Identificarea Factorilor Asociati Credintelor Conform Cărora Trebuie Să Te Străduiesti Să Eviti Inferioritatea

Rezumat

Obiectivul principal al acestui studiu este identificarea factorilor asociați credințelor conform cărora trebuie să te străduiești să eviți inferioritatea și posibilele motive care stau în spatele acestor credințe, în rândul eleviilor din clasa a XII-a. Suportul teoretic a fost asigurat de conceptele care au dus la elaborarea testului SAIS, printre care se află teoria neopsihanalizei a lui Alfred Adler cu privire la sentimentul de inferioritatea, precum și ipoteza lui Dykman derivată din teoria adleriană. De asemenea, am apelat la teoria lui Karen Horney referitoare la hipercompetitivitate și la teoria pe care se așează testul CTAS, propusă de Cassady și Johnson în 2002, raportată la anxietatea cognitivă față de evaluare. În scopul evaluării aspectele precizate mai sus am folosit: Scala Efortului de a Evita Inferioritatea (SAIS), Scala Hipercompetitivității (HCA), Scala Anxietății față de Evaluare (CTAS) și performanța eleviilor relevată prin media semestrului trecut. Participanții au fost în număr de 66, dintre care 30 băieți și 36 fete, cu vârste cuprinse între 17-20 ani, media de vârstă fiind de 18 ani .

Concluziile acestui studiu postulează faptul că

Studiul poate avea valore aplicativă în domeniul psihologiei educaționale și în cel al psihoterapiei.

Introducere

Importanța temei studiate

Atunci când oamenii se tem de consecințele propriei inferiorități resimțite pot deveni conduși de nevoia de a concura cu ceilalți, tocmai pentru a evita atât devalorizarea personală cât și evaluările negative ale acestora. Acești oameni iși construiesc relațiile bazându-se pe competitivitate și nu pe colaborare iar strădania lor este posibil să devină o sursă care pregătește terenul pentru instalarea nevrozelor (Gilbert, 1992, 2003, apud Bellew et al. 2007). Consider că diferența dintre: cum credem că suntem și cum credem că trebuie să devenim prin comparație cu ceilalți, ne induce ideea că ceea ce contează cu adevărat este defapt ceea ce obținem raportat la ceilalți. Astfel le imprumutăm scopurile, soluțiile cu dorința de a fi totuși cu un pas în fața lor. Mereu în competiție, uităm să ne bucurăm de ceea ce avem și să ne concentrăm asupra propriei persoane. Festinger și Wills oferă studii pe baza teoriei sociale behavioriste unde vedem clar cum se transformă comportamentul în functie de diferite situații. În zilele noastre, anxietatea este tot mai des evocată în situațiile sociale evaluative, în care performanțele individuale sunt un criteriu de selecție în școală, facultate, job etc., care influențează decursul și calitatea vieții (Robu, 2012). Elevii se confruntă adesea cu situații de evaluare,fie că este vorba de teste sau teze, fie de examene, precum cele de bacalaureat sau de admitere la facultate. Rezultatele acestor evaluări pot avea mize importante precum evidențierea prestigiului în fața celorlalți, recunoaștere socială sau burse, iar presiunea de a reuși poate duce la apariția anxietății față de evaluare. Însă de multe ori acest context psihologic care se crează poate împiedica obținerea rezultatelor dorite, creându-se un cerc vicios prin care anxietatea și rezultatele slabe le întăresc credințele despre inferioritate și vice versa.Un studiu cunoscut îmi confirmă această teorie și anume studiul senumește anxietatea testelor (“the anxety of tests”) unde putem observa cu cat mai mare este anxietatea cu atat rezultatele testelor sunt mai mici .

Valoarea aplicativă a studiului constă în evidențierea importanței rolului psihoterapeuții își pot concentra atenția către aceste probleme personale și sociale, atât prin identificarea nivelurilor acestor variabile cât și prin exerciții pentru diminuarea lor.

Fundamentele teoretice

Credințe despre inferioritate

Cercetările au arătat că acele credințe din care reiese existența propriei inferiorități, comportamentul submisiv și cogniția că ceilalți te desconsideră sunt puternic asociate cu depresia în cazuri clinice și non-clinice (Allan și Gilbert, 1997; Gilbert și Allan, 1998; Gilbert, Allan, Brough, Melley și Miles, 2002, apud Gilbert et al. 2007).

Albert Ellis (1962, apud Garner,1968) a evidențiat un număr de credințe iraționale al căror conținut susțin nevrozele și alte tulburări, printre care se află și credința conform căreia un om trebuie să fie competent, adecvat și să reușească în toate pentru a se simți vrednic. Oamenii care au credințe cu un astfel de conținut, încep să se compare și să devină orientați către ceilalți, iar faptul că ei pun mare accent pe realizări, le crește frica de a-și asuma riscuri, de a face greșeli și de a eșua în anumite sarcini. Astfel ei tind să saboteze realizările pentru care se luptă. Din această pricină, consider că este important să cunoaștem dacă există o asociere între anxietatea față de evaluare, performanța școlară și credințele că trebuie să te străduiești să eviți inferioritatea. Albert Ellis (1962, apud Garner,1968)

Motivele din spatele credințelor conform cărora trebuie să te străduiești să eviți inferioritatea

în spatele acestor credințe se găsesc trei posibile motive și anume: teama de a pierde (engl. fear of losing out) care se referă la frica de a pierde oportunitățiile în viață, de a nu avansa, de a rămâne în urma celorlalți, teama de a fi trecut cu vederea() de către ceilalți și rejectarea/respingerea activă(), care se referă la a fi pus într-o ipostază rușinoasă în fața celorlalți și a fi dat la o parte (Gilbert et al. 2007, p.636).

Având în vedere noile studii, atunci când oamenii au credințe din al căror conținut reiese existența propriei inferiorități este important să înțeleaga contextul care le-a declanșat și factorii care le mențin. Printre acești factori se pot afla motivele enumerate în rândurile anterioare, care dacă sunt cumpănite cu atenție, îl pot determina pe om să pună la îndoială veridicitatea lor și implicit cea a credințelor. De aceea, consider că este important să le studiem.

Sentimentul de inferioritate

Teoria lui Alfred Adler (referința) este construită pe asumpția că oamenii sunt conduși de motivația de a reuși să depășească un sentiment de inferioritate, altfel spus o lipsă, mobilizarea determinând instalarea anumitor mecanisme de compensare, comportamente menite să-l mascheze sau să-l înlăture. ,,De multă vreme insist asupra faptului că a fi om înseamnă a te simți inferior”(Adler, 1991, p. ). În concepția lui Adler, la începutul vieții psihice, apare un sentiment de inferioritate datorită faptului că cei mici sunt dezavantajați de natură, tratați ca obiecte de amuzament, ridicularizați, neglijați prin faptul că afirmațiile sau comportamentele lor sunt considerate a nu fi vrednice de luat în serios, mințiți sau criticați de către adulți. Acest sentiment este ca o forță de la care încep și se formează toate strădaniile copilului de a-și fixa un scop a cărui realizare este menită să-i ofere liniștea, egalitatea și securitatea vieții viitoare.Țelul propus nu garantează însă obținerea acestor aspecte ci-l determină să-și dorească dobândirea superiorității într-un mediu social. Mulți copii nu vorbesc deschis despre aspirația lor la putere, mascând-o mai degrabă prin afectivitate și bunăvoință. Așadar, copilul va dori să compenseze sentimentul de inferioritate prin fixarea și realizarea țelului propus. Dacă sentimentul este foarte apăsător, cel care-l simte nu se va mulțumi doar să-l compenseze ci va intenționa să-l supracompenseze. În cazul în care aspirația la putere nu atinge patologicul, cea mai puternică trăsătură de caracter a celor care doresc compensarea inferiorității, va fi ambiția, care nu le va creea conflicte deschise cu ceilalți însă îi va determina să-și dorească învingerea, depășirea lor într-un anumit domeniu, dând dovadă de aroganță, infatuare și ostilitate. Astfel, dacă aceste consecințe ale sentimentului de inferioritate se manifestă în permanență, stăruința depășirii lui fiind explicată și de carențele sentimentului de comuniune socială, vorbim despre complexul de inferioritate (Adler, 1995).

Căutarea creșterii și validarea creșterii

Dykman (1998 apud Gilbert et al.,2007) a preconizat existența a două forme de motivație care stau în spatele realizăriilor, denumindu-le căutarea creșterii(engl. ) și căutarea validării. Căutarea creșterii ajută oamenii să se bucure de provocările ivite, chiar dacă nu le pot finaliza cu succes, deoarece ei consideră că din greșeli pot învăța lucuri noi și se pot maturiza. Căutarea validării este, conform autorului, o formă de motivație care îi ține constant pe oameni sub presiunea da a dovedi că sunt plăcuți și acceptați de către ceilalți. De asemenea, el sugerează că această căutare a validării a fost dezvoltată ca strategie defensivă de coping în fața criticilor aduse de părinții perfecționiști. Căutătorii de validare sunt cei care se tem de consecințele inferiorității, ale subordonării, le este frică de respingerea celorlați și sunt vulnerabili la critică. De aceea, ei pot deveni conduși de nevoia de a concura pentru a evita evaluările proprii sau ale celorlați, în urma cărora deduc că sunt inferiori. Adesea se orientează către comparații sociale și simt rușinea sensibilității. Lupta care o depun pentru a evita inferioritatea este pentru ei o sursă de stres, nemulțumire, insatisfacție și generează credințe din care reiese că nu sunt acceptați social și nu au o siguranță în rețelele lor sociale.

Hipercompetivitatea

Conform teoriei neopsihanalitice elaborată de Karen Horney (1937 apud Gold, Hammer, Kaczor și Ryckman, 1990), hipercompetitivitatea se naște dintr-o nevoie fără discernământ a oamenilor de a evita înfrângerea cu prețul denigrării, exploatării, manipulării celorlalți cu care ei se află în competiție în diverse situații. Horney considera că hipercompetitivitatea își are rădăciniile în practicile disciplinare dure – precum batjocora, umilirea sau neglijarea – folosite de părinți asupra copiilor. Aceștia din urmă, ajung să se simtă neputincioși, nesemnificativi și neîncrezători în ceilalți, devenind, ca urmare a acestei devalorizări, încă din copilărie, prin fantasme care vorbeau despre obținerea puterii, conduși de nevoia de a deveni superiori, de a acumula prestigiul. Așadar, scopul atitudinii competitive exagerate provine din teama de a nu fi disprețuit în caz de nereușită, din frica că ceilalți vor putea profita de tine altfel și din dorința de a menține sau a îmbunătăți sentimentul propriei valori.

Această atitudine duce la izolarea emoțională a individului, iar teama de eșec devine mai puternică decât dorința obținerii succesului. De altfel, neîncrederea interpersonală generalizată se numără printre caracteristicile celor hipercompetitivi, alături de stima de sine scăzută. Rezultatul acestei hipercompetitivități, însoțită de hostilitate, în care omul consideră avantajul său dezavantajul altuia, pătrunde și destabilizează relațiile umane, provocând repercusiuni asupra psihicului (Horney, 1937). Acestea sunt motivele care susțin necesitatea de a studia dacă există o asociere între credințele că trebuie să te străduiești să eviți inferioritatea și hipercompetitivitate, în zilele noastre.

În opoziție cu hipercompetitivitatea apare evitarea competiției, adoptată de cei care sunt preocupați de pierderea afecțiunii din partea celorlalți în cazul în care ating succesul (referința bibliografică). Specifică lor este teama că ceilalți îi vor displăcea și respinge, drept urmare evită concurența atunci când este posibil. În cazul în care nu o pot evita, își minimalizează eforturile astfel încât câștigul este puțin probabil să fie dobândit. Ei se pot prezenta chiar mai puțin capabili decât sunt în realitate atunci când concurează împotriva unora mai puțin inteligenți, tocmai pentru a nu obține rezultate mai bune. Cu toate acestea, cei care evită competiția se tem și de eșec, mai precis de posibilitatea de a fi denigrați, ridicularizați de către ceilalți (Gold, Ryckman și Thornton, 2009).

Anxietatea cognitivă față de evaluare

Anxietatea cognitivă față de evaluare se refră la gândirea irelevantă care poate apărea în toate fazele ciclului de învățare-evaluare, respectiv în timpul testului și în perioada pregătitoare pentru el (referința bibl.). În concepția …, gândirea irelevană constă în realizarea comparațiilor sociale cu cei care susțin același test și în apariția ruminațiilor autodepreciative care le distrag atenția în timpul evaluării. Un nivel crescut al anxietății față de evaluare ridică îndoieli asupra posibilității de a atinge performanța adecvată în rezolvarea testelor și asupra șansei de a fi evaluat pozitiv de către cei seminificativi. Persoanele cu o anxietate față de evaluare ridicată au, prin urmare, așteptări nefavorabile și obțin rezultate mult mai slabe la teste față de capacitatea lor reală, în special atunci când sarcinile sunt dificile și administrate în condițiile unei evaluări stresante (Cassady, Furlan și Perez, 2009).

Liebert și Morris (1967) au propus o abordare bidimensională a anxietății față de evaluare, care cuprinde două constructe distincte: îngrijorarea și emotivitatea. Componenta îngrijorare face referire la distragerea atenției de către gânduri intruse, autodepreciative, iar emotivitatea se referă la răspunsul biologic al corpului în situații de evaluare, evidențiat prin simptome precum tahicardie, dureri de cap sautranspirație.

Performanța școlară

Conceptul general de performanță se referă la dobândirea unui succes deosebit prin realizarea unei sarcini atingând apogeul standardelor cerute (referința bibl.). Alăturând conceptul general domeniului școlar, performanța devine un produs al experienței și al învățării școlare continuate acasă și în alte medii cu impact educativ. Studiile ilustratează performanța prin media sau notele obținute de studenți sau elevi (Kivimaki, 1995; Mckenzie și, Schweitzer, 2010; Abraham et al., 2012).

Rezultatele cercetărilor anterioare asupra conceptelor studiate

Dixon și Strano (1989 apud Petrocelli și Strano, 2005) au scos în evidență faptul că elevii descriu adesea sentimentul de inferioritate folosind fie termenul stimă de sine scăzută, fie cel de concept de sine scăzut.

Callahan și Kidd (1986 apud Petrocelli și Strano, 2005) susțin că persoanele cu o satisfacție scăzută vis-à-vis de job-ul lor dețin și puternice sentimente de inferioritate, cu toate că acestea din urmă sunt echivalate cu stima de sine scăzută.

Davoudi, Hamedami, Nia șiSigarchi (2015), colectând și analizând date de la 200 de studenți din Iran, între anii 2013-2014, au ajuns la concluzia că schemele maladaptative timpurii sunt asociate pozitiv cu sentimentul de inferioritate, în timp ce autoeficiența este corelată negativ cu sentimentul de inferioritate. Schemele maladaptative timpurii sunt văzute ca structuri stabile și durabile care influențează percepția individului despre sine, lume și viață. În concepția lui Albert Bandura (1993, apud Sălăvăstru, 2009), autoeficiența este o dimensiune a personalității care influențează nivelul de antrenare a unui om într-o anumită activitate și, implicit, performanța pe care o obține în urma efectuării ei. Percepția eficienței personale scoate în evidență credințele despre capacitatea proprie de a finaliza o activitate prin atingerea performanței. Prin urmare, autoeficiența crescută atrage expectanța succesului, care-l va determina pe individ să persevereze în activitate indiferent de obstacolele întâmpinate, spre deosebire de autoeficiența scăzută care demobilizează resursele care pot fi depuse, crescând posibilitatea instalării eșecului.

Held (1988) a prezentat opinia unui clinician despre rezultate cu nivel înalt (,,superachievers”). Confrom clinicianului, această categorie este repezentată de persoanele motivate să obțină succesul extrem tocmai pentru a supracompensa sentimentele de inferioritate. Din păcate, ei ajung frecvent să sufere de disfuncții sexuale, depresie, relații interpersonale sărace, de o satisfacție scăzută față de viață, să se confrunte cu probleme familiale și să-și întemeieze relații extraconjugale.

Caroll (1999) observă o compatibilitate între principiile psihologiei Adleriane și filozofia și, respectiv, practica grupurilor de Alcoolici Anonimi. Din perspectiva Adleriană și a grupurilor AA, obiceiurile de muncă compulsivă determinate de neliniști iraționale care vorbesc despre realizare, maschează puternice sentimente de inferioritate. Adler încurajează oamenii să-și exercite munca cu moderație prin modificarea felului în care îi percep importanța iar grupurile AA pun accentul pe construirea caracterului și a valorilor spirituale, considerând că acestea trebuie așezate în fața satisfacțiilor materiale.

Petrocelli și Strano (2005) au presupus că rezultatele academice mari corelează cu un nivel moderat al sentimentului de inferioritate iar pentru demonstrarea ipotezei lor au realizat un studiu la care au participat 178 de studenți, care au fost împărțiti în trei grupe în funcție de nivelurile sentimentului de inferioritate. Rezultatele au confirmat parțial ipoteza lor, astfel că, studenții cu un nivel moderat al sentimentului de inferioritate și cei care au avut scoruri extreme pozitive au obtinut rezultate academice asemănătoare dar seminificativ mai mari în comparație cu studenții al caror sentiment de inferioritate era extrem de ridicat (scoruri extreme negative).

Arrindel și colaboratorii săi (2003) au descoperit că societatea masculină care este focusată pe competiție, performanță și obținerea succesului material, are un nivel mai ridicat al depresiei în comparație cu societatea feminină, care nu este centrată pe realizarea acestor aspecte.

Bellew și colaboratorii săi (2006), au arătat că strădania nesigură (engl. ) corelează cu depresia și comparațiile sociale din care rezultă că cel care realizează comparația este inferior, în timp ce securitatea non-strădaniei este asociată comparațiilor sociale favorabile și unui nivel scăzut al depresiei. Strădania nesigură este legată de teama de a fi respins și criticat pentru faptul că nu poți ține pasul cu ceilalți, iar securitatea non-strădaniei este asumată de cei care se simt acceptați și valorizați social fie că reușesc, fie că nu.

Strădania nesigură este strâns legată de un număr de frici, precum teama de a pierde, de a nu fi băgat în seamă, de a fi rejectat, de căutarea validării din partea celorlalți și în sens opus se referă la căutarea creșterii. Totodată, este asociată cu atitudinea hipercompetitivă, sentimentul inferiorității și anxietatea.

Obiective și ipoteze

Prin această lucrare de licență realizată pe o populație de elevi de liceu, ne-am propus explorarea relațiilor de asociere dintre credințele conform cărora trebuie să te străduiești să eviți inferioritatea, posibilele motive din spatele acestor credințe și hipercompetitivitate, respectiv anxietatea față de evaluare, pentru a îndemna, în special psihologul educațional cu formare în terapia cognitiv-comportamentală să aplice tehnici specifice restructurării cognitive.

Principalul obiectiv al acestei cercetări este identificarea factorilor asociați credințelor că trebuie să compensezi inferioritatea și motivele care stau în spatele acestor credințe, la elevi.

Pentru atingerea acestui obiectiv au fost formulate următoarele ipoteze:

Ipoteze corelaționale:

Ipoteza 1. Există o corelație pozitivă între hipercompetitivitate și credințele că trebuie să te străduiești să eviți nferioritatea.

Ipoteza 2. Există o relație pozitivă între anxietatea față de evaluare și credințele că

Ipoteza 3. Există o corelație între performanța școlară și credințele că trebuie să te străduiești să eviți inferioritatea.

Ipoteza 4. Există o asociere în ceeea ce privește hipercompetitivitatea și teama de a pierde.

Ipoteza 5. Există o relație între anxietatea față de evaluare și teama de a pierde.

Ipoteza 6. Există o corelație între performanță școlară și teama de a pierde.

Ipoteza 7. Există o asociere între hipercompetitivitate și rejectarea activă.

Ipoteza 8. Există o relație între anxietatea față de evaluare și rejectarea activă.

Ipoteza 9. Există o relație între performanța școlară și rejectarea activă.

Ipoteza 10. Există o asociere în ceea ce privește hipercompetitivitatea și teama de a fi trecut cu vederea.

Ipoteza 11. Există o corelație între anxietatea față de evaluare și teama de a fi trecut cu vederea.

Ipoteza 12. Există o asociere între performanța școlară și teama de a fi trecut cu vederea.

Metodologia cercetării

Cercetarea prezintă un design non-experimental corelațional.

Participanți

Această cercetare vizează un lot format din 66 de participanți, elevi ai Liceului Teoretic ,,Gheorghe Lazăr”, clasa a XII-a , profil real, uman și tehnologic. Media de vârstă este de , dintre care 36 sunt reprezentante ale genului feminin și 30 reprezentanți ai genului masculin. Elevii au participat în mod voluntar la cercetare, fiind asigurați de confidențialitatea răspunsurilor. De asemenea, ei au fost asigurați că nu există răspunsuri corecte sau greșite și că important este să aleagă răspunsurile care li se potrivesc cel mai bine.

Metode

Pentru a testa ipotezele cercetării, am folosit următoarele scale: Scala Efortului de a Evita Inferioritatea (SAIS), Scala Hipercompetitivității (HCA) și Scala Anxietății față de Evaluare (CTAS) . Pe lângă aceste instrumente, a fost elaborat un tabel în care participanții și-au notat genul, vârsta și media semestrului trecut cu scopul de a afla performanța lor școlară.

Scala efortului de a evita inferioritatea (SAIS), a fost elaborată de Gilbert et al. în anul 2007 pentru măsurarea puterii presiunii de a concura pentru a evita inferioritatea și este alcătuită din 2 părți . Partea I conține 31 de itemi redactați pentru a surprinde credințele despre strădania de a evita inferioritatea și sentimentul că ești acceptat de către ceilalți fără necesitatea unei competiții în care câștigul să fie de partea ta (Gilbert et al. 2007, p.636-646). Modalitatea de răspuns la partea I este de tip Likert, itemii sunt evaluați acordând puncte de la 0- total fals până la 4- total adevărat, în funție de gradul de potrivire raportat la experiența individuală. Scorul final se obține prin însumarea punctelor obținute la cei 31 de itemi. Punctajul minim obținut semnifică , iar punctajul maxim . Coeficientul Cronbach are o valoare de . Partea a II-a se focusează pe motivele și insecuritățile care-i fac pe oamenii să se simtă sub presiunea de a concura în vederea evitării inferiorității. Autorii au emis ipoteza existenței a trei posibile motive: teama de a pierde, a fi trecut cu vederea de către ceilalți și respingerea activă (Gilbert et al.2007, p.636). Itemii sunt cotați pe o scală de la 1 – nu sunt de acord la 10- total de acord, unde cotele înalte obținute reprezintă , iar Coeficientul Cronbach are o valoare de

Cel de-al doilea instrument pe care elevii l-au completat a fost reprezentat de scala hipercompetitivității (HCA), dezvoltată de către Gold, Hammer, Kaczor, Ryckman, în anul 1990, pentru măsurarea atitudinii hipercompetitive pornind de la teoria neopsihanalitică a lui Karen Horney, elaborată în 1937. Instrumentul cuprinde 26 de itemi, dintre care itemii 3, 5, 6, 10, 13, 15, 16, 18, 19, 20, 24, 25, 26 sunt cotați folosind un scor inversat. Răspunsurile se oferă pe o scară Likert de la 1- niciodată adevărat pentru mine la 5- întotdeauna adevărat pentru mine. La scorul final se ajunge prin însumarea punctelor obținute la cei 26 de itemi, unde scorurile mari indică o puternică atitudine hipercompetitivă. Coeficientul Cronbach are o valoare de ,8408 pentru hipercompetitiviatate ,7960 pentru efort, ,0875 pentru anxietate.

Cel de-al treilea instrument pe care elevii l-au completat a fost reprezentat de scala anxietății față de evaluare (CTAS), realizată de Cassady și Johnson în 2002 cu scopul de a se focusa asupra aspectelor cognitive ale anxietății față de evaluare, acestea fiind după părerea autorilor cele mai autotcuprinzătoare și serioase componente care afectează performanța elevilor și a studențiilor. Scala conține 27 de itemi având ca modalitate de răspuns o scară Likert de la 0- nu mă caracterizează deloc la 3- mă caracterizează în totalitate. Scorul final l-am obținut prin însumarea punctelor celor 27 de itemi, nivelurile ridicate repezentând existența unei puternice anxietăți față de evaluare. Pentru a ne asigura de fidelitatea datelor recoltate cu ajutorul acestui instrument, am calculat coeficientul alpha Cronbach’s , acesta fiind de

Sarason (1984), elaborează testul RTT pe premiza că impulsurile direcționate către sarcini și impulsurile anxioase învățate stimulează două comportamente incompatibile: eforturi relevante orientate către finalizarea sarcinii și, implicit, reducerea anxietății și răspunsuri irelevante în sarcină, autodirecționate, care se manifestă prin sentimente de inadecvare, neajutorare, reacții somatice, anticipări ale unei viitoare pedepsei și încercări de a abandona evaluarea.

Cassady și Johnson (2002 apud Cassady, Furlan și Perez, 2009) au propus măsurarea anxietății față de evaluare, abordând doar indicatorii cognitivi prin includerea componentei îngrijorare, menționată în rândurile anterioare și aspecte ale modelului RTT: tensiune, îngrijorare și gândire irelevantă în timpul evaluării.

Procedura de lucru

Am obținut aprobarea de a intra în liceu iar elevii au completat colectiv, în timpul cursurilor, seturile care includeau scalele administrate pentru operaționalizarea variabilelor de interes ale studiului.Toți participanții au primit același set de instrucțiuni cu privire la modalitatea de completare a bateriei psihometrice. Probele psihometrice au fost aplicate participanților în aceeași zi, în format creion-hârtie.

5.4 Rezulate

La acest studiu au participat 66 de subiecti unde 54,5 % au fost de genul feminine ,iar 45,5% au fost de genul masculine. Varsta participantilor din acest studiu au fost impartite in felul urmator : 17 ani=25,8% , 18 ani =57,6%, 19 ani =15,2% si 20 de ani =1,5 % . Media scolara a intregului lot de participant este de 8,85.

Prelucrarea ipotezelor

Ipoteza 1. Există o corelație pozitivă între hipercompetitivitate și credințele că trebuie să te străduiești să eviți inferioritatea.

Tabel 1.1 Compararea rezultatelor hipercompetivitate cu credintele .

Tabel 1.2 Rezultatele testului t pentru hipercompetitivitate cu credinte .

Tabel 1.3 Rezultatele testului t pentru hipercompetitivitate cu credinte .

In urma prelucrarii am obtinut urmatoarele rezultate : Mean=153,42 ,Median=141,5 ,Mode 120,00 ,Deviatia standard 30,37. La testul t am obtinut urmatoarele rezulate : Mean=153,42, Mean=93,606 , Deviatia standard =30,37, Deviatia standard =20,623 ,Deviatia standard error =3,73 , Deviatia standard =2,53 , t=27,93 si p=0,000.

Ipoteza s-a confirmat pentruca p<0,05.

Ipoteza 2. Există o relație pozitivă între anxietatea față de evaluare și credințele că

Tabel 2.1 Rezultate pentru anxietate cu credinte .

Tabel 2.2 Rezultatele testulul t pentru anxietate cu credinte.

In urma prelucrarii am obtinut urmatoarele rezultate : Mean=153,42 ,Median=141,5 ,Mode 120,00 ,Deviatia standard 30,37. La testul t am obtinut urmatoarele rezulate : Mean=36,80, Mean=153,42, Deviatia standard =30,37, Deviatia standard =4,79 ,Deviatia standard error =0,58 , Deviatia standard =3,73, t=-30,880 si p=0,000.

Ipoteza s-a confirmat pentruca p<0,05.

Tabel 2.3 Rezultatele testulul t pentru anxietate cu credinte.

Ipoteza 3. Există o corelație între performanța școlară și credințele că trebuie să te străduiești să eviți inferioritatea.

Tabel 3.1 Rezultatele pentru medie cu efort.

Tabel 3.2 Rezultatele testului T pentru medie cu efort.

Tabel 3.3 Rezultatele testului T pentru medie cu efort.

In urma prelucrarii am obtinut urmatoarele rezultate : Mean=153,42 ,Median=141,5 ,Mode 120,00 ,Deviatia standard 30,37. La testul t am obtinut urmatoarele rezulate : Mean=153,42, Mean=385,5, Deviatia standard =30,37, Deviatia standard =3,794 ,Deviatia standard error =49,02 , Deviatia standard =3,73, t=-4,637 si p=0,000.

Ipoteza s-a confirmat pentruca p<0,05.

Ipoteza 4. Există o asociere în ceeea ce privește hipercompetitivitatea și teama de a pierde.

Tabel 4.1 Rezultate pentru hipercompetitivitate si anxietate .

Tabel 4.2 Rezultatele testului T pentru hipercompetitiviate si anxietate.

Tabel 4.3 Rezultatele testului T pentru hipercompetitiviate si anxietate.

In urma prelucrarii am obtinut urmatoarele rezultate : Mean=36,80 ,Median=36,00 ,Mode =35,00 ,Deviatia standard 4,74. La testul t am obtinut urmatoarele rezulate : Mean=36,80, Mean=93,60, Deviatia standard =4,74, Deviatia standard =20,62,Deviatia standard error =0,584 , Deviatia standard =2,538, t=-22,39 si p=0,000.

Ipoteza s-a confirmat pentruca p<0,05.

Ipoteza 5. Există o relație între anxietatea față de evaluare și teama de a pierde.

Tabel 5.1 Rezultatele pentru medie si teama

Tabel 5.2 Rezultatele testului t pentru medie si efort

Tabel 5.3 Rezultatele testului t pentru medie si effort

In urma prelucrarii am obtinut urmatoarele rezultate : Mean=153,42 ,Median=141,5 ,Mode 120,00 ,Deviatia standard 30,37. La testul t am obtinut urmatoarele rezulate : Mean=36,80, Mean=153,42, Deviatia standard =30,37, Deviatia standard =4,79 ,Deviatia standard error =03,73 , Deviatia standard =49,026, t=-4,637si p=0,000.

Ipoteza s-a confirmat pentruca p<0,05.

Ipoteza 6. Există o corelație între performanță școlară și teama de a pierde.

Tabel 6.1 Rezultatele pentru performanta si teama de a pierde .

Tabel 6.2 Rezultatele testului t pentru performanta si teama de a pierde .

Tabel 6.3 Rezultatele testului t pentru performanta si teama de a pierde .

In urma prelucrarii am obtinut urmatoarele rezultate : Mean=93,6061 ,Median=80,50 ,Mode 76,00,Deviatia standard 20,62. La testul t am obtinut urmatoarele rezulate : Mean=93,60, Mean=385,5, Deviatia standard =20,623, Deviatia standard =398,29,Deviatia standard error =2,53, Deviatia standard =49,026, t=5,903 si p=0,000.

Ipoteza s-a confirmat pentruca p<0,05.

Ipoteza 7. Există o asociere între hipercompetitivitate și rejectarea activă.

Tabel 7.1 Rezulatele pentru hipercompetivitate si rejectarea activa

Tabel 7.2 Rezulatele testului t pentru hipercompetivitate si rejectarea activa

Tabel 7.3 Rezulatele testului t pentru hipercompetivitate si rejectarea activa

In urma prelucrarii am obtinut urmatoarele rezultate : Mean=17,92 ,Median=18,00 ,Mode 18,00,Deviatia standard 0,6864. La testul t am obtinut urmatoarele rezulate : Mean=93,60, Mean=17,92, Deviatia standard =20,623, Deviatia standard =0,864 ,Deviatia standard error =2,538 , Deviatia standard =8,449, t=29,361 si p=0,000.

Ipoteza s-a confirmat pentruca p<0,05.

Ipoteza 8. Există o relație între anxietatea față de evaluare și rejectarea activă.

Tabel 8.1 Rezultatele testului t pentru anxietate si rejectarea activa

8.2 Rezultatele testului t pentru anxietate si rejectarea active

In urma prelucrarii am obtinut urmatoarele rezultate : Mean=153,42 ,Median=141,5 ,Mode 120,00 ,Deviatia standard 30,37. La testul t am obtinut urmatoarele rezulate : Mean=36,80, Mean=17,92, Deviatia standard =4,74, Deviatia standard =0,684 ,Deviatia standard error =0,547 , Deviatia standard =8,44, t=-31,747 si p=0,000.

Ipoteza s-a confirmat pentruca p<0,05.

Ipoteza 9. Există o relație între performanța școlară și rejectarea activă.

Tabel 9.1 Rezulatele pentru performanta scolara si rejectarea activa.

Tabel 9.2 Rezulatele pentru performanta scolara si rejectarea activa.

Tabel 9.3 Rezulatele pentru performanta scolara si rejectarea activa.

In urma prelucrarii am obtinut urmatoarele rezultate : Mean=17,92 ,Median=18,00 ,Mode =18,00 ,Deviatia standard 0,686. La testul t am obtinut urmatoarele rezulate : Mean=17,924, Mean=385,5, Deviatia standard =0,6864, Deviatia standard =398,2 ,Deviatia standard error =8,449, Deviatia standard =49,026, t=-7,494,si p=0,000.

Ipoteza s-a confirmat pentruca p<0,05.

Ipoteza 10. Există o asociere în ceea ce privește hipercompetitivitatea și teama de a fi trecut cu vederea.

Tabel 10.1 Rezultate pentru hipercompetitivitate si anxietatea .

Tabel 10.2 Rezultatele testului t pentru hipercompetitivitate si anxietatea .

Tabel 10.3 Rezultatele testului t pentru hipercompetitivitate si anxietatea .

In urma prelucrarii am obtinut urmatoarele rezultate : Mean=36,80 ,Median=36,00 ,Mode 35,00 ,Deviatia standard 4,749. La testul t am obtinut urmatoarele rezulate : Mean=36,80, Mean=93,60, Deviatia standard =4,749, Deviatia standard = 20,62,Deviatia standard error =0,584, Deviatia standard =2,538, t=-22,392si p=0,000.

Ipoteza s-a confirmat pentruca p<0,05.

Ipoteza 11. Există o corelație între anxietatea față de evaluare și teama de a fi trecut cu vederea.

Tabel 11.1 Rezulate anxietate si teama.

Tabel 11.2 Rezulatele testului t anxietate si teama.

Tabel 11.3 Rezulatele testului t anxietate si teama.

In urma prelucrarii am obtinut urmatoarele rezultate : Mean=153,42 ,Median=141,5 ,Mode 120,00 ,Deviatia standard 30,37. La testul t am obtinut urmatoarele rezulate : Mean=36,80, Mean=17,92, Deviatia standard =4,74, Deviatia standard =0,684 ,Deviatia standard error =0,5847 , Deviatia standard error =-30,880, t=-31,747 si p=0,000.

Ipoteza s-a confirmat pentruca p<0,05.

Ipoteza 12. Există o asociere între performanța școlară și teama de a fi trecut cu vederea.

Tabel 12.1 Rezulate pentru medie si anxietate

Tabel 12.2 Rezulatele testului t pentru medie si anxietate

Tabel 12.3 Rezulatele testului t pentru medie si anxietate

In urma prelucrarii am obtinut urmatoarele rezultate : Mean=36,80 ,Median=36,00 ,Mode 35,00 ,Deviatia standard 4,749. La testul t am obtinut urmatoarele rezulate : Mean=36,80, Mean=93,60, Deviatia standard =4,749, Deviatia standard = 398,2, Deviatia standard error =0,547, Deviatia standard error =49,636, t=-7,116 si p=0,000.

Ipoteza s-a confirmat pentruca p<0,05.

Limite și viitoare direcții de cercetare

O primă limită a acestei cercetări este dată de numărul redus de participanți (N=66), existând astfel posibilitatea ca rezultatele obținute să nu fie relevante pentru populația din care au fost extrase. Totodată, vârsta restrânsă a participanțiilor studiului 17-20 ani, face ca rezultatele obținute să nu poată fi extrapolate la alte categorii de vârstă.

O doua limită este sugerată de modalitatea de testare, aceasta fiind una de tip self-report. Astfel , faptul că fiecare participant a trebuit să aprecieze anumite afirmații prin raportarea la propria experiență, explică riscul unor biasări, din pricina tendinței participanților de a oferi răspunsuri dezirabile din punct de vedere social. Trebuie luat în considerare și faptul că performanțele elevilor exprimate prin media semestrului trecut nu pot fi verificate pentru a le testa veridicitatea.

O altă limită este legată de incapacitatea de a stabili dacă există alte implicații, respectiv variabile care determină anxietatea cognitivă față de testare , în afară de cele prezentate în această lucrare.

Viitoarele studii focusate pe acest subiect ar putea să se orienteze asupra modalităților calitative de evaluare a acestor dimensiuni, să extindă segmentul de vârstă și numărul participanților. De asemenea, cercetările viitoare ar putea identifica rolul factorilor din prima copilărie responsabili de apariția și menținerea sentimentului de inferioritate și implicațiile pe care le generează acesta, în funcție de nivelul său.

Concluzii finale și implicații practice

În urma prelucrării statistice a datelor, putem formula următoarele concluzii:toate cele 12 ipotezele s-au confirmat .

În final putem concluziona că rezultatele obținute își găsesc aplicabilitatea în cadrul psihoterapiei prin orientarea procesului terapeutic către reducerea acestor stări și în domeniul psihologiei educației, oferindu-le consilierilor școlari posibilitatea înțelegerii și diminuării impactului negativ a acestor dimensiuni asupra elevilor.

Bibliografie

Adler, A. (1991). Cunoașterea omului, București: Editura Științifică, pp. 74-88;

Adler, A.(1995). Sensul vieții, București: Editura IRI, pp. 71-85;

Andersson, P., Perris, C. (2000). Attachment Styles and Dysfunctional Assumptions in Adults. Psychology and Psychotherapy,7, pp. 47-53;

Andrews, B., Wilding, J. M. (2004). The relation of depression, and anxiety to life-stress and achievement in students. British Journal of Psychology, 95, pp. 509-521;

Arrindell, W. A., Steptoe, A., Wardle, J. (2003). Higher levels of depression in masculine than in feminine nations. Behaviour Research and Therapy, 41, 809-881;

Bellew, R., Broomhead, C., Gilbert, P., Irons, C., Knibb, R., McKwan, K., Mill, A. (2007). Development of striving to avoid inferiority scale, British Journal of Social Psychology, 46, 633-648;

Bellew, R., Gilbert, P., McEwan, K., Mills, A., Gale, C. (2006). Eating attitudes and striving to avoid inferiority. Eating Disorders, 14, 313-322;

Boere, G. (2006). Personality Theories. Shippesburg University, Psychology Department;

Bouvard M., Cottraux J., Guerin J., Martin R., Mollard E., Yao S., et al. (2007). Inferiority in social phobics,obsessive compulsives and non-clinical controls: A controlled study with the inferiority scale. Behavior and Cognitive Therapy Today, 305-318;

Carroll, J. J. (1999). Compatibility of Adlerian theory and practice with the philosophy and practices of Alcoholics Anonymous. Journal of Addictions & Offender Counseling, 19, 50-62;

Cassady, J.C., Furlan, L.A., Perez, E.R.(2009). Adapting the Cognitive Test Anxiety Scale for use with Argentinean University Students, International Journal Of Testing, 9, 3-19;

Davoudi, M., Hamedami, S.G., Nia, M.R.E., Sigarchi, R.(2015). The relationship among early maladaptative schemas, self-efficacy and inferiority feeling in students, International Journal of Biology, Pharmacy and Alhed Sciences (IJBPAS), 4(8), 233-244;

Garner, R.J.(1968). A factored measure of Ellis` irrational belief system, with personality and maladjustment correlates. A dissertation in Psychology, pp. 4-10;

Gold, J. A., Hammer, M., Kaczor, L. M., Ryckman, R.M.(1990). Construction of a hypercompetitive attitude scale. Journal of Personality Assessment,55(3-4), 630-639;

Gold, J. A., Ryckman, R. M., Thornton , B. (2009). Assessing Competition Avoidance as a Basic Personality Dimension. The Journal of Psychology: Interdisciplinary and Applied, 143(2), 175-192;

Golu, I. , Golu, P. (2002). Psihologie educațională, Constanța: EX PONTO;

Held, M. (1988). Male superachievers: The high price of success. Psychotherapy in Private Practice, 6, 185-190;

Hembree, R.(1998). Correlates, Causes, Effects, and Treatment of Test Anxiety, Review of Educational Research, 1, 47-77;

Horney, K. (1937). The neurotic personality of our time. New York: Norton;

Horney, K. (1995). Direcții noi în psihanaliză, Cluj: Editura Univers Enciclopedic;

Kivimaki,M.(1995).Test anxiety, below-capacity performance, and poor test performance:intrasubjectapproach with violin students. Finnish Institute of Occupational Health, Department of Psychology,18( 1),45-55;

Liebert, R., Morris, L. (1967). Cognitive and emotional components of test anxiety: A distinction and some initial data. Psychological Reports, 20, 975-978;

Macsinga, I. (2003). Psihologia diferențială a personalității. Timișoara: Editura Mirton;

Mandler, G., Sarason, S. (1952). A study of anxiety and learning. Journal of Abnormal and Social Psychology, 47, 166-173;

Petrocelli, J.V., Strano, D.A.(2005). A Preliminary Examination of the Role of Inferiroty Feelings in the Academic Achievement of College Students. Journal of individual psychology , 61(61), 80-89;

Robu, V.(2012). Predictori ai anxietății față de testareân rândul elevilor de liceu. Implicații pentru actul didactic. Revista de Pedagogie, 1, 35-53.

Sarason, I. G. (1984). Stress, anxiety, and cognitive interference: Reactions to tests. Journal of Personality and Social Psychology, 46, 929–938;

Sălăvăstru, D.( 2009). Psihologia învățării.Teorii și aplicații educaționale, București: Editura Polirom;

Wine, J. (1971). Test anxiety and direction of attention. Psychological Bulletin, 76, 92-104.