of.. Forensic investigation, Ed. Ticktock Entertainment Ltd, 2006,p.8

29
aceleași persoane la vârste diferite, la 28, 31 și 53 de ani și a constatat cu această ocazie faptul
că forma crestelor papilare a rămas nealterată.78
Inalterabilitatea reprzintă o altă proprieta te esențială a desenului papilar, ce se
caracterizează prin faptul că, în mod normal, un desen papilar nu poate fi înlăturat sau
modificat. Pentru a se convinge de acest aspect, criminalistul francez Edmond Locard a
experimentat pe propriile degete, arzând u-le cu fierul roșu, cu apă clocotită și cu ulei încins,
dar a constatat că după vindecare forma și detaliile desenului lui papilar au rămas
neschimbate.79 Acest lucru ce explică prin faptul că papilele sunt așsezate în statul de
profunzime al pielii și în cazurile de rănire ușoară, prin care nu este afectată integritatea lor,
crestele papilare se regenerează în forma anterioară.
Din practică s -au despins numeroase exemple de infractori care au încercat să își
altereze desenul papilar prin diverse metode: f recarea de o suprafață adezivă, arderea sau
folosirea unor substanțe chimice, fără rezultate. În fapt înseși existența unei cicatrice este de
natură să ofere un element prețios de identificare.
În privința proprietăților desenului papilar, unii autori, pr intre care și Ion Constantin și
Marius Rădulescu sunt de părere că ele se reduc la două: fixitate și unicitate, inalterabilitatea
fiind considerată o componentă a fixității. Considerăm că distincția dintre fixitate și
inalterabilitate trebuie făcută și est e esențială, fixitatea reprezentând o stabilitatea naturală a
desenului papilar și inalterabilitatea fiind imposibilitatea modificării artificiale.

78 Brian Innes , Body of Evidence, Supra.cit.¸p.112
79 N.E. Genge , The forensic casebook. The science of crime scene investigation , Ballantine Book, New York,
2002. p.145

30
Capitolul III
URMELE PAPILARE

3.1. Mecanismul de formare a urmelor papilare
Amprentele digitale, palmare și cele plantare sunt impresiuni ale reliefului crestelor
papilare prezente pe partea interioară a palmelor și pe tălpile picioarelor omului. Termenul de
„amprente” este o denumire generică, însă în practică este utilizat cu do uă sensuri80:
Urme papilare – sunt imprimări involuntare ale reliefului crestelor papilare pe obiectele
din câmpul infracțional (inclusiv obiectele produs sau mijloc al infracțiunii) sau pe corpul
uman (persoane vii sau cadavre) și prezintă interes în scopul identificării acestora (stabilirii
sursei de origine).
Impresiuni papilare – sunt imprimări voluntare ale reliefului crestelor papilare pe fișe
dactiloscopice tip sau prelevate în format electronic, în scopul înregistrării și comparării
acestora.
Pentru că utarea eficientă a urmelor papilare este necesar să fie înțeles modul în care
acestea se pot crea. Urmele papilare, indiferent că este a degetelor, a palmei, sau a întregii
mâini, se formează prin contactul direct a l acesteia, fie cu o suprafați, fie cu un obiect
oarecare81. Modalitățile de formare cu care ne -am putea confrunta sunt următoarele82:
 prin transfer de substanțe biologice, cum ar fi transpirație sau sebum de la
nivelul glandelor sudoripare . Aceste urme papilare sunt de obicei latente,
invizibile, și trebuie să fie evidențiate folosind metodele corespunzătoare.
Acestea sunt cele mai cunoscute și cele mai comune tipuri de urme papilare;
 prin transferul substanțelor de pe crestele pielii (alte le decât sebumul,
transpirația ), pe obiecte din câmpul infracțiunii (imprimare prin transfer de la
om la obiect); acest gen de urme papilare se numesc „ de stratificare ”;
 ca rezultat al transferului de substanțe de pe obiecte pe mâinile sau pe tălpile
omulu i (cum ar fi vopsea, sânge, colorant, grăsime, mizerie etc.); acest gen de
urme papilare se numesc „ de destratificare ”;

80 Vezi http ://math.arizona.edu/~anewell/publications/Fingerprint_Formation.pdf , accesat la data de 15.05.2017
81 Emilin Stancu , Op.cit. , p.109
82Vezi http ://www.rasfoiesc.com/legal/criminalistica/Cercetarea -la-fata-locului -a-u54.php , accesat la data de
15.05.2017

31
 ca rezultat al def ormării în relief a suportului de exemplu în chit, s ilicon,
vopsea proaspătă, ceară, plastilină etc.
Pe baza acestor m odalități de formare, urmele papilare pot fi clasificate, astfel: urme
statice , care se formează prin contactul dintre suprafețele papilare și suprafețele atinse, astfel
încât desenul papilar nu prezintă modificări determinate de alunecarea sau de mișcarea
(frecar ea) palmelor sau a plantelor. Acestea au valoarea ea mai mare pentru idenficarea unei
persoane, deoarece reușește să redea cu claritate desenul papilar și detaliile lui caracteristice.
Urme dinamice , care se formează ca urmarea a producerii unei al unecări, mișcări (frecări)
între suprafețele papilare și suprafețele atinse, prezentându -se sub forma unor mânjituri și pot
servi în cel mai bun caz la o identificare generică.
Urme de suprafață sau urme de adâncime, formate ținând cont de plasticitatea
obiectului primitor de urmă, cu cât obiectul purtător de urmă are o plasticitate mai ridicate
vom avea urme de adâncime, și cu cât gradul de plasticitate este mai mic, obectul primitor de
urmă fiind dur, vom avea urme de suprafață. Acestea din urmă, la rând ul lor, se pot forma prin
stratificare sau prin destratificare83.
Urme de mâini vizivbile sau latente în general întâșnite la urmele de suprafață formate
prin startificare. Contrar aparențelor, urmele latente sunt de o claritate mai bună decât cele
vizibile.84Eplicația constă în faptul că aceste urme se formează prin depunerea unui strat
foarte subțire de substanță, capabilă să redea cu fidelitate detaliliile caracteristice crestelor
papilare și chiar al porilor. Urmele vizibile pot determina unele gr eutăți în cercetarea lor, pe
de o parte, acestora le este caracteristic un anumit grad de acoperire a detaliilor cu substanță
(sănge, vopsea, murdărie, gresime), pe de altă parte, substanța imprimată în șanțurile papilare
determină estomparea crestelor, as tfel încât pe obiect apare o imagine negativa a amprentei
papilare.85

3.2 Căutarea, descoperirea și interpretarea urmelor papilare la fața locului

În cadrul cercetării la fața locului sunt întreprinse eforturi pentru căutare a, localizare a,
descoperire a, relevare a, documentare a/fixare a, ridicare a/colectare a, ambalare a și transport area
probelor provenind din locul faptei. Unul din obiectivele acestei activități este acela de a fi

83Vezihttp s://ncforensics.wordpress.com/2013/06/20/techniques -for-collecting -and-analyzing –
fingerprints/ ,accesat la data de 15.05.2017
84 Jay Siegel , Op.cit. , p.64
85 N.E. Genge , Op.cit. , p. 143

32
identificate urme papilare , pe baza cărora să fie identificat cel care a com is o infracțiune,
pentru a putea fi tras la răspundere penală, după desfășurarea într -un mod echitabil al
procesului penal.
Pentru lămurirea tuturor aspectelor legate de urmele papilare și eliminarea tuturor
confuziilor pe care le -am putea întâlni este nec esar să fie făcute următoarele precizări86:
 Amprenta papilară este reprezentată atât de urmă, cât și de impresiunea papilară
definite la modul general, nediferențiat;
 Urmă papilară este acea amprentă papilară ridicată cu ocazia investigării tehnico –
științif ice a locului faptei, iar acestea pot fi, așa cum am văzut anterior urme papilare
vizibile , care pot fi observate fără a fi utilizate tratamente de relevare a urmelor
papilare ; urme papilare invizibile , denumite și u rmele papilare latente pentru a căror
punere în evidență sunt necesare a fi aplicate diverse tehnici de relevare; u rme papilare
de suprafață , care sunt create pe suprafețe fără plasticitate; urme papilare de
adâncime , care sunt create prin imprimarea profilului crestelor papila re pe suporturi
care prezintă un anumit grad de plasticitate;
Activitatea prin care se urmărește descoperirea urmelor papilare este numită generic
”Căutare ”. Descoperirea urmelor unei infracțiuni presupune înainte de toate, o căutare
sistematică a lor, ți nând cont de natura locului și modului de săvârșire a faptei87. De asemenea
pentru ca locul faptei să nu fie contaminat este în sarcina celui care conduce cercetarea la fața
locului să limiteze numărul de persoane care efectuează cercetarea numai la special iști, pentru
evitarea creării unor urme suprapuse sau distrugerea unor urme.
În literatura de specialitate s -a conturat o regula cu caracter de generalitate, conform
căreia pentru descoperirea urmelor unei infracțiuni, în cercetarea fiecărui caz, organul de
urmărire penală va căuta să reconstituie mintal fiecare fază a desfășurării infracțiunii,
parcurgând cu atenție, în sens direct sau invers drumul presupus că ar fi fost parcurs de
infractor.88
Căutarea urmelor debutează cu locul în care se presupune că a intrat infractorul prin
cercetarea tuturor elementelor din jur, ca de exemplu clanța ușii, încuietorile, etc. De
asemenea cioburile unui geam spart, în urma pătrunderii în încăpere astfel, pot păstra în
condiții bune umele crestelor papilare.
Căutarea urmelor trebuie să se facă cu multă atenție deoarece în practică pot apărea

86Vezihttp s://ncforensics.wordpress.com/2013/06/20/techniques -for-collecting -and-analyzing -fingerprints/ ,
accesat la data de 15.05.2017
87 Vezi http ://cj.md/uploads/Criminalistica_notiuni_in troductive.pdf , accesat la data de 15.05.2017
88 Camil Suciu , Op.cit, p. 203

33
situații când la o primă vedere nu pot fi găsite urme papilare, ceea ce ne poate duce la
concluzia că infractorul a folosit măsuri, dar chiar și în asemenea situații nu trebuie exc lusă
posibilitatea apariției unei amprente digitale spre sfârșitul drumului parcurs de infractor sau
atunci când este nevoit să desfășoare o operațiune migăloasă. De asemenea pe lângă fapul că
manușile pot crea urme specifice, în ipoteza folosirii unor măn uși chirurgicale, de latex, nu
trebuie exclusă posibilitatea descoperirii amprentelor din interiorul acestora.89
În cadrul activității de investigare tehnico -științifice a locului comiterii unei
infracțiuni, este indicat să fie realizată activitatea de ” interpretarea ” la fața l ocului a urmelor
criminalistice, respectiv de a reface imaginar , de a explica și a comenta pe baza examinării
științifice , urmelor descoperite în perimetrul cercetat, pentru a putea stabili șirul logic al
acțiunilor întreprinse la locu l unei infracțiuni de persoanele implicate în săvârșirea acesteia90.
După realizarea acestei etape, este avută în vedere activitatea de ” fixare ” sau
”documentare”91, prin care urmele papilare sunt descrise în procesul verbal de cercetare la
fața locului sau sunt fotografiate în poziția în care au fost descoperite, apoi este realizată
activitatea de ridicare, prin care urma papilară sau obiectul purtător de urme sunt luate din
câmpul infracțiunii pentru a fi examinate în laborator sau pentru a fi a nexate la do sarul cauzei.
Despre aceste două etape, fiarea și ridicarea, vom vorbi mai detaliat în cele ce urmează.
Grafic, în cadrul activității de investigare tehnico -științifice a locului comiterii faptei,
aceste activități care pot fi întreprinse în cazul urmelor papilare, pot fi redate sub forma
următoarei diagrame a fluxului de lucru:

1 Căutarea urmelor papilare
2 Relevarea urmelor papilare
3 Interpretarea la fața locului a urmelor papilare
4 Fixarea urmelor papilare
5 Ridicarea urmelor papilare
6 Manipularea, ambalarea și sigilarea urmelor
papilare și a obiectelor purtătoare de urme papilare

Pentru a realiza căutarea urmelor papilare cu valoare incontestabilă în procesul de
probare a unei activități în câmpul infracțional , se impune stabilirea lo curilor pe unde autorul
și-a facilitat acces ul către câmpul infracțiunii și a drumului parcurs de acesta , denumit ”iter

89 Brian Innes , Op.cit., p. 130
90Vezi http ://criminalistica.uv.ro/cartipublicategio/Consideratii_cu_privire_la_tactica_efectuarii_cercetarilor.pdf ,
accesat la data de 15.05.2017
91 Vezi http ://www.academia.edu/32889697/Curs_criminalistica_ID accesat la data de 15.05.2017

34
criminis”92, atât cu scopul de a se delimita locul unde pot fi găsite urmele lăsate, cât și pentru
ca ele să poată fi căutate și descoper ite organizat și rapid.
Pentru început pot fi folosite metodele vizuale și se utilizează surse de iluminare cu
lungimi de undă variabile (de tip Polilight). Lumina se dirijează sub un unghi de incidență, de
regulă de 45 de grade, iar, dacă suportul permite, și prin transparență93.
În timpul căutărilor folosind diferite metode, nu trebuie omis ă niciodată existența și a
altor tipuri de urme, cum ar fi cele biologice, trasologie , etc., care ar putea fi distruse
ireversibil. În această manieră, s e iau măsuri împotriva contaminării cu alte urme (nu numai
urme papilare), iar dacă acest lucru este inevitabil, se înregistrează aceste urme suplimentare
pentru a putea fi ulterior eliminate sau prezența lor explicată94. Purtarea mănușilor de
protecție nu este întotdea una suficientă deoarece materialul mănușilor din latex conține pori
care pot permite transferul transpirației pe suprafețele obiectelor, determinând riscul creării
altor urme papilare precum și distrugerea/deteriorarea celor existente. Este recomandat să s e
poarte două perechi de mănuși din latex sau o pereche de mănuși din latex sub care este
purtată o pereche de mănuși subțire din bumbac .
Forma și poziția urmelor papilare descoperite trebuie să fie documentate ( pot fi
realizate cu această ocazie schițe, f otografii, descrier i etc.). În situațiile în care este posibil,
poziția mâinii/degetelor trebuie să fie indicată cu ajutorul săgeților. Pe cât posibil, orice urme
create în secvență anatomică, care atestă prinderea unui obiect, trebuie să fie ridicate și
ilustrate simultan (complet), chiar dacă unele dintre ele sunt inapte pentru efectuarea
comparațiilor , ele putând avea valoare prin aceea că ajută la înțelegerea activității întreprinse
de autor . În acest fel, pe de o parte se poate dovedi că obiectul a fos t mișcat/apucat, iar, pe de
altă parte, chiar dacă fiecare urmă nu conține 12 elemente, prin examinarea lor se poate
realiza identificarea persoanei care le -a creat.
Interpretarea la fa ța locului a urmelor papilare este o activitate vitală pentru bunul
mers a cercetărilor efectuate în cadrul procesului penal. Urmele papilare constituie premise
pentru o serie de deducții care pot fi făcute cu privire la:
 legătura dintre cel care a lăsat urmele și fapta infracțională;
 activitățile desfășurate de cel care a lăsat urmele în locul faptei și succesiunea
operațiilor întreprinse de acesta;

92 Emilian Stancu , Op.cit. , p.110
93 Vezi http s://ro.scribd.com/doc/225750244/Manual -de-Bune -Practici -Privind -Procedura -Cercetarii -La-Fata,
accesat la data de 16.05.2017
94 Vezi http ://www.mpublic.ro/sites/default/file s/PDF/PUBLICATII/rccp_4_2015.pdf , accesat la data de
16.05.2017

35
 identificarea persoanelor care au lăsat urmele sau a unor obiecte folosite de
acestea la comiterea infracțiunii;
 determinarea modului și condițiilor de imprimare a urmelor papil are;
 determinarea vechimii urmelor papilare95;
 determinarea degetului, a mâinii, a piciorului sau a regiunii de la care provine
urma papilară și aprecierea valorii de identificare a urmelor papilare.
În ceea ce privește stabilirea vechimii urmelor de mâini, aceasta este relativă fiind
influențată de o serie de factori, chiar de a lterere a urmelor cum ar fi lumina, că ldura, ploia
etc. Astfel urmele de pe suprafețele lucioase cum ar fi sticlă, porțelan, suprafețe netede și
lustruite pot fi păstrate chiar ani d e zile, în timp ce urmele de pe hârtie se păstrează câteva ore,
în funcție de calitatea lor96.
Determinarea vechinii urmelor papilare debutează din momentul descoperirii lor, dar
ea continuă până în momentul expertizei dactiloscipice. În primele momente al e cercetătii,
stabilirea vechimii urmelor este absolut necesară deoacere relevarea unei urme proasete poate
duce la îmbâcsirea acesteia și astfel poate fi alterată conducând la niște conluzii neadevărate.
Tot în ceea ce privește interpretarea la fața locului a urmelor papilare, putem aprecia
dacă urmele provin de la un minor, dat fiind dimensiunea urmelor sau dacă provin de la o
persoană vârstnică, având în vedere existența ridurilor longitudinale din desenul papilar,
datorită încrețiturile specifice p rocesului de îmbătrânire.97

3.3. Relevarea urmelor papilare și investigarea în laborator

Sub raportul perfecționării științifice, descoperirea urmelor papilare și relevarea
acestora, poate fi caracterizată unul dintre cele mai dinamice domenii ale tehnic ii
criminalistice. Sunt seminificative, în acest sens, noile metode de re levale, despre care o să
vorbim în capitolul umător, dar și preocupările continue de perfecționare a metodelor de
identificare a persoanelor.

95 Mircea Rață , Interpretarea urmelor digitale descoperite în câmpul infracțiunii, activitate de răspundere a
expertului criminalist, în lucrarea Lazăr Cârjan, Constantin Duvac, Ionel Necula, F lorin Bobin și
Constantin Drăghici , Apariția și Evoluția criminalisticii românești, vol. I, Asociația Criminaliștilor din
România, București, 2014, p.437
96 Vezi http ://www.mpublic.ro/sites/default/files/PDF/PUBLICATII/rccp_4_2015.pdf , accesat la data de
16.05.2017
97 Marius Rață , Op.cit., p.437

36
Relevarea este activitatea de punere în evidenț ă a profilului papilar al unei urme
latente, folosind tehnici/procedee specifice, în scopul fixării, ridicării, prelucrării și examinării
ulterioare. În ceea ce privește metodele de relevare a urmelor de mâini se impun a fi făcute
două precizări: pe de o parte acestea nu -și găsesc aplicabilitatea doar în cercetările interprinse
la fața locului, pe de altă parte, metodele ce vor fi prezentate în cele ce urmeză nu sunt
specifice doar relevării urmelor papilare, unele dintre găsindu -și aplicare și în rel evarea
urmelor formate de alte părți ale corpului uman, precum: urmele de buze, de picioare etc.
Printre procedeele care pot fi utilizate în vederea relevării urmelor papilare latente,
privită ca o activitate de evidențiere a urmelor prin punerea în practi că a unor metode și
tehnici criminalistice, enumerăm98:
 Pudrarea , care este un procedeu mecanic prin care urmele papilare sunt evidențiate cu
ajutorul pulberilor și a pensulelor de relevare;
 Afumarea , reprezentată de procedeul mecanic prin care obiectele pu rtătoare de urme
papilare sunt trecute prin fumul rezultat în urma arderii unor substanțe relevatoare;
 Vaporizarea , care reprezintă procedeu l prin care obiectul purtător de urme papilare
este expus unor vapori ai diverselor substanțe chimice de relevare (ex. Ciano acrilat,
iod, etc .)
Procedura de relevare a amprentelor digitale invizibile, sau latente necesită utilizarea
diverselor metode, ținâ nd cont de natura suportului cele mai des întâlnite sunt: relevarea
mecanică chimică, folosind lampa cu xenon99 etc.
Procedura aleasă ca fiind cea mai potrivită pentru căutarea, relevarea, fixarea și
ridicarea urmelor papilare depinde de o serie de factori, cum ar fi: n atura suportului
(absorbant sau n eabsorbant, poros sau neporos); forma suportului (sferică , semisferică,
neregulată etc.);p lasticitatea materialului suport (suportul cu plasticitate ridicată – de exemplu
plastilină – necesită o abordare diferi tă față de suportul ceramic sau metalic);m odul de formare
al urmei (latentă, prin stratific are, prin destratificare);n atura substanței din care este constituită
urma (în cazul urmelor pri n stratificare/destratificare);c uloarea materialului (d eschis, închis,
zone colorate);v echimea, presiunea, dinamicitatea urmei; c ondiții de mediu și ambient
(umezeală, temperatură etc.); t ipul de examinări ulterioare care se doresc a fi întrepri nse (de

98 Vezi http s://ro.scribd.com/doc/225750244/Manual -de-Bune -Practici -Privind -Procedura -Cercetarii -La-Fata,
accesat la data de 16.05.2017
99 Alain Buquet , Manuel de criminalistique moderne¸ Ediția a doua revizuită și completată, Presses
Universitaires de France, 2003, Par is, p.38

37
exemplu examinări ADN), dar și p osibilitatea de a interv eni asupra materialului suport100.
Dacă sunt necesare metode speciale de relevare (de exemplu utilizarea reactivilor sau a
pigmenților ), obiectul pe care se află urma , dacă nu este de dimensiuni foarte mari și poate fi
transportat, se ridică ca atare și se continuă ex aminarea/relevarea în laborator.

3.3.1 Relevarea urmelor papilare latente folosind pulberi și pensule

Metoda relevării urmelor papilare cu pulberi și pensule este cea mai veche și cea mai
cunoscută metodă folosită pentru evidențierea urmelor papilare la tente.
Pentru ca această metodă să își dovedească eficiența este necesar ca suprafața
suportului să nu fie umedă sau lipicioasă, caz contrar în care vor trebui utilizate metode
diferite pentru a putea fi obținut un rezultat viabil.
Metoda nu este foarte se nsibilă și de aceea se aplică numai la urmele relativ recente
(interval de timp scurt între momentul comiterii fa ptei și momentul efectuării cercetării la fața
locului de exemplu 24 ore)101.
Există o varietate mare de pulberi, care diferă din punctul de vede re al materialului,
culorii, granulației și compoziției . În unele situații , pulberea de relevare aderă atât la crestele,
cât și la șanțurile urmei papilare, iar acestea nu sunt foarte bine definite. Întrucât aderența
pulberii este mai mare pe creste și mai redusă în șanțuri , în unele cazuri se poate îndepărta
excesul de pulbere prin pensulare ușoară sau prin aplicarea unei folii cu gelatină , cu
adezivitate redusă, urmată de ridicarea urmei; după aceasta se observă diminuarea cantității de
pulbere depuse pe urma papilară iar delimitarea între creste și șanțuri va fi mai clară. În
continuare, urma papilară poate fi ridicată folosind o folie cu adezivitate ridicată102.
Pulberile t rebuie să fie depozitate într -un loc răcoros, fiind recomanda te containerele
cu închidere cu capac înșurubat , iar înainte de utilizare t rebuie să fie agitate pentru a evita
aglomerarea particulelor și pentru a amesteca substanțele de diferite densități103.
Nu există o pulbere anume pentru un suport anume, ci întotdeau na se vor face testări
pentru a se alege pulberea care dă rezultatele cele mai bune într -o situație concretă, iar în ceea
ce privește pensula de relevare , aceasta trebuie să fie folosită pentru un singur tip de pulbere .

100 Vezi http ://www.rasfoiesc.com/legal/criminalistica/Cercetarea -la-fata-locului -a-u54.php , accesat la data de
16.05.2017
101 Vezi http ://file.ucdc.ro/cursuri/8_4_do3551_Criminalistica_Labo_Grigore.pdf , accesat la data de 16.05.2017
102 Vezi http://docslide.net/documents/criminalistic -a-565342571f30a.html , accesat la data de 16.05.2017
103 Vezi http s://ro.scribd.com/doc/225750244/Man ual-de-Bune -Practici -Privind -Procedura -Cercetarii -La-Fata,
accesat la data de 16.05.2017

38
S-a dovedit în timp că aceste pulber i prezintă risc pentru sănătate a utilizatorilor, de aceea,
trebuie purtată o mască respiratorie care să -i protejeze împotriva inhalării pulberilor fine104.
Pentru relevarea urmelor papilare sunt utilizate următoarele tipuri de pulberi105:

Denumirea
pulberii Despre Conținut
Argentorat
(pulbere
argintie) Descriere Este o pulbere din aluminiu, cu granulație foarte fină, motiv
pentru care prezintă un grad ridicat de aderență.
Indicații Este potrivită pentru urmele papilare mai vechi și/sau slab
imprimate. Dezavantajul este că îmbâcsește urma foarte ușor
pentru că aderă foarte puternic la suport.
Aplicare Această pulbere poate fi aplica tă pe suprafețe metalice
magnetizabile și pentru suporturile netede, în special suprafețe
de sticlă, porțelan, ceramică, p lastic și pentru toate suprafețele
nonporoase, lustruite, lăcuite etc. Nu este indicată pentru
relevarea de pe medii de stocare magnetice digitale sau analog.
Nu va fi folosită pentru suprafețe rugoase sau poroase pentru că,
datorită aderenței ridicate, va îmbâcsi urmele papilare.
Mod de
lucru Se tratează suportul cu o cantitate redusă de argentorat, utilizând
o pensulă din păr de veveriță/cămilă, pensulă zephyr, pensulă din
puf cu pulverizator. După introducerea pensulei în recipientul cu
pulbere se recomandă scuturarea acesteia pentru o distribuire
relativ uniformă a pulberii pe pensulă și pentru a evita depunerea
excesivă a acesteia pe suprafața purtătoare de urme. După
pensulare, se îndepărtează excesul nedorit de pulbere prin
periere cu o pensulă din păr sau zephyr.
Ridicare Se folosește folie de culoare contrast, folie transparentă sau
scotch aplicat pe suport lucios negru.
Protecție Se poartă o mască respiratorie de protecție împotriva inhalării
particulelor fine.

104 Vezi http ://www.mpublic.ro/sites/default/files/PDF/PUBLICATII/rccp_4_2015.pd f, accesat la data de
16.05.2017
105 Vezi http s://ro.scribd.com/doc/225750244/Manual -de-Bune -Practici -Privind -Procedura -Cercetarii -La-Fata,
acces at la data de 16.05.2017

39
Pulbere neagră
(negru de fum)
Descriere Este o pulbere cu granulație foarte fină, motiv pentru care
prezintă un grad ridicat de aderență.
Indicații Este, în special , potrivită pentru urmele recente pe suprafețe cum
ar fi porțelan, ceramică, marmură, sticlă, metal, suprafețe
laminate, hârtie netedă
Aplicare Se aplică pulberea neagră cu o pensulă cu păr de veveriță/cămilă,
pensulă zephyr, pensulă din puf cu pulverizator.
Mod de
lucru În cazul suporturilor de dimensiuni mici, în general hârtie,
pulberea se poate aplica direct pe suport, împrăștiind -se prin
mișcarea suportului (metodă nedistructivă).
Când se utilizează pensula cu puf cu pulverizator, se folosește un
amestec de pulbere neagră la care se adaugă câteva boabe de
orez, astfel încât prin agitare se reduce riscul de formare a
aglomerărilor. Pulberea neagră se păstrează în recipiente închise
ermetic pentru că aceasta atrage umez eala și tinde să se
aglomereze.
Ridicare se folosește folie cu gelatină de culoare contrast sau transparentă
ori scotch care ulterior se fixează pe o coală albă lucioasă.
Protecție Se poartă o mască respiratorie de protecție împotriva inhalării
particulelor fine.
Pulbere albă
(carbonat bazic
de plumb sau
ceruză)
Descriere pulbere fină, de culoare albă, cu un grad ridicat de aderență la
urmele latente.
Indicații Poate fi utilizată pe aproape orice suprafață , cu excepția celor de
culoare albă
Aplicare pentru suprafețe din sticlă, suprafețe metalice, materiale plastice,
bachelită/ebonită, piele prelucrată
Mod de
lucru se aplică cu pensulă cu puf (cu sau fără pulverizator) și se ridică

Ridicare folosind folie de culoare neagră, folie transparentă ori scotch
care ulterior se fixează pe o coală neagră lucioasă;
Protecție pulberea albă este toxică și în timpul aplicării se ridică în aer,
motiv pentru care întotdeauna se va folosi o mască respiratorie
de protecție .

40
pulberi
magnetice
(neagră,
bicromatică,
argintie,
fluorescentă)
Descriere pulbere fină, de culoare neagră, albă sau argintie, cu aderență la
urmele latente.
Indicații Aceste pulberi sunt potrivite atât pentru suprafețe pe care nu se
pot folosi pulberile convenționale ne -magnetice, cât și pentru
relevarea urmelor papilare pe suprafețe relativ poroase cum ar fi
lemn, piele, hârtie și textile etc. ori pe suprafețe lucioase.
Nu pot fi utilizate pentru metale magnetizabile, suporturi de
stocar e digitală, audio și video, cărți de credit etc.
Aplicare Pentru suprafețe pe care nu se pot folosi pulberile convenționale
ne-magnetice, cât și pentru relevarea urmelor papilare pe
suprafețe relativ poroase cum ar fi lemn, piele, hârtie și textile
etc. ori pe suprafețe lucioase
Mod de
lucru Se aplică cu ajutorul pensulelor magnetice. În cazul în care este
necesară curățarea urmei relevate, acest lucru se realizează
numai cu pensula magnetică; dacă se utilizează o pensulă cu păr
de cămilă/veveriță, part iculele metalice vor adera la perii
pensulei și vor zgâria urma;
În cazul pulberilor magnetice fluorescente (verde, roșie,
galbenă), în timpul relevării se utilizează o sursă cu lumină
ultravioletă
Ridicare Se folosește folie cu gelatină de culoare contrast, folie
transparentă sau scotch care ulterior se fixează pe o coală
lucioasă contrast. Urmele relevate cu pulbere magnetică
fluorescentă se ridică cu folie de culoare neagră; în cazul în care
sunt ridicate cu scotch, acesta se fixează pe o coală lu cioasă de
culoare neagră.
Protecție Se poartă o mască respiratorie de protecție împotri va inhalării
particulelor fine.
Pulberi
fluorescente Descriere pulbere fină, de culoare galbenă sau verde, cu aderență la urmele
latente.
Indicații Pretabile pentru relevarea urmelor latente de pe orice suprafețe,
în special pe suprafețe lucioase/ nepo roase multicolore (în cazul
cărora nu se poate realiza un contrast clar folosind celelalte

41
pulberi) dar poate fi utilizată și pentru suprafețe rugoase,
suprafețe metalice neșlefuite sau nevopsite (cu excepția celor
fluorescente magnetice), lemn neprelucrat etc.;
În timpul utilizării necesită folosirea unei surse de lumină
ultravioletă (lampă UV sau sursă de lumină cu lungime de undă
variabilă)
Aplicare Pentru suprafețe pe care nu se pot folosi pulberile convenționale
ne-magnetice, cât și pentru relevarea urmelor papilare pe
suprafețe relativ poroase cum ar fi lemn, piele, hârtie și textile
etc. ori pe suprafețe lucioase
Mod de
lucru Pulberile fluoresce nte sunt foarte aderente, motiv pentru care se
va utiliza numai o cantitate foarte mică de pulbere și se va
pensula cu presiune foarte redusă. Dacă pe pensulă este prezentă
o cantitate prea mare de pulbere fluorescentă, aceasta se scutură,
în caz contrar e xistând pericolul îmbâcsirii urmei.
Cele mai bune rezultate sunt obținute prin utilizarea unei pensule
cu puf; același tip de pensulă poate fi util izat și pentru curățarea
urmei;
Ridicare Se ridică folosind folie de culoare neagră, folie transparentă ori
scotch care ulterior se fixe ază pe o coală neagră lucioasă.
Protecție Pulberile fluorescente sunt toxice și în timpul aplicării se ridică
în aer, motiv pentru care întotdeauna se va folosi o mască
respiratorie de protecție.

Pentru aplicarea pulberilor în vederea punerii în evidență a urmelor papilare pot fi
utilizate mai multe tipuri de pensule , cu următoarele specificații106:

Denumire Indicații Conținut
Pensulă din puf
de Marabu Utilizare Este potrivită pentru orice suprafață netedă, este foarte fină
și prezintă un risc redus de deteriorare a urmei când este

106 Vezi http s://ro.scribd.com/doc/225750244/Manual -de-Bune -Practici -Privind -Procedura -Cercetarii -La-Fata,
accesat la data de 16.05.2017

42
utilizată corect;
Se utilizează împreună cu pulberi nemagnetice și
nemetalice, cel mai frecvent pentru relevarea urmelor
papilare cu pu lbere albă, neagră și fluorescentă
Recomandări Nu necesită o tehnică specială de aplicare a pulberii,
putându -se mișca circular și/sau liniar;
O singură pensulă se utilizează pentru un singur tip de
pulbere;
Nu se utilizează pe suprafețe ude/umede sau g resate,
întrucât se poate deteriora iremediabil;
Poate fi folosită împreună cu pulverizator cu pompă (pară
de cauciuc), în special pentru relevarea urmelor papilare pe
suprafețe verticale
Pensula Zephyr
(din fibră de
sticlă)
Utilizare Este formată din fire foarte fine de fibră de sticlă;
Este potrivită pentru orice suprafață netedă;
Se utilizează împreună cu pulberi nemagnetice, cel mai
frecvent pentru relevarea urmelor cu a rgentorat și cu
pulbere neagră;
Recomandări Necesită o tehnică specială de aplicare a pulberii și anume:
mânerul pensulei se rotește rapid între degetul mare și
arătător (determinând disiparea firelor din fibră de sticlă)
iar mâna se mișcă înainte -înapoi peste suport; rezultatul
este că doar zona încărcată cu pulbere va intra în contact cu
suprafața urmei. În mod frecvent, firele din fibră de sticlă
se încâlcesc (din cauza rotirii pensulei); în această situație
se scutură viguros pensula sau se lovește ușor de o
suprafață (de exemplu de marginea unei mese, de tocul
ușii/geamului e tc.). Când se utilizează această pensulă, în
niciun caz nu se folosește o mișcare de „pensulare”
(asemănătoare vopsirii) pentru că se deteriorează urma.
Poate fi utilizată cu succes pentru curățarea de excesul de
pulbere a urme lor papilare relevate.
Pensu la din păr Utilizare Este potrivită utilizării pentru orice suprafață netedă;

43
de
veveriță/cămilă
se utilizează împreună cu pulberi nemagnetice, în special
pentru relevarea urmelor cu pulbere neagră și bicromatică;
Recomandări Utilizarea acestui tip de pensulă are un impact relativ mare
asupra urmelor papilare și de aceea trebuie acordată o grijă
deosebită; din acest punct de vedere, pensulele cu vârful
rotunjit sunt net superioare celor cu vârful drept;
Dă rezultate foarte bune la îndepărtarea pulberii excesive
(curățarea urmei);
Când este utilizată pentru relevarea urmelor papilare,
pensula se acoperă cu pulbere, se aplică o presiune foarte
scăzută asupra suportului urmei (doar vârfurile firelor
trebuie să atingă suprafața) și se pensulează printr -o
mișcare circulară (când acest lucru nu este posibil, pensula
se mișcă doar într -o singură direcție .
Pensula
magnetică
Utilizare Este folosită doar pentru aplicarea pulberilor magnetice;
Este potrivită pentru orice suprafață netedă sau rugoasă;
Nu este folosită pentru relevarea urmelor papilare de pe
suporturi metalice magnetizabile, medii de stocare digitale,
audio și video, cărți de credit;
Mod de utilizare: după introducerea capătului magnetizat
al pensulei în recipient, pulberea magnetică colectată s e
mișcă circular deasupra zonei de interes, având grijă ca
doar pulberea să atingă suportu l și nu corpul pensulei.
După 3 -4 mișcări, pulberea de la extremitatea pensulei va
migra spre lateral; în acest caz se reintroduce pensula cu
pulbere în recipient, se colectează o nouă cantitate de
pulbere și se reia procesul;
Recomandări Se utilizează pentru îndepărtarea excesului de pulbere
magnetică;
Când este utilizată corect, n u deteriorează urmele papilare.

44
3.3.2. Relevarea urmelor papilare latente folosind substanțe și tehnici speciale

Aceste tehnici speciale sunt utilizate în condiții de laborator, datorită faptului că
relevarea se realizează cu substanțe chimice corozive, toxice, cancerigene, motiv pentru care
utilizarea lor se realizează numai după ce asigurate toate măsurile de protecție
corespu nzătoare, respectiv portul unor perechi de ochelari de protecție adecvați, măști pentru
protecția împotriva aerosolilor toxici , a mânuși lor corespunzătoare fiecărui tip de substanță
utilizată, și nu în ultimul rând utilizarea unor hote de aerisire sau spatii bine aerisite.

A. Vaporizarea cu Cianoacrilat

Procedeul de relevare a urmelor papilare prin vaporizare cu cianoacrilat este una dintre
cele mai eficiente metode de a face vizibile și de a conserva urmele papilare de pe orice obiect
cu suprafețe neabsorbante, neporoase ( ex.: metal, sticlă, plastic etc.)107.
În ca zul urmelor papilare mai vechi, cu precădere cele de pe suprafețe lipicioase ,
această metodă de relevare prezintă avantaje considerabile. Metoda de relevare a urmelor
papilare prin vaporizare cu cianoacrilat funcționează pe majoritatea suprafețelor unde
pulberile sunt ineficiente. Prin încălzire, cianoacrilatul lichid degajă rapid va pori care
reacționează cu grăsimea de pe crestele urmelor papilare latente, punându -le astfel în
evidentă . O descrierea detaliată a procedurii de relevare de utilizat este specificată în
Instrucțiunea de Lucru pentru utilizarea instalației de vaporizare cu cianoacrilat din dotarea
autola boratorului criminalistic al fiecărui Serviciu Criminalistic108.
Proces de relevare a urmelor papilare latente cu vapori de cianoacrilat durează între 10
și 30 min ute, în funcție de obiectul purtător de urme papilare și de tip ul de cianoacrilat
utilizat . Timpii de relevare specificați sunt doar orientativi, întreg procesul de evaporare a
cianoacrilatului va trebui să fie atent urmărit, deoarece urmele papilare pot deveni vizibile
într-un timp foarte scurt, iar expunerea prelung ită poate duce la imposibilitatea exploatării
urmei din punct de vedere dactiloscopic. Spre exemplu, empiric s-a observat faptul că în cazul
obiectelor confecționate din înlocuitori de piele ( ex.: portofele, genți , coperte de agende etc.)
expu nerea îndelungată (peste 10 minute ) duce la depunerea în exces a vaporilor de

107 Grigore Labo , Criminalistică , Note de curs, Cluj – Napoca, 2012 disponibil la
http://file.ucdc.ro/cursuri/8_4_do3551_Criminalistica_Labo_Grigore.pdf , accesat la data de 16.05.2017
108 Manual de bune practici privind cercetarea la fața locului disponibil la
https://ro.scribd.com/doc/225750244/ Manual -de-Bune -Practici -Privind -Procedura -Cercetarii -La-Fata, accesat la
data de 16.05.2017

45
cianoacrilat și la îmbâcsirea crestelor papilare , lucru care nu s -ar întâmpla în același interval
de timp dacă pielea din care ar fi confecționate obiectele ar fi naturală109.
Contrastul urmelor papilare relevate prin procedeul de vaporizare cu cianoacrilat poate
fi îmbunătățit prin pensulare cu prafuri (pulberi) fluorescente, negre sau argintii, care pot fi
magnetice sau nemagnetice, în funcție de obiectul tratat și de culoare de bază a suportului.
Rezultate mai bune se obțin prin tratarea cu pigmenți fluorescenți (Ardrox, Rhodamină 6G,
Roșu Bazic 28, Galben Bazic 40) a urmelor relevate cu cianoacrilat.
Există posibilitatea ca formele comerciale de cianoacrilat (superglue) să nu conducă l a
o relevare eficientă a urmelor papilare, motiv pentru care este indicată testarea mai multor
mărci de cianoacrilat, fiind însă recomandată utilizarea soluției de cianoacrilat destinată
acestui scop (care are concentrație și proprietăți fizico -chimice ade cvate scopului).
Ridicarea urmelor papilare relevate cu vapori de cianoacrilat se poate face prin
fotografiere directă , la scară , în sistem analog sau digital. În cazul urmelor relevate cu vapori
de cianoacrilat și evidențiate suplimentar cu ajutorul pulbe rilor, ridicarea poate fi realizată atât
fotografic, cât și prin transferarea pe folie adezivă transparentă sau mată, în funcție de tipul
pulberii utilizate la relevare110.
Avantajele folosirii acestui procedeu de relevare constau în faptul că vaporii de
cianoacrilat se imprimă și se fixează foarte bine pe crestele papilare, cu un risc redus de
ștergere accidentală a urmelor, precum și în faptul că aplicarea pulberii poate fi repetată fără
ca urmele să fie deteriorate în vreun fel.
Procedeul de relevare prin vaporizare cu cianoacrilat este eficient și în cazul tratării
unor obiecte de dimensiuni mici (tuburi, gloanțe , cioburi, fragmente de fier etc.), precum și a
unor obiecte din plastic, lemn și fier (ciocane, topoare, cuțite , arme de foc, cartușe etc.).
Această metodă de relevare nu afectează urmele biologice pentru stabilirea profilului
genetic, în condițiile în care procesul de relevare a fost efectuat cu ustensile sterile, folosite
pentru relevarea unei singure urme și în condiții le în care a fost evitat procesul de inter –
contaminare . Dacă nu sunt respecte aceste condiții , este imposibil să se evite transferul de
celule nucleate de pe o urmă papilară pe alta, rezultând în această ipoteză inter-contaminarea
probelor111.
În cazul evidențierii suplimentare cu pulberi magnetice a urmelor relevate cu
cianoacrilat, pentru necontaminarea probelor biologice folosite la stabilirea profilului genetic

109 Vezi http ://docslide.net/documents/criminalistic -a-565342571f30a.html , accesat la data de 16.05.2017
110 Vezi http s://ro.scribd.com/doc/225750244/Manual -de-Bune -Practici -Privind -Procedura -Cercetarii -La-Fata,
accesat la data de 16.05.2017
111 Vezi http ://file.ucdc.ro/cursuri/8_4_do3551_Criminalistica_Labo_Grigore.pdf , accesat la data de 16.05.2017

46
se respectă următoarea procedură112:
 se sterilizează prin flacără pensula magnetică;
 se folosesc pulberi magnetice neutilizate anterior pentru alte relevări. Se deschide
un recipient nou și se va folosi pulberea din acesta numai în acest scop. După
utilizarea unei cantități de pulbere, aceasta nu se mai introduce în același recipient;
 în cazul evidențierii suplimentare cu pigmenți fluorescenți (Rhodamină 6G,
Ardrox, Galben Bazic 40, Roșu Bazic 28) a urmelor papilare relevate cu
cianoacrilat, pentru necontaminarea probelor biologice se vor utili za pigmenți care
nu au mai fost folosiți anterior.

B. Rhodamina 6G

Rhodamina 6G este o substanță toxică113, motiv pentru care întotdeauna se va
manipula într -un spațiu bine aerisit, cu mănuși chirurgicale și mască respiratorie de protecție .
În momentul examinării cu o sursă de lumină ultravioletă, întotdeauna vor fi folosiți ochelari
de protecție .
Această substanță prezintă o fluorescență de culoare roșie care se utilizează împreună
cu surse de lumină cu lungime de undă variabilă pentru evidențierea urmelor papilare relevate
prin vaporizare cu cianoacrilat. Se utilizează pentr u suporturi de culoare deschisă. Substanța
poate fi pusă la dispoziție atât în formă lichidă ( soluție gata preparată), cât și în formă solidă
care se diluează în apă sa u în metanol. Concentrația soluției este de 1g Rhodamină 6G/1l
metanol sau 0,1g Rhodamină 6G/2l apă; pentru intensificarea fluorescenței soluției se va mări
concentrația prin adăugarea unui mic exces de Rhodamină 6G, dacă sursa de lumină UV de
care se disp une este de mică putere114.
Înainte a utilizării Rhodaminei 6G, obiectul purtător se supune vaporizării cu
cianoacrilat. Este de preferat să se realizeze o subexpunere la vapori. Dacă întregul obiect
purtător este acoperit de depunere de cianoacrilat sau dacă urmele papilare sunt foarte
încărcate de depunere, tratarea cu Rhodamină 6G va cauza apariția fluorescenței pe întregul
obiect sau urmele relevate nu vor avea creste/ șanțuri bine conturate.
Obiectul purtător se scoate din etuva de vaporizare cu cianoacri lat când urmele

112 Vezi http s://ro.scribd.com/doc/225750244/Manual -de-Bune -Practici -Privind -Procedura -Cercetarii -La-Fata,
accesat la data de 16.05.2017
113 Vezi http ://www.jbc.org/content/249/11/3628.full.pdf , accesat la data de 16.05.2017
114 Vezi http ://www .sigmaaldrich.com/catalog/product/aldrich/252433?lang=en&region=RO , accesat la data de
16.05.2017

47
papilare de pe obiectul martor (introdus special) încep să se contureze115.
Rhodamina 6G se pulverizează sau se toarnă peste obiectul/zona de interes în timp ce
se examinează cu o sursă de lumină cu lungimea de undă între 450 -480 nm116 (în func ție de
tipul de soluție lungimea de undă poate varia), purtând ochelari de protecție de culoare
portocalie. R idicarea urmelor relevate se face prin fotografiere metrică (se utilizează un etalon
metric fluor escent) după uscarea suportului.

C. Pigment Ardrox

Ardroxul117 este o substanță toxică, motiv pentru care întotdeauna se va manipula într –
un spațiu bine aerisit, cu mănuși chirurgicale și cu mască respiratorie de protecție . În
momentul examinării cu o sursă de lumină ultravioletă, întotdeauna se vor purta ochelari de
protecție .
Este un pigment de culoare galbenă cu fluorescență ridicată, utilizat pentru
evidențierea urmelor papilare de pe suporturi de culoare închisă releva te prin vaporizare cu
cianoacrilat . Poate fi pus la dispoziție și sub formă de pulbere, și ca soluție. S e recomandă
diluarea Ardroxului în metanol înainte de utilizare , respectând următoarea rețetă – 2% Ardrox
– 2 ml Ardrox în 100 ml metanol . O altă soluți e poate fi compusă din 1 ml Ardrox, 95 ml
alcool isopropilic ( 2-propanol) și 5 ml acetonitril118.
Înainte de utilizarea Ardroxului, obiectul purtător se supune vaporizării cu
cianoacrilat. Este de preferat să se realizeze o subexpunere la vapori; dacă întreg ul obiect
purtător este acoperit de depunere de cianoacrilat sau dacă urmele papilare sunt foarte
încărcate de depunere, tratarea cu Ardrox va cauza apariția fluorescenței pe întregul obiect sau
urmele relevate nu vor avea creste/ șanțuri bine conturate. O biectul purtător se scoate din
etuva de vaporizare cu cianoacrilat când urmele papilare de pe obiectul martor (introdus
special) încep să se contureze. O biectul , respectiv zona de interes se inv ersează în soluția de
Ardrox timp de 1 -3 minute, însă soluția se poate și turna asupra obiectului/zonei de interes;
soluția care curge se captează într -un vas curat și se refolosește . După tratare se spală sub jet
de apă, se usucă într -un spațiu bine aerat, după care se examinează cu o sursă de lumină

115 Vezi http ://www.chemspider.com/Chemical -Structure.16736263.html , accesat la data de 16.05.2017
116 Vezi http ://www.jbc.org/content/249/11/3628.full.pdf , accesat la data de 16.05.2017
117 Vezi http ://www.cbdiai.org/Reag ents/ardrox.html , accesat la data de 16.05.2017
118 Vezi http ://www.cbdiai.org/Reagents/ardrox.html , accesat la data de 16.05.2017

48
UV119.
O altă soluție de spălare a obiectului/zonei tratate este compusă din 10 m l acid acetic și
100 ml metanol, aceasta fiind mai eficientă pentru îndepărtarea urmelor de soluție Ardrox de
pe suport, păstrând în același timp detaliile urmei papilare. Este contraindicată utilizarea
metodei pulverizării soluției peste obiectul sau zona de interes, pentru faptul că rezultatul nu
va mai fi la fel .
Unele suporturi pot absorbi alcoolul din soluția de Ardrox, de aceea se testează mai
întâi pe o porțiune mică din obiect. Dacă ac ea porțiune test devine în întregime fluorescentă
după tratare și uscare, înseamnă că alcoolul a fost absorbit și deci soluția este eficient să fie
folosită120.
Lungimea de undă folosită pentru evidențierea urmelor este între 450 și 480 nm,
folosind ochelari de c uloare portocalie. De asemenea, poate fi utilizată și o lungime de undă
de 365 nm, putând folosi doar o lampă UV .
Ridicarea urmelor relevate se face prin fotografiere metrică, cu utilizarea unui etalon
metric fluorescent121.
Ardroxul are fluorescență de culoare galbenă și, în funcție de suport, urmele relevate
care au fost fotografiate trebuie să fie sau nu inversate.

D. Galben Bazic 40

Galbenul Bazic 40122 este o substanță toxică, motiv pentru care în totdeauna se va
manipula într -un spațiu bine aerisit, cu mănuși chirurgicale și cu mască respiratorie de
protecție . În momentul examinării cu o sursă de lumină ultravioletă, întotdeauna se vor purta
ochelari de protecție .
Este un pigment de culoare galbenă cu fluorescență ridicată, utilizat pentru
evidențierea urmelor papilare relevate prin vaporizare cu cianoacrilat. Î nainte de utilizare,
pulberea de Galben Bazic 40 se diluează în alcool – 2 g Galben Bazic 40 în 1000 ml alcool. Se
pot modifica concentrații le pentru diluarea sau pentru întărirea soluției (respectiv scăderea sau
creșterea gradului de fluorescență ). Înainte de utilizarea soluției de Galben Bazic 40, obiectul

119Vezi http ://www.forensicmag.com/article/2006/06/use -ardrox%C2%AE -and-fingerprint -powder -recover –
latent -fingerprints -pig-skin, accesat la data de 16.05.2017
120Vezi http ://www.forensicmag.com/article/2006/06/use -ardrox%C2%AE -and-fingerprint -powder -recover –
latent -fingerprints -pig-skin, accesat la data de 16.05 .2017
121 Vezi http s://archives.fbi.gov/archives/about -us/lab/forensic -science -communications/fsc/jan2001/lpu.pdf ,
accesat la data de 16.05.201 7
122 Manual de bune practici privind cercetarea la fata locului , Supra.cit . p. 36

49
purtător se supune vaporizării cu cianoacrilat. Este de preferat să se rea lizeze o sub expunere la
vapori, iar dacă întregul obiect purtător este acoperit de depunere de cianoacrilat sau dacă
urmele papilare sunt foarte încărcate de depunere, tratarea cu Galben Bazic 40 va cauza
apariția fluorescenței pe întregul obiect sau urmele relevate n u vor avea creste/ șanțuri bine
conturate. Obiectul purtător se scoate din etuva de vaporizare cu cianoacrilat când urmele
papilare de pe obiectul martor (introdus special) încep să se contureze.
Obiectul sau zona de interes se introduce în totalitate, în soluția Galben Bazic40, se
spală sub jet de apă (de la robinet), apoi se usucă într -un spațiu bine aerat, după care se
examinează cu o sursă de lumină UV cu lungimi de und ă cuprinse între 450 și 480 nm,
folosind ochelari de culoare portocalie, sau de 365 n m, situație în care este posibil a fi folosite
și lămpi cu UV. Soluția de Galben Bazic 40 se p oate și turna asupra obiectului sau zonei de
interes, soluția care curge se va capta într-un vas curat și se va refolosi, dar această metodă nu
este la fel de eficientă ca imersarea. Și în cazul acestei substanțe este contraindicat să se
pulverizeze soluția123.
S-a observat că u nele suporturi pot absorbi alcoolul din soluția de Galben Bazic 40, de
aceea se testează mai întâi pe o porțiune mică din obiect . Dacă acea porțiune test devine în
întregime fluorescentă după tratare și uscare, înseamnă că alcoolul a fost absorbit și deci
soluția nu poate fi folosită.
Ridicarea urmelor relevate se face prin fotografiere metrică, utilizându -se un etalon
metric fluor escent124.
Galbenul Bazic 40 are fluorescență de culoare galbenă și, în funcție de suport, urmele
relevate care au fost fotografiate trebuie să fie sau nu inversate.

E. Roșu Bazic 28

Roșul Bazic 28 este o substanță toxică, motiv pentru care întotdeauna se va manipula
într-un spațiu bine aerisit, cu mănuși chirurgicale și cu mască respiratorie de protecție . În
momentul examinării cu o sursă de lumină ultravioletă, întotdeauna se vor purta ochelari de
protecție125.
Este un pigment de culoare roșie cu fluorescență ridicată, utilizat pentru evidențierea

123 Vezi http s://archives.fbi.gov/archives/about -us/lab/forensic -science -communications/fsc/jan2001/lpu.pdf ,
accesat la data de 16.05.2017
124 Vezi http s://ro .scribd.com/doc/225750244/Manual -de-Bune -Practici -Privind -Procedura -Cercetarii -La-Fata,
accesat la data de 16.05.2017
125 Vezi http ://www.csiforensic.com/m7/%231 -0024 –basic -red-28-fluorescent -dye.html , accesat la data de
16.05.2017

50
urmelor papilare relevate prin vaporizare cu cianoacrilat.
Pentru prepararea soluției este necesar să fie îndepliniți doi pași126:
 Primul pentru a realiza s oluția de bază prin dizolvarea a 0,2 g de Roșu
Bazic 28 în 60 ml propanol, la care se adaugă 40 ml de acetonitril;
 Al doilea pentru a realiza s oluția de lucru, prin diluarea a 5 ml de
soluție de bază cu eter de petrol până la 100 ml.
Atât soluția de bază, cât și soluția de lucru se amestecă într -un spațiu bine aerat,
folosind mănuși chirurgicale și mască respiratorie de protecție . Se depozitează în borcane din
sticlă maro cu capace ermetice cu filet. Se pot utiliza 6 luni de la preparare.
Înainte de utilizarea soluției de Roșu Bazic 28, obiectul purtăt or se supune vaporizării
cu cianoacrilat. Este de preferat să se re alizeze o subexpunere la vapori. În cazul în care
întregul obiect purtător este acoperit de depunere de cianoacrilat sau dacă urmele papilare sunt
foarte încărcate de depunere, expunerea la Roșu Bazic 28 va cauza apariția fluorescenței pe
întregul obiect sau urme le relevate nu vor avea creste sau șanțuri bine conturate. Obiectul
purtător se scoate din etuva de vaporizare cu cianoacrilat când urmele papilare de pe obiectul
martor, care va fi introdus special , încep să se contureze127.
Obiectul sau zona de interes se imersează în soluție de Roșu Bazic 28, se usucă într -un
spațiu bine aerat, se spală în apă distilată, se usucă iarăși , după care se examinează cu o sursă
de lumină cu lungimi de undă variabile. Soluția de Roșu Bazic 28 se p oate și turna asupra
obiectului sau zonei de interes, caz în care soluția care curge se captează într -un vas curat și se
refolosește . Și în cazul acestei substanțe este contraindicat să se utilizeze metoda pulveriză rii.
Ridicarea urmelor relevate se face prin fotografiere metrică, cu utilizarea unui etalon
metric fluorescent128.
Roșul Bazic 28 are fluorescență de culoare roșie și, în funcție de suport, urmele
relevate care au fost fotografiate trebuie să fie sau nu inversate.

F. “Tape Glo”

“Tape Glo” este o substanță chimică, motiv pentru care întotdeauna se va manipula
într-un spațiul bine aerisit, cu mănuși chirurgicale și cu mască respiratorie de protecție . În
momentul examinării cu o sursă de lumină ultravioletă, întotdeauna se vor purta ochelari de

126 Vezi http ://www.cbdiai.org/Reagents/br28.html , accesat la data de 16.05.2017
127Vezi http ://www.cbdiai.org/Reagents/br28.html, accesa t la data de 16.05.2017
128 Vezi http s://ro.scribd.com/doc/225750244/Manual -de-Bune -Practici -Privind -Procedura -Cercetarii -La-Fata,
accesat la dat a de 16.05.2017

51
protecție129.
Este un pigment lichid, cu fluorescență de culoare galbenă, utilizat pentru relevarea
urmelor papilare de pe suprafe țe adezive, cum ar fi: scotch, etichete din hârtie/plastic,
leucoplast, benzi adezive izolatoare (electrice), benzi adezive din h ârtie/plastic, autocolante
etc.130
Înainte de aplicarea soluției trebuie să fie efectuată o examinare vizuală a suportului
adeziv . Trebuie să fie relevate urmele papilare de pe partea neadezivă a suportului, cu
cianoacrilat sau cu pulberi de relevare; pentru procesul de relevare, suprafața adezivă se
lipește pe o coală de hârtie cerată. D acă suprafața adezivă este prinsă de alte suprafețe , aceasta
trebuie să fie desprinsă cu atenție , iar atunci când este necesar se va folosi soluția “Un Du” .
După desprindere se examinează vizual și se fotografiază metric orice urme observabile.
Suprafețe adezive pe suport din material plastic (de exe mplu scotch): folia adezivă se
introduce într -un vas din sticlă sau din plastic, se toarnă peste aceasta soluție “Tape Glo”
astfel încât toată suprafața foliei să fie acoper ită. După aproximativ 10 -15 secunde se scoate
folia adezivă din soluție și se spală cu apă curată. Este de preferat folosirea apei distilate, dar
nu este obligatoriu. Soluția de “Tape Glo” se poate aplica și cu o pensulă din păr de cămilă (se
depune o peliculă fină de soluție pe întreaga suprafață a foliei) sau se poate pulveriza131.
Supra fețe adezive pe suport textil sau din hârtie (de exemplu leucoplast): banda
adezivă se introduce într -un vas cu apă curată (este de preferat utilizarea apei distilate, dar nu
este obligato riu) timp de aproximativ 30 secunde până se îmbibă cu apă, apoi se scoate banda
adezivă din apă, se introduce în alt recipient și se acoperă cu soluție “Tape Glo” timp de
aproximativ 10 -15 secunde și iarăși s e spală cu apă curată sau cu apă distilată. Soluția de
“Tape Glo” se poate aplica și cu o pensulă din păr de că milă, situație în care se va depune o
peliculă fină de soluție pe întreaga suprafață a benzii adezive, sau se poate pulveriza.
Se examinează cu o sursă de lumină cu lungimea de undă de 450 nm și cu ochelari de
protecție de culoare portocalie. Nu este oblig atoriu ca banda adezivă să f i e uscată înainte de
examinare132.
Soluția de “Tape Glo” poate fi reutilizată după folosire, păstrându -și calitățile timp de
1 an.

129 Vezi http ://www.forensi -tech.com/technotes/chemical/TN_tapeglo.pdf , accesat la data de 16.05.2017
130 Vezi http ://www.ncdoj.gov/getdoc/c2a0d820 -8f5a-40e7 -ba6e -dfa91d3d28e1/Tape -Glo-10-31-2013.aspx ,
accesat la data de 16.05.2017
131 Vezi http ://www.ncdoj.gov/getdoc/c2a0d820 -8f5a-40e7 -ba6e -dfa91d3d28e1/Tape -Glo-10-31-2013.aspx ,
accesat la data de 16.05.2017
132Vezi http ://www.ncids.com/forensic/labs/Latent/Technical/Friction -Ridge -Analysis -and-Comparison -07-01-
2016.pdf , accesat la data de 16.05.2017

52
Ridicarea urmelor relevate se face prin fotografiere metrică (se utilizează un etalon
metric fluor escent);
Substanța “Tape Glo” are fluorescență de culoare galbenă și, în funcție de suport,
urmele relevate care au fost fotografiate trebuie sau nu să fie inversate.

G. Violet de Gențiană

Soluția de violet de gențiană este toxică, inflamabilă, corozivă și se absoarbe rapid prin
piele. De aceea, la prepararea și utilizarea ei se vor respecta cu strictețe regulile de protecție a
muncii în laboratoarele de chimie ( mănuși chirurgicale, mască respiratorie de protecție ,
echipament de protecție , spațiu aerisit sau ventilat etc.).
Violetul de gențiană este un produs care permite relevarea urmelor papilare de pe
suprafețe adezive de culoare deschisă, neabsorbante; nu poate fi utilizat pentru suprafețe
închise la culoare și pentru suprafețe adezive pe suport de hârtie/ textil. Poate fi utilizat și
pentru urmele de pe suportu ri uleioase, grase și siropoase133.
Pentru prepararea soluției este necesar să fie îndepliniți doi pași134:
 Primul pentru a realiza s oluția de concentrată sunt utilizate 5 g violet de
metil 6 B sau echivalent , 10 g fenol și 50 ml etanol , rezultând o soluție
de culoare violetă și se conservă în sticle de 100 ml, ermetic închise și
etichetate;
 Al doilea pentru a realiza s oluția de lucru, dintr-un 1 ml de soluție
concentrată pest e care se adaugă 15 -30 ml apă distilată cu temperatura
de 15 -25 grade Celsius. După fiecare utilizare, soluția se aruncă .

Pentru utilizare se toarnă soluția de relevare într -un vas din sticlă sau din plastic, se
trece banda adezivă de 2 -3 ori prin soluție . După relevarea urmelor papilare, banda adezivă se
spală sub jet de apă rece, după care se usucă la temperatura camerei135.
Urma obținută se fotografiază metric.

H. Negru de Sudan

133 Vezi http ://makezine.com/laboratory -86-revealing -latent -fing/ , accesat la data de 16.05.2017
134 Vezi http ://www.cbdiai.org/Reagen ts/gent.html , accesat la data de 16.05.2017
135 Vezi http s://archives.fbi.gov/archives/about -us/lab/forensic -science -communications/fsc/jan2001 /lpu.pdf ,
accesat la data de 16.05.2017

53
Negrul de Sudan este o substanță chimică, motiv pentru care întotdeauna se va
manipula într -un spațiu aerisit, cu mănuși chirurgicale, cu ochelari și cu mască respiratorie de
protecție136.
Nu se folosește pentru relevarea urmelor papilare de pe suprafețe poroase sau
absorbante, pentru că va colora în negru întreaga suprafață . Acest proces de relevare
împiedică realizarea examinărilor biologice și poate cauza dizolvarea cernelii de pe
documente.
Este o substanță solidă și trebuie să fie dizolvată pentru a pute a fi utilizată137.
Pentru p repara rea soluției se amestecă 15 g de pulbere Negru de Sudan cu 1 l de alcool
și se omogenizează cu o tijă din material plastic, după care se adaugă 500 ml de apă distilată,
rezultând o soluție de culoare neagră138. O parte din pulberea de Negru de Sudan nu se va
dizolva și se va de pune ca sediment sau va pluti la suprafața soluției . Se toarnă soluția într-un
recipient din sticlă cu capac cu filet și se etichetează corespunzător; poate fi depozitată pe o
perioadă d e timp nedefinită.
Pentru utilizare se agită recipientul cu soluție Negru de Sudan și se toarnă într -un vas
suficient de mare pentru a putea imersa obiectul sau suprafața purtătoare de urme papilare.
Imersarea în soluție se face timp de 2 -3 minute, după ca re se clătește obiectul sau suprafața
tratată cu jet de apă rece . Soluția de Negru de Sudan poate fi turnată din nou în recipientul de
depozitare pentru a fi reutilizată, inclusiv particulele care se depun pe fundul vasului.
În cazul unor obiecte sau supra fețe foarte mari, soluția Negru de Sudan se poate turna
în mod repetat peste zonele de interes. Lichidul care se scurge se reutilizează.
După relevare, suprafața /obiectul se va usca la temperatura camerei. Nu se recomandă
utilizarea căldurii pentru grăbire a procesului de uscare.
Urmele papilare relevate se vor examin a numai după uscarea suportului sau suprafeței
purtătoare. Urmele slab vizibile pot fi uneori evidențiate suplimentar prin reprocesare139.
Ridicarea și fixarea urmelor papilare relevate se face pr in fotografiere metrică. Urmele
relevate se pot ridica și cu folie adezivă, dar această metodă nu dă întotdeauna rezultate
satisfăcătoare. Din acest motiv, înainte de ridicarea cu folie adezivă, întotdeauna urma
papilară se va fotografia metric.
Este una d intre cele mai bune metode pentru relevarea urmelor papilare de pe

136 Vezi http s://ro.scribd.com/doc/225750244/Manual -de-Bune -Practici -Privind -Procedura -Cercetarii -La-Fata,
accesat la data de 16.05.2017
137 Vezi http ://www.crime -scene.com/store/A -1602B.shtml , accesat la data de 16.05.2017
138 Vezi http ://www. cbdiai.org/Reagents/sudan.html , accesat la data de 16.05.2017
139 Vezi http s://archives.fbi.gov/archives/about -us/lab/forensic -science -communic ations/fsc/jan2001/lpu.pdf ,
accesat la data de 16.05.2017

54
suprafețe neporoase, lucioase sau aspre, contaminate cu substanțe grase, lipicioase sau
acoperite de resturi uscate de lichide. Poate fi utilizată pentru suprafețe cerate (ca de exempl u
lumânări, hârtie cerată etc.)140.
Poate fi folosită și pentru evidențierea suplimentară a urmelor papilare relevate cu
cianoacrilat.

I. Ninhidrina

Relevarea cu ninhidrină se bazează pe reacția acesteia cu aminoacizii din secrețiile
umane. De interes pentru dactiloscopie sunt secrețiile prezente pe crestele papilare141.
Această metodă este printre puținele care permit relevarea urmelor papilare foarte
vechi de pe obiectele cu suprafețe poroase care au în compoziție celuloză (hârtie, ca rton de
diferite compoziții și calități).
Aplicarea soluției de ninhidrină pe obiectele purtătoare de urme se poate face142:
 prin tamponare cu vată;
 prin scufundarea acestuia într -o tavă cu soluție timp de câteva secunde;
 prin turnarea soluției peste documentul așezat într-un recipient;
 prin pulverizare, în cazul când aceasta se află în spray sau pulverizator, timpul
de relevare a urmelor papilare fiind de max. 30 min..
După aplicarea soluției și după scurgerea acesteia, obiectele se suspendă pe un suport
într-o încăpere întunecoasă timp de 12 -24 ore, pentru evidențierea urmelor papilare143.
În ipoteza în care rezultatul nu este mulțumitor , procedura de relevare se poate relua.
Cu toate aceste trebuie avut în vedere faptul că soluția de ninhidrină deteriorează suportul ,
total sau parțial , de aceea metoda se folosește după ce au f ost efectuate toate examinările sau
determinările de interes. Înaintea tratării cu n inhidrină, organul de urmărire penală va fi
informat asupra riscurilor de dizolvare a cer nelii, de înnegrire a hârtiei termosensibile și de
distrugere a autocolantelor, situație în care nu vor mai putea fi utilizate în cadrul unor
expertize de alt tip.

140 Vezi http s://www.ctsforensics.com/assets/news/36191_Web.pdf , accesat la data de 16.05.2017
141 Vezi http ://www.criminalistic.ro/reactivi -organici -folositi -la-relevare -urmelor -papilare -partea -i/, accesat la
data de 16.05.2017
142 Vezi http s://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=2744522 , accesat la data de 16.05.2017
143Vezihttp ://www.gbr -criminalistique.com/catalogues/GBR_Criminalistique_catalogue_PTS_revelation_
chimique_2013.pdf . accesat la data de 16.05.2017

55
În funcție de documentul care urmează a fi tratat, se va cere un acord în scris pentru
aplic area soluției cu asumarea riscurilor de distrugere totală sau parțială a acestuia.
Accelerarea relevării cu ninhidrină poate fi realizată printr -una dintre următoarele
metode144:
 uscarea suportului cu o sursă de căldură;
 așezarea documentului într -o învelitoare cartonată peste care se trece cu un fier
de călcat cu aburi;
 hârtiile/documentele tratate rămân sensibile mult timp și de aceea nu trebuie să
fie expuse timp îndelungat la lumină și nici nu trebuie atinse;
În cazul urmelor vechi de pe hârtie, prin folosirea soluției de ninhidrină, există riscul
ca acestea să apară pe reversul hârtiei. De aceea, atunci când este cazul, se ia în c alcul și
inversarea fotografică.
Urmele papilare relevate se ridică prin fotografiere metrică. Suportul purtător de urmă
poate fi izolat complet cu bandă de scotch pentru a evita producerea efectelor nocive ale
substanței și poate fi anexat planșei fotografice sau, după caz, expertizei dactiloscopice.
În cazul suporturilor din hârtie termosensibilă se utilizează un derivat al ninhidrinei
(izononil ninhidrină) care asigură relevarea și fixarea urmelor papilare latente fără înnegrirea
suportului.

3.4. Fixarea și ridicarea urmelor papilare
În urma căutării, descoperirii și relevării amprentelor de la faț a locului are loc cea de -a
oua etapă a cercetării urmelor, fixarea și ridicarea. Fixarea urmelor papilare se realizează prin
două modalități :
 prin descriere în procesul verbal de cercetare la fa ța locului, ocazie cu care
sunt mențion ate toate urmele papila re, locurile unde au fost găsite, tipul
desenului papilar al acestora , acolo unde se poate determina fără utilizarea unor
metode specifice de mărire; de asemenea tot în procesul verbal sunt făcute
mențiuni în ceea ce privește fotografiile efectuate, transf erarea pe pelicure
adezive sau prin mulaje, dar și ce obiecte purtătoate de urme de mâini au fost
ridicate de la fața locului.145

144Vezi http s://www.police -scientifique.com/empreintes -digitales/techniques -de-revelation/ , accesat la data de
16.05.2017
145 Louis Lambert , Formulaire des officiers de police judiciaire , Formulationstyle -droite, Librairie g énérale de
droit et de jurisprudence, Paris, 1980, p.48

56
 prin fotografiere , care se realizează prin două categorii de imagini: una care
redă grupajul urmel or papilare împreună cu repere înconjurătoare, iar cealaltă
prezentând fiecare urmă în parte. Alături de urmele relevate se așază tăblițe cu
numere indicatoare și etaloane metrice gradate , pentru a se putea realiza
calibrări .
Conform art. 195 NCPP, fotografiile făcute la fața locului vor fi anexate la prosecul
verbal. Fotografiile se realizează după relevarea urmelor latente, sau chiar înainte de aceste
moment dacă există pericolul degradării urmelor. În general se efectuează o fotografie a
grupului de urme digitale sau a întregii palme, ulterior se insită asup ra porțiunilor sau
amprentelor care conțin cele mai multe detalii pentru identificare.
Urmele de pe pahare se fotografiază asigurându -se un fond de contrast cu substanța de
relevare sau prin introducerea în pahar a unei substanțe de culoare închisă . Urmele de pe
oglindă se fotografiază prin dispunerea, în dreptul obiectivului, a unui ecran negru cu un
orificiu în centru, astfel încât să asigure fondul întunecat al imaginii și să prevină relectarea în
oglindă.146 Așa cum prevede și articolul menționat mai sus din Noul Cod de Procedură Penală
prin procedeele de fixare a urmelor se mai numeră și desenele sau schițele care se vor anexa
la procesul verbal întocmit de cel care face cercetarea la fața locului, ele servind doar la
poziția lor față de alte obiecte, ne putând fi utilizate în cercetarea de identificare.
Alături de aceste metode de fixare a urmelor de mâini are loc și ridicarea lor ce se
poate realiza fie prin transferarea pe peliculă adezivă specială, fie prin efectuarea mulajelor.
De asemenea ridicare vi zează și obiectele mici, care pot fi transportate ce sunt purtătoare de
urme.
Indiferent de modalitatea de relevare și de ridicare, toate urmele papilare vor fi mai
întâi fixate fotografic folosind un etalon metric, iar poziția acestora va fi notată, astfe l încât să
fie oricând posibilă reconstituirea poziției. În cadrul acestei etape vor fi respectate următoarele
reguli:
 aparatul fotografic se fixează astfel încât axa longitudinală a obiectivului să fie
perpendiculară pe suprafața urmei;
 întotdeauna se utilizează un etalon metric. În cazul fotografierii urmelor
papilare relevate prin metode fluorescente, etalonul metric va fi fluorescent;
 se folosesc surse suplimentare de iluminare, amplasate sub unghiuri de
incidență.

146 Emilian stancu , Op.cit. , p.116

57
Ridicarea urmelor papilare latente relevate cu pulberi (magnetice sau nemagnetice) și
cu pensule nu ridică probleme deosebite. Se utilizează folii de ridicare de culoare contrast antă
față de tipul de pulbere utilizată pentru relevarea urmelor papilare. Același procedeu se aplică
și în cazul urmelor papilare de stratificare sau de destratificare. Foliile care pot fi folosite
pentru ridicarea urmelor papilare sunt de următoarele feluri147:
 folii cu gelatină (albă, neagră, transparentă);
 folii adezive din material plastic care au suportul de fix are atașat (albă, neagră,
transparentă);
 folie de tip scotch care se fixează după ridicarea urmei pe un suport lucios de
culoare albă sau neagră;
 folii speciale flexibile pentru ridicarea urmelor papilare de pe suprafețe curbe,
neregulate etc.
Pentru util izarea acestora cu eficacitate sunt utilizate următoarele reguli148:
 toate foliile de ridicare, cu excepția scotch -ului, au o peliculă transparentă din
plastic care protejează suprafața adezivă. Aceasta se îndepărtează numai în
momentul ridicării urmei papil are și se fixează înapoi pe suprafața adezivă
imediat după ridicarea urmei. Pe cât posibil, la reaplicarea foliei de protecție se
va evita formarea bulelor de aer între aceasta și folia de ridicare;
 aplicarea foliei de ridicare pe urma relevată se va face de la o extremitate către
cealaltă, aplicând progresiv presiune cu degetele, pentru a evita formarea
bulelor de aer;
 folia cu gelatină poate fi utilizată și pentru „ curățarea ” urmei (îndepărtarea
excesului de pulbere); se aplică cu presiune redusă, după ca re se utilizează o
folie cu un grad ridicat de aderență pentru ridicarea urmei (de exemplu scotch
sau similar).
Pentru ridicarea urmelor papilare relevate pe suprafețe înghețate , în condiții de iarnă ,
folia adezivă va fi încălzită anterior pentru a asigura transferul urmei pe aceasta. Încălzirea se
poate face prin ținerea foliei cca 30 secunde între palme149.
Pentru ridicarea urmelor papilare relevate pe suprafețe fierbinți , în timpul verii , este
necesara răcirea suprafeței prin transferul obiectului la umbră sau prin crearea de umbră cu un

147 Vezi http s://www.ncjrs.gov/pdffiles1/nij/grants/244195.pdf , accesat la data de 16.05.2017
148 Vezi http s://ro.scribd.com/doc/225750244/Manual -de-Bune -Practici -Privind -Procedura -Cercetarii -La-Fata,
accesat la data de 16.05.2017
149 Vezi http s://archives.fbi.gov/archives/about -us/lab/forensic -science -communications/fsc/jan2001/lpu.pdf ,
accesat la data de 16.05.2017

58
alt obiect, de exemplu un carton. În caz contrar adezivul foliei , care intră în contact cu
suprafața încălzita de soare, se va înmuia și va adera la suprafața pe care se află urma.
Pentru ridicar ea urmelor relevate cu pulbe ri, cu excepția celei albe, se pot utiliza și
materiale siliconice, iar după relevarea urmei se aplică siliconul pe suport, apoi se
fotografiază. Metoda se aplică în mod special în cazul suprafețelor neregulate, când este
dificilă utilizarea foliei de ridi care150.
Pentru r idicarea urmelor papilare în relief , cum sunt urmele papilare în chit, ceară , se
fixează prin fotografiere metrică cu lumină incidentă și ulterior se ridică prin mulaj (de ex. cu
latex, materiale siliconice, Mikrosil)151.
Urmele papilare în sânge152, coloranți , se fixează prin fotog rafiere metrică folosind
filtre de culoare. Se utilizează filtre de aceeași culoare cu urma pentru c a aceasta să aibă
culoare albă și filtre de culoare complementară culorii urmei pentru ca aceasta să aibă culoare
închisă (de exemplu în cazul unei urme în sânge pe suport de culoare verde se folosește filtru
verde – suportul va avea culoare albă iar urma culoare închisă)153.
Transferarea pe peliculă adezivă, procedeu denumit și folio , se face după relevare și
fotografiere , iar dacă la fața locului nu este posibilă fotografierea de detaliu, se recurge direct
la transferarea lor peliculă. Peliculele adezive pe care au fost transferate urme papilare se
individualizează prin numerotare, se menționează locul de unde au fost rid icate ( în spațiile
special destinate acestei activități ), se ambalează în plicuri din hârtie și se sigilează. Urmele
papilare se protejează împotriva căl durii, umidității, prafului sau a altor condiții nefavorabile
care ar putea conduce la deteriorarea ace stora, ceea ce ar determina neutilizarea lor în
asigurarea probatoriului în cauză. Există cazuri care necesită o atenție sporită, pentru faptul că
folia cu gelatină se depozitează departe de căldură și se pr ocesează cât mai repede posibil,
datorită faptulu i că, odată cu trecerea timpului, calitatea acesteia va avea de suferit.
Orice suport, care conține sau se bănuiește că ar putea conține urme papilare, care
urmează să fie transportat pentru a fi examinat în laborator, trebuie conservat și ambalat în
veder ea protejării zonelor de pe care pot fi ridicate urme papilare . Distrugerea fizică, vărsarea
de lichid trebuie prevenită. Ca materiale de împachetat trebuie folosite cutii de carton și
hârtie. Urmele papilare și obiectele purtătoare ale acestora sunt ridic ate de specialistul
criminalist în vederea prelucrării în laborator și exploatăr ii lor prin mijloace specifice,

150 Vezi http ://www.forensi -tech.com/technotes/impression/TN_mikrosil.pdf , accesat la data de 16.05.2017
151 Vezi http ://www.forensi -tech.com/technotes/impression/TN_mikrosil.pdf , accesat la data de 16.05.2017
152 Vezi http ://www.crime -scene -investigator.net/chemica lenhancementlatentbloodprints.html , accesat la data de
16.05.2017
153 Vezi http ://www.latent -prints.com/cac_blood.htm , accesat la data de 16.05.2017

59
conform metodologiei în domeniul sistemului automat de comparare a urmelor papilare și
prin compa rații în cercurile de suspecți, făcându -se menț iunea necesară în procesul -verbal.
Toate probele ambalate vor fi sigilate, etichetate și pentru fiecare se va întocmi o fișă
de custodie154. Securizarea se realizează în scopul garantării provenienței și integrității fizice a
probelor și va fi efectuată indi vidual pentru fiecare probă în parte, inclusiv pentru obiectele
care conțin probe. Aceasta va fi efectuată prin sigilare, ștampilare, lipire, sertizare, sau prin
orice modalitate care conferă inviolabilitate, autenticitate și individualizare în etapele
procesului judiciar.

154 Vezi http s://ro.scribd.com/doc/225750244/Manual -de-Bune -Practici -Privind -Procedura -Cercetarii -La-Fata,
accesat la data de 16.05.2017

Capitolul IV
METODE INEDITE DE RELEVARE A URMELOR PAPILARE
4.1. Relevarea urmelor papilare de pe materialele textile
4.1.1. Dispozitivul de depunere a metalului în vid

Datorită muncii de cercetare desfășurate în domeniu criminalisticii, de -a lungul
timpului, au fost dezvoltate multe metode care au determinat relevarea unor urme latente, de o
și mai bună calitate, de pe diferite suprafețe dificile. Laboratoarele criminalistice folosesc cu
succes etuva de cianoac rilat, pentru suprafețe plastifiate, ninhidrina pentru hârtia colorată, iar
pentru suprafețele metalice sunt utilizate diferite metode chimice prin care se depun substanțe
revelatoare. Momentan nu există o metodă recunoscută pentru relevarea urmelor papila re
latente pe țesături, iar în laboratoarele criminalistice se întâmplă foarte rar să recupereze
urmele papilare de pe astfel de suprafețe155. Este, prin urmare, clar că o metodă care să
permită relevarea cu succes a urmelor create de relieful papilar de pe materiale textile ar
reprezenta un pas important înainte pentru identificarea criminalistică.
Cea mai reușită metodă de relevare a urmelor papilare de pe articolele de
îmbrăcăminte a fost testată în anul 2011, de un grup de cercetare al Poliției din Scoți a.
Metoda, descoperită în anul 1964 și supusă testărilor din anul 1968156, a fost denumită
”depunerea de metal în vid ”157.
S-a dovedit că această prin realizarea acestei tehnici au putut fi procesate urme
papilare latente de pe suprafețe poroase și neporoase, fiind evidente avantajele avute față de
alte metode de punere în evidență a urmelor latente, în special de pe articole care au fost
expuse unor condiții de mediu dure și total nefavorabile.
Depunerea de metal în vid este procesul fizic prin intermediul că ruia este așezat un
strat fin de metal pe proba în litigiu, într -un spațiu vidat. Aur, zinc, argint, staniu, aluminiu și

155Vezihttp ://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/1556 -4029.13065/epdf?r3_referer=
wol&tracking_action=preview_ click&show_checkout=1&purchase_
referrer=www.google.ro&purchase_site_license=LICENSE_ DENIED_NO_CUSTOMER, accesat la data de
12.05.2017
156 Vezi http ://www.goevidence.com/vmd -processing , accesat la data d1 12.05.2017
157 Vezi http ://newatlas.com/forensic -scientists -successfully -recover -fingerprints -from -clothing/17763/ , accesat
la data de 12.05.2017

61
unele aliaje sunt folosite pentru a alcătui substratul fin. Rezultatul constă într -o urmă papilară
latentă negativată158.
Deoarece proces ul acoperă substratul și nu urma latentă, substanțele utilizate nu
interferează sebumul crestelor papilare, care poate fi colectat și supus analizei ADN. Atunci
când textura materialului supus examinării nu permite evidențierea a unui desen papilar, care
să poată fi comparat cu impresiunile papilare ale unei persoane, tehnica poate fi folosită
pentru a releva semnele de apucare pe țesătură, pentru a ajuta la izolarea zonei de unde poate
fi colectat ADN -ul, care poate conduce la identificarea cu succes a unu i profil și, implicit, al
autorului unei fapte cu caracter penal159.
Dispozitivul construit pentru realizarea procesului de depunere a metalului în vid
prezintă similitudini funcționale cu ale etuvei de cianoacrilat.

Imaginea unuia dintre dispozitivele de depunere a metalului în vid160.
Pentru relevarea urmelor papilare latente este necesară respectarea următorilor pași:
 probele în litigiu care trebuie procesate sunt plasate pe suportul din partea superioară a
camerei de vid. Pentru suportul superior au fost dezvoltate și diverse dispozitive cu
sisteme de prindere specifice unor obiecte cu caracteristici fizico -structurale dificile;
 metalele care urmează a fi evaporate pot fi plasate în două tipuri de surse de căldură –
folii termice metalice sau creuzete. Fo liile metalice sunt fabricate din ștanțări metalice
subțiri refractare, de obicei, confecționate din tungsten sau molibden. Aceste folii au
cavități care vor ține materialul de evaporare;

158 Vezi http ://ww w.goevidence.com/vmd -physical -processing , accesat la data de 12.05.2017
159 Vezi http ://www.goevidence.com/vmd -physical -processing , accesat la data de 12.05.2017
160 Vezi http s://www.linkedin.com/pulse/vmd360 -bench -top-system -james -price , accesat la data de 12.05.2017

62
 în interiorul camerei, la partea inferioară, sunt plasate încălzitoa rele cu răcire, sub
forma unui filament deschis, circular, care permite introducerea creuzetelor în
interiorul bobinelor. Creuzetele sunt fabricate în mod obișnuit din aluminiu, carbon,
cuarț și nitrură de bor. Creuzetele au proprietăți izolatoare care per mit o temperatură
uniformă pentru realizarea evaporării controlate;
 ușa camerei este apoi închisă și sistemul de pompare este inițiat;
 pompa mecanică curăță aerul din cameră. Pompa mecanică, într -un sistem cu pompare
difuză, are două funcții. Primul este e liminarea a 99% din aerul din cameră, pentru
crearea vidului. Al doilea este de a returna pompa de difuzie. Pompa mecanică
acționează ca evacuarea pompei de difuzie. O pompă de difuzie nu poate funcționa la
presiune atmosferică ridicată. Pompa mecanică red uce presiunea din cameră la
domeniul de funcționare corect al pompei de difuzie;
 când pompa mecanică a redus presiunea din cameră în zona de funcționare a pompei
de difuzie, atunci o supapă de operare este deschisă, iar pompa de difuzie va reduce
presiunea din cameră până în momentul în care poate începe procesul de depunere.
Procesul complet de pompare poate dura de la 30 la 45 de minute, în funcție de
dimensiunea camerei.
 Odată ce camera este la presiunea dorită, metalele pot fi evaporate. Acesta este loc ul
în care abilitățile și experiența operatorului echipamentului preia controlul. Cantitatea
de evaporare este controlată de operator. Este ușor pentru un operator neexperimentat
să expună prea puțin timp sau prea mult timp proba în litigiu, rezultând o ca litate slabă
a urmelor papilare de examinat. Probele care au fost subexpuse pot fi reprocesate, dar
prin aceasta se risipesc resurse inutil161.

161 Vezi http://www.goevidence.com/vmd -physical -processing , accesat la data de 12.05.2017

63

Urmă papilară obținută prin procesul depunerii metalului în vid162.
În urma testărilor prin această metodă, s -a constatat că foarte puține urme papilare au
reușit să fie relevate astfel încât să redea un desen papilare complet, susceptibil comparațiilor
dactiloscopice. Cu toate acestea, nailonul era singurul material care păstra desenul papilar, cel
mai probabil dat orită suprafeței sale aproape impermeabilă, care nu ar fi putut absorbi ușor
sebumul depus de pe crestele papilare.163

4.1.2. Etuva de cianoacrilat și lumina infraroșie

Deși etuva de cianoacrilat, aflată în dotarea laboratoarelor criminalistice românești de
aproape două decenii, a fost utilizată cu succes în relevarea urmelor papilare latente de pe
suprafețe dificile, doar de curând a fost elaborată o nouă metodă de evidențiere a urmelor
papilare latente de pe țesături, care se bazează utilizarea combinată a procesului de fumare a
cianoacrilatului (superglue), urmată de aplicarea unei tehnici imagistice, utilizând un spectru
de lumină infraroșie. Rezultatele arată că imaginile pe țesături netede, strălucitoare, cum ar fi
poliester, mătase, nailon și acetat, de diferite culori și modele pot oferi o îmbunătățire față de
metodele existente sau prin simpla examinare cu ochiul liber a rezultatului obținut.
Rezultatele obținute în cazul articolelor de îmbrăcăminte confecționate din bumbac au fost
mai puțin reușite , ceea ce i -a determinat pe cercetători să concluzioneze acest lucru se poate
datora unei combinații a prezenței grupării funcționale carbonilice în aceste țesături, precum și
a absorbției lor ridicate a sebumului. Vârful carbonil a furnizat caracteristica spectroscopică

162 Vezi http s://www.sciencedaily.com/releases/2011/01/110131073141.htm , accesat la data de 12.05 .2017
163 Vezi http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/1556 -4029.13065/pdf , accesat la data de 12.05.2017

64
optimă pentru a cartografia și a imagina o urmă papilară. Comparațiile dintre cartografierea în
infraroșu, la o anumită gamă de frecvențe și analiza componentelor principale, au arătat că
imagistica a fost obținută prin analiza principală a componentelor164.

4.1.3 Depunere metalică unică

Depunerea metalică unică165 (single metal deposition II – SMD II), o metodă recent
dezvoltată pentru dezvoltarea de amprente latente, a fost investigată prin modificarea
sistematică a aspectelor procedurii pen tru a evalua efectul acestora asupra nivelului de
dezvoltare și a contrastului obținut. Dimensiunile nanoparticulelor de aur, temperatura băii
soluției de depunere și tremuratul orbital în timpul detectării au arătat că afectează nivelurile
de dezvoltare ș i contrastul obținut. Au fost găsite nanoparticule de aur cu diametrul de 15 -21
nm, care s -au dovedit a fi cele mai eficace pentru o vizualizare satisfăcătoare a amprentelor
latente, în timp ce soluțiile care au fost aplicate la temperatura camerei au găsi t un echilibru
adecvat între raportul contrastului dintre detaliile crestei și nivelul de colorare de fundal
realizat. În cele din urmă, nivelele optime de dezvoltare și contrast au fost obținute prin
agitarea constantă a ambelor băi de soluție la aproxima tiv 50 -70 de rotații pe minut în timpul
perioadei de submersie166. De asemenea, SMD II a fost testat pe o mare varietate de tipuri de
substrat și s -a dovedit a fi eficient pe o serie de suprafețe poroase, neporoase și semi -poroase.
Cu toate acestea, calitate a detecției poate fi influențată în mod semnificativ de natura
substratului. Acest lucru a dus la producerea de degete de culoarea gri închis, alb sau auriu pe
diferite suprafețe, precum și detectarea inversată a anumitor tipuri de plastic, văzută în mod
similar prin utilizarea depunerii de metal în vid.
Etapele urmate pentru pregătirea soluției de nanoparticule de aur au fost propuse de
Schnetz, B. și Margot, P în materialul publicat ca urmare a experimentelor conduse167.

164 Vezi ht tps://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/27364294 , accesat la data de 12.05.2017
165 Vezi http ://www.fsijournal.org/article/S0379 -0738(16)30410 -8/fulltext , accesat la data de 13.05.201 7
166Vezihttp s://www.researchgate.net/publication/6529944_Single -metal_Deposition_SMD_
as_a_latent_fingermark_ enhancement_technique_An_altern ative_to_multimetal_deposition_MMD , accesat la
data de 13.05.2017
167 Schnetz, B.; Margot, P . Technical Note : Latent Fingermarks, Colloidal Gold and Multimetal Deposition
(MMD). Optimisation of the Method . Editura For. Sci. Int. 2001 , p. 21 -28., disponibil pe site -ul Vezi
https://www.researchgate.net , la data de 13.05.2017

65

30 0 30 70

Influența rotațiilor pe minut asupra relevării urmelor papilare (pentru fiecare segment
este indicat numărul de rotații pe minut)168.
4.2 Soluții chimice folosite la relevarea urmelor papilare
4.2.1 Un Du”

Produsul este extrem de inflamabil, motiv pentru care va trebui să fie manipulat în
departe sau în absența oricărei surse de căldură/aprindere. Iritații pot fi create ca urmare a
inhalării vaporilor, de aceea în momentul aplicării este neceasră o ventilație corespunzătoare,
hote de evacuare sau să fie efectuată în spatii bine aerate, și utilizând echipamente de protecție
(mănuși, halate, ochelari de protecție, măști respiratorii )169.
Soluție prefabricată este destinată desprinderii benzilor/foliilor adezive care au fost
aplicate pe o suprafață poroasă. Uzual , adezivul foliilor/benzilor autocolante se impregnează
în suporturile poroase (de exemplu un șervețel de hârtie) , situție care face aproape imposibilă
desprinderea acestora fără a fi deteriorate eventualele urme papilare latente , care pot fi
relevate de pe partea ad ezivă. Soluția “Un Du” permite realizarea proces ului de desprindere
fără a provoca deteriorări pă rții adezive, respectiv urmelor papilare latente prezente.
Dacă suportul este impermeabil (folie din material plastic ), se picură soluție “Un Du”

168Vezihttp s://www.researchgate.net/profile/Andy_Becue/publication/259231487_Single –
Metal_Deposition_Optimization_of_this_Fingermark_Enhancement_Technique/links/53fde0fe0cf22f21c2f85b3
8.pdf , accesat la data de 13.05.2017
169 Vezi http s://ar.scribd.com/doc/225750244/Manual -de-Bune -Practici -Privind -Procedura -Cercetarii -La-Fata,
accesat la data de 15.05.2017

66
pe o spatulă, se atinge de marginea foliei/benzii adezive și se lasă să intre soluția sub aceasta.
Adezivul este „neutralizat” temporar, folosindu -se spatula pentru îndepărtarea foliei/benzii
adezive. După desprinderea de pe suport, soluția “Un Du” se evaporă destul de rapid. Ulterior
se pot folosi tehnicile și substanțele , care pot fi utilizate pentru relevarea urmelor papilare170.
În cazul în care suportul este permeabil (benzi adezive din hârtie sau materiale textile )
este recomandat să fie impregnată cu soluție revers ul benzii, respectiv a părții care nu conține
adeziv, și desprinderea de pe suprafața pe care a fost lipită, fără utilizarea spatulei, prin
această metodă putând fi redusă intervenția asupra pă rții adezive. Ulterior pot fi folosi te
tehnicile și substanțele utilizate pentru relevarea urmelor papilare latente .

4.2.2 Soluție S.P.R.

Soluția de S.P.R.171 (Small Particle Reagent) poate fi de culoare neagră sau albă, fiind
destinată relevării urmelor papilare latente de pe obiecte cu suprafețe neporoase, lucioase sau
rugoase, ude/umede (hârtie/carton cerat, metal polizat/ruginit, cărămizi, pietre, beton, material
plastic, lemn, metal galvanizat/vopsit, sticlă, ceramice etc.). Poate fi folosită și pentru
relevarea urmelor papilare de pe suprafețe aflate sub peliculă de apă, cu condiția ca jetul de
soluție să ajungă la suprafața care interesează. Poate fi folosită pentru relevarea urmelor
papilare de pe suprafețe care conțin reziduuri, spre exemplu de pe o cutie de suc pe suprafața
căreia a curs lichid.
S.P.R. se apli că fie cu spray, fie cu un recipient cu pompă manuală. De asemenea,
obiectele/suprafețele de mici dimensiuni pot fi imersate în soluție.
Recipientul se agită energic pentru omogenizarea soluției (particulele se decantează)
înainte de fi ecare aplicare. Se pulverizează soluția de la o distanta de 20 -30 centimetri până
când întreaga suprafață de interes este acoperită, apoi se spală suprafața tratată, procedeu
pentru care se utilizează un recipient, de preferat cu pompă, cu apă curată. Spălarea poate fi
efect uată și direct cu jet de apă. În momentul spălării zonei tratate cu soluție S.P.R., apa nu se
depune pe zona unde se relevă urme papilare, aceasta comportându -se ca în cazul prezenței
unei pete de ulei172.
În cazul în care obiectul sau zona de interes se ime rsează în soluție S.P.R., soluția se
agită energic și se toarnă într -un recipient, în care se introduce imediat obiectul, lăsând să se

170 Vezi http s://pt.scribd.com/doc/225750244/Manual -de-Bune -Practici -Privind -Procedura -Cercetarii -La-Fata,
accesat la data de 15.05.2017
171 Vezi http ://www.crime -scene -investigator.net/SPRonTape.html , accesat la data de 15.05.2017
172 Vezi http ://www.csigizmos.com/products/latentdevelopment/reagent.html , accesat la data de 15.05.2017

67
depună pe suprafața acestuia particulele prezente. Multe obiecte sau suprafețe trebuie să fie
introduse de mai multe ori pentru a se releva urme papilare, iar uscarea urmelor se face în
mod natural. Nu se recomandă utilizarea unui uscător de păr pentru accelerarea procesului de
uscare173.
Ridicarea urmelor papilare se face prin fotografiere cu unitate metrică și/sau prin
transfer pe folie adezivă de culoare albă, transparentă sau neagră. Uneori, detaliile urmelor
relevate vor fi vizibile abia după ridicarea urmei pe folie.

4.2.3 DFO (1,8 -DIAZAFLUOREN -9-ONE)

DFO174 este o substanță chimică, motiv pentru care întotdeauna se va m anipula într -un
spațiu bine aerisit, cu mănuși chirurgicale și cu mască respiratorie de protecție. Este potențial
inflamabilă și toxică dacă este ingerată.
DFO este un analog al Ninhidrinei și reacționează cu aminoacizii prezenți în secrețiile
papilare, fi ind capabil să releveze de 2 -3 ori mai multe urme latente decât atunci când este
utilizată doar ninhidrina;
Substanța se utilizează sub formă de soluție, fie preparată în laborator, fie achiziționată
ca atare. Este utilizată pentru relevarea urmelor papila re latente de pe suporturi din hârtie,
carton.
Pentru prepararea soluției sunt avute în vedere următoarele etape175: se dizolvă 2,5 g
DFO în 40 ml etanol; se adaugă 20 ml acid acetic; se amestecă până când se dizolvă pulberea
DFO; se adaugă 940 ml Novec Eng ineered Fluid HFE -7100; se acoperă soluția timp de 30
min. La suprafața soluției se poate forma o peliculă uleioasă, care trebuie să fie îndepărtată
înainte de utilizarea soluției; se păstrează la întuneric.
Obiectul se imersează în soluție timp de aproxim ativ 10 sec. Nu se recomandă
pulverizarea soluției pentru că nu se îmbibă corespunzător pe suportul purtător de urme. Se
usucă prin expunerea la o temperatură de 100° C timp de 10 minute. Cea mai eficientă sursă
de căldură este fier ul de călcat. Se plasează obiectul sau suprafața purtătoare de urme între 2 -3
straturi de șervețele din hârtie și se aplică căldură timp de câteva minute. Procesul se poate
opri pentru verificarea relevării eventualelor urme papilare, ocazie cu care se utili zează surse
de lumină cu lungime de undă variabilă – Polilight, iar în cazul în care urmele relevate nu sunt

173 Vezi http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S2090536X1630065X , accesat la data de 15.05.2017
174 Vezi http ://www.sigmaaldrich.com/catalog/product/sigma/33484?lang=en&r egion=RO , accesat la data de
15.05.2017
175 Vezi https://www.scbt.com/scbt/product/1 -8-diazafluoren -9-one-54078 -29-4, accesat la data de 15.05.2017

68
foarte bine conturate, se poate continua aplicarea căldurii. Procesul poate fi repetat în
totalitate pentru obținerea unor rezultate mai bune. Urme le relevate au culoare de la roșu clar
la roșu închis, similară culorii obținute în momentul reacției la ninhidrină și sunt fluorescente.
Urmele relevate pot fi vizibile cu ochiul liber sau nu, însă întotdeauna trebuie să fie utilizate
surse de lumină cu l ungime de undă variabilă; se utilizează ochelari de culoare portocalie sau
roșie și lungimile de undă 450 nm, 485 nm, 525 nm și 530 nm176. Fluorescența este mai
puternică imediat după încălzire și se diminuează cu timpul din cauza umidității ambiante177.
Urmel e relevate se vor fixa prin fotografiere metrică.
Este foarte important de știut faptul că tratarea cu DFO poate fi însoțită de tratarea cu
ninhidrină. În acest caz, se utilizează întâi DFO și apoi ninhidrină. Dacă se tratează obiectul
sau suprafața de int eres întâi cu ninhidrină, urmele relevate cu DFO nu vor avea fluorescență.
Dacă au fost relevate cu ninhidrină urme latente dar contrastul nu este satisfăcător, se pot trata
ulterior cu DFO pentru întărirea contrastului.

4.2.4 “Wet Wop”

“Wet Wop” este o substanță chimică, motiv pentru care întotdeauna se va manipula
într-un spațiul bine aerisit, cu mănuși chirurgicale, cu ochelari și mască respiratorie de
protecție178.
Este un pigment lichid utilizat pentru relevarea urmelor papilare de pe suprafețe
adezive . Poate fi utilizat pentru suprafețe cum ar fi: scotch, etichete din hârtie/plastic,
leucoplast, benzi adezive izolatoare (electrice), benzi adezive din hârtie/plastic, autocolante
etc. Substanța este pusă la dispoziție în două culori: alb și negru179.
Înain te de aplicarea soluției trebuie să fie efectuată o examinare vizuală a suportului
adeziv. Trebuie să fie relevate urmele papilare de pe partea neadezivă a suportului, cu
cianoacrilat sau cu pulberi de relevare; pentru procesul de relevare, suprafața adezi vă se
lipește pe o coală de hârtie cerată.
Dacă suprafața adezivă este prinsă de alte suprafețe, aceasta trebuie să fie desprinsă cu
atenție (dacă este necesar, se folosește soluția “Un Du”)180. După desprindere se examinează

176 Vezi http ://www.bvda.com /en/dfo , accesat la data de 15.05.2017
177 Vezi http ://www.cbdiai.org/Reagents/dfo.html , accesat la data de 15.05.2017
178 Vezi http://onin.com/fp/wwwbd/messages/6/2415.html?1245551358 , accesat la data de 16.05.2017
179 Vezi http://www.cbdiai.org/Reagents/wetwop -black.html , accesat la data de 16.05.2017
180 Vezi http://onin.com/fp/Recently_Published_FP_Research_presentation_IAI_Aug_2014.pdf , accesat la data
de 16.05.2017

69
vizual și se fotografiază metric orice urme observabile. Banda adezivă se introduce într -un vas
și se acoperă cu soluție “Wet Wop” timp de 15 -30 secunde, după care se spală în apă. Soluția
poate fi aplicată pe suprafața adezivă și cu o pensulă. După uscare, urmele papilare se
fotografiaz ă metric181.

181 Vezi https://ro.scribd.com/doc/225750244/Manual -de-Bune -Practici -Privind -Procedura -Cercetarii -La-Fata,
accesat la data de 16.05.2017

Capitolul V
EXPERTIZA DACTILOSCOPICĂ – PROCESUL DE TRANSFORMARE A
URMEI PAPILARE ÎN MIJLOC MATERIAL DE PROBĂ
5.1. Posibilitățile de lu cru ale structurilor criminalistice
5.1.1. Natura, modul de recoltare și cantita tea minimă de probă
Urmele papilare care pot fi supuse unei expertize dactiloscopice pot fi digitale,
palmare sau p lantare. Acestea pot fi evidențiate prin utilizarea unor metode mecanice
(pudrare) , chimice (substanțe), optice (surse de lumină) și pot fi r idicate prin fotografiere
directă cu etalon metric , folii adezive , prin ridicarea obiectului în sine pentru tratare în
laborator (dacă obiectele sunt umede se vor usca la t emperatura obișnuită a camerei), prin
mulaj182.
Pentru stabilirea unei identificări ( sursă comună de origine) sunt necesare cel puțin 12
detalii dactiloscopice macroscopice, care să provină din cel puțin 4 categorii diferite. În cazul
stabilirii unei excluderi urmele papilare pot conține mai puțin de 12 detalii dactiloscopice,
dacă este strict respectată prezența centrului sau a unei delte dactiloscopice. Atunci când
urmele papilare au fost create în secvență anatomică (urme grup) pot fi identificate dacă
acestea conțin , fiecare în parte, cel puțin 6 detalii dactiloscopice , iar în etapa a nalizei s -a putut
determina secvența anatomică a acestora.

5.1.2. Posibilități le de lucru în legătură cu urmele papilare
În cuprinsul expertizelor dactiloscopice vor fi ilustrate aspectele rezultate ca urmare a
parcurgerii următoarelor activități esenția le pentru obținerea unui mijloc de probă sustenabil
în cadrul procesului penal:
a) determinarea sustenabilității examinării urmelor papilare;
b) stabilirea naturii urmei papilare;
c) stabilirea tipului și subtipului urmei digitale;
d) stabilirea mâinii și degetului d e proveniență a urmei digitale;
e) stabilirea regiunii de proveniență a urmei palmare;

182 Vezi http://www.creeaza. com/tehnologie/criminalistica/EXPERTIZA -DACTILOSCOPICA434.php , accesat
la data de 16.05.2017

71
f) stabilirea plantei de proveniență a urmei plantare;
g) stabilirea identității de origine atribuită;
h) stabilirea identității de origine neatribuită.
Organul de urmărire penală sau instanța de judecată poate formula una, două sau toate
dintre următoarele întrebări, care vor conduce la lămurirea tuturor aspectelor importante:
a) dacă urma prezintă suficiente detalii dactiloscopice macroscopice calitative și
cantitative necesare efec tuării comparațiilor dactiloscopice;
b) dacă urma papilară poate fi determinată ca fiind digitală, palmară sau plantară;
c) care este tipul și subtipul urmei digitale;
d) care este mâna și degetul de proveniență a urmei digitale;
e) care este mâna și regiunea de prove niență a urmei palmare;
f) care este planta de proveniență a urmei plantare;
g) dacă urma papilară evidențiată , pusă la dispoziție sau existentă în baza de date AFIS și
impresiunea papilară pusă la dispoziție sau existentă în baza de date AFIS sunt create
de aceeași persoană (identitate de origine atribuită);
h) dacă două sau mai multe urme papilare evidențiate , puse la dispoziție sau existente în
baza de date AFIS conțin detalii dactiloscopice macroscopice similare din punct de
vedere al formei, dimensiunii și p lasamentului acestora (comunitate de origine
neatribuită).

5.2. Părțile componente ale raportului de expertiză dactiloscopică
5.2.1. Pagina de prezentare
Prima pagină a raportului de expertiză criminalistică dactiloscopică va respecta întru
totul modelul pus la dispoziție de Institutul Național de Criminalistică . Aceasta va conține
antetul unității de poliție din care face parte expertul care urmează să întocmească raportul.
Sub atent se va completa cu sintagma ”RAPORT DE EXPERTIZĂ CRIMINALISTICĂ
DACTILOSC OPICĂ”183, urmat de numărul și data în care este finalizat raportul de expertiză.
Pe următorul rând va fi completat numărul dosarului penal în care a fost dispusă expertiza. În
josul paginii va fi completat gradul profesional al expertului care urmează să în tocmească
raportul, numele și prenumele acestuia, numărul brevetului deținut în domeniul expertizei
dactiloscopice, iar sub urmează să fie completată sintagma ”Expert criminalist”, unde se va

183 Vezi http://www.creeaza.com/tehnologie/criminalistica/EXPERTIZA -DACTILOSCOPICA434.php , accesat
la data de 16.05.2017

72
regăsi semnătura expertului, precum și sintagma ” Multiplicarea R aportului Criminalistic nr.
xxx/xxxx este permisă numai în întregul său, în scopul în care a fost elaborat ”.
Pe următoarea pagină va fi redactată sintagma ”În baza art. 172, 178 din C. Proc. Pen.
și a art. 26, alineat 1, punctul 15 din Legea 218/2002, am p rocedat la efectuarea prezentei
expertize criminalistice în laboratoarele Serviciului Criminalistic, cu respectarea normelor de
management al calității și a Codului de Conduită nr. 210/11.04.2006 ”. Dacă expertul
criminalist se va afla în ipostaza de a reda cta o lucrare, alta decât o expertiză, va trebui să
adauge una dintre următoarele sintagme:

 ”În baza art. 172, 1811 din C. Proc. Pen. și a art. 26, alineat 1, punctul 15 din Legea
218/2002, am procedat la efectuarea prezentei constatări criminalistice în laboratoarele
Serviciului Criminalistic, cu respectarea normelor de management al calității și a
Codului de Conduită nr. 210/11.04.2006 ”184;
 ”În baza art. 172, 178 și 191 din C. Proc. Pen. și a art. 26, alineat 1, punctul 15 din
Legea 218/2002, am procedat la efectuarea prezentei expertize genetică judiciară în
laboratoarele Serviciului Criminalistic, cu respectarea normelor de management al
calității și a Codului de Conduită nr. 210/11.04.2 006”;
 ”În baza art. 172, 178 și 180 din C. Proc. Pen. și a art. 26, alineat 1, punctul 15 din
Legea 218/2002, am procedat la efectuarea prezentului supliment de expertiză
criminalistică în laboratoarele Serviciului Criminalistic, cu respectarea normelor de
management al calității și a Codului de Conduită nr. 210/11.04.2006”;
 ”În baza art. 172, 178 și 181 din C. Proc. Pen. și a art. 26, alineat 1, punctul 15 din
Legea 218/2002, am procedat la efectuarea unei noi expertize criminalistice în
laboratoarele Serv iciului Criminalistic, cu respectarea normelor de management al
calității și a Codului de Conduită nr. 210/11.04.2006.

Acolo unde sunt îndeplinite diverse proceduri penale, după caz, pot fi înscrise
următoarele185:
 ”părțile au fost încunoștințate de către organul judiciar prin proces -verbal
nr…sau cum rezultă din conținutul ordonanței /încheierii;
 la efectuarea expertizei/constatării criminalistice a/au participat x

184 Vezi http://www.mpublic.ro/sites/default/files/PDF/NOILE_CODURI/ncpp.pdf , accesat la data de
16.05.2017
185 Vezi http://www.creeaza.com/tehnologie/criminalistica/EXPERTIZA -DACTILOSCOPICA434.php , accesat
la data de 16.05.2017

73
(expert/ experți parte) și/sau x (părți și subiecți procesuali principali) care au d at
explicații în cursul expertizei (dacă este cazul).

5.2.2. Obiectul expertizei criminalistice

În cadrul acestei secțiuni vor fi menționate date ale cazului în care au fost ridicate
urmele papilare, care, p rin ordonanța sau încheierea motivată , organul de urmărire penală sau
instanța de judecată , sunt supuse unei expertize criminalistice. Tot aici vor fi menționate
întrebările adresate, care urmează să fie lămurite după procesarea urmelor papilare. Aceste
întrebări, în cazul în care sunt insuficient de clare sau în cazul în care obiectul este exprimat în
cuprinsul mai multora, pot fi reformulate de către expert, cumulate sau disociate , astfel încât
obiectivele lucrării să nu fie modific ate186.
În situația mai puțin probabilă, în care unul sau mai multe ob iective le lucrării nu pot fi
soluționate din varii motive, se va explica în cuprinsul raportului , iar în final va fi formulată
concluzia de imposibilitate a soluționării .

5.2.3. Materiale puse la dispoziție

Această secțiune, în cadrul unei expertize dactiloscopice, va fi compusă din două părți.
În cadrul primei părți vor fi enumerate materialele aflate în litigiu (planșa fotografică
întocmită cu ocazia investigării tehnico -științifice a locului faptei și urmele papilare ridicate) ,
care sunt puse la di spoziția expertului p entru efectuarea lucrării . Cu această ocazie sunt
specificate toate amănuntele importante care pot oferi o descriere scurtă și concisă. În cadrul
celei de -a doua părți vor fi specificate materialele care vor fi utilizate drept model de
comparație. În această situație pot fi întâlnite două ipoteze, una în care există fișa
decadactilară în cartoteca locala a Serviciului Criminalistic unde este realizată expertiza și o
alta în care nu se dispune de aceasta, situație în care vor fi utilizat e imagini ale fișei și a
impresiunilor papilare extrase din sistemul informatizat AFIS MORPHOTRACK.
Materialele recepționate este obligatoriu să fi fost ambalate în colet sau plic sigilat cu
sigiliul tip M.I./ M.A.I. , prin ștampilare , caz în care se va me nționa că îndeplinesc cerințele

186 Vezi http://www.creeaza.com/tehnologie/criminalistica/EXPERTIZA -DACTILOSCOPICA434.php , accesat
la data de 16.05.2017

74
prevăzute în procedura generală de lucru 5.8 – privind ambalarea, sigilarea și transportul. În
cazul în care materialele puse la dispoziție nu sunt ambalate și sigilate corespunzător, acestea
vor fi restituite organului de c ercetare urmărire pe nală sau instanței de judecată printr -o adresă
notă de constatare ce va conține și motivul restituirii .
Atunci când situația o impune pot fi solicitate probe suplimentare sau lămuriri
referitoare la efectuarea expertizei criminalistice.

5.2.4. Descrierea materialelor supuse examinării

După studierea planșei fotografice întocmite cu ocazia investigării tehnico -științifice a
locului faptei și a fiecărei urme papilare supuse examinării, acestea din urmă vor fi scanate
sau fotografiate cu etalon metric, atât folia purtătoare, cât și fiecare urmă ilustrată individual.
Vor fi prezentate respectând aceeași structură logică avută în vedere și la întocmirea planșei
fotografice. După ce vor fi ilustrate toate urmele papilare individual, vor fi in dicate tipurile,
subtipurile și varietățile acestora, cu specificația referitoare la suficiența caracteristicilor
dactiloscopice necesare identificării187.
În cadrul acestei secțiuni, după finalizarea obiectivelor expuse mai înainte, vor fi
descrise modelel e de comparație, menționându -se toate datele de identificare ale persoanelor
și se va descrie modul de dispunere a elementelor componente ale fișei decadactilare.

5.2.5. Examinări – Constatări

Dacă în urma examinărilor separate a materialelor care au f ost supuse expertizării se
constată existenț a unor situații în care cantitatea și/sau calitatea acestora nu este
corespunzătoare atingerii obiectivelor lucrării, va fi făcută motivarea acestui aspect și se va
trece direct la capitolul „ Concluzii ”.
În cazul raportul este unul complex, care poate conțin e domenii diferite, se va proceda
la diviza rea acest ui capitol în subcapitole distincte pentru fiecare domeniu.
În această etapă a raportului se vor descrie toate etapele examinărilor separate și
compar ative prin intermediul cărora se va răspunde la obiectivele stabilite în lucrare prin actul
de dispunere, astfel:

187Vezi http://www.creeaza.com/tehnologie/criminalistica/EXPERTIZA -DACTILOSCOPICA434.php , accesat
la data de 16.05.2017

75
 vor fi descrise în amănunt materialele supuse examinării/probelor, individualizarea
acestora prin marcare cu litere sau cifre, dacă beneficiar ul nu le -a marcat sau au fost
marcate neconform, și evaluarea caracteristicilor de individualizare care să permită
examinări comparative concludente, utile identificării criminalistice ;
 vor fi descrise detaliat materialele de comparație și a modalităților de realizare a
modelelor de comparație , precum și evaluarea caracteristicilor de individualizare care
să permită examinări comparative concludente, utile identificării crim inalistice;
 se va descrie etapa comparativă sau a examinărilor/determinărilor propri u-zise, a
indicatorilor calitativi și cantitativi, fundamentul științific al metodei, explicațiile
expertului/ specialistului la examinările/determinările efectuate și, dacă este cazul,
estimarea incertitudinii ;
 vor fi indicate op erațiile executate cu ocaz ia efectuării expertizei criminalistice,
metodele, progra mele și echipamentele utilizate;
 vor fi menționate Procedurile Specifice de Lucru utilizate pentru efectuarea
determinărilor sau examinărilor de laborator;
 vor fi prezentate determinările sau demonst rațiile efectuate prin fotografii, diagrame,
grafice, tabele etc.

La finalul acestei etape va fi folosită sintagma: ” În baza celor constatate, descrise și
demonstrate, formulez următoarea/următoarele concluzii:”

5.2.6. Concluzie / Concluzii

Concluziile expertizei criminalistice vor cuprind e răspunsurile la obiectivele stabilite
de organele judiciare prin actul de dispunere, precum și orice alte precizări și constatări
rezultate ca urmare a efectuării expertizei, în legătură cu obiectivele expertizei.
Concluziile sunt formulate scurt, clar, neambiguu și la obiect. Nu se vor repeta
numărul dosarului, cauza, întrucât aceste referiri se regăsesc în prima parte a raportului .
Concluziile formulate pot fi certe (pozitive sau negative), de probabilitate (numai în
sens pozitiv) și de imposibilitate și se va avea în vedere ca î n situațiile în care este posibil,
concluziile să aibă corespondență cu obiectivele raportului188.

188Vezi http://www.creeaza.com/tehnologie/criminalistica/EXPERTIZA -DACTILOSCOPICA434.php , accesat
la data de 16.05.2017

76
La finalul raportului vor fi specificate numărul de file și cel al anexelor, unde este
cazul, precum și alte informații cu privire la formatul electronic al lucrării. Totodată sunt
menționate starea și modalitățile alese pentru restituirea tuturor materialelor în litigiu, iar în
cazul în care acestea au fost distrus e, degradat e sau consumat e parțial sau total se va face
mențiune expresă.
La finalul lucrării va fi specificat din nou gradul profesional, numele și prenumele
expertului care va semna raportul întocmit.

5.3. Raport de expertiză dactiloscopică
În cadrul acestei secțiuni voi prezenta un raport de expertiză dactiloscopică pentru o
ilustrate empirică a informațiilor prezentate în cadrul acestui capitol.

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE
INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI X
SERVICIUL CRIMINALISTIC RAPORT
CRIMINALISTIC
FL 5.10 -01 Ediția: 2/28.03.2011
Revizia: 2/06.02.2014
Pagina 77 din 108

EXPERT CRIMINALIST,
Multiplicar ea Raportului Criminalistic nr. 10/2017 este permisă numai în întregul său, în scopul în care a fost elaborat.

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE

INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI X
SERVICIUL CRIMINALISTIC

RAPORT
DE
EXPERTIZĂ CRIMINALISTICĂ
Nr. 1 din 20. 05.2017

DOSAR nr. 10/P/2017 al SERVICIULUI DE INVESTIGAȚII
CRIMINALE , DIN CADRUL INSPECTORATULUI DE POLIȚIE AL
JUDEȚULUI X

EXPERT CRIMINALI ST
din cadrul Serviciului Criminalistic al
Inspectoratului de Poliție al Județului X:

1. Subinspector de poliție VIERU MĂDĂLINA ELENA – EXPERT CRIMINALIST
AUTORIZAT în domeniul ,,EXPERTIZĂ DACTILOSCOPICĂ”, cu BREVET nr.
24/2017 .

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE
INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI X
SERVICIUL CRIMINALISTIC RAPORT
CRIMINALISTIC
FL 5.10 -01 Ediția: 2/28.03.2011
Revizia: 2/06.02.2014
Pagina 78 din 108

EXPERT CRIMINALIST,
Multiplicar ea Raportului Criminalistic nr. 10/2017 este permisă numai în întregul său, în scopul în care a fost elaborat.

În baza art. 172, 178 din C. Proc. Pen. și a art. 26, alineat 1, punctul 15 din Legea
218/2002, am procedat la efectuarea prezentei expertize criminalistice în laboratoarele
Serviciului Criminalistic al Inspectoratului de Poliție al Județului X, cu respectarea
normelor de management al calității și a Codului de Conduită nr. 210/11.04.2006.

I. OBIECTUL EXPERTIZEI :

Prin ordonanța motivată cu nr. 10/P/201 7 din 10.05.201 7, organul de cercetare penală
a dispus efectuarea unei expertize criminalistice dactiloscopice, în cauza privind pe numiții
P. V. G. și M. I. G., pentru a se stabili:

 dacă urmele papilare ridicate cu ocazia cercetării la fața locului,
efectuată la data de 10.03.2017, în cazul furtului comis din locuința
numitului B. G., din satul X, comuna Y, județul Z , au fost create de
numiții P. V. G. și M. I. G. ?

II. MATERIALELE PUSE LA DISPOZIȚIE:

Pentru efectuarea lucrării au fost puse la dispoziție următoarele:

 În litigiu:

 fotogramele urmelor papilare, prezentate în planșa fotografică privind
aspectele fixate cu ocazia cercetării la fața locului;
 peliculele folio cu ajutorul cărora s -au ridicat urmele papilare, cu ocazia
cercetării la fața locului, ambalate într-un plic din hârtie sigilat prin
ștampilare .

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE
INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI X
SERVICIUL CRIMINALISTIC RAPORT
CRIMINALISTIC
FL 5.10 -01 Ediția: 2/28.03.2011
Revizia: 2/06.02.2014
Pagina 79 din 108

EXPERT CRIMINALIST,
Multiplicar ea Raportului Criminalistic nr. 10/2017 este permisă numai în întregul său, în scopul în care a fost elaborat.

Imag. 1, 2 Aversul și reversul plicului în care au fost ambalate
foliile purtătoare ale urme lor papilare.

Materialele în litigiu au fost ambalate într -un plic lipit, etichetat și ștampilat cu
ștampila Serviciului Criminalistic , din cadrul Inspectoratulu i de Poliție al Județului Vaslui,
care îndeplinesc cerințele prevăzute în PL 5.8 – privind ambalarea, sigilarea și transportul.

 Model de comparație :

 fișele A.F.I.S. cu impresiunile papilare ale numiților P. V. G. și M. I. G. .

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE
INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI X
SERVICIUL CRIMINALISTIC RAPORT
CRIMINALISTIC
FL 5.10 -01 Ediția: 2/28.03.2011
Revizia: 2/06.02.2014
Pagina 80 din 108

EXPERT CRIMINALIST,
Multiplicar ea Raportului Criminalistic nr. 10/2017 este permisă numai în întregul său, în scopul în care a fost elaborat.

III. DESCRIEREA MATERIALELOR SUPUSE EXAMINĂRII:

A/LITIGIU:

Cu ocazia cercetării la fața locului efectuată la data de 10.05.2017 , în cazul furtului
comis din locuința numitului B . G., din satul X, comuna Y , jud ețul Z , au fost relevate cu
pulbere magnetică de culoare neagră, ridicate cu folie adezivă transparentă și aplicate pe
suport alb un număr de 20 urme de papilare, notate în continuare cu cifre de la 1 la 20,
după cum urmează:

o nr. 1 – o urmă papilară ridicată de pe tocul ferestrei găsită forțată , de la
partea superioară, ilustrată în foto . nr. 14 în planșa fotografică;
o nr. 2 și 3 – două urme papilare de pe tocul ferestrei găsită forțată , din partea
dreaptă, ilustrate în foto . nr. 15 și 16 în planșa fotografică;
o nr. 4, 5 și 13 – trei urme papilare de pe ușa din partea dreaptă, zona
inferioară a dulapului din holul locuinței , ilustrate în foto . nr. 17, 18 și 25 în
planșa fotografică;
o nr. 6, 16, 17 și 18 – patru urme papilare de pe ușa de acces în camera
nordică, de pe interior, de deasupra mânerului, ilustrate în foto . nr. 19, 28 și
29 în planșa fotografică;
o nr. 7, 8, 9, 10, 11, 19 și 20 – șapte urme papilare ridicate de pe ușa de acces
în podul locuinței , ilustrate în foto . nr. 20, 2 1,22, 23, 30 și 31 în planșa
fotografică;
o nr. 12 – o urmă papilară ridicată de pe tocul ferestrei găsită forțată , din
partea stângă, ilustrată în foto . nr. 24 în planșa fotografică;
o nr. 14 și 15 – două urme papilare de pe sertarul din mijloc, partea dreap tă, a
dulapului din holul locuinței , ilustrate în foto nr. 26 și 27 în planșa
fotografică.

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE
INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI X
SERVICIUL CRIMINALISTIC RAPORT
CRIMINALISTIC
FL 5.10 -01 Ediția: 2/28.03.2011
Revizia: 2/06.02.2014
Pagina 81 din 108

EXPERT CRIMINALIST,
Multiplicar ea Raportului Criminalistic nr. 10/2017 este permisă numai în întregul său, în scopul în care a fost elaborat.

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE
INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI X
SERVICIUL CRIMINALISTIC RAPORT
CRIMINALISTIC
FL 5.10 -01 Ediția: 2/28.03.2011
Revizia: 2/06.02.2014
Pagina 82 din 108

EXPERT CRIMINALIST,
Multiplicar ea Raportului Criminalistic nr. 10/2017 este permisă numai în întregul său, în scopul în care a fost elaborat.

Imag. 3-9 Foliile cu care au fost ridicate urmele papilare în litigiu.

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE
INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI X
SERVICIUL CRIMINALISTIC RAPORT
CRIMINALISTIC
FL 5.10 -01 Ediția: 2/28.03.2011
Revizia: 2/06.02.2014
Pagina 83 din 108

EXPERT CRIMINALIST,
Multiplicar ea Raportului Criminalistic nr. 10/2017 este permisă numai în întregul său, în scopul în care a fost elaborat.

Foliile purtătoare de urme papilare conțin mențiuni cu privire la locurile de unde au
fost ridicate.

B/ MODEL DE COMPARAȚIE:

1. Fișa dactiloscopică decadactilară, pe numele P. V. G., fiul lui D. și I. , născut la
data de xx.xx.xxxx, în orașul M., județul X, cu domiciliul în sat X, com una Y, județul ,
C.N.P. 1 xxxxxxxxxxxx , ID AFIS xxxx , este un imprimat tipizat, format A4, care conține pe
avers datele de stare civilă și impresiunile papilare digitale, iar pe revers impresiunile
palmare și muchiile de la ambele mâini.

Imag. 10, 11 Aversul și reversul fișei decadactilară cu impresi unile papilare ale numitului P.
V. G..

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE
INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI X
SERVICIUL CRIMINALISTIC RAPORT
CRIMINALISTIC
FL 5.10 -01 Ediția: 2/28.03.2011
Revizia: 2/06.02.2014
Pagina 84 din 108

EXPERT CRIMINALIST,
Multiplicar ea Raportului Criminalistic nr. 10/2017 este permisă numai în întregul său, în scopul în care a fost elaborat.

2. Fișa dactiloscopică decadactilară, pe numele M. I. G. , fiul lui H. și O. , născut la
data de xx.xx.xxxx, în orașul M., județul X, cu domiciliul în sat X, com una Y, județul ,
C.N.P. 1 xxxxxxxxxxxx , ID AFIS xxxx , este un imprimat tipizat, format A4, care conține pe
avers datele de stare civilă și impresiunile papilare digitale, iar pe revers impresiunile
palmare și muchiile de la ambel e mâini.

Imag.12,13 Aversul și reversul fișei decadactilare cu impresi unile papilare ale numitului M.
I. G..

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE
INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI X
SERVICIUL CRIMINALISTIC RAPORT
CRIMINALISTIC
FL 5.10 -01 Ediția: 2/28.03.2011
Revizia: 2/06.02.2014
Pagina 85 din 108

EXPERT CRIMINALIST,
Multiplicar ea Raportului Criminalistic nr. 10/2017 este permisă numai în întregul său, în scopul în care a fost elaborat.

IV. EXAMINĂRI – CONSTATĂRI :

1. Procedând la examinarea separată a urmelor papilare în litigiu și a impresiunilor
model de comparație constatăm următoarele:

a) în cazul urmelor papilare în litigiu:

 cele notate cu nr. 1, 4, 5, 7 și 8 redau fragmente de urme papilare, fără a se
putea stabili zonele din care provin;
 cea notată cu nr. 2 redă regiunea hipotenară de la mâna stângă;
 cea notată cu nr. 3 reprezintă un fragment de urmă papilară care redă zona
marginală a unei falangete;
 cea notată cu nr. 6 – redă probabil o parte din regiunea digito -palmară;
 cea notată cu nr. 9 – este tipul dextrodeltic, subtipul laț;
 cea notată cu nr. 10 – redă regiunea bazală a unei falangete, respectiv limitanta
inferioară;
 cea notată cu nr. 11 redă probabil o partea din regiunea hipotenară de la mâna
dreaptă;
 cea notată cu nr. 12 redă regiunea tenară de la mâna stângă;
 cea not ată cu nr. 13 redă regiunea hipotenară de la mâna stângă;
 cea notată cu nr. 14 redă regiunea centrală a unei falangete, tipul bideltic,
subtipul cerc;
 cea notată cu nr. 15 redă regiunea centrală a unei falangete, tipul bideltic,
subtipul lațuri gemene ;
 cele notate cu nr. 16 și 17 – constituie grup de urme papilare care redau
regiunile centrale a două falangete, de tipul bideltic, subtipul ovoidal;
 cea notată cu nr. 18 redă regiunea tenară de la mâna dreaptă;
 cea notată cu nr. 19 redă regiunea digit o-palmară de la mâna stângă;
 cea notată cu nr. 20 redă două fragmente de urme papilare, respectiv regiunea
tenară și cea hipotenară de la mâna stângă.

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE
INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI X
SERVICIUL CRIMINALISTIC RAPORT
CRIMINALISTIC
FL 5.10 -01 Ediția: 2/28.03.2011
Revizia: 2/06.02.2014
Pagina 86 din 108

EXPERT CRIMINALIST,
Multiplicar ea Raportului Criminalistic nr. 10/2017 este permisă numai în întregul său, în scopul în care a fost elaborat.

Urmele papilare notate cu nr . 6, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19 și 20 conțin suficiente
caracteristici dactiloscopice necesare identificării criminalistice, iar cele notate cu nr. 1,2,
3, 4, 5, 7, 8, 9, 10 și 11 nu conțin suficiente caracteristici dactiloscopice necesare
identificării criminalistice .

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE
INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI X
SERVICIUL CRIMINALISTIC RAPORT
CRIMINALISTIC
FL 5.10 -01 Ediția: 2/28.03.2011
Revizia: 2/06.02.2014
Pagina 87 din 108

EXPERT CRIMINALIST,
Multiplicar ea Raportului Criminalistic nr. 10/2017 este permisă numai în întregul său, în scopul în care a fost elaborat.

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE
INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI X
SERVICIUL CRIMINALISTIC RAPORT
CRIMINALISTIC
FL 5.10 -01 Ediția: 2/28.03.2011
Revizia: 2/06.02.2014
Pagina 88 din 108

EXPERT CRIMINALIST,
Multiplicar ea Raportului Criminalistic nr. 10/2017 este permisă numai în întregul său, în scopul în care a fost elaborat.

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE
INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI X
SERVICIUL CRIMINALISTIC RAPORT
CRIMINALISTIC
FL 5.10 -01 Ediția: 2/28.03.2011
Revizia: 2/06.02.2014
Pagina 89 din 108

EXPERT CRIMINALIST,
Multiplicar ea Raportului Criminalistic nr. 10/2017 este permisă numai în întregul său, în scopul în care a fost elaborat.

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE
INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI X
SERVICIUL CRIMINALISTIC RAPORT
CRIMINALISTIC
FL 5.10 -01 Ediția: 2/28.03.2011
Revizia: 2/06.02.2014
Pagina 90 din 108

EXPERT CRIMINALIST,
Multiplicar ea Raportului Criminalistic nr. 10/2017 este permisă numai în întregul său, în scopul în care a fost elaborat.

13

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE
INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI X
SERVICIUL CRIMINALISTIC RAPORT
CRIMINALISTIC
FL 5.10 -01 Ediția: 2/28.03.2011
Revizia: 2/06.02.2014
Pagina 91 din 108

EXPERT CRIMINALIST,
Multiplicar ea Raportului Criminalistic nr. 10/2017 este permisă numai în întregul său, în scopul în care a fost elaborat.

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE
INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI X
SERVICIUL CRIMINALISTIC RAPORT
CRIMINALISTIC
FL 5.10 -01 Ediția: 2/28.03.2011
Revizia: 2/06.02.2014
Pagina 92 din 108

EXPERT CRIMINALIST,
Multiplicar ea Raportului Criminalistic nr. 10/2017 este permisă numai în întregul său, în scopul în care a fost elaborat.

Imag.14 -32 Fotogramele urmelor papilare notate de la 1 la 20.

b) impresiunile model de comparație ale numiților P. V. G. și M. I. G. sunt apte
pentru comparații dactiloscopice ulterioare .

2. a) Efectuând comparații dactiloscopice între urmele papilare în litigiu, ridicate de la
fața locului și impresiunile papilare – model de comparație ale numitului P. V. G. ,
constatăm asemănări ale caracteristicilor dactiloscopice , între:

 urma papilară notată cu nr. 12 cu impresiunea papilară a regiunii tenare de
la mâna stângă;
 urma papilară notată cu nr. 15 cu impresiunea papilară a degetului mare de
la mâna stângă;
 urma papilară notată cu nr. 19 cu impresiunea papilară a regiunii di gito-
palmare de la mâna stângă;
 urma papilară notată cu nr. 20 cu impresiunea papilară a regiunilor tenară și
hipotenară de la mâna stângă;

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE
INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI X
SERVICIUL CRIMINALISTIC RAPORT
CRIMINALISTIC
FL 5.10 -01 Ediția: 2/28.03.2011
Revizia: 2/06.02.2014
Pagina 93 din 108

EXPERT CRIMINALIST,
Multiplicar ea Raportului Criminalistic nr. 10/2017 este permisă numai în întregul său, în scopul în care a fost elaborat.

Pentru exemplificare vizuală vom descrie mai jos urma papilară notată cu nr. 15
comparativ cu impresiunea papilară a degetului mare , de la mâna stângă , a numitului P. V.
G., după cum urmează:

Caracteristici generale de asemănare:

tip bideltic
subtip lațuri gemene

Caracteristici individuale de asemănare:

1, 2, 3, 4 și 9 sfârșit de creastă papilară
5 fragment de creastă papilară
6 și 13 început de creastă papilară
7 și 10 punct papilar
8 bifurcație de creste papilare
11 creste alternative
12 și 14 contopire de creste papilare

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE
INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI X
SERVICIUL CRIMINALISTIC RAPORT
CRIMINALISTIC
FL 5.10 -01 Ediția: 2/28.03.2011
Revizia: 2/06.02.2014
Pagina 94 din 108

EXPERT CRIMINALIST,
Multiplicar ea Raportului Criminalistic nr. 10/2017 este permisă numai în întregul său, în scopul în care a fost elaborat.

Imag.33 Urma papilară notată Imag.34 Impr esiunea papilară a degetului
cu nr. 15. mare, de la mâna stângă , a lui
P. V. G.

Cu ajutorul programului LUCIA FORENSIC , după ce fotograma urmei papilare
notată cu nr. 15 și cea a impresiunii papilare a degetului mare , de la mâna stângă , a
numitului P. V. G. , au fost aduse la aceeași scară de mărire și poziționare , am procedat la
secționarea acestora pe direcția acelorași caracteristici individuale, iar după inversare a și
alăturarea secțiunilor , am constatat continuitatea liniară a traseelor crestelor papilare.

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE
INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI X
SERVICIUL CRIMINALISTIC RAPORT
CRIMINALISTIC
FL 5.10 -01 Ediția: 2/28.03.2011
Revizia: 2/06.02.2014
Pagina 95 din 108

EXPERT CRIMINALIST,
Multiplicar ea Raportului Criminalistic nr. 10/2017 este permisă numai în întregul său, în scopul în care a fost elaborat.

Imag. 35, 36 Continuitatea liniară rezultată pe traseul crestelor papilare.

b) Efectuând comparații dactiloscopice între urmele papilare în litigiu, ridicate de la
fața locului și impresiunile papilare – model de comparație ale numitului M. I. G. ,
constatăm asemănări ale caracteristicilor dactiloscopice între grupul de urme papilare
notat cu nr. 16 și 17 și impresiunile papilare ale degetelor mijlociu și arătător de la mâna
stângă.

Pentru exemplificare vizuală vom descrie mai jos urma papilară notată cu nr. 17
comparativ cu impresiunea papilară a degetului arătător , de la mâna stângă , a numitului M.
I. G. , după cum urmează:

Caracteristici generale de asemănare:

tip bideltic
subtip ovoidal

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE
INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI X
SERVICIUL CRIMINALISTIC RAPORT
CRIMINALISTIC
FL 5.10 -01 Ediția: 2/28.03.2011
Revizia: 2/06.02.2014
Pagina 96 din 108

EXPERT CRIMINALIST,
Multiplicar ea Raportului Criminalistic nr. 10/2017 este permisă numai în întregul său, în scopul în care a fost elaborat.

Caracteristici individuale de asemănare:

1, 11 și 13 contopire de creste papilare
2, 4, 5, 7 și 12 sfârșit de creastă papilară
3 și 8 bifurcație de creste papilare
6, 9 și 10 început de creastă papilară
14 anastomoză

Imag.37 Urma papilară notată cu nr. 17.

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE
INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI X
SERVICIUL CRIMINALISTIC RAPORT
CRIMINALISTIC
FL 5.10 -01 Ediția: 2/28.03.2011
Revizia: 2/06.02.2014
Pagina 97 din 108

EXPERT CRIMINALIST,
Multiplicar ea Raportului Criminalistic nr. 10/2017 este permisă numai în întregul său, în scopul în care a fost elaborat.

Imag.38 I mpresiunea papilară a degetului arătător , de la mâna stângă , a numitului M. I. G.

Cu ajutorul programului LUCIA FORENSIC , după ce fotograma urmei papilare
notată cu nr. 17 și cea a impresiunii papilare a degetului arătător , de la mâna stângă , a
numitului M. I. G. , au fost aduse la aceeași scară de mărire și poziționare , am procedat la
secționarea acestora pe direcția acelorași caracteristici individuale, iar după inversarea și
alăturarea secțiunilor , am constatat continuitatea liniară a traseelor crestelor papilare.

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE
INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI X
SERVICIUL CRIMINALISTIC RAPORT
CRIMINALISTIC
FL 5.10 -01 Ediția: 2/28.03.2011
Revizia: 2/06.02.2014
Pagina 98 din 108

EXPERT CRIMINALIST,
Multiplicar ea Raportului Criminalistic nr. 10/2017 este permisă numai în întregul său, în scopul în care a fost elaborat.

Imag. 39, 40 Continuitatea liniară rezultată pe traseul crestelor papilare.

c) Urmele papilare notate cu nr. 6, 13, 14 și 18 prezintă deosebiri față de
impresiunile numiților P. V. G. și M. I. G.

Examinările au fost efec tuate în cadrul laboratorului Serviciului Criminalistic , al
Inspectoratului de Poliție al Județului X, folosind lupa dactiloscopică, tehnica de calcul și
programul LUCIA FORENSIC.

În baza celor constatate, descrise și demonstrate, formulăm următoarele

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE
INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI X
SERVICIUL CRIMINALISTIC RAPORT
CRIMINALISTIC
FL 5.10 -01 Ediția: 2/28.03.2011
Revizia: 2/06.02.2014
Pagina 99 din 108

EXPERT CRIMINALIST,
Multiplicar ea Raportului Criminalistic nr. 10/2017 este permisă numai în întregul său, în scopul în care a fost elaborat.

C O N C L U Z I I:

1. Patru dintre urmele papilare au fost create de numitul PRODEA VALENTIN
GEORGE, după cum urmează :
a. urma papilară notată cu nr. 12 a fost creată de impresiunea papilară a
regiunii tenare de la mâna stângă;
b. urma papilară notată cu nr. 15 a fost creată de impresiunea papilară a
degetului mare de la mâna stângă;
c. urma papilară notată cu nr. 19 a fost creată de impresiunea papilară a
regiunii digito -palmare de la mâna stângă;
d. urma papilară notată cu nr. 20 – respectiv cele două fragmente au fost
create de impresiunile papilare ale regiunilor tenare și hipotenare de la
mâna stângă;

2. Grupul de două urme papilare, notat cu nr. 16 și 17, a fost creat de impresiunile
papilare de la degetele arătător și mijlociu de la mâna stângă a numitului
MARCU IONEL GHEORGHE.

3. Urmele papilare notate cu 6, 13, 14 și 18 nu au fost create de numiții PRODEA
VALENTIN GEORGE și MARCU IONEL GHEORGHE.

4. Urmele papilare notate cu nr. 1, 2, 3, 4, 5, 7, 8, 9, 10 și 11 nu conțin suficiente
caracteristici dactiloscopice necesare identificării criminalistice.

* * *
Prezentul raport conține 21 de file.
Notă:
Vă informăm că prezentul document reprezintă originalul raportului criminalistic,
iar în arhivă se păstrează doar formatul electronic al lucrării.
Odată cu raportul se restituie materialele puse la dispoziție , sigilate prin ștampilare
cu ștampila Serviciului Criminalistic , din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului X.

EXPERT CRIMINALIST
Subinspector de poliție
VIERU MĂDĂLINA -ELENA

C O N C L U Z I I

1
BIBLIOGRAFIE

Cărți :
1. Ana Bogdan – Tucicova , O mărturi: Nașterea psihologiei judiciare ca știință în România
2. André Lalande , Vocabulaire technique et critique de Philosophie , Presses Universitaires de
France, Paris, 1975
3. Alain Buquet , Manuel de criminalistique moderne¸ Ediția a doua revizuită și co mpletată, Presses
Universitaires de France, 2003, Paris
4. Aurel Ciopraga , Criminalistică. Tratat de tactică, Editura Gama, 1996
5. Berchesan V. Ruiu Valorificarea științifică a urmelor infractiunii , Editura Little Star, Bucuresti,
2002
6. Berchesan V. Ruiu , Tratat de Tehnica criminalistica , Editura Little Star, Bucuresti, 2004;
7. Brian Innes , Bodies of evidence. The fascinating world of forensic science and how it helped solve
more tthan 100 true crimes, The Reader`s Digest Association, New York, 2000
8. Brian Innes și Allison Jones The science of.. Forensic investigation, Ed. Ticktock Entertainment
Ltd, 2006
9. Constantin Aionitoaie , Tratat practic de criminalistica , ed a -II-a, Editura Carpati, Craiova, 1992
10. Camil Suciu , Criminalistica , Editura Didactică și pedagogică, București, 1972
11. Camil Suciu, Tratat de criminalistică , vol. I, Ed. Ministerul de Interne, București. 1976
12. Constantin Gheorghe , O istorie a internelor în date , Ed. Ministerului de Interne, București, 2001
13. Constantin Țurai , Enigmele unor amprente, Ed. Alba tros, București, 1984
14. Constantin Țurai, Enigmele unor amprente, Ed. Știinșifică și Pedagocică, București, 1989
15. Constantin Țurai, Elementele de criminalistică și tehnică criminală, Ed. Didactică și Pedagogică,
București, 1987
16. Daniel Atasiei, Criminalistică. Suport de curs , Iași, 2012
17. Emilan Stancu , Tratat de criminalistică, Ediția a V -a revăzută și adăugită, Ed. Universul Juridic,
București, 2010
39. E. Stelzer , Teoria și metodologia criminalistică generală , Ed. Științifică germană, Berlin, 1977
40. Grigore Labo , Criminalistică , Note de curs, Cluj -Napoca, 2012
41. Gheorghe Golubenco , Criminalistică: obiect, sistem, istorie, Ed. Tipografia centrală, Chișinău,
2008
42. Gheorghe pasescu, Ion R. Constantin , Secretele amprentelor papilare , Editura Na țional,
București, 1996
43. Ilie Stoenescu, Savelly Zilberstein , Tratat de drep procesual civil, Tipografia Universității
București, 1973
44. Ioan Mircea , Criminalistica, Editura Lumina Lex, București, 1999

45. Ioan Mircea , Criminalistica, Ed. Didactică și pedagogică, București, 1978
46. Ion Angelescu și Colectiv , Dicționar de criminalistică, Ed. Științifică și Enciclopedică, București,
1984
47. Ion Mircea , Criminalistica , Ediția a II -a , Ed. Lumina Lex, București, 2010
48. Ion R. Constantin și Marius Rădulescu , Dact iloscopia ¸Serviciul Cultural,Presă și Editorial, 1975
49. I. Demeter , I. Ceterchi , Introducere în studiul dreptului , Ed. Științifică, București, 1962
50. Jay Siegel , Forensic Science . A beginner`s guide, Ed. OneWorld, London, 2009
51. Jim Fraser , Forensic science a very short introduction, Oxford Universty Press, 2010
52. Lazăr Cârjan , Tratat de criminalistică, Ed. Pinguin Book, București, 2005
53. Lazăr Cârjan , O istorie a criminalisticii din România, Ed. Pro Universitaria, București, 2015,
54. Lazăr Cârjan, Mihai Chiper , Criminalistică . Tradiție și Modernism , Ed. Curtea Veche, București,
2009
55. Lazăr Cârjan, Constantin Duvac, Ionel Necula, Florin Bobin și Constantin Drăghici , Apariția și
Evoluția criminalisticii românești, vol. I, Asociația Criminaliștilor din România, București, 2014
56. Lucian Ionescu, Dumitru Sandu , Identificarea criminalistică, Editura Științifică, București, 1990,
57. Lucian Ionescu și Dumitru Sandu , Identificarea criminalistică, Ediția a II -a, Ed. C.H.Beck ,
București 2000
58. Lucian Ionescu, Dumitru Sandu , Identificarea criminalistică , Ediția a II -a, Ed. C.H. Beck,
București, 2011
59. Louis Lambert , Formulaire des officiers de police judiciaire , Formulationstyle -droite, Librairie
générale de droit et de jurisprude nce, Paris, 1980
60. N.E. Genge , The forensic casebook. The science of crime scene investigation , Ballantine Book, New
York, 2002
61. Nicolae. Volonciu , Tratat de procedură penală , Ed. Paideia, București, 1996
62. Paul Leland Kirk , Crime investigation, Physical Eviden ce and the Police Laboratory , Interscience
Publishers, New York, 1966
63. Popa Gheorghe , Tehnici moderne de identificare criminalistică, Editura AIT Laboratories,
București, 2011
64. Popa Gheorghe , Metode și tehnici de identificare criminalistică , Editura AIT Labo ratories 2011
65. Pierre Fernand Ceccaldi , La criminalistique, Presses Universitaires de France, Paris, 1962
66. R.S. Belkin , Istoria Criminalisticii , Editura Norma plublicării, 1999
67. S. Georgescu, L. Tămaș , Criminalistica în R.P.R și sarcinile sale actuale , în ” Probleme de
medicină legală și criminalistică ”, vol. I, Ed. Medicală, București, 1964
68. Schnetz, B.; Margot, P. Technical Note : Latent Fingermarks, Colloidal Gold and Multimetal
Deposition (MMD). Optimisation of the Method . Editura For. Sci. Int. 2001
69. Tiberiu Bogdan și Ioan Sântea , Psihologie judiciară , Themis Cart, București, 2010
Reviste:
1. Jean Nepote , Situation actuelle et tendance d´évolution de la criminalistique , Revue Internationale
de Police Criminelle, nr. 384, ianuarie 1983, p. 2
2. Revista de criminalistică , Volumul VII, nr.1/ianuarie -iunie 2015, Editura Universul juridic

Surse web :
1. www.police -scientifique.com
2. www.global.oup.com
3. www.rasfoiesc.com
4. www.ncforensics.wordpress.com
5. www.cj.md
6. www.criminalistica.uv.ro
7. www.academia.edu
8. www.ro.scribd.com
9. www.mpublic.ro
10. www.file.ucdc.ro
11. www.docslide.net
12. www.jbc.org
13. www.sigmaaldrich.com
14. www.chemspider.com
15. www.cbdiai.org
16. www.forensicmag.com
17. www.archives.fbi.gov
18. www.csiforensic.com
19. www.forensi -tech.com
20. www.ncdoj.gov
21. www.ncids.com
22. www.makezine.com
23. www.crime -scene.com
24. www.ctsforensics.com
25. www.criminalistic.ro
26. www.papers.ssrn.com
27. www.gbr -criminalistique.com
28. www.ncjrs.gov
29. www.crime -scene -investigator.net
30. www.latent -prints.com

31. www.onlinelibrary.wiley.com
32. www.goevidence.com
33. www.newatlas.com
34. www.linkedin.com
35. www.sciencedaily.com
36. www.ncbi.nlm.nih.gov
37. www.fsijournal.org
38. www.researchgate.net
39. www.ar.scribd.com
40. www.pt.scribd.com
41. www.csigizmos .com
42. www.sciencedirect.com
43. www.sigmaaldrich.com
44. www.scbt.com
45. www.bvda.com
46. www.onin.com
47. www.creeaza.com