Identificarea Faciala
C U P R I N S
INTRODUCERE
CAPITOLUL I
NOȚIUNEA DE IDENTIFICARE CRIMINALISTICĂ
1. Noțiunile de identificare și de identitate
2. Principiile identificării criminalistice
2.1 Principiul identității
2.2 Principiul delimitării obiectelor identificării criminalistice în obiecte scop al identificării și obiecte mijloc de identificare
2.3 Principiul stabilității relative a caracteristicilor de identificare
2.4 Principiul interdependenței cauzale și dinamicității
3. Felurile identificării criminalistice
3.1. Identificarea după memorie
3.2 Identificarea după fotografie; identificarea antropologică
3.3 Identificarea obiectelor, fenomenelor sau ființelor după urmele lăsate
CAPITOLUL II
IDENTIFICAREA PERSOANELOR ÎN SISTEMUL DE
RECUNOAȘTERE FACIALĂ
1. Aspecte introductive
2. Fazele recunoașterii faciale
3. Metode de recunoaștere facială în spațiul bidimensional (2D)
3.1. Metode holistice de recunoaștere facială
3.2. Metode locale de recunoaștere facială
4. Recunoașterea facială în spațiul tridimensional (3D)
CAPITOLUL III
IDENTIFICAREA DUPĂ SEMNALMENTE CU AJUTORUL SISTEMULUI IMAGETRAK
1. Portretul robot (Portretul vorbit)
1.1. Factorii care influențează observarea, reținerea și redarea semnalmentelor
1.2. Realizarea portretului robot
1.3. Primul pas în realizarea portretului vorbit
2. Sistemul IMAGETRAK
2.1. Facilitățile sistemului IMAGETRAK
2.2. Algoritmul de recunoaștere facială
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXA
INTRODUCERE
Identificarea judiciară constituie o activitate indisolubil legată de împlinirea actului de justiție și de prevenire a fenomenelor antisociale.
Descoperirea infractorilor, identificarea recidiviștilor, probarea comiterii unor fapte penale și a vinovăției, determinarea împrejurărilor în care s-au produs, precum și a altor situații inclusiv cele ținând de soluționarea litigiilor civile, reclamă în mod necesar stabilirea identității persoanelor și a obiectelor.
Principala modalitate de a se ajunge la identificarea judiciară o reprezintă identificarea criminalistică.
Ea ne apare nu numai ca un mijloc, dar și ca o premisă a identificării judiciare.
Identificarea criminalistică reprezintă numai unul dintre mijloacele de probațiune admise de lege, una dintre laturile procesului de stabilire a împrejurărilor de fapt.
Probațiunea include identificarea ca pe una dintre componentele sale fără a se confunda cu aceasta sau fără să se reducă la aceasta.
Conținutul principal al probațiunii cu ajutorul identificării criminalistice constă în detașarea obiectului sau a persoanei implicate în fapta cercetată dintr-un ansamblu nedeterminat de obiecte sau persoane posibile.
Scopul final îl reprezintă individualizarea persoanei (infractor, victimă, tăinuitor, martor), fie direct după urmele lăsate de părți ale corpului, fie indirect prin intermediul obiectelor.
Recunoașterea facială reprezintă una dintre metodele biometrice acceptate și utilizate de către om prin interacținea lui vizuală.
Aceasta are aplicații în special în domeniul biometriei, controlului accesului, punerii în aplicare a legii și în cel al sistemelor de securitate și supraveghere.
Prezenta lucrare efectuează o prezentare generală a principalelor probleme referitoare la recunoașterea facială.
CAPITOLUL I
NOȚIUNEA DE IDENTIFICARE CRIMINALISTICĂ
Noțiunile de identificare și de identitate
Noțiunile de identificare, identic și identitate vin din limba latină de la cuvintele „identificare” (același), „identicus” (același) și „identitas” (identitate).
Identic (de la idem = „același lucru”, „la fel”, „tot așa”) este un concept care se aplică la:
ceea ce este unic, chiar dacă este cunoscut sub diferite denumiri;
o persoană sau altă ființă, care este „aceeași” sau „identică cu ea însăși” în diverse momente ale existenței sale cu toate schimbările considerabile ce pot interveni;
două sau mai multe obiecte de gândire care, în stare numerică distinctă sunt considerate ca prezentând exact aceleași proprietăți sau calități.
Identitatea este caracterul a ceea ce este identic (unic) sau „proprietatea unui obiect de a fi și a rămâne cel puțin un anumit timp ceea ce este, calitatea sa de a-și păstra un anumit timp caracterele fundamentale.
Identificarea în criminalistică este o activitate prin care se caută atât însușirile comune ale obiectelor, fenomenelor sau ființelor cât și însușirile care le deosebesc pe unele de altele, pentru ordonarea lor în tipuri, grupe și subgrupe, iar apoi în vederea deosebirii fiecăruia în parte de toate celelalte cu care are anumite trăsături.
Identitatea, însă, este rezultatul obținut la sfârșitul procesului de identificare. Ea conține însușirile sau proprietățile unui obiect, fenomen ori ființe prin care se deosebesc de toate celelalte obiecte, fenomene ori ființe.
Mai exact, cuprinde acele proprietăți ori însușiri ale obiectului, fenomenului sau ființei, care îl fac să fie el însuși.
Când se vorbește despre identitate se are în vedere ceva individual care nu are corespondent sub aceleași trăsături.
De aceea, la delimitarea de grup a unor obiecte, fenomene ori ființe, nu este potrivită utilizarea termenului de „identificare de grup” și nici acela de „identificare individuală”.
Scopul final al procesului identificării în criminalistică este identificarea obiectului, ființei sau fenomenului supus examinării.
De aceea, se bucură de aceeași valoare probatorie atât identificarea obiectului ființei ori fenomenului examinat, cât și constatarea neidentității sale, deoarece în atare situație este scos din câmpul cercetării și, în continuare, examinarea se îndreaptă asupra altor probe care interesează cauza cercetată.
Prin identificare criminalistică se înțelege „stabilirea obiectului care are legătură cauzală cu fapta cercetată în scopul obținerii de probe judiciare”.
A stabili identitatea unui obiect înseamnă nerepetabilitatea acestuia, deosebirea lui de toate celelalte obiecte inclusiv de cele asemănătoare cu el.
În criminalistică, identitatea se stabilește pe baza proprietăților, caracteristicilor sau semnalmentelor exterioare ale obiectelor.
În cazul în care proprietățile, caracteristicile sau semnalmentele exterioare ale obiectelor coincid înseamnă că a fost stabilită identitatea.
Prin urmare, identificarea criminalistică poate fi definită ca un proces de constatare a identității unor persoane, obiecte sau fenomene aflate în legătură cauzală cu fapta ilicită, prin metode științifice criminalistice în scopul stabilirii adevărului în procesul judiciar.
Principiile identificării criminalistice
Procesul de identificare criminalistică este guvernat de principii ce oferă acestei activități un caracter științific indiscutabil, rezultatele obținute servind și conducând, de regulă, fără dubiu, la aflarea adevărului în procesul penal.
Obținerea de rezultate care să contribuie eficient la justa soluționare a cauzelor, pe calea identificării, presupune respectarea unor principii și metode de lucru științific elaborate de teoria identificării criminalistice.
2.1 Principiul identității
Acest principiu fundamental al gândirii se impune prin însăși natura activității de identificare circumscrisă domeniului judiciar.
Particularizat la scopul procesului, penal acest principiu presupune determinarea unei persoane sau a unui obiect concret.
Dar, în măsura în care interesează stabilirea identității, în egală măsură suntem interesați să fie stabilită și neidentitatea, absolut necesară excluderii din cercul suspecților a persoanelor bănuite de săvârșirea unei fapte penale, ori a obiectelor despre care se presupune că ar fi fost folosite de infractori.
Aplicarea principiului identității în procesul de identificare criminalistică se cere riguros respectată pentru evitarea unor confuzii de natură să determine scoaterea unei persoane vinovate de sub incidența legii penale, în dauna unui inocent.
O astfel de situație s-ar putea ivi în ipoteza în care cercetarea se rezumă numai la stabilirea elementelor de asemănare a persoanelor sau obiectelor fără să se adâncească cunoașterea și relevarea elementelor de strictă individualitate.
2.2 Principiul delimitării obiectelor identificării criminalistice în obiecte scop al identificării și obiecte mijloc de identificare
Obiectul scop al identificării este, în primul rând, un obiect material, aflat în legătură cauzală cu fapta ilicită și concretizat în diferite ipostaze cum ar fi persoana infractorului sau a victimei, instrumentele destinate să servească la săvârșirea faptei, produsele infracțiunii.
Spre deosebire de acesta, obiectul mijloc de identificare este reprezentat de urmele obiectului scop, precum și de modele de comparație realizate experimental în laborator cu obiecte presupuse a fi format urmele în câmpul infracțional.
Distincția dintre cele două obiecte este absolut necesară, orice abatere de la acest principiu fiind de natură să influențeze negativ soluția pronunțată în cauza penală.
2.3 Principiul stabilității relative a caracteristicilor de identificare
Identificarea unui obiect este posibilă numai în ipoteza în care el a creat urme în câmpul infracțional, urme ce reflectă caracteristicile sale esențiale.
Nu este suficient ca aceste caracteristici să-l individualizeze, să-l diferențieze de celelalte obiecte asemănătoare, ele trebuind să prezinte și o anumită stabilitate, o constanță.
Stabilitatea se raportează în principal, la intervalul de timp cuprins între momentul descoperirii urmelor și momentul efectuării examenelor comparative.
Nu se are în vedere constatarea identității obiectului într-un anumit moment, ci faptul că trăsăturile caracteristice reflectate de obiect în timpul comiterii infracțiunii coincid cu trăsăturile caracteristice relevate în momentul verificării obiectelor incluse în sfera cercetării criminalistice.
În procesul identificării, expertul criminalist va trebui să diferențieze caracteristicile schimbătoare de cele relativ stabile și de asemenea, să determine cu precizie dacă acestea au putut fi influențate în formă sau conținut de diverși factori interni sau externi.
Modificări pot interveni fie la urmă sau obiectul purtător de urmă, fie la factorul creator de urmă cercetat ulterior comiterii infracțiunii, cum ar fi apariția unei cicatrice în desenul papilar, modificarea cantitativă a compoziției firului de păr datorită stării patologice deosebite, uzura pneurilor unui autoturism, uzura tălpii pantofului, uzura literelor unei mașini de scris.
2.4 Principiul interdependenței cauzale și dinamicității
Organele judiciare, experții criminaliști sunt obligați să țină seama în investigarea faptelor, de unul dintre atributele inerente materiei, respectiv mișcarea, în cuprinsul căreia intră ”toate schimbările și procesele ce au loc în univers de la simpla deplasare și până la gândire”.
Date fiind consecințele umane și sociale în procesul de identificare criminalistică este necesară abordarea cercetării persoanelor și obiectelor în mișcare, prin prisma schimbării trăsăturilor și proprietăților caracteristice, a interacțiunii cauzale cu factori care pot determina modificări sau transformări de ordin calitativ și cantitativ.
Modificările nu privesc numai obiectul scop al identificării, ci înseși obiectele mijloc de identificare.
De la data săvârșirii infracțiunii și până în momentul analizei propriu-zise, mai ales dacă acest interval este mare, intervin modificări în caracteristicile esențiale ale ființelor și obiectelor dintre care unele sunt firești (îmbătrânirea persoanei, alterarea urmelor materiale de natură organică, uzura obiectelor de folosință curentă, influența factorilor meteorologici asupra urmelor și altele), în timp ce alte modificări au la origine încercarea autorului faptei ilicite de a înlătura urmele infracțiunii (ștergerea urmelor, incendierea magaziei din care a furat sau delapidat, etc).
Felurile identificării criminalistice
Identificarea dupălui, uzura literelor unei mașini de scris.
2.4 Principiul interdependenței cauzale și dinamicității
Organele judiciare, experții criminaliști sunt obligați să țină seama în investigarea faptelor, de unul dintre atributele inerente materiei, respectiv mișcarea, în cuprinsul căreia intră ”toate schimbările și procesele ce au loc în univers de la simpla deplasare și până la gândire”.
Date fiind consecințele umane și sociale în procesul de identificare criminalistică este necesară abordarea cercetării persoanelor și obiectelor în mișcare, prin prisma schimbării trăsăturilor și proprietăților caracteristice, a interacțiunii cauzale cu factori care pot determina modificări sau transformări de ordin calitativ și cantitativ.
Modificările nu privesc numai obiectul scop al identificării, ci înseși obiectele mijloc de identificare.
De la data săvârșirii infracțiunii și până în momentul analizei propriu-zise, mai ales dacă acest interval este mare, intervin modificări în caracteristicile esențiale ale ființelor și obiectelor dintre care unele sunt firești (îmbătrânirea persoanei, alterarea urmelor materiale de natură organică, uzura obiectelor de folosință curentă, influența factorilor meteorologici asupra urmelor și altele), în timp ce alte modificări au la origine încercarea autorului faptei ilicite de a înlătura urmele infracțiunii (ștergerea urmelor, incendierea magaziei din care a furat sau delapidat, etc).
Felurile identificării criminalistice
Identificarea după memorie
Acest gen de identificare criminalistică se bazează pe puterea de memorizare a subiectului care, în anumite condiții spațiale și temporare a perceput caracteristicile unui obiect sau fenomen.
Imaginile mentale permit identificarea în următoarele două situații:
Când obiectul de identificat este descris de subiect: învinuitul, victima, martorul relatează cu privire la persoanele văzute la locul faptei, la obiectele sau animalele abandonate, pierdute, dispărute sau furare, la zgomotele și luminile percepute (de un anumit tip, frecvență, intensitate);
Când subiectului i se descriu trăsăturile obiectului de identificat de către anchetator sau o altă persoană.
Identificarea după semnalmentele exterioare se realizează prin descrierea persoanei văzută de către subiectul care a perceput trăsăturile și le-a memorizat, elementele care se iau în considerație fiind semnalmentele anatomice (sex, vârstă, înălțime, constituția corpului, forma spatelui, membrele, umerii, capul din față și din profil, caracteristicile figurii și ale părților componente), semnalmentele funcționale (expresia fizionomiei atitudinea, gesticulația, mersul, vocea), semnele particulare (cicatrice, pete, negi, alunițe, riduri, malformații congenitale, tatuaje), îmbrăcămintea și obiectele purtate.
Informațiile furnizate permit alcătuirea portretului vorbit al persoanelor de identificat prin diverse modalități: grafic (desen, schiță), fotorobot (compoziție din fragmente fotografice), identi-kit (compoziție de elemente faciale standard), minicompozitor și sintetizor fotografic (combinații perfecționate ale celorlalte).
3.2 Identificarea după fotografie; identificarea antropologică
Identificarea după fotografie are ca obiect stabilirea faptului dacă persoana dintr-o fotografie este cea presupusă sau dacă două fotografii reprezintă aceeași persoană.
Imaginea fotografică a persoanei necunoscute sau cu identitate contestată este comparată cu imagini fotografice originale preexistente expertizei sau realizate în acest scop.
Identificarea fotografică a persoanei de realizează pe baza elementelor menționate pentru portretul vorbit, coroborate cu măsurători și proiecții, avându-se în vedere eventualele modificări ale fizionomiei, precum și existența sau nu a unui trucaj fotografic.
Identificarea antropologică se bazează pe caracterele de grup și individuale de ordin antropologic constând în particularitățile morfologice normale și patologice ale sinusului cranian, ale maxilarelor sau ale sistemului dentar.
Identificarea antropologică se aplică atât persoanelor în viață cât și cadavrelor. Examinarea osteologică permite obținerea unor informații privitoare la rasă, sex, vârstă, talie, în prezența unor caracteristici rezultate din lucrări dentare, comparații de radiografii, semne particulare osoase se poate ajunge chiar la o identificare propriu-zisă individuală.
3.3 Identificarea obiectelor, fenomenelor sau ființelor după urmele lăsate
Identificarea persoanelor după urmele papilare – digitale, palmare și plantare – constituia până în momentul de față, mijlocul cel mai sigur de individualizare a persoanei.
Valoare identificatoare a desenului papilar rezidă în proprietatea sa de a fi unic, adică de imposibilitatea de a exista două desene identice în absolut toate detaliile.
Stabilitatea desenului papilar este foarte importantă aceasta fiind neschimbătoare de la formarea în timpul vieții intrauterine și până la moarte, chiar până la putrefacția țesuturilor.
Uzura pielii – îmbătrânirea – nu conduce la scimbarea micilor detalii ale desenului papilar, ele rămânând aceleași până la putrefierea completă a tegumentului
Un avantaj al identificării dactiloscopice îl constituie faptul că nu este necesar ca urma de expertizat să redea desenul papilar în întregime fiind suficientă o porțiune particulară, în așa fel încât să fie exclusă repetarea.
Identificarea după urmele plantare, ale piciorului gol, ia în considerație dimensiunea (lungimea, lățimea), profunzimea golului plantar, forma degetelor, spațierea și orientarea lor; anomaliile contribuie în mod substanțial la individualizare.
Unicitatea tălpii piciorului uman a fost confirmată de observații și măsurători prelucrate pe computer.
Rezultatele studiului au pus în evidență înaltul grad de individualitate pe care îl prezintă amprentele piciorului gol.
Cărarea de pași, ca materializare a caracteristicilor mersului oferă doar elemente orientative asupra persoanei, neputând constitui temeiul identificării.
c) Identificarea după urmele de dinți. Urmele de dinți se pot prezenta (pe corpul persoanelor, pe diverse obiecte ori alimente) sub formă statică sau dinamică, de suprafață sau de adâncime. Din punct de vedere al valorii lor probante, urmele staticesunt considerate mai valoroase datorită unui număr mai mare de caracteristici.
Fundamentul procesului de identificare, aplicabil și celui antropologic, rezidă în unicitatea caracteristicilor aparatului dentar al fiecărei persoane dată de forma generală a arcadei dentare, dimensiunea dinților, spațierea și înclinarea lor și de elemente strict individuale: malformații congenitale, profilul suprafeței de masticație, dezalinieri ale unuia sau mai multor dinți alăturați, carii și fracturi dentare, intervenții medicale.
Modificările datorate îmbolnăvirilor și traumatismelor nu schimbă esențial imaginea de ansamblu a aparatului dentar, dar îi amplifică particularitățile.
La stabilirea identității victimelor în caz de accidente de aviație, naufragii, explozii și incendii, calamități naturale, se ajunge prin compararea datelor postmortem cu cel antemortem deduse din fișe stomatologice de tratament, mulaje, radiografii.
d) Identificarea după urmele de buze. Amprentele labiale apar de obicei pe pahare, căni, sticle, tacâmuri, prezentându-se fie sub formă latentă, fie ca impresiuni de stratificare (ruj, secreții ).
Identificarea persoanei se bazează pe corespondența formei, lungimii și grosimii buzelor, asociate cu particularitățile privind morfologia și dispunerea papilelor coriale, a șanțului vertical median al buzei superioare, gropiței buzei inferioare, comisurilor de unire a buzelor, iar cicatricele constituie un element de individualizare de mare valoare.
e) Identificarea după urmele de urechi. Urmele de acest fel se întâlnesc relativ rar, fiind lăsate mai ales pe suprafețele lucioase ale ușilor în încercarea infractorilor de a percepe zgomote dinăuntru.
Structura urechii, respectiv forma pavilionului și a lobului, aspectul canalului, dimensiunea acestora și raporturile poziționale, gradul de lipire sau depărtare de cap, reprezintă elemente strict individuale și extrem de stabile.
f) Identificarea după urmele de unghii. Acestea apar uneori pe corpul victimei fiind imprimate cu ocazia unei agresiuni, în special la ștrangulări. Unghiile servesc cu adevărat la identificarea persoanei în situația în care un fragment de unghie găsit la locul faptei prezintă striațiuni identice cu cele ale unghiilor persoanei acuzate, acest lucru fiind posibil datorită unicității și stabilității structurii unghiilor umane.
g) Identificarea după urmele biologice. Aceasta formează obiectul „biocriminalisticii”, iar ca produse biologice frecvent recoltate cu ocazia cercetării omorurilor, violurilor, vătămărilor corporale, se numără sângele, sperma, saliva, firele de păr, sudoarea, grăsimile și urina.
Prima problemă pentru identificare este aceea a determinării naturii petelor și secrețiilor, iar a doua a stabilirii caracteristicilor grupale.
h) Identificarea genetică constă în determinarea codului genetic al fiecărui individ. Cercetările făcute în proiectul genomului uman constând în identificarea codului ADN-ului fiecărei celule vii, a unui organism demonstrau că acest cod este suportul eredității, altfel spus amprenta absolut unică, de natură genetică a fiecărui individ.
Tehnologiile folosite în efectuarea analizelor ADN din domeniul judiciar, diferă prin abilitatea de a diferenția doi indivizi și în viteza cu care pot fi obținute rezultatele.
Simpla analiză a unei probe biologice și decriptarea codului ADN specific acesteia nu conduc automat la rezolvarea unui caz, atâta timp cât nu există indispensabilul element de comparație, de personalizare a analizei, prin desemnarea cu certitudine a persoanei căreia îi aparține proba.
În cazul în care există suspecți, ADN-ul identificat în proba prelevată de la fața locului poate conduce prin comparație cu ADN-ul probelor suspecților, fie la stabilirea vinovăției acestora, fie a nevinovăției lor.
Amprenta genetică este denumirea genetică a unei multitudini de analize complexe ce utilizează diferite tehnici ale biologiei moleculare pentru a determina dimensiunea fragmentelor discontinue de A.D.N., hipervariabile, care conțin secvențe țintă, în scopul identificării persoanelor de la care provin.
Metodele genetice au o arie foarte mare de aplicabilitate, având în vedere că fiecare celulă este purtătoare de acid nucleic, deci, practic, orice probă biologică , ce conține celule nucleate, poate fi analizată și comparată cu probe ridicate de la persoana suspectă.
i) Identificarea după miros. Mirosul, care poate fi perceput la locul faptei, reprezintă un alt indiciu asupra identității persoanei. Fiecărui individ îi este propriu un anumit miros, format dintr-un amestec: transpirația diverselor părți ale corpului, mirosuri produse de îmbolnăviri, mirosul medicamentelor ingerate, mirosuri profesionale de la locul de muncă, mirosuri adiacente (tutun, alcool și altele). Urmele de miros nu pot fi distruse intenționat și nici împiedicate să apară.
Stabilirea provenienței mirosului se realizează pe două căi: detectarea purtătorului de miros cu ajutorul câinelui special dresat (analizor biologic) și expertiza odorologică (analiză de laborator). Metoda cea mai obișnuită este cromatografia gazoasă prin care se pun în evidență moleculele substanței mirositoare sau inodore, materia aflată în stare volatilă, și nu mirosul ca atare.
j) Identificarea persoanei după scris. Ca mijloc de comunicare și fixare a ideilor, scrierea constituie o deprindere în care mecanismul fiziologic este dat de complexul de legături temporare nervoase.
Particularitățile tipului de activitate nervoasă proprie fiecărei persoane sunt completate de tot felul de influențe pedagogice, culturale, profesionale, tehnice, familiale și se materializează în modalități grafice extrem de diverse, care imprimă scrisului un incontestabil caracter individual, acesta se reflectă în caracteristicile de ansamblu (dominantele grafice) și în cele de detaliu (morfologia semnelor grafice).
Fiind un mijloc de manifestare a persoanei și a personalității sale, scrisul reprezintă un element prețios de individualizare și de identificare, ajutând la diferențierea acesteia de alte persoane care au aceeași deprindere, manifestată însă prin construcții grafice diferite
k) Identificarea persoanei după voce și vorbire se bazează pe individualitatea caracteristicilor vocale și pe menținerea lor relativ constantă de la post pubertate și până la sfârșitul vieții. Drept caracteristici acustice esențiale, utile identificării, se consideră a fi frecvența, intensitatea și timbrul vocii.
Identificarea animalelor prezintă interes în cauze judiciare în legătură cu infracțiunile de furt și braconaj, dar și pentru elucidarea unor situații de fapt.
Identificarea obiectelor și instrumentelor se realizează în principal după urmele de contur, după forma și desenul imprimat pe suprafața de contact.
Din categoria instrumentelor de lovire fac parte:
instrumente contondente (piatră, rangă, ciocan, măciucă ș.a.);
instrumente tăietoare-înțepătoare (cuțit, briceag, foarfecă);
instrumente tăietoare-despicătoare (topor, satâr, sapă, târnăcop);
instrumente înțepătoare (sulă, ac, andrea, furcă).
Ca instrumente de „spargere” pot fi menționate: clește, patent, levier, burghiu, cheie potrivită, șperaclu.
De asemenea, ca obiecte de îmbrăcăminte ce pot fi identificate pe baza urmelor create sunt: haine, încălțăminte, ciorapi, mânuși (din piele, tricot, cauciuc).
Mijloacele de transport auto pot fi identificate pe baza urmelor anvelopelor, farurilor, cele cu tracțiune animală pe baza urmelor roților, oiștii căruței, iar cele propulsate de forța omului, pe baza urmelor roților, ghidonului, pedalelor bicicletei.
Arma de foc se poate identifica pe baza urmelor proiectilului, tubului de cartuș, burei, căpăcelului.
Ca instrumente de scris pot fi identificate: mașina de scris, matrițe de imprimare, peniță, creion, ștampilă, sigiliu, poansoane, etc, iar ca instrumente de reproducere: aparat de luat vederi foto, video și de filmat, aparate de copiat tip Xerox.
Identificarea substanțelor se obține prin determinarea fizico-chimică a componentelor și a impurităților încorporate accidental.
CAPITOLUL II
IDENTIFICAREA PERSOANELOR ÎN SISTEMUL DE
RECUNOAȘTERE FACIALĂ
Aspecte introductive
Domeniul privitor la recunoașterea facială este abordat cu interes de comunitatea științifică, acest interes fiind reflectat prin multitudinea de lucrări științifice referitoare la acest domeniu, în care sunt prezentate și analizate soluții noi pentru îmbunătățirea performanțelor, metodelor științifice cu privire la acesta.
Dezvoltarea rapidă a sistemului de recunoaștere facială este rezultatul acțiunii mai multor factori25: dezvoltarea activă a algoritmilor de recunoaștere facială, existența unor baze de date mari cu imagini faciale și elaborarea unor metode pentru evaluarea performanțelor algoritmilor de recunoaștere facială.
Recunoașterea facială cuprinde mai multe domenii, cum ar fi de exemplu, prelucrarea imaginilor, recunoașterea formelor (pattern recognition) și rețelele neurale (neural networks).
Recunoașterea facială reprezintă una dintre metodele biometrice acceptate și utilizate de către om prin interacținea lui vizuală.
De asemenea, aceasta are aplicații în special în domeniul biometriei, controlului accesului, punerii în aplicare a legii și în cel al sistemelor de securitate și supraveghere.
Tehnicile de recunoaștere facială prezintă un avantaj față de alte tehnici biometrice, prin faptul că acestea nu sunt invazive și nu necesită cooperarea cu individul supus procesului de recunoaștere facială, astfel încât acestea nu sunt susceptibile la modificări comportamentale (voluntare sau involuntare).
Dezideratul ca recunoașterea facială să devină un sistem automat și sigur în timp real a fost realizat prin apariția unei lucrări științifice, publicată de autorii Matthew Turk și Alex Pentland în anul 1991.
În prezent metodele de recunoaștere automată a feței pentru imaginile bidimensionale sunt considerate în general ca fiind rezolvate.
Acest lucru este confirmat prin intermediul unor rapoarte și rezultate de recunoaștere facială efectuate în urma unor teste, cu ajutorul unor mari baze de date standardizate cu imagini faciale.
Recunoașterea facială este o sarcină dificilă datorită surselor numeroase de variabilitate în condiții reale.
Dintre sursele numeroase de variabilitate amintim: orientarea feței în raport cu aparatul de fotografiat sau camera de filmat, nivelul de iluminare, expresia feței, timpul scurs între momentele prelevării unor imagini distincte, precum și aspectele demografice (rasa, vârsta, sexul).
De asemenea, sistemul de recunoaștere facială trebuie să asigure o invarianță în raport cu transformările elementare precum translația, rotația sau schimbarea rezoluției.
Recunoașterea automată a feței reprezintă un proces complex care implică detectarea feței dintr-un mediu aglomerat, extragerea caracteristicilor faciale și identificarea feței.
Extragerea caracteristicilor faciale reprezintă cel mai important pas în recunoașterea facială.
Multe studii au fost efectuate pentru a răspunde la întrebări de genul, ce caracteristici să se utilizeze, cum să fie descrise, fiind de asemenea, propuse diferite tehnici de extragere a caracteristicilor faciale.
Scopul extragerii caracteristicilor faciale este de a găsi o reprezentare specifică a datelor care pot evidenția cel mai bine informațiile relevante.
De obicei, o imagine este reprezentată de un vector de dimensiune mare, care conține valori de pixeli (abordare holistică) sau de un set de vectori, unde fiecare vector reprezintă conținutul de bază al unei regiuni locale prin utilizarea unei transformări de nivel înalt (abordare locală).
Abordarea holistică se bazează pe ordonarea valorilor pixelilor pentru a produce un vector pentru fiecare imagine.
Astfel o imagine poate fi văzută acum ca un punct într-un spațiu caracteristic de dimensiune mare.
Dimensiunea spațiului corespunde direct dimensiunii imaginii exprimate în valori de pixeli.
Dimensiunea mare a spațiului nu permite efectuarea procesului de extragere a caracteristicilor faciale.
Prin urmare, se vor utiliza tehnici de reducere a dimensiunii spațiului, obținându-se un spațiu caracteristic redus dimensional, astfel încât cele mai importante moduri de variație a datelor sunt încă conservate.
În cadrul abordării locale, extragerea caracteristicilor locale se referă numai la descrierea unei părți din imagine prin utilizarea unor reguli de transformare sau a unor măsurători specifice, astfel încât rezultatul final va descrie conținutul esențial al imaginii într-un mod care ar trebui să genereze o soluție unică ori de câte ori se întâlnește același conținut.
Fazele recunoașterii faciale
În general recunoașterea facială cuprinde patru faze:
a. Preprocesarea
Această etapă are scopul de a asigura că imaginea care este aplicată procesului de recunoaștere facială, îndeplinește anumite standarde necesare.
De asemenea, ea se realizează cu ajutorul unor echipamente de explorare a imaginii, construite prin intermediul unor mecanisme care tind să împiedice utilizatorul să furnizeze imagini distorsionate.
b. Faza de segmentare sau localizare
Faza de segmentare sau localizare stabilește exact locația feței sau a anumitor părți din aceasta.
Această etapă este determinată de necesitatea de a caracteriza prin intermediul unor trăsături caracteristice fața unui subiect.
c. Faza de extragere a caracteristicilor
Caracteristicile feței pot fi extrase din imagine prin diferite tipuri de procedee.
De exemplu, câteva caracteristici importante sunt următoarele: culoarea ochilor și a părului, forma gurii și a nasului.
Aceste caracteristici sunt de obicei denumite locale, deoarece se referă la o zonă delimitată a imaginii.
d. Faza recunoașterii
Faza recunoașterii cuprinde trei etape: etapa de decizie asupra caracteristicilor faciale care vor fi utilizate în procesul de recunoaștere; etapa de extragere automată a parametrilor aleși din imaginea digitalizată a feței; etapa de clasificare a fețelor pe baza parametrilor obținuți.
Metode de recunoaștere facială în spațiul bidimensional (2D)
Literatura din domeniul recunoașterii faciale este vastă și diversă. Metodele de
recunoaștere facială se bazează pe diferite principii, algoritmi și tehnici combinate.
Acest lucru creează dificultăți în clasificarea metodelor de recunoaștere facială. Astfel, în literatura de specialitate sunt prezentate diferite clasificări1 ale metodelor de recunoaștere facială.
3.1. Metode holistice de recunoaștere facială
Metodele holistice de recunoaștere facială extrag informația din întreaga imagine a feței.
Analiza pe componente principale (PCA- Principal Component Analysis) reprezintă una dintre metodele des utilizate în recunoașterea imaginilor și în compresia datelor.
Scopul acestei metode este de a reduce dimensiunea mare a spațiului de date (variabile observate) la un spațiu caracteristic intrinsec (variabile independente) de dimensiune mai mică pentru a descrie datele în mod economic.
Aplicarea metodei de analiză pe componente principale (PCA) în domeniul recunoașterii faciale se bazează pe utilizarea teoriei informației care descompune imaginile feței într-un mic set de imagini caracteristice, numite eigenfaces, care pot fi considerate ca fiind componentele principale ale setului de formare inițială a imaginilor faciale.
Fiecare imagine facială poate fi reprezentată ca o sumă ponderată (vector caracteristic) ale imaginilor caracteristice (eigenfaces), care sunt memorate într-o matrice unidimensională.
Recunoașterea facială se efectuează prin măsurarea distanței dintre vectorul caracteristic al imaginii faciale supusă investigării și vectorii caracteristici ai unor indivizi cunoscuți.
Analiza Discriminatorie Liniară (LDA- Linear Discriminant Analysis) reprezintă, de asemenea, o metodă des utilizată în recunoașterea imaginilor și în compresia datelor.
Această metodă modelează diferența dintre diferite tipuri de date.
Analiza Discriminatorie Liniară grupează imaginile din aceeași clasă și separă imaginile din diferite clase ale imaginilor.
Această metodă asigură raportul maxim dintre dispersia clasei și dispersia în interiorul clasei pentru orice set de date, asigurând astfel separarea maximă a datelor.
În ultimul timp a apărut o nouă metodă utilizată în recunoașterea facială și anume analiza wavelet.
Analiza wavelet este utilă în extragerea caracteristicilor locale ale feței, deoarece permite o analiză cu rezoluție multiplă a semnalelor, acestea putând fi analizate la diferite nivele de rezoluție.
Noțiunea de wavelet (small wave) reprezintă o funcție de tip undă, construită astfel încât să posede anumite proprietăți.
Pornind de la o funcție de bază numită wavelet mamă, se generează o întreagă mulțime de wavelets-uri utile în descrierea unor clase extinse de funcții.
Wavelets-urile permit analiza locală a unui semnal cu ajutorul unor regiuni (ferestre de dimensiune variabilă) de tipul timp-frecvență.
Ferestrele pot analiza intervale mai mari de timp, de unde se pot extrage informații exacte de frecvență joasă cu caracteristici grosiere, înaltă cu detalii care se schimbă foarte rapid.
Domeniul în care analiza wavelet a cunoscut cele mai spectaculoase aplicații practice este probabil cel al tehnicilor de compresie, în special în cazul imaginilor.
Ca exemple, amintim standardul F.B.I.-ului de stocare a imaginilor reprezentând amprente (Wavelet Scalar Quantization – WSQ), precum și introducerea standardului JPEG 2000.
3.2. Metode locale de recunoaștere facială
Anumite puncte caracteristice sunt detectate de pe față, în special repere importante, cum ar fi de exemplu, ochii, nasul și gura.
Aceste puncte detectate se numesc puncte de reper, iar caracteristicile locale extrase de pe aceste puncte, precum și unele măsuri cantitative de pe față sunt utilizate pentru recunoașterea facială.
Principalul avantaj al abordărilor locale este că, acestea permit o deformare flexibilă la punctele de reper, astfel încât modificările fotografiei și unghiurile de vedere diferite pot fi compensate. Ca exemple de abordări locale amintim: Elastic Bunch Graph Matching și Local Feature Analysis.
Elastic Bunch Graph Matching reprezintă o metodă prin care fețele unor persoane sunt reprezentate printr-un graf, fiecare nod al grafului fiind etichetat cu un set de coeficienți complecși de wavelet, numit jet.
Mărimea coeficienților marchează nodurile pentru potrivire și recunoaștere, iar faza acestor coeficienți complecși de wavelet este utilizată pentru localizarea nodurilor. Nodurile se referă la puncte de referință specifice faciale, numite puncte de reper (fiducial points).
O structură de date numită fascicul de graf (bunch graph) reprezintă fețele prin combinarea unor jeturi ale unui set mic de fețe caracteristice.
Modelele de grafuri pot fi ușor translatate, orientate sau deformate, modificându-și ușor dimensiunea în timpul procesului de potrivire, compensând o mare parte a dispersiei imaginilor.
Recunoașterea facială se realizează când graful imaginii necunoscute se suprapune cel mai bine cu graful unei imagini dintr-o bază de date.
Recunoașterea facială în spațiul tridimensional (3D)
Dificultatea sistemelor de recunoaștere facială în spațiul bidimensional (fotografii, înregistrări video) este determinată de tipul de date utilizate pentru a verifica asemănarea dintre două fețe.
Această situație este determinată de faptul, că aceste dispozitive funcționează într-o reprezentare bidimensională a spațiului, iar persoana investigată se găsește într-un spațiu tridimensional.
Sistemele de recunoaștere facială în spațiul tridimensional au capacitatea de a reproduce o imagine în 3D, înregistrând cel mai mic detaliu cu o precizie remarcabilă.
Avantajele utilizării sistemelor de recunoaștere facială în spațiul tridimensional sunt următoarele: tehnologia 3D este mult mai eficientă decât tehnologia 2D, deoarece permite analiza unei cantități de informații mult mai mare, aceasta având acces la noi informații; un sistem de recunoaștere facială în 3D este mai puțin sensibil la condițiile de iluminare; problema pozei poate fi rezolvată prin realinierea fețelor; obturarea feței poate fi ușor de găsit printr-un proces de segmentare; generarea automată a expresiilor faciale sintetice.
Sistemele de recunoaștere facială în spațiul 3D disponibile în prezent se bazează pe următoarele abordări: stereoscopia; fotogrammetria; timpul achiziției de zbor (Time of flight acquisition); scaner-ul cu laser (Laser scanner).
Metodele de recunoaștere facială în spațiul 3D pot fi împărțite în patru grupe: metoda bazată pe analiza pe curbură (Curvature analysis-based); metoda bazată pe potrivirea spațială (Spatial matching based); metoda bazată pe descrierea formei (Shape descriptor based); metode bazate pe recuperare și sinteză (Recover-and-synthesis based).
CAPITOLUL III
IDENTIFICAREA DUPĂ SEMNALMENTE CU AJUTORUL SISTEMULUI IMAGETRAK
Noțiuni generale
Componentă esențială a identificării judiciare, identificarea criminalistică a persoanei după semnalmente, constituie o activitate indispensabilă de împliniare a actului de justiție, având ca scop descoperirea infractorilor.
Identificarea unei persoane este posibilă nu numai prin intermediul unor metode tehnice ci și pe baza declarațiilor unor martori oculari sau ale victimelor, în cadrul unor activități procedurale, cum ar fi recunoașterea din grup sau pe baza descrierilor făcute de persoanele care au perceput individul căutat, cu respectarea regulilor tacticii criminalistice specifice ascultării martorilor ori persoanelor vătămate.
În vederea identificării persoanelor și obiectelor, polițistul poate folosi diferite metode: dactiloscopic, traseologic, biologic, fonoscopic, antropologică, precum și metoda “portretului vorbit”
Așa cum afirma Mina Minovici, „Portretul vorbit este fotografia descriptivă a individului, o imagine care ne redă toate particularitățile individuale cu ajutorul cărora să putem deosebi dintr-un grup mai mult sau mai puțin numeros persoana căutată, vie sau moartă”.
Fiecare ființă are o individualitate certă, durabilă, invariabilă în esența sa și ușor de recunoscut, „Nimic nu variază mai mult de la un individ la altul decât culorile, formele și mărimile aparente ale fizionomiei.
După cum nu există două frunze care să se asemene, tot astfel nu există doi oameni”.
Semnalmentele sunt trăsăturile exterioare generale și particulare ale unei persoane, pe baza cărora aceasta poate fi identificată.
Semnalmentele se exprimă prin atribute sau adjective privind exteriorul corpului unei persoane, ori obiectele purtate de către aceasta la un moment dat.
În vederea identificării unei persoane, descrierea semnalmentelor trebuie să se facă în mod clar și sistematic, folosindu-se o terminologie special elaborată, unitară și precisă, pentru a se elimina eventualele confuzii sau greșeli.
Acest lucru se poate face cu ajutorul metodei portretului vorbit.
Portretul robot (Portretul vorbit)
Portretul vorbit reprezintă un sistem științific de descriere și comparare a semnalmentelor unei persoane sau cadavru uman.
Identificarea persoanelor după metoda portretului vorbit se bazează pe principiile identificării criminalistice.
Pentru a se asigura o descriere științifică a semnalmentelor persoanei, trebuie să se țină seama de o serie de principii, printre care cele mai importante sunt:
a. În descrierea trăsăturilor fizice ale persoanei se vor cuprinde caracteristicile anatomice ale întregii conformații a corpului (capul, umerii, mâinile, trunchiul, picioarele și elementele caracteristice ale feței.)
b. Înfățișarea persoanei se va descrie sub două aspecte: semnalmente anatomice (statice) și semnalmente funcționale (dinamice).
c. În legătură cu semnalmentele, se vor individualiza acele elemente referitoare la variațiile morfologice ereditare ori rezultate din unele fenomene patologice, respectiv deformările unor organe ale corpului sau negi, alunițe, cicatrici, care constituie semne particulare ale persoanei.
d. Observarea unei persoane în vederea reținerii și înregistrării semnalmentelor se va face de regulă, din față, adică din plan frontal, și din profil, adică din plan lateral. Dacăa sunt posibilități și prezintă elemente de identificare, observarea și descrierea se poate face și din spate.
e. Pentru identificarea cu ajutorul metodei portretului vorbit, după redarea semnalmentelor anatomice și funcționale ale persoanelor, se vor descrie îmbrăcămintea și obiectele avute asupra lor, descriindu-se felul obiectului, culoarea, croiala, mărimea, forma, etc.
f. În descrierea semnalmentelor, o importanță deosebită o are folosirea unei terminologii comune, precise și unitare.
g. Descrierea semnalmentelor trebuie făcută într-o succesiune logică, ce va fi respectată chiar și atunci când datorită unor condiții obiective nu se pot observa în întregime toate trăsăturile exterioare ale persoanei.
h. Atunci când se realizează portretul vorbit al unei persoane, descrierea semnalmentelor se va face în funcție de mărime, formă, poziție și uneori chiar după culoare.
Factorii care influențează observarea, reținerea și redarea semnalmentelor
Observarea și reținerea corectă a semnalmentelor este influențată de doua categorii de factori; unii obiectivi și alții subiectivi
a. Principalii factori obiectivi sunt:
– distanța de la care este privită persoana;
– locul unde se află persoana observată;
– timpul cât se face observarea;
– condițiile atmosferice în care se face observarea;
– poziția persoanei observate.
b. Cei mai importanți factori subiectivi sunt:
aptitudinile persoanei de a percepe, memora și reproduce amănuntele;
fidelitatea percepției, care depinde de modul de comportament față de manifestările din jurul său, mai precis de atitudinea persoanei în cazurile în care constată încălcări ale legii;
exactitatea și integritatea percepției, sunt influențate de experiența de viață, profesie, etc;
La toate trebuie avut în vedere și factorul emoțional care de foarte multe ori influențează fidelitatea percepției;
în anumite situații un factor subiectiv îl reprezintă deficiența organelor de simț ale persoanei care face observarea.
Practica a demonstrat că identificarea după semnalmente a persoanelor sau cadavrelor se impune în următoarele situații:
– pentru identificarea infractorilor prin descrierea semnalmentelor acestora făcută de către martorii oculari sau de către victimă.
– pentru identificarea infractorilor ce se sustrag urmăririi penale sau executării pedepsei.
– pentru identificarea evadaților din penitenciare, puncte de lucru ori aresturi ale poliției.
– pentru identificarea persoanelor dispărute, a dezertorilor și a cadavrelor cu identitate necunoscută.
Recunoașterea se poate face atât pe baza semnalmentelor, cât și pe baza unor fotografii ale persoanelor ce urmează a fi identificate.
În cazul cadavrelor cu identitate necunoscută, recunoașterea și identificarea prezintă unele particularități, deoarece se impune o tratare speciala a acestora, insistându-se pe toaletarea feței.
În activitatea practică a unităților teritoriale de poliție s-au întâlnit situații în care infractorii au folosit deghizarea sau machierea pentru a îngreuna urmărirea și identificarea lor.
a. Deghizarea constă în acțiunea de a încerca schimbarea înfățișării, prin folosirea unor obiecte de îmbrăcăminte. Ea poate fi realizată prin :
travestire (îmbrăcarea unor obiecte specifice sexului opus);
camuflare (folosirea unor obiecte care să mascheze unele trăsături anatomice);
mascarea ;
b. Machierea constă în ascunderea sau schimbarea unor caracteristici ale figurii umane, cum ar fi: vopsirea părului, portul perucii, fardare, pensarea, etc.
De asemenea există posibilitatea schimbării unor caracteristici prin operații estetice, sau folosirea unor lentile de contact care dau o altă culoare irisului..
În aceste situații, identificarea este îngreunată, semnele modificărilor fiind puțin vizibile.
Realizarea portretului robot
Se constituie ca o activitate științifică în cadrul criminalisticii, care însumează un ansamblu de cunoștințe despre metodele, mijloacele tehnice și procedeele tactice destinate identificării persoanelor implicate în săvârșirea infracțiunilor și prevenirea faptelor antisociale.
Pentru compunerea diferitelor elemente ale figurii umane, specialiștii au recurs la tehnica de calcul în vederea realizării portretului robot (program FACES).
Astfel, sunt exploatate eficient nu numai datele relatate de martorii oculari sau victime, dar și alte date stocate în memoria calculatorului, referitoare la persoane dispărute, infractori, etc. Imaginile astfel obținute, cuprind atât elemente faciale redate grafic, cât și elemente preluate din diverse fotografii prelucrate.
Despre mijloacele tehnice de realizare a portretului robot, arătăm că Institutul de Criminalistică și mai multe inspectorate județene de poliție au fost dotate cu tehnică de calcul ce permit reconstituirea principalelor trăsături morfofizionomice ale unei persoane, cu sau fără accesorii de îmbrăcăminte, obiecte de podoabă, semne particulare localizate în regiunea feței, pornind de la declarațiile victimelor sau martorilor oculari.
Activitatea practică a demonstrat că nu se poate face o descriere a persoanelor sau cadavrelor fără a respecta principiile de descriere a semnalmentelor, aceasta fiind o condiție esențială a unei bune colaborări între unitățile teritoriale de politie pe aceasta linie.
Realizarea portretului robot presupune parcurgerea următorilor pași32:
stabilirea unei relații socio-afective cu martorul sau victima
stabilirea starii de normalitate psiho-sociala a martorului sau victimei in momentul realizarii portretului robot
stabilirea trasaturilor definitorii de comportament si personalitate ale persoanei intervievate
informarea pe scurt a martorului sau victimei asupra metodei de realizare a portretului robot si etapele de parcurs
stimularea, motivarea – constientizarea rolului pe care martorul sau victima il are la identificarea autorului cauzei care face obiectul investigatiei
realizarea portretului vorbit (stabilirea semnalmentelor dinamice si statice percepute de catre martor sau victima)
realizarea portretului robot folosind programul E-FIT net si alte editoare grafice
confruntarea finală a tuturor variantelor realizate în prezența organului de urmărire penală care a solicitat realizarea portretului.
a) Stabilirea unei relații socio-afective cu martorul sau victima presupune:
– prezentarea numelui și calității specialistului care conduce interviul de realizare a portretului robot;
– informarea martorului sau victimei despre scopul prezenței sale în laboratorul de realizare a portretului robot;
– intervievatul este informat cu privire la infracțiunea care face obiectul realizării portretului robot, infracțiune în care el a fost martor sau victimă;
b) Stabilirea starii de normalitate psiho-sociala a martorului sau victimei in momentul realizarii portretului robot – dacă este sau nu apt – se realizează astfel:
Stabilirea gradului de oboseală
Constatarea nivelului de alimentatie
Stabilirea faptului de a fi consumat bauturi alcoolice inaintea prezentarii la portret robot
Stabilirea faptului de a fi consumat medicamente cu influente asupra functiilor psihice ale intervievatului.
Toate întrebările puse intervievatului în acest sens trebuie să fie fără accente patetice și într-un cadru de discuții amicale, prietenești, numai atunci când intervievatul accepta aceast gen de discuții.
c) Stabilirea trăsăturilor definitorii de comportament și personalitate ale persoanei intervievate ( interviul anamnestic – forma simplificată):
-mediul material și social de origine – structura și condițiile materiale ale familiei, părinții (însușiri psihice, nivelul cultural, profesiunea), relații în viața de familie;
-pregătirea generală și profesională – școli urmate, obiectele de învățământ preferate, metodele de pregătire preferate, calificativele obținute;
-stagiul militar – dacă este cazul, adaptarea la regimul de disciplină militară;
-evoluția profesională – calificarea profesională și locurile de muncă schimbate (motivul schimbării locului de muncă), profesiile exercitate anterior, motivația pentru profesia actuală, integrarea în colectivul de muncă etc.;
-nivelul material, social și modul de viață actual – starea familiei, eventualele greutăți;
-conduita – manifestările intervievatului în diversele împrejurări ale activității și vieții cotidiene, la locul de muncă, în familie, în diverse situații critice;
-relațiile fundamentale (atitudinea) – față de oameni în general, față de muncă și valorile sociale, precum și față de sine ;
-proiecte planuri, aspirații – eventualele obiective pe care le urmărește subiectul în activitatea profesională, de familie, căile la care recurge pentru satisfacerea aspirațiilor, nivelul de viață, etc.
d) Informarea pe scurt a martorului sau victimei asupra metodei de realizare a portretului robot si etapele de parcurs
Se realizează prin prezentarea algoritmului de lucru cu motivarea pe scurt a abordării fiecarei etape, astfel încât interlocutorul să înțeleagă faptul că abordând în acest fel problema, el este cel mai puțin influențat.
Ulterior, se poate apela la prezentarea pe scurt a tehnicii de realizare a portretului robot și prezentarea unui caz în care portretul robot a fost util la identificarea autorului.
e) Stimularea, motivarea – conștientizarea rolului pe care martorul sau victima îl are la identificarea autorului cauzei care face obiectul investigației
Captarea atenției prin modul de prezentare al cauzei si sustinerea rezolvării acesteia – este una dintre metode dar și prin stimularea interesului prin provocări (“alții au reușit și dumneavoastră trebuie să reuțiți”, sau se aduc laude și încurajări interlocutorului, prin modul nostru de comportament să dăm impresia că suntem la dispoziția lui pentru orice modificare de trăsături sau expresii, trebuie să nu uităm nicio clipă că această persoană este pentru prima dată pusă în fața reconstituirii unei fizionomii etc.).
Motivarea martorului sau victimei, de asemenea, este în funcție de situația întâlnită (dacă este martor sau victimă, dacă este major sau minor, dacă este de o naționalitate sau alta, etc.)
Elogierea rolului martorului sau victimei în elucidarea cauzelor și identificarea infractorilor (rolul opiniei publice în munca de poliție și în mod special al martorilor)
e) Realizarea propriu zisă a portretului vorbit
Dr. Nicolae Minovici afirma că “cel mai bun și chiar singurul mijloc pentru ca un agent să-și întipărească în memoria sa vizuală o fotografie este de a face în scris un fel de descriere – schiță exactă și completă.
Agentul însărcinat cu o misiune atât de grea – de a urmări și aresta un criminal cu ajutorul unei fotografii – trebuie să fie în stare să descrie cu gura, figura celui ce-l urmărește, de a face, într-un cuvânt, ceea ce se numește portret vorbit”.
Este necesar să se înceapă reactualizarea cu acest portret vorbit pentru a nu influenta in nici un fel memoria episodică a intervievatului, descrierea semnalmentelor făcându-se după o terminologie specială, unitară și precisă, respectiv prin metoda portretului vorbit, care poate fi definită ca o metodă științifică de descriere și comparare a trăsăturilor exterioare ale persoanelor
De asemenea, dr. Nicolae Minovici a apreciat că semnalmentul descriptiv se supune legilor generale de fixitate la același individ și de variabilitate de la un individ la altul.
Descrierea semnalmentelor după metoda portretului vorbit trebuie corect înțeleasă pentru a nu se crea confuzii, iar parcurgerea acesteia este necesară și atunci când datorită unor condiții obiective nu au putut fi observate toate semnalmentele.
Folosirea terminologiei specifice portretului vorbit este strâns legată de necesitățile practice, mai ales atunci când urmărirea unui infractor în vederea descoperirii și identificării sale se face numai pe baza trăsăturilor exterioare.
Primul pas în realizarea portretului vorbit
Solicitarea unei relatări libere cu semnalmentele subiectului reactualizării, pentru a constata fara nici o sugestionare, nivelul calitativ al imaginii memorate, calitățile interlocutorului in privința reactualizării si bunele lui intenții.
După relatarea liberă a celor cunoscute de martor, acestuia i se vor pune întrebări de precizare, nesugestive, căutând ca cele relatate să fie cât mai exact încadrate în forma științifică a descrierii semnalmentelor.
Sistemul IMAGETRAK
Sistemul automat MAGETRAK este o bază de date criminalistică a Poliției Române constituită in scopul realizării activităților de prevenire, cercetare și combatere a infracțiunilor , precum și de menținere și asigurare a ordinii publice de către structurile / unitățile Ministerului Administrației și Internelor , potrivit competențelor acestora.
Sistemul este integrat la nivel național si are in componență un server de date central, instalat la Institutul de Criminalistica din cadrul IGPR, la care sunt conectate prin inelul de comunicații metropolitan 42 de stații de lucru, instalate în fiecare județ și la D.G.P.M.B.
Server-ul este compus din următorele subsisteme:
Serverul pentru stocare si regasire fotografii – PHOTOSERVER;
Serverul pentru baza de date ORACLE 9.2 pentru stocarea si regasirea datelor despre persoana – OFDBSERVER;
Procesorul de cautare, regasire si compunere faciala – FAMPSERVER;
Sistem de operare Windows 2003 server;
Memoria totala a sistemului este de 3,5 GB RAM cu un Hard drive, tehnologie RAID, 850 GB.
Baza de date ORACLE 9.2 se afla pe un server instalat la sediul IGPR – I.C. si are următoarele facilități:
stocarea datelor de stare civilă pentru un număr de aprox. 500.000 de persoane;
stocarea unui număr de 6 fotografii digitale pentru fiecare persoană (3 pentru identificarea persoanei – 1 frontală (obligatorie) și 2 profil iar celelalte 3 sunt pentru semnalmente – cicatrici, tatuaje, semne particulare );
căutarea și regăsirea în baza de date a unei persoane după datele de stare civilă, date antropometrice, semne particulare, cicatrici și tatuaje;
căutarea și regăsirea in baza de date a unei persoane după fotografia frontala – rezultatul fiind un sir cu primii 100 de suspecți cu cele mai apropiate potriviri faciale;
instalare și întreținerea ușoară a sistemului;
captare de imagini de înaltă rezoluție (conforme ANSI/NIST-ITL 1a-1997);
diferite nivele de securitate a datelor.
2.1. Facilitățile sistemului IMAGETRAK
înlocuirea clasoarelor clasice cu fotografii de semnalmente prin preluarea și stocarea la nivel național a fotografiilor și datelor de stare civilă ale persoanelor cercetate de poliție în stare de arest sau libertate pentru comiterea de infracțiuni prin diverse moduri de operare;
căutare rapidă în baza de date în funcție de următorii parametri:
semne particulare, cicatrici, tatuaje;
date antropometrice;
date de stare civilă;
fotografii digitale cu ajutorul algoritmului LFA – potrivire facială;
portret robot – realizat cu ajutorul aplicației E-FIT sau prin alte tehnici.
listarea de rapoarte despre persoanele înregistrate cu fotografii și date de interes operativ;
acces pe rețeaua Metropolitană;
acces de la distanță pentru furnizorii sistemului în vederea intervenției cât mai rapide pentru înlăturarea eventualelor probleme apărute la sistem;
obținerea facilă de diferite rapoarte;
softul personalizat în limba română.
2.2. Algoritmul de recunoaștere facială
Se disting 80 puncte nodale pentru față care măsoară:
Distanța între ochi
Lățimea nasului
Adâncimea orbitelor
Oasele fetei
Linia maxilarului
Barbia
Prin măsurarea acestor puncte nodale se obține un cod numeric de reprezentare a feței (faceprint) salvat într-un fișier de numai 84 biti.
Sunt necesare 14-20 de astfel de puncte pentru crearea acestui faceprint.
Algoritmul este independent de:
Culoare – a fotografiei sau de culoarea pielii;
Rasa – structura fetei este universala indiferent de rasa;
Sursa de preluare a imaginii (scanner, camera foto sau video, etc.);
De varsta – faceprint-ul ramane neschimbat odata cu trecerea timpului;
De machiaje, par facial, ochelari, iluminare, etc…
Exemplu de identificare, utilizand algoritmul de potrivire facială
Modulul de compunere facială – Portretul robot – Aplicația E-FIT
Compunere facială:
Permite posibilitatea creării unei imagini in baza descrierii făcute de martorul ocular sau victima
Poate fi folosit la crearea posterului de URMĂRIT GENERAL
Poate fi folosit în inițierea secvenței de căutare după recunoașterea facială.
E-FIT un sistem de compoziție facială bazat pe calculator, care permite operatorilor antrenați să producă cu precizie tipologii de imagini faciale bazate pe descrierile martorilor.
E-FIT este unicul până acum recunoscut si a fost dezvoltat să includă factorii psihologici care afectează abilitățile noastre la reamintirea si recunoașterea facială. A fost proiectat astfel încât oricât de începător ar fi operatorul să poată să obțină usor si repede o imagine exactă.
E-Fit se bazează pe cunoașterea tipului de ajutor admisibil în procesul reactualizării feței.
Programul E-FIT va fi folosit în conjunctie cu interviul cognitiv, martorii simțind în timp ce fața ce o construiesc este alterată ceea ce produce această alterare.
Dacă persoana care face descrierea fizionomiei individului căutat nu a putut reține decât unul din elementele faciale (nasul proeminent etc.), pentru a nu o influența în descriere, portretul robot se va realiza începând cu o simplă schiță.
Aceasta se selectează la începerea unui nou portret robot prin selectarea butonului “Folosirea minimului de elemente faciale “
Portretul robot realizat, se înregistrează în baza de date ca persoană nouă (nume, prenume), cu datele antropometrice probabile furnizate de victimă sau martor, fără introducerea altor date, apoi se efectuează compararea cu șirul de suspecți după căutarea în baza de date a sistemului de recunoaștere facială și se verifică asemănările după imaginile din lista de suspecți elaborată de soft-ul sistemului.
CONCLUZII
În repetate rânduri s-a semnalat din partea organelor poliției judiciare că întâmpină greutăți în realizarea probatoriului, fapt pentru care frecvent, se apelează la realizarea procedeului probatoriu de recunoaștere a unei persoane din grup ori după fotografie.
Instrucțiunile, procedurile și manualele de criminalistică au reușit să contribuie la formarea cunoștințelor necesare în vederea întocmirii unui portret robot sau vorbit, întrucât au fost puse la dispoziție date suficiente care să satisfacă cerințele practice.
Au fost îmbogățite cunoștințele și imaginația lucrătorilor criminaliști despre diferite forme de trăsături posibile și a denumirii lor, s-a dat o nomenclatură unică semnalmentelor anatomice care să fie cunoscută și folosită.
Astfel, pe baza acestor semnalmente, portretul robot se folosește în măsura în care acesta servește la operațiunea de identificare a persoanelor în procesul judiciar.
Recunoașterea după impresia de ansamblu este adeseori eronată.
Relatarea privind înfățișarea exterioară poate fi inexactă sau confuză.
De aceea, în criminalistică s-a conceput o metodă specială de identificare a persoanei după semnalmente, elaborată pe baza practicii judiciare și de anchetă, a cărei aplicare comportă utilizarea unor date din științele naturii-anatomie, fiziologie, antropologie.
Metoda portretului robot prezentată în lucrare reprezintă un procedeu științific de descriere și comparare a trăsăturilor persoanelor în scopul identificării judiciare, semnalmentele corporale putând fi completate cu descrierea îmbrăcămintei și a obiectelor purtate.
BIBLIOGRAFIE
1. S. Balakrishnama, A. Ganapathiraju, Linear Discriminant Analysis- A Brief Tutorial, Institute for Signal and Information Processing. Department of Electrical and Computer Engineering. Mississippi State University, Mississippi State, Mississippi.
2. Suman Kumar Bhattacharyya, Kumar Rahul, Face Recognition By Linear Discriminant Analysis, International Journal of Communication Network Security, Volume 2, Issue 2, 2013.
3. Domenico Daleno, Lucia Cariello, Marco Giannini, Giuseppe Mastronardi, Pseudo 2D Hidden Markov Model and Neural Network Coefficients in Face Recognition, în Face Recognition, Miloš Oravec (editor), Ed. In-Teh, Vukovar, Croatia, 2010.
4. Sabah A. Jassim, Wavelet–Based Face Recognition Schemes, în Face Recognition,
Miloš Oravec (editor), Ed. In-Teh, Vukovar, Croatia, 2010.
5. Giuseppe Mastronardi, Lucia Cariello, Domenico Daleno, Marcello Castellano, Geodesic Distances and Hidden Markov Models for the 3D Face Recognition, în Face Recognition, Miloš Oravec (editor), Ed. In-Teh, Vukovar, Croatia, 2010.
6. Arpita Patra, Development of effcient methods for face recognition and multimodal
biometry, Master of Science Thesis, Department of Computer Science and Engineering. Indian Institute of Technology Madras, Chennai 600036, June 2006.
7. P. Penev, J. Atick, Local feature analysis: A general statistical theory for object representation, Network: Computation in Neural Systems, Vol.7, No.3, 1996.
8. P. Jonathon Phillips, Syed A. Rizvi, The FERET Evaluation Methodology for Face-Recognition Algorithms, IEEE Transactions on Pattern Analysis and Machine Intelligence, Vol. 22, No.10, October 2000.
9. M. Saquib Sarfraz, Olaf Hellwich, Zahid Riaz, Feature Extraction and Representation for Face Recognition, în Face Recognition, Miloš Oravec (editor), Ed. In-Teh, Vukovar, Croatia.
10. Rodica Cristina Sobolu, Operatori liniari și analiză wavelets cu aplicații, Rezumat Teză Doctorat, Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Matematică și Informatică, Cluj-Napoca, 2011, p. 4, disponibilă pe site-ul: www.usamvcluj.ro/files/granturi/Sobolu%20Rodica/CV.pdf, consultat la 26.09.2013.
11. Matthew Turk, Alex Pentland, Eigenfaces for recognition, Journal of Cognitive
Neuroscience, Vol.3, No.1, 1991.
12. Laurenz Wiskott, Jean-Marc Fellous, Norbert Krüger, Christoph von der Malsburg, Face Recognition by Elastic Bunch Graph Matching, IEEE Transactions PAMI, Vol.17, No.7, 1997.
13. Lucian Ionescu, Criminalistică, Ed. Pro Universitaria, București, 2007.
Legislație:
– Legea nr.218 din 23.04.2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, cu modificările ulterioare;
– Legea nr. 76/2008 privind organizarea si funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare;
– Legea 677 din 12 decembrie 2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, cu modificările ulterioare;
– Legea nr. 290 din 24 iunie 2004 privind cazierul judiciar, cu modificările ulterioare;
Instrucțiuni:
– IL 02-04 din 04.07.2011, privind utilizarea sistemului de recunoaștere facială IMAGETRAK, cu reviziile aferente;
– Instrucțiune privind fluxul de lucru necesar soluționării solicitărilor transmise de Centru de Cooperare Polițienească Internațională;
– Instrucțiune de lucru a Institutului de criminalistică privind protecția datelor cu caracter personal;
– Instrucțiune privind fluxul de lucru necesar soluționării solicitărilor transmise de Centru de Cooperare Polițienească Internațională;
Proceduri:
– Procedură specifică de lucru pentru schimbul de date genetice judiciare și dactiloscopice cu alte state, precum și transmiterea de date cu caracter personal, în cadrul cooperării polițienești internaționale (sistem neautomatizat) și în context PRUM (sistem automatizat), Ed.1, Rev.0 din 24.06.2011;
– Procedura specifică de examinare a urmelor și impresiunilor papilare (PSL-02-01);
– Manualele/Ghidurile de utilizare ale sistemului AFIS, CDN, IMAGETRAK;
– Manualul Calității laboratoarelor de expertiză criminalistică din Institutul de Criminalistică;
– Legislația comunitară ce reglementează activitățile și categorii de persoane ce fac obiectul sistemului EURODAC;
– Codul de conduită al experților, specialiștilor și tehnicienilor criminaliști din Poliția Română.
Anexa. Nr.1
RAPORT DE CONSTATARE TEHNICO – ȘTIINȚIFICĂ
Nr. ………….. din …………………………
Dosar nr. …………………. al Inspectoratului de Poliție al Județului Mehedinți, Poliția Municipiului Drobeta Turnu Severin, Biroul de Investigații Criminale.
Tehnician criminalist: A. ș. de poliție B. E., din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Mehedinți, Serviciul de Criminalistică.
OBIECTUL CONSTATĂRII
Prin rezoluția motivată nr. ………………….., organul de cercetare penală dispune efectuarea unei constatări tehnioc – științifice, traseologică, în cauza privind comiterea infracțiunii de înșelăciune în dauna S.C „Autorent” S.R.L. din mun. Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinți, solicitând să se stabilească:
– Dacă persoana de sex masculin reprezentată în fotografia efectuată de către angajații societății în data de ………., este aceiași cu persoana reprezentată în fotografia de pe copia cărții de identitate eliberată pe numele „IONIȚĂ GEORGE – CRISTIAN” și cu persoana reprezentată în copia fișei de evidență a persoanei, extrasă din baza de date a Evidenței Populației, fișă completată pe numele G. A., fiul lui Ion și Maria, născut la data de …………., în mun. Craiova, jud. Dolj, cu același domiciliu, str. Vitejilor, nr. 4, bl. 103, apt. 33, jud. Dolj?
În baza art. 112, 113 și 115 din Cod Proc. Pen. și art. 26, alin. 1, pct. 15 din Legea nr. 218/2002, am procedat la efectuarea prezentei lucrări în cadrul Serviciului de Criminalistică Mehedinți, cu respectarea normelor de management al calității și a Codului de Conduită nr. 210/11.04.2006.
MATERIALE SUPUSE EXAMINĂRII
Pentru efectuarea prezentei lucrări au fost puse la dipoziție următoarele probe:
– În litigiu: o coală din hârtie format A4 în conținutul căreia sunt prezente fotografia persoanei de sex masculin, fotografie realizată de către angajații S.C „Autorent” S.R.L., în data de ……………. și o copie a cărții de identitate completată pe numele „IONIȚĂ GEORGE – CRISTIAN”;
– Pentru comparație: copia fișei de evidență a persoanei, extrasă din baza de date a Evidenței Populației, fișă completată pe numele G. A., fiul lui Ion și Maria, născut la data de …………., în mun. Craiova, jud. Dolj, cu același domiciliu, str. Vitejilor, nr. 4, bl. 103, apt. 33, jud. Dolj.
Probele recepționate îndeplinesc condițiile prevăzute de P.G.L. – privind ambalarea, sigilarea și transportul.
DESCRIEREA MATERIALELOR SUPUSE EXAMINĂRII
A. Pe coala din hârtie, format A4, în litigiu, în zona superioară este prezentă o imagine, alb negru, în centrul căreia se observă prezența unei persoane de sex masculin, imaginea fiind inserată în masa hârtie prin imprimare cu ajutorul unei imprimante cu jet de cerneală neagră. În plan secundar, în spatele persoanei de sex masculin se observă mai multe flori și un aparat de copiat.
În zona inferioară a colii din hârtie în litigiu, este prezentă o imagine a unei cărți de identitate, cu seria IF, nr. 041475, eliberată pe numele IONIȚĂ GEORGE – CRISTIAN, cu toate datele de identificare ale persoanei menționate, carte de identitate emisă de autoritățile din localitatea Otopeni, jud. Ilfov, la data de ………… În zona marginală a imaginii cărții de identitate, este prezentă fotografia posesorului acesteia.
Imaginea ce reprezintă cartea de identitate este iserată în masa hârtiei, prin copiere cu ajutorul unui aparat de copiat ( xerox ).
Pe coala din hârtie, deasupra fiecărei imagini sunt inserate texte referitoare la imaginile prezente pe aceasta.
Expun în continuare fotografia reprezentând coala din hârtie format A4, coală pe care sunt inserate imaginile descrise anterior și detalii asupra fotografiilor perosoanelor de sex masculin prezente în fotografie și în copia cărții de identitate.
Foto. 1
Foto. 1. Coala din hârtie, format A4, ce conține imaginile în litigiu.
Foto. 2 Persoana prezentă în imaginea superioară Foto. 3. Persoana prezentă pe copia cărții
de pe coala din hârtie. de identitate.
B. Copia fișei de evidență a persoanei, extrasă din baza de date a Evidenței Populației, prezintă pe avers antetul instituției emitente, datele de stare civilă ale persoanei, respectiv G. A., fiul lui Ion și Maria, născut la data de …………., în mun. Craiova, jud. Dolj, cu același domiciliu, str. Vitejilor, nr. 4, bl. 103, apt. 33, jud. Dolj, codul numeric personal al persoanei, fotografia acesteia și alte date referitoare la motivul eliberării, data efectuării fotografiei „2005 – 06 – 13”, iar pe revers sunt prezente datele personale ale persoanei, datele privind domiciliu actual, anterior sau reședința, datele documentului de identitate, data generale despre posesorul actului de identitate și data cu privire la starea civilă a persoanei.
Foto. 4 Foto. 5
Foto. 4, 5. Aversul și reversul copiei fișei de evidență a persoanei, pusă la dispoziție ca model de comparație.
Foto. 6
Foto. 6. Fotografia prezentă pe fișa de evidență a persoanei, model de comparație.
EXAMINĂRI – CONSTATĂRI
Examinând materialele în litigiu și modelul de comparație pus la dispoziție, am constatat faptul că fotografiile de pe acestea reprezintă o persoană de sex masculin, în copia cărții de identitate, în litigiu, și în copia fișei de evidență a persoanei, aceasta prezentând mustață și barbișon, scurt, iar în fotografia efectuată la sediul S.C „Autorent” S.R.L. din mun. Drobeta Turnu severin, în data de …………, persoana de sex masculin, nu prezintă aceste elemente de individualizare.
Cu ocazia examinărilor trăsăturlior anatomice ale fețelor persoanelor prezente în imaginile reprezentând litigiu și în imaginea de pe copia fișa de evidență a persoanei, pusă la dispoziție ca model de comparație, am constatat asemănări ale acestora, după cum urmează în descrierile următoare:
conturul feței: oval, lat în partea superiaoră ( sus );
fruntea: mijlocie ca înălțime și lățime;
pomeții: ușor depărtați;
fălcile: proeminente;
fața: îngustă, înaltă;
părul: ușor arcuit în sus;
inserția părului: în zona tâmplelor unghiularizată.
favoriții: lungi;
ochii: mijlocii, cu unghiul extern ușor coborât de la linia de bază ( 3 );
sprâncenele: unghiulare, lungi și dese ( 1 );
urechile: ovale, mijlocii, cu depărtare totală față de conturul feței ( 2 );
nasul: îngust cu rădăcină mijlocie și linia acestuia ușor strâmbă spre stânga;
gura: intermediară, cu buza superioară groasă;
bărbia: lată;
mustață: prezentă sub forma cozii de rândunică ( 4 ), în copia cărții de identitate în litigiu și în copia fișei de evidență a persoanei pusă la dispoziție ca model de comparație;
prezența barbișonului scurt ( 5 ), în în copia cărții de identitate în litigiu și în copia fișei de evidență a persoanei pusă la dispoziție ca model de comparație;
Foto. 7. – LITIGIU 1 Foto. 8 – LITIGIU 2 Foto. 9 – COMPARAȚIE
Am numit cu „LITIGIU 1”, fotografia reprezentând persoana de sex masculin efectuată la sediul S.C „Autorent” S.R.L., în data de 19.07.2008, cu „LITIGIU 2”, fotografia persoanei de sex masculin prezentă pe copia cărții de identitate cu seria IF, nr. 041475, eliberată pe numele IONIȚĂ GEORGE – CRISTIAN, eliberată la data de 25.02.2007, iar cu „COMPARAȚIE”, fotografia persoanei de pe copia fișei de evidență a persoanei, pe numele G. A.
În continuare, cu ajutorul programului computerizat de analiză a imaginilor digitale „Lucia Forensic”, am procedat la calibrarea imaginilor în litigiu și a celei model de comparație, respectiv aducerea acestora la aproximativ aceiași scară, fără a aduce modificări asupra acestora, după care am efectuat comparații traseologice ale conturului feței și ale trăsăturilor anatomice ale persoanelor prezente în imaginile puse la dispoziție, prin suprapunerea acestora în transparență, verificarea continuității traseelor cu ajutorul funcției „Pseudo Red Green” și realizarea continității liniare a acestora atât pe veritcală cât și pe orizontală, obținând imaginile expuse în continuare.
Foto. 10 Foto. 11 Foto. 12
Foto. 13 Foto. 14 Foto. 15
Foto. 10 și 13, reprezintă suprapunerea în transparență și „Pseudo Red Green” a imaginii persoanei prezentă în fotografia efectuată la sediul S.C „Autorent” S.R.L., în data de 19.07.2008 și a celei a persoanei de pe copia cărții de identitate cu seria IF, nr. 041475, eliberată pe numele IONIȚĂ GEORGE – CRISTIAN, eliberată la data de ……
Foto. 11 și 14, reprezintă suprapunerea în transparență și „Pseudo Red Green” a imaginii persoanei prezentă în fotografia efectuată la sediul S.C „Autorent” S.R.L., în data de ……. și a celei a persoanei de pe copia fișei de evidență a persoanei, pe numele G. A.
Foto. 12 și 15, reprezintă suprapunerea în transparență și „Pseudo Red Green” a imaginii persoanei prezentă pe copia cărții de identitate cu seria IF, nr. 041475, eliberată pe numele IONIȚĂ GEORGE – CRISTIAN, eliberată la data de …….. și a celei de pe copia fișei de evidență a persoanei, pe numele G. A.
Foto. 16 Foto. 17 Foto. 18
Foto. 19
În foto. nr. 16 – 19, am prezentat continuitatea liniară a conturului feței, a ochilor, urechilor, nasului și gurii, persoanelor prezente pe materialele puse la dispoziție ca reprezentând cele două litigii și de pe modelul de comparație pus la dispoziție.
Micile diferențe prezente la suprapunerile în transparență a imaginilor reprezentând litigiile și modelul de comparație, precum și la verificarea continuității liniare a conturului feței, a ochilor, nasului, urechilor și gurii, sunt redate de diferența unghiului de fotografiere a persoanei, precum și schimbările anatomice ale trăsăturilor persoenelor datorate trecerii timpului de la efectuarea fotografiilor, respectiv anul 2005 – fișa de evidență a persoanei ( model de comparație ), anul 2007, anul eliberării cărții de identitate cu seria IF, nr. 041475, eliberată pe numele IONIȚĂ GEORGE – CRISTIAN și anul 2008, anul în care a fost realizată fotografia persoanei la sediul S.C „Autorent” S.R.L..
În baza celor constatate, descrise și demonstrate, formulez următoarea:
C O N C L U Z I E
Persoana de sex masculin reprezentată în fotografia efectuată de către angajații societății în data de …….., este aceiași cu persoana reprezentată în fotografia de pe copia cărții de identitate eliberată pe numele „IONIȚĂ GEORGE – CRISTIAN” și cu persoana reprezentată în copia fișei de evidență a persoanei, extrasă din baza de date a Evidenței Populației, fișă completată pe numele G. A., fiul lui Ion și Maria, născut la data de …………., în mun. Craiova, jud. Dolj, cu același domiciliu, str. Vitejilor, nr. 4, bl. 103, apt. 33, jud. Dolj.
*
* *
Prezentul raport conține un număr de 7 ( șapte ) file.
Notă: Restitui materialele puse la dispoziție ca reprezentând litigiu, precum și modelul de comparație, ambalate în plic din hârtie, închis prin lipire și sigilat prin ștampilare.
TEHNICIAN CRIMINALIST
Agent șef de poliție,
B. E.
BIBLIOGRAFIE
1. S. Balakrishnama, A. Ganapathiraju, Linear Discriminant Analysis- A Brief Tutorial, Institute for Signal and Information Processing. Department of Electrical and Computer Engineering. Mississippi State University, Mississippi State, Mississippi.
2. Suman Kumar Bhattacharyya, Kumar Rahul, Face Recognition By Linear Discriminant Analysis, International Journal of Communication Network Security, Volume 2, Issue 2, 2013.
3. Domenico Daleno, Lucia Cariello, Marco Giannini, Giuseppe Mastronardi, Pseudo 2D Hidden Markov Model and Neural Network Coefficients in Face Recognition, în Face Recognition, Miloš Oravec (editor), Ed. In-Teh, Vukovar, Croatia, 2010.
4. Sabah A. Jassim, Wavelet–Based Face Recognition Schemes, în Face Recognition,
Miloš Oravec (editor), Ed. In-Teh, Vukovar, Croatia, 2010.
5. Giuseppe Mastronardi, Lucia Cariello, Domenico Daleno, Marcello Castellano, Geodesic Distances and Hidden Markov Models for the 3D Face Recognition, în Face Recognition, Miloš Oravec (editor), Ed. In-Teh, Vukovar, Croatia, 2010.
6. Arpita Patra, Development of effcient methods for face recognition and multimodal
biometry, Master of Science Thesis, Department of Computer Science and Engineering. Indian Institute of Technology Madras, Chennai 600036, June 2006.
7. P. Penev, J. Atick, Local feature analysis: A general statistical theory for object representation, Network: Computation in Neural Systems, Vol.7, No.3, 1996.
8. P. Jonathon Phillips, Syed A. Rizvi, The FERET Evaluation Methodology for Face-Recognition Algorithms, IEEE Transactions on Pattern Analysis and Machine Intelligence, Vol. 22, No.10, October 2000.
9. M. Saquib Sarfraz, Olaf Hellwich, Zahid Riaz, Feature Extraction and Representation for Face Recognition, în Face Recognition, Miloš Oravec (editor), Ed. In-Teh, Vukovar, Croatia.
10. Rodica Cristina Sobolu, Operatori liniari și analiză wavelets cu aplicații, Rezumat Teză Doctorat, Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Matematică și Informatică, Cluj-Napoca, 2011, p. 4, disponibilă pe site-ul: www.usamvcluj.ro/files/granturi/Sobolu%20Rodica/CV.pdf, consultat la 26.09.2013.
11. Matthew Turk, Alex Pentland, Eigenfaces for recognition, Journal of Cognitive
Neuroscience, Vol.3, No.1, 1991.
12. Laurenz Wiskott, Jean-Marc Fellous, Norbert Krüger, Christoph von der Malsburg, Face Recognition by Elastic Bunch Graph Matching, IEEE Transactions PAMI, Vol.17, No.7, 1997.
13. Lucian Ionescu, Criminalistică, Ed. Pro Universitaria, București, 2007.
Legislație:
– Legea nr.218 din 23.04.2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, cu modificările ulterioare;
– Legea nr. 76/2008 privind organizarea si funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare;
– Legea 677 din 12 decembrie 2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, cu modificările ulterioare;
– Legea nr. 290 din 24 iunie 2004 privind cazierul judiciar, cu modificările ulterioare;
Instrucțiuni:
– IL 02-04 din 04.07.2011, privind utilizarea sistemului de recunoaștere facială IMAGETRAK, cu reviziile aferente;
– Instrucțiune privind fluxul de lucru necesar soluționării solicitărilor transmise de Centru de Cooperare Polițienească Internațională;
– Instrucțiune de lucru a Institutului de criminalistică privind protecția datelor cu caracter personal;
– Instrucțiune privind fluxul de lucru necesar soluționării solicitărilor transmise de Centru de Cooperare Polițienească Internațională;
Proceduri:
– Procedură specifică de lucru pentru schimbul de date genetice judiciare și dactiloscopice cu alte state, precum și transmiterea de date cu caracter personal, în cadrul cooperării polițienești internaționale (sistem neautomatizat) și în context PRUM (sistem automatizat), Ed.1, Rev.0 din 24.06.2011;
– Procedura specifică de examinare a urmelor și impresiunilor papilare (PSL-02-01);
– Manualele/Ghidurile de utilizare ale sistemului AFIS, CDN, IMAGETRAK;
– Manualul Calității laboratoarelor de expertiză criminalistică din Institutul de Criminalistică;
– Legislația comunitară ce reglementează activitățile și categorii de persoane ce fac obiectul sistemului EURODAC;
– Codul de conduită al experților, specialiștilor și tehnicienilor criminaliști din Poliția Română.
Anexa. Nr.1
RAPORT DE CONSTATARE TEHNICO – ȘTIINȚIFICĂ
Nr. ………….. din …………………………
Dosar nr. …………………. al Inspectoratului de Poliție al Județului Mehedinți, Poliția Municipiului Drobeta Turnu Severin, Biroul de Investigații Criminale.
Tehnician criminalist: A. ș. de poliție B. E., din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Mehedinți, Serviciul de Criminalistică.
OBIECTUL CONSTATĂRII
Prin rezoluția motivată nr. ………………….., organul de cercetare penală dispune efectuarea unei constatări tehnioc – științifice, traseologică, în cauza privind comiterea infracțiunii de înșelăciune în dauna S.C „Autorent” S.R.L. din mun. Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinți, solicitând să se stabilească:
– Dacă persoana de sex masculin reprezentată în fotografia efectuată de către angajații societății în data de ………., este aceiași cu persoana reprezentată în fotografia de pe copia cărții de identitate eliberată pe numele „IONIȚĂ GEORGE – CRISTIAN” și cu persoana reprezentată în copia fișei de evidență a persoanei, extrasă din baza de date a Evidenței Populației, fișă completată pe numele G. A., fiul lui Ion și Maria, născut la data de …………., în mun. Craiova, jud. Dolj, cu același domiciliu, str. Vitejilor, nr. 4, bl. 103, apt. 33, jud. Dolj?
În baza art. 112, 113 și 115 din Cod Proc. Pen. și art. 26, alin. 1, pct. 15 din Legea nr. 218/2002, am procedat la efectuarea prezentei lucrări în cadrul Serviciului de Criminalistică Mehedinți, cu respectarea normelor de management al calității și a Codului de Conduită nr. 210/11.04.2006.
MATERIALE SUPUSE EXAMINĂRII
Pentru efectuarea prezentei lucrări au fost puse la dipoziție următoarele probe:
– În litigiu: o coală din hârtie format A4 în conținutul căreia sunt prezente fotografia persoanei de sex masculin, fotografie realizată de către angajații S.C „Autorent” S.R.L., în data de ……………. și o copie a cărții de identitate completată pe numele „IONIȚĂ GEORGE – CRISTIAN”;
– Pentru comparație: copia fișei de evidență a persoanei, extrasă din baza de date a Evidenței Populației, fișă completată pe numele G. A., fiul lui Ion și Maria, născut la data de …………., în mun. Craiova, jud. Dolj, cu același domiciliu, str. Vitejilor, nr. 4, bl. 103, apt. 33, jud. Dolj.
Probele recepționate îndeplinesc condițiile prevăzute de P.G.L. – privind ambalarea, sigilarea și transportul.
DESCRIEREA MATERIALELOR SUPUSE EXAMINĂRII
A. Pe coala din hârtie, format A4, în litigiu, în zona superioară este prezentă o imagine, alb negru, în centrul căreia se observă prezența unei persoane de sex masculin, imaginea fiind inserată în masa hârtie prin imprimare cu ajutorul unei imprimante cu jet de cerneală neagră. În plan secundar, în spatele persoanei de sex masculin se observă mai multe flori și un aparat de copiat.
În zona inferioară a colii din hârtie în litigiu, este prezentă o imagine a unei cărți de identitate, cu seria IF, nr. 041475, eliberată pe numele IONIȚĂ GEORGE – CRISTIAN, cu toate datele de identificare ale persoanei menționate, carte de identitate emisă de autoritățile din localitatea Otopeni, jud. Ilfov, la data de ………… În zona marginală a imaginii cărții de identitate, este prezentă fotografia posesorului acesteia.
Imaginea ce reprezintă cartea de identitate este iserată în masa hârtiei, prin copiere cu ajutorul unui aparat de copiat ( xerox ).
Pe coala din hârtie, deasupra fiecărei imagini sunt inserate texte referitoare la imaginile prezente pe aceasta.
Expun în continuare fotografia reprezentând coala din hârtie format A4, coală pe care sunt inserate imaginile descrise anterior și detalii asupra fotografiilor perosoanelor de sex masculin prezente în fotografie și în copia cărții de identitate.
Foto. 1
Foto. 1. Coala din hârtie, format A4, ce conține imaginile în litigiu.
Foto. 2 Persoana prezentă în imaginea superioară Foto. 3. Persoana prezentă pe copia cărții
de pe coala din hârtie. de identitate.
B. Copia fișei de evidență a persoanei, extrasă din baza de date a Evidenței Populației, prezintă pe avers antetul instituției emitente, datele de stare civilă ale persoanei, respectiv G. A., fiul lui Ion și Maria, născut la data de …………., în mun. Craiova, jud. Dolj, cu același domiciliu, str. Vitejilor, nr. 4, bl. 103, apt. 33, jud. Dolj, codul numeric personal al persoanei, fotografia acesteia și alte date referitoare la motivul eliberării, data efectuării fotografiei „2005 – 06 – 13”, iar pe revers sunt prezente datele personale ale persoanei, datele privind domiciliu actual, anterior sau reședința, datele documentului de identitate, data generale despre posesorul actului de identitate și data cu privire la starea civilă a persoanei.
Foto. 4 Foto. 5
Foto. 4, 5. Aversul și reversul copiei fișei de evidență a persoanei, pusă la dispoziție ca model de comparație.
Foto. 6
Foto. 6. Fotografia prezentă pe fișa de evidență a persoanei, model de comparație.
EXAMINĂRI – CONSTATĂRI
Examinând materialele în litigiu și modelul de comparație pus la dispoziție, am constatat faptul că fotografiile de pe acestea reprezintă o persoană de sex masculin, în copia cărții de identitate, în litigiu, și în copia fișei de evidență a persoanei, aceasta prezentând mustață și barbișon, scurt, iar în fotografia efectuată la sediul S.C „Autorent” S.R.L. din mun. Drobeta Turnu severin, în data de …………, persoana de sex masculin, nu prezintă aceste elemente de individualizare.
Cu ocazia examinărilor trăsăturlior anatomice ale fețelor persoanelor prezente în imaginile reprezentând litigiu și în imaginea de pe copia fișa de evidență a persoanei, pusă la dispoziție ca model de comparație, am constatat asemănări ale acestora, după cum urmează în descrierile următoare:
conturul feței: oval, lat în partea superiaoră ( sus );
fruntea: mijlocie ca înălțime și lățime;
pomeții: ușor depărtați;
fălcile: proeminente;
fața: îngustă, înaltă;
părul: ușor arcuit în sus;
inserția părului: în zona tâmplelor unghiularizată.
favoriții: lungi;
ochii: mijlocii, cu unghiul extern ușor coborât de la linia de bază ( 3 );
sprâncenele: unghiulare, lungi și dese ( 1 );
urechile: ovale, mijlocii, cu depărtare totală față de conturul feței ( 2 );
nasul: îngust cu rădăcină mijlocie și linia acestuia ușor strâmbă spre stânga;
gura: intermediară, cu buza superioară groasă;
bărbia: lată;
mustață: prezentă sub forma cozii de rândunică ( 4 ), în copia cărții de identitate în litigiu și în copia fișei de evidență a persoanei pusă la dispoziție ca model de comparație;
prezența barbișonului scurt ( 5 ), în în copia cărții de identitate în litigiu și în copia fișei de evidență a persoanei pusă la dispoziție ca model de comparație;
Foto. 7. – LITIGIU 1 Foto. 8 – LITIGIU 2 Foto. 9 – COMPARAȚIE
Am numit cu „LITIGIU 1”, fotografia reprezentând persoana de sex masculin efectuată la sediul S.C „Autorent” S.R.L., în data de 19.07.2008, cu „LITIGIU 2”, fotografia persoanei de sex masculin prezentă pe copia cărții de identitate cu seria IF, nr. 041475, eliberată pe numele IONIȚĂ GEORGE – CRISTIAN, eliberată la data de 25.02.2007, iar cu „COMPARAȚIE”, fotografia persoanei de pe copia fișei de evidență a persoanei, pe numele G. A.
În continuare, cu ajutorul programului computerizat de analiză a imaginilor digitale „Lucia Forensic”, am procedat la calibrarea imaginilor în litigiu și a celei model de comparație, respectiv aducerea acestora la aproximativ aceiași scară, fără a aduce modificări asupra acestora, după care am efectuat comparații traseologice ale conturului feței și ale trăsăturilor anatomice ale persoanelor prezente în imaginile puse la dispoziție, prin suprapunerea acestora în transparență, verificarea continuității traseelor cu ajutorul funcției „Pseudo Red Green” și realizarea continității liniare a acestora atât pe veritcală cât și pe orizontală, obținând imaginile expuse în continuare.
Foto. 10 Foto. 11 Foto. 12
Foto. 13 Foto. 14 Foto. 15
Foto. 10 și 13, reprezintă suprapunerea în transparență și „Pseudo Red Green” a imaginii persoanei prezentă în fotografia efectuată la sediul S.C „Autorent” S.R.L., în data de 19.07.2008 și a celei a persoanei de pe copia cărții de identitate cu seria IF, nr. 041475, eliberată pe numele IONIȚĂ GEORGE – CRISTIAN, eliberată la data de ……
Foto. 11 și 14, reprezintă suprapunerea în transparență și „Pseudo Red Green” a imaginii persoanei prezentă în fotografia efectuată la sediul S.C „Autorent” S.R.L., în data de ……. și a celei a persoanei de pe copia fișei de evidență a persoanei, pe numele G. A.
Foto. 12 și 15, reprezintă suprapunerea în transparență și „Pseudo Red Green” a imaginii persoanei prezentă pe copia cărții de identitate cu seria IF, nr. 041475, eliberată pe numele IONIȚĂ GEORGE – CRISTIAN, eliberată la data de …….. și a celei de pe copia fișei de evidență a persoanei, pe numele G. A.
Foto. 16 Foto. 17 Foto. 18
Foto. 19
În foto. nr. 16 – 19, am prezentat continuitatea liniară a conturului feței, a ochilor, urechilor, nasului și gurii, persoanelor prezente pe materialele puse la dispoziție ca reprezentând cele două litigii și de pe modelul de comparație pus la dispoziție.
Micile diferențe prezente la suprapunerile în transparență a imaginilor reprezentând litigiile și modelul de comparație, precum și la verificarea continuității liniare a conturului feței, a ochilor, nasului, urechilor și gurii, sunt redate de diferența unghiului de fotografiere a persoanei, precum și schimbările anatomice ale trăsăturilor persoenelor datorate trecerii timpului de la efectuarea fotografiilor, respectiv anul 2005 – fișa de evidență a persoanei ( model de comparație ), anul 2007, anul eliberării cărții de identitate cu seria IF, nr. 041475, eliberată pe numele IONIȚĂ GEORGE – CRISTIAN și anul 2008, anul în care a fost realizată fotografia persoanei la sediul S.C „Autorent” S.R.L..
În baza celor constatate, descrise și demonstrate, formulez următoarea:
C O N C L U Z I E
Persoana de sex masculin reprezentată în fotografia efectuată de către angajații societății în data de …….., este aceiași cu persoana reprezentată în fotografia de pe copia cărții de identitate eliberată pe numele „IONIȚĂ GEORGE – CRISTIAN” și cu persoana reprezentată în copia fișei de evidență a persoanei, extrasă din baza de date a Evidenței Populației, fișă completată pe numele G. A., fiul lui Ion și Maria, născut la data de …………., în mun. Craiova, jud. Dolj, cu același domiciliu, str. Vitejilor, nr. 4, bl. 103, apt. 33, jud. Dolj.
*
* *
Prezentul raport conține un număr de 7 ( șapte ) file.
Notă: Restitui materialele puse la dispoziție ca reprezentând litigiu, precum și modelul de comparație, ambalate în plic din hârtie, închis prin lipire și sigilat prin ștampilare.
TEHNICIAN CRIMINALIST
Agent șef de poliție,
B. E.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Identificarea Faciala (ID: 121444)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.