Identificarea, Evaluarea Si Valorificarea Obiectivelor Turistice din Judetul Brasov

CUPRINS

INTRODUCERE

Județul Brașov reprezintă unul dintre cele mai importante areale turistice din România, având un potențial uriaș și beneficiind de numeroase obiective turistice reușește să atragă sute de mii de turiști anual. Acesta beneficiază de un patrimoniu cultural și etno folcloric foarte bine dezvoltat și conservat, cuprinzând elemente de multiculturalitate specifice populației ce trăiește și a trăit aici.

Prin prezenta lucrare îmi doresc să evidențiez importante obiective ale județului Brașov și diferite moduri de promovare ale acestora într-un context economic și turistic internațional ce se pliază pe tipurile de turism pe care le poate oferi spațiul brașovean, aducând astfel, pe lângă un beneficiu economic, și notorietatea meritată.

Județul Brașov cuprinde o mare varietate de obiective turistice, atât naturale, cât și antropice fiind o destinație necondiționată de sezonalitate.

De asemenea poziționarea acestuia în centrul țării poate fii mult mai bine valorificată prin dezvoltarea unei infrastructuri de transport corespunzătoare unui trafic intern și internațional ridicat, fapt ce va ușura accesul turiștilor spre atracțiile turistice ale județului.

Pentru a acoperi cât mai multe cerințe ale turiștilor activitățile turistice desfășurate în județul Brașov trebuie să fie cât mai diversificate,iar calitatea serviciilor să fie îmbunătățită, fapt ce va duce la o fidelizare a clienților.

CAPITOLUL 1

JUDEȚUL BRAȘOV – CONSIDERAȚII GENERALE

1.1 LOCALIZARE

Situat în centrul țării, încadrat de coordonatele 45°23’13’’ – 46°12’12’’ latitudine nordică și 24°39’44’’ – 26°6’11’’ longitudine estică, județul Brașov se extinde latitudinal pe o distanță de 88.6 km (având extremitatea sudică situată în masivul Leaota, iar extremitatea nordică situată în dealurile Homoroadelor), iar longitudinal pe 112.6 km (având extremitatea vestică în lunca Oltului și extremitatea estică în Munții Tătarului), acoperind în totalitate o suprafață de 5363 km², aceasta însemnând un procent de 2,2 % din suprafața țării.

Județul Brașov are 8 județe vecine dup cum urmează: Argeș la sud-vest, Dâmbovița la sud, Prahova la sud-est, Buzău la extremitatea de sud-est, Covasna la est, Harghita la nord, Mureș la nord-vest și Sibiu la vest. Limita sudică a județului (spre județele Argeș, Dâmbovița, Prahova și Buzău) are o dispoziție generala vest-est și se suprapune pe culmi muntoase (succesiv M. Făgărașului, M. Piatra Craiului, M. Leaota, M. Bucegi, M. Baiului, M. Ciucașului, M. Tătarului) întrerupte de trecători montane (Bran, Predeal, Predeluș, Bratocea, Tabla Buții) care facilitează comunicațiile cu județele limitrofe din Muntenia. De-a lungul limitei estice ce separă județele Brașov și Covasna, între localitățile Teliu și Lunca Câlnicului, se desfășoară șesul depresionar al Brașovului, apoi între localitățile Lunca Câlnicului și Augustin desfășurându-se valea Oltului. Comunicațiile cu județul Harghita sunt concentrare pe văile destul de largi ale Homorodului Mic și Homorodului Mare, iar spre județul Mureș există o barieră naturală deluroasă a interfluviului major dintre bazinele hidrografice ale Oltului și Mureșului. Pe intervalul limitei vestice, spre județul Sibiu, depresiunea Făgărașului oferă o deschidere largă. Între toate aceste limite se desfășoară județul Brașov concentrând în perimetrul său variate peisaje geografice, multiple avantaje naturale, importante resurse umane și un potențial economic și turistic ce merită pe deplin a fi valorificat.

1.2 RELIEF

Din punct de vedere fizico-geografic, județul Brașov se află la intersecția a trei mari unități naturale: Carpații Orientali, Carpații Meridionali și Podișul Transilvaniei, situație ce înfățișează o pronunțată complexitate și diversitate a trăsăturilor geologice și geomorfologice, reflectată și in climă, ape, soluri, vegetație, faună, dar nu în ultimul rând și în caracteristicile social-geografice ale teritoriului cum ar fi populația și așezările.

Fizionomia geomorfologică a teritoriului județului Brașov este rezultanta interacțiunii dintre factorii morfometrici interni (tectonism, vulcanism) și externi (eroziune și sedimentare fluviatilă, torențială, glaciară etc.), reprezentând totodată expresia cea mai recentă a unei îndelugate evoluții paleogeografice.

Din punct de vedere morfostructural teritoriul județului Brașov „se situează în zona de orogen carpatic format prin cutarea stratelor sedimentare mezozoice și neozoice din geosinclinalul alpino-carpatic, împreună cu fundamentul cristalin mai vechi (paleozoic și precambrian); procesul

tectonic s-a desfășurat în mai multe faze, începând din cretacicul superior și până la finele neogenului când s-a definitivat, în liniile sale esențiale, edificiul carpatic” (Constantin Catrina, Ion Lupu, 1981, Brașov – Monografie, Editura Sport-Turism, București).

Acest ansamblu morfostructural este împărțit în trei categorii de unități: munți, depresiuni și dealuri. Acestea se deosebesc între ele atât prin caracteristicile geologice, geomorfologice, componentelor complexului fizico-geografic, cât și princaracteristicile social geografice. Procentual județul Brașov este format din 40% relief muntos, iar 60% relief depresionar și deluros. Alternanța dintre masivele muntoase și șesurile depresionare ale Brașovului și Făgărașului creează contraste altimetrice puternice scoțând în relief aceste masive oferind astfel un peisaj geografic spectaculos.

Unitățile montane sunt eșalonate în mare parte la marginea sudică a județului, pe un aliniament general vest-est conținând diferite denivelări transversale constând în văi (Oltului), culoare (Rucăr-Bran), pasuri (Predeal, Predeluș, Bratocea, Tabla Buții), acestea reducându-le din masivitate și individualizând diferite masive ce dețin particularități distince, după cum urmează:

Munții Făgărașului – reprezentați în județ prin versantul nordic al jumătății estice a masivului, aceștia atrag atenția în special prin notele lor alpine, fapt ce a contribuit la denumirea acestora drept „Alpii Transilvaniei”. Relieful acestora este modelat pe roci dure de origine metamorfică constând dintr-o gamă variată de șisturi cristaline. Creasta principală este orientată vest-est și are înălțimi de peste 2000 m (Vf. Moldoveanu – 2544 m, Colții Viștei – 2527 m, Vf. Gălășescu – 2470 m, Vf. Urlii – 2473 m, Vf. Izvorului – 2272 m, Vf. Berivoiul Mare – 2300 m, Vf. Luțele – 2176 m etc.) suprapunându-se pe un facies mezometamorfic ce este reprezentat prin gnaise și micașisturi. Culmile secundare, mai joase, sunt dispuse lateral prezentând un excelent paralelism, acestea corespunzând șisturilor epimetamorfice constând preponderent din șisturi cloritosericitoase. Altitudinea ridicată a crestei principale a permis instalarea glaciuațiunii montane care a săpat circuri și văi, a depus morene etc. urmând ca mai apoi, în epoca post-glaciară, în circuri să se formeze lacuri glaciare (L. Podragu, L. Urlea); totodată datorită climatului aspru din glaciar și postglaciar, s-a produs o modelare de detaliu, un microrelief crionival caracteristic, o serie de produse de dezagregare care îmbracă povârnișurile. De asemenea se distinge prezența unui peisaj al golurilor alpine, detașat de etajul forestier prezent la poalele versanților până la altitudini de 1800 m, acest contrast creând magnifice tablouri naturale și reprezentând un element de bază al potențialului turistic ce merită o valorificare mai atentă.

Munții Piatra Craiului – situați la sud-est de Munții Făgărașului, cuprinși între culoarul Rucăr-Bran la est și văile superioare ale Dâmbiviței și Bârsei la vest, din care doar jumătatea nordică revine județului Brașov. Acest masiv muntos este caracterizat drept cel mai grandios munte calcaros din România și este reprezentat printr-o creastă calcaroasă principală cu o lungime de aproximativ 25 km, cu o înălțime de peste 2000 m și cu o dispunere NNE-SSV ce este încadrată în partea estică de un șir de munți scunzi, bine împăduriți, alcătuiți din calcare și grezoconglomerate. Printr-o înșeuare (la 1600 m – Curmătura) creasta principală este separată în două subunități bine individualizate: în partea NE – Piatra Craiului Mică (1790 m) cu aspect de platou îngust ce cade abrupt spre golful depresionar al Zărneștilor, iar spre SSV – Piatra Craiului Mare cu o creastă ascuțită și zimțată care în unele locuri depășește altitudinea de 2200 m (Vf. La Om – 2238 m, Vf. Zbirii – 2231 m etc.) reușind astfel să domine împrejurimile prin abrupturile sale înalte, cu pereți repezi și sălbatici, mai ales pe partea vestică. Pe calcare apar variate forme carstice precum chei (ex. Cheile Zărneștilor), hornuri, doline, lapiezuri, ponoare, izbucuri, peșteri etc.) care introduc în peisaj o notă pitorească. Lipsește pajiștea alpină, în schimb este bine dezvoltată, sub nivelul de 1700-1800 m, pădurea de molid și cea amestecată. Masivul Piatra Craiului reprezintă un măreț monument al naturii ce beneficiază de protecție fiind catalogat ca rezervație naturală.

Culoarul Rucăr-Bran este o zonă depresionară, cu dispoziție NNE-SSV, ce este situată între Piatra Craiului la vest și masivul Leaota la est, doar sectorul nordic al culoarului aparținând județului Brașov. Aceasta este o depresiune tectonică apărută din cauza unei flexuri a critalinului Făgăraș-Leaota, invadată de ape în timpul Jurasicului și a Cretacicului mediu și modelată subaerian în timpul regresiunilor marine. Culoarul are configurația unui amfiteatru ce coboară ntreptat de la S spre N (de la aproximativ 1350 m la 900 m). Acest culoar, datorită înălțimii mai scăzute în raport cu masivele muntoase învecinate, a oferit posibilitatea stabilirii de așezări umane și de crearea unei legături între Transilvania și Muntenia, fiind încă din cele mai vechi timpuri o rută de comunicație între acestea beneficind și de o importantă valoare comercială. Încă din Evul Mediu acesta era tronsonul ce făcea legătura între Câmpulung și Brașov. Astăzi este cunoscut în special pentru spectaculozitatea peisajului geografic, pentru tezaurul etnografic și folcloric oferite trecătorilor, toate acestea făcând din culoarul Rucăr-Bran o zonă turistică cu un potențial extraordinar.

Munții Leaota-Bucegi se desfășoară la marginea sudică a județului Brașov (județul Brașov cuprinzând doar versantul nordic al acestora). Masivul Leaota reprezintă un anticlinal, cu profil greoi, alcătuit dintr-o masă complexă de șisturi cristaline. Spre partea nordică masivul trimite culmi cu spinări relativ largi, ce scad treptat spre golful depresionar Zărnești-Tohan. Munții Bucegi reprezintă un sinclinal suspendat cu fundament cristalin și cuvertură sedimentară mezozoică alcătuită din calcare jurasice și conglomerate cretacice de fliș, ce au o grăsime de aproximativ 1000 m. Din cel mai înalt vârf (vf. Omu – 2505 m), situat la granița cu județul Dâmbovița, culmile ramificate coboară accentuat atât spre Țata Bârsei, cât și spre Predeal. De asemenea aceștia prezintă forme de relief glaciar precum circuri, morene, praguri etc., fapt ce oferă perisajului anumite trăsături alpine.

Munții Bârsei – cuprind două masive de înălțimi apropiate, Postăvarul (1799 m) și Piatra Mare (1843 m), separate de valea adâncă a Timișului. În masivul Postăvarul este localizată stațiunea Poiana Brașov, situată pe treapta de 1000 de m încadrată la NV de un șir de culmi înalte cu aspect de măguri (Munții Poienii Brașovului). Spre NNE, masivul trimite un pinten avansat și calcaros cunoscut drept Muntele Tâmpa (955 m) acesta ridicându-se sub forma unui abrupt aproape vertical, cu o înălțime de 400 m deasupra orașului Brașov. Către NE se continuă cu munții scunzi ai Dârstelor, îmbrăcați complet în păduri de rășinoase și fag aceștia reușesc să constituie un cadru natural revigorant. De asemenea o notă pitorească o oferă Cheile Râșnoavei, reprezenând terminația SV a masivului Postăvarul. Masivul Piatra mare este remarcabil prin formele sale exocarstice și endocarstice (ex. Cheile Șapte Scări, Prăpastia Ursului, Peștera de Gheață etGheață etc.)

Depresiunea Timișului de Sus este situată la o altitudine de 800-1100 m, între Masivul Postăvarul, Masivul Piatra Mare și Platforma Predealului, sculptată de eroziunea fluviatilă în depozitele de conglomerate cretacice și în pleistocenă de sedimente moi.

Platforma Predealului este considerată o depresiune relictă, în raport cu masivele muntoase, aceasta fiind caracterizată accidentată și cu munți scunzi ce poartă diferite denumiri (clăbucete, gâlme sau muchii).

Munții Baiului (denumiți și Munții Gârbovei) sunt situați la est de Platforma Predealului și prezintă culmi estompate modelate în gresii și marne și îmbrăcate de pajiști și păduri. Din Vârful Paltinul (1900 m), situat la limita cu județul Prahova, altitudinile scad treptat spre nord ajungând până la aproximativ 700 m în Valea Tărlungului.

Munții Ciucașului, desfășurați între Pasul Predeluț și Pasul Tabla Buții, constituie un important nod orografic și de divergență hidrografică situat la curbura externă a Carpaților. Edificiul central al acestui grup montan este reprezentat de masivul Ciucaș (1954 m) ce posedă o compoziție de conglomerate cenomaniene cu intercalații de klippe calcaroase, fiind asemănat din punct de vedere structural cu masivul Ceahlău. Intervenția agenților externi a dat naștere unui microrelief interesant cu forme de turnuri, ciuperci ș.a. (ex. Colții Mari, Țiglaele Mari). Masivul central prezintă pe latura vestică mai multe vârfuri împădurite (ex. Tesla, Dungu, Urlătoarea, Drăgoiu), care alături de formele ciudate, covorul roșu de rododendroni și prospețimea pajiștilor fac din acesta un obiectiv turistic foarte apreciat și căutat.

În extremitatea SE a județului Brașov sunt incluși Munții Tătarului ce au altitudini de până la aproximativ 1500 m, dar și partea sudică a depresiunii intramontane a Întorsurii Buzăului.

1.3 CLIMA

Climatul județului Brașov este unul de tip temperat având o formă de tranziție dintre climatul continental veste european, de nuanță oceanică, și cel excesiv continental, din est. Tipul dominant este cel continental-moderat fiind influențat și de circulația atmosferică din nord-vest. Din punct de vedere latitudinal, climatul acestei regiuni este influențat de masele de aer reci, polare precum și de cele calde, de componenă sudică.

Dacă privim lucrurile din punctul de vedere al etajării climatice generale a fenomenelor climatice din România, putem spune că șesurile depresionare ale Bârsei și Făgărașului sunt atribuite etajului climatic al dealurilor și podișurilor, iar rama muntoasă inconjurătoarea etajelor climatice de munte.

Trăsăturile generale ale climei zonale suferă importante modificări din cauza condițiilor fizico geografice locale. Relieful muntos din cuprinsul județului influențează o compartimentare a climatului general și o etajare evidentă a fenomenelor climatice. Astfel, climatul din județ este compartimentat și etajat în diferite tipuri climatice începând cu cele mai joase trepte depresionare și până pe crestele munților înconjurători:

Etajul climatic depresionar – acoperă treapta inferioară a județului, constând în depresiuni, piemonturi și dealuri de podiș cu altitudini cuprinse între 450 și 650 m. Climatul depresiunilor Brașov și Făgăraș este de fapt o nuanță a etajului climatic al dealurilor și podișurilor. Clima șesurilor depresionare se caracterizează prin amplitudini termice relativ mari, cu o frecvență ridicată a înghețurilor târzii și timpurii și un regim pluviometric de tip continental influențat evident de adăpostul morfologic al împrejurimilor montane și de regimul eolian moderat, fără vânturi puternice.

Etajul climatic premontan – climat de tranziție între cel depresionar și cel montan, ce corespunde în general piemonturilor înalte, măgurilor, formațiunilor colinare și munților scunzi ce au altitudini cuprinse între 650 și 900 m, precum și sectorului inferior al versanților muntoși. Se caracterizează prin scăderea gradului de continentalism termic odată cu altitudinea, reducerea înghețurilor târzii, creșterea cantității de precipitații, printr-un regim eolian moderat și printr-o frecvență ridicată a brizelor de relief. Acesta este cel mai favorabil etaj climatic al județului.

Regimul precipitațiilor atmosferice al județului Brașov este foarte variabil, mai ales datorită varietății teritoriului. În aceste condiții există diferențe între diferite sectoare ale județului, diferențe aduse mai ales de tipul reliefului și altitudini. Cele mai mici cantități anuale de precipitații (500-600 mm) se înregistrează în zona Feldioara-Bod din depresiunea Bârsei. Cantitatea de precipitații este mai crescută și variază între 600-750 mm în zona piemontană din sudul și sud-estul județului, în sectorul brașovean al colinelor Târnavelor și în Depresiunea Făgărașului. Cantitatea precipitațiilor crește altitudinal pe versanții munților din județ, în etajul premontan înregistrându-se variații ale cantității anuale de precipitații între 750 mm și 950 mm, la etajul climatic montan ajungând la valoarea de 1200 mm, iar în etajul alpin, la altitudini de peste 1800 m, precipitațiile anuale depășesc 1400 mm. Valoarea precipitațiilor anuale a crescut semnificativ în anii cu activitate ciclonică intensă înregistrându-se în tot județul precipitații anuale mai mari de 1000 mm. Stratul de zăpadă rezistă de la aproximativ 60 de zile în regiunile de șes până la peste 150 de zile în etajele montane superioare.

Regimul vântulurilor prezintă și el anumite particularități, astfel pe culmile cu altitudini de peste 2000 m acțiunea vânturilor de nord-vest și vest este permanentă având o frecvență anuală de peste 45% și atingând viteze de până la 30 m/s. Masele de aer sunt direcționate către văi și culoare adânci datorită orografiei locale. Sunt foarte frecvente și brizele de munte și de vale, acestea asigurând schimbul de aer între depresiuni și masivele muntoase, îndeplinind un rol bioclimatic și meteorologic.

1.4 HIDROGRAFIA

În alcătuirea județului Brașov intră pe de o parte apele subterane (freatice, de adâncime) și apele de suprafață (râuri, lacuri) acestea formând împreună resursele de apă ale teritoriului.

Resursele de apă subterană pot fi repartizate teritorial în funcție de condițiile geologice în două zone: zona montană cu roci mai consistente unde stratul acvifer se află la adâncimi mari li zona joasă ce are materiale sedimentare detritice mai moi cu o grosime mare constituindu-se astfel orizonturi acvifere bogate și corespunzătoare din punct de vedere calitativ pentru diferite utilizări. În sectorul Țării Bârsei se găsesc ape de adâncime de bună calitate, acestea fiind cantonate la baza formațiunilor calcaroase și având debite de 6-15 l/s. Apa freatică se regăsește la o adâncime între 1-2 m și 10-15 m, fiind mai ridicată în zona Sânpetru-Hărman-Prejmer și având un debit de 6 l/s, beneficiind în același timp și de o mineralizare de 0,5 gr/l. În sectorul Rupea-Homorod apele subterane nu dau debite prea mari și nici o calitate ridicată, predominând apele puternic mineralizate, mai precis cele sărate. Apa freatică din acest sector are deasemenea debite mici fiind influențată foarte mult de regimul ploilor, în sectorul din lunca Oltului debitul apelor freatice fiind de aproximativ 0.2 mc/s. În sectorul Depresiunii Făgărașului stratul acvifer se află la o adâncime ce nu depășește 60-70 m, având un debit exploatabil între 1 și 5 l/s, iar mineralizarea ajungând până la valori de 3 gr/l, mai puțin în zona montană, formată din șisturi cristaline, unde mineralizarea este foarte slabă.

Pe teritoriul județului Brașov se găsesc numeroase izvoare, în special în zona montană. Spre exemplu în zona conglomeratelor din Ciucaș și Bucegi unde ating un debit de aproximativ 100 l/s și sunt captate pentru alimentarea cu apă din orașul Brașov. De asemenea în Piatra Craiului, unde ăn zona calcaroasă există numeroase izvoare de tip carstic, unele atingând debite cu valori de 600 l/s. Putem concluziona că resursele de apă subterană din județ sunt considerabile și pot contribui destul de mult la satisfacerea necesarului de apă.

Apele de suprafață sunt și ele foarte răspândite pe raza județului Brașov, numeroase râuri și pârâuri străbătându-i teritoriul. Exceptând mici porțiuni din extremitatea sud-estică și nord vestică, teritoriul județului Brașov se încadrează în bazinul hidrografic superior al Oltului, fiind străbătut de acesta pe o distanță de aproximativ 210 km, de la confluența râului Negru și până la confluența râului Ucea. Pe această porțiune Oltul primește numeroși afluenți precum: Aita, Baraoltul, Virghișul, Homorodul Mare, Homorodul Mic, Valea Mare, Ticușul, Felmerul, Cincul, Tărlungul, Timișul, Ghimbășelul, Bârsa, Vulcănița, Hamaradia, Crizbavul, Bogata, Comana, Veneția, Șercaia, Mândra, Sebeșul, Berivoiul, Dejaniul, Breaza, Sâmbăta, Viștea, Ucea.

Rețeaua hidrografică are o dispunere în mare parte convergentă, râurile curgând dinspre munți spre depresiuni și fiind colectate de Olt pe traseul său, de-a lungul acestuia formându-se și câteva arii de convergență cum sunt cele de la Lunca Câlnicului, Fledioara, Augustin, Homorod și Făgăraș. Există o densitate mai mare pe versantul Făgărășan și în depresiunea adiacentă unde se înregistrează valori de 1.5 km/km2, una dintre cele mai mari din țară. Din punct de vedere al alimentării aceasta esteîn cea mai mare parte de tip pluvio nival.

În categoria apelor de suprafață, pe lângă râuri, se adaugă și lacurile naturale din Munții Făgărașului (Urlea, Podragu), dar și cele artificiale care au ca principală destinație alimentarea cu sursă a populației și utilizarea în industrie.

1.5 FLORA

Flora județului prezintă o diversitate ridicată numărând aproximativ jumătate din speciile ce cresc în România, aceasta fiind specifică zonelor de deal și de munte. Din punct de vedere floristic în această zonă se realizează o interfață accentuată a elementelor eurasiatice, cu elemente circumpolare și central-europene. Culmile montane înalte ale Bucegilor, Pietrii Craiului și Făgărașului adăpostesc o multitudine de endenisme carpatice cum ar fi: garofița Pietrii Craiului (Dianthus callizonus), obsiga bârsană (Bromus barcensis), macul de munte (Papaver pyrenaicum ssp. corona sancti-stephani), crucea voinicului (Hepatica transsilvanica) ș.a. Specii relicte sau endemice se găsesc și în depresiunile intramontane, un exemplu fiind Jimla Țării Bârsei (Armeria barcensis). În ecosistemele de mlaștini eutrofe găsim relicte glaciare precum: daria (Pedicularis spectrum-carolinum), ochii broaștei (Primula farinosa), roua cerului (Drosera anglica) etc. Se mai păstrează și specii termofile, ce-și au originile din stepele sau silvostepele ce ocupau suprafețe mari din zona brașoveană în terțiar, acestea regâsindu-se în special pe versanții însoriți ai Tâmpei și ai Dealului Cetății și putem menționa zmbila sălbatică (Hyacinthella leucophea), colilia (Stipa pulcherrima), pătlagina argintie (Plantago argentea), nemțișorul de stâncă (Delphinium fissum), migdalul pitic (Prunus tenella), cununița de calcar (Spiraea crenata), vișinelul (Prunus fruticosa) etc.

1.6 VEGETAȚIA

Vegetația reprezintă aspecte ale vegetației naturale, dar și ecosisteme instalate în urma intervenției umane de-a lungul timpului. Se presupune că în trecut teritoriul județului a fost acoperit aproape în întregime cu păduri, aparținând astfel atât zonei alpine cât și zonei forestiere. Zona forestieră este clasificată în patru subzone: subzona stejarului, subzona gorunului, subzona fagului și subzona molidului.

Subzona stejarului este astăzi destul de restrânsă, regăsindu-se în lunca Oltului la Prejmer, pe piemonturile Crizbav-Feldioara-Cristian, Dumbrava Vadului, precum și în zona Rupea (SE Podișului Târnavelor). În trecut stejarul acoperea și versanții nord-vestici ai masivului Postăvarul, fapt dovedit de prezența stejarului atât în Poiana Brașov, cât și la Cristian.

Subzona gorunului este localizată pe versanții însoriți până la altitudini de 700-800 m, izolat urcând și până la 1200-1300 m. Gorunul se amestecă cu stejarul în zonele joase, iar în zone mai înalte cu fagul. Poziția gorunul este determinată atât de altitudine, cât și de orientarea versanților, în unele locații din Munții Perșani sau Măgura Codlei, gorunul fiind situat deasupra fagului.

Subzona fagului este cea mai extinsă din județ regăsindu-se atât în păduri pure de fag cât și în pădurile de amestec. Aceștia se regăsesc la altitudini de la 500-600 m pe versanții nordici, și urcând până la 1000 m pe versanții însoriți.

Subzona molidului se regăsește în special deasupra făgetelor, în zona alpină, fiind bine individualizată mai ales în Munții Făgăraș, Bucegi, Ciucaș, Piatra Craiului, Postăvarul și Piatra Mare.

În Depresiunea Bârsei există unele inversiuni ale etajării altitudinale a vegetației datorate vecinătății montane, fapt ce explică și prezența molidului și a bradului la altitudini de sub 800 m în Cristian, pe Valea Timișului sau Valea Bârsei.

Zona alpină este alcătuită din jnepenișuri, afinișuri, ienupări, zmârdari acestea inviorând partea superioară a pădurii și înconjurând culmile muntoase ale masivelor.

1.7 FAUNA

Fauna este una variată în special datorită multitudinii biotopurilor ce se regăsesc din Valea Oltului până pe crestele montane. Cea mai reprezentativă este specia mamiferelor, care este reprezentată prin adevărate trofee precum capra neagră (Rupicapra rupicapra), cerbul (Cervus elaphus), ursul (Ursus arclos), căpriorul (Capreolul capreolus), mistrețul (Sus scrofa), râsul (Linx linx) ș.a., aceste podoabe conturând apariția unor preocupări de tip cinegetic în județ.

1.8 SOLURILE

Învelișul edafic de pe teritoriul județului Brașov este foarte diversificat, acesta prezentând o oarecare neuniformitate datorată factorilor patogenici și influențelor produse de intervenția omului.

Prezența pe teritoriul județului a unor unități variate de relief determină o diferențiere altitudinală a condițiilor climatice, a etajării vegetației și deci a variației și complexității calității învelișului de sol, astfel :

– în depresiunea Brașovului se întâlnesc soluri aluviale, soluri gleice și humicogleice, soluri brune cu orizont de pietriș la mică adâncime iar pe piemonturi, până la contactul cu muntele, soluri brune podzolite, eumezobazice și argiloviale podzolite;

– în depresiunea Făgărașului domină solurile brune, brune-podzolite, aluviunile și solurile gleice;

– în M-ții Făgpraș domină solurile humico-feriiluviale, brune acide, brune podzolite etajate altitudinal;

– în zonele de luncă se întâlnesc soluri aluvionare tipice, freatic umede.

CAPITOLUL 2

OBIECTIVE TURISTICE DIN JUDEȚUL BRAȘOV

2.1 CONCEPTE ȘI DEFINIREA DE OBIECTIV TURISTIC

Obiectivul turistic poate fi considerat orice element natural, economic, social, cultural etc. care prezintă un interes de cunoaștere sau folosire de către o masă de oameni pentru care se înfăptuiește o activitate turistică; este un component de bază în oferta turistică. Obiectivele turistice se clasifică în două mari categorii: naturale și antropice.

Obiectivele turistice naturale reprezintă acele elemente ale cadrului fizico-geografic dintr-un loc ce au vocație turistică.

Obiective turistice oferite de relief sunt numeroase cele mai importante fiind:

– vârfurile principale din masivele montane sau deluroase care constituie o atracție prin fizionomie, prin înălțime, prin vederea panoramică (ex. Vârful Moldoveanu din Masivul Făgăraș)

– cheile, defileele și cascadele – prin fizionomie și pitorescul aparte sunt între cele mai căutate pentru drumeție, alpinism (ex. Defileele Oltului)

– pădurile parc se află în unele sectoare ale orașelor mari și au rezultat fie, prin amenajări speciale în pădurea inițială, fie prin plantații, uneori cu arbori aduși din diferite locuri din țară sau străinătate

– parcurile dendrologice sunt suprafețe în limitele unei localități în care după un anumit plan au fost sădite specii de arbori, arbuști, plante perene din diferite părți ale globului, spre ele conducând alei; suprafața este parcelată, iar gruparea speciilor în acestea se face după o tematică care îmbină mai multe criterii științifice; uneori sunt și sere cu specii tropicale, decorative, recreeative. Între parcele sunt alei iar denumirile plantelor importante sunt indicate prin panouri sau tăblițe

– grădinile botanice sunt parcuri amenajate în conformitate cu un plan strict științific; conțin specii de arbori, arbuști, plante de parter din diferite locuri de pe glob, colecții de plante rare, sere; colectiv de cercetare, ierbare etc.

– parcuri pentru recreere și odihnă, gradul de dotare al acestora fiind diferit; cele mai mari sunt organizate în jurul unor lacuri (frecvent antropice); au spații cu amenajări speciale pentru odihnă, joaca copiilor, activități cultural-sportive

– păduri în regiunile montane, de deal și podiș care sunt străbătute pe anumite trasee turistice (ex. Bucegi pe versantul prahovean, Munții Baiu). În această grupare intră mai multe categorii cum ar fi: păduri de interes cinegetic, păduri de tip turistic străbătute de trasee turistice, păduri cu folosință pentru campare aflate în grade diferite de amenajare.

– păduri cu arbori seculari; frecvent sunt suprafețe mai mari în care există pâlcuri de molizi sau fagi, iar în câmpie stejari cu înălțime și diametre foarte mari și care au o vârstă care depășește 150 ani constituie frecvent rezervații naturale

– rezervații botanice, forestiere sunt în mai mică măsură introduse în literatura turistică și ca atare sunt frecventate doar de specialiști sau de cei care doresc să le cunoască cu un scop didactic sau ca hobby. Există însă și rezervații în care se impune un anumit component floristic, el constituind chiar un simbol pentru localitatea în moșia căruia se află. Mai mult la anumite date calendaristice în acele locuri se organizează sărbători folclorice care atrag numeroși turiști (ex. Sărbătoarea narciselor la Vad în Depresiunea Făgăraș)

– rezervații faunistice – în care sunt protejate anumite specii de mamifere, păsări, pești;

– rezervații naturale complexe în care alături de specii rare de plante, animale ce au însemnătate distinctă fiind protejate, se adaugă valoarea peisajului, unele elemente inedite ale reliefului sau alcătuirea geologică

– specii de plante endemice sau animale strict protejate din anumite locuri care nu sunt rezervații naturale

– grădini și puncte zoologice – spații amenajate ce cuprind specii de animale captive din țara noastră, dar și din afară

– parcurile zoologice reprezintă areale de pădure îngrădite, aflate sub protecție în care sunt colonizate anumite grupuri de animale în scop științific dar și pentru vizite turistice

– păstrăvăriile – sunt spații amenajate pentru înmulțirea și creșterea salmonidelor și valorificarea lor economică

– locuri unde se pot practica vânătoare sportivă și pescuitul sportiv; există perioade în care aceste acțiuni se realizează organizat sau individual

– parcurile naționale sunt spații delimitate în majoritatea situațiilor în regiunile muntoase. Ele constituie o regiune în care valoarea deosebită a componentelor naturale, multe din ele rarități au impus protejarea totală față de activități economice (exploatări forestiere, miniere, agricole etc.); în cadrul lor sunt rezervații științifice în care nu se pătrunde decât cu autorizație specială și spații în care sunt trasee turistice și unele amenajări necesare practicării. În cadrul lor există areale strict ocrotite care au caracter științific și spații limitrofe protejate dar în care activitățile turistice sunt permise doar sub control ecologic

– parcurile naturale constituie o categorie aparte stabilită după anul 2003. Au suprafețe mari dar variabile de la caz la caz, în cuprinsul lor intrând și localități rurale. Acestea sunt segmente teritoriale de suprafețe variabile, având drept scop păstrarea și fortificarea componentelor naturale ale spațiului geografic (vegetație, faună, rețea hidrografică etc.), în paralel cu o exploatare economică adecvată și rațională. Ca urmare în afara spațiilor ocrotite (rezervații, specii de plante și animale rare, elemente de geologie sau de relief protejate etc.) și unde se practică un turism ecologic sunt și suprafețe (vatra satelor, terenuri cu diverse culturi) unde activitățile turistice (îndeosebi cele legate de agroturism, tratamente balneare, etc) se asociază cu cele de natură economică (se exclud formele care conduc la diferite poluări). În amenajarea parcurilor naturale se impun patru aspecte esențiale și anume: delimitarea teritorială a acestora; accesul; tipul și limitele diverselor categorii de activități umane; controlul și supravegherea teritoriului aferent, respectiv administrarea acestuia. În cadrul parcurilor există drumuri speciale de acces și reguli de urmat, inclusiv “dimensionarea numerică” a vizitatorilor pe unitatea de timp și orarul de vizitare. Parcurile naturale au regulamente de funcționare proprii în care sunt incluse tipurile de activități antropice permise pe teritoriul acestora (plimbare, odihnă, vânat, pescuit, limite de zgomot, regim de exploatare silvică), categoria de unelte folosite, precum și volumul diverselor categorii de bunuri exploatabile

– rezervații ale biosferei reprezintă regiune naturală care au căpătat un regim de protecție și folosință specială, fiind încadrate ca “situri naturale” cu valoare de patrimoniu mondial.

– Obiective turistice legate de ape sunt:

– izvoarele fie că sunt minerale, arteziene, permanente sau intermitente, fie termale și mezotermale etc., au impus amenajări balneare sau pentru turism; izvoarele carbogazoase și cu apă plată, sunt valorificate și pentru folosința apei în consumul turiștilor. Apele minerale de pe teritoriul României se pot grupa în 11 categorii (oligominerale, carbogazoase, alcaline, alcalino-feroase, feruginoase, arsenicale, clorurate sodice, iodurate, sulfuroase, sulfatate, radioactive) și reprezintă o valoroasă resursă turistică atât prin consum dar mai ales pentru asigurarea unor tratamente specifice. Alături de acestea sunt pe de-o parte izvoarele termale cu grad de mineralizare variat care au o largă căutare în tratamentele terapeutice dar și apele termale extrase prin foraje utilizate în ștranduri sau ca mijloc balnear.

– lacurile au valențe turistice multiple și constituie locuri de agrement, odihnă fiind frecvent folosite la sfârșit de săptămână; sunt baze pentru pescuit, canotaj, înot etc.; la unele lacuri cu apă sărată, salmastră care dispun de nămol sapropelic există amenajări pentru tratamente balneare; alte lacuri din regiunile montane (glaciare, carstice) reprezintă obiective însemnate pe traseele turistice

– râurile atât în localitățile pe care le străbat, dar și în afara lor, sunt solicitate în diverse forme de practicare a turismului (odihnă, recreere, înot); la cele mari și adânci se adaugă navigația de plăcere și instrucție. Amenajările hidrotehnice și hidroenergetice au ca element de atractivitate distinct lacurile de acumulare folosite și pentru canotaj, plimbări cu șalupe, pescuit etc.

– marea sub raportul importanței turistice trebuie privită în mai multe sensuri:

– litoralul cu peisaje puternic antropizate și unde există obiective turistice variate, izolate sau grupate;

– navigația care facilitează turism local și internațional

– calitățile tonifiante ale apei pentru înot și terapie.

Obiectivele turistice de natură antropică constituie rezultatul gândirii și activităților multiple ale oamenilor de-a lungul mileniilor. Sunt concentrate îndeosebi în spațiul așezărilor, dar există și disparat în afara acestora.

Obiective turistice de natură istorică sunt în majoritate sunt urme de cultură materială și vestigii de așezări și cetăți din epoci diferite. În acest sens, se pot separa, la nivelul României:

– urme de așezări și culturi din paleolitic, neolitic

– vestigii ale unor așezări dacice, grecești, daco-romane

– ruinele unor cetăți medievale, cetăți țărănești, biserici întărite

– locuri de bătălii însemnate pentru istorie indicate prin mausolee, troițe, monumente, cimitire ale eroilor

Obiectivele turistice cu însemnătate arhitectonică și artistică înglobează elemente ale creației umane rezultate de-a lungul secolelor, ele relevând atât curente artistice naționale cât și influența unora de rang internațional care au fost adaptate. Se includ:

– Biserici, mănăstiri, moschee, sinagogi etc. care au fost construite și refăcute în secole diferite; în Transilvania și Banat se identifică, mai multe tipuri de edificii realizate în stilurile arhitectonice-romanic, gotic, renascentist, baroc etc; în toate provinciile istorice sunt biserici de lemn ortodoxe, biserici din piatră și zidărie în stil bizantin dar transpus diferit de la o epocă la alta (mai însemnate fiind cel mușatin în Moldova, brâncovenesc în Țara Românească etc.)

– Edificii civile (îndeosebi din sec. XVII-XX) care poartă pecetea influențelor artistice naționale, a celor exterioare sau o îmbinare a acestora; se includ palate (în marile orașe), conace, cule (Oltenia), case boierești, castele (Transilvania, Peleș) etc. Acestea sunt construite în diferite stiluri arhitectonice (romanic, gotic și neogotic, renaștere, baroc, brâncovenesc, empire, secession, eclectic și al academismului francez, clasic și neoclasic, modern)

– Monumente, statui și busturi ale unor personalități, construcții și plăci comemorative. Majoritatea sunt situate în orașe sau în localitățile natale ale personalităților respective.

– Muzee, expoziții și case memoriale constituie o categorie largă cu profil extrem de variat (istorie, artă populară, pictură, sculptură, științele naturii, colecții inedite de obiecte etc.); acestea se găsesc în principal în orașe, dar și în unele așezări rurale.

Obiective turistice cu caracter etno-folcloric sunt cele ce pun în evidență obiceiuri străbune, obiective ale creației populare, festivaluri artistice populare. Trăsăturile fundamentale ale culturii populare românești sunt autenticitatea, originalitatea, unitatea în varietate a fenomenelor, continuitatea toate acestea împletindu-se cu ingeniozitatea și inventivitatea reflectate în creații de civilizație materială, în datini, obiceiuri, în creația literară orală, în cântecul și dansul popular. Se pot separa:

– Muzee cu profil de artă și arhitectură populară. Cele mai însemnate au caracter complex incluzând case, acareturi țărănești, stâne, instalații tehnice care datează din secolele XVII-XVIII, țesături, cusături, obiecte de uz gospodăresc etc. Prin construcții și obiecte se redă specificul satului românesc din diferite zone etnofolclorice.

– Construcții de lemn (case, porți, biserici) aflate în diverse sate care au devenit renumite prin acestea

– Ateliere de prelucrare artistică a lemnului și colecții de linguri, furculițe, furci de tors, etc. realizate de creatori populari talentați din mai multe sate

– Ceramica populară se lucrează încă în aproape 200 de centre din toată țara, dintre care o parte însemnată sunt legate de redarea artistică și tradițională

– Sărbătorile populare, târgurile și nedeile legate de păstorit, de ciclurile vegetative ale diferitelor plante, târgurile-concurs ale olarilor etc.

Obiectivele cu caracter economic, sunt mai puține, ele reflectând un anumit stil de construcție sau mod de exploatare economică specifice unor perioade istorice.

Alte obiective artistice sau comemorative, în această grupare fiind incluse toate festivalurile artistice, locurile în aer liber unde sunt concentrate rezultate ale creației artistice populare sau culturale, cimitire ale eroilor.

2.2 OBIECTIVE TURISTICE ALE JUDEȚULUI BRAȘOV

CASTELUL BRAN

Este un monument istoric și arhitectonic ce se află situat la 30 km de Municipiul Brașov, între Munții Bucegi și Piatra Craiului, în pasul Bran-Rucăr, și este unul dintre monumentele naționale foarte importante ce constituie un punct de reper al turismului din România, atât datorită frumuseții lui, a împrejurimilor și cadrului natural, cât și a legendei contelui Dracula de pe urma căruia a câștigat un renume la nivel internațional fiind cunoscut drept castelul străvechi bântuit de spiritul contelui Dracula din romanul lui Bram Stoker. 

Conform istoricilor primele atestări ale unei cetăți în acest loc datează din anul 1211 când aici a fost ridicată o fortăreață de către un ordin al cavalerilor teutoni ce primise Țara Bârsei de la regele Andrei al II-lea al Ungariei cu scopul de a apăra granițele sud-estice ale Transilvaniei de invaziile cumanilor și pecenegilor. Următoarele menționări ale vreunui castel la Bran se regăsesc într-un document emis în data de 19 noiembrie 1377 de cancelaria regelui maghiar Ludovic cel Mare (Ludovic I de Anjou) prin care sașii din regiunea Brașovului sunt îndemnați să participe la construirea unui castel la Bran. Acesta este ridicat pe o stâncă abruptă dintre Măgura și Dealul Cetății beneficiind de o vedere excepțională asupra împrejurimilor, spre Țara Bârsei și spre Valea Moeciu, construcția fiind finalizată în anul 1388. Acesta avea atât rol de vamă, cât și rol de fortăreață fiind locuit de soldați mercenari ce aveau rolul de a încerca sa oprească pătrunderea otomanilor în Transilvania . Conducătorul castelului era ales de către rege, în general dintre sași, aceasta fiind o funcție foarte bine văzută și foarte importantă, drept dovadă că la sfârșitul secolului XV comandantul castelului deținea și titlul de vice-voievod al Transilvaniei.

În anul 1407 castelul este primit de domnitorul Țării Românești Mircea cel Bătrân, ca feudă, de la aliatul său Sigismund de Luxemburg, având scopul de a-i servi acestuia drept loc de retragere în cazul atacurilor turcești. La moartea voievodului român castelul este încredințat principilor Transilvaniei. Branul joacă un rol foarte important când, în anul 1441, Iancu de Hunedoara, principe al Transilvaniei, îi înfrânge aici pe turci fiind ajutat și de sașii din Brașov. Alt domn al Țării Românești care colaborează cu Branul și Brașovul este Vlad Țepeș, în timpul primei domnii, acesta având rolul de a ajuta la rezistența antiotomană. Situația se schimbă în timpul celei de-a doua domnii a conducătorului român care trece cu armata sa prin Bran și atacă Brașovul în anul 1459, în urma unui conflict iscat între el și sași din cauza taxelor vamale tot mai mari ale acestora și datorită faptului că aceștia îl susțineau pe oponentul său la tron. În urma acestui atac au fost distruse suburbiile orașului și sute de sași au fost omorâți, fapt ce a făcut ca Vlad Țepeș să fie amintit în cronicile săsești drept un tiran extrem de sângeros. În anul 1498 Castelul Bran și vama ajung în folosința sașilor brașoveni, în urma cumpărării acestui drept pe o perioadă de 10 ani pe o sumă de 1000 de florini ce a fost oferită regelui Vladislav al II-lea Jagello. După nenumărate prelungiri ale contractului de folosință sașii brașoveni reușesc să cumpere Castelul Bran de la principele transilvan Gheorghe Rackoczi al II-lea în anul 1651, fapt confirmat și mai târziu în anul a691 de Diploma Leopoldină. În anul 1723 este amintită o renovare a turnului nordic al castelului, necesară din cauza faptului că au existat mai multe deteriori ale construcției de-a lungul timpului.

Începând cu anul 1836 granița dintre Valahia și Transilvania este mutată în munți, la Pajura, Castelul Bran pierzându-și din importanța militară și comercială și rămânând să îndeplinească doar o funcție administrativă. Acesta este grav afectat de evenimentele din timpul revoluției de la 1848 și din timpul războiului ruso-turc din anul 1877, fiind reparat abia în anul 1886 la insistențele brașovenilor, ulterior, în 1888, castelul fiind cedat ocolului silvic regional, unde timp de de 30 de ani este locuit de pădurari și funcționari silvici veniți din Brașov perioadă în care prestigiul castelului a scăzut considerabil.

După ce în anul 1918 Transilvania a devenit parte a României Mari castelul a fost oferit Reginei Maria de către cetățenii Brașovului în urma unei hotărâri din data de 1 decembrie 1920. Castelul va deveni astfel reseșdința favorită a reginei, aceasta îl va restaura și amenaja corespunzător pentru a îndeplini standardele unei reședințe regale. Până în anul 1932 se realizează lucrări coordonate de arhitectul Karel Liman, cel care proiectase și castelul Peleș, prin care se asigură apă curentă, curent electric, se realizează un parc englezesc cu iazuri, se contruiesc case pentru musafiri, pentru angajați, grajduri și garaje, dar și o biserică de lemn. Regina se stinge din viață la 18 iulie 1938, iar conform testamentului lăsat Castelul Bran revine ca moștenire fiicei favorite a acesteia, Principesa Ileana, căsătorită din 1931 cu Arhiducele Anton de Austria, aceasta continuând planurile de amenajare ale castelului. În anul 1940, după ce România a pierdut teritoriile sud-dunărene, inima reginei Maria este adusă de la Balcic la Bran, sarcofagul în care era aceasta fiind depus într-o criptă săpată în stâncă dincolo de valea castelului. În anul 1944, Principesa Ileana construiește la Bran un spital pe care il numește “Inima Reginei” acesta fiind destinat în principal îngrijirii militarilor răniți din Brașov, activitate pe care reușește să o mențină cu greu până în anul 1948 când este silită să părăseasca țara de către guvernul comunist.

În anul 1956 autoritățile comuniste transformă castelul în muzeu, acesta păstrându-și această funcție și în zilele noastre, singura perioadă când nu a fost deschis fiind între anii 1987 și 1993 cand s-au executat anumite lucrări de restaurare. Între timp, în anul 2006, acesta a fost retrocedat legal moștenitorilor Principesei Ileana și ai Arhiducelui Anton de Austria, aceștia preluând administrarea completă a Castelului Bran începând cu data de 1 iunie 2009.

În zilele de azi reprezită o atracție pentru oaspeții de pretutindeni ce vor să ia parte la legenda Contelui Dracula. Multe legende sunt legate de Castelul Bran și se spune că acest castel a aparținut Contelui Dracula (Vlad Țepeș), dar nu există nici o dovadă care să adeverească aceste afirmații. Vlad Țepeș a locuit doar pentru o perioadă scurtă de timp în castel, și atunci în calitate de oaspete.

Conform mitului, Dracula este personajul romanului cu același nume al autorului irlandez Bram Stoker, acesta fiind un conte transilvan ce stăpânește un castel situat pe un vârf de stâncă, de unde supraveghează întreaga vale. Acesta este deseori confundat cu Vlad Țepeș, domn al Țării Românești. Bran este considerat a fi castelul contelui deoarece este singurul castel din Transilvania care se potrivește descrierii din roman.

Bram Stoker nu a vizitat niciodată România, inspirându-se pentru descrierea castelului dintr-o prezentare a Castelului Bran apărută în Anglia la sfârșitul secolului XIX. Dracula reprezintă un personaj fictiv, numele său derivând de la porecla dată domnitorului valah Vlad Țepeș, care din motive politice era descris în cronicile vremii drept un conducător nemilos și însetat de sânge. Contele Dracula își face pentru prima dată apariția în romanul Dracula, publicat în anul 1897 în Anglia, la originea numelui acestuia stând un ordin al cruciaților, numit Ordinul Dragonului, care a avut legături atât cu Vlad Țepeș, cât și cu tatăl acestuia Vlad Dracul. Restul mitului, conform căruia Dracula este un vampir, se datorează în special înfluenței legendelor și credințelor populare din Transilvania, chiar în satele vecine Branului existând o anume credință asupra existenței unor spirite malefice, numite stafii sau steregoi, aceasta referindu-se la oameni vii și normali, dar care, odată cu lăsarea nopții, erau părăsiți de spirite care plecau să bântuie somnul sătenilor până dimineața în zori la cântarea cocoșilor.

În romanul său, irlandezul Bram Stoker a evitat să creeze vreo legătură reală între personajul său principal și personalitatea istorică a lui Vlad Țepeș.

CETATEA RÂȘNOV

Cele mai vechi urme de locuire ale cetății datează din epoca nouă a pietre, iar unele elemente de fortificație sunt datate ca făcând parte din epoca bronzului. Cetatea avea un sistem defensiv format din trei șanțuri și trei valuri de apărare plasate pe partea de est. Fortificația dacică existentă aici își are originea dinaintea cuceririi romane a Daciei. Așezarea dacică prezentă aici purta denumirea de Comidava și era menționată de geograful Claudius Ptolemeu din Alexandria (Egipt) ca făcând parte dintre “orașele strălucite ale Daciei”. Cumidava este denumirea latinizată a acesteia, fiind găsită pe un monument descoperit la castrul roman de lângă râul Bârsa din perioada împăratului roman Alexander Severus.

Cetatea medievală a fost construită între anii 1211-1225 în perioada dominației cavalerilor teutoni în Țara Bârsei, după plecarea cruciaților cetatea fiind transformată din una din lemn într-o construcție solidă din piatră cea avea rolul să apere comunitatea și împrejurimile în cazul unor invazii. Cercetările arheologice au scos la iveală argumente ce ar susține o teorie conform căreia cetatea exista dinaintea primei mențiuni documentare.

Prima mențiune documentară datează din 1335 și face referire la o cetate puternică ce a rezistat asediilor și invaziilor inamice, reușind în același timp să salveze și viețile locuitorilor refugiați în incinta acesteia în timpul unei invazii tătare ce a pustiit Țara Bârsei. În anul 1416 apare prima informație directă legată de Cetatea Râșnov cu ocazia unor lucrări la acoperiș.

Turcii asediază în anul 1421 Cetatea Râșnov, aceasta reușind să reziste eroic făcându-i pe otomani să renunțe și să se îndrepte spre Brașov, așezare ce nu beneficia încă de fortificații, fapt ce ajutat pe turci în distrugerea acestuia. Turcii au mai încercat cucerirea cetății Râșnov și în campaniile ulterioare din anii 1436 și 1441, nereușind în niciuna dintre dăți.

Aceasta a contituit de-a lungul timpului un loc de refugiu pentru comunitatea râșnoveană ferindu-i atât de catastrofe naturale, cât și de invaziile militare, fiind considerată drept o “a doua vatră a Râșnovului”.

Cetatea este accesibilă doar pe latura răsăriteană, arhitectura fiindu-i adaptată reliefului astfel încât să aibă o apărare cât mai eficientă. Aceasta este formată din două curți, una exterioară (Cetatea de Jos) și una interioară (Cetatea de Sus), după pierderea funcției militare curtea exterioară fiind numită grădina cetății aici fiind adăpostite vitele.

Cetatea Râșnov nu a fost doar un loc de refugiu al comunității în cazul vreunui pericol, amenajarea caselor din cetate indicând că locuitorii își petreceau perioade îndelungate aici, chiar și iarna, planul căsuțelor fiind specifice burgului medieval. Cercetările arheologice au scos la iveală un număr de 80 de căsuțe, fiecare având o suprafață medie de 17 m2.

Unul dintre cele mai mari dezavantaje ale cetății a fost reprezentat de lipsa unei surse de apă, în timpul asediilor prelungite refugiații fiind nevoiți să iasă pe furiș din cetate pentru a aduce rezerve noi. Acest plan a funcționat până în anul 1612 când principele transilvan Gabriel Bathory a asediat cetatea blocând toate ieșirile și intrările acesteia, râșnovenii fiind nevoiți să cedeze cetatea. Aceasta a fost recăpătată un an mai târziu în urma unei răscumpărări contra sumei de 3000 de florini. În urma acestei experiențe s-a decis săparea unei fântâni în interiorul cetății, lucrarea fiind realizată de meșteri sași angajați de primăria Râșnovului în perioada 1623-1640 și ajungând la o adâncime de 146 m.

Cu ocazia asediului din 1613, partea superioară a turnului Bathory a fost distrusă, sub dărâmăturile zidului rămânând intact inventarul turnului de apărare constând în: trei căni de cositor cu capac, arme, instrumente, unelte de fier, ghiulele de piatră, ceramică, un ac de păr aurit și 416 monede de argint, toate acestea fiind descoperite abia în anul 2001.

Cetatea a beneficiat de o întregire arhitectonică continuă din partea comunității până în secolul XVIII, când datorită securizării granițelor sudice ale Transilvaniei, s-a permis o dezvoltare permanentă din punct de vedere economic. Scăderea pericolului invaziilor străine a dus la abandonarea cetății, aceasta păstrându-și doar un rol de avertizare in cazul unor incendii. Neîngrijirea acesteia, dar și efectele lăsate de un cutremur în anul 1802, când mai multe turnuri au fost distruse, au transformat cetatea într-o ruină.

Inspirați de vecinii brăneni, Consiliul orășănesc al Râșnovului decide în anul 1923 să dăruiască cetatea Râșnovului Principelui Moștenitor Carol al României, sperând ca aceasta să fie transformată în reședință de odihnă a casei regale asemenea castelului Bran. Carol nu s-a arătat prea interesat de acest aspect, la fel cum nu a fost prea entuziasmat nici la decizia reginei Maria de a transforma Castelul Bran în reședință regală.

Afectată puternic și de cutremurul din 1940 cetatea avea nevoie urgentă de renovare, fapt ce se va întâmpla abia între anii 1955-1956, ulterior fiind folosită și într-o serie de creații cinematografice cu caracter istoric precum filmele Dacii, Nemuritorii sau Columna.

Cetatea Râșnov ocupă un rol cheie în strategia de dezvoltare turistică a orașului Râșnov, reprezentând principala componentă a identității turistice, beneficiind astfel de o atenție mărită din partea administrației locale aici desfășurându-se de-a lungul anului o serie de evenimente culturale ce au rolul de a aminti vizitatorilor importanța istorică a obiectivului și implicit respectarea lui.

BISERICA NEAGRĂ

Biserica Neagră este unul dintre cele mai importante obiective turistice ale Brașovului, având și rolul de biserică parohială evanghelică cu hramul Sf. Fecioara Maria. Este un edificiu reprezentativ pentru goticul transilvănean, având o lungime de 89 m și o lățime de 23 m, stabilindu-și astfel statutul de cel mai mare edificiu religios dintre Viena și Istanbul. Denumirea de Biserica Neagră vine ca urmare a marelui incendiu ce a cuprins orașul Brașov în anul 1689, fumul și flăcările înnegrind zidurile acesteia.

Construcția a început în anul 1383, pe locul unei foste biserici în stil romanic, durând până în anul 1477, în acest interval suferind distrugeri importante la prima invazie a turcilor în anul 1421, fapt ce explică durata îndelungată de construcție.

Corul, navele și fațada de vest au fost terminate în prima jumătate a secolului XV, iar din cele două turnuri proiectate s-a ridicat numai cel sudic, având o înălțime de 65 m. Anul terminării construcției apare inscripționat pe canatul de lemn al ușii din rama portalului de sud. La începutul secolului al XVI-lea se întreprind reparații ca urmare a daunelor provocate construcției de un cutremur.

O cronică despre întâmplările din Transilvania și Țările Danubiene a fost scrisă pe pereții interiori ai corului bisericii între anii 1571-1572. Un alt cutremur a provocat crăpături în bolta corului, 15 ani mai târziu, în urma altui cutremur desprinzându-se bucăți din aceasta. La jumătatea secolului XVII au fost construite două contraforturi exterioare ce aveau rolul de a susține arcul de triumf, câțiva ani mai târziu urmând a fi instalat un nou altar în biserică.

În urma marelui incendiu din 1689 au fost distruse acoperișul, partea superioară a navelor și clopotnița, dar și o mulțime de alte obiecte de valoare precum o orgă, covoare, epitafe, biblioteca fondată de Johannes Honterus ș.a. Numeroși martori au confirmat că incendiul a fost unul provocat. Până la sfârșitul secolului XVIII pagubele sunt refăcute pas cu pas biserica recăpătându-și soliditatea, însă nu pentru mult timp deoarece în urma cutremurului din 1802 aceasta a necesitat noi reparații. De asemenea în secolul XX au loc mai multe serii de restaurare

Din punct de vedere arhitectural Biserica Neagră este o biserică de tip hală, ce are înălțimea navei centrale egală cu cea a navelor laterale. Interiorul a fost distrus în mare parte la incendiu, restaurările necorespunzătoare ulterioare contribuind de asemenea la degradarea acestuia. Corul bisericii, având un stil gotic târziu, este asemănător unei nave înalte structurat între părți cu înălțimi aproape egale, fiind sprijinit pe exterior de 15 contraforți decorați cu statui.. Acesta a fost cel mai afectat de marele incendiu, în zilele noastre având numeroase modificări. Corul a fost executat între anii 1420-1450, împreună cu turnurile, acestea nefiind realizate în totalitate cel nord-vestic oprindu-se la nivelul navelor, iar cel sud-vestic fiind construit doar până la etajul patru, ne mai fiind realizată și camera clopotelor. Deși a suferit mai multe refaceri de-a lungul timpului biserica și-a păstrat organizarea inițială.

Navele laterale și traveea vestică a navei centrale sunt prevăzute cu tribune ce sunt susținute de bolți stelare, fiind asemănătoare celor de la biserica Sf. Mihail din Cluj datorită faptului că la ambele au lucrat meșteri de la Kosice.

La restaurarea din 1980 s-a scos la iveală varianta coloristică, de tip gotic, a pereților exteriori. Beneficiind de numeroase decorații exterioare precum cinci portaluri, de diferite tipuri, executate la jumătatea secolului XV, multiple contraforturi decorate cu sculpturi din diferite perioade, două dintre contraforturi fiind realizate mai târziu pentru a consolida arcul de triumf, construcția beneficiază de o varietate de elemente exprimând astfel acumulările in diferite perioade ale existenței sale.

La interior aceasta are diferite ornamentații, fiind luminată prin vitralii înalte și bine profilate. Pe peretele estic este situat un tablou ce reprezintă jurîmântul sfatului orășenesc asupra Cărții Reformei lui Honterus, pe lângă acesta păstrându-se și alte piese de mobilier și obiecte de cult cu o valoare remarcabilă, dar și numeroase alte tablouri și covoare anatolice.

În spațiile antreului sunt zidite pietre funerare ale unor personalități brașovene marcante din secolele XVI-XVIII, pietre ce acopereau inițial mormintele din interiorul bisericii, acestea fiind scoase la construirea altarului neogotic în anul 866 și din cauza construirii instalației de încălzire din anul 1937.

Un alt element de o valoare considerabilă o constituie orga bisericii, aceasta fiind una dintre cele mai mari din sud-estul Europei. Construită între anii 1836-1839 de către un meșter berlinez, aceasta este formată din 400 de tuburi și este renumită pentru sonoritatea specială, în timpul verii realizându-se frecvent concerte de muzică de orgă.

Biserica neagră este considerată a fi al doilea obiectiv turistic al județului, după Castelul Bran, aceasta având anual peste 100.000 de vizitatori.

MUNTELE TÂMPA

O arie naturală ce se regăsește la nord-vest de masivul Postăvarul, Muntele Tâmpa este o rezervație de tip floristic, faunistic și peisagistic situată în partea sud-vestică a municipiului Brașov ce are o înălțime de aproximativ 960 m dominând întregul oraș.

Acesta este o continuare calcaroasă a Masivului Postăvarul, având aspect de pinten și fiind format prin încrețirea scoarței terestre.

Rezervația naturală are o întindere de aproape 190 ha și cuprinde numeroase specii de animale (urși, lupi, râși, păsări, fluturi) și plante rare (crucea voinicului, obsiga bârsană), făcând parte din situl de importanță comunitară speciile floristice și faunistice ale acesteia printr-o directică a Consiliului European.

Sursă: Panoramio.com

Flora rezervației este foarte diversificată și variată în specii arboricole și ierboase. Dintre arborii ce se găsesc aici putem aminti fagul, gorunul, jugastrul dar și diferite tufărișuri cu specii de alun, măceș, păducel, corn, sânger, soc sau curpen de pădure. Din tipul ierburilor putem aminti câteva specii vegetale rare precum papucul doamnei, piperul-lupului, flămânzică, crucea voinicului, clopoțelul de munte, vinariță, omag, steliță vânătă, gălbinele, sânziene albe, dumbăț, sugărel, strașnic, coroniște, păiușul, iarbă-mare, alior, sclipeți, albăstriță, sipică, brândușă de toamnă sau păștiță.

Fauna este reprezentată prin mai multe specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni și insecte, câteva dintre acestea aflându-se chiar pe lista roșie a IUCN. Mamiferele sunt reprezentate prin exemplare precum ursul brun, cerbul, căprioara, lupul cenușiu, mistrețul, vulpea roșcată, râsul, veverița, jderul. Dintre speciile de păsări putem menționa acvila de munte, șorecarul comun, uliul porumbar, uliul păsărar, ierunca, acvila-țipătoare-mică, corbul, mierla, codobatura, fluierarul-de-munte, ciocănitoarea-de-munte, mugurarul, forfecuța, sticletele, pițigoiul moțat, vânturelul, sturzul de vâsc sau aușelul. Reptilele și amfibienii sunt reprezentate prin șopârla de munte, șarpele lui Esculap, năpârcă, salamandră, triton carpatic, broasca cu burtă galbenă, broasca râioasă verde, broasca roșie de pădure, broasca roșie de munte.

Muntele Tâmpa s-a aflat mereu, de-a lungul istoriei, într-o strânsă legătură cu comunitatea ce trăia la poalele sale, primele urme de civilizație din arealul acestuia datând din perioada dacilor, fapt confirmat de o fântână cu oase din acea perioadă descoperită de arheologi. Tot în vârful acestui munte s-a aflat și Cetatea Brașovia, unul din cele șapte castele ce au dat deumirea germană a Transilvaniei – Siebenburgen. Aceasta a fost ridicată sau întărită în timpul cavalerilor teutoni, între anii 1212 și 1218, reușind să adăpostească câteva familii în timpul invaziei tătare din 1241. Se spune că Mircea cel Bătrân și-a adăpostit familia între zidurile cetății de pe Tâmpa pentru ca aceasta să fie ferită de năvălitorii turci ce atacau Țara Românească. Nu după mult timp, în anul 1421, cetatea constituie locul principal de refugiu din calea amenințării otomane, al locuitorilor Brașovului. Turcii reușesc să pună stăpânire pe Brașov în același an, iar drept garanție le este oferită cetatea, aceasta oferindu-le șansa să domine orașul de la înălțime fapt pentru care existența cetății reprezenta o amenințare. Drept urmare, imediat ce aceasta este răscumpărată cu ajutorul lui Iancu de Hunedoara, se decide distrugerea ei, materialele rezultate fiind folosite la zidurile cetății din vale ce tocmai se construia.

„Cetatea se compune dintr-o incintă din piatră și un fel de mic bastion poligonal pe latura vestică, în vârful Tâmpei. De-a lungul zidurilor se aflau mici turnuri de apărare. În interiorul zidului de sud s-a descoperit urma unor mici încăperi ce au generat ipoteza că cetatea ar fi de epocă preromanică”. În cetate mai exista o fântână adâncă și o capelă. Faptul din trei părți fortificația era înconjurată de prăpăstii, iar a patra era foarte bine apărată, o făceau să fie una dintre cele mai greu de cucerit cetăți din Transilvania și din Europa. Cetatea Brașovia are o strânsă legătură și cu obiceiurile junilor brașoveni, obiceiuri ce se mai păstrează și astăzi.

La poalele Tâmpei au fost construite în secolul XV două turnuri de observație acestea fiind legate de cetate printr-un rând de ziduri ce urcau până pe culmea muntelui. Acestea au fost distruse însă în secolul XVIII. Turnul Cuțiarilor se afla în dreptul Bastionului Țesătorilor de azi, având o vedere deschisă asupra Șcheiului, iar Turnul Cizmarilor era situat puțin mai sus de Bastionul Postăvarilor reușind astfel să domine zona dintre Tâmpa și Dealul Melcilor.

O altă construcție ce a fost realizată pe Tâmpa a constat într-o coloană ce avea așezat pe capitel un personaj ce înfățișa un arcaș din perioada arpadiană, aceasta fiind ridicată cu ocazia împlinirii a 1000 de ani de la venirea triburilor maghaire în Panonia. Aceasta a fost construită în anul 1896, avea o înălțime de 20 m și a costat 22585 florini. A rezistat până în anul 1913 când a fost deteriorată de o explozie cu dinamită, rămânând ruinată până în anul 1966 când urmele sale au fost complet îndepărtate de autorități.

În mica peșteră existentă în stânca Tâmpei a existat, începând cu anul 1890, un restaurant cu o berărie ce avea să fie numită Bethlen, după ministrul maghiar al agriculturii care vizitaseră Brașovul în 1891. Acesta a fost extins în anul 1905 printr-o terasă deasupra abruptului, iar mai târziu, în anul 1948, și-a schimbat denumirea în Cabana-Restaurant Tâmpa. La data de 23 martie 1977 aceasta a ars complet din cauza unui accident provocat de personalul care lucra acolo. În zilele noastre se mai păstrează doar terasa, reprezentând un loc de panormă asupra orașului și urmele lăzilor de piatră din micuța peșteră ce erau folosite pentru răcirea băuturilor. În 2001 a fost ridicată și o cruce pentru comemorarea locului. De asemenea sub terasa panoramică de pe Tâmpa au fost instalate litere luminate ce formează numele orașului Brașov.

Pe coama Tâmpei se regăsește un releu de televiziune construit la începutul anilor ’70, ce are la bază și restaurantul Panoramic, ce beneficiază de o poziție privilegiată oferind clienților o priveliște superbă cu orașul Brașov. Tot aici este poziționată și stația de sus a telecabinei care urcă de la Casa Pădurarului, restaurant poziționat la baza muntelui. Tot pe coamă, la mică distanță de releu, este înălțat un catarg pe care flutură drapelul național, acesta beneficiind și de luminarea pe timp de seară prin intermediul unui reflector, toate acestea făcând Muntele Tâmpa să-ți atragă privirea de cum ajungi în Brașov, indiferent că este zi sau noapte.

În 19 august 1946 pădurea de pe Tâmpa a suferit un grav incendiu. Câțiva ani mai târziu, după ce Brașovul a fost redenumit Orașul Stalin, s-a demarat o acțiune de plantare a copacilor pe versantul dinspre oraș astfel încât, cu brazi, să fie scris distinct „STALIN”. Treptat, scrisul s-a „șters”, prin amestecul natural al speciilor, dar chiar și în zilele noastre, iarna, se mai poate distinge vag „ALIN”, venind dinspre șesul Țării Bârsei.

PARCUL NATURAL BUCEGI

Parcul Natural Bucegi este situat în partea estică a Carpaților Meridionali și cuprinde integral Masivul Bucegi desfășurat sub forma unui amfiteatru cu deschidere sudică și delimitat de abrupturi ce depășesc frecvent față de zonele limitrofe, precum și perimetre limitate din Masivul Leaota, munții Dudele 1954 m, Raciu 1518 m și Rătei 1504 m.

Limita vestică este de natură structural-tectonică și morfohidrografică. În partea sa sudică, Valea Brăteiului și Șaua Bucșa despart Bucegii de Masivul Leaota, iar spre nord, obârșiile văilor Moieciu -Grohotișului și Șimon, de terminațiile Leaotei și Culoarului Bran – Rucăr – Dragoslavele.

Limita nordică este cea mai impunătoare, printr-un abrupt tectono-structural si anume front de cueste, fragmentat de văi glaciare, care domină cu 1200 – Culoarul Râșnovului și Clăbucetele Predealului.

Către est, Culoarul Prahovei formează limita cea mai bine definită și cel mai impresionant abrupt tectonoeroziv din România, Abruptul Prahovean, care are denivelări de 1000- și este fragamentat de numeroase văi sau torenți fluvionivali, cu izvoare și cascade.

În sud, pante mai domoale, cu frecvente rupturi de +/- 200m fac trecerea către Subcarpați, fiind delimitat de valea Izvorului și valea Ialomicioarei separate prin Muntele Paduchiosu.

Fizionomia Masivului Bucegi trădează structura și litologia ca elemente de bază în individualizarea sa teritorială. Nodul geografic principal îl constituie Vf. Omu, 2505 m, ce corespunde unei zone în care conglomeratele includ în masa lor blocuri de roci cristaline și calcare. Din acest vârf se desprind două linii de relief cvasigeometrizate cu aliniamente de vârfuri: vârfurile din est delimitează Abruptul Prahovean cu varfurile Coștila , Caraiman 2384m, Jepii Mici 2143m, Jepii Mari 2072m , Piatra Arsă , Furnica 2103m, Vârful cu Dor 2030m și Vânturiș 1851m, iar cele din vest Abruptul Brănean cu varfurile Doamnele 2181m, Tătaru 1998m, Lucăcilă 1895m, și altele asemenea.

Relieful de creastă este cel mai impunător, cel tectonic și de eroziune încadrând sub forma unui semicerc edificiul Bucegilor. Cuestele de eroziune alcătuiesc un al doilea front de culmi, cel intern care poate fi reconstituit în configurația cumpenei de ape Ialomița – Izvorul Dorului formata dintr-un șir de curmături și vârfuri – Babele, Cocora, Lăptici, Blana, Nucet, Oboarele și Dichiu.

Eroziunea diferențiată din Masivul Bucegi este subliniată atât de abrupturi, cât și de relieful carstic. În lungul Ialomiței se desfășoară în calcar cheile: Peștera Ursilor, Tătarul Mic, Tătarul Mare, Zănoaga Mică, Zănoaga Mare, Orzei și Dobrești. Specifice carstului sunt și văile de tip “horoaba” cu rupturi de pantă mari și surplombe condiționate de un drenaj subteran.

Cele mai numeroase peșteri sunt amplasate în cheile Peșterii, Tătarului și pe Valea Răteiului.

Oscilațiile climatice au fost înregistrate sub diverse forme. Pe conglomeratele și gresiile eterogene din Bucegi s-au format “Babele” și “Ciupercile”, sub acțiunea fenomenelor de șiroire, a regimului de îngheț–dezgheț diferențiat și a eroziunii eoliene.

Aspecte deosebite rezultă din morfologia glaciară a Bucegilor. Acțiunea ghețarilor cuaternari este localizată în jurul Vf. Omu; masa de gheață a mulat văile dispuse radiar si anume vaileIalomița, Obârșia Sugărilor și Doamnei în sud, Cerbului și Morarului în est, Țigănești, Mălăiești și Urlătoarelor în nord și Gaura în vest și suprafețele slab înclinate. Formele glaciare de acumulare nu sunt reprezentative pentru Bucegi, poziția, tipul și numărul morenelor fiind foarte controversate.

Altitudinea, masivitatea, configurația văilor și a interfluviilor ca și poziția în extremitatea estică a Carpaților Meridionali explică particularitățile climatice și implicit reflectarea acestora în peisajul Masivului Bucegi. Un prim aspect este cel legat de etajarea climatică, astfel temperatura medie anuală este de -2,5º C, iar la stația meteo Cota 1500 de 3,7º C. Înghețul are o frecvență mare fiind posibil în tot cursul anului la altitudini de peste unde și numărul zilelor cu și fără îngheț este egal, cu efect puternic pe suprafețele înclinate.

La altitudini de peste covorul vegetal este discontinuu alcătuit din plante oligoterme. Pe “Podul” Bucegilor predomină pajiștile de țepoșică Nardus stricta și de părușcă Festuca ovina ssp. sudetica. În circurile glaciare de pe văile Ialomița, Mălăiești, Țigănești factorii edafici favorizează dezvoltarea jnepenișurilor, a pâlcurilor de pajiști subalpine cu tufărișuri de smârdar, afin, merișor.

Expoziția diferită a pantelor, albedoul calcarelor, prezența bazinetelor adăpostite, a văilor puternic încrustate se reflectă în gradul de insolație și implicit în repartiția vegetației, respectiv extensiunea molidișurilor pe versantul nordic sau penetrația acestora pe văile cu inversiuni termice. Tot un rezultat al condițiilor climatice sunt pădurile de molid cu exemplare de tisă și brad din abruptul Bucegilor, la care se asociază la altitudini mai mici fagul.

Resursele de apă ale Masivului Bucegi confirmă influența pe care o are etajarea bioclimatică, structura și litologia. Principalele artere hidrografice sunt Ialomița care formează un bazin simetric și Prahova care prin afluenții săi deține suprafața cea mai mare din Bucegi.

Periferia nordică este drenată de văi afluente ale Râșnoavei, iar partea de vest este drenată de afluenții colectați de văile Poarta și Brătei.

Situat în apropierea unor axe vechi și foarte active de circulație, ca cea a Prahovei și a culoarului Bran – Rucăr – Dragoslavele precum și a unor centre industriale cu o mare concentrare a populației, Masivul Bucegi a înregistrat mutații de fond în structura patrimoniului natural și a peisajului. Activități de tradiție favorizate de bogația pășunilor și de apropierea de drumurile de transhumanță sunt cele pastorale. Importante modificări au apărut datorită valorificării lemnului, a exploatării calcarelor precum și a valorificării potențialului energetic al zonei.

Calitatea peisajului din Masivul Bucegi constituie o componentă de bază a activității turistice a cărei valorificare cunoaște o continuă evoluție. În Bucegi se află cele mai vechi cabane din Carpați la altitudini mari, o bogată rețea de transport pe cablu, șosele modernizate, trasee turistice și trasee de alpinism. Platoul Bucegilor și Abruptul Prahovean constituie o zonă de turism permanent, cu solicitări maxime în sezonul de iarnă, iar Valea Ialomiței o adevărată axa turistică a Masivului care concentrează rețeaua de șosele, de marcaje și de cabane din această zonă.

Parcul Natural Bucegi este localizat pe teritoriul administrativ a trei județe: Dâmbovița, Prahova și Brașov, fiind situat în extravilanul localităților: Moroeni, Sinaia, Bușteni, Râșnov, Bran, Moeciu

Bucegi (abruptul Bucșoiu – Mălăești – Gaura) este o rezervație naturală mixtă, parte a Parcului Natural Bucegi, situată în extremitatea central sudică a județului Brașov pe teritoriul localităților Râșnov, Bran și Moeciu. Aceasta se întinde pe o suprafață de 1634 ha fiind declarată arie protejată din anul 2000.

Aria protejată cuprinde un peisaj alpin cu abrupturi stâncoase, pășuni (vegetație alpină variată) și păduri; asociații floristice specifice etajului subalpin, alpin inferior și superior și o faună variată în specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești, insecte.

TRASEELE TURISTICE DIN PARCUL NATURAL BUCEGI

Traseul – Sinaia (800m) – Hotel Alpin(1400m) – Curmătura Vârfului cu Dor(1940m) – Valea Izvorul Dorului – Șaua Lăptici(1830m) – Hotel Peștera(1610m).

Marcaj – bandă roșie

Durata – 5-6 ore

Traseul – Sinaia(800m) – Cabana Poiana Stânei(1270m) – Cabana Piatra Arsă(1950) – Cabana Babele(2200m) – Cabana Omu(2505m) – Valea Mălăiești-Uzina Electrică Râșnov (815m) – Râșnov(675m).

Marcaj – bandă albastră

Durata – 13-15 ore

Traseul – Poiana Stânei(1270m) – Valea Babei – Poiana Țapului(860m).

Marcaj – punct galben

Durata – 1 ¼- 1 ½ ore

Traseul – Poiana Țapului(860m) – Cascada Urlătoare(1100m).

Marcaj – punct albastru .

Durata – ¾-1 ore .

Traseul 5 – Bușteni(885m) – Cascada Urlătoare(1100m).

Marcaj – punct roșu .

Durata / Time – 1 ½ ore / hours.

Traseul 6 / Track 6 – Bușteni(885m) – Drumul Urlătorilor – Cantonul Jepi(1960m) – Cabana Piatra Arsă(1950m).

Marcaj / Mark – triunghi albastru / blue triangle

Durata / Time – 3 ½ – 4 ½ ore.

Traseul 7 / Track 7 – Bușteni(885m) – Valea Jepilor-Cabana Caraiman(2025m) – Cabana Babele(2200m) – Hotel Peștera(1610m) – Cabana Padina(1525m) – Cabana Bolboci(1460m) – Cabana Zănoaga (1400m) – Cabana Scropoasa(1205m) – Dobrești(1000m) – Tabăra Caprioara-Pucheni(800m).

Marcaj / Mark – cruce albastră. / blue cross

Durata / Time – 11 – 12 ½ ore.

Traseul 8 / Track 8 – Bușteni(885m) – Căminul Alpin(925m) – Poiana Coștilei(1310m) – Poiana Pichetul Roșu(1445m) – (1750m) – Valea Mălăiești(1720m).

Marcaj / Mark– triunghi roșu / red triangle.

Durata / Time – 5 ½ – 6 ore / hours.

Traseul 9 / Track 9– Bușteni() – Vârful Gâlma Mare(1419m) – Poiana Coștilei(1310m) – Cabana Omu(2505m) – Cabana Babele(2200m) – Cabana Piatra Arsă(1950m) – Curmătura Vârfului cu Dor(1885m).

Marcaj / Mark – bandă galbenă / yellow stripe

Durata / Time – 9-11 ore / hours.

Traseul 10 – Bușteni(885m) – Cabana Gura Diham(987m) – Cabana Poiana Izvoarelor(1455m) – (1750m) – Cabana Omu(2505m) – Muntele Bătrâna (2181m) – Șaua Strunga(1909m).

Marcaj – bandă roșie.

Traseul 11 – Bușteni(885m) – Căminul Alpin(925m) – Cabana Gura Diham(987m) – Șaua Baiului(1363m) – Cabana Diham(1320m).

Marcaj – triunghi albastru.

Durata – 2 ½ – 3 ore.

Traseul 12 – Gara Azuga(940m) – Valea Grecului – Șaua Baiului(1363m) – Cabana Diham(1320m)

Marcaj – triunghi galben.

Durata – 2 ½ ore.

Traseul 13 – La Șpiote(1605m) – Poiana Frăsinet – Valea Glăjăriei(990m).

Marcaj – cruce galbenă.

Durata – 2 ore.

Traseul 14 – La Șpiote(1605m) – Cabana Diham(1320m) – Poiana Pichetul Roșu(1445m).

Marcaj – punct roșu.

Durata – 2 ½ ore.

Traseul 15 – Bran(825m) – Poiana Clincea(1640m) – Șaua din Țigănești(2195m) – Cabana Omu(2505m).

Marcaj – bandă roșie.

Durata – 5 ½ – 6 ½ ore.

Traseul 16 – Bran(825m) – Poiana Ciubotei(1360m) – Vârful Scara(2422m) –Cabana Omu(2505m).

Marcaj – triunghi galben.

Durata – 6 – 7 ore.

Traseul 17 – Bran(825m) – Valea Gaura – Cabana Omu(2505m).

Marcaj – cruce roșie.

Durata – 6 – 7 ore.

Traseul 18 – Șimon(800m) – Valea Șimon – Stâna Gaura(1560m).

Marcaj – trunghi galben.

Durata – 2 ore.

Traseul 19 – Șimon(800m) – Valea Șimon – Poiana Guțanu( 1460m).

Marcaj – bandă albastră.

Durata – 2 ore.

Traseul 20 – Șimon(800m) – Plaiul lui Lom – Poiana Guțanu(1460m) – Șaua Strunga(1909m) – Cabana Padina(1525m).

Marcaj – bandă roșie.

Durata – 6 ½ – 7 ½ ore.

Traseul 21 – Moieciu de Sus(950m) – Poiana Guțanu(1460m) –Șaua Bătrâna(2181m) – Hotel Peștera(1610m).

Marcaj – triunghi roșu.

Durata – 7 – 8 ore.

Traseul 22 – Moieciul de Sus(950m) – Valea Prăvalele – Șaua Strunga(1909m) – Cabana Padina(1525m).

Marcaj – cruce roșie.

Durata – 6 – 7 ore.

Traseul 23 – Curmătura Vârfului cu Dor(1885) – Valea Izvorul Dorului – Cabana Bolboci(1460m).

Marcaj – cruce galbenă.

Durata – 2 -2 ½ ore.

Traseul 24 – Canton Jepi(1960m) – Sub Vârful Ciocârlia(2043m).

Marcaj – triunghi roșu.

Durata – 20 – 30 min.

Traseul 25 – Muntele Jepii Mici(2120m) – Cabana Caraiman(2025m).

Marcaj – punct albastru.

Durata – 20 min.

Traseul 26 – Cabana Babele(2200m) – Crucea Eroilor(2284m) – Șaua Sugările(2295m).

Marcaj – cruce roșie.

Durata – 1 ¾ – 2 ore.

Traseul 27 – Cabana Caraiman(2025m) – Crucea Eroilor(2284m).

Marcaj – punct roșu.

Durata – ¾ – 1 ore.

Traseul 28 – Cabana Diham(1320m) – Valea Glăjăriei(990m) – Poiana Mălăiești Izvor(1200m).

Marcaj – cruce albastră.

Durata – 1 – 1 ¼ ore.

Traseul 29 – Curmătura Armăsarilor(1432m) – Cabana Poiana Izvoarelor(1455m)- Șaua Baiului (1363m)

Marcaj – cruce albastră.

Durata – 1 – 1 ¼ ore.

Traseul 30 – Valea Mălăiești(1720m) – Brâna Caprelor – Șaua Brâna Caprelor(2285m)

Marcaj – triunghi albastru.

Durata – 1. ½ – ore.

Traseul 31 – Valea Mălăiești(1720m) – Padina Crucii – Lacul Țigănești(2050m) – Culmea Țigănești (2195m)

Marcaj – bandă galbenă.

Durata – 1. ½ – 1 ¾ ore.

Traseul 32 – Stâna Gaura(1560m) – Poiana Guțanu(1460m)

Marcaj – triunghi albastru.

Durata – 1 ½ – 2 ore.

Traseul 33 – Cabana Bolboci(1460m) – Muntele Zănoaga – Cantonul Brătei(1250m)

Marcaj – cruce roșie.

Durata – 2 ½ ore.

Traseul 34 –Cabana Padina(1525m) – Șaua Strunga(1904m) – Vârful Bucșa – Curmătura

Fiarelor(1790m) – Satul Fundățica(1140m)

Marcaj – bandă roșie.

Durata – 5 – 6 ore.

Traseul 35 – Cabana Omu(2505m) – Obârșia Ialomiței – Cabana Peștera(1610m)

Marcaj – bandă albastră.

Durata – 2 – 2 ½ ore.

Traseul 36 – Cabana Omu(2505m) – Muntele Doamnele – Muntele Strungile – Șaua

Strunga (1904m) – Cabana Padina(1525m)

Marcaj – banda roșie.

Durata – 5 – 5 ½ ore.

Traseul 37 – Cabana Miorița(1987m) – Muntele Furnica(1950m) – Cabana Babele

(2200m) – Ceardacul Obârșiei – Cabana Omu(2505m)

Marcaj – bandă galbenă.

Durata – 5 – 6 ore.

Traseul 38 – Cabana Babele(2200m) – Crucea Eroilor(2284m) – Vârful

Caraiman(2384m) – Spinarea Coștilelor – Șaua Sugărilor(2295m)

Marcaj – cruce roșie.

Durata – 2 – 2 ½ ore.

Traseul 39 – Moroieni(600m) – Dobrești – Cheile Orzei – Cabana Scropoasa(1205m)-

Cabana Cheile Zanoagei(1380m) – Cabana Bolboci(1460m) – Cabana Peștera(1610m)

Marcaj – cruce albastră.

Durata – 8 – 9 ore.

Traseul 40 – Moroieni(600m) – Sanatoriul Moroieni(1022m) – Plaiul Priporului – Plaiul

Orzei – Cabana Scropoasa(1205m)

Marcaj – cruce albastră.

Durata – 6 – 7 ore.

Traseul 41 – Sinaia(825m) – Valea Izvorului – Pasul Păduchiosului(1032m) – Popasul

‘Cota 1000‘ – Valea Ialomicioara – Moroieni(600m)

Marcaj – șosea asfaltată(22km – DN 71)./ asphalted road

Durata – 3- 4 ore.

PEȘTERA LILIECILOR

Peștera Liliecilor, sau Peștera cu lilieci este situată în spațiul administrativ al satului Peștera, din comuna Moeciu, la 5 km de comuna Moeciu, pe versantul estic al dealului Bisericii, în partea de nord-vest a platformei Branului și la o altitudine de 950 m. Peștera s-a format ca urmare a fenomenului de eroziune a muntelui calcaros de către unul din afluenții pârâului Văii cu Cale, care astazi este un pârâu temporar. Numele peșterii provine din existența în peșteră a unei numeroase colonii de lilieci. Cunoscută și sub numele de Peștera Mare din Satul Peștera. sau Peștera Bădichii, peștera a fost semnalată cu multe secole în urmă, dar a fost explorată și studiată abia la sfârșitul secolului trecut, de către speologul Iuliu Czaran, care a și realizat primul marcaj spre peștera Liliecilor.

Peștera Liliecilor este o peșteră ușor de vizitat, are o lungime de 370 m, din care 109 m de galerie activș și o denivelare de 10 m. Accesul în peșteră se face printr-un culoar îngust, după care se ajunge într-o grotă, nu foarte mare, cu podea ascendentă. De aici mai pornește o galerie, spre nord, care are o lungime de 15 m și care se termină cu un horn. Peștera este o peșteră caldă, cu umiditate moderată și este presărată cu multe formațiuni calcaroase, cu "lacrimi ale pământului" și cu camere care au tavan cu colorit diferit. Prin peșteră curge un pârâiaș plin de mâl. Deși nu este necesar un echipament special, o lanternă fiind suficientă, este bine să aveți un echipament de protecție, pentru a evita murdărirea cu argilă și guano (excremente ale liliecilor, justificate de existența în peșteră a numeroși lilieci solitari sau grupați în colonii).

PARCUL NAȚIONAL PIATRA CRAIULUI

Parcul Național Piatra Craiului este situat în Carpații Meridionali incluzând Creasta Piatra Craiului în totalitate și spații din culoarele intramontane limitrofe, Rucăr-Bran și Rucăr-Zărnești.

Parcul Național Piatra Craiului se extinde pe raza județelor Brașov și Argeș, incluzând suprafețe aparținând localităților Zărnești, Moeciu cu satele Măgura și Peștera, Bran, Rucăr și Dâmbovicioara.

Cea mai dezvoltată formă de turism în zonele înconjurătoare Parcului este agroturismul care funcționează atât în cadrul unor asociații de turism la nivel regional și național, cât și la nivel individual. Pe teritoriul Parcului cele mai întâlnite activități turistice se leagă de drumeții și ascensiuni montane precum și de activitățile specifice de camping .

Conform datelor obținute de la Ministerul Economiei în Bran, Zărnești, Predeluț, Moeciu, Peștera, Măgura, Fundata, Șirnea existǎ circa 200 pensiuni autorizate oficial. Un număr destul de mare de pensiuni nu sunt încă autorizate sau sunt în curs de autorizare. Clasificarea pensiunilor este de la una la trei ”margarete”, cu media la două “margarete”. Dintre asociațiile la nivel național, cea mai reprezentativă este Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural cu un număr de 120 de pensiuni acreditate în zona Bran, Moeciu,Predeluț, Șirnea.

O categorie aparte de structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare este constituită de cabanele montane din Parc sau aflate în imediata vecinătate a acestuia. Aceste cabane sunt în zona nordică: Gura Râului cu o capacitate de circa 50 locuri, Plaiul Foii cu o capacitate de 50 locuri, Curmătura cu o capacitate de 55 turiști, Cabana de vânătoare Gura Bârsei, iar în zona sudică: cabana Brusturet cu o capacitate de 40 locuri, cabana Garofița Pietrei Craiului cu 50 locuri, cabana Valea lui Ivan cu 10 locuri, ultima fiind retrocedată vechiului proprietar. Campingurile reprezintă, de asemenea, o categorie importantă de facilități turistice, acualmente existând campinguri la Plaiul Foii, Curmătura, Brusturet, Fântâna lui Botorog. Lipsa facilităților necesare face ca aceste structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare să nu se ridice la standardele unui camping modern.

În zona montană a Parcului există un număr de refugii montane destinate adăpostirii turiștilor pe perioadă scurtă: Ref. Vf. Ascuțit, Ref. Grind, Ref. Spirlea, Ref. Saua Funduri, Ref. Șaua Grind, Cabana Ascunsă, Ref. Diana. Până la această dată nu există un sistem informațional coerent care să asigure turiștilor toate informațiile necesare la sosirea în zonele adiacente Parcului, adică puncte de informare cu ghizi și dotate cu toate materialele necesare. De asemenea, se resimte lipsa totală sau prezența unor materiale incomplete ca broșuri cu hărți și descrieri de trasee incomplete, fără informații detaliate privind modul de a ajunge în localitățile adiacente Parcului și fără prezentarea structurilor de primire turistică cu funcțiuni de cazare existente, contacte cu ghizi locali. În ultimii ani Administrația Parcului a reușit să editeze o hartă turistică completă, aflată în anul 2010 la cea de-a treia ediție.

Pe suprafața parcului există 31 de trasee turistice marcate și omologate, cu diverse grade de dificultate.

POIENILE CU NARCISE DIN DUMBRAVA VADULUI

Sursa: www.romania-redescoperita.ro

Poienile cu narcise din Dumbrava Vadului este o rezervație naturală de tip botanic ce se află situată pe teritoriul administrativ al comunei Șercaia, la 3 km sud-vest de satul Vad, din județul Brașov.

Rezervația se întinde pe o suprafață de 395 ha și a fost declarată ca arie protejată de lege în anul 2000. Aceasta reprezintă un areal acoperit de păduri și poieni unde vegetează o comunitate de narcise din specia Narcissus poeticus ssp radiiflorus, specie floristică ocrotită prin lege și cunoscută de localnicu sub denumirea de coprine. Aici se desfășoara anual Festivalul Narciselor.

CAPITOLUL 3

STRATEGII DE VALORIFICARE ȘI PROMOVARE A OBIECTIVELOR TURISTICE DIN JUDEȚUL BRAȘOV

3.1 Metodologie

Elaborarea unei strategii de valorificare și promovare a obiectivelor turistice pentru județul Brașov este necesară din mai multe puncte de vedere dintre care cele mai importante sunt reprezentate de posibilitatea coordonării active a proceselor de valorificare, și abordarea proactivă a proceselor de dezvoltare teritorială, realizate într-un mod inovativ.

Elaborarea unei astfel de strategii la nivel local și regional reprezintă un pas important, care susține procesele de dezvoltare atât pe termen mediu, dar și lung, stabilind foarte clar care sunt direcțiile pe care trebuie să se concentreze întreaga energie a comunitățiilor locale.

Printre caracteristicile strategiilor de dezvoltare putem enumera:

Realizarea unei imagini clare asupra viitorului;

Creativitate;

Flexibilitate;

Activitate;

Orientare spre schimbare;

Câștig durabil.

Așadar, strategia este o gândire pe termen lung asupra viitorului județului Brașov, din perspectiva dezvoltării unui turism de succes care să vină în sprijinul economiei și al comunităților locale.

Creativitatea vizează faptul ca prin intermediul strategiei să fie prezentate alternative privind oportunitatea de a utiliza cât mai mult din potențialul turistic existent.

Flexibilitatea vine în sprijinul faptului că acestea avantajează sistemele care se adaptează chiar și în cele mai grele situații interne și în condițiile extreme.

O strategie de dezvoltare nu doar reacționează la anumite schimbări provenite din zona în cauză ci conține planuri proactive ce urmează a fi aplicate și în situațiile care apar pe parcurs, ținându-se foarte bine cont atât de factorii interni cât și de cei externi, factori ce ar putea dezechilibra procesul de dezvoltare.

În condițiile de viață actuale, după o puternică industrializare care a avut consecințe nefaste pe termen lung, mediul înconjurător prezintă un grad de poluare destul de ridicat, astfel conceptul de „dezvoltare durabilă” a devenit din ce în ce mai utilizat. Astăzi din ce în ce mai multe proiecte locale și regionale țin seama de acest concept, în funcție de acesta fiind de multe ori evaluate de către posibili finanțatori internaționali.

Implementarea cu succes a unei strategii de dezvoltare și promovare presupune o foarte bună coordonare între administrația publică locală, comunitatea locală, firmele private, precum și reprezentanții societății civile.

În prezenta lucrare, strategia de dezvoltare și promovare a turismului din județul Brașov a fost realizată urmând mai multe etape, dintre care prima a fost bazată pe o documentare intensă în ceea ce privește colectarea datelor și analiza acestora. Această etapă de documentare s-a bazat pe stabilirea importanței cadrului natural în dezvoltarea unui turism alternativ, cum este cel rural, determinarea bazei economice existente în județul Brașov, evaluarea nevoilor turiștilor care apelează la acest tip de turism, examinarea oportunităților și a constrângerilor dezvoltării economice, precum și evaluarea capacității instituționale locale.

Datele necesare au fost culese din mai multe surse, dintre care amintim: strategia de dezvoltare realizată de primăria județului Brașov, anuare statistice, și alte surse statistice oficiale, site-uri web, precum și cărți de geografie în care sunt prezentate caracteristicile fizico-geografice ale județului.

În a doua etapă am urmărit stabilirea strategiei de dezvoltare și promovare turistică a turismului, mai exact stabilirea scopurilor precum și a criteriilor de dezvoltare, identificarea posibilităților de acțiune, precum și dezvoltarea unei strategii pe obiective operaționale de dezvoltare.

În urma numeroaselor schimbări ce se petrec în mediul determinant pentru dezvoltarea turismului la nivelul județului Brașov, și chiar la nivelul întregii țări este necesară elaborarea unei strategii de dezvoltare durabilă care să ajute la conservarea patrimoniului turistic.

Pentru a realiza o strategie de dezvoltare a turismul trebuie să cunoaștem și să identificăm înainte de toate, situația reală din teren, resursele turistice, precum și capacitatea actuală a localităților județului Brașov, pentru a nu ne vedea puși în fața unei supraaglomerări și a unei dezvoltări atât de intense încât zona să cunoască un grad de urbanizare și industrializare crescut, ce poate determina dispariția valorilor locale.

În vederea creării unei strategii de dezvoltare trebuie să aplicăm o gândire strategică și să răspundem la întrebările: ,,Care este scopul strategiei?” și “Când ne dorim să ajungem acolo?”.

Prin înțelegerea acestor întrebări conștientizăm importanța și riscurile dezvoltării unui turism de acest tip, dar și mai important este faptul că ne ajută la stabilirea unor obiective pe termen mediu și lung, printr-o abordare a viitorului.

Printre principalele obiective ale unei strategii de dezvoltare ale turismului enumerăm: valorificarea resurselor naturale, a patrimoniului cultural, crearea de noi locuri de muncă, îmbunătățirea infrastructurii. De asemenea se urmărește și realizarea unor schimburi atât economice cât și sociale, în principal de idei și mentalități, între populația mediului urban și a celui rural.

Un alt aspect de care trebuie să țină cont o strategie de dezvoltare a turismului este aspectul concurențial care va determina avantajele acestui tip de turism, ținând cont de comportamentul turiștilor față de produsele specifice ale acestuia. Strategia trebuie să țină cont de motivele pentru care consumatorii plătesc pentru serviciile turismului și pentru produse. Motivele sunt reprezentate în general de unicitatea produsului, de serviciile de calitate ș.a.

O strategie eficientă trebuie să urmărească păstrarea actualilor turiști dar și atragerea unor clienți potențiali și fidelizarea acestora fapt ce va ajuta la promovarea turistică prin intermediul transmiterii prin viu grai a impresiilor de călătorie și a rolului acestuia în satisfacerea nevoilor personale.

În cadrul strategiei trebuie realizată delimitarea zonelor prioritare spre care să fie direcționate fondurile care pot fi atrase din diferite surse, precum și atenția asupra promovării. Trebuie de asemenea să se țină cont de oferta potențială precum și de cererile turistice care ar putea fi satisfăcute prin valorificarea ofertei existențiale la momentul respectiv.

3.2. Tipuri de strategii pentru dezvoltarea turismului din județul Brașov

Pentru o eficientizare maximă a turismului și pentru o dezvoltare a acestuia ar trebui aplicate următoarelor tipuri de strategii la nivelul întregului județ:

strategii organizaționale;

strategii concurențiale;

strategii funcționale.

Strategii organizaționale

Prin strategiile organizaționale se precizează principalele direcții de dezvoltare și gradul

de utilizare a resurselor necesare.

Turismul, fiind un sistem complex, de mari dimensiuni necesită în principal strategii organizaționale combinate, dar și de creștere, descreștere precum și de stabilitate în unele cazuri.

Strategii de creștere:

Alocarea unor bugete suplimentare locale, pentru investițiile necesare dezvoltării turismului. Crearea de drumuri de acces, de spații de cazare, spații de agrement, dotări pentru petrecerea timpului liber, amenajarea și întreținerea traseelor turistice, etc.

Îmbogățirea ofertelor turistice cu servicii suplimentare, dezvoltarea produselor turistice. Produsele turistice pot fi îmbunătățite în primul rând prin integrarea turiștilor în lumea tradițională a satului, și transpunerea acestora în personajul țăranului de rând. Aceste lucruri pot fi realizate prin implicarea acestora în treburile gospodărești (aprinderea focului, îngrijirea animalelor, gătitul la sobă, etc), prin transportul turiștilor cu mijloace tradiționale (cal, căruța, etc.), etc.

Promovarea și crearea unor activități diferite de activitățile tradiționale. Pentru petrecerea unui sejur de excepție, turiștilor le trebuiesc satisfăcute toate nevoile pentru care au ales practicarea turismului, iar una dintre cele mai importante nevoi este aceea de odihnă și recreere. Cel mai potrivit pentru unele localități din județul Brașov ar fi posibilitatea practicării unor tratamente SPA, numeroase localități beneficiind de bogate resurse de ape minerale sau balneare/curative, resurse ce nu sunt valorificare aproape deloc.

Strategii de stabilizare:

Aceste strategii își propun stabilizarea zonei în cauză fără a încerca o dezvoltare sau o descreștere a turismului, doar conservarea patrimoniului turistic și a obiceiurilor, tradițiilor locale, prin practicarea în continuare a turismului la o scară optimă. În județul Brașov, localitățile prezintă un potențial turistic ridicat, neexploatat suficient.

În viitorul nu foarte îndepărtat astfel de strategii vor fi necesare în comunele Bran, Moieciu, Fundata, localități ce se apropie de acel prag maxim al utilizării potențialului turistic, peste care dacă se trece, există riscul apariției unor destabilizări, a unor creșteri și dezvoltări industriale care vor degrada obiectivele naturale și antropice și astfel vor conduce la dispariția turismului din zonă și la înlocuirea acestuia cu un turism de masă.

Strategii de descreștere:

Lichidarea și desființarea unor pensiuni turistice în zonele în care se constată o aglomerare a acestora;

Eliminarea unor servicii pentru reducerea cheltuielilor.

– Strategii concurențiale

Dominarea pieței turismului prin stabilirea unor prețuri mai scăzute decât cele utilizate de județele vecine, Sibiu, Argeș, Mureș;

Crearea unor produse și servicii unice: brânza de oaie în coajă de brad, crearea unor trasee unice, vizitarea și admirarea unor specii protejate de lege, pe cale de dispariție, din cadrul Parcului Natural Bucegi, Parcul Național Piatra Craiului, etc.

Concentrarea asupra calității serviciilor. Turismul brașovean trebuie să satisfacă cerințele turiștilor mai bine decât concurenții.

C. – Strategii funcționale

Funcționarea unei activități poate fi realizată prin întocmirea unor planuri de afaceri, prin realizarea de broșuri și prin pachete de oferte.

Pentru dezvoltarea turismului din județul Brașov ar fi foarte benefică adoptarea următoarelor strategii:

Îmbunătățirea standardelor unităților de cazare. În ciuda faptului că este vorba despre un turism tradițional, care presupune unități rustice de cazare, turiștilor nu trebuie să le lipsească condițiile minime de confort. Baza de cazare este una din cele mai importante infrastructuri din domeniul turismului, aici turistul petrecându-și o perioadă destul de mare de timp, aici se odihnește și pentru câteva zile camera respectivă devine casa lui, locul unde trebuie să se simtă cel mai cofortabil și în siguranță;

Organizarea unor activități suplimentare atât în cadrul stațiunii propriu-zise cât și la nivelul regiunii.

Restaurarea monumentelor precum și a altor puncte de interes turistic în vederea organizării unor circuite de o zi;

Protejarea circuitelor turistice, a traseelor amenajate, a drumurilor pitorești, prin interzicerea unor construcții neadecvate și neatractive. În condițiile în care se constată necesitatea apariției unor construcții, de orice tip ar fi acestea, ar trebui să existe o legislație strictă, care să ofere un ghid și să prezinte o metodologie clară în ceea ce privește planurile de construcție precum și soluții alternative, pentru materialele tradiționale, utilizate la momentul inițial al construcției, drumului, etc.

Construirea unor rețele de canalizare pentru colectarea apelor menajere precum și a unei rețele de apă curentă, în toate localitățile județului. Apa curentă este o resursă care stă la baza confortului turiștilor, iar o rețea de canalizare ar minimiza riscul poluării mediului înconjurător prin deversarea apei menajere direct în natură;

Aspectul general al împrejurimilor și stațiunilor trebuie îmbunătățit, în primul rând prin instalarea unor panouri de informații care să ofere detalii despre cadrul natural, social, o hartă cu principalele obiective culturale dar și naturale, și chiar un calendar al principalelor manifestări culturale tradiționale care ar putea prezenta interes turistic. Aspectul poate fi îmbunătățit și prin instalarea unor coșuri de gunoi și a unor bănci în spațiile în care sunt prezente obiective turistice și nu numai.

Îmbunătățirea materialelor informaționale care le sunt oferite turiștilor în muzee și alte unități de cultură. De multe ori pliantele primite sunt neactualizate, conțin informații științifice, greu de înțeles de către turiști sau informații care pur și simplu nu prezintă interes din partea acestora. Materialele promoționale ar trebui să conțină informații despre identificarea vestigiilor arheologice, date istorice, precum și detalii despre gradul de unicitate al obiectivului respectiv, etc.

Crearea și promovarea produselor cu specific tradițional. Turiștii ar fi foarte încântați dacă ar putea servi produse eco, cultivate chiar din grădina proprie. De asemenea existența și posibilitatea de a consuma produse care nu se găsesc în magazinele alimentare ar atrage atenția și ar menține curiozitatea acestora făcându-i să își dorească descoperirea din ce în ce a mai multe lucruri legate de zona respectivă;

Organizarea unor seminarii, cursuri și workshop-uri de pregătire a tinerilor, ținute de meșteri populari care să le transmită acestora cunoștințele lor, precum și unele sfaturi din experiența proprie în ceea ce privește atenția la detalii, detalii care conduc la construirea unor clădiri prin care să se identifice întreaga localitate, în cadrul regiunii și chiar la nivel național;

Crearea unor facilități prin care să se reușească stoparea migrației tinerilor din mediul rural către mediul urban;

Renovarea unor clădiri tradiționale care au o importanță deosebită în istoria satului și introducerea acestora în circuitele turistice;

Dezvoltarea activităților piscicole, apiculturii, acvaculturii, a cultivării ciupercilor, fructelor de pădure, plantelor medicinale, etc. Aceste activități sunt importante din două puncte de vedere: o dată prin faptul că ar crea noi servicii pentru petrecerea timpului liber de care dispun turiștii, iar în al doilea rând ar produce acele produse eco, tradiționale de care aminteam anterior;

Stabilirea domiciliului populației salariate din mediul urban în mediul rural. Prin această stabilirea va crește nivelul economic al localităților rurale, care va conduce automat la o dezvoltare a infrastructurii de transport dintre sat și oraș, care să facă posibilă naveta salariaților într-un timp util.

Înfrățirea localităților din regiuni cu alte unități administrative din alte țări.

Construirea unor tabere de elevi în diverse localități de pe teritoriul județului Brașov. Aceasta este una din strategiile cele mai îndrăznețe însă care ar avea un rol foarte important în dezvoltarea unui turism durabil. Prin înființarea unor astfel de construcții, ce pot fi considerate chiar mici sate de vacanță, tinerii elevi și chiar studenții pot avea parte de multe activități recreative și în același timp foarte educative. Aceștia pot avea parte de drumeții în natură, care se pot transforma în adevărate aplicații practice, cu referire la materiile care țin de domeniul științelor naturii. Toate aceste activități, pot fi completate de amenajarea unor terenuri de fotbal, tennis, baschet, a unei piscine, spații amenajate pentru practicarea șahului, a jocurilor de cărți, activități de petrecere a timpului liber, și în același timp de consolidare a relațiilor dintre aceștia;

Realizarea unor hărți, pliante, ghiduri turistice și amenajarea unor spații comerciale speciale pentru achiziționarea suvenirurilor;

Construcția unor spații de parcare în zonele apropiate obiectivelor turistice;

Diversificarea paletei de servicii a firmelor turistice din localități. Acest lucru ar avea un efect pozitiv, județul Brașov beneficiind de existența unui cadru natural foarte favorabil diversificării ofertei prin organizarea de excursii și drumeții, numeroși turiști străini și chiar români preferă să rămână la baza de cazare și să nu se încumete să exploreze singuri potecile de munte, necunoscând zona;

Organizarea și construcția unor piețe în centrul localităților de unde turiștii să își poată face proviziile de alimente, lucru absolut necesar, mai ales ținând cont de faptul că mulți dintre aceștia nu au asigurată masa în unitățile de cazare;

Dezvoltarea domeniului schiabil în localitățile care prezintă condițiile optime (Bran, Moieciu, Fundata, etc.);

Dezvoltarea bazei materiale de agrement.

3.3 Strategii de promovare a turismului din județul Brașov

3.3.1 Crearea brandului turistic ,,Brașov BE.LIVE IT”

Cel mai important pas în promovarea județului a fost realizat în cadrul Târgului internațional de Turism de la Berlin din anul 2009, când prin intermediul Asociației de Promovare și Dezvoltare a Turismului, Brașovul și-a lansat un nou brand turistic.

Cu o tradiție de peste 100 de ani în ceea ce privește industria turistică rurală, Brașovul și-a propus prin utilizarea noului brand, dezvoltarea unei imagini solide ca destinație turistică atât la nivel național cât și la nivel internațional. Prin intermediul noului brand județul Brașov își propune promovarea diversității culturale și în special dinamica unui loc modern și plin de viață. Aceste valori sunt regăsite în logotip, prin stilul grafic și cromatica utilizată.

,,BRAȘOV BE∙LIVE IT” este identitatea turistică verbală, concepută în limba engleză pentru a putea fi adresată unui public larg, de rang internațional. Prin intermediul acesteia se transmit două concepte importante, unul dintre acestea sugerează atitudinea existențială, determinată de utilizarea verbului ,,a fi” (BE), iar cea de-a doua completează dimensiunea interactivă prin folosirea sintagmei ,,a trăi” (LIVE IT). Sintagma s-ar putea traduce prin ,,Fii și trăiește Brașovul”. Se remarcă și prezența unui joc de cuvinte ,,BE∙LIVE IT”, care fonetic devine ,,Believe it”, ce întărește promisiunea către turist, ,,Crede în Brașov”.

Acest brand a fost dezvoltat și coordonat de către Asociația de Promovare și Dezvoltare a Turismului din Județul Brașov, în strânsă legătură și cooperare cu Consiliul Județean Brașov. În cadrul procesului de concepere al brandului de promovare au participat numeroși experți naționali și internaționali specializați pe anumite domenii, cum ar fi: turism rural, ecoturism, turism cultural, istorie, etnografie, dar și specialiști în comunicare și marketing.

Asociația de Promovare și Dezvoltare a Turismului din Județul Brașov are în subordine o rețea de centre de informare turistică prin intermediul cărora își propune creșterea și consolidarea calității și a cantității serviciilor precum și a produselor turistice oferite. Strategiile de promovare propuse vin în completarea proiectelor de dezvoltare inițiate în județ, proiecte care vizează restaurarea și modernizarea infrastructurilor turistice existente.

Brașovul, cu peste jumătate de milion de turiști care își aleg anual petrecerea sejurului în județ, reprezintă una din principalele atracții și destinații turistice ale României. În urma promovării, dar și datorită noilor tendințe la nivel mondial, turismul rural se bucură de un număr din ce în ce mai mare de turiști care aleg să își petreacă vacanța în mediul rural.

Inițierea proiectului identității turistice a județului Brașov este o parte importantă a unei ample strategii de dezvoltare ce are ca obiectiv stabilirea unei oferte turistice mature.

Planul de comercializare este alcătuit din cei ,,4 p’’ ai marketingului: product, price, place, promotion (produs, preț, distribuție, promovare). Cele 4 componente trebuie să fie complementare, schițarea unui produs turistic nu se poate face fără să se țină cont de forma sub care va apărea pe piață, de canalul de distribuție prin care urmează să fie proiectat precum și de prețul maxim la care se va putea vinde un astfel de produs turistic.

Produsul de turism este un produs public, accesibil tuturor persoanelor care își doresc achiziționarea lui, aceste lucruri îi conferă acestuia probleme de control precum și de acces și conservare.

3.3.2 Conceptul de promovare și marketing a turismului în județul Brașov

Promovarea unui produs turistic presupune comunicarea și transmiterea informațiilor de la vânzător la cumpărător, informații care se referă la produs sau la întreprinderea care îl comercializează. Aceste informații sunt transmise prin diverse mijloace și au ca scop convingerea potențialilor cumpărători de beneficiile produselor care le sunt oferite spre vânzare.

Activitățile de comunicare sunt complementare mijloacelor de distribuție, în unele cazuri acestea reprezintă unul și același lucru, un exemplu foarte bun fiind ghidurile de servicii turistice.

Organizațiile turistice utilizează ca instrumente de comunicare cu piața: publicitatea, publicațiile (hărți și trasee, afișe, cataloage, ghiduri turistice, pliante, etc.), târgurile, relațiile publice, dar și Internetul.

3.3.3 Publicitatea – formă de cunoaștere în masă a potențialului turistic

Publicitatea repezintă un mod eficient de a atrage un număr cât mai mare de turiști, transformați în beneficiari ai produselor turistice. Cunoașterea produselor se realizează prin prezentarea acestora la televizor, sau în paginile de publicitate ale revistelor specializate din domeniu precum și prin alte metode creative de promovare.

O campanie publicitară are scopul de a face cunoscute produsele și serviciile turistice unui număr cât mai mare de persoane și de a-i face pe aceștia să fie interesați de achiziționarea acestora. Campaniile pot fi utilizate și pentru a prezenta caracteristicile produsului respectiv sau de a-i schimba imaginea acestuia.

Campaniile publicitare dețin un procent destul de scăzut din punct de vedere al volumului de vânzări datorită în primul rând dispersiei geografice foarte mari a posibililor clienți, dar și a costurilor ridicate pentru utilizarea publicității.

Întreprinderile din turismul, pensiunile agroturistice precum și destinațiile în sine dețin instrumente alternative publicității, de multe ori comunicând cu potențialii clienți prin:

Comunicare prin viu grai, fiind recunoscută influența vechilor clienți, relația personală fiind mult mai directă decât în cazul altor produse turistice;

Materialul tipărit, care prin pliante și cataloage substituie intr-un fel rolul publicității;

Relațiile publice:un reportaj foarte bun, cu fotografii foarte bune calitativ, depășesc cu prisosință beneficiile aduse de o campanie publicitară;

Internetul, reprezintă un mijloc important de promovare, mai ales în condițiile în care marea majoritate a turiștilor achiziționează acest tip de turism independent și nu prin intermediul agențiilor de voiaj.

Mijloacele publicitare utilizate de întreprinderile individuale sunt diferite de cele utilizate de Administrațiile Publice care apelează la presa zilnică, televiziune, suplimente duminicale, publicitate externă, mijloace imposbil de suportat din punct de vedere financiar de micile întreprinderi. De multe ori publicitatea ca instrument de promovare este plătit din fonduri publice și vizează promovare întregii destinații.

Publicitatea la locul de vânzare este ansamblul tehnicilor și a instrumentelor utilizate pentru a influența comportamentul de cumpărare. Afișele sau posterele sunt principalele instrumente utilizate și reprezintă o formă de prezentare atractivă a unei destinații turistice, prin intermediul unei fotografii mari (Altes Machin, 1995). În unele centre modernizate, afișajele electronice au luat locul afișelor ca material publicitar.

3.3.4 Publicațiile – tipuri și forme

Varietatea și cantitatea materialului tipărit de sectorul turistic este una foarte mare, în ciuda fapului că studiile de piață indică incidența minimă pe care o au pliantele în alegerea unei destinații. Cu toate acestea, nu trebuie să fie subminat rolul unor astfel de publicații în ceea ce privește sprijinul pe care îl acordă în diferitele acțiuni de comercializare.

Materialul tipărit este un instrument de comunicare indispensabil, a cărei eficiență se măsoară în capacitatea de a atrage potențialii turiști, dornici de informații. Mesajul trebuie să fie unul adecvat, iar conținutul să fie distribuit în locul și momentul potrivit.

Printre principalele tipuri de publicații menționăm:

Ghidurile turistice;

Ghidurile de servicii;

Pliantele;

Publicațiile spcializate;

Hărțile planurile și traseele turistice.

a) Ghidurile turistice și de servicii

Ghidul turistic și de servicii reprezintă una din cele mai utilizate publicații pentru promovarea turistică, folosit pentru pregătirea călătoriei în mediul rural. Aceste ghiduri sugerează lucrurile interesante care merită văzute, activitățile ce merită făcute, dar și informații practice despre cum se poate ajunge la baza de cazare.

Ghidurile turistice sunt materialele cele mai cunoscute și utilizate, ce oferă informațiile cele mai complexe. Este foarte importantă diferențierea dintre ghidurile turistice de descriere generală și cele care se axează pe anumite aspecte tematice (ghiduri de gastronomie, de arhitectură populară, ecologiste, etc.) sau pe anumite segmente de vârstă ori motivaționale.

Marea majoritate a ghidurilor sunt tipărite, însă în ultima vreme se înregistrează o creștere a publicării acestora în format CD. Avantajele acestui nou tip pot fi considerate costurile mai mici de producție și automat de achiziționare iar ca dezavantaj menționăm incapacitatea de a putea fi consultate de fiecare cititor, doar de aceia care dețin un PC precum și inutilitatea acestuia pe teren.

Ghidurile de servicii sunt o sursă documentară de bază, care conțin informații exacte și practice privind serviciile oferite. În momentul primei apariții, acestea nu prezentau considerații estetice foarte mari, dar o cantitate de informație impresionantă. În prezent acestea s-au schimbat, sunt mult mai atractive din punct de vedere estetic, iar informația acestora este actualizată anual. Se observă o diferență clară între ghidurile de servicii bazate pe unitățile de alimentație și cele bazate pe locații: pensiuni, hoteluri, campinguri, case rurale, etc.

Hărți, planuri și trasee

Hărțile sunt o sursă documentară foarte importantă deoarece dețin informații indispensabile orientării în spațiu și oferă indicații privind atât căile de circulație cât și principalele atracții ale zonei.

Se evidențiază trei tipuri de hărți cu uz turistic:

Hărți rutiere: indispensabile călătorilor, acestea sunt cele mai uzuale pentru alegerea traseului. Pe lângă informația de bază, prin intermediul simbolurilor se pot identifica și obiectivele reprezentative și cu atractivitatea cea mai mare, monumentele, spațiile protejate precum și serviciile de găzduire.

Hărți-ghiduri turistice: sunt acele hărți care oferă informații despre rețeaua rutieră dar și despre resursele din teritoriu. Acestea sunt de dimensiuni mari, cu un text scris, o hartă unde apar informații despre traseele rutiere, zonele cu râuri, lacuri, biserici, refugii, castele, puncte de belvedere, zone de interes peisagistic, însoțite bineînțeles de legenda corespunzătoare. În cadrul hărții, valorile cele mai interesante ale fiecărei zone sunt reproduse la scară mai mare.

Planurile de sat: sunt acele hărți de detaliu care cuprind descrierea în detaliu a satelor, atracțiile turistice ale acestuia, istoria și arta locului, monumentele și obiectivele de interes, informații privind gastronomia, cazarea, etc.

Traseele turistice au ca rol prezentarea unei zone pentru vizite de scurtă durată, se adresează turismului individual, care organizează drumeții pe cont propriu. Traseele turistice prezintă în majoritatea cazurilor diverse posibilități în funcție de infrastructura de cazare precum și de spațiul natural în care se situează.

Publicații specializate

Revistele specializate, prin actualizarea lor constantă datorată în general peridiocității lunare, sunt publicații de o mare valoare, care conțin informații ce vin de multe ori în completarea celor oferite de pliante și ghiduri.

Valoarea informațiilor oferite de revistele de specialitate se află la jumătatea drumului dintre informare și promovare și este întotdeauna popularizată.

Se evidențiază două tipuri de publicații specializate: cele generale care oferă informații despre teritorii și resursele acestora și cele tematice, al căror conținut este axat pe tipul de turism care se realizează, pe tipul de cazare utilizată, etc.

Pliantele

Pliantele sunt instrumente, mijloace publicitare și comerciale, utilizate pentru a comunica informația și a vinde serviciul, produsul său. Pliantul este ambasadorul întreprinderii, a cărei imagine o transmite (Porenten, 1995).

Caracteristica dominantă a unui pliant este caracterul său de popularizare, care posedă o facilitate mai amplă de a fi editat și astfel actualizat mai des.

Pentru multe întreprinderi turistice din mediul rural, pliantul reprezintă principala formă de promovare, acestora fiindu-le atribuite cea mai importantă parte a bugetului lor de marketing.

Rolul foarte mare al pliantelor, pentru întreprinderile de turism, este datorat în mare parte îndeplinirii următoarelor funcții:

Acționează ca un înlocuitor al produsului. Pliantul reușește să transforme în tangibil serviciile turistice intangibile și conține informații privind caracteristicile principale ale produsului.

Înlocuiește acțiunile publicitare și realizează distribuția directă dintre producător și consumator, fiind de multe ori unica sursă de informații pentru turiști.

Face cunoscute caracteristicile produsului într-un mod detaliat, precis și concret. Cei mai mulți dintre turiști află de existența produselor turistice din pliante, care le oferă detalii amănunțite despre acestea. Pentru ca un pliant să trezească interesul unui posibil client, trebuie acordată o mare atenție coperții astfel încât să fie capabilă să îi capteze privirea acestuia și implicit atenția. Un pliant trebuie să aibă următoarele caracteristici: să conțină un mesaj puternic care să atragă consumatorul, conținutul imaginilor trebuie așezat superior textului, trebuie să fie un pliant util, așadar să conțină un număr de telefon, o adresă de e-mail, cupoane de rezervare, etc.

Mecanism pentru facilitarea cumpărării. Pliantele conțin în general date de contact, modul de efectuare al rezervărilor, hărți de localizare, pagina de web, posibilitățile de acces, etc.

Rol de consolidare a cumpărării. Pliantul reprezintă înlocuitorul produsului pe perioada cuprinsă între achiziție sau rezervare și consumarea produsului

Furnizarea de informații utile. De obicei turiștii găsesc în cameră pliante prin care le sunt comunicate serviciile adiționale ce pot fi achiziționate, ofertele speciale existente, informatii privind serviciul, astfel încât să beneficieze cât mai bine de ceea ce li se oferă. Dacă clientul dispune de toate aceste informații, se va reduce considerabil munca personalului din locație.

Rol educativ. Pliantul poate fi un mecanism de conștientizare al clienților în privința protecției mediului înconjurător și a obiceiurilor tradiționale din zonă.

Element promoțional. Pliantul devine un instrument ce vine în ajutorul promovării ,,din gură în gură”, amintită anterior. Având un pliant și arătându-l rudelor și prietenilor, recomandarea unui traseu turistic devine mai facilă și în același timp mai credibilă.

3.3.5 Târgurile de turism

Târgurile de turism sunt importante evenimente culturale care au ca scop promovarea și comercializarea turismului și atrag numeroși profesioniști din diverse țări precum și interesul cetățenilor în ceea ce privește cererea turistică.

Târgurile de turism reprezintă o formă de prezentare și uneori chiar și de vânzare a produselor turistice, au loc periodic și se desfășoară pe o durată scurtă. Unele persoane consideră târgurile o acțiune de relații publice, altele ca fiind o acțiune de promovare a vânzărilor, cert este faptul că timp de mulți ani, participarea la astfel de evenimente a fost principala acțiune promoțională realizată de marea majoritatea a persoanelor publice. Cu toate acestea, cercetările de piață demonstrează faptul că târgurile au o influență scăzută în ceea ce privește alegerea destinației (Altes Machin, 1995).

Târgurile sunt evenimente importante, astfel participarea la acestea este fundamentală pentru a stabili contacte comerciale dar și pentru a cunoaște oferta competitorilor direcți, precum și mijloacele de comercializare utlizate de aceștia.

3.4 Distribuția ofertelor turismului din județul Brașov

Una din cele mai utilizate forme de distribuție este comercializarea într-un mod direct prin intermediul unor așa zise Centrale de Rezervări. Pentru constituirea unei asemenea centrale este necesară înființarea unei organizații la nivel local, sau chiar regional, care să ușureze munca întreprinzătorilor, dar și a clienților, prin adunarea și centralizarea tuturor ofertelor disponibile. Prin reunirea tuturor întreprinzătorilor din zonă se obține o comercializare mai eficientă, prin reducerea costurilor și facilitarea cumpărării produselor turistice. În urma înfiițării acestor Centrale de Rezervări, cu un singur apel telefonic sau o căutare pe internet, clientul poate obține informațiile care îl interesează și poate rezerva cazarea preferată.

Centralele de Rezervări ar urma să fie responsabile și cu elaborarea pliantelor și comercializarea produselor turistice atât într-un mod direct cât și prin intermediari.

Curiozitatea și atenția publicului pot fi captate prin diferite mijloace de comunicare cum ar fi, pliante, târguri, ghiduri de locații rurale, publicarea de articole în reviste specializate de turism. Aceste mijloace de comunicare nu trebuie doar să capteze atenția și să convingă posibilii clienți să cumpere produsele turistice, ci să trezească în aceștia o dorință de schimbare în ceea ce privește atitudinea față de resursele naturale și culturale locale.

De asemenea utilizarea panourilor publicitare care să prezinte obiective de interes turistic pe drumurile ce duc spre zona respectivă ar putea să atragă curiozitatea persoanelor ce se află în tranzit, și chiar dacă cei care văd panourile nu vor lua decizia de a vizita imediat respectivul obiectiv, dacă acesta a reușit să le stârnească măcar puțin curiozitatea cu siguranță vor veni să-l descopere în viitorul apropiat.

3.5 Analiza SWOT a turismului din județul Brașov

Puncte tari

Printre punctele tari ale turismului se remarcă prezența unui potențial turistic deosebit de complex, atât natural cât și antropic, potențial care poate fi utilizat indiferent de anotimp, și tradiția turistică a județului, existentă încă din cele mai vechi timpuri.

Capacitatea de cazare în structururi de primire a turiștilor este destul de mare și foarte diversificată, turiștii putând utiliza această bază tot timpul anului, și având de ales dintre diferite structuri, în funcție de preferințele fiecăruia.

Structurile de agrement sunt bine dezvoltate și de o calitate foarte bună, se remarcă în primul rând domeniul schiabil, prezent în mai multe zone ale județului, precum și altă dotări care permit practicarea sporturilor de iarnă, în general, dar și a sporturilor extreme.

Numărul mare de turiști străini ce vizitează anual județul reprezintă de asemenea un punct forte, întrucât în acest mod are loc o promovare indirectă, dar foarte eficientă a județului. Străinii, transmit prin viu grai persoanelor apropiate, prietenilor și familiei, experiențele avute aici, cu părțile bune sau mai puțin bune și astfel le determină acestora curiozitatea făcându-i să își propună ca următoarea destinație de vacanță să fie în județul Brașov. Există un studiu conform căruia, fiecare turist influențează la rândul său un număr de cel puțin 4-5 posibili viitori turiști.

Existența unor obiective turistice foarte mediatizate la nivel mondial, cel mai bun exemplu fiind cel al Castelului Dracula, determină de asemenea interesul turiștilor străini pentru această zonă insuficient explorată, liniștită și cu un cadrul natural foarte relaxant și deosebit de atractivă.

Existența unui patrimoniu cultural bogat, datorat în mare parte obiectivelor incluse pe lista patrimoniului mondial UNESCO, a monumentelor istorice și de artă medievală de importanță națională, a unor tradiții și obiceiuri diferite, datorate numeroaselor naționalități, a unor structuri istorice săsești, foarte bine conservate, precum și urme ale unor vestigii importante din istoria Transilvaniei.

Prezența unor situri istorice, monumente religioase și de artă laice, numeroase muzee, teatre, elemente folclorice și etnografic, și a numeroase obiective înscrise în patrimoniul universal demonstrează potențialul turistic cultural imens al județului Brașov.

Comunitățile locale rurale își promovează evenimentele și manifestările culturale cu scopul de a-și conserva tradițiile prin care se și definesc. Comunitățile împreună cu administrațiile locale organizează o gamă diversă de manifestări culturale naționale și internaționale, și promovează o serie de ansambluri folclorice și grupuri de meșteșugari. Multiculturalitatea și diversitatea etnică reprezintă o expresie a tuturor activităților realizate de comunitățile prezente: română, germană, maghiară, etc.

Preocupare constantă din partea managerilor instituțiilor de cultură din județ precum și din partea comunităților locale de a asigura o agendă cu multe evenimente culturale și de a conserva tradițiile locale. În aceste activități este de multe ori implicat și Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Brașov, centru care își propune promovarea și conservarea culturii tradiționale autentice, pe absolut toată suprafața județului și în toate zonele etnofolclorice ale acestuia.

Organizarea unor evenimente culturale de un rang internațional cum ar fi Cerbul de Aur, Festivalul de Jazz, Zilele Brașovului, Festivalul Dramaturgiei, atrag un număr impresionant de turiști.

Puncte slabe

Lipsa unui aeroport și a unei autostrăzi îngreunează foarte mult accesibilitatea turiștilor în județ, constituind principalul punct slab al turismului rural din zonă.

Insuficiența materialelor de promovare turistică, fac ca turismul să rămână momentan la o scară destul de redusă deși zona deține un potențial turistic enorm, care ar putea transforma județul în unul din cele mai înfloritoare și bine dezvoltate economic structuri administrative de pe teritoriul țării noastre.

Lipsa unei baze de date care să fie accesibilă în timp util turiștilor, care să cuprindă toate evenimentele culturale și manifestările specifice, conduce la o pierdere a turiștilor ce și-ar dori să participe la astfel de activități însă care nu cunosc suficiente detalii despre desfășurarea acestora și nu au altă soluție decât a se redirecționa spre o altă zonă.

Puținele programe de instruire pentru personalul din turismul, precum și nealinierea acestora la nișele de piață, duc de cele mai multe ori la o calitate slabă a serviciilor turistice și automat la o slabă clasificare acordată din partea turiștilor, care nu recomandă prietenilor și apropiaților zona respectivă pentru a fi vizitată de către aceștia.

Nerespectarea unor norme de construcție din zonele turistice duce de cele mai multe ori la degradarea ariilor protejate și a perimetrului parcurilor și automat la distrugerea potențialului natural al zonei în cauză. De asemenea realizarea unor construcții în zonele rurale, cu alte materiale decât cele tradiționale duc automat la pierderea valorilor locale, strică aspectul per ansamblu al localității și produc o respingere din partea turiștilor, veniți în mediul rural pentru a vedea lucruri și construcții diferite de cele pe care le văd în viața cotidiană.

Raportul calitate-preț în cazul unor stațiuni care oferă servicii și facilități de practicare a sporturilor de iarnă este unul negativ în comparație cu stațiuni similare de pe întreg continentul european. Pentru condițiile oferite, prețurile sunt destul de ridicate, iar acest lucru poate conduce în foarte multe cazuri la o reorientare a turiștilor către alte zone, unde la același tarif pot avea condiții de confort mai bune și o infrastructură de agrement mai bine dotată.

Județul Brașov beneficiază de bogate resurse de ape minerale sau balneare/curative, ce nu sunt valorificare aproape deloc. Prin amenejarea unor construcții care să permită practicarea balneoturismului în aceste zone rurale, ar crește considerabil calitatea vieții localnicilor precum și veniturile acestora și ar scădea rata șomajului prin crearea de noi locuri de muncă.

Promovarea slabă dar și lipsită de profesionalism precum și nerespectarea standardelor de calitate în ceea ce privește practicarea turismului pe întreg teritoriul județului reprezintă unul din cele mai slabe puncte. De asemenea se constată și o slabă și insuficientă utilizare a mijloacelor moderne de rezervare și marketing.

Un punct slab în ceea ce privește patrimoniul cultural din comunele județului Brașov este reprezentat de o slabă infrastructură pentru petrecerea timpului liber. În afară de prezența unor cămine culturale nu există alte spații de agrement, săli de spectacole, săli de sport în interiorul cărora să îți poți petrece timpul liber.

Lipsa resurselor financiare precum și a măsurilor de conservare și valorificare a patrimoniului cultural local la nivel național și chiar internațional duce la degradarea acestora în timp, iar în unele cazuri chiar la o pierdere a valorii culturale pe care o dețin.

La nivelul unor monumente de patrimoniu de pe teritoriul județului Brașov se remarcă o incertitudine în ceea ce privește situația juridică a acestora, incertitudine care se transformă în majoritatea cazurilor în procese de lungă durată care duc la o restricție a vizitării acestora. Tot referitor la situația monumentelor, un punct slab este reprezentat de puținele proiecte de acreditare UNESCO a zonelor cu un bogat patrimoniu turistic.

În ultima perioadă se constată o insuficientă cunoaștere a istoriei precum și a valorilor locale chiar și în rândul localnicilor, fapt ce duce la o slabă promovare precum și la o interactivitate foarte redusă între aceștia și turiști.

Oportunități

Una din cele mai mari oportunități ale turismului din județul Brașov este reprezentată de dezvoltarea domeniului schiabil și a a dotărilor pentru agrement atât în Munții Bucegi cât și în Masivul Făgăraș. În Masivul Ciucaș s-a dezvoltat în principal ecoturismul, aici fiind create mai multe trasee turistice de diferite grade de dificultate. De asemenea o altă oportunitate ar putea fi valorificarea culturală, județul beneficiind de numeroase biserici fortificate și cetăți, toate acestea putând fii introduse în circuite turistice de calitate.

Respectarea principiilor dezvoltării durabile precum și a regulamentelor urbanistice au permis conservarea identității și a specificului brașovean.

În urma organizării Festivalului Olimpic al Tineretului European din anul 2013, în județul Brașov, acesta a putut beneficia atât de dezvoltarea infrastructurii turistice și sportive precum și de o valorificare a rezultatelor ce au provenit în urma organizării acestui concurs de amploare internațională.

Odată cu dezvoltarea conceptului de turism rural dar și de agroturism, a avut loc o diversificare a formelor de turism practicate, tot mai mulți turiști au prezentat interes pentru turismul religios, bird-watching, pescuit și vânătoare, sporturi extreme, etc.

Implicarea mai mare din partea administrațiilor locale în dezvoltarea unui turism durabil și implicit în promovarea activităților turistice specifice s-a manifestat în principal printr-o susținere puternică a evenimentelor culturale unice, dar și a celor periodice, în dezvoltarea și îmbunătățirea accesibilității în zonele cu potențial, prin construirea de drumuri de acces și poate cel mai important lucru, prin alocarea de fonduri pentru construirea unei rețele de informare turistică care să corespundă nevoilor actuale ale turiștilor.

O altă oportunitate este reprezentată de atragerea agențiilor și a operatorilor de turism din județ la târguri de turism naționale și chiar internaționale.

Dezvoltarea a numeroase proiecte europene, cunoscute și sub numele de „trasee culturale”, a permis intrarea multor obiective de patrimoniu în circuitul turistic și implicit la o mai bună valorificare din punct de vedere turistic a tuturor monumentelor culturale dar și a tradițiilor etnofolclorice prin care se identifică localitățile județului Brașov.

Proiectele culturale din județul Brașov au sprijinit conceptul Uniunii Europene, ,,unitate prin diversitate”, beneficiind de un cadru propice oferit de interculturalitatea și multiculturalitatea istorică a județului, aici coexistând populații de diferite naționalități.

O oportunitate în ceea ce privește renovarea și restaurarea instituțiilor de cultură și a monumentelor istorice a fost aceea de accesare a numeroase programe de finanțare atât internă cât și externă, bazate pe creșterea interesului la nivel european pentru elementele și tradițiile culturale și istorice.

Riscuri

Un efect negativ asupra dezvoltării turismului poare fi reprezentat de lipsa unui aeroport și a unei autostrăzi care să faciliteze accesul în zonă atât al turiștilor români cât și a celor străini.

Raportul calitate-preț este neadaptat la piața europeană, iar acest lucru poate duce la o pierdere graduală a turiștilor sosiți din Occident. Aceștia pot fi îndepărtați, într-un mod indirect, și de o supraaglomerare a zonelor turistice rurale, realizată prin construcții fără autorizație, sau prin construirea unor clădiri care să nu respecte mediul înconjurător și care să nu poată fi integrate în peisajul local și să se identifice cu acesta.

Dezvoltarea serviciilor de prim ajutor, menținerea popasurilor și a traseelor, precum și distanța mare dintre rețelele de utilități sunt datorate în mare parte lipsei unor resurse financiare prin intermediul cărora să poată fi dezvoltate noi baze de agrement, să fie menținute și amenajate trasee turistice de diferite grade de dificultate.

Alte riscuri ale turismului din județul Brașov sunt reprezentate de o lipsă a forței de muncă specializată în serviciile turistice, de o concurență atât internațională cât și din partea județelor vecine, precum și de o promovare a unor servicii neadecvate și de o calitatea destul de scăzută.

Un risc poate fi considerat și încălzirea globală care poate afecta derularea activităților și a sporturilor de iarnă și diminuarea sezonului.

Scăderea valorilor istorice și arhitecturale a obiectivelor protejate prin utilizarea unor materiale de construcție necorespunzătoare în reabilitarea lor, lipsa unor specialiști în domeniu, care să poate restaura tradițional monumentele ce necesită astfel de lucrări, pot afecta serios starea de protecție și de conservare a patrimoniului local și național din județ și astfel există riscul ca falsul istoric și kitsch-ul să înlocuiască valorile autentice. Estomparea identității culturale poate fi determinată și de către ocuparea spațiului culturii tradiționale de către elemente moderne, care nu se încadrează în peisaj.

Prin intermediul culturii străzii, se poate diminua serios cultura autentică. Aceasta poate avea de suferit pe viitor și din cauza lipsei unor specialiști în domeniu, lipsă determinată în primul rând de salariile scăzute din prezent ale personalului implicat în administrarea și gestionarea obiectivelor culturale.

CONCLUZII

Ca și concluzie putem reține faptul că județul Brașov beneficiază de un potențial turistic deosebit, ce poate fi mult mai bine valorificat. Prin dezvoltarea turismului, județul Brașov ar avea de câștigat din mai multe puncte de vedere. În primul rând este vorba despre o dezvoltare economică ce ar duce la creșterea veniturilor populației și automat la creșterea calității vieții. Un al doilea beneficiu ar fi reprezentat de diminuarea șomajului,, iar un al treilea și poate cel mai important este reprezentat de conservarea și în același timp valorificarea patrimoniului turistic local.

Pe lângă cadrul natural deosebit în care este localizat teritoriul județului, monumentele istorice, valorile culturale, obiceiurile și tradiții locale conferă județului Brașov statutul de important centru turistic și cultural în peisajul românesc.

În urma descrierii realizate până acum putem afirma că județul Brașov beneficiază de condițiile optime și îndeplinește criteriile necesare pentru a se putea dezvolta și remarca în acest domeniu de activitate.

Ducerea la bun sfârșit a actualelor proiecte de dezvoltare a infrastructurii, dintre care amintim construirea autostrăzii București-Brașov, dar și a unui aeroport internațional la Ghimbav, la o distanță de aproximativ 10 km de Municipiul Brașov, va face ca accesibilitatea zonei să crească foarte mult și odată cu aceasta și numărul turiștilor. Autostrada București-Brașov având rolul de a fluidiza traficul, destul de aglomerat pe această rută, fiind principala cale de acces spre Brașov dinspre sudul României. Pe traseu se află și stațiunile de pe Valea Prahovei, care la rândul lor atrag o serie de turiști, care ajung la destinație prin intermediul aceleiași rețele rutiere.

Prin construcția aeroportului se va reuși atragerea în primul rând a turiștilor străini, care în prezent sunt nevoiți să aterizeze la București, Sibiu sau Târgu Mureș, la distanțe destul de mari față de județ.

În ceea ce privește capacitatea de cazare putem concluziona că aceasta este distribuită inegal, existând numeroase localități cu un potențial turistic ridicat, însă cu un număr foarte mic de spații de cazare. Această incapacitate va conduce automat la vizitarea zonei doar în tranzit, activitate ce nu poate produce o creștere economică însemnată.

Infrastructura de cazare este bine reprezentată în partea sudică a județului. Acestea beneficiază de diferite tipuri de forme de primire turistică, cu un număr ridicat de locuri de cazare.

Prin conștientizarea avantajelor și a oportunităților, dar cu o atenție deosebită acordată riscurilor și punctelor slabe existente, pot fi luate o serie de măsuri care să conducă la dezvoltarea unui turism durabil, de o mare importanță și necesitate atât pentru mediul turistic al județului, cât și pentru turiștii dornici de explorarea acestor zone deosebite.

În concluzie, putem afirma că strategiile de dezvoltare prezentate în cadrul acestei lucrări vizează o mai bună valorificare a potențialului turistic din județul Brașov, iar prin implementarea unor pachete de programe, beneficiile vor apărea cu siguranță îmbunătățind calității vieții locuitorilor județului.

BIBLIOGRAFIE

Bonifaciu S., (1983), România Ghid Turistic, Editura Sport – Turism, București.

Constantin C., Ion L., (1981), Brașov – Monografie, Editura Sport-Turism, București

Peptenatu D. ( 2007), Inițiativa antreprenorială în turism și rolul său în dezvoltarea economiilor locale. Studiu de caz zona de influență a Municipiului București, în vol. Conferința Internațională. Dezvoltare regională și multiculturalitate în Uniunea Europeană, Editura Risoprint, Cluj-Napoca

Erdeli G., Simion G., (2009), Strategia dezvoltării zonelor metropolitane și amenajarea turistică, Editura ASE, București

Balogh M., (2003), Etapele de elaborare a strategiilor de dezvoltare locală, Revista Transilvană de Științe Administrative, Ediția a IX-a

Ielenicz, M., Comănescu, L. (2006), România – potențial turistic, Editura Universitară, București

Erdeli G., Cândea M., Braghină C., Costachie S., (1999) , Dicționarul de geografie umană, Editura Corint, București

Cândea M., Erdeli G., s.a., (2003), Potențialul turistic al României și amenajarea turistică a spațiului, Editura Universitară, București.

Cândea M., Simion T., Bogan E., (2012), Patrimoniul turistic al României, Editura Universitară, București.

Erdeli G., Cucu V., (2005), România. Populație. Așezări umane. Economie., Editura Transversal, București.

Erdeli G.,Istrate I., (1996), Amenajări turistice, Editura Universității, București,

Erdeli, G., Istrate, I., (2006), Potențialul turistic al României, Editura Universității București.

Ciucan-Rusu L., (2011), Managementul marketingului în economia cunoașterii, Editura UPM, Târgu Mureș.

Constantin C., Ion L., (1981), Monografia județului Brașov, Întreprinderea poligrafică Brașov.

Cristea E.(1971), Piatra Craiului, Editura Sport – Turism, București.

Dumbrăveanu D., (2008), Politici promoționale în turism, Ed. Universitară, București.

Dunăre N.,(1974) În Țara Bârsei, Vol I, Brașov, Editura Transilvania Expres.

Glăvan V., (2000) Turismul in Romania, Editura Economica, Bucuresti.

Iancu M., (1971) Județul Brașov, Editura Academiei Romane, București.

Ioncica M., Stănciulescu G., (2005), Economia turismului și serviciilor, Editura Uranus, București.

Neagu V., (2002) Managementul turistic și al serviciilor turistice, Editura Sylvi, București

Nedelea Al., (2003), Piața turistică, Editura Didactica și Pedagogica, București.

Oscar S., Baron P., Neacșu N., (2001), Economia Turismului, Editura Expert. București

Popescu D., (1979), Piatra Craiului. Ghid turistic, Editura Sport – Turism, București.

Prahoveanu I., (1998) Castelul Bran, Editura C2 Design, Brașov.

Stănescu D., (2006), Strategii de dezvoltare în turism, Editura Premier, Ploiești.

Turcu D., Weisz J., (2008), Economia Turismului, Editura Eurostampa, Timișoara.

Țigu G., (1999), Turism Montan, Editura Uranus, București.

**www. addjb.ro

**www.antrec.ro

**www.insse.ro

**www.bucegipark.ro

BIBLIOGRAFIE

Bonifaciu S., (1983), România Ghid Turistic, Editura Sport – Turism, București.

Constantin C., Ion L., (1981), Brașov – Monografie, Editura Sport-Turism, București

Peptenatu D. ( 2007), Inițiativa antreprenorială în turism și rolul său în dezvoltarea economiilor locale. Studiu de caz zona de influență a Municipiului București, în vol. Conferința Internațională. Dezvoltare regională și multiculturalitate în Uniunea Europeană, Editura Risoprint, Cluj-Napoca

Erdeli G., Simion G., (2009), Strategia dezvoltării zonelor metropolitane și amenajarea turistică, Editura ASE, București

Balogh M., (2003), Etapele de elaborare a strategiilor de dezvoltare locală, Revista Transilvană de Științe Administrative, Ediția a IX-a

Ielenicz, M., Comănescu, L. (2006), România – potențial turistic, Editura Universitară, București

Erdeli G., Cândea M., Braghină C., Costachie S., (1999) , Dicționarul de geografie umană, Editura Corint, București

Cândea M., Erdeli G., s.a., (2003), Potențialul turistic al României și amenajarea turistică a spațiului, Editura Universitară, București.

Cândea M., Simion T., Bogan E., (2012), Patrimoniul turistic al României, Editura Universitară, București.

Erdeli G., Cucu V., (2005), România. Populație. Așezări umane. Economie., Editura Transversal, București.

Erdeli G.,Istrate I., (1996), Amenajări turistice, Editura Universității, București,

Erdeli, G., Istrate, I., (2006), Potențialul turistic al României, Editura Universității București.

Ciucan-Rusu L., (2011), Managementul marketingului în economia cunoașterii, Editura UPM, Târgu Mureș.

Constantin C., Ion L., (1981), Monografia județului Brașov, Întreprinderea poligrafică Brașov.

Cristea E.(1971), Piatra Craiului, Editura Sport – Turism, București.

Dumbrăveanu D., (2008), Politici promoționale în turism, Ed. Universitară, București.

Dunăre N.,(1974) În Țara Bârsei, Vol I, Brașov, Editura Transilvania Expres.

Glăvan V., (2000) Turismul in Romania, Editura Economica, Bucuresti.

Iancu M., (1971) Județul Brașov, Editura Academiei Romane, București.

Ioncica M., Stănciulescu G., (2005), Economia turismului și serviciilor, Editura Uranus, București.

Neagu V., (2002) Managementul turistic și al serviciilor turistice, Editura Sylvi, București

Nedelea Al., (2003), Piața turistică, Editura Didactica și Pedagogica, București.

Oscar S., Baron P., Neacșu N., (2001), Economia Turismului, Editura Expert. București

Popescu D., (1979), Piatra Craiului. Ghid turistic, Editura Sport – Turism, București.

Prahoveanu I., (1998) Castelul Bran, Editura C2 Design, Brașov.

Stănescu D., (2006), Strategii de dezvoltare în turism, Editura Premier, Ploiești.

Turcu D., Weisz J., (2008), Economia Turismului, Editura Eurostampa, Timișoara.

Țigu G., (1999), Turism Montan, Editura Uranus, București.

**www. addjb.ro

**www.antrec.ro

**www.insse.ro

**www.bucegipark.ro