ICONOGRAFIA RĂSĂRITEANĂ A SFINTEI TREIMI.STUDIU DE CAZ. ICOANE [624427]

Source:
Studia Universitatis Babes-Bolyai – Theologia Orthodoxa
Studia Universitatis Babes-Bolyai – Orthodox Theology
Location:
Romania
Author(s):
Marcel Gh. Muntean
Title:
ICONOGRAFIA RĂSĂRITEANĂ A SFINTEI TREIMI.STUDIU DE CAZ. ICOANE
ROMÂNEȘTI
THE ICONOGRAPHY OF HOLY TRINITY IN THE EASTERN AREA. CASE STUDY. THE
ROMANIAN ICONS
Issue:
2/2010
Citation
style:
Marcel Gh. Muntean. "ICONOGRAFIA RĂSĂRITEANĂ A SFINTEI TREIMI.STUDIU DE
CAZ. ICOANE ROMÂNEȘTI". Studia Universitatis Babes-Bolyai – Theologia Orthodoxa
2:233-246.
https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=95436
The Central and Eastern European Online Library
The joined archive of hundreds of Central-, East- and South-East-European publishers,
research institutes, and various content providers
You have downloaded a document from

CEEOL copyright 2019
CEEOL copyright 2019STUDIA UBB. THEOLOGIA ORTHODOXA, LV, 2, 2010

ICONOGRAFIA R ĂSĂRITEAN Ă A SFINTEI TREIMI.
STUDIU DE CAZ. ICOANE ROMÂNE ȘTI

MARCEL GH. MUNTEAN*

ABSTRACT . The Iconography of Holy Trinity in the Eastern Area. Case Study. The
Romanian Icons . The Holy Trinity dogma was exposed to the First Ecumenical Council of
Nicaea in 325, and the Christian creed was finalized in the Second Ecumenical Council of Constantinople in 381.
The iconography of the Holy Trinity theme has developed in time, in the beginning
the scriptural text of the Genesis (18, 1-15) was accepted.
The first image represents three young men visiting Patriarch Abraham, that we can
see in a catacomb in Via Latina (the Latin Road) of Rome. This theme reached its climax in the fourteenth century under the pen of Andrei Rublev, being also the first type of representation with theological meanings.
Simultaneously in the twelfth century in Western Europe has developed another
iconographic type that consists of the representation of the Three Divine Persons: The Father, The Son and The Holy Spirit in anthropomorphic appearance (the Holy Spirit appearing as a dove).
The third type of iconographic representation of the Holy Trinity shows us God, the
Father, in hierarch's clothing (with the papal marks) holding the dead body of Jesus.
This representation of the Three Holy Persons can also be found in other themes such
as: The Dormition of the Theotokos and the Last Judgment.
In the Romanian painting this theme can be found in all the three separate areas:
Valachia, Moldavia and Transylvania.
Starting with the sixteenth-century in the moldavian fresco painting this theme can
especially be observed on the external walls of the church of Moldovi ța monastery. The theme
is also found in the narthex’s vault of the Sucevi ța church, dating from the same period.
Portable icons have the same characteristics mentioned before, that endured until
today, therefore throughout the centuries there are two fundamental types: the Filoxenia of Abraham and the Trinity (with the distinguished figures of the Father as Patriarch, the Son
after the Resurrection and the Holy Spirit as a dove). Keywords: Holy Trinity, Ecumenical Council, Andrei Rublev, Holy Spirit, The Dormition
of the Theotokos, Last Judgment, Moldovi ța monastery, Filoxenia of Abraham, Resurrection.

Sfânta Treime devenit ă dogmă a bisericii cre știne ni se prezint ă ca un singur
Dumnezeu, Unul dup ă ființă și întreit ca Persoane: Tat ăl, Fiul și Duhul Sânt. Cele trei
persoane a Sfintei Treimi cuprind taina cea neânchipuit ă și de nepătruns prin logica
umană, fiind revelat ă de Dumnezeu în decursul istoriei. Aceste trei persoane divine

* Lect. Univ. Dr., Facultatea de Teologie Ortodox ă Cluj-Napoca, muntean_marcel@yahoo.com

CEEOL copyright 2019
CEEOL copyright 2019MARCEL GH. MUNTEAN

234sunt de-o fiin ță, egale și veșnice. Tatăl este Cel ce na ște din veci pe Fiul și purcede pe
Duhul Sfânt. Persoanele trinitare se întrep ătrund reciproc, dar nu se amestec ă.1 Această
învățătură a unicității divine în trei ipostasuri se p ătrunde prin credin ță, ea a fost prefigurat ă
în Vechiul Testament și pe deplin descoperit ă omenirii, prin însu și Dumnezeu întrupat, în
cărțile Noului Testament.2
Încă de la referatul biblic al Facerii, dar și mai apoi pluralul numelui Elohim
desemneaz ă pluralitatea de Persoane în Dumnezeu : Și a zis Dumnezeu: S ă facem om
după chipul și asemănarea Noastr ă (Fc.1, 26) ; Haidem, dar s ă Ne pogorîm și să amestecăm
limbile lor … (Fc.11,7) Sfinții Părinți explică că Dumnezeu nu s-a ar ătat într-o form ă
definitivă, în Vechiul Testament, deoarece evreii erau p ăzitori ai literei sacre și de asemenea
ei erau înclina ți spre politeism, fiind înconjura ți de păgâni.3
Într-o form ă deplină aflăm adevărul Sfintei Treimi în Noul Testament, unde la
botezul Mântuitorului observ ăm prezența ei: Iar botezându-se Iisus, când ie șea din ap ă,
îndată cerurile s-au deschis și Duhul lui Dumnezeu s-a v ăzut pogorându-se ca un porumbel
și venind peste El. Și iată glas din ceruri zicând: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru
Care am binevoit (Mt. 3, 16, 17). Iisus la rândul S ău va trimite pe cei unsprezece
ucenici să propovăduiască învățătura primit ă de la El: Drept aceea, mergând, înv ățați toate
neamurile, botezându-le în numele Tat ălui și a Fiului și al Sfântului Duh (Mt. 28, 19).
Învățătura despre Sfânta Treime a constituit înc ă din perioada apostolic ă esențialul
și cuprinsul credin ței creștine, devenind mai apoi m ărturisită de biseric ă. Acest fapt a
determinat existen ța unei terminologii și a unor formul ări consacrate și definitive, în fa ța
ereziilor antitrinitare,4 care au fost elaborate la Sinoadele I și II ecumenice.5
Primele reprezent ări s-au constituit odat ă cu precizarea înv ățăturii de credin ță trinitară
așa cum s-a precizat mai înainte la Sinodul I ecumenic de la Niceea, din anul 325.6
Referitor la aceast ă temă complexă în iconografia cre ștină care se va diversifica în
secolele istorice trebuie subliniat faptul c ă reprezentarea lui Dumnezeu a fost o provocare
majoră la care arti știi au fost chema ți să răspundă prin diferite modalit ăți de expresie
plastică. Pornind de la teofaniile vetero și neo testamentare, precum și din dogma Bisericii
ce se referea la Dumnezeu Unul în fiin ță și întreit în persoane, primii iconografi au
oscilat între dificultatea reprezent ării divine. Dumnezeu a fost ini țial redat sub form ă de
simboluri sau ideograme, care la început s-au materializat prin cele trei cercuri; apoi
prin ochiul biblic sau mâna ce coboar ă din înaltul cerului. Sfântul Duh a fost pictat în
mai multe feluri: sub chipul unui porumbel, al limbilor de foc, ori a unui nor. Hristos este deasemenea sugerat începând de la monograma Sa și până la imaginea recognoscibil ă
a persoanei divino uman ă. În ceea ce prive ște iconografia treimic ă (sub chipul celor dou ă
figuri umane și a porumbelului), subliniem ideea c ă această temă apare în sec. al XII-lea în
arta apusean ă, în Italia și în Franța; iar dup ă aceea se propag ă în Renaștere și ajunge
până în timpurile noastre. Cel de al doilea tip iconografic care de altfel a fost cel dintâi

1 Pr. Prof. Dr. Ene Brani ște, Prof. Ecaterina Brani ște, Dicționar enciclopedic de cuno științe religioase ,
Ed. Diecezan ă, Caransebe ș, 2001, p. 519.
2 Pr. Prof. Dr. Isidor Todoran, Arhid. Pr. Dr. Ioan Z ăgrean, Teologia Dogmatic ă, Ed. IBMBOR,
București, 1991, p. 114.
3 Ibidem , p. 114.
4 Pr. Prof. Dr. Ioan R ămureanu, Istoria bisericeasc ă universală, Ed. IBMBOR., Bucure ști, 2004, p. 135, 137.
5 Pr. Prof. Dr. Ioan Bria, Dicționar de teologie ortodox ă, A-Z, Ed. IBMBOR., Bucure ști, 1994, p. 355, 356.
6 Encyclopedia of Early Christianity , Ed. St. James Pres, London, 1990, p. 914.

CEEOL copyright 2019
CEEOL copyright 2019ICONOGRAFIA R ĂSĂRITEANĂ A SFINTEI TREIMI. STUDIU DE CAZ. ICOANE ROMÂNE ȘTI

235 este cel al imaginii celor trei tineri cu proorocul Avraam. Pentru început, iconografii au
ales o compozi ție ce surprindea acest adev ăr transpus sub forma g ăzduirii celor trei tineri
de către patriarhul Avraam la stejarul din Mamvri. Aceast ă temă a devenit cunoscut ă
cu numele de Filoxenia lui Avraam . Abia în veacul al XV-lea se va ajunge la o nou ă
variantă a temei, gra ție penelului Cuviosului Andrei Rubliov. Al treilea tip iconografic
ce s-a dezvoltat în sec. al XV-lea ne înf ățișează pe Dumnezeu Tat ăl în veșminte de arhiereu
(cu însemnele papale) ce îl sus ține în bra țele Sale pe Hristos mort; fiind înconjura ți de
îngeri, în spa țiul celest.
Printre scenele iconografice unde observ ăm imaginea Sfintei Treimi în ipostaza
Tatălui cu chip patriarhal, al ături de mai tân ărul Iisus împreun ă cu Duhul Sfânt, porumbel,
pot fi amintite: Adormirea Fecioarei7 și Judecata de Apoi.
Filoxenia lui Avraam, este inspirat ă din textul Scripturii (F c.18, 1-15); trei îngeri
se află așezați în jurul unei mese, picta ți într-un peisaj de arhitecturi. Uneori al ături de ei se
reprezintă și patriarhul Avraam și soția sa Sara; fiecare din cei trei îngeri țin câte un
sceptru monumental, semn al puterii lor divine. Pe mas ă se găsesc zugrăvite fructe, pâine,
iar câteodat ă și amfore sau vase. În unele exemple, dedesuptul mesei la baza scenei, se
observă un bărbat care înjunghie un taur cu care Avraam a preg ătit masa oaspe ților;8 în
alte cazuri poate fi redat un taur ce în gestul s ău își plânge vi țelul sacrificat. Filoxenia
apare pictat ă în spațiul Sfântului Altar în registrul cu Cortul M ărturiei.
Erminia de pictur ă de la Athos ne prezint ă această scenă astfel: casă și trei îngeri
șezând la mas ă, având înaintea lor o c ăpățănă de vițel pe o tipsie, pâini și alte blide cu
bucate, pahare și o cană cu vin, iar de-a dreapta lor Avraam aducând o strachin ă cu
bucate acoperit ă, și de-a stânga Sara ține în mâini o stachin ă cu găină [friptă].9

Filoxenia lui Avraam, fresc ă, sec. al IV-lea, catacomba, Via Latin ă, Roma.

7 James Hall , Dictionary of subjects and symbols in arts , Ed. Harper & Row, New York, 1974, p. 309.
8 Pr. Prof. Dr. Ene Brani ște, Liturgica general ă II. Noțiuni de art ă bisericeasc ă, arhitectur ă și pictură
creștină, Ed. Episcopiei Dun ării de Jos, Gala ți, 2002, p. 203.
9 Erminia picturii bizantine , Ed. Mitropolia Banatului, Oradea, 1979, p. 95.

CEEOL copyright 2019
CEEOL copyright 2019MARCEL GH. MUNTEAN

236Revenind la evolu ția acestei teme re ținem că o întâlnim înc ă în picturile din
catacombele de la Roma; fresca din secolul al IV-lea, înf ățișează trei adolescen ți îmbrăcați
în haine de culoarea alb ă, ei au mâinile lor drepte îndreptate spre stânga imaginii unde
se găsește Avraam a șezat. El face un gest simetric, salutându-i pe cei trei. Un fragment
de arbore face aluzie la stejarul Mamvri. În dreapta profetului recunoa ștem vițelul ce ne
amintește de jertfa înc ă neprezentat ă.10 Cu toate c ă ne aflăm în fața unei mărturii iconice
primordiale exist ă trasate câteva elemente definitorii ce ar sugera o anumit ă transfigurare a
temei, printre acestea amintim: egalitatea ca în ălțime a celor trei figuri (doar cel din mijloc
pare a avea statura mai mic ă); faptul c ă ele sunt lipite una de cealalt ă și plasarea lor mai
sus decât cea a lui Avraam. Pot fi aceste detalii structurate în sensul unei prime idei de
unitate treimic ă și de expresie a Logosului divin în redarea personajului central? Consider ăm
că ele sunt doar anun țate, figura ția propriu-zis ă așa cum a ajuns pân ă la noi se va cristaliza
mai târziu.

Filoxenia lui Avraam, mozaic, sec. al V- lea, bazilica Santa Maria Maggiore, Roma.

Aparținând veacului al V-lea, mozaicul ce este ad ăpostit în basilica Santa Maria
Maggiore reune ște într-o singur ă compoziție două episoade, primul în partea superioar ă
ni-l arată pe Avraam prosternat și cu mâinile întinse la vederea celor trei persoane

10 Ierom. Gabriel Bunge, Icoana Sfintei Treimi a Cuviosul ui Andrei Rubliov sau Cel ălalt Paraclet,
Ed. Deisis, Sibiu, 1996, p. 22.

CEEOL copyright 2019
CEEOL copyright 2019ICONOGRAFIA R ĂSĂRITEANĂ A SFINTEI TREIMI. STUDIU DE CAZ. ICOANE ROMÂNE ȘTI

237 sfinte; iar cel de-al doilea moment ne dezv ăluie ospeția cu cele trei figuri a șezate la
masă. În stânga imaginii se profileaz ă cortul adică detaliul unei case înalte, înaintea
căreia Sara preg ătește cele trei m ăsuri de făină, din care va face pâinile.11 Avraam este
redat în dou ă ipostaze una lâng ă cealaltă în centrul scenei; el pe de o parte este cu capul
și cu mâna sa dreapt ă arătând spre nevasta sa, gest ce exprim ă acțiunea, iar mai apoi
oferă călătorilor vițelul pe o tipsie. Reluând cursul descifr ării imaginii în planul superior,
reținem că dintre aceste persoane înve șmântate în culori luminoase de alburi calde, ce
poartă nimburi, cea din mijloc este înv ăluită într-o mandorl ă cu raze. Privind la acelea și
figuri, dar în planul de jos, de asemenea, cea central ă pare să fie mai înalt ă decât celelalte
două. Concluzia este clar ă, ne aflăm în posibilitatea de a descifra faptul c ă sub aceast ă
tipologie autorul a dorit s ă-l reprezinte simbolic pe Hristos. Mimica mâinilor exprim ă
prin poziționare aceia și idee, de-a ne atrage aten ția spre mijlocul grupului de oaspe ți.

Filoxenia lui Avraam, mozaic, sec. al VI-lea, bazilica San Vitale, Ravenna.

În mozaicul ravennian de la bazili ca San Vitale lucrarea se întrege ște și își
amplifică mesajul. Prezen ța jertfei lui Isaac în configura ția schemei compozi ționale nu
este întâmpl ătoare, ca de altfel, nici litera X ce se afl ă desenată pe cele trei pâini; sacrificiul
și pâinea sunt referiri la jertfa lui Hristos.12 Scena Filoxeniei, o întâlnim peste veacuri
având coordonatele neschimbate, a șa se face c ă în Cappela Palatin ă de la Palermo din
secolul al XII-lea, reg ăsim parcă într-o mai pregnant ă armonie, pozi ția, gestica, atitudinile
și chiar schema lucr ării. Poate fi men ționat și un detaliu ce întrege ște analiza și înțelegerea
subiectului prin inscrip ția ce se deta șează din înaltul fondului de aur : Avraam prive ște
trei îngeri și adoră unul singur .

11 Ibidem , p. 23.
12 Eva Haustein Bartsch, Icoane , Ed. Taschen, Köln, 2009, p. 78.

CEEOL copyright 2019
CEEOL copyright 2019MARCEL GH. MUNTEAN

238

Filoxenia lui Avraam, mozaic, sec. al XII- XIII-lea, domul, Moreale.

Frumusețea și claritatea imaginii plastice î și revendic ă conținutul și forma ei
concretă, fapt exemplificat și prin modelul temei de la Domul din Monreale. Sara apar ține
episodului salut ării, ea este prezent ă în deschiderea dreptunghiului ce prefigureaz ă intrarea,
iar soțul ei aduce pâinea celo r trei îngeri. Ei poart ă fiecare semnele caracteristice func ției și
ierarhiei de ținute. Cei doi îngeri din extremit ăți au sceptruri înalte; iar cel ce binecuvânteaz ă
și îi unește, are un filacter închis. Într-un vas asem ănător cu un potir, re ținem detaliul unui
vițel sacrificat. Deasupra salut ării stă scris: Avraam prime ște în ospeție pe îngeri și deși vede
trei adoră unul singur , iar deasupra scenei ospe ției, citim: Avraam serve ște pe îngeri .13

Sfânta Treime, miniatur ă, 1092, Biblioteca Apostolica Vaticana, Roma.

13 Ibidem , p. 25.

CEEOL copyright 2019
CEEOL copyright 2019ICONOGRAFIA R ĂSĂRITEANĂ A SFINTEI TREIMI. STUDIU DE CAZ. ICOANE ROMÂNE ȘTI

239 Acest inedit exemplu provenit dintr-o Psaltire greac ă, constituie un al treilea
tip de redare a acestei teme. În aparen ță ilustrarea ei ar fi cea cunoscut ă până acum, dar
la o privire mai atent ă vom vedea noile tendin țe sau caracteristici: îngerii sunt grupa ți
distinct și redați ierarhizat. Îngerul ce ocup ă mijlocul mesei, ce nu mai este pictat ă într-o
formă dreptunghiular ă ci semicircular ă; binecuvânteaz ă, el fiind înve șmântat în tunic ă și
mantie de culorea ro șu și albastru; culori ce îi erau destinate Mântuitorului. El poart ă un
rotulus închis și are un nimb cruciger, deasupra Sa g ăsindu-se literele IC XC. Aceast ă
ilustrație se află lângă versetul 13 al Psalmului 49: Oare mânca-voi carne de taur?14
Cu acest detaliu tema prezentat ă până acum își pierde conota ția ei veterotestamentar ă,
începând s ă se identifice cu cea a Jertfei hristice.

Teofan Grecul, Filoxenia lui Avraam, fresc ă, 1378,
capela Sfânta Treime, biserica Schimbarea la Fa ță, Novgorod.

Chiar dac ă fresca și-a pierdut din prospe țimea și deplinătatea detaliilor, sesiz ăm
aici un fragment distrus (chiar partea stâng ă unde a existat figura lui Avraam), scena comport ă
o așezare a elementelor ei constitutive ce se înscrie în tradi ția bizantin ă. Impresionant ă este
proporția îngerului din mijloc v ădit mai mare, decât ceilal ți doi. El are aripile larg deschise
dominând ansamblul, poart ă nimb în cruce, toiag și filacter lung închis, în mâna sa stâng ă.15

Sfânta Treime, icoan ă, sec. al XIV-lea, Muzeul Benaki, Atena.

14 Ibidem , p. 27.
15 Ibidem , p. 28.

CEEOL copyright 2019
CEEOL copyright 2019MARCEL GH. MUNTEAN

240O armonie a întregului dar și al detaliului, icoana bizantin ă de veac al XIV-lea,
surprinde prin co loritul ei de ro șuri delicate și nuanțate, astfel încât s ă nu fie sesizat ă
vestimenta ția asemănătoare dacă nu chiar identic ă a celor trei îngeri. Gestica mâinilor e
singura ce îi diferen țiază: cel din stânga binecuvânteaz ă masa, cel din dreapta apuc ă o bucată
de pâine sau un alt obiect figurat. Avraam și Sara sunt reda ți în interiorul îngerilor u șor
aplecați, aducând fiecare câte ceva comesenilor. Arhitectura ampl ă înlănțuie și delimiteaz ă
compoziția. Posibil c ă Rubliov a cunoscut aceast ă tipologie a icoanei treimice și s-a inspirat
din ea, cu prec ădere la detaliile ori gesturile celor trei îngeri.16

Andrei Rubliov, Troi ța, icoana, 1425-1427, Muzeul Tretiakov, Moscova.

Acest ultim exemplu propus de noi din pictura bizantin ă constituie încununarea
temei analizate cea a Filoxeniei lui Avraam sub chipul celor trei îngeri, imagine ce devine
modelul iconografic pentru acest tip de reprezentare. Îngerii formeaz ă Sfatul cel ve șnic17, ei
sunt rândui ți în jurul unei mese pe suprafa ța cărei se află un potir monumental. Propor ția
figurilor este alungit ă și zveltă, mâinile delicate sunt îndreptate în jos ar ătând parcă pământul.
Fiecare dintre ei poart ă sceptru lung și subțire în mâna stâng ă, element sugestiv al ierarhiei
sacre. Portretele lor definite de nimburi sunt înclinate spre interiorul scenei, construind cu
ajutorul conturului figurilor fo rma unui cerc. Întreaga compozi ție e dominat ă de prezen ța
lor; fragmentele unei arhitecturi spa țiale ori a muntelui și a stejarului, m ărginesc în partea
superioară scena. Ansamblul detaliilor precum: aripile a șezate pe lâng ă corp, capetele
ușor înclinate, ve șmintele largi și lungi exprim ă un mănunchi de sentimente de adânc ă
meditație, armonie, iubire și pace lăuntrică.

16 Ibidem, p. 30.
17 Pr. Prof. Dr. Ene Brani ște, Liturgica general ă II., op. cit ., p. 203.

CEEOL copyright 2019
CEEOL copyright 2019ICONOGRAFIA R ĂSĂRITEANĂ A SFINTEI TREIMI. STUDIU DE CAZ. ICOANE ROMÂNE ȘTI

241

Nicolaos Ritzos, Sfânta Treime, icoana, sec. al XVI-lea, Muzeul Benaki, Atena.

În prescrip țiile athonite Sfânta Treime trebuia reprezentat ă și sub form ă antropomorf ă
în care Tatăl înfațișat bătrân are la dreapta sa pe Hristos matur, iar între ei crucea și
Sf. Duh zburând deasupra ca un porumbel alb, este o crea ție de provenien ță mai tărzie;18
iar ceea ce trebuie scris ca text pe filacterele deschise a celor dou ă personaje sfinte, citim:
din pântece, mai înainte de luceaf ăr, te-am n ăscut pe tine; sau, Șezi de-a dreapta mea,
până ce voi pune pe vr ăjmașii tăi așternut picioarelor tale . Pe filacterul pe care Hristos
îl ține în locul evangheliei, în anumite exemple, se scrie urm ătoarele: Părinte,… eu te-am
proslăvit pe tine pe p ământ, și am arătat numele t ău oamenilor.19
Cel de al doilea tip iconografic sau cea de a doua reprezentare a Sfintei Treimi
ne înfățișează pe Cel Vechi de Zile ori Dumnezeu Tat ăl, sub forma unui b ătrân cu părul
și barba albe, ținând sceptru imperial a șezat împreun ă cu Hristos (dup ă Înviere purtând
semnele patimilor), ce binecuvânteaz ă cu dreapta Sa, iar în stânga ține Evanghelia; având
în mijlocul lor Sfânta cruce. Din înaltul cerului, deasupra lor este figurat ă existența Duhului
Sfânt, în acest context sub forma unui porumbel cu aripile deschise. Deseori observ ăm că
cele două personaje a șezate stau pe un glob monumental, înconjura ți fiind de nori, sau
Dumnezeu Tat ăl susținând în mâna Sa, acela și simbol al lumii.20
Această compoziție cu influen țe apusene o întâlnim în pictura româneasc ă din
spațiul moldav, mai precis, în decorarea temei Acatistului Maicii Domnului de la m ănăstirea
Moldovița.21 În spațiul superior al scenei ce serve ște ca decor Crucii și Sfântului Duh, se

18 Ibidem , p. 346.
19 Ibidem , p. 287
20 Χρήσανθη Μπαλτογίαννη , Εικóνες του Χριστ óυ στην ενσóρκωση και στο Πóθος, Εd.Αδóμ, Αθήωα ,
p. 78, 79, 80.
21 Corina Nicolescu, Moldovița, Ed. Sport-Turism, Bucharest, 1978, p. 25.

CEEOL copyright 2019
CEEOL copyright 2019MARCEL GH. MUNTEAN

242remarcă într un chenar lat de culoare închis ă, chipuri de serafimi; aceast ă compoziție foarte
asemănătoare se afl ă reprezentat ă și la mănăstirea Dragomirna, în veacul al XVII-lea.22
Privită în ansamblul ei pictura româneasc ă religioasă este dominat ă de tradiția post bizantin ă,
care s-a răspândit în Țările Române dup ă cucerirea spa țiului balcanic și a Constantinopolului
de către turci.23 Componentele stilistice și iconografice ale artei bizantine au fost adaptate
noilor stucturi arhitecturale și de formă în aria noastr ă, fiind adecvate bisericilor și mănăstirilor.
Printre primele ansambluri de pictur ă monumental ă unde s-a f ăcut simțită influența artei
bizantine, re ținem cele din veacul al XIII-lea din Tran silvania, iar mai apoi în secolul urm ător
în cea de-a doua jum ătate a lui amintim de decora ția interioar ă de la biserica Sfântul Nicolae
Domnesc de la Curtea de Arge ș. Cele mai vechi exemple apar ținând acestei perioade mai sus
prezentate, sunt desigur cele din Transilvania unde apar prim ele teme iconografice ce au un
interesant program iconic. Unii exege ți consider ă că acest aport ce radiaz ă din capitala
Imperiului Bizantin spre țările din Balcani și cu precădere în Țările Române, ar putea fi
sintetizat în câteva idei principale. Prima, îmbin ă elementele bizantine cu cele romanice
și slavo-bizantine de la sud de Carpa ți; cea de-a doua, se refer ă la ecourile artei Paleologilor
în pictura din Țara Româneasc ă și Moldova, ce ajunge dup ă anul 1453; ea prezint ă teme ce
au la origine subiecte specifice tradi ției și istoriei bizantine, pr ecum: aspecte din via ța lui
Constantin cel Mare, ori Imnul Acatist de pe pere ții exteriori ai bisericilor moldovene ști.
Cea de-a treia, cuprinde deasemenea teme din istoria Bizan țului reflectate în bisericile
transilvane, ca de exemplu Sânt ă Mărie Orlea unde se simte în tematologia și tipologia
scenelor, p ăstrarea permanent ă a legăturilor cu spa țiul răsăritean.24

Sfânta Treime la stejarul din Mamvri, fresc ă, 1596,
biserica Învierea Domnului, m ănăstirea Sucevi ța.

22 Ibidem, p. 204.
23 Corina Nicolescu , Moștenirea artei bizantine în România , Ed. Meridiane, Bucure ști, 1971, p. 61.
24 Ibidem, p. 60.

CEEOL copyright 2019
CEEOL copyright 2019ICONOGRAFIA R ĂSĂRITEANĂ A SFINTEI TREIMI. STUDIU DE CAZ. ICOANE ROMÂNE ȘTI

243 În configura ția structurii arhitecturale și a picturii, în mod special cea de la biserica
mănăstirii Sucevi ța, tema Sfintei Treimi a fost aceea în jurul c ăreia s-a concentrat tot
planul iconografic al reprezent ării în fresc ă; atât din interior cât și din exterior. Ini țiatorul
acestui deziderat a fost ctitorul a șezământului, mitropolitul Gheorghe Movil ă, poate sprijinit
de Teodosie Barbovschi. Acest fapt es te recognoscibil în chipurile lor zugr ăvite în naos, ei,
închinându-se Sfintei Treimi. Troi ței reprezentat ă în cupola dinspre est a pronaosului pe
axul triumfal în direct ă relație cu imaginea Învierii Domnului din altar i s-a încredin țat
de către ctitor rolul suprem, de palladium al bisericii, a întregii configura ții mănăstirești
de la Sucevi ța, idee pe care o subliniaz ă și Sorin Ulea.25

Sfânta Treime la stejarul din Mamvri, detaliu, fresc ă, 1706, m ănăstirea Surpatele.

Armonia de nuan țe rafinate datorate acordurilor de ro șu și de albastru, ofer ă
compoziției o notă distinctă, de mister și de transfigurare transcedental ă; zugravul creeaz ă
sentimentul mi șcării, Sara este al ături de unul dintre îngeri care îi explic ă provenien ța
lor celestă, arătându-i universul înstelat. Ceilal ți doi oaspe ți divini s-au a șezat la mas ă în
vreme ce Avraam îi prime ște prosternat. Aceast ă temă a Cinei din Mamvri apare surprinz ător
la proscomidie, împreun ă cu alte reprezent ări precum Piet ά, ei fiindu-i destinate și alte
patru episoade: c ălătoria îngerilor, sosirea la Mamvri, odihna la mas ă și despărțirea lor.26

25 Stavrofora Adriana Cojocariu stare ță, Mănăstirea Sucevi ța, Ed. Tipo Dec 95, p. 11, 12.
26 I. D. Ștefănescu, Arta feudal ă în Țările române. Pictura mural ă și icoanele de la origini pân ă în sec. al
XIX-lea , Ed. Mitropolia Banatului, Timi șoara, 1981, p. 154.

CEEOL copyright 2019
CEEOL copyright 2019MARCEL GH. MUNTEAN

244

Sfânta Treime la stejarul din Mamvri, detaliu, tempera,
sec. al XVII-lea, m ănăstirea Cozia.

În pictura pe sticl ă, specifică Transilvaniei și nu numai, s-a perpetuat deasemenea
tipul iconografic al celor trei îngeri în ospe ție la Avraam.

Ion Pop?, icoan ă, 1853, Colec ția prof. Garabet Avachian, Bucure ști.

Această reprezentare ne canonic ă, pare să fie desprins ă din gravurile apusene,27
imaginea arhiereului al c ărui cap are trei fe țe e rar întâlnit ă în icoanele pe sticl ă.28 Cu toate
aceste detalii anatomice, chipul în ansamblul s ău își păstrează echilibrul propor țional.
Contrastul de închis deschis e la fel și în cazul elementelor floral-decorative în raport
cu desenul sobru, chiar grav al ansamblului iconic.

27 Cele mai vechi reprezent ări ale acestui tip iconografic se pot identifica, databile în secolul al XII-lea,
aparținând lumii anglo-saxone. A se ve dea Avram Cristea, Jan Nicolae, Prin Alții Spre Sine, Etnologie și
imagologie în memoria cultural ă european ă, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2007, p. 280-306.
28 Juliana Dancu, Dumitru Dancu, Icoana țărănească pe sticlă, Ed. Meridiane, Bucure ști, 1975, p. 70.

CEEOL copyright 2019
CEEOL copyright 2019ICONOGRAFIA R ĂSĂRITEANĂ A SFINTEI TREIMI. STUDIU DE CAZ. ICOANE ROMÂNE ȘTI

245

Moga Savu, Încoronarea Fecioarei, icoan ă, sec. al XIX-lea, Academia Român ă, București.

Tema iconografic ă Încoronarea Fecioarei este întâlnit ă cu precădere în spa țiul
apusean, unde a fost amplu redat ă cu precădere în Rena ștere și în Baroc; artistul format în
aria picturii pe sticl ă de la Nicula sau Gherla, va activa în zona F ăgărașului, integrându-se
în aria școlii din Țara Oltului. Rafinamentul cromatic al verdelui cu accente de ocru și
roșu se detașează pe fondul argintiu, în vr eme ce autorul caracterizeaz ă personajele în
linii sugestive și în propor ții ierarhizate.29

Nicolae Grigorescu, Sfânta Treime, ulei, 1858,
biserica Sfin ții Arhangheli Mihail și Gavriil, m ănăstirea Agapia.

29 Ibidem, p. 74, 79.

CEEOL copyright 2019
CEEOL copyright 2019MARCEL GH. MUNTEAN

246Cupola închinat ă Sfintei Treimi i se datoreaz ă meșterului Nicu și a fost pictat ă
în anii tinere ții, înainte de a pleca la studiile artistice la Barbizon. Biserica închinat ă
Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil a fost decorat ă în tehnica picturii în ulei, în spiritul
tradiției apusene. Pictorul Nicolae Grigorescu compune pe suprafe țele armonioase ale
edeficiului eclesial, scene monume ntale legate între ele prin for ța sugestiv ă a culorilor
dominate de griuri și albastruri rafinate. Compozi țiile religioase, complexe, cu episoade
biblice și evanghelice i-au fost inspirate de la modele cu prestigiu ajunse la el prin
intermediul unor gravuri.30 Grigorescu apeleaz ă la un tip de compozi ție spectaculos
așezând în acela și cerc cele trei persoane divine al ături de grupul de îngeri ce dau
dinamism și eleganță spațiului celest.
Acest studiu iconografic ce și-a propus prezentarea într-o manier ă succintă a
nașterii și evoluției temei iconografice a Sfintei Treimi a înregistrat un num ăr semnificativ
de exemple provenind din aria artei universale. La finalul lucr ării s-a dorit și o scurtă
expunere a unor studii de caz, icoane, sau fresce din spa țiul românesc. Dac ă în primele
reprezentări cunoscute sub numele de Filoxenia lui Avraam, imaginea plastic ă va deveni
corespondentul interpret ării angelologice, mai târziu, sub influen ța Părinților Bisericii, se va
înregistra și o interpretare hristologic ă. Dacă prima interpretare (angelologic ă) va duce
la redarea în plan artistic a celor trei persoane sub chipul îngerilor, cea de-a doua interpretare
(hristologic ă) va duce la definirea raportului dintre cele Trei Persoane a șezându-se în centrul
lor, figura lui Hristos. Dup ă perioada iconoclasmului bizantin, câ țiva exegeți ai bisericii,
așa cum ar fi Roman Melodul ori Nichifor, vor avansa un nou tip de interpretare cunoscut
sub numele de cel triadologic ; sesizând prin aceast ă nu doar prezen ța celor trei persoane
ci și Unitatea Treimii a Persoanelor Sfintei Treimi.31 În acest caz, imaginea plastic ă va deveni
precumpănitor definitorie în modul reprezent ării celor trei îngeri la stejarul din Mamvri.
Imaginea Sfintei Treimi sub chipul celor dou ă figuri umane: Tat ăl și Fiul, înso țite de Duhul
Sfânt, în chip de porumbel semnific ă o variant ă des întâlnit ă în spațiul transilv ănean.
Existența în contemporaneitate a celor dou ă tipuri esen țiale: Filoxenia lui Avraam
și Sfânta Treime, care se reprezint ă cu regularitate atât în fresc ă cât și în icoanele portabile;
rămân tributare în țelesurilor dogmei cre știne; expresia artistic ă fiind atât revela ție dumnezeiasc ă
cât și învațatură a bisericii. Mesajul transmis de aces t subiect iconografic; este unul ce ne
cuprinde prin puterea sa de comuniune, bun ătate, dragoste, iubire, ele fiind atribute specifice
Persoanelor Treimice ca un deziderat fundamental pentru cre știni.32

30 George Oprescu, Nicolae Grigorescu , Ed. Meridiane, Bucure ști, 1971, p. 8.
31 Ierom. Gabriel Bunge, Icoana Sfintei Treimi, op. cit., p.35, 39.
32 Pr. Prof. Dumitru St ăniloaie, Sfânta Treime structura supremei iubiri , Studii teologice, nr. 5-6, Bucure ști,
1970, p. 35, 38.