Idealurile Culturale Comuniste

Capitolul 1

Idealurile culturale comuniste

Sabou Natalia

O dată cu sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial 1944-1945 , toate tările comuniste din centrul și estul Europei își construiau strategiile și liniile de acțiune în fuctie de ordinele sau în colaborare cu ceea ce se întâmpla la Kremlin . În ceea ce privește partidul comunist din România , acesta nu a fost o excepție , la fel ca celeate partide în drumul sau spre „puterea absolută” a urmat directivele de la Moscova . De asemenea partidele istorice nu aveau nici o șansă să preia dinou puterea , având în vedere că lipsa reactiilor din partea occidentului și controlul din ce în ce mai accentuat al politici și nu numai de către comuniști .

După perioda de traziție din anii 1945-1947 , și după abdicarea forțată a regelui Mihai , măsurile de represiune sunt tot mai accentuate . Se adoptă o nouă constituție care sterge orice urma a vechii pluralități politice , astfel plasând puterea totală în mana comuniștilor .

O dată cu preluarea definitivă a puterii de către comuniști acestea au eliminat incetul cu incetul vechea elită intelectuală, metodele lor fiind unele violete , reprimarea ducand la închiderea acestora în închisori , lagare și în unele cazuri exterminați . În timpul regimului comunist un număr mare din vechea clasă politica a fost eliminată sub o formă sau alta , totodată acestea desfintează vechea cutură a țării reconstruin una nouă , în conformitate cu noua ideologie a „internaționalismului proletar” .

În 1948 Romania trece printr-o perioada de răscruce , în acet an se trece de la o politică de comunzare a societății sub eginda legior de factură comunistă . Acesta este momentul în care partidu comunist declanșază procesul de naționalizare a intreprindelor economice , de colectivizare a agriculturii , se trece la o represiune de-a dreptul salbatică în ceea ce privește vechea elită politica și intelectuala , toate acestea se intamplă în paralel, se infiintează un program de sovietizarea a culturii . O dată cu noua lege a invățămantului dată în același an se schimbă și structura , conținutul și sensul educției . Astfel că maxism-leninismul devine noua ideologie a țării , ceea ce insemnă că toate disciplinele trebuiau adaptate în fucție de noua doctrină revoluționară comunistă . Tot în acet an se înființează și securitatea care va deveni principala forma de represiune a regimului comunist din România . Principala sa atribuție era de a controla masele , de eliminarea potențalilor adversari cu care partridul comunist ar avea de a face . Ea își desfășura

activitatea ca formă de teroare până în 1958 când armata Uniuni Sovietice își retrage trupele de pe teritoriul țării noastre .

1948 este și anul în care cenzura indeologică prinde forma având efecte asupra tuturor domeniilor ce țin de activitatea culturală . Astfel se fac liste cu lucrări și autori care pot sau nu să fie tipărite . Se elimina din biblioteci așa zisele lucrări „interzise” , înlocuite fiind de publicții ruse traduse în limba română , filmele rusesti pătrund în cinematografele romanesti , orice publicație , revisă sau ziar trec sub controlul ideologic al partidului , cât despre operele lui Marx și Engels dar și a conducatorilor sovietici, Lenin și Stalin acestea sut traduse în limba romana devenind opere de căpătâi și sunt promovate și raspandite pretutindeni .

După venirea sa la putere , partidul dorea să integreze în societatea românească ideologia comunistă . În primul rând eliminarea capitalismul care este văzut ca forță a raului , dat fiind faptul că se bazează pe proprietatea privată ceea ce duce la împărțirea societății pe clase , burghezia conducând atât viața politică cât și cea socială . Toate acestea duc la o exploatare a municitorilor de către bughezi care caută să reducă cât mai mult plata celor dintâi . Lupta de clasă devenind un lucru cert având în vedere că proletariatul este tratat ca un sclav salariat , totodată capitaliștii devin imperialiști scopul lor fiind utilizarea statului ca să controleze piețele și resursele materiale venite din strainătae . Cât despre comuniști aceștea credeau că lucrurile legate de societate nu se vor rezolva atâta timp cât capitalișitii se afla la putere . Ei erau siguri că capitaliști nu vor renuța niciodată la putere , atfel că singra soluție petru a îi înlătura era o revoluție violentă . Conform marelui Lenin , singurii care puteau să făcă acest lucru erau comuniști , apatrătorii proletariatului , ei erau așa numiții agenți ai istoriei care apilicau legile ei de neînlaturat . Toate acestea reprezentă baza de pornire în regimul comuniost , acetea și multe altele s-au manifestat intr-u fel sau altul și în țara noastră . Apoi mai este coneptia despre ceeare omului nou , proletar și în concordață cu ideologiile regimulul , și nu în ultimul rand cultul personalitați , secretarul partidului fiind și primul om în stat acesta atrăgând asupara sa o admirație excesivă , tinzand să se creadă ca statul și conducătorul sunt contopiți . La noi cel care își creeaza un astfel de statut este Nicolaie Ceausescu care vine la conducerea patidului în 1965 , după moartea precedentului său Gheorghe Ghiorghiu-Dej .

Influienta sovietică asupra societății romane

Istoria comunismului în România începe cu adevărat o dată cu sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial . Nu contest faptul că partidul comunist român își începe activitatea mult mai devreme mai exact în 1924 când ia naștere , iar in perioada 1924-1944 au existat oameni care au fost educați în acest spirit. De asemenea se invetează eroi și fapte de glorie care vor reprezenta o perioadă de pregatire a regimului venit la putere în vara lui 1944 , ceea ce este totalmente fals .

Este fals deoarece în perioada interbelică acest patid al comuniștilor era un partid parazitar care exista datorită Uniuni Sovietice , de fapt acesta a existat înafara legii în toată această periodă . Pe toată perioada existenței sale , partidul comunist va fi umbrit de un complex de ilegimitate . Toate acestea denotă că pe toată durata sa , în cei 68 de ani de existență , în cea mai mare parte a timpului PCR a fost un partid politic artificial impus din exterior și susținut prin teroare .

Prin urmare la 23 august 1944 in România avea loc o răsturnare de situație . Aceasă răsturnare s-a produs darorită regelui care sprijinit de anumite personalități politice elimină de la putere partidul condus până atunci de Antonescu.

În timp ce se semna armistițiul trimis de la Moscova, armata roșie ocupă integral teritoriul României îndreptându-se vertiginos spre capitală .

Pe perioada în care populația încerca să se adapteze noului regim de ocupație, autoritățile își dau seama ce însemnă să pierzi războiul . De asemenea odată cu conveția de armistițiu se preia controlul asupra corespndenței – postale , asupra spectacolelor de teatru și film , se creează o Comisie Aliată de Control sovietică care are grijă ca toate clauzele armistițiului să fie respectate .

Însă existau si lucruri pe care autoritățile româești nu le cunoștea , spre exemplu aranjamentele dintre Marea Britanie și URSS cu privire la teritoriul din estul Europei . Aici vorbim despre celebra întâlnire dintre Wiston Churchill și Iosif Vissarionovici Stalin în care își împart influiența în statele balcanice astfel că România ca alte state balcanice de altfel cade sub influiența sovietică.

Cu alte cuvinte după 23 august 1944 , Uniunea Sovietică este cea care ia hotărârile decisive în ceea ce privește Romania , atât politic cât și economic . De acum înaite toată evoluția României va depinde de acest moment , astfel că este ruptă în totalitate de Occident , fiind controlata de un imperiu oriental , care din punct de vedere economic , politc, cultural , era totalmente opus la ceea ce a fost România până la acea dată. În octombrie 1945 România este introdusă în sistemul și ideologia sovietică , devenind o anexa a URSS.

Cât despre comunizarea efectică a României , începutul acestui proces destul de lug este situat între 23 august 1944 și 30 decembrie 1947 . Dat fiind sprijinul permanent din parte Uniuni Sovietice atât diplomatic și politic cât și militar , comuniști români reușesc să oprească întoarcerea la democrație , astfel că la începutul luni martie al anului 1945 pun mâna pe puterea executivă a României , formându-se partidul condus de Petru Groza . Această expansiune politică continuă , astfel încât prin falsificarea alegerilor din noiembrie 1946 este preluată și puterea legislativă , tot acest proces ia final la 30 decembirie 1947 când regele este obligat să abdice , fiind alungat din țară și se proclamă Republica Populară România . Tot în această perioadă vechile partide sunt eliminate , iar ultimul care a mai rămas , cel Social Democrat care este incorporat în partidul comunist odată cu congersul de fuziune din februarie 1948 .

La 6 martie 1945 se înființează Brigada Mobilă Specială , în care este incorporată jandarmeria, poliția , serviciul special de in formați , siguranța generală , toate acestea vor costititui Securitatea de mai târziu. Se începe o represiune necunoscută până atunci de țară care va schimba fața Romaniei . Pentru ași arăta fidelitatea față de Kremlin , comuniști români respectă întrutotul directivele sovietice în toate împerjurimile și domeniile de activitate economice , politice , de propaganda sau ideologice .

Bine înțeles toată acastă politică de subordoare sovietică , de eliminare a vechilor elite și tradiții românești nu ar fi fost posibile fară contextul politic de la sfarșitul celui de-al doilea Război Mondial , menționat mai sus .

După preluarea puterii de către comuniști , toate țarile mici intră sub hegemonie sovietică , fiind preocupați de sistematizarea sistemelor monopoliste , monopartidice bazate pe dogmele politice date de Stalin . De aceea tot mai mulți comuniști insistă pe ideea de creeare de dictatui ale proletariatului de tip sovietic . Planul principal a lui Stalin era de a transforma noile sisteme politice în „copii la indigo” a URSS. Și spere satisfacția liderului de la Kremlin , partidele locale preiau cu entuziasm acest plan transplantând și chear accentuând caracteristicile sistemului totalitar de tip sovietic .

Sovietizarea dorea să atingă anumite obiective , spre exemplu în sfera economică era vorba de o transformare a unei economii bazată pe piață , aflată în proprietatea privată , într-o economie planificată de centru controlată de stat . Un punct important în programul comunist încă de dinaitea celui de-al doilea Război Mondial a reperezentat naționalizarea principalelor mijloace de producșie ale țării ceea ce sa întâmplat înainte de transformarea economiei.

Un alt obiectiv a fost dezvoltarea industriei grele , în spevial a celei producătoare de mașini , acest lucru fiind caracteristic liderilor sovietici care trăiseră acest fenomen încă de dinainte de Primul Război Mondial . Însă acest lucru nu se potrivea tuturor țărilor controlate de Uniunea Sovietică , spre exemplu România care era o țară predominat agrară , dezvoltarea industriei grele însemna distrugerea unei surse de creștere economică cu un potențal economic ridicat , precum și echilibrul celorlalte ramuri economice.

Și în domeniul agriculturii sovietizarea de tip stalinist a avut o mare importanță deoarece prin asta înțelegem abolirea proprietătii privatre asupra pământului și înființarea gospodăriilor colective . Dar la început acet lucru este ținut secret , introducându-se în martie 1945 o reforma agrară prin care se împarte , după cu am mai spus peste un milion de hectare de pământ , toate aceste pentru a disimula adevăratele intenții ale partidului comunist . Deasemene conform cu crezul maxist-leninist , țărănimea datorită atașamentului față de proprietatea privată , era o clasă reacționară într-o comunitate socialistă . Era necesar un război total împotriva țăranilor , astfel opținându-se o economie complet controlabilă . Inspirându-se din tradiția bolșevică , comuniști români erau convinși că diferența dintre sectorul socialist și nesocialist al economiei trebuiau eliminate.

În ceea ce privește elita comunistă toate acestea , proprietatea de stat planificarea economiei , integarea în sistemul sovietic a lui Stalin , monopolul puterii pentru formarea partidului unic erau elemente ce constituiau modernizarea . Toate acestea erau soluții la care în trecut atât Lenin cât și Stalin le-au ales la începutul bolșevizării Rusiei țariste – aceasta aflându-se în acel moment la începutul revoluției industriale . Vechea elită și burghezimea urmau să fie eliminate atat în primul rând politic , apoi distrugerea bazei sale economice prin confiscarea proprietăților ei de către stat și nu în ultimul rând fizic prin represiunea, ce a avut loc din 1948 până în 1953 . Și totuși nu doar proprietațile vechii elite a fost cofiscată ci și proprietatea privată a societății românești . Astfel că între 1948 și 1949 partidul comunist devine singurul administrator și beneficiar al acestei uriașe proprietăți adundunând astfel resurse nemaiîntâlnite până atunci.

În ceea ce privește viața intelectuală comuniști vroiau să distuga ori ce formă de creativitate autentică , discipline precum istoria , literatura , arta trebuiau subordonate ideologiei, sferei politice . Astfel că tradiția culturală a fost reinterpretată pentru a se potrivi noilor doctrine , consecință a acestui lucru este eliminarea principalelor personalități ale literaturii române din publicațiile vremii , iar cenzura are un efect puternic și rapid , ceea ce duce la dispariția a orice avea legătură cu naționalismul , obiectivismul sau cosmopolismul sau alte lucruri de factură burgheză . Până și poetul național Mihai Eminescu este transformat de comuniști într-un precursor al ideologiei comuniste , folosundu-se de opera sa în propaganda de partid . Cu siguranță si ziarul partidului „Scânteia” a avut o mare importanță deoarece redactorul ziarului scrie un articol în care unul dintre cei mai importanți poeti ai țării , Tudor Arghezi este atacat .

Academia Română este reorganizată eliminarea celor mai importanți membrii ai săi , acuzați că ar avea convingeri de origine burgheză .

Se creeaza Secția de Propagandă și Agitație care a fost condusă de elite comuniste precum Leonte Răutu , Iosif Chișinevschi și alții – acesata a asihurat și supravecheat supunerea totală față de linia partidului .

O dată cu venirea la putere Gheorghe Ghiorghiu Dej începe să-și asigure putere , aplicând aceeași metodă ca Stalin , eliminarea adversarilor principali , unul dintre aceștea a fost Lucrețiu Pătrașcanu , arestat în 1948 și eliminat fizic în 1954 . Apoi eliminarea adversarilor de origine moscovită Ana Pauker , Teohari Georhescu și Vasile Luca .

Se continuă cu suprimarea bisericii , scoaterea înafara legii a Bisericii greco-catolice , Biserica ortodoxa fiind declarată ca fiind singura legală . Toate acestea își pierd din intensitate în 1958 când armata rosie parăsește teritoriul țării noastre , iar Ghiorghiu-Dej adoptă o politică mai lejeră cu orientări occidentale , astfel că încep vizitele secretarului general a partidului comunist român în țările vestice .

Această politică de deschidere spre occident este continuată și după moartea lui Dej în martie 1965 , de către Nicolae Ceaușescu , însă nu foarte mult timp , căci după vizita sa în China și Coreea de Nord , lucrurile se schimbă luând o întorsătură de o suta optzeci de grade , încercând să aplice în România tot ce văzuse acolo .

2. Impactul luptei de clasă în sfera culturi – realismul genului cultural

După preluarea puteri de către comuniști acestea încep să-și consolideze puterea astfel că în 1948 are loc naționalizarea si colectivizarea agriculturii , cât despre elita românească ea este desființată . Începând cu 1949 se dau lupte crunte în ceea ce privește vechile valori burgheze ale societății . Putem spune chear că într-o anumită măsură , modelul revoluției bolșevice din timpul Primului Război Mondial , se reflectă și în societatea românească , doar că aici partidul comunist nu se luptă doar cu oamenii și instituțiile ci și cu vechea societate de factură burgheză ce au condus țara până atunci . Din acest moment totul se schimbă , evaluarea fiind de factură socialistă , astfel că omul , istoricul , artistul, scriitorul devin piese importante în marea mașinărie a propagandei și ideologiei comuniste , având un rol de îndrumători și modelatori în viața politică .

În primi ani modelul sovietic are o mare influenta asupra vieții sociale și politice din România , aceasta s-a manifestat prin două căi strâns legate între ele , pe de-o parte ideologizarea în stil democratic comunist a tuturor sferelor culturale , pe de altă parte promovarea spiritului de fidelitate față de tot ce era rusesc și sovietic . Pentru ca cele două obiective să fie duse la o îndeplinire cât mai rapidă s-au luat măsurile adecvate , astfel că se înființează o școală superioară de partid , se epurază revistele , ziarele chear si cărțile care nu erau în conformitate cu dogmele comuniste , se creează o istorie a Republici Populare Române , înființarea unei academii supusă partidului și lichidarea Academiei Române . După aceea se începe prigoana împtriva biserici si punerea acesteia sub egida partidului , se asemenea lichidarea unor culte spre exemplu Biserica Greco-Catolică , se introduce în facultăți filosofia de tip marxist se înființeaza reviste socialiste pentru propagandă , se înlocuiește literatura burgheza din biblioteci și librării cu literatura marxist-leninistă . Tot în menținerea peieteniei dintre comuniști români și cei sovietici intra și înființarea ARLUS-ului , se ridică monumente în cinstea eroilor sovietici , se inaugurează un muzeu româno-rus , se introduce în școli studierea obligatorie a limbi și istoriei Rusiei , în 1945 o dată cu înființarea Istitutului de limbă rusă și istorie rusă se impun și filmele sovietice literatura rusă și sovietică , pâna și în imnul țării se manifestă dependența față de ideologia comunistă a Uniuni Sovietice.

Dacă până la venirea comuniștilor un intelectual era un om de litere , istoric sau om de știință care se remarca prin cunoștințele sale , se angaja în viața politică prin opini ferme și adevărate sau creând teorii aplicabile , ori prin participarea directă în poziții de guernământ sau administrtive , toate aceste lucruri se schimbă odată cu venirea la putere a comuniștilor . Tot ce am spus mai sus despre intelectual , nu mai este valabil în accepțiunea socialistă , în opinia lor aceta era doar un om care avea o diplomă de studii superioare.

Cu toate acestea comuniști își dorau ca măcar o parte din intelectuali țării să devină oameni ai regimului , acest lucru a pus intelectualitatea în puctul de a decinde , astfel că mulți dintre ei au ales calea exilului , alegând libertatea în detrimentul supunerii față de un partid supus la rândul său de sovietici . Majoritatea erau împotriva noului regim de factură sovietică din România , scopul lor era acela de a trezi interesul occidentului cu privire la ceea ce se petrecea în țara lor natală , problemele cu care se confrunta societatea romînescă care era obligată să se supună Uniuni Sovietice , și cel mai inportant distrugerea patrimoniului cultural și spiritual al românilor .

Întradevăr o parte din intelectuali au ales calea libertății îndreptându-se spre țările occidentale , alții au fost epurați și închiși în închisorile comuniste , dar mai rămâne o parte care au ales să se supună regimului , ducând o viață tihnită si plină de privilegii profesionale . Dat fiind faptul că dintodeauna elitele intelectuale au fost un model de urmat , exact de acest lucru avea nevoie partidul comunist. Elitele dădeau „noului” București legitimitate și un plus de încredere în rândul opiniei publice , astfel că s-au găsit politiciei , oameni de cultură care să lupte pentru „onorabilitatea” comunistă .

Pentru a-mi întării afirmatia de mai sus o să aduc câteva exemple în acest sens . Unul dintre acești intelectuali care au ales calea „ușoară” este Mihail Sadoveanu deși în deceniul trei al secolului trecut era deputat și senator al Partidului Agrar , acesta este într-o oarecare măsură mai apropiat de stânga intelectuala decât de dreapta liberală , aceasta din urmă având unele motive să-l privească cu oarecare circumspecție , acest lucru fiind reciproc . Deși în primi ani ai comunismului scriitorul aduce mai multe omagii Uniuni Sovietice , nu știm dacă întradevăr acesta a avut vreodată convingeri de ordin socialist sau pur și simplu vroia să își păsteze poziția și prestigiul pentru care mincise o viață intreagă .

O personalitate , un reprezentant al elitei care oferea comunismului românesc o imagine pozitivă era George Enescu , nu putem spune că acesta a fos un simpatizant al socialismului , însă comuniști s-au folosit de imaginea sa . Acesta se bucura de un mare perestigiu pe scenele de la Moscova , fiind prezentat ca făcând parte din elita românească , el susține mai multe concerte în capitala Uniuni Sovietice. El este introdus , într-o primă fază a comunizării , pe lista de onoare a ARLUS-ului ca președite al subsecției muzică , și de asemenea folosit la recepțiile din București , dar și la deplasările în provincie pentru a înpărtăși opinii despre comunismul glorios , aceste opiinii care veneau de la un artist atât de important nu puteu fi decât adevărate .

Una dintre victimele regimului comunis a fost Academia Româna , guvernul Groza patronează lanțul de epurai al elitei , iar apoi lichidarea ei în mod formal , ca in final să renască sub o altă formă și nume . În vara lui 1948 Academi Română se transformâ în Academia Republuicii Populare Române . Un caz similar este Universitatea din București , încă din toamna lui 1944 aceasta este contestată de comuniști în presă , ca apoi în decembrie 1944 să se hotărască destituire din fucție a unor profesori , acuzați de colaborare cu guvernul lui Antonescu . După o serie de epurări în 1947 cei care au supraviețuit acestora au fost amenințați de regimul comprimărilor prin aceasta partidul prin intermediul sindicatului Universității București decidea cine își păstrează și cine nu catedra , în scurt timp nu mai era un secret că doar realiere in linia partidului comunist îți poate aduce siguranță .

După cum am menționat mai sus partidul nou format își dorea legitimitate , și cine putea oferi mai bine această legitimitate decât politicieni și oamenii de cultură . Aducerea în rândul partidului nume precum George Enescu , Mihail Sadoveanu , C.I.Parhon , George Călinescu și mulți alți nu puteau fi decât binevenite .

Guvernul face uz de aceste nume dispuse să colaboreze . Uni dintre ei sunt făcuți ambasadori în diferite orașe ale Europei , regimul folosidu-se de acești intelectual pentru legitimitatea mult dorită dar datorită faptului că încă era pre devereme să-și pună proprii oameni în aceasto funcții . Abea din ani ’50 acești intelectuali sunt înlocuiți de oameni regimului și retrași in umbră .

La începutul perioadei comuniste se declanșează o prigoană împotrivă intelectualității și mai cu seamă împotriva marilor personalități culturale, artistice, științifice care nu puteau fi reeducate la fel de ușor ca muncitorii. Mulți din acești oameni erau reprezentați ai vechii societăți burgheze . Mari nume precum Mihail Manoilescu, Mircea Vulcănescu sau Gheorghe Brătianu au murit în închisori și cei mai mulți au fost eliberați după ani lungi de detenție. Ca exemplu îi putem lua pe Nichifor Crainic, Constantin Noica, Petre Țuțea și mulți alții asemeni lor , reprezentanți ai vechii societăți nu au fost dispuși să accepte noile reguli legi impuse de comuniști , dar mai sunt și cei care au scăpat de prigoana regimului rămânând în străinatatea intelectuali precum Emil Cioran, George Cioroianu, Mircea Eliade etc .

În decursul acestor ani de groază ai perioadei comuniste viața culturală a României a cunoscut un transformări uneori spectaculoase, servere cea mai grea perioadă a fost cea de la preluarea puterii până la mijlocul anilor ’60. În această perioadă cultura a fost supusă unei adevarate teroristi ideologice această perioadă a fost numita perioada proletcultismului aceasta era o concepția bolșevică despre cultură respingând oricare valori culturale dacă acestea nu se conforma principiilor culturale proletare , comuniste așa numitul realismul socialist.

Aceste noi dogme impuse de comuniști se reflectă în mai multe domenii ale culturii precum: literatura, artă, istorie – o istorie a socialismului , a comunislului care să-i dea legitimitate, științe, teatru, cinematografie.

Un prim în domeniu ale culturii care cade pradă comunismului ar putea fi reprezentat de literatură. Dacă în perioada lui Stalin politicile legate de literatură erau destul de stricte după moartea sa lucrurile se mai liniștesc puțin înlesnind cenzura, însă presiunea ideontologică încă exista , iar literatura se afla încă într-o criză , acest lucru ieșind ușor în evidență. Producțiile ieșite începând cu anul 1948 erau împovărați de ideologică de directivele jdanoviste, scriitori fiind lipsiți de libertate de exprimare , nici măcart nu puteau să-și aleagă temele la fel ca în URSS în ultima parte a dictaturii lui Stalin, poezia lirică aproape că dispăruse. Cu ajutorul Uniunii Scriitorilor, înființată în 1949, care a ajutat mult la schimbarile culturale și politice postbelice, se impune un realism socialist . Prin cenzură se impun chear și surse de inspirație , astfel că scriitori trebuiau adesea să meargă pe teren pentru a se documenta . aceste surse de ispriație erau reprezentate de fabrici , gospodădii agricole colective și alte istitutii comuniste. Iar de cele mai multe ori aceste relații sociale nu veneau din partea scriitorilor , aceștea fiind adesea insoțiți de mebrii ai partidului . În ceea ce privește tematica aceasta era influențată în mod decisiv de hotărârile care se luau în vârful partidului comunist , ceea ce l-a facut pe istoricul literar Eugen Negrici să numiască literatura anilor 1950 o literatură de plenară , ceea ce este întrutotul adevărat căci Plenara comitetului Central lua cea mai mare parte din decizii. Pe lângă toate acestea au existat și două organe de presă Scânteia și Lupta de clasă unde erau recenzate lucrări literare cu grave grșeli ideologice.

În acea ce privește teatrul românesc în primii ani ai comunismului, în acest domeniu a apărut un nou termen acela de a artist de stat . În primii ani ai comunismului acesta a fost pus o aspră reeducare a spiritului socialist de interpretare a pieselor, și de corectare a iterpretării de maieră burgheză. Până și repertoriul teatrelor care aveau o influiență anglo-saxonă au fost cotercate printrâ lege data în 1947 , care desfința liberatea de creeație.

Această perioada a prolecultismului a fost probabil cea mai grea în teatrul românesc. Dacă până atunci artiști nu au cunoscut decât politica scenei acum se confruntau cu înregimentarea forțată în rândul ideologiei comuniste. Se impun anumite pese provenite din URSS , cele mai bine văzute sunt cele cu tematică militară, aceste piese care erau puternic ideologizate și aviyate de cenzură , erau traduse la București și râspândite în țară .

Se impuneau anumite teme obligatorii care să includă probleme de actualitate , mascarea realității puternic ideologizată a marcat procesul de deresaj ideologic . din pespectiva regimului inspirația nu putea fi nici spontană , nici întâmplătoare , ci controlată , impusă forțat de mecanismele socialiste. Până și teatrele pentru copii erau puse sub egida socialismului și controlate de comuniști .

Cei care nu respectau reguluile impuse se partid , suportau consecințele , astfel că se operază câteva eupurări în randul domeniului dramaturgic.

3. Cinematografie în comunism

Cinematopgrafia la fel ca alte arte a avut rolul de a da comunismului o față umanu . Patru decenii în care filmul românesc arată poporului o realitate care defapt nu există,din acest punct de vedere putem vedea cinematografia, în perioada regimului comunist, ca pe o artă nesinceră, o artă care arată care arăta ceea de regimul vroia să vadă. În anul 1948 se nationalizează 408 cinematografe și 26 de case de fier prin „redarea” acestora poporului. Prin film se doria reeducarea poporului pentru a se putea integra în noua societatea. În ceea ce privește satele caravanele cinematografice promovau câteva din țelurile socialismului , printre acestea se numărau: colectivizarea,  industrializarea și mai ales crearea omului nou socialeast. Într-o perioadă în care a nu  fii cu noi însemna a fi împotriva noastră filmul era menit sa arate realitatea cu care noua societate se confrunta . Filmul relata lupta omului nou împotriva vechii societății decadente, lipsită de morală, care lipsise poporul de ceea ce era de drept a lui. O perioadă în care omul era exploatat de către om, o societate capitalistă plină de burghezi care nu făceau altceva decât să profite de pe uram poporului muncitor.

Aceasta arată era anevoioasă și contradictorie însă nu lipseau eforturile umane și mijloacele pentru realizări de reală valoare artistică , însă mai întâi aceasta trebuia, ca celelalte de altfel, să înfrunte marea rigoare a ideologie impusă de regim.

Cinematografia ,o artă care practic se naște și evoluează odată cu regimul comunist era de mare importanță pentru acesta, cu ajutorul ei regimul sovietic românesc trimitea mesaje vizuale pentru manipularea poporului după cum am menționat mai sus, prin aceasta ideologia socialista era promovată și popularizată.  
Cele mai populare filme din această perioadă erau cele de propagandă, filme serioase și optimiste care dădeau noului regim o fațetă utopică , exact așa cum îsi dorea regimul.
Cum se întâmplă și în teatru sau înalte domenii ale culturii, regizorii de multe ori erau obligați se accepte consultanți , care aveau grijă ca filmului care urma să iasă pe marile ecrane sa fie în conformitate cu discursul luptei de clasă și mai ales cu necesitățile propagandistice pe care regimul comunist le propune.

Un moment important este anul 1956 când la 31 decembrie, este inaugurată televiziunea română prima televiziune de stat din România, care transmitea programe diverse, emisiuni cu caracter social-politic, emisiuni de divertisment ,instructiv etc. În rândul publicului cele mai apreciate erau emisiunile social-educative, de divertisment și cele instructiv științifice. 

Cele mai des întâlnite teme ale cinematografiei românești socialiste erau după cum am menționat lupta de clasă , desființarea vechii societăți de orientare burgheză, filmele cu tematică militară, promovarea colectivizării ca fiind benefică pentru societate promovarea industriei grele, prin filmele cu ingineri și nu numai , formarea omului nou . Mai târziu în 1963 cu exactitate apar primele filme cu subiect istoric acestea de cele mai multe ori promovam încercând dea legitimitate partidului comunism , astfel că vom întâlni în aceste filme teme recurente ale ideologiei socialite care nu au nici o legătură cu acea perioadă, de asemenea este promovată și imagianea conducătorului , astfel că apare și temă referitoare la cultul personalității promovată de Ceaușescu între anii 1970 și 1989.