Icoanele De La Urisiu De Jos Din 1539 Si [607559]

ICOANELE DE LA URISIU DE JOS DIN 1539
ȘI POSTERITATEA LOR ÎN OPERA UNUI ZUGRAV DE LA SFÂR ȘITUL SECOLULUI XVIII

Ana Dumitran

Cuvinte-cheie : arc trilobat, poliptic, art ă cretană, decor în relief, analogie, Cipru, Vene ția
Keywords : trefoil arch, polyptych, Cretan art, deco ration in relief, analogy, Cyprus, Venice

ICONS FROM URISIU DE JOS FROM 1539
AND THEIR POSTERITY IN THE CREATION OF A PAINTER FROM THE END OF XVIIITH CENTURY

Abstract

The article analyses comparatively two groups of icons, to detect whether it is a late reproduction of some models or only a
repainting. The first group comprises the icons of Mother of God with Child flanked by prophets and Saint Nicholas with life scenes ,
kept in the church from Urisiu de Jos, donated by nobleman Luca, in 1539. The second group, kept in the collections of Romanian
Peasant Museum from Bucharest, encompasses icons of Mother of God with Child flanked by prophets , Deesis with Apostles and St.
Nicholas with Saints , this last one being signed by Toader Popovici and dated to 1790.
As ornamentations used for icons from Romanian Peasant Museum for decoration of backgrounds and aureoles and execution
lacking finesse belong to signer of painting, it was concluded that these works were a special order, probably of inhabitants f rom
Urisiu de Sus who wished to embellish thei r church with icons similar to those from the neighbouring village, whose church they
may have attended until mid of XVIIIth century.

Publicate pentru prima dat ă de academicianul Marius Porumb acum patru decenii1, cele dou ă icoane –
Maica Domnului cu Pruncul flancat ă de profe ți și Sfântul Nicolae cu scene din via ță – donate la 1539 de
nobilul Luca din Urisiu bisericii din localitatea de re ședință2 au stârnit constant admira ția și interesul
istoricilor, bucurându-se de numeroase reveniri și complet ări, care au subliniat importan ța acestor piese
pentru istoria artei moldovene ști și transilvănene deopotriv ă3. Rămas anonim și localizabil doar în preajma
unui atelier „aulic”, autorul lor și-a văzut și el activitatea întregit ă cu încă cinci icoane: una de la Sili ștea-
Neamț, dăruită de marele vistiernic Dan în 15494, și patru donate bisericii sârbilor din Constantinopol în
1539 de voievodul Ștefan Lăcustă, dintre care una s-a pierdut în intervalul 1899-1953, iar celelalte trei au
fost mistuite de un incendiu în 19555.
Dacă, la prima lor semnalare, istoricul clujean și-a propus identificarea elementelor care f ăceau
conexiunea cu pictura primei jum ătăți de secol XVI din nordul Moldovei sau atribuibil ă unor pictori
moldoveni itineran ți în Transilvania, observând c ă icoanele de la Urisiu probeaz ă o pătrundere a repertoriului
decorativ apar ținând goticului târziu și Renașterii mult mai timpurie decât se credea pân ă atunci6, Marina
Sabados, în încerc ările sale de definire a stilului picturii pe lemn din Moldova secolului al XVI-lea, a
subliniat importan ța acestor icoane pentru identificarea raporturilor picturii moldovene ști cu spa țiile
înconjurătoare, demonstrând c ă, deși prin aspectul monumental ele repr oduc modele constantinopolitane ale

1 Marius Porumb, Icoanele moldovene ști ale bisericii de lemn din Urisiu de Jos, jude țul Mureș, în Studia Universitatis Babe ș-
Bolyai , series Historia , fasc. 2, 1973, p. 37-42.
2 Pentru împ ărțirea în Urisiu de Jos și Urisiu de Sus, avem informa ții încă din secolul XV (cf. Coriolan Suciu, Dicționar
istoric al localit ăților din Transilvania , vol. II, Bucure ști, 1968, p. 220). Totu și, în inscrip țiile de pe icoanele de la 1539, Luca î și dă
ca apelativ de noble țe doar Urisiu. Este îns ă destul de posibil ca, la acea dat ă, cele dou ă comunități să fi avut în folosin ță o singură
biserică, cel mai probabil situat ă în Urisiu de Jos, preceden ță sugerată de păstrarea celor dou ă icoane în actuala biseric ă de lemn de
aici, pentru a c ărei edificare a fost re ținut anul 1747, s ăpat în partea superioar ă a ancadramentului intr ării de pe latura de sud, la care
s-a renun țat în 1848, când l ăcașul a fost l ărgit și supraînălțat (vezi Ioana Cristache-Panait, Biserici de lemn monumente istorice din
Episcopia Alba Iuliei, m ărturii de continuitate și creație româneasc ă, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Alba Iuliei, 1987, p.
191).
3 Marius Porumb, Dicționar de pictur ă veche româneasc ă din Transilvania. Sec. XIII-XVIII , Editura Academiei Române,
București, 1998, p. 441-444, cu bibliografia anterioar ă; Marina Ileana Sabados, Iconografie și stil în pictura din Moldova secolului al
XVI-lea. Fresca, pictura pe lemn, miniatura. Vedere comparativ ă, în Ars Transsilvaniae , III, 1993, p. 45, 50-51; Eadem , La peinture
d’icônes au temps de Pierre Rare ș, în Revue Roumaine d’Histoire de l’Art , Série Beaux-Arts , tome XXXI, 1994, p. 29, 32, 40, 48-49,
58, 68-69.
4 Marina Ileana Sabados, O nouă contribuție la cunoa șterea picturii de șevalet din Moldova secolului al XVI-lea , în Studii și
Cercetări de Istoria Artei , Seria Artă Plastică, tom 31, 1984, p. 89-91.
5 Eadem , O danie a domnitorului Ștefan Lăcustă la biserica sârbilor din Constantinopol , în Ars Transsilvaniae , VIII-IX,
1998-1999, p. 187-192.
6 Marius Porumb, Icoanele moldovene ști … din Urisiu de Jos , p. 39, 41-42; vezi și Marina Ileana Sabados, O nouă contribuție
…, p. 91.

epocii paleologe, modul de dispunere a scenelor laterale le apropie mai mult de icoanele carpatice decât de
cele grece ști sau ruse ști, iar fundalul decorat în relief nu de scinde din sculptura în lemn practicat ă pe scară
largă în Moldova la sfâr șitul secolului XVI, ci din altare le gotice ale Europei Centrale și din icoanele pictate
pentru rutenii din nord-vestul Ucrainei, sudul Poloniei și sud-estul Slovaciei de ast ăzi7.
Această categoric ă – și corectă – concluzie n-a împiedicat-o pe autoare s ă caute analogii și în alte
direcții și să considere c ă icoana Sfântului Nicolae , tocmai prin dispunerea lateral ă a ciclului hagiografic și
prin arcul trilobat care încoroneaz ă câmpul central, evoc ă un tip compozi țional căruia îi apar ține și o icoană
cipriotă dedicată aceluiași sfânt databil ă în secolul XIV8 sau chiar în veacul anterior9. Observa ția este mai
mult decât pertinent ă, icoana prezentând chiar și decorul în relief cu romburi în care sunt înscrise cruci, dar
nu pe fundal, ci doar pe omofor, pe mâneci, pe c ăptușeala mantiei și pe coperta c ărții din mâna Sfântului. Pe
aceeași filieră se pot găsi analogii și pentru icoana Maicii Domnului , al cărei nimb trilobat se reg ăsește de
asemenea într-o icoan ă cipriotă din secolul XIII, într-o formul ă similară cu cea care încadreaz ă imaginea
Sfântului Nicolae men ționată anterior10, dar care nu i-a atras aten ția Marinei Sabados11, probabil pentru c ă
tipologia compozi ției este diferit ă, Maica fiind reprezentat ă șezând pe tron, cu Pruncul sus ținut pe bra țul
stâng, iar cu dreapta ocrotind sub faldurile mantiei un grup de c ălugări carmelitani, în vreme ce scenele
redate pe marginile verticale ilustreaz ă miracole ale Fecioarei, iar inscrip țiile sunt în latin ă. Totuși, această
piesă este important ă pentru că ne oferă un punct de leg ătură între pictorul moldovean din prima jum ătate a
secolului al XVI-lea și omologii s ăi din Ciprul veacurilor XIII-XIV, ocupat în acel timp de crucia ți, iar
ulterior, între 1489-1571, ajuns sub st ăpânirea Vene ției. Pentru c ă, la prima vedere, cele dou ă icoane –
provenite una de la Nicosia, cealalt ă de la Kakopetria – par s ă aparțină dacă nu aceleia și mâini m ăcar
aceluiași atelier, ele fiind de altfel mereu publicate una în succesiunea celeilalte, cred c ă folosirea cadrului
trilobat poate fi considerat ă o imixtiune gotic ă în ambientul spiritual bizantin din Cipru12 de aceea și factură
cu infiltra țiile similare care se vor produce începând cu prima jum ătate a secolului XV în Polonia13, iar
ulterior în Moldova. Originea arcu lui trilobat din icoanele cipriote și a celui din icoanele pictorului
moldovean din prima jum ătate a secolului XVI este astfel comun ă, anume arhitectura gotic ă târzie, iar
preluarea acestui element decorativ s-a f ăcut independent, folosindu-se colportorii cei mai apropia ți
geografic. Cum aceste influen țe au fost în general superficiale și s-au limitat la elemente decorative și de
vestimenta ție, ele au fost mereu împrosp ătate, rezultând un fel de aggiornamento al gustului, necesar în
societățile mixte confesional sau în cele – cum a fost și Moldova – aflate la întret ăierea civiliza țiilor. De
aceea nu trebuie s ă ne mire c ă tot Ciprul ofer ă, în prima jum ătate a secolului al XVI-lea, un corespondent
foarte apropiat pentru trilobul sprijinit pe colonete în torsad ă folosit de artistul moldovean în aceea și
perioadă14, dar exemple sugestive pot ap ărea de oriunde, arta cretan ă vehiculând acest cadru și mai-nainte, în
a doua jum ătate a secolului XV15, iar cea veneto-cretan ă chiar mai devreme16, în special prin intermediul
altarelor de mici dimensiuni, portabile, care s-au pretat cel mai u șor difuzării la mari distan țe17. O astfel de
piesă, executat ă în maniera lui Paolo Veneziano, ofer ă de asemenea foarte bune analogii cu tipul de cadru
preferat de me șterul moldovean. Alc ătuită din două registre, interesant pentru no i este cel infe rior în care,
central, este reprezentat ă bust Maica Domnului cu Pruncul , sub o arcad ă trilobată reliefată puternic și
profilată în trepte, sprijinit ă pe două coloane ast ăzi pierdute, iar lateral doi sfin ți în picioare, sub arcuri frânte

7 Marina Ileana Sabados, La peinture d’icônes … , în special p. 29, 40, 44, 48-49, 60-63. Pentru descinderea decorului în relief
(și) din polipticele transilvane și poloneze, mai vezi Corina Nicolescu, Icoane vechi române ști, ediția a II-a, Bucure ști, 1976, p. 17.
8 Marina Ileana Sabados, La peinture d’icônes … , p. 48-49, cu trimitere la datarea oferit ă de D. Talbot Rice, The Icons of
Cyprus , London, 1937, lucrare care mie nu mi-a fost accesibil ă.
9 Pentru datarea în secolul al XIII-lea, vezi Byzantine Icons from Cyprus. Benaki Museum , Introduction, entries and
photographs by Athanasios Papagheorghiou, Editing of texts by Doula Mouriki, Athen, 1976, p. 52-53, cat. 15; Α. Παπαγεωργιου ,
Εικονες της Κυπρου , Λευκωςια , 1991, p. 52-53, cat. 32; Sophocles Sophocleous, Icons of Cyprus 7th – 20th century , Nicosia, 1994,
p. 89, cat. 26.
10 Α. Παπαγεωργιου , Εικονες της Κυπρου , p. 51, cat. 31; Sophocles Sophocleous, op. cit. , p. 88-89, cat. 25.
11 Icoana figureaz ă și în volumul semnat de D. Talbot Rice.
12 Vezi Miltiadis-Miltos Garidis, La peinture murale dans le monde orthodoxe après la chute de Byzance (1450-1600) et dans
les pays sous dominations etrangère , Athènes, 1989, p. 40.
13 Pentru pătrunderea gustului gotic în mediul ortodox din regatul polono-lituanian, vezi ibidem , p. 29-36.
14 Sophocles Sophocleous, op. cit. , p. 102-103, 186, cat. 52, icoan ă a Maicii Domnului cu Pruncul semnată de Theophylaktos.
15 Byzantine and Post-Byzantine Art , Athens, 1985, p. 118-119, Maica Domnului a Patimilor . Pentru aceea și icoană vezi
Affreschi e icone dalla Grecia (X-XVII secolo) , Atene, 1986, p. 118-119.
16 Grgo Gamulin, Madonna and Child in Old Art of Croatia , Zagreb, 1971, p. 18-19, fig. 19, tripticul de la Ugljan.
17 Ibidem , p. 23, 27, fig. 33 (Paolo Veneziano, tripticul de la Piran), p. 24, 29, fig. 35 (Lorenzo Veneziano, altarul de la Split),
și cat. XV, XVI, XVII, XIX, dar și cat. XXII, XLII, piese de mari dimensiuni, în care lobul central al arcadei este redat aplatizat, la
fel ca în icoanele de la Urisiu de Jos.

sprijinite pe colonete în torsad ă18, aidoma celor care delimiteaz ă arcatura icoanei de la Sili ștea, care sunt tipic
gotice19, spre deosebire de icoanele de la Urisiu, unde segmentele similare prezint ă lobi rotunji ți (fig. 5 , 7).
Toate aceste c ăutări nu vor fi, desigur, niciodat ă în măsură să ne pună în fața unei analogii identice,
pentru că meșterul moldovean a avut, se pare, o personalitate suficient de puternic ă pentru a se putea exprima
în forme plastice proprii. Ele ne permit îns ă orientarea înspre sursele sale de inpira ție sau măcar înspre
direcția din care au venit elementele discutate (în special arcatura și decorul în relief de pe fundal). Cum
originea lor este eminamente occidental ă și difuzarea poate fi urm ărită în întreg arealul ortodox, cred c ă este
mai corect s ă ne îndrept ăm privirile spre regatul polono-lituanian, cu care Moldova epocii a avut numeroase
legături, de toate genurile, care au presupus inclusiv st ăpânirea unui teritoriu polonez în bun ă măsură locuit
de popula ție ortodox ă, decât înspre sudul Dun ării, de unde sigur au venit soli ai artei post-bizantine molipsi ți
la rândul lor de gustul pentru gotic, dar al c ăror impact asupra picturii moldovene ști nu poate fi deocamdat ă
estimat.
Artistul nostru a fost, deci, un foarte bun st ăpân al me șteșugului, instruit într-un atelier „aulic”20 local
sau undeva în sudul regatului polono-lituanian, sens ibil interesat de anumite detalii decorative care poate
făceau deja parte din repertoriul me șterilor moldoveni, dar care ilustreaz ă și o anume apeten ță pentru moda
ilustrată de icoana a șa-zis carpatic ă. Conștient sau nu, acest pictor s-a delimitat de contemporanii s ăi prin
predispozi ția pentru a șezarea personajelor și chiar a scenelor de mici dimensiuni sub arcade simple, tri- sau
multilobate, cu o oarecare înclina ție spre aplatizarea în special a arcului principal, dar al c ărui semn distinctiv
îl reprezint ă capitelul compozit al colonetelor torsadate pe care se sprijin ă aceste arcade, format dintr-un bulb
rotund dublat de un buton puternic scos în relief, peste care este a șezat un al doilea bulb, oval, reliefat și el cu
ajutorul unor muchii ondulate și din care țâșnește o floare cu trei petale. Discret și în același timp minu țios,
decorul geometric și floral cu care a împodobit fundalurile și aureolele îl recomand ă, de asemenea, ca pe un
iscusit mânuitor al instrumentelor cu care diversele elemente erau imprimate în grundul moale, într-o c ăutare
aproape febril ă de noi forme și combina ții.
Această delicatețe a stilului s-a dovedit deosebit de important ă în momentul în care, studiind colec ția
de icoane a Muzeului Na țional al Țăranului Român din Bucure ști, am întâlnit trei piese care prezentau un
cadru arhitectonic și decorativ aparent identic cu cel al icoanelor de la Urisiu ( fig. 6 , 8, 11). Neavând imediat
o imagine a acestora la îndemân ă, pentru a putea face compara ție, primul gând a fost c ă mă aflu în fa ța unor
piese necunoscute ale artistului moldovean, desfigurate îns ă la sfârșitul secolului al XVIII-lea de un pictor
mureșean a cărui mână am recunoscut-o imediat și care chiar a aplicat un astfel de tratament înnoitor unei
icoane din patrimoniul bisericii de la Urisiu de Jos, o Deisis cu apostoli (fig. 4 ), despre care inscrip ția notată
în partea inferioar ă ne spune c ă „o au plătit S[uciu] Paraschiv ă cu soțu seu Ba[ciu]21 Vasilică din Urisiu de
Sus, se le fiia vecinic ă pomenirea la tot neamu lor. Anul 1808 [cu slove], luna fevruarie 14, 1808 [cu cifre].
Zugrav Toader”. Mutilarea, b ănuită de Marius Porumb22, este evident ă doar în zona fe ței personajului
principal, ale c ărui trăsături fizionomice nu corespund cu cele redate de artist în alte lucr ări ale sale, dându-l
de gol în special linia diferit ă a nasului și, pe frunte, urma unor sprâncene elegant arcuite care transpare de
sub stratul de vopsea.
Toader Popovici a r ăspuns de mai multe ori solicit ărilor celor din Urisiu de Jos, care i-au comandat
icoane în 1792 ( Deisis , fig. 12 )23, 1793 ( Maica Domnului cu Pruncul , fig. 14 )24, 1795 ( Sfântul Nicolae ,
semnată, fig. 9 )25 și 1796 ( Arhanghelul Mihail , semnată)26, iar în 1807 l-au angajat s ă picteze biserica27.
Lăcașul mai de ține o iconi ță a Maicii Domnului cu Pruncul și un tetrapod pictat care i se pot atribui, iar un

18 Ibidem , p. 28, fig. 34, altarul de la Split.
19 Pentru ilustra ție, vezi Marina Ileana Sabados, O nouă contribuție …, p. 89, fig. 1, Eadem , La peinture d’icônes … , p. 41, fig.
12.
20 În sensul conferit la Marina Ileana Sabados, La peinture d’icônes … , p. 68, nota 98.
21 Cele dou ă patronime au fost par țial răzuite, în contextul furtului al c ărui obiect au fost, în anul 2011, aproape toate icoanele
de la Urisiu de Jos. Completarea s-a f ăcut prin confruntarea cu lectura oferit ă aceleiași inscripții de Ioana Cristache-Panait și Marius
Porumb (Ioana Christache-Panait, op. cit. , p. 195; Marius Porumb, Dicționar … , p. 444) și cu ilustra ția realizat ă înainte de producerea
furtului, pentru care vezi Vasile Mure șan, Marcel Naste, Pictori mure șeni în secolul al XVIII-lea. Monografie , Editura Nico, Târgu-
Mureș, 2012, p. 82, fig. 154 , cu detalii ale inscrip ției, și p. 215, fig. 415.
22 Marius Porumb, Dicționar … , p. 444.
23 Ilustrație la Vasile Mure șan, Marcel Naste, op. cit. , p. 60, fig. 105 (datare gre șită 1795), reluat ă la p. 212 (f ără datare).
24 Ilustrație la ibidem , p. 61, fig. 108, reluat ă la p. 211.
25 Ilustrație la ibidem , p. 60, fig. 106 (datare gre șită 1797), reluat ă la p. 213 (f ără datare).
26 Ilustrație la ibidem , p. 61, fig. 107 (datare gre șită 1797), p. 190, fig. 376 (datare corect ă) și p. 214 (f ără datare).
27 Datarea „1807, avgustu z[ile] 22” este pozi ționată în altar, pe corni șa turnului redat în spatele Arhanghelului Gavriil din
scena Bunei Vestiri , anul 1807 și semnătura zugravului fiind vizibile în partea a doua a scenei, pe zidul din spatele Fecioarei Maria.
Neobservându-le, Ioana Cristache-Panait a datat contribu ția lui Toader Popovici la împodobirea cu pictur ă parietală a lăcașului la
sfârșitul secolului XVIII ( op. cit. , p. 196).

epitaf pictat pe lemn se datoreaz ă cel mai probabil colaboratorului s ău la realizarea picturii parietale,
probabil zugravul Lica. De asemenea, tot Toader Popovici este autorul primului strat de pictur ă parietală din
biserica de la Urisiu de Sus, datat 179828, și pentru aceasta pictând mai multe icoane, nesemnate și nici
datate: dou ă Deisis29, Maica Domnului cu Pruncul (fig. 10 )30, Sfântul Nicolae31, Arhanghelul Mihail32,
Sfântul Ioan Botez ătorul33, o interesant ă redare împreun ă a „Cuvioasei Paraschiva cu Sfânta Vineri”34 și
Coborârea la iad ).
Cunoscând aceast ă strânsă colaborare a locuitorilor din cele dou ă Urisie cu Toader Popovici, precum și
aspectul inconfundabil al icoanelor de la 1539, a venit de la sine gândul c ă cele trei icoane, ajunse în vara
anului 1959 la Muzeul Țăranului Român, au apar ținut uneia dintre bisericile de acolo. Din p ăcate, singura
informație despre provenien ța lor care mi-a putut fi furnizat ă trimite doar cu titlu de probabilitate la o
colecție care i-ar fi apar ținut lui Octavian Goga. Întrebat despre eventualitatea interesului acestuia pentru
patrimoniul de la Urisiu, p ărintele Alexandru Pop, care deserve ște cele dou ă parohii de aproape patru
decenii, mi-a relatat din spusele s ătenilor că în anii ’40 ai secolului trecut, când locuitorii din Urisiu de Jos au
dorit să-și construiasc ă o biseric ă nouă, o anume doamn ă Goga le-ar fi promis tot ajutorul financiar în
schimbul celor dou ă icoane donate de nobilul Luca în 1539, pe care inten ționa să le ducă la un castel din
zona Beiu șului. Din ra țiuni pe care nimeni nu și le mai aminte ște, tranzac ția a eșuat, dar nu este greu de
identificat în spusele s ătenilor că cea care le propunea târgul era Vetu ria Goga, „castelana” de la Ciucea35.
Aceste noi informa ții au întărit și mai mult ipoteza provenien ței celor trei icoane de la Urisiu, dar au pus sub
serioase semne de întrebare eventualitatea existen ței unui strat de pictur ă mai vechi decât cel a șternut de
Toader Popovici, datorit ă caracterului repetitiv a dou ă dintre reprezent ări (cele ale Maicii Domnului și
Sfântului Nicolae ) și datorită dimensiunilor (cca 82 x 55 cm), care indic ă fără dubiu că au fost destinate s ă
împodobeasc ă registrul principal al iconostasului. Se contura astfel alternativa ca cele trei piese de la Muzeul
Țăranului Român s ă fie doar replici ale icoanelor din 1539, comandate și realizate ca atare de Toader
Popovici, în crea ția căruia ele au oricum un aer aparte, datorit ă formei neobi șnuite a cadrului arhitectural, dar
și datorită decorului în relief al fundalurilor.
Compararea în detaliu a celor dou ă grupuri de icoane a adus imediat r ăspunsul, diferen țele dovedindu-
se net în defavoarea pieselor de la Muzeul Țăranului Român. Precizia inciziei și finețea modelajului în
grund, evidente la icoanele din 1539, se dovedesc inaccesibile me șterului de la sfâr șitul secolului XVIII, în
ciuda străduinței vizibile de a reproduce cât mai fidel mode lul. Toader Popovici, despre care se poate b ănui
că a fost un sculptor iscusit36, s-a limitat la cioplirea contururilor, renun țând la profilarea lor în trepte printr-o
suplimentar ă modelare a grundului. Cât prive ște minuțiozitatea decorului geometrico-floral de pe fundaluri și
aureole, în acest domeniu artistul a fost pur și simplu dep ășit de situa ție, fiind chiar greu de în țeles de ce s-a
lăsat antrenat de o asemenea provocare, cât ă vreme tehnica imprim ării în grund – destul de în vog ă printre
iconarii epocii – lui nu i-a fost nici pe departe familiar ă. De fapt, cu excep ția icoanelor mai sus-amintite
pictate pentru bisericile din Urisiu, Toader Popovici ni ci nu a folosit decât arareori acest procedeu decorativ,
chiar și atunci reducându-l la minimum37. Cum repertoriul ornamental de pe cele trei piese de la Muzeul
Țăranului Român este cu totul diferit de cel uzitat cu ap roape trei secole mai devreme, iar elementele de pe
aureola Sfântului Nicolae se reg ăsesc într-o formul ă aproape identic ă pe aureola Maicii Domnului pictat ă de
Toader Popovici pentru biserica din Urisiu de Sus ( fig. 10 ), se exclude orice posibilitate ca ele s ă fie mai
vechi sau executate de un alt artist de la sfâr șitul secolului al XVIII-lea.

28 Anul este men ționat pe bolt ă, în medalionul cu reprezentarea Pantocratoru lui. Neobservându-l, Ioana Cristache-Panait a
legat finalizarea lucr ărilor de vizita protopopului local, Petru Maior, din 26 februarie 1797 ( op. cit. , p. 195).
29 Pentru icoana p ăstrată încă în biseric ă, vezi ilustra ția la Vasile Mure șan, Marcel Naste, op. cit. , p. 92, fig. 171, reluat ă la p.
212. Cealalt ă, recuperat ă în urma furtului, dar grav afectat ă de o spălare, a fost doar semnalat ă la Ioana Cristache-Panait, op. cit. , p.
196, și la Marius Porumb, Dicționar … , p. 444 ( fig. 13 ).
30 Ilustrație la Vasile Mure șan, Marcel Naste, op. cit. , p. 35, fig. 7, p. 108, fig. 207.
31 Ilustrație la ibidem , p. 213. Icoan ă furată în 2011, înc ă nerecuperat ă.
32 Ilustrație la Ioana Cristache-Panait, op. cit. , p. 196, și la Vasile Mure șan, Marcel Naste, op. cit. , p. 92, fig. 173, reluat ă la p.
214. Icoan ă furată în 2011, înc ă nerecuperat ă.
33 Ilustrație la Vasile Mure șan, Marcel Naste, op. cit. , p. 92, fig. 174.
34 Ilustrație la Mure șan, Naste 2012, p. 34, fig. 1, p. 92, fig. 172.
35 Îmi exprim întreaga recuno ștință față de părintele Alexandru Pop pentru pre țioasele informa ții oferite, pentru care nu exist ă
deocamdat ă nici o semnalare documentar ă în literatura de specialitate.
36 Multe dintre u șile împărătești pe care le-a pictat au un sofisticat decor sculptat, la fel unele dintre icoane, dar execu ția
sculpturii s-ar putea datora și unui coechipier, poate Lica, împreun ă cu care a semnat de mai multe ori și a cărui contribu ție ca pictor
este destul de modest ă calitativ.
37 Singurul exemplu în acest sens îl ofer ă grupul de icoane de la Gorne ști. Vezi, pentru ilustra ție, Vasile Mure șan, Marcel
Naste, op. cit. , p. 212, 214.

Cu aceste considera ții, exploatarea surselor exte rne referitoare la cele trei icoane poate fi considerat ă
epuizată. Să vedem acum ce ne spun icoanele înse și.
Una singur ă, cea a Sfântului Nicolae , ne oferă informații cât de cât concrete. În partea inferioar ă,
aidoma icoanelor de la 1539, ne întâmpin ă următoarea men țiune, redactat ă pe două rânduri: „Se se știe că
această sfântă iiconă o au plătit seteani to ți, se le fie pomeni/re […38] 1790, decemvrie, 5 zile, Popovici
Toader zugravul”. Col țul din stânga a pierdut o parte din stratul-suport pentru pictur ă, impietând oarecum
asupra lecturii anului, doar partea superioar ă a slovelor mai fiind vizibil ă. De asemenea, spa țiul destul de
mare lăsat între ultima slov ă-cifră și prima slov ă din cuvântul care indic ă luna dă impresia c ă a putut exista și
o cifră a unităților, situa ție totuși categoric exclus ă de faptul c ă și după cuvântul „decemvrie” urmeaz ă un
spațiu la fel de mare pân ă la următoarea slov ă. Cifra zecilor, Ç, care la Toader Popovici are o form ă foarte
personală, observabil ă și în celelalte situa ții în care este folosit ă (vezi cuvintele „aceast ă” și „Popovici”), nu
lasă nici ea dubii asupra dat ării, chiar dac ă a supravie țuit doar un mic fragment din partea superioar ă.
Singurul inconvenient al acestei inscrip ții este lipsa numelui localit ății care și-a dorit o astfel de icoan ă, în
așa măsură încât întreaga comunitate s-a implicat în achizi ționarea ei. Textul este îns ă destul de explicit în
identificarea donatorilor, doar aceast ă icoană fiind asumat ă de săteni, semn c ă celelalte au fost pl ătite de alte
persoane, care din p ăcate nu au ținut să-și clameze jertfa întru pomenirea ve șnică. Numele lor ar fi putut fi
utile în confruntarea cu celelalte inscrip ții de pe icoanele din cele dou ă Urisie și ar fi putut oferi m ăcar un
indiciu pentru localizarea celor trei piese. Acea sta, conform unei minime logici, ar trebui s ă excludă Urisiu
de Jos, deoarece acolo existau deja icoanele-model, s ătenii doritori fiind în consecin ță cei din Urisiu de Jos,
iar dorința lor o târzie dovad ă de atașament față de tezaurul care fusese comun pân ă la construirea celui de-al
doilea lăcaș de cult. Acesta, existent deja la 173339, nu a păstrat nimic din primele podoabe cu care a fost
înzestrat, iar angajarea lui Toader Popovici mai întâi aici pentru execu ția picturii murale sugereaz ă o
mobilizare determinat ă tocmai de austeritatea și sărăcia interiorului. Dar prima comandat ă se pare c ă au fost
chiar icoanele împ ărătești, care s-au vrut a fi la fel ca cele str ăbune. Aceast ă pretenție, destul de greu de
înțeles chiar și pentru cei din Urisiu de Sus, este cu atât mai de neîn țeles să fi venit din partea altei
comunități, care ar trebui c ăutată oricum în vecin ătatea Urisielor, pentru c ă icoanele de la 1539 în mod
categoric au slujit de model, sau cel mult în zona în care Toader Popovici și-a desfășurat activitatea și care se
circumscrie ast ăzi aproape exclusiv jude țului Mure ș40. Nu poate fi luat ă în considerare nici executarea lor din
inițiativa artistului, deoarece pi esele sunt unice în crea ția sa, destul de ampl ă și de bine cunoscut ă pentru a fi
apărut și alte dovezi similare ale interesului pentru o asemenea structur ă compozi țională și decorativ ă. Cel
mai probabil icoanele au fost, deci, pictate pentru uzul bisericii din Urisiu de Sus, pe care au împodobit-o
până prin anii ’40 ai veacului trecut, când au fost înlocuite cu lucr ările aceluia și artist, destinate îns ă inițial
pronaosului. Nereu șind să achiziționeze comoara din 1539, Veturia Goga se pare c ă s-a mul țumit cu
surogatele g ăsite în biserica vecin ă, cărora nu li se poate contesta nici monumentalitatea, nici farmecul, chiar
dacă sunt net inferioare în ceea ce prive ște rafinamentul artistic și calitatea execu ției. Din p ăcate, în Urisiu de
Sus amintirea acestor icoane a disp ărut cu totul.
Reîntâlnirea celor dou ă grupuri de icoane prilejuie ște și exprimarea unor remarci referitoare la num ărul
lor, precum și la caracterul insolit, dar unitar al celor p ăstrate la Muzeul Țăranului Român.
Dacă reprezent ările din icoanele de la 1539 ar fi apar ținut Maicii Domnului și lui Iisus, gândul c ă
trebuie să mai fi fost și altele pentru a completa num ărul obișnuit de piese al registrului icoanelor împ ărătești
nu ar fi încol țit neapărat, știut fiind faptul c ă multe biserici nu și-au putut permite toat e cele necesare, iar
unele, chiar și dintre cele de lemn, au avut o configura ție a structurii desp ărțitoare dintre naos și altar care nu
permitea expunerea a patru icoane, deoarece deschiderile care asigurau trecerea între cele dou ă spații de cult
erau numai dou ă, nu trei, cum statueaz ă forma „clasic ă” a iconostasului. Cât ă vreme îns ă din icoanele de la
1539 lipse ște figura Mântuitorului, existen ța măcar a unei a treia icoane se impune aproape cu necesitate.
Academicianul Marius Po rumb a indicat ca posibil ă piesă lipsă icoana Deisis cu apostoli similară ca
dimensiuni, repictat ă în 1808 de Toader Popovici41. Trăsăturile fizionomiei lui Iisus și compunerea blatului
din patru pl ăci, la fel ca în cazul icoanelor din 1539, sus țin ipoteza, dar numai pân ă la un punct, deoarece
structura pe care o are câmpul icoanei difer ă atât de mult de ce ne-am a ștepta de la autorul icoanelor din
1539 încât este evident c ă această piesă a fost realizat ă la o dată diferită și într-un alt atelier. Posibilitatea ca
ea să fie mai veche decât icoanele comandate de panul Luca este una dintre alternative și astfel dona ția din

38 Porțiune în care stratul de pictur ă s-a pierdut și în care textul a putut continua, cel mai probabil, cu semnul de aten ționare că
urmează un grup de slove-cifre.
39 Cf. Augustin Bunea, Din istoria Românilor. Episcopul Ioan Inocen țiu Klein (1728-1751) , Blaj, 1900, p. 341.
40 Pentru o imagine de ansamblu, vezi Ioana Cristache-Panait, op. cit. , p. 193-277, Marius Porumb, Dicționar … , p. 308-309,
Vasile Mure șan, Marcel Naste, op. cit. , passim .
41 Marius Porumb, Dicționar … , p. 444.

1539 este foarte posibil s ă se fi rezumat la cele dou ă icoane. Poate tocmai datorit ă unei astfel de vârste
venerabile numai aceast ă imagine a fost supus ă, în 1808, procesului de înnoire. Un detaliu nesemnalat pân ă
acum este prezen ța în colțul superior stâng al blatului icoanei Sfântului Nicolae a unor resturi de grund cu
urme de pictur ă, semn că, anterior anului 1539, scândura respectiv ă a făcut parte dintr-o alt ă icoană. Dar în
ce măsură sunt aceste urme indicii pentru prezen ța la Urisiu de Jos a unor icoane mai vechi este, deocamdat ă,
inutil de speculat. C ăci, oricât de tentant ă, această ipoteză este și ea contrazis ă de icoana Deisis cu apostoli
pictată la sfârșitul secolului al XVIII-lea de Toader Popovici, care reproduce o imagine similar ă celorlalte
două, pentru care știm sigur care au fost prototipurile. Dac ă cele trei icoane au fost comandate de locuitorii
din Urisiu de Sus ca urmare a devo țiunii lor speciale fa ță de vechile imagini mo ștenite de la str ămoși, normal
ar fi fost ca reproducerea s ă urmeze ambele tipuri de model. Sau ne voia de simetrie a fost atât de acut
resimțită încât s-a considerat oportun ă comandarea unui „fals”? Orice r ăspuns am da, el nu poate dep ăși
stadiul de presupunere. Pân ă la urmă, Toader Popovici a copiat și el cât a putut: deoarece nu era capabil de
prea mari fine țuri, a înlocuit scenele miniaturale din via ța Sfântului Nicolae cu diverse chipuri de sfin ți,
pentru a c ăror selecție nu se poate oferi niciun criteriu (Ioan Gur ă de Aur, Iacov , Petru, Vasile cel Mare,
Grigore Teologul – pe laterala stâng ă, Atanasie, Silvestru, Chiril, Metodie și Mitrofan – pe laterala dreapt ă),
de asemenea a eliminat scena Bunei Vestiri din icoana Maicii Domnului , iar numărul proorocilor l-a redus de
la 12 la 8; a putut deci interpreta și compozi ția celei de-a treia icoane, pentru a da unitate ansamblului. De
fapt, s-ar putea spune c ă redarea cadrului arhitectural i-a consumat artistului întreaga aten ție și energie,
pictura rămânând în cea mai mare m ăsură tributară șabloanelor folosite pentru or icare dintre celelalte icoane
ale sale.
Aspectul unitar al celor trei icoane de la Muzeul Țăranului Român este atât de evident încât, chiar și
pentru cercet ătorul nefamiliarizat cu crea ția lui Toader Popovici, este clar c ă ele au fost menite s ă
împodobeasc ă același iconostas. Existând și semnătura, chiar dac ă numai pe una dintre piese, era normal ca
la atribuirea celorlalte s ă se porneasc ă de la compararea cu lucr ări ale aceluia și meșter. Poate c ă așa s-a și
procedat, dar concluzia la care s-a ajuns e de-a dreptul surprinz ătoare, autorul lor fiind considerat Andrei din
Cornești42, un pictor activ cu deosebire la mijlocul secolului al XVIII-lea43, ale cărui caracteristici stilistice
diferă sensibil de cele ale icoanelor analizate. Dar cea mai nefireasc ă afirmație în legătură cu aceste icoane
mi s-a părut descrierea f ăcută cadrului arhitectonic în care sunt amplasate personajele principale: „tron
imaginar cu arcad ă cu semiov ă deasupra”. Aceast ă ciudată interpretare denot ă un singur fapt: lipsa unor
lecturi fundamentale, c ăci dacă acestea ar fi fost parcurse, ar fi fost inevitabil ă întâlnirea cu imaginea
icoanelor din 1539 de la Urisiu de Jos, a c ăror structur ă unică și inconfundabil ă a imitat-o cu atâta str ădanie
meșterul de la sfâr șitul secolului XVIII.

42 Vezi fișele de clasare în categoria tezaur: http://clasate.cimec. ro/detaliu.asp?tit=Icoana-pe -lemn-imparateasca–Corneanu-
Andrei-Andrei-Zugravul-ot-Sumfalau-atribuire–Maica-Do mnului-cu-Pruncul&k=A799D7A8648F4534BE61DB527DA9ED2A
(icoana Maicii Domnului); http://clasate. cimec.ro/detaliu.asp?tit=Icoa na-pe-lemn-imparateasca–Zugra vu-Andrei-Cornesti-probabi l–
Iisus-Hristos-mare-invatator&k=55DB4 A4000AD4822BE9DFE80D940BF37 (icoana Deisis ).
43 Marius Porumb, Dicționar … , p. 18-20.

Fig. 1. Maica Domnului cu Pruncul , Urisiu de Jos, 1539, detaliu

Fig. 2. Deisis , Toader Popovici, [1790], detaliu

Fig. 3. Maica Domnului cu Pruncul , Urisiu de Jos, 1539, detaliu

Fig. 4. Deisis cu apostoli , Toader Popovici (repictare), 1808

Fig. 5. Maica Domnului cu Pruncul, flancat ă de prooroci , Urisiu de Jos, 1539

Fig. 6. Maica Domnului cu Pruncul, flancat ă de prooroci , Toader Popovici (atribui re), [1790], foto Muzeul Țăranului Român

Fig. 7. Sfântul Nicolae cu scene din via ță, Urisiu de Jos, 1539

Fig. 8. Sfântul Nicolae cu scene din via ță, Toader Popovici, 1790

Fig. 9. Sfântul Nicolae , Toader Popovici, 1795, Urisiu de Jos

Fig. 10. Maica Domnului cu Pruncul , Toader Popovici (atribuire), Urisiu de Sus

Fig. 11. Deisis cu apostoli , Toader Popovici (atribuire), [1790], foto Muzeul Țăranului Român

Fig. 12. Deisis , Toader Popovici (atribuire), 1792, Urisiu de Jos

Fig. 13. Deisis , Toader Popovici (atribuire), Urisiu de Sus

Fig. 14. Maica Domnului cu Pruncul , Toader Popovici (atribuire), Urisiu de Jos

Fig. 15. Maica Domnului cu Pruncul , Toader Popovici, colec ție particular ă