IAȘI – 2017 UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA DIN IAȘI [602558]

IAȘI – 2017 UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA“ DIN IAȘI
FACULTATEA DE FILOSOFIE ȘI ȘTIINȚE SOCIAL -POLITICE
MASTERATUL DE POLITICI PUBLICE ȘI MANAGEMENT INSTITUȚIONAL

LUCRARE DE DISERTAȚIE

POLITICI PUBLICE PRIVIND GUVERNAREA
ELECTRONICĂ ÎN ROMÂNIA

Coordonator științific

Prof. Dr. Virgil STOICA Masterand: [anonimizat]

2
CUPRINS

Introduc ere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 3
1. Guvernarea electronică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 6
2. Uniunea Europeană și guvernarea electronică ………………………….. …………………………. 17
2.1. Strategiile UE în privința guvernării electronice ………………………….. ………….. 18
2.1.1. e -Europa 1999 -2005 ………………………….. ………………………….. ……………………….. 18
2.1.2. Planul de acțiune i2010 ………………………….. ………………………….. ………………….. 20
2.1.3. DIGITAL SINGLE MARKET -Digital Economy & Society ……………………… 23
2.1.4. Strategi ile UE privind Piața Unică Digitală ………………………….. …………………. 27
2.2. Situația actuală la nivelul UE ………………………….. ………………………….. ………….. 30
3. Evoluția politicilor publice privind guvernarea electronică în România ……………….. 36
3.1. Evoluția strategiilor de guvernare electronică ………………………….. ………………. 37
3.1.1. e -România 2010 -2013 ………………………….. ………………………….. …………………….. 37
3.1.2. e -România 2020 ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 39
3.2. Evoluția cadrului legal privind guvernarea electronică ………………………….. .. 42
3.3.Nivelul României în Uniunea Europeană ………………………….. ………………………. 45
4. eROMÂNIA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 53
4.1. Prima platformă de guvernare electronică din România ………………………….. .. 54
4.2. Agenția pentru Agenda Digitală a României ………………………….. …………………. 58
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 65
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 69
Anexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 73
ANEXA nr. 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 74
ANEXA nr. 2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 75

3
Introducere

Această temă reprezintă deschiderea unor noi căi de comunicare, mai accentuată, între
instituțiile guvernamentale și cetățeni. Oportunitățile pe care le oferă guvernarea electronică
sunt nenumărate și, dacă sunt exploatate corect, ele aduc beneficii importante și pentru
instituțiile publice, dar și pentru cetățeni. Acest concept de eGovernment este relativ nou, el
s-a dezvoltat în același ritm cu evoluția Internetului și creșterea posesorilor de computere.
Din moment ce tot mai mulți cetățeni au început să folosească Internetul pentru activități
economice, statul a fost nevoit să creeze cadre l egislative și norme de reglementare pentru a
preveni evaziunea fiscală. Astfel, din ce în ce mai multe servicii publice au fost distribuite
prin intermediul sistemelor computerizate și a conexiunii la Internet.
Guvernarea electronică are potențialul de a facilita folosirea complementară a
sistemelor informaționale guvernamentale atât din punct de vedere operațional cât și
strategic. Sistemele practice ale e -Democraț iei s-au răspândit peste tot în întreaga lume, mai
puțin acolo unde nu găsim democrație, sau unde nu există conex iune la internet. Această
lucrare aduce în vedere câteva asp ecte ale guvernării și democrației electronice, precum și
prezența lor în țara noastră prin intermediul rețelelor web de informare create de cetățeni, cât
și prin intermediul aplicațiilor puse la dispoziție de către autoritățile guvernamentale.
Guvernarea electronică constă în interacțiunea dintre instituțiile guvernamentale c u
cetățenii prin intermediul mij loacelor electronice. Informarea asupra proiectelor de lege aflate
in discutie și emiterea de păreri de către cetățeni, plata taxelor de către contribua bili,
completarea unor plângeri și petiții online reprezintă mijloace eficiente puse la dispoziție de
către stat pentru exercitarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor. Așadar sensul
implementării guvernării electronice este de sus in jos, adică de la stat către cetățean. Spre
deosebire de guvernarea electronică, democrația electronică pornește de jos in sus. Ea
reprezintă folosirea de către cetățean a mijloacelor electronice pentru a putea comunica mai
bine cu alți cetățeni, pentru a dezbate probleme și a prezenta nemulțumiri și propuneri.
Democrația electronică e organizată așadar de către cetățeni și captează prin canale
electronice, nemulțumirile oamenilor, propuneri de îmbunătățire a procesului de guvernare și
de multe ori chiar dezbateri ale unor actiuni guvernamentale.
Procesul de guvernarea electronică reprezintă un mijloc de apropiere a cetățenilor și
întreprinderilor cu statul, dar și a cetățenilor cu întreprinderile, prin intermediul infrastructurii
Tehnologiei Informației și Comunicațiilor ș i neapărat cu conexiunii la Internet, în scopul

4
distribuirii de servicii publice eficiente. Acest domeniu nu se limitează doar la comunicarea
dintre cetățeni, mediu de afaceri și Guvern, ci contribuie și la procesul de luare al deciziilor și
în competiția electorală. Platformele de guvernare electronică pot face posibilă participarea
cetățenilor la discuții legate de probleme importante din comunitate, sau să participe activ la
luarea deciziilor importante.
La nivelul Uniunii Europene, planurile de acțiu ne privind guvernarea electronică sunt
instrumente prin intermediul unor politici menite să favorizeze modernizarea administrațiilor
publice. Acestea sprijină coordonarea și colaborarea dintre statele membre și Comisie ,și
conduc la acțiuni comune în dome niul guvernării electronice.
Comisia Europeană a stabilit o serie de strategii pentru dezvoltarea serviciilor publice
electronice. Strategiile Uniunii Europene stabilesc anumite obiective pe care statele membre
trebuie sa le atingă sau să se apropie cât ma i mult de atingerea lor. Acestea vizează
accesibilitatea la Internet, inovarea și dezvoltarea resurselor umane in domeniul TIC,
introducerea documentelor în format digital, și creșterea accesibilității cetățenilor și a
întreprinderilor la informațiile dist ribuite de administrația publică. Prima strategie a Comisiei
Europene cu privire la guvernarea electronică a fost adoptată în anul 1999 cu numele de
eEuropa. Cea de a doua a fost adoptată în anul 2006 care avea un obiectiv foarte greu de
atins, și anume, a ccesul la internet a întregii populații până în anul 2010; însă acest obiectiv
nefiind atins, a fost stabilit pentru anul 2020 în strategiile de dezvoltarea Pieței Unice
Digitale. Pentru a putea măsura progresul către o piață digitală unică, este folosit I ndexul
Economiei și Societății Digitale, ce este construit pe 5 dimensiuni, care sunt foarte importante
pentru dezvoltarea serviciilor publice electronice de care se pot bucura atât cetățenii Uniunii,
cât și întreprinderile.
În România, strategia guvername ntală în vederea trecerii la societatea informațională se
bazează pe principiile partajării informației și al participării egale a tuturor componentelor
societății: Guvern, sector privat și societate civilă. Potențialul politic pe care îl joacă
Internetul în procesele de guvernare electronică nu constă în crearea de legături între cetățeni
și politicieni, mai ales prin intermediul votului online, ci în posibilitatea de a -i ajuta pe
cetățeni să se ajute singuri prin intermediul guvernării electronice.
Pe lân gă strategiile adoptate la nivelul Uniunii Europene, fiecare stat membru trebuie să
atingă obiectivele stabilite printr -o serie de strategii implementate la nivel național. România
a aderat abia în 2007 la Uniunea Europeană, și a adoptat prima sa strategie națională de
guvernare electronică abia în anul 2010. Chiar dacă România a implementat prima sa
strategie în 2010, asta nu înseamnă că înainte de 2010 nu au fost implementate diverse

5
politici publice privind guvernarea electronică, sau că nu au fost adopt ate diferite acte
normative care să facă posibilă distribuirea online a unor servicii publice, sau reglementarea
unor cadre legale privind comerțul electronic și protecția datelor. Evoluția cadrului legal
privind guvernarea electronică din românia a adus d e-a lungul timpului o serie de revizuiri și
îmbunătățiri prin adoptarea diferitor legi și hotărâri de Guvern.
România se situează mereu pe ultimele locuri în clasamentele Uniunii Europene. Cu
toate acestea, România face parte din grupul țărilor aflate într -o fază de recuperare a
decalajelor deoarece, cu toate că încă înregistrează rezultate sub media U E, aceasta a
progresat mai rapid decât media la nivelul Uniunii Europene.
În lucrarea de față vor fi analiza te politicile publice privind guvernarea electroni că
existente în România și cum au evoluat ele de -a lungul timpului, dar și care este nivelul
Uniunii Europene la momentul actual. Pentru a analiza evoluția politicilor publice privind
guvernarea electronică din România trebuie prezentat cadrul legal inter național la care
România este membru, și care a stabilit o serie de obiective pe care membrii trebuie să le
atingă. După analizarea obiectivelor stabilite de Comisia Europeană pentru statele membre,
se va putea determina , prin intermediul datelor statistic e, care este gradul de atingere al
acestora.
După ce s -a stabilit situația de la nivelul Uniunii Europene, ne putem lega și de
politicile publice pe care România le -a implementat în domeniul guvernării electronice, dar și
evoluția lor care a început în an ul 2000. Fiind membru UE, România trebuie să încurajeze cât
mai mult folosirea platformelor de guvernare electronică de către cetățeni. Deși folosirea
platformelor de guvernare electronică este din ce în ce mai folosită în țara noatră, România
încă se află departe de media Uniunii Europene.
România dispune de o Agenție pentru Agenda Digitală, care supraveghează, operează și
sprijină activități de guvernare electronică prin intermediul unui portal (www.e -guvernare.ro )
care face legatura cu platformele online puse la dispoziție de instituțiile statului, pentru a
ușura viața cetățenilor. Acestea sunt foarte ușor de folosit și sunt mult mai eficiente și mai
rapide decât serviciile publice clasice.

6
1. Guvernarea electronică

Conceptul de guvernare electronică este relativ nou deoarece a fost luat în seamă abia
după apariția Internetului, însă el nu se rezumă doar la conexiunea online, ci și la folosirea
tehnologie pentru a duce la îndeplinire diferite sarcini cu scop a dministrativ. Din acest punct
de vedere putem considera ca un început de guvernare electronică primele încercări de
automatizare a activității de birou de acum mai mult de patruzeci de ani. Mai târziu, serviciile
publice au trecut prin faza informatizării , în care calculatoarele au fost folosite ca sprijin în
activitatea managerială (Sisteme de Suport a Deciziei, Sisteme Informaționale de
Management, etc). În general, e-guvernarea este optimizarea continuă a furnizării de servicii ,
participarea la cetățene ască și guvernare prin transformarea relațiilor interne și exter ne prin
intermediul tehnologiei Internetului și new media1.
Valurile guvernării electronice au început să prindă avânt încă dinaintea anilor 2000, și
s-au dezvoltat prin intermediul organizaț iilor publice și al administrației publice din întreaga
lume. Din ce în ce mai multe guverne utilizau tehnologia informației și comunicațiilor, în
special Internet sau rețeaua web, pentru a oferi servicii între agențiile guvernamentale și
cetățeni, întrepr inderi, angajați și alte agenții neguvernamentale. În întreaga lume,
organizațiile publice începeau o „călătorie” prin guvernarea electronică, prin publicarea de
informații pe Internet și prin stabilirea unei prezențe on -line, sperând că, de asemenea, vor
experimenta creșteri ale eficienței, eficacității și performanței organizaționale. Din ce în ce
mai multe domenii de guvernare electronică atrăgeau cer cetătorii și practicienii care cautau
un consens în ceea ce privește diagramele și inițiativele guvernări i electronice. E –
guvernarea era percepută ca fiind un continuum de la furnizarea de informații atunci când
organizațiile și agențiile publice publicau informații statice pe Internet pe ntru comunicarea
interactivă și tranzacțiile electronice ; dar și pentru s erviciile guvernamentale virtuale
integrate2.
Evoluția sistemelor de e-Government a fost rapidă, cu trecerea de la hârtie la baze de
date și de la proceduri manuale la sisteme informatice mari. Într -o primă fază, tot mai mulți
funcționari au început să fol osească diferite sisteme informatice, și treptat s -a trecut la

1http://s3.amazonaws.com/academia.edu.documents/32415104/EG_in_digital_era.pdf?AWSAccessKeyId=AKI
AIWOWYYGZ2Y53UL3A&Expires=1497112209&Signature=b2OC%2FYdRc6IFZ5ZEd7L6xwj6tzY%3D&r
esponse -content -disposition=inline%3B%20filename%3DE -Government_in_Dig ital_Era_Concept_Prac.pdf
accesat 25. 05. 2017.
2 Jim Melitdki, The world of Evovernment and E -Govenance, 2001, disponibil la
http://www.aspanet.org/solutions/The World of E -government and Egovernance.html

7
procesul care se desfășoară și în prezent, de interacțiune cu cetățenii și organizațiile din
teritoriul deservit. Prima fază a reprezentat -o prezentarea de informații cu privire la folosirea
tehnologiei în administrația publică. Cea de a doua fază a fost aceea de a oferi posibilitatea de
a descărca formulare necesare în interacțiunea cu autoritățile, care după tipărire și completare
erau prezentate autorităților pe cale clasică. Cea de a treia f ază a oferit posibilitatea
completării formularelor online, dar și efectuarea altor tranzacții, cum ar fi plățile taxelor și
impozitelor . În prezent, se trece la o a patra fază în care soluțiile sunt regândite pentru a face
uz deplin de posibilitățile tehn ologiei și a fi simplificate, mai ales sub aspectul facilitării
interfeței de comunicare cu două căi, cu cetățenii3.
Dezvoltarea guvernării electronice a fost determinată în toate țările și de măsuri
legislative privind servicii ale ad ministrației publice oferite on line, care au coincis și cu
evoluția rapidă a utilizării Internet ului în tranzacții de toate felurile, dar și în comunicare .
Necesitatea existenței cadrului legal apare ca urmare a diferenței dintre practicile utilizate de
fiecare parte în difer itele momente ale derulării unei operațiuni și ca urmare a diferenței
dintre informațiile, percepțiile și așteptările părților privind operațiunea. Ca urmare, cadrul
legal apare ca un element de referință general valabil l a nivelul unui teritoriu, care impune
limitele necesare în interiorul cărora operațiunile să se poate încheia, urmărindu -se o cât mai
mare rată de finalizare. Cadrul legal asigură impunerea unei minime protecții a părților
implicate și/sau terților și standardizări (la nivel național) a pr acticii, calității
serviciului/produsului și a altor elemente, care definesc conținutul serviciului/produsului.
Cadrul legal național aferent unor servicii on -line (achiziții publice, comerțul electronic) este
bine structurat în norme juridice adiacente și complementare privind contractele la distanță,
clauzele abuzive, drepturile utilizatorilor cu privire la rețele și serviciile de comunicații
electronice, semnătura electronică, protecția datelor cu caracter personal, marca temporală,
criminalitatea inform atică, publicitatea etc. Pentru autoritățile publice folosirea Internetului
aduce avantajele clasice ale disponibilității , ale accesibilității și ale interacțiunii, persoanele
interesate putând accesa informația și efectua tranzacțiile de oriunde au acces la Internet în
lume.
Guvernarea în sine este un proces foarte complex, a cărei operațiuni și strategii pot fi
implementate mai ușor și mai simplu prin intermediul domeniului TIC (Tehnologia
Informatică și a Comunicațiilor), care crește calitatea serviciilo r distribuite cetățenilor și
crește productivitatea și eficiența managerială . Deși beneficiile TIC în procesul de guvernare

3 http://www.seap.usv.ro/~dtiliute/master/Guvern are_electronica.pdf accesat 25.05.2017

8
nu poate fi disputat, există câteva îndoieli asupra succesului, cât și a strategiilor de
implementare a sistemelor informaționale în diferite țări4. Influențele și modelele naționale
dinstincte privind guvernarea, sunt foarte importante atât pentru statele respective, cât și
pentru practicile guvernamentale5.
Serviciile publice electronice oferite de guvernarea electronică sunt din toa te domeniile
de responsabilitate ale statului, și în principiu majoritatea serviciilor publice pe care trebuie să
le distribuie statul ar putea fi puse, într -o formă oarecare, total sau parțial, și sub formă
electronică. Bineînțeles, sunt excluse acele ser vicii unde este necesară prezența fizică a
persoanei la ghișee, precum și utilizarea documentelor tradiționale din hârtie (adeverințe,
formulare, cereri, declarații, dosare, chitanțe, facturi, imagistică medicală – radiografii,
ecografii, dosare juridice, etc.).
Serviciile publice electronice, în sensul cel mai larg, sunt cele din domeniul
administrației publice (ghișeul electronic, achizițiile publice electronice, etc.), din domeniul
sănătății, învățământului și culturii, al justiției sau participare deci zională, și multe altele. La
momentul actual amploarea cea mai mare o au serviciile publice electronice din domeniul
administrației publice , dar situația în statele dezvoltate se schimbă rapid și celelalte servicii
sunt într -o viguroasă expansiune. Mai lar ga răspândire a serviciilor publice electronice ale
administrației de stat (eAdministrare) face ca adesea acestea să fie considerate drept însăși
guvernarea electronică (eGuvernare) deși sunt doar o parte a acesteia.
Guvernarea electronică este o formă a democrației, o formă de respect al statului față de
cetățeanul pe care îl reprezintă, dar și o necesitate socială și economică prin efectele benefice
pe care le aduce, direct și indirect, la nivelul întregii societăți și economii. Guvernarea
electronică es te responsabilitatea exclusivă a guvernului, care, inclusiv prin folosirea
parteneriatului public -privat, are sarcina de a conduce centralizat complexul și îndelungatul
proces de implementare a acesteia la nivel național, și luând în considerare și o dimen siune
paneuropeană6.
Guvernarea electronică (e -government) se referă la procesele și structurile necesare
pentru a furniza servicii electronice către public (cetățeni și firme), pentru a colabora cu
partenerii de afaceri și pentru a desfășura tranzacții el ectronice în interiorul unei organizații.
Ea reprezintă mai mult decât o legătură bi -direcțională cu publicul. Mai include și o

4 David Gichoya, „ Factors Affecting the Successful Implementation of ICT Projects in Government ”, The
Electronic Journal of e -Government , Volume 3 , Issue 4, pp 175 -184, 2005, p. 175
5 P. Dunleavy, H. Margetts, S. Bas tow, J. Tinkler, H Yared, Policy Learning and Public Sector Information
Technology , Paper for the American Political Science Association‟s Annual Conference 2001, 28 August – 1
Sept. , p.35
6 http://www.danvasilache .info/eGCap2.pdf accesat 27.05.2017

9
dimensiune internă: în interiorul administrației la diferite nivele (central, regional, local) sau
ramuri (executivul, legislati vul, justiția), și trebuie să interacționeze electronic în timpul
procesului de furnizare a serviciilor publice.
Internetul a adus o nouă perspectivă asupra problemei. Pentru mulți fani ai
comunităților electronice, democrația electronică este următorul pa s de făcut, guvernarea
electronică fiind doar unul dintre mijloacele prin care se poate ajunge la scopul dorit. Ceea ce
se uită este că democrația electronică se referă doar la relația dintre guvern și cetățeni, în
vreme ce mai există și lumea afacerilor ș i legături în sânul administrației. La rândul lor
abordările influențate de comerțul electronic (o aplicație spectaculoasă a Internetului)
neglijează faptul că cetățeanul este mai mult decât un consumator.
În multe din țările europene, proiectarea și imple mentarea strategiilor de guvernare
electronică transmit o nouă viziune pentru întregul sector public. Adesea s -a sugerat că e –
guvernarea are potențialul de a transforma procesul de guvernare și relațiile dintre stat
(guvern), cetățeni și domeniul afacerilo r (business) . Cu toate acestea, deoarece fondurile
publice sunt investite în proiecte de e -guvernare, rezultatele implementării lor (din punctul de
vedere al beneficiilor , a valorii publice și a contribuț iei generale la buna guvernare) rămân
adesea necla re. În combinație cu o lipsă evidentă de dezbater e publică în multe țări, aceste
rezultate conduc la o incertitudine privind obiectivele strategice ale guvernării electronice și
relațiile acestora cu obiectivele reformei statului7.

Figura nr. 1. Relații d in guvernarea electronică8

Abrevierile din figura nr. 1 înseamnă: G2C – guvern -cetățean, G2B – guvern -afaceri
(business) , G2G – guvern -guvern.

7 Manuel Baptista, „e -Government and State Reform: Policy Dilemmas for Europe”, The Electronic Journal of
eGovernmen,t Volume 3, Issue 4, pp 167 -174, 2005, p.167
8 Michiel Backus, E-Governance and Developing Countries , World Bank Report, 2001, p. 2

10
Conexiunea G2C a devenit operațională în ultimii ani datorită avansării tehnolo giei IT.
Nivelul de cunoștințe IT va crește pentru tinerele generații, dar cei mai î n vârstă vor avea
probleme mari. Aceasta componenta a guvernarii electronice care acopera relatiile guvern –
cetatean realizate prin intermediul noilor tehnologii este una dintre cele mai dezbatute arii de
initiative guvernamentale in toate tarile care au programe de dezvoltare a guvernarii
electronice.
În esență, serviciile din această categorie, î nseamna u în final aducerea Guvernului mai
aproare de cetăț eni, prin intermediul platformelor on -line. Mai înt ai se urmareș te aducerea
on-line a unor informaț ii simpl e, apoi relația cetățean -Guvern devine interactivă existand
comunicare și schimburi de date î n ambele d irecții ș i, când relațiile devin tranzacț ionale
înseamnă că unele servicii furnizate de instituți ile guvern amentale cetăț enilor pot fi prestate și
on-line, pe paginile de Internet ale instituț iilor publice respective sau pe p ortaluri
guvernamentale globale.
Fiind o componentă constând în aplicații complexe ș i diferite , conexiunea G2C poate fi
la rândul ei împărțită în alte 3 mari tipuri de aplicaț ii:
– aplicații care realizează funcția majoră a statului de a facilita transparența și
schimbul liber de informații între cetăț ean și stat;
– aplicații care constau de fapt în î ndeplinirea rolului statului de fur nizor de servicii
guvernamentale;
– votul electronic, care deși nu este î n esență un serviciu guvernamental , face parte
din sfera relațiilor dintre stat ș i cetățeni ca un mod de exercitare și reîntă rire a
contractului social.

Conexiunea G2B reprezintă com unicarea dintre autoritățile administrative și firme
(cel puțin din punct de vedere tehnic). Pentru majoritatea firmelor costurile legate de Internet
nu sunt mari, chiar dacă multe întreprinderi mici vor putea considera costul prohibitiv.
Succesul unei ast fel de conexiuni depinde mult de calitatea serviciilor electronice of erite.
Relaț iile dintre G uvern ș i companii sunt probabil u nele dintre cele mai disputate ș i mai
analizate relații din sfera guvernă rii electronice. Principala cauza a acest ei atenț ii spec iale
este, pe de o parte, faptul că firmele private reprezintă motorul creș terii economice a unei țări
și serviciile furnizate de stat pe Internet î n favoarea acestui sector si ar trebui sa fie pe
măsura importanț ei sale . Pe de altă parte, achiziițiile și licitaț iile guvernamentale se muta din
ce în ce mai mult pe Internet, acest lucru î nsemnand mai multă transparență și costuri mai
scăzute, bineînteles dacă aceste avantaje sunt dorite de G uvern .

11
Exista deci două mari tip uri de aplicaț ii ce privesc conexiu nea G2B: sistemele de
achiziț ii publice realizate prin Internet , și serviciile oferite de stat sectorului privat prin
Internet:
a) Sistemele de achiziț ii publice prin Internet aduc cu sine multiple avantaje legate în
primul râ nd de transparentizarea proces ului de ofertare si acceptare a ofertelor , și reducerea
costurilor generale implicate.
b) Serviciile oferite de stat sectorului privat prin Internet oferă companiilor o serie de
avantaje. Astfel, companiile , pot achiziț iona multiple feluri de timbre proce durale, pot
desfășura activități economice prin intermediul coneșiunii la Internet, se pot informa asupra
importului ș i exportului, pot cumpăra obligațiuni de stat si bonuri de trezorerie, pot plă ti o
mare vari etate de taxe, primi consultanță , completa alt e proceduri federale. Totodata firmele
pot gă si vaste resurse de analize si baze de date on -line care le pot ajuta î n dezvoltarea
afacerilor de care se ocupă .
Dintre toate aceste aplicaț ii, cele mai utile sunt î ntr-adevar cele care presupun timp ș i
bani ec onomisiți atât pentru instituțiile guvernamentale câ t si pentru companii, adică
efectuarea unor multiple servicii precum înmatricularea unor societăți comerciale sau plata
taxelor ș i completarea altor cereri și cerinț e formale doar pe Internet.

Conexiune a G2G este cea mai mare problemă care trebuie rezolvată. Sunt mai mulți
pași de făcut, primul fiind redefinirea rolului administrației. O administrație care -și consideră
cetățenii ca supuși va fi prea puțin capabilă să treacă în faza electronică. Un al doi lea pas ar fi
regândirea relațiilor intra și inter guvernamentale. Un alt pas ar fi reformarea structurilor și
proceselor din interiorul fiecărei instituții pentru a se ajunge la o mai bună administrare. Doar
în acest moment ar avea rost concentrarea asupr a aspectului tehnic, cel al sistemelor
informaționale. Dacă procesul se va concentra doar asupra sistemelor informaționale,
neglijând componenta de reformă, eșecurile vor fi inevitabile9.
Prin G2G se înțelege comunicarea între instituț iile publice prin mi jloace electronice.
Această comunicare are loc datorită faptului că rezolvarea unor probleme presupune soluții
complexe, care necesită prelucrarea unor date deținute de către instituț ii diferite. În acest caz ,
comunicarea electronică dintre deținătorii une i părti din soluția la problemă se poate efectua
fie prin intermediul unor rețele dedicate sau chair prin intermediul Internetului. Integrarea

9 Sorin Da n Șandor, „GUVERNARE@ ELECTRONICĂ”, REVISTA TRANSILVANĂ DE ȘTIINȚE
ADMINISTRATIVE , nr. 1(7)/2002 , pp 281 -292

12
sistemelor interguvern amentale reprezinta primul pas î n implementarea unor so luții de
guvernare electronică .
Cu a lte cuvinte, G2G î nseamna comun icarea dintre mai multe instituț ii publice diferite
pentru rezolv area unei probleme unice a cetățeanului. Această comunicare, este de cele mai
multe ori, nedetectabilă de către cetățean, ș i presupune schimbul de date la difer ite nivele de
securitate î ntre sist emele informatice ale celor două instit uții.
Acest model de relaționa re triunghiulară între Guvern, mediul de a faceri (Business) și
cetățeni care este cel mai des întâlnit în definițiile guvernării electronice, putem obț ine un
model de relaționare triunghiula ră între G uvern, întreprinderi și cetățeni, după cum urmează:
1) Obiectivele guvernării electronice din perspectiva Guvernului se întemeiază în
parteneriatele create prin procesele și structurile care definesc relați a dintre guvernul central
și administrațiile locale; procesele și structurile care definesc relația dintre organizații și
departamente sau agenții; procesele și structurile care definesc relația dintre guvern și
angajați; și procesele și structurile care d efinesc relația dintre Legislatură și Executiv.
2) Obiectivele guvernării electronice din perspectiva mediului de afaceri se întemeiază
prin parteneriate create prin p rocesele și structurile care definesc relația dintre guv erne și
piețe, dar și p rocesele și structurile care definesc relația dintre guverne și sectorul privat.
3) Obiectivele guvernării electronice din perspectiva cetățenilor se întemeiază prin
parteneriate create prin p rocesele și structurile care definesc relaț ia dintre guverne și cetățeni ;
procesele și structurile care definesc relația dintre livrarea serviciilor guvernament ale și
nevoile cetățenilor; și p rocesele și structurile care definesc relația dintre țări și instituțiile
internaționale.
În acest context, apar două întrebări general e: ce dorește guvernul de la e -guvernare și
ce doresc cetățenii și mediul de afaceri de la ace asta. Deși se pare că majoritatea guvernelor
știu ce vor (reducerea costurilor, reducerea eficienței și creșterea controlului asupra
cetățenilor și a întreprinder ilor), se pare că majoritatea utilizatorilor au o conștientizare
limitată atât cu privire la beneficiile potențiale ale guvernării electronice, cât și asupra
riscurilor asociate acesteia. Mai mult, majoritatea utilizatorilor nu reușesc să înțeleagă
implica țiile strategice mai largi ale guvernării electronice și relația sa dinamică cu obiectivele
de reformă a statului. Mai multă dezbatere publică privind rezultatele dorite ale e -guvernării
și obiectivele strategice urmărite prin programele de guvernare elect ronică este astfel o
condiție prealabilă pentru luarea deciziilor în cunoștință de cauză și formarea unei opinii
publice puternice în acest domeniu.

13
Guvernarea electronică are ca principal obiectiv să sprijine toate interacțiunile de mai
sus folosind tehno logiile informației și comunicării în trei mari domenii:10
1. Îmbunătățirea proceselor: e -Administration, administrația electronică (reducerea
costurilor, managementul performanței, stabilirea unor conexiuni strategice în administrație,
distribuirea autorit ății);
2. Conectarea cetățenilor: e -Citizens și e -Services (informarea cetățenilor, aflarea
nevoilor lor, îmbunătățirea serviciilor publice). Această conexiune începe prin publicarea
informației și continuă prin interacțiunea (primirea și afișarea informa țiilor de la cetățeni),
încheindu -se în faza tranzacțiilor;
3. Interacțiuni cu exteriorul: e -Society (activitate mai bună cu afacerile, dezvoltarea
comunităților, construirea de parteneriate).

Guvernarea electronică aduce provocări noi și complexe pentr u fiecare țară. Acestea
pot fi privite din patru puncte de vedere:
1. Politic:
Guvernarea electronică poate stimula construirea unei societăți democratice prin
creșterea transparenței și prin reinventarea guvernării. Totuși, un mecanism de luare a
decizi ilor mai puțin bine pus la punct, frica de a nu răsturna ierarhiile existente și rezistența
din partea birocrației pot constitui piedici în acest proces. Constrângerile bugetare pot face
investițiile în tehnologie informațională să nu pară atât de importan te. Un alt factor care poate
tulbura procesul ar fi nivelul scăzut de încredere în instituții, ce poate determina cetățenii să
nu apeleze la serviciile electronice;
2. Social:
Există posibilități serioase de îmbunătățire a educației, noi locuri de muncă vor apărea,
dar există și posibilitatea creării unei diviziuni digitale între cei care au cunoștințe de utilizare
a tehnologiei și a echipamentelor, și cei care nu au;
3. Economic:
Guvernarea electronică se presupune că este mai ieftină, dar, finanțarea este întotdeauna
o problemă, iar corupția o amenințare serioasă. În marile proiecte de informatizare,
beneficiile nu sunt decât în parte vizibile și eșecurile sunt frecvente11;
4. Tehnologic:

10 Richard Heeks, Understanding e -governance for development, Institute for Development and Manangement ,
2001, p. 4 -12.
11 OECD, The Hidden Threat t o E-Government: Avoiding Large Government IT failures , PUMA Policy Brief
No. 8 (March 2001), disponibil la http://www.oecd.org/puma/.

14
Este mai ușor să construiești un sistem integrat decât să integ rezi sisteme deja existente.
Problema care trebuie surmontată este cea a unei infrastructuri de comunicații slabe și
costurile ridicate necesare modernizării.
Discuția despre posibilitatea și utilitatea participării electronice este destul de
înfierbântată . Activiștii e -democrației o văd ca singura soluție. Există totuși obiecții destul de
întemeiate:
1. Votul electronic pare destul de nesigur. Un studiu al National Science Foundation
(SUA) consideră că procesul electoral poate fi perturbat prin crearea uno r site -uri false care
să imite site -urile oficiale de vot și că prin răspândirea unor viruși rezultatele pot fi
compromise;
2. Democrația electronică va aduce beneficii doar pentru o parte a populației, cea mai
educată, cu venituri mai mari, mai tânără și mai dinamică (caracteristicile populației care
navighează pe Internet în mod frecvent). Astfel s -ar putea să apară din nou diferențieri în
sânul populației care se credea că au fost înlăturate odată cu apariția votului universal;
3. Nivelul de implicare și responsabilitate este diferit în cazul participării electronice
decât în cazul participării fizice. Mersul la vot are o dimensiune simbolică de sacrificiu, de
îndeplinire a unei datorii civice. În cazul altor forme de participare electronică mulți se pot
ascunde în spatele unor ID -uri electronice și, chiar dacă își declară numele real, să nu fie
confruntați în aceeași măsură ca și în cazul unei participări fizice cu consecințele acțiunilor
lor, ceea ce poate încuraja manifestări nedorite.
Încă din anii 199 0, a apărut o agendă transnațională de e -guvernare, ce a fost rezultată
din inițiative strategice adoptate de o serie de țări importante, corporații multinaționale,
Uniunea Europeană și organizații internaționale. Această agendă transnațională și principii le
sale acceptate în prezent, inspiră în prezent programele de guvernare electronică la nivel
supranațional, național și regional . După cum remarcă Nikos Michalopoulos , „organizațiile
internaționale sunt mecanisme puternice de răspândire a politicilor publ ice și acest lucru este
evident în special în cazul reformei administrative care a început încă din anii 80”12. În acest
context, utilizarea tehnologiilor inf ormației și comunicațiilor de către guvernele europene
pare a fi în prezent determinată de patru obiective principale:
– Transfo rmarea administrațiilor publice prin îmbunătățirea eficienței administrațiilor
publice, reducerea dimensiunii acestora și reducerea costurilor.

12 Nikos Michalopoulos, Administrative Reform in Europe: The Dialectical coexistence between Convergence
and Diversity , UNTC Occasional Papers Series, No 3/2003, Thessaloniki, p. 6

15
– Distribuirea online a serviciilor publice prin furnizarea serviciilor guvername ntale
prin intermediul Internet ului și alte canale electronice.
– Îmbunătățirea imaginii guvernării prin creșterea transparenței în sectorul public și
crearea unui proces decizional mai deschis și participativ.
– Creșterea controlului guvernamental asupr a societății prin consolidarea controlului
asupra cetățenilor, a întreprinderilor și luarea de măsuri împotriva amenințărilor securității .
Barierele care s -au întâlnit în formularea unei politici coerente a e -guvernării europene
demonstrează că există un drum lung înainte ca structurile existente să se transforme în noi
modele, iar programele naționale de e -guvernare arată că guvernele au folosit până acum TIC
să-și mențină suveranitatea. Cele mai multe probleme de politică ridicate de punerea în
aplicare a agendei e -guvernare transnaționale pot și ar trebui să fie abordate la nivel național
de toate statele europene13.
Deși UE nu are nicio competență asupra organizației guvernamentale și a administr ației
publice a statelor membre, Comisia Europeană are o agendă de e -guvernare transnațională. În
pofida lipsei actuale a unei politici comună coerentă de guvernare electronică și a unor
competențe eficiente în domeniul administrației publice, Comisia a depus o serie de eforturi,
utilizând instrumente din rețelel e sale industriale, transeuropene, cercetare și dezvolta re
tehnologică, piața internă, ș i pol iticile de dezvoltare regională; pentru a încuraja
administrațiile publice naționale să implementeze guvernarea electronică, să realizeze
schimbări organizaționale și să îmbunătățească serviciile publice și procesele democratice14.
Uniunea Europeană și statele sale membre trebuie să efectueze o evaluare reală a
necesităților de implementare a e -guvernării în Europa și să determine modul în care Uniunea
poate contribu i la rezolvarea problemelor și barierelor comune. În acest sens, raționalizarea
inițiativelor UE în domeniul e -guvernării, dezvoltarea standardelor tehnice comune și a
serviciilor comune de infrastructură ( domeniul identificării electronice sau a plăților
electronice) și înființarea unui centru european de compe tență în domeniul e -guvernării
pentru punerea în comun și transferul eficient de bune practici ar putea fi stabilite drept
priorități politice la nivelul UE .
În mod traditional, interacțiunea dintre cetățean și structurile administrației se face într –
un birou, cu partenerii stând față în față . Dar, guvernarea electronică face referire la
modificarea acestui tip de interacțiune. Astfel, administraț ia va folosi tehnologia informației

13 Steven Segedy, European e -Government Policy: Theory, Practice and Future Challenges , MA thesis,
Université Libre de Bruxelles , 2005.
14 Antonio Alabau, The European Union and its eGovernment deve lopment policy , Fundación Vodafone
España , 2004.

16
și a comunicațiilo r pentru a putea accentua relațiile dintre instituțiile publice cu cetăț enii și cu
întreprinderile .
Elementul cheie al conc eptului de guvernare electronică este îmbunătățirea relației ș i
fluidizarea schimbului de informații dintre sectorul public, cetățeni și mediul de afaceri.
Guvernarea electronică î nseamn a oferirea de servicii publice î n format electronic pentru
cetățeni ș i mediul de afaceri, o alternativă mai eficientă , care ar permite Guvernului să fie mai
aproape de cetățeni și să -și adapteze servicii le conform cerinț elor acestora. Scopul serviciilor
distribuite on -line este acela de a oferi o mai eficientă transmiter e a serviciilor
guvernamentale î nspre cetăț eni, un acces mai ușor al cetățeanului la informaț ie, și un
management mai eficient. Rezultate le serviciilor oferite on -line presupun scăderea corupției,
creșterea transparenței instituț ionale, și reducerea costurilor din administraț ie.
Pentru a putea implementa distribuirea de servicii on -line, o instituție publică trebuie să
dispună de infrastru cturi adecva te, de sisteme de date, instituționale ș i tehnologice, de cadru
legislativ compatibil, de resurse umane pregătite corepunzător, de gâ ndire st rategică și
coordonare. Funcționân d ca un si stem de comunicare multi -canal între Guvern, cetățeni,
medi ile de afaceri si furnizorii de servicii, soluțiile de guvernare electronică permit
organismelor de administrație să asigure creșterea accesului la informaț ii, centr alizarea si
integrarea datelor ș i aplica țiilor, eficie ntizarea procesului de decizie în act ivitatea publică ,
creșterea veniturilor ș i reducerea costurilor15.
Cu alte cuvinte, guvernarea electronică reprezintă un mijloc de apropiere a cetățenilor și
întreprinderilor cu statul, dar și a cetățenilor cu întreprinderile, prin intermediul infrastructur ii
TIC și al conexiunii la Internet, în scopul distribuirii de servicii publice. Bineînțeles,
domeniul guvernării electronice nu se limitează doar la comunicarea dintre cele trei părți, ci
contribuie și la nivelul decizional sau electoral. Platformele de g uvernare electronică pot
avantaja participarea cetățenilor la discuții legate de probleme importante, sau la luarea
deciziilor importante din societate. Una din cele mai importante activități de guvernare
electronică, dar și cea mai vulnerabilă, este votul electronic, care este implementat cu succes
doar în anumite state democratice.
Strategiile adoptate de Uniunea Europeană privind guvernarea electronică împreună cu
nivelul de atingere al acestora, dar și motivarea implementării unei piețe unice în ceea ce
privește distribuirea de servicii publice folosint tehnologia informațională și a comunicațiilor,
vor fi prezentate în capitolul următor.

15 http://www.creeaza.com/afaceri/economie/Administratia -electronica -eGov991.php accesat 26.05.2017

17
2. Uniunea Europeană și guvernarea electronică

Din toate programele de reforme pe care Uniunea Europeană le -a spri jinit, guvernarea
electronică a fost văzută ca un scop principal. La nivel european, principalii promotori ai
acestui concept, au fost Comisia Europeană și Information Society Project Office (ISP)16.
Inițiativele europene au fost construite pe baza raportul ui pe care High -Level Group on the
Information Society l-a prezentat Consiliului European în anul 1994 și care a fost adoptat în
unanimitate. Acest raport, a cuprins zece aplicații care aveau ca scop lansarea societății
informatice:
– munca la distanță;
– învățământ la distanță;
– o rețea pentru universități și centre de cercetare;
– servicii telematice pentru întreprinderile mici și mijlocii;
– managementul traficului rutier;
– controlul traficului aerian;
– rețele de sănătate;
– licitație electroni că;
– o rețea administrativă transeuropeană;
– rețele de informații urbane17.
După adoptarea celor 10 aplicații, statele membre oferă platforme de guvernare
electronică pentru schimbul și adunarea datelor, în scopul cooperării interstatale în domeniul
Dreptului și a întăririi statului de drept. Cele mai multe dintre aceste platforme sunt doar G2G
(guvern -guvern)18.
Astăzi, g uvernarea electronică sprijină procesele administrative, îmbunătățește calitatea
serviciilor și sporește eficiența internă a sectorulu i public. Serviciile publice digitale reduc
sarcina administrativă pentru întreprinderi și cetățeni, făcând ca interacțiunile acestora cu
administrațiile publice să fie nu numai mai rapide și mai eficiente, mai practice și mai
transparente, dar și mai puți n costisitoare. În plus, integrarea utilizării tehnologiilor digitale în
strategiile de modernizare a administrațiilor poate permite obținerea de beneficii economice

16 Biroul de P roiect e al Societății I nformaționale – centru de cercetare din cadrul Școlii de Drept de la Yale, ce
studiază implicarea Internetului și a progresului tehnologic în procesul de guvernare și dezvoltarea socială;
17 Andrew Chadwick, Cristopher May , Interacti on between States and Citizens in the Age of the Internet: “e –
Government” in the United States, Britain, and the European Union , disponibil la
https://ecpr.eu/Filestore/PaperProposal/82cd8d57 -e93b -4cc4 -9a16 -3cdc3e47bb00.pdf .
18 Gerhard Strejcek, Michael The il, „Technology push, legislation pull? E -government in the European Union ”,
Decision Support Systems , nr. 34, 2002, pp. 305 – 313.

18
și sociale suplimentare pentru societate în ansamblul său. Transformarea digitală a guvern ării
este un element -cheie pentru succesul pieței unice19.
Planurile de acțiune privind guvernarea electronică sunt instrumente politice menite să
favorizeze modernizarea administrațiilor publice în întreaga Uniune Europeană. Acestea au
sprijinit coordonare a și colaborarea dintre statele membre și Comisie și au condus la acțiuni
comune în domeniul guvernării electronice.

2.1. Strategiile UE în privința guvernării electronice

Odată cu amploarea fenomenului de guvernare electronică, Uniunea Europeană a
înțeles importanța ei și i -a acordat o mai mare importanță. Pentru a beneficia de toate
beneficiile pe care le poate oferi guvernarea electronică, nu numai la nivelul Uniunii
Europene, ci și la nivel național; Comisia Europeană a stabilit o serie de strategii p entru
dezvoltarea serviciilor electronice. Strategiile Uniunii Europene stabileau anumite obiective
pe care statele membre trebuiau sa le atingă sau să se apropie cât mai mult de atingerea lor.
Acestea vizau accesibilitatea la Internet, inovarea și dezvolt area resurselor umane in
domeniul TIC, introducerea documentelor în format digital, și creșterea accesibilității
cetățenilor și a întreprinderilor la informațiile distribuite de administrația publică. Prima
strategie a Comisiei Europene cu privire la guver narea electronică a fost adoptată în anul
1999 cu numele de eEuropa. Cea de a doua a fost adoptată în anul 2006 care avea un obiectiv
foarte greu de atins, și anume, accesul la internet a întregii populații până în anul 2010; însă
acest obiectiv nefiind at ins, a fost stabilit pentru anul 2020 în strategiile de dezvoltarea Pieței
Unice Digitale.

2.1.1. e-Europa 1999 -2005
Inițiativa eEurope a fost lansată în 1999 cu planurile de acțiune 2002 și 2005 care au
apărut în 2000 și respectiv 2002. Uniunea Europeană se dovedește a fi plină de resurse în
ceea ce privește tendințele de dezvoltare a societății informaționale. Deși există aspecte
specifice fiecărei țări în ceea ce privește strategiile de societate informațională, căutarea unei
acțiuni europene concertat e se reflectă într -un nucleu comun, care include calitatea vieții și
preocupările legate de protecția drepturilor, precum și cele care se ocupă de accesul la TIC și
dezavantajul digital, cu decalaje în ceea ce privește educația și competențele TIC, dar și

19 http://ec.europa.eu/transparency /regdoc/rep/1/2016/RO/1 -2016 -179-RO-F1-1.PDF accesat 28.05.2017.

19
dezvoltarea infrastructurii. Impresia rămâne totuși că o mare parte din accentul pus în multe
strategii naționale ale societății informaționale derivă din continuitatea importanței
conducătorilor economici și tehnologici anteriori. S -a încercat să se cânt ărească echilibrul
dintre componentele tehnologice și sociale ale strategiilor contemporane ale societății
informaționale, analizând indicatorii statutului societății informaționale în UE, pe baza celor
două planuri de acțiune eEurope 2002 și eEurope 2005 și a activităților de benchmarking20
asociate21.

eEuropa 2002
Ținând cont de evoluția rapidă a pieței economice și a societății informaționale, p lanul
de acțiune 2002 a fost destu l de amplu și a căutat să pună I nternetul în fruntea agendei
politice europe ne. Mai exact, a căutat s ă atingă următoarele obiective:
– Dezvoltarea accesului la Internet , și crearea de conexiuni mai ieftin e, mai rapid e și
mai sigur e,
– Investiții în resurse umane din domeniul TIC,
– Stimularea utilizării I nternetului22.
Pentru a contribu i la atingerea acestor obiective, domeniile principale de activitate au
fost în cadrul mediului și reglementărilor juridice . Pe lângă utilizarea obiectivelor -cheie și a
indicatorilor aferenți ca puncte de refe rință, performanța a fost monitorizată în între aga UE23.
Când a apărut verdictul final asupra eEurope 2002, s -a constatat că că strategiile implementate
pentru atingerea obiectivelor cheie au fost un real succes.

eEuropa 2005
Acest plan de acțiune urmărește să extindă realizările predecesorului său prin
construirea unei infrastructuri de bandă largă la nivel european ca o condiție prealabilă atât
pentru noua economie bazată pe cunoaștere competitivă, cât și pentru o societate
informațională tot mai incluzivă. Recunoscând importanța concentrării asupra do meniilor în

20 Benchmarking -ul este o metoda care ii ajuta pe manageri sa ia decizii si sa aleaga strategia pe care o vor
aplica in companie. Pentru a putea lua deciziile corecte, managerii colecteaza in formatii despre concurenti si
despre tendintele din piata, astfel avand suficiente date care sa ii ajute.
21 Martin B, Byrne J., “Implementing e -Government: widening the lens” , Electronic Journal of e -Government ,
Volume 1 , Issue 1, 2003, pp40 -51
22 Comisia Europeană , Public strategies for the Information Society in the member states of the European
Union: An ESIS report, September, 2000, p. 298
23 Comisia Europeană, Towards a knowledge -based Europe: The European Union and the Information Society,
European Com mission, Brussels, 2002, p. 19

20
care guvernul se poate aștepta în mod realist să contribuie și în încercarea de a crea un mediu
favorabil pentru investițiile private, eEuropa 2005 a avut următoarele priorități:
– Modernizarea serviciilor publice pentru a le face mai productiv e, mai accesibile și mai
echitabile,
– Promovarea în continuare a unui mediu favorabil pentru e -business,
– O infrastructură securizată de bandă largă24.
Nici una dintre aceste categorii de priorități nu pare să ofere multă abordare radicală
pentru soluțion area prob lemelor de sărăcie și exclziune socială . Cu toate acestea, se așteaptă
ca, prin asigurarea disponibilității pe scară largă a rețelelor de bandă largă și a accesului la
guvernarea electronică, învățare, sănătate și afaceri, se va pune accentul pe u tilizatorii acestor
servicii, accent caracterizat prin e -incluziune și e -accesibilitate25. În toate aceste domenii
există potențial pentru atenuarea dificultăților și dezavantajelor.
În do meniul e -guvernării , potențialul i nformațiilor cu plus -valoare pentru
îmbunătățirea serviciilor publice și furnizarea de servicii de bază online, care poate avea un
mare impact asupra cetățenilor cu nevoi speciale . De asemenea, un sector de învățământ
electronic capa bil nu numai să elimine decalajele în materie de compete nțe, ci și să
împuterni cească adulții dezavantajați din interiorul și di n afara forței de muncă ar putea oferi
beneficii importante î n ceea ce privește capitalul uman pentru o economie bazată pe
cunoaștere. Atunci când la astfel de inițiative se adaugă un corp mai larg de legislație socială
și strategii asociate pentru reducerea sărăciei și a de zavantajelor în întreaga Uniune
Europeană atunci perspectivele so ciale pot fi mult mai pozitive. Cu toate acestea, Comisia
Europeană considera că, pentru toate minun ile sale, tehnologia in formației și comunicațiilor
era pur și simplu o sursă de schimbare socială ș i economică. Dacă scopul programe lor
europene era realizarea unei societăți informaționale mai degrabă decât a unei societăți de
tehnologia informației, atun ci rolul factorilor sociali au fost mai proeminent i și expliciți în
cadrul agendei politice.

2.1.2. Planul de acține i2010 (2006 -2010)
Este de la sine înțeles că administrațiile publice eficiente și inovatoare sunt esențiale
pentru o Europă competitivă l a nivel mondial. Guvernarea electronică este cheia pentru
deblocarea potențialului din sectorul public. Acest plan de acțiune, anunțat în cadrul

24 Comisia Europeană , eEurope 2002 Final Report, European Commission, Brussels, 2002, p. 18 .
25 Comisia Europeană, Towards a knowledge -based Europe: The European Union and the Information Society,
European Commission, Brusse ls, 2002, p. 20

21
inițiativei i2010, găsește calea de urmat pentru guvernarea electronică în Europa și oferă
puncte importante pe ntru programele, inițiativele și elaborarea politicilor Comisiei Europene
din 2006 până în 2010. El reprezintă o cale practică de urmat prin foi de parcurs și
monitorizare str ategică în multe domenii prioritare.
După adoptarea acestui plan, statele membre s-au angajat să găsească obiective de
guvernare electronică incluzive pentru ca, până în 2010 toți cetățenii, inclusiv grupurile
dezavantajate din punct de vedere social, să devină beneficiari majori ai guvernării
electronice, iar administrațiile publice europene să furnizeze informații și servicii publice mai
accesibile și mai încredințate publicului, utilizarea și inovarea TIC, creșterea gradului de
conștientizare a beneficiilor e -guvernării și îmbunătățirea abilităților și sprijinului pentru toți
utiliz atorii.
Accelerarea guvernării electronice este foarte importantă, mai ales în ceea ce privește
modernizarea și inovarea, deoarece guvernele se confruntă cu provocări majore, cum ar fi
îmbătrânirea populației, schimbările climatice sau terorismul. Pe langă asta, cetățenii solicitau
servicii mai bune, o mai bună securitate și o mai bună democrație, în timp ce întreprinderile
solicită mai puțină birocrație și mai multă eficiență. Pe măsură ce Uniunea Europeană
continuă să se extindă și să adopte o mai mare di versitate, apar noi nevoi și exigențe, cum ar
fi servicii publice transfrontaliere, esențiale pentru creșterea oportunităților cetățenilor de
mobilitate și a afacerilor în Europa. Guvernarea electronică poate ajuta guvernele să răspundă
acestor provocări ș i cerințe.
Prin acest plan de acțiune, Comisia urmărea atingerea următoarelor obiective:
– Accelerarea furnizării de beneficii concrete pentru toți cetățenii și întreprinderile;
– Asigurarea faptului că guvernarea electronică la nivel național nu duce la n oi bariere
pe piața unică din cauza fragmentării și a lipsei de interoperabilitate;
– Extinderea beneficiilor e -guvernării la nivelul UE, permițând economii de scară în
inițiativele statelor membre și cooperând la provocările europene comune;
– Asigurarea cooperării tuturor părților interesate din UE în conceperea și furnizarea de
guvernare electronică26.
Acest plan de acțiune se referă în special la Declarația Ministerială27 adoptată în cadrul
celei de -a treia conferințe ministeriale privind guvernarea elect ronică, care a stabilit așteptări
clare privind beneficiile generalizate și măsurabile ale guvernării electronice în 2010.

26 http://ec.europa.eu/idabc/servlets/Doc92d2.pdf?id=25286 accesat 3.06.2017
27 http://www.egov2005conference.gov.uk/documents/proceedings/pdf/051124declaration.pdf . accesat
3.06.2017

22
Comisia a sprijinit această declarație și angajamentul ferm al statelor membre și al sectorului
privat28. Planul de acțiune se baz a pe cooperarea excelentă cu inițiativele naționale de
guvernare electronică în subgrupul eGovernment al Grupului consultativ eEurope. Planul de
acțiune se concentrează asupra contribuției Comisiei Europene la sprijinirea obiectivelor și
politicilor comunitare ale statelor membre, în special strategia de la Lisabona, piața internă, o
mai bună legiferare și cetățenia europeană . Astfel, planul de acțiune se concentrează asupra a
cinci obiective majore pentru guvernarea electronică cu obiective specifice pentru 20 10:
– Niciun cetățean lăsat în urmă : promovarea incluziunii prin intermediul guvernării
electronice, astfel încât până în 2010 toți cetățenii să beneficieze de servicii de
încredere, inovatoare și acces ușor pentru toți;
– Creșterea eficienței și eficacității – contribuind în mod semnificativ, până în 2010,
la o satisfacție ridicată a utilizatorilor, la transparență și la responsabilitate, la o
sarcină administrativă mai ușoară și la creșterea eficienței;
– Punerea în aplicare a unor servicii -cheie cu impact ridi cat pentru cetățeni și
întreprinderi – până în 2010, 100% din achizițiile publice să fie disponibile pe cale
electronică, cu o utilizare reală de 50 %, cu acordul privind cooperarea cu privire la
alte servicii cetățenești online cu impact sporit;
– Punerea l a dispoziție a factorilor cheie care permit cetățenilor și întreprinderilor
să beneficieze, până în 2010, de accesul autentic, convenabil, securizat și
interoperabil, din întreaga Europă, la serviciile publice;
– Consolidarea participării și luarea deciziilo r democratice – dezvoltând, până în
2010, instrumente pentru o dezbatere publică eficientă și participarea la luarea
deciziilor democratice .
Planul de acțiune a fost foarte reușit în ceea ce privește încurajarea implementării
politicilor generale și specif ice ale guvernării electronice în țările europene, precum și
coordonarea acestora, acolo unde este cazul, la nivel european, conectarea acestora la
politicile conexe ale societății informaționale și ale sectorului public, și punerea în aplicare.
Acest lucr u este important deoarece performanțele și dezvoltarea în domeniul
guvernării electronice par să se coreleze pozitiv cu perioada de timp în care au fost
implementate politicile.

28 EICTA Industry Declaration on eGovernment, 25 November 2005. disponibil la
http://www.egov2005conference.gov.uk/documents/proceedings/pdf/051125declaration_eicta.pdf accesat
3.06.2017

23
Figura nr. 2. Progresul acoperirii rețelelor de bandă largă din anul 2005 pân ă în 201029

După cum se poate observa , în perioada 2005 -2010, acoperirea rețelelor fixe de internet
a crescut cu aproape 10 procente, însă aces aspect s -a datorat în mare parte creșterii acoperirii
de rețele fixe de internet din mediul rural, care a cres cut în aceeași perioadă de la 64% la
82,4%.
Acoperirea rețelelor fixe de bandă largă a crescut până în 2010 ajungând la 95,3%,
parțial datorită măsurilor naționale implementate în mai multe state membre și cu
îmbunătățiri semnificative în România, Ungaria , Cip ru și Austria . Cu toate astea, u tilizarea
rețelelor de calculatoare de către întreprinderile mici și mijlocii pentru achiziții a crescut
rapid, de la 24% în 2008 la 32% în 2010 .
Piața de bandă largă a continuat să crească până în 2010, în ciuda atinge rii unor niveluri
apropiate de saturație în unele state membre și a situației economice dificile din alte state.
Vitezele de bandă largă au crescut, ponderea abonamentelor de pes te 10 Mbps a ajuns până la
aproape 30%, în timp ce conexiunile sub 2 Mbps deve neau din ce in ce mai rare30.

2.1.3. DIGITAL SINGLE MARKET – Digital Economy & Society
Piața unică digitală este una dintre prioritățile de top ale Comisiei Europene. DG
CONNECT contribuie la punerea sa în aplicare. Progresele înregistrate în întreaga Eur opă în
politica digitală sunt măsurate prin intermediul numărului de obiective atinse (Digital

29 http://ec.europa.eu/information_society/activities/internationalrel/docs/eu -us-tradeprinciples.pdf . accesat
3.06.2017
30 https://ec.europa.eu/digital -single -market/ en/download -scoreboard -reports accesat 6.06.2017

24
Scoreboard), cât și eficacitatea pe care o ating. Pe lângă obiectivele stabilite la nivelul
Uniunii, oricare alte politici publice implementate la nivel naționl ajută la realizarea acestei
priorități.
O piață unică digitală conectată, impune Europei să depășească barierele legate de
infrastructură, accesibilitatea în bandă largă, protecția drepturilor de autor și protecția datelor,
prin intensificarea utilizării s erviciilor online și a tehnologiilor digitale.
Strategia privind piața unică digitală pentru Europa (DSM) vizează să înlăture barierele
digitale cu care se confruntă în prezent piața unică digitală și să evite continuarea
fragmentării constatate în context ul modernizării administrațiilor publice. Prezentul plan de
acțiune al UE privind guvernarea electronică își propune să fie instrumentul prin care să se
unească eforturile în acest sens. În timp ce statele membre își continuă propriile strategii și
activit ăți, prezentul plan de acțiune bazat pe o viziune comună pe termen lung – stabilește o
serie de principii pe care inițiativele viitoare ar trebui să le respecte pentru a se obține
beneficiile semnificative pe care guvernarea electronică le poate aduce într eprinderilor,
cetățenilor și administrațiilor publice. Planul de acțiune prevede o abordare flexibilă și
dinamică, pentru a ține pasul cu un mediu care evoluează rapid31. Pe lângă acțiunile
identificate în prezentul plan de acțiune, Comisia sau părțile inte resate, inclusiv statele
membre, pot propune o serie de acțiuni suplimentare. Toate acțiunile conduse de Comisie vor
fi pregătite în conformitate cu standardele acesteia privind îmbunătățirea legiferării. Planul de
acțiune va servi drept catalizator pentru coordonarea eforturilor și a resurselor destinate
modernizării sectorului public în domeniul guvernării electronice32. Acest plan de acțiune nu
va dispune nici de un buget specific, nici de un instrument de finanțare specific, dar va
contribui la coordonar ea surselor de finanțare și a măsurilor de însoțire care sunt puse la
dispoziția statelor membre prin intermediul diferitelor programe ale UE.
Administrațiile statelor membre aspiră de multă vreme la o mai mare deschidere și
flexibilitate, precum și la o m ai bună colaborare în raporturile lor cu cetățenii și cu
întreprinderile și folosesc guvernarea electronică pentru sporirea eficienței și eficacității și
pentru îmbunătățirea constantă a serviciilor publice. Încă din anul 2009, planurile de acțiune
sunt gh idate de următoare viziune: „Până în 2020, administrațiile și instituțiile publice din
Uniunea Europeană ar trebui să fie deschise, eficiente și favorabile incluziunii, oferind
servicii publice digitale fără frontiere, personalizate, ușor de utilizat, de l a un capăt la altul

31 https://ec.europa.eu/digital -agenda/en/news/mid -term-evaluation -e-government -action -plan-2011 -2015 –
implementation -smart – 2012 -006020 accesat 6.06.2017
32 http://eur -lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/?qid=1447773 803386&uri=CELEX:52015DC0192 accesat
6.06.2017

25
(end-to-end) pentru toți cetățenii și toate întreprinderile din UE. Conceperea și furnizarea de
servicii de mai bună calitate, care să corespundă nevoilor și cerințelor cetățenilor și ale
întreprinderilor, devin posibile prin utilizarea unor abordări inovatoare. Administrațiile
publice profită de oportunitățile oferite de noul mediu digital pentru a facilita atât
interacțiunile dintre ele, cât și interacțiunile cu părțile interesate”33.
Prioritățile acestui plan de acțiune, pe care Comisi a Europeană le recomandă statelor
membre sunt:
a) Modernizarea administrației publice cu ajutorul TIC, utilizând tehnologii -cheie de
facilitare a digitalizării
b) Facilitarea mobilității transfrontaliere prin intermediul unor servicii publice digitale
interoperabile
c) Facilitarea interacțiunii digitale dintre administrații și cetățeni/întreprinderi pentru
servicii publice de înaltă calitate.
Pentru a măsura progresul economiei digitale europene, nivelul de atingere al
obiectivelor este actualizat anual. Un ul dintre elementele sale esențiale îl constituie Indexul
Economiei și Societății Digitale (DESI -Digital Economy and Society Index ). Acesta este un
indice cu valoare cuprinsă între 0 și 1, care rezumă din indicatori relevanți privind
performanța digitală a Europei și urmărește evoluția statelor membre ale UE în
competitivitatea digitală34. Mai lulte informații despre componeța Indexului Economiei și
Societății Digitale (IESD), dar și indicatorii de calcul al acestuie sunt prezentați în ANEXA 1.

Tabelul nr. 1. Dimensiunile Indexului Economiei și Societății Digitale
Dimensiune Sub-dimensiune Indicatori
1. Conectivitate 1a. Conexiune fixă 1a1. Acoperirea conexiunii fixe
1a2. Folosirea conexiunii fixe
1b. Conexiune mobilă 1b1. Folosirea conexiunii mobile
1b2. Acoperire 4G
1b3. Varietate
1c. Viteză 1c1. Acoperire conexiune rapidă
1c2. Abonamente conexiune rapidă
1d. Rentabilitate 1d1. Preț conexiune fixă

33 Declarația ministerială de la Malmö privi nd guvernarea electronică, 2009 disponibil la
https://ec.europa.eu/digital -single -market/sites/digital -agenda/files/ministerial -declaration -on-egovernment –
malmo.pdf
34 https://ec.europa.eu/digital -single -market/e n/the -strategy -dsm accesat 10.06.2017

26
2. Capital uman 2a. Cunoștințe de bază 2a1. Utilizatori internet
2a2. cunoștințe digital e de bază
2b. Cunoștințe avansate 2b1. Specialiști TIC
2b2. Absolvenți domenii cibernetice
3. Utilizarea Internetului 3a. Conținut 3a1. Știri
3a2. Muzică, Video și Jocuri
3a3. Crințe Video
3b. Comunicare 3b1. Apeluri Video
3b2. Rețele Soci ale
3c. Tranzacții 3c1. Banking
3c2. Cumpărături
4. Integrarea tehnologiei
digitale 4a. Digitalizarea
întreprinderilor 4a1. Distribuirea informațiilor
4a2. Identificare prin fregvențe radio
4a3. Social Media
4a4. Facturi electronice
4a5. Stocare Cloud
4b. Comerțul electronic 4b1. Vânzările online ale IMM -urilor
4b2. Returul produselor cumpărate online
4b3. Vânzări online internaționale
5.Servicii publice digitale 5a. Guvernarea electronică 5a1. Utilizatori eGuvernare
5a2. For mulare prestabilite
5a3. Servicii publice online
5a4. Date deschise
Sursa: https://ec.europa.eu/digital -single -market/en/desi

Indexul Economiei și Societății Digitale este structurat în 5 dimensiuni de importanță
majoră pentru piața digitală comună a Uniunii Europene. Acceste dimensiuni sunt:
a) Conectivitatea măsoară implementarea infrastructurii de bandă largă și calitatea
acesteia, deoarece accesul la serviciile rapide de bandă largă este o condiție necesară pentru
competitivitate la nivelul UE.
b) Capitalului uman măsoară abilitățile necesare ale cetățenilor pentru a profita de
posibilitățile oferite de o societate digitală. Astfel de competențe provin de la abilitățile de
bază ale utilizatorilor, care permit persoanelor fizice să interacționeze online și să consume
bunuri și servicii digitale, la abilități avansate care să permită forței de muncă să profite de
tehnologia pentru creșterea productivității și creșterea economică.

27
c) Utilizarea Internetului permite diversitatea activităților desfășur ate de cetățeni deja
online. Astfel de activități variază de la consumul de conținut online (videoclipuri, muzică,
jocuri etc.) la activi tățile moderne de comunicare, cumpărăturile online sau banking .
d) Integrarea tehnologiei digitale măsoară digitizarea afacerilor și exploatarea canalului
de vânzări online. Prin adoptarea tehnologiilor digitale, companiile pot spori eficiența, pot
reduce costurile și pot implica mai bine clienții, colaboratorii și partenerii de afaceri. În plus,
Internetul ca punct de vân zare oferă acces la piețe mai largi și oferă potențial de creștere.
e) Serviciilor publice digitale măsoară digitizarea serviciilor publice, concentrându -se
pe e-guvernare propriu -zisă. Modernizarea și digitali zarea serviciilor publice poate duce la
crește rea eficienței administrației publice, a cetățenilor și a întreprinderilor, precum și la
furnizarea de servicii mai bune pentru cetățeni.

2.1.4. Strategiile UE privind Piața Unică Digitală
În scopul realizării unei piețe digitale unice, Uniunea Europeană adoptă un set de
obiective care să fie atinse în decursul a 5 ani prin intermediul unor strategii de dezvoltare.
Aceste strategii sunt repere pentru statele membre, care au libertatea de a adopta diverse
politici publice cu scopul de a atinge obiectivele c e se regăsesc în strategiile europene.

Strategia 2011 -2015
Obiectivul general al Agendei digitale este de a aduce beneficii economice și sociale
durabile datorită unei piețe unice digitale bazate pe internetul rapid și ultrarapid și pe
aplicațiile intero perabile.
Comisia Europeană împreună cu statele membre au stabilit, prin intermediul Declarației
Malmö, ca până în 2015, administrațiile publice europene sunt recunoscute pentru că sunt
deschise, flexibile și au o atitudine de colaborare în relațiile lor c u cetățenii și întreprinderile.
Ele folosesc guvernarea electronică pentru a -și crește eficiența și eficacitatea, iar pentru a
îmbunătăți în mod consecvent serviciile publice într -un mod care să răspundă nevoilor
diferite ale utilizatorilor și să maximizez e valoarea publică, sprijină astfel tranziția Europei la
o economie bazată pe cunoaștere35. Obiectivele cheie de performanță pentru perioada 2011 –
2015 pe care Comisia Europeană le -a aprobat sunt36:

35 https://ec.europa.eu/digital -single -market/news/mid -term-evaluatio n-e-government -action -plan-2011 -2015 –
implementation -smart -2012 -006020 accesat 8.06.2017.
36 COMUNICARE DIN PARTEA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU,
COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR, O Agendă digitală
pentru Europa disponibil la http://www.adrmuntenia.ro/imagini/upload/oagendadigitala.pdf

28
1. Obiective privind banda largă:
– Bandă largă de bază pe ntru toți până în 2013: acoperire de bandă largă de bază pentru
100 % din cetățenii UE
– Bandă largă cu acces rapid până în 2020: acoperire cu bandă largă la 30 Mbps sau mai
mult pentru 100 % din cetățenii UE. (23 % din abonamentele de bandă largă erau de cel puțin
10 Mbps în ianuarie 2010.)
– Bandă largă cu acces ultrarapid până în 2020: 50 % din locuințele europene ar trebui
să aibă abonamente de peste 100 Mbps.
2. Piața unică digitală:
– Promovarea eCommerce: 50 % din populație ar trebui să efectueze cumpărături pe
internet până în 2015. (în 2009, 37 % dintre persoanele cu vârste cuprinse între 16 și 74 de
ani au comandat servicii sau bunuri de uz privat în ultimele 12 luni.)
– eCommerce transfrontalier: 20 % din populație ar trebui să efectueze cump ărături
transfrontaliere online până în 2015. (în 2009, 8 % dintre persoanele cu vârste cuprinse între
16 și 74 de ani au comandat în ultimele 12 luni servicii sau bunuri de la furnizori din alte țări
UE.)
– eCommerce pentru întreprinderi: 33 % din IMM -uri ar trebui să efectueze
achiziții/vânzări online până în 2015. (pe parcursul anului 2008, 24 % și 12 % dintre
întreprinderi au efectuat achiziții/vânzări electronice pentru sume de cel puțin 1 % din cifra
de afaceri/totalul achizițiilor).
– Piața unică a serviciilor de telecomunicații: diferența dintre tarifele de roaming și cele
naționale trebuie să se apropie de zero în 2015. (în 2009, prețul mediu de roaming pe minut
era de 0,38 cenți (apel efectuat) iar prețul mediu pe minut pentru toate apelurile în UE a fost
de 0,13 cenți (roaming inclus)).
3. Incluziunea digitală:
– Creșterea utilizării regulate a internetului de la 60 % la 75 % până în 2015 și de la 41
% la 60 % pentru persoanele defavorizate. (anul 2009).
– Reducerea la jumătate a numărului de p ersoane care nu au utilizat niciodată internet
până în 2015 până la 15 % (în 2009, 30 % dintre persoanele cu vârste cuprinse între 16 și 74
de ani nu utilizaseră niciodată internetul.)
4. Serviciile publice:
– eGovernment până în 2015: 50 % din cetățeni să folosească serviciile eGovernment,
iar jumătatea dintre aceștia să transmită formulare completate online. (în 2009, 38 % dintre
persoanele cu vârste cuprinse între 16 și 74 de ani utilizaseră servicii eGovernment în

29
ultimele 12 luni, iar 47 % dintre ace stea utilizaseră serviciile eGovernment pentru
transmiterea de formulare completate.)
– Servicii publice transfrontaliere: până în 2015 vor trebui să fie disponibile online toate
serviciile publice cheie transfrontaliere incluse în lista care urmează să f ie convenită de
statele membre până în 2011.
5. Cercetare și inovare:
– Creșterea cercetării și dezvoltării în domeniul TIC: Dublarea investițiilor publice până
la 11 miliarde euro. (angajamentele sau alocările de la bugetul public pentru cercetarea și
dezvoltarea în domeniul TIC a fost de 5,7 miliarde în 2007).
6. Economia cu emisii scăzute de carbon:
– Promovarea iluminării cu consum scăzut de energie: O reducere globală de cel puțin
20 % până în 2020 din consumul de energie pentru iluminat.

Strateg ia 2016 -2020
Economia mondială devine rapid digitală. Tehnologiile informației și comunicațiilor
(TIC) nu mai reprezintă un sector specific, ci fundamentul tuturor sistemelor economice
inovatoare moderne. Internetul și tehnologiile digitale ne transformă viețile, modul în care
trăim – ca persoane fizice, în afaceri, precum și în comunitățile noastre – pe măsură ce se
integrează mai mult în toate sectoarele economiei și societății noastre.
Amploarea și rapiditatea acestor schimbări oferă oportunități imense pentru inovare,
creștere economică și locuri de muncă. De asemenea, acestea atrag atenția autorităților
publice asupra unor chestiuni politice dificile care necesită o acțiune coordonată din partea
UE. Toate statele membre se confruntă cu probleme similar e, dar nivelul național este prea
limitat pentru a le permite să profite de toate oportunitățile și să se ocupe de toate provocările
generate de această schimbare de proporții. În multe cazuri cadrul adecvat se găsește la nivel
european. Acesta este motivu l pentru care Comisia Europeană a stabilit crearea unei piețe
unice digitale ca fiind una dintre prioritățile sale esențiale.
Într-o piață unică digitală libera circulație a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor și a
capitalurilor este asigurată și pers oanele fizice și întreprinderile, indiferent de cetățenie sau de
locul de reședință, pot beneficia de un acces neîntrerupt la activități online și pot exercita
astfel de activități în condiții de concurență loială și la un nivel ridicat de protecție a
consumatorilor și a datelor cu caracter personal.
Europa are capacitatea de a fi lider în economia digitală globală, dar, în prezent, nu
reușește să valorifice la maximum beneficiile oferite de aceasta. Ambițiile UE de dezvoltare

30
sunt înfrânate de fenomenul f ragmentării și de obstacole care nu există în cadrul pieței unice
fizice. Economia digitală poate extinde piețele și poate promova servicii de mai bună calitate
la prețuri mai avantajoase, poate oferi mai multe posibilități de alegere și poate crea noi sur se
de ocupare a forței de muncă. O piață unică digitală poate favoriza înființarea de întreprinderi
noi și poate permite întreprinderilor existente să se dezvolte și să profite de amploarea unei
piețe de peste 500 de milioane de locuitori37.
Strategia are u n domeniu de aplicare multianual și se axează pe acțiuni -cheie
interdependente care pot fi întreprinse numai la nivelul UE. Fiecare acțiune va face obiectul
unor consultări adecvate și al unei evaluări corespunzătoare a impactului. Strategia privind
piața unică digitală va avea la bază trei piloni38:
a) Un acces mai bun al consumatorilor și al întreprinderilor la bunuri și servicii online
în întreaga Europă – în acest scop, este necesară eliminarea rapidă a principalelor diferențe
dintre mediul online și cel offline pentru a înlătura obstacolele din calea activității online
transfrontaliere.
b) Crearea condițiilor adecvate pentru dezvoltarea rețelelor și a serviciilor digitale –
pentru aceasta sunt necesare infrastructuri și servicii de conținut de mare vitez ă, sigure și
fiabile, susținute de un cadru de reglementare adecvat pentru inovare, investiții, concurență
loială și condiții echitabile de concurență.
c) Valorificarea la maximum a potențialului de creștere al economiei
digitale europene – pentru a atinge acest obiectiv sunt necesare investiții în infrastructurile și
tehnologiile TIC, de exemplu cloud computingul și volumele mari de date (Big Data),
precum și cercetare și inovare pentru a stimula competitivitatea industrială și îmbunătățirea
serviciilor pu blice, a incluziunii și a competențelor.

2.2. Situația actuală la nivelul UE

După cum s -a putut observa și în subcapitolele precedente, la nivelul Uniunii Europene
s-a implementat o serie de strategii care să permită dezvoltarea unei pieț e digitale unic e.
Pentru a putea măsura progresul, este folosit Indexul Economiei și Societății Digitale, pe cele
5 dimensiuni ale sale, care sunt foarte importante pentru dezvoltarea serviciilor publice
electronice de care se pot bucura atât cetățenii Uniunii, cât și în treprinderile.

37 http://www.cons ilium.europa.eu/ro/policies/digital -single -market -strategy/ accesat 10.06.2017
38 http://eur -lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/?qid=1447773803386&uri=CEL EX%3A52015DC0192
accesat 10.06.2017

31
Figura nr.3. Nivelul Indexului Economiei și Societății Digitale în 2017

Sursa: http://digital -agenda -data.eu/charts/desi -components#chart={"indicator":"DESI","breakdown –
group":"DESI","unit -measure":"pc_DESI","time -period":"2017"}

Danema rca, Finlanda, Suedia și Olanda au cele mai avansate economii digitale din
Uniunea Europeană, urmate de Luxemburg, Belgia, Marea Britanie și Irlanda, iar România,
Bulgaria, Grecia și Italia au cele mai scăzute scoruri din acest index.
Pentru o evaluare mai amănunțită a valorii indexului, trebuie analizat fiecare din cele 5
dimensiuni, împreună cu nivelul fiecărei sub -dimensiuni ale acestora. Cele 5 dimensiuni sunt
clasificate în nivelul de conectivitatela nivelul Uniunii Europene, capitalul uman în privința
folosirii Internetului și a tehnologiei informațiilor și comunicațiilor, scopurile principale
pentru care este utilizat Internetul de către cetățeni, gradul de integrare al tehnologiei digitale
în domeniul comerțului electronic și al funcționării întrepri nderilor, dar și existența și/sau/
nevoia serviciilor publice digitale.

Conectivitate
Tabelul nr.2. Dimensiunea Conectivității
Indicatorii conectivității IESD 2017 Unitate de măsură UE
Acoperire conexiune fixă procentaj gospodării 98%
Folosirea conexiu nii fixe procentaj gospodării 74%
Folosirea conexiunii mobile abonamente la 100 de persoane 84
Acoperirea 4G procentaj gospodării 84%

32
Varietate procentaj din ținte 68%
Acoperire conexiune rapidă procentaj gospodării 76%
Abonamente conexiune rapidă procentaj gospodării >= 30Mbps 37%
Preț conexiune fixă procentaj din venitul mediu 1.2%
Sursa: https://ec.europa.eu/digital -single -market/en/european -digital -progre ss-report

Acoper irea cu bandă largă de bază este disponibilă pentru toată lumea în UE, în timp ce
tehnologiile fixe acoperă 98% din case. În aproximativ jumătate din statele membre, peste
99% din case sunt acoperite. În același timp, Polonia, Slovacia și România rămân în urmă cu
mai puțin de 90%. Generația următoare de acces (NGA) acoperă 76%, față de 71% în urmă
cu șase luni. Utilizarea rețelelor mobile 4G a continuat să crească brusc. Prețul conexiunii
fixe este relativ scăzut în raport cu venitul cetăț enilor, acest aspect favorizând creșterea
numerelor de abonamente pentru furnizarea conexiunii la Internet.

Capitalul uman

Tabelul nr.3 Dimensiunea Capital Uman
Indicatori capital uman în IESD 2017 Unitate de măsură UE
Utilizatori Internet procentaj pop ulație (16 -74) 79%
Cunoștințe digitale de bază procentaj populație (16 -74) 56%
Specialiști TIC procentaj indivizi angajați 3.5%
Absolvenți domenii cibernetice absolvenți la 1000 de indivizi (20 -29) 19
Sursa: https://ec.europa.eu/digital -single -market/ en/european -digital -progress -report

Aproximativ 79% dintre cetățenii UE intră pe internet săptămânal, în timp ce 71% o fac
în fiecare zi. 63% dintre persoanele dezavantajate folosesc internetul săptămânal. În ciuda
îmbunătățirilor în curs, persoanele în v ârstă și persoanele cu nivel scăzut de educație sau cu
venituri mici continuă să fie expuse riscului de excludere digitală. Totuși, lipsa de nevoie sau
de interes, aptitudinile insuficiente și barierele legate de costuri sunt cele mai frecvente
motive ale gospodăriilor pentru că nu au acces la internet acasă, iar lipsa aptitudinilor este un
factor din ce în ce mai important în acest sens. În 2016, 44% din populația UE a avut un nivel
insuficient de competențe digitale, iar 19% nu ave au deloc, deoarece nu av eau acces la
conexiune la Internet . Din cei care dispun de conexiune la Internet (aproximativ 80 %) doar

33
56 % din populație au cunoștințe de bază în ceea ce privește utilizarea Internetului, și doar 3,5
% din aceștia lucrează în domeniul TIC.
Utilizarea Internetului

Tabel nr. 4. Dimensiunea Utilizare Internet
Utilizarea Internetului în IESD 2017 Unitate de măsură UE
Știri procentaj utilizatori Internet 70%
Muzică, video și jocuri procentaj utilizatori Internet 78%
Cerințe video procentaj utilizatori I nternet 21%
Apeluri video procentaj utilizatori Internet 39%
Rețele sociale procentaj utilizatori Internet 63%
Banking procentaj utilizatori Internet 59%
Cumpărături procentaj utilizatori Internet 66%
Sursa: https://ec.europa.eu/digital -single -market/ en/european -digital -progress -report

Utilizatorii de internet din UE sunt activi în obținerea conținutului online, 78%
descărcând muzică, clipuri video și jocuri, 70% citesc știri on -line și 21% utilizează servicii
video la cerere. După cum se poate observ a, cetățenii UE folosesc și internetul pentru
comunicare. Aproape 40% dintre utilizatorii de internet folosesc funcțiile de apelare online
ale aplicațiilor (video sau audio), și 63% interacționează cu alte persoane prin intermediul
rețelele lor sociale. În ceea ce privesc tranzacțiile online, utilizatorii folosesc din ce în ce mai
mult platformele de internet Banking ajungând până la un procentaj de aproape 60%, iar două
treimi dintre aceștia au efectuat cumpărături online.

Integrarea tehnologiei digitale

Tabel nr. 5. Dimensiunea Integrarea tehnologiei digitale
Integrarea tehnologiei digitale în IESD Unitate de măsură UE 2017
Distribuirea informațiilor procentaj întreprinderi 36%
Identificarea prin frecvențe radio procentaj întreprinderi 3,9%
Social Med ia procentaj întreprinderi 20%
Facturi electronice procentaj întreprinderi 18%
Stocare Cloud procentaj întreprinderi 13%

34
Vânzările online ale IMM -urilor procentaj IMM -uri 17%
Returul produselor cumpărate online procentaj IMM -uri 9,4%
Date deschise procentaj IMM -uri 7,5%
Sursa: https://ec.europa.eu/digital -single -market/en/european -digital -progress -report

Doar o cincime dintre companiile din UE -28 este foarte digitizată, dar situația în țări
este variată: în timp ce jumătate dintre companiile din Dane marca sunt foarte digitizate, în
Bulgaria ș i România este mai puțin de una din zece . Pe termen scurt, mass -media și
aplicațiile mobile conduc la transformarea digitală a afacerilor europene. De asemenea,
platforma cloud arată rate de creștere ridicate, da r numai în întreprinderi mari. Nivelul
returului de produse achiziționate pe Internet de către cetățeni este de aproximativ 10 %, ceea
ce înseamnă că unul din 10 produse nu satisface așteptările consumatorului. De aici rezultă și
încrederea scăzută a cetăț enilor în ceea ce privește achiziționarea de bunuri on -line, care nu
depășește în medie 17 %.

Servicii publice digitale

Tabelul nr. 6. Dimensiunea Servicii publice digitale
Servicii publice digitale în IESD 2017 Unitate de măsură UE
Utilizatori eGuverna re procentaj utilizatori Internet 34%
Formulare prestabilite punctaj (de la 0 până la 100) 49
Servicii publice online punctaj (de la 0 până la 100) 82
Date deschise procentaj din punctajul maxim 59%
Sursa: https://ec.europa.eu/digital -single -market/en/ european -digital -progress -report

Există progrese în ceea ce privește punerea online a serviciilor guvernamentale, dar
trebuie depuse mai multe eforturi de către țările rămase în urmă. Reducerea sarcinii
administrative prin utilizarea bazelor de date inter conectate este încă în fază incipientă. Cinci
țări din UE -28 sunt foarte aproape de a avea un canal digital complet dezvoltat pentru
serviciile publice cu scoruri mai mari de 95 %. Cu toate astea, țările aflate sub media Uniunii
Europene (în cea mai mare pa rte), au foarte puține servicii publice disponibile online. Șapte
dintre statele care se află sub media UE au încă doar unul din patru servicii care nu sunt
disponibile online.

35
Odată cu apariția Internetului și a folosirii sale tot mai accentuate de către cetățeni,
statele puternic dezvoltate din punct de vedere economic au sesizat potențialul uriaș pe care îl
deține, și au căutat metode de a -l exploata,Aici este și cazul Uniunii Europene care a pus la
punct o strategie de dezvoltare a fenomenului de guver nare electronică încă din 1999. Aceste
strategii vizau atingerea unor obiective în decursul unei perioade de timp, iar după scurgerea
timpului, ale obiective erau trasate, și tot așa.
Începând cu anul 2011, Comisia Europeană a adoptat strategii pentru cre area unei piețe
digitale unice prin intermediul digitalizării societății și a economiei. Pentru putea măsura
progresele făcute, a fost creat un index al economiei și societății digitale care era format pe 5
domenii, conectivitate, capital uman, folosirea i nternetului, integrarea tehnologiei digitale și
serviciile publice digitale. Conform acestui index, în 2017 , Danemarca, Finlanda, Suedia și
Olanda au cele mai avansate economii digitale din UE, urmate de Luxemburg, Belgia, Marea
Britanie și Irlanda. În tim p ce România, Bulgaria, Grecia și Italia au cele mai scăzute scoruri
din index.
După ce a fost analizat ă evoluția guvernării electronice la nivelul Uniunii Europene,
care tinde să -și atingă o mare parte din obiectivel e stabilite, poate fi determinată poziț ia
României în cadrul clasamentului UE împreună cu majoritatea cauzelor care determină
poziția; dar și evoluția politicilor publice pr ivind guvernarea electronică ce au fost
implementate de -a lungul timpului în țara noastră.

36
3. E voluția politicilor publice privind guvernarea electronică în
România

Guvernarea electronică constă în interacțiunea dintre guvern, parlament și alte instituții
publice cu cetățenii prin intermediul mijloacelor electronice. Informarea asupra proiectelor de
lege aflate în discuție și emiterea de păreri de către cetățeni, plata taxelor de către
contribuabili, completarea unor plângeri și petiții online reprezintă mijloace eficiente puse la
dispoziție de către stat pentru exercitarea drepturilor fundamentale ale cetățenilo r. Așadar
sensul implementarii guvernării electronice este de sus in jos (de la stat la cetaț ean)39.
Transparența instituțională, credibilitatea reglementării și reducerea costurilor
reglementării și administrării reprezintă un determinant fundamental al co mpetitivității unei
economii. Astfel, s erviciile de e -Guvernare reprezintă unul dintre mijloacele cele mai
eficiente de luptă împotriva corupției, un factor cheie al transparenței instituționale și a
reglementării credibile a mediului de afaceri în România . De asemenea, pe lângă efectul
semnificativ asupra transparenței instituțiilor statului și credibilități mediului de afaceri,
implementarea soluțiilor de e -Guvernare are ca rezultat:
1. îmbunătățirea calității informației ;
2. reducerea timpului de disemi nare a acesteia ;
3. reducerea semnificativă a costurilor administrative pentru stat, cât si a celor generate
de reglementări pentru cetățeni și firme.
România a înregistrat progrese semnificative în domeniul e -Guvernare, sistemul
național fiind considerat ca un exemplu de bună practică la nivel european. Cu toate acestea,
nivelul de interacțiune dintre cetățeni și guvern se menține redus, atât cantitativ (număr de
utilizatori), cât și calitativ (ponderea scăzută a interacțiunii bidirectionale)40.
De asemene a, asigurarea disponibilității serviciilor și a resurselor educaționale pe
Internet, împreuna cu creșterea gradului de utilizare a Internetului și a dotării cu computere în
instituțiile de învățământ, va genera o forță de munca mai bine pregătită, mai flex ibilă și mai
adaptată la cerințele pieței cu efecte pozitive asupra productivității muncii, salariilor și a
ocupării. Acest sistem de educație poate fi util si pentru susținerea pregătirii permanente,
aflate la un nivel extrem de redus în România.
Pentru dezvoltarea acestor servicii pot fi inițiate urmatoarele actiuni:

39 http://www.edemocratie.ro/publicatii/Ghidedem.pdf accesat 11.06.2017
40 http://www.seap.usv.ro/~dtiliute/master/Guvernare_electronica.pdf accesat 11.06.2017

37
1. oferirea de suport financiar și consultanță pentru extinderea serviciilor
electronice publice, în special pentru mediul de afaceri (Government to
Business);
2. stimularea inter -operabilității serviciilor publice, naționale și pan -europene și a
schimbului de bune practici.
Demersurile făcute în ultimii ani pentru trecerea la guvernarea electronică s -au
materializat în rezultate semnificative în acest domeniu. Cu toate acestea, în România se
constata întârzieri mari în implementarea programelor în Sistemul Electronic National.
Trecerea la interacțiunea electronică implică schimbări majore ale modului de lucru intern al
administrației publice, necesită adaptare și noi modalități de lucru, inclusiv prin parteneriate
adecvate si stabile cu sectorul privat și societatea civilă41.

3.1. Evoluția strategiilor de guvernare electronică în România

Privind guvernarea electronică, pe lângă strategiile adoptate la nivelul Uniunii
Europene, fiecare stat membru trebuie să atingă obiectivele stabilite printr -o serie de strategii
implementate la nivel național. Aderând abia în 2007 la Uniunea Europeană, România a
adoptat prima sa strategie națională de guvernare electronică abia în anul 2010. Chiar dacă
România a i mplementat prima sa strategie în 2010, asta nu înseamnă că înainte de 2010 nu au
fost implementat e diverse politici publice privind guvernarea electronică, sau că nu au fost
adoptate diferite acte normative care să facă posibilă distribuirea online a unor servicii
publice, sau reglementarea unor cadre legale privind comerțul electronic și protecția datelor.

3.1.1. e -România 2010 -2013
Strategia a fost implementată în perioada 2010 -2013, având în vedere 3 componente:
a) înțelegerea în sens larg a terme nului "e -Guvernare", aici fiind cuprinse diversele
tehnologii care ajutã la creșterea calitãții serviciilor publice (nu se referã numai la internet,
extinzându -și aria de acoperire și la interacțiunea telefonicã a cetãțeanului sau a firmei cu
administrația , plata taxelor prin mesaje telefonice, informarea p rin intermediul rețelelor TV );
b) integrarea strategiei în conceptul mai larg de "România Digitalã", aici intrând și
elemente legate de creșterea gradului de participare, accesul permanent, creșterea încr ederii
cetãțenilor în Guvern, și contribuția la creșterea economicã;

41 http://www.um.ase.ro/no5/1.pdf accesat 12.06.2017

38
c) implementarea este privitã ca fiind continuã, acoperind un interval mare de timp,
adaptatã permanent la noile tehnologii.
Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale
Inter operabilitatea sistemelor este unul dintre principalele obiective ale Ministerul
Comunicațiilor și Societății Informaționale, aceasta permițând autoritãților locale sã dezvolte
niveluri diferite de oraș sau județ digital, sã implementeze servicii proprii l a nivel de regiune
de dezvoltare, județ sau oraș. e -Guvernarea la nivel local integratã în sistemul de e -Guvernare
la nivel central și realizatã în conformitate cu nevoile și cerințele specifice fiecãrei autoritãți
publice locale poate constitui una dintre direcțiile prioritare, luând în considerație nevoia de
descentralizare.
Promovarea încrederii publice în serviciile și importanța societãții informaționale, în
paralel cu reformarea structurilor și modelelor operaționale, un exemplu în acest sens fiind
introducerea modelului de oraș digital sau județ digital, prin identificarea, auditarea și
dezvoltarea serviciilor publice, coroborate cu translatarea și transbordarea acestora în format
digital, și promovarea acestei practici la nivelul autoritãților public e locale și al mediului de
afaceri. Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale a avut ca prioritãți42:
1. dezvoltare socialã și economicã prin utilizarea TIC în sistemul e -Guvernare;
2. furnizarea efectivã a serviciilor publice de calitate, acce sibile și acceptabile financiar;
3. capacitatea crescutã a Guvernului de luare a deciziilor în procesul participativ și
consultativ;
4. abordarea responsabilã, eficientã, împreunã cu reducerea costurilor, ca instrument de
reușitã al celor implicați;
5. tra nsparența în implementarea, designul, întreținerea și revizuirea politicilor;
6. crearea unui punct unic de contact pentru furnizarea serviciilor electronice, 24 de ore
pe zi, 7 zile pe sãptãmânã;
7. reconstrucția încrederii cetãțeanului în Guvern;
8. acce lerarea creșterii economice;
9. crearea unei forme de guvernare mult mai participative;
10. promovarea soluțiilor de învãțãmânt la distanțã.
O atenție deosebită a fost acordată:
1. modernizãrii administrației publice;

42 http://www.monitoruljuridic.ro/act/strategia -nationala -din-9-martie -2010 -e-romania -2010 -2013 -emitent –
guvernul -publicat -n-monitorul -oficial -nr-276-din-28-aprilie -118294.html accesat 11.06.2017

39
2. adoptãrii pe scarã largã a tehnolog iei informației în mediul de afaceri, în relația cu
cetãțenii și cu administrația publicã;
3. creșterii competitivitãții sectorului TIC, îmbunãtãțirii domeniului cercetãrii –
dezvoltãrii -inovãrii;
4. însușirii tuturor obiectivelor și acțiunilor necesare impl ementãrii directivelor
europene sau altor directive care implicã servicii publice furnizate electronic.
S-a încercat asigurarea unor servicii mai bune prin:
1. furnizarea tuturor serviciilor electronice prioritare, la un nivel ridicat de calitate,
interope rabilitatea fiind imperativã;
2. furnizarea serviciilor într -un mod unitar și prietenos, la cel mai înalt nivel de
siguranțã și încredere;
3. disponibilitatea serviciilor cãtre toți, permanent, accesul fiind posibil de pe întreg
teritoriul sau din afara sa;
4. atingerea unui grad de ad opție la nivelul mediu european în raport cu numãrul de
utilizatori;
5. atingerea unui grad de satisfacție la nivelul mediei europene pentru toate serviciile
furnizate electronic;
6. accesarea informațiilor și serviciilor printr -un punct central de acces, integrat.
Se urmărea ca până la sfârșitul anului 2013, cetãțenii, operatorii economici și
administrația centralã și localã vor beneficia în permanențã de un set definit de servicii e –
Guvernare, puse în practicã în conformitate cu standarde clare, la un niv el maxim de calitate
și de siguranțã, în conformitate cu finanțarea asiguratã, fiind imprimat un ritm adecvat de
creștere a numãrului de utilizatori, sustenabilitatea serviciilor, actualizarea acestora. Calitatea
serviciilor se referã în primul rând la uti lizator; timpul necesar furnizãrii serviciului,
diversitatea mijloacelor prin care serviciul este furnizat, ușurința cu care serviciul respectiv
este identificat, încrederea în utilizarea s erviciului, sunt indicatorii principali de evaluare.

3.1.2. e-Rom ânia 2020
Strategia Națională privind Agenda Digitală pentru România a fost dezvoltată pe baza
programului Agenda Digitală pentru Europa 2020, aceasta fiind cadru de referință pentru
dezvoltarea economiei digitale 2014 – 2020. Realizarea celor 5 obiect ive comune ale Agendei
Digitale pentru Europa 2020 impune eforturi cumulate ale statelor membre în vederea
realizării acestora. În acest context, România trebuie să aibă în vedere maximizarea
impactului politicilor publice și să privească investițiile în T IC ca o modalitate de a

40
transforma economia românească . Aceste obiective sunt considerate ca fiind strâns legate
între ele, susținându -se reciproc și fiind promovate ca obiective naționale pentru fiecare stat
membru al Uniunii Europene43.
Guvernul Românie i a aprobat Strategia Națională privind Agenda Digitală pentru
România 2020 într -o formă care preia și adaptează la situația României elementele Agendei
Digitale pentru Europa, una dintre cele șapte inițiative pilot ale Strategiei Europa 2020.
Agenda Digit ală definește rolul major pe care utilizarea tehnologiei informației și
comunicațiilor (TIC) va trebui să -l joace în realizarea obiectivelor Europa 202044.
În urma unui studiu socio -economic pe baza căruia a fost dezvoltată Strategia privind
Agenda Digitală pentru România și pornind de la situația și contextul actual în ceea ce
privește îndeplinirea acestor obiective, țintele stabilite și asumate de către România în
contextul obiectivelor Agendei Digitale Europa 2020 sunt următoarele:
– e-Guvernare, Interoperabilitate, Securitate Cibernetică, Cloud Computing și
Social Media – domeniu prin care se vizează creșterea eficienței și reducerea
costurilor din sectorul public din România prin modernizarea administrației;
– TIC în educație, sănătate, cu ltură și eInclusion – domeniu prin care se vizează
sprijinul acestor tehnologii la nivel sectorial;
– eCommerce, cercetare -dezvoltare și inovare în TIC – domeniu ce vizează
avantajele comparative regionale ale României și sprijină creșterea economică în
domeniul privat;
– Broadband și servicii de infrastructură digitală – domeniu ce vizează asigurarea
condițiilor de acces la echipamente TIC și Internet, pentru creșterea gradului de
alfabetizare digitală și îmbunătățirea competențelor digitale
Astfel, măsurile concrete prev ăzute în Strategia 2020 vor duce la:
– asigurarea accesului cetățenilor și organizațiilor la servicii publice electronice
(servicii de e -Guvernare);
– îmbunătățirea accesului la internet prin creșterea gradului de acoperire a rețelelor de
comunicații electronice de mare viteză în bandă largă;
– creșterea gradului de utilizare a internetului;
– promovarea comerțului electronic;
– creșterea numărului serviciilor publice electronice transfrontaliere;

43 https://www.comunicatii.gov.ro/?page_id=3496 accesat 12.06.2017
44 HG nr. 245/ 2015 pentru aprobarea Strategiei N aționale privind Agenda Digitală pen tru România 2020

41
– sporirea conținutului digital și dezvoltarea de infrastructuri TIC în domeniile
educației, sănătății și culturii;
– sprijinirea creșterii valorii adăugate generate de sectorul TIC prin susținerea
cercetării -dezvoltării și inovării în domeniu45.

Tabel nr. 7. Încadrarea României în obiectivele Europa 2020
Obiectiv specific 2020 Ținta EU
2020 Ținta RO
2020 Situația RO
2015
Acoperire cu broadband fix (total populație) 100% (2013) 100% 90%
Acoperire cu broadband peste 30 Mbps (%
gospodării) 100% (2020) 80% 66%
Conectări la broadband fix peste 100 Mb ps (%
gospodării) 50% (2020) 45% 25%
Populație care cumpără online 50% (2015) 30% 10%
Populație care cumpără online trans -frontalier 20% (2015) 5% 2%
IMM -uri care vând online 33% (2015) 20% 7%
Utilizatori frecvenți de Internet (săptămânal), per
total populație 75% (2015) 60% 48%
Utilizatori frecvenți de Internet, dintre populația
defavorizată 60% (2015) 45% 28%
Populație care nu a utilizat niciodată Internetul 15% (2015) 30% 39%
Cetățeni care utilizează servicii de eGuvernare 50% (2015) 35% 10%
Cetățeni care returnează formulare completate 25% (2015) 20% 3%
Sursa: https://ec.europa.eu/epale/sites/epale/files/strategia -nationala -agenda -digitala -pentru -romania -20202c -20-
feb.2015.pdf

După cum se poate observa în tabelul nr. 7, o parte din țintele României ce trebuiesc
atinse până în 2020 sunt mai scăzute decât cele ale Uniunii Europene. România se afla în
2015 la jumătat ea drumului, deoarece nivelul celor mai mulți dintre indicatori se afla abia la
jumătateațintei stabilite pentru anul 2020.

45 https://www.comunicatii.gov.ro/?page_id=3496 accesat 12.06.2017

42
De asemenea, Strategia fixează, pentru România an ului 2020, atingerea cel puțin a
următoarelor obiective:
– cel puțin 35% dintre cet ățeni să utilizeze sistemele de e -Guvernare;
– cel puțin 60% dintre cetățeni să utilizeze cu regularitate internetul;
– cel puțin 30% dintre cetățeni să facă achiziții on line;
– o acoperire cu rețele de comunicații în bandă largă (peste 30 Mbps) de minim 80%.

3.2. Evoluția cadrului legal privind guvernarea electronică

Evoluția cadrului legal privind guvernarea electronică din românia a adus de -a lungul
timpului o serie de revizuiri și îmbunătățiri prin adoptarea diferitor legi și hotărâri de Guvern.
În tabelul nr. 8. este prezentată evoluția celor mai importante acte normative din România cu
privire la procesul de guvernare electronică din anul 2000 până în prezent. Aceste acte
normative fac referire la domenii precum: comerțul electronic, documentele el ectronice,
plățile electronice, comunicațiile electro nice și guvernarea electronică. Lista completa a
acestora poate fi găsită în ANEXA 2.

Tabelul nr. 8. Evoluția cadrului legal privind eGuvernarea
Anul Actul normativ
2000 OG nr. 130/2000 privind protec ția consumatorilor la încheierea și executarea
contractelor la distanță
OG nr. 130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distanță
Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între
comercianți și consumatori
2001 Legea semnă turii electronice nr. 455 / 2001
2002 Legea comerțului electronic nr. 365/2002
HG nr. 1308/2002 privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea Legii
365/2002 privind comerțul electronic
OG nr.24/2002 privind încasarea prin mijlo ace electronice a impozitelor și taxelor
locale
OUG nr.193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plată
OG nr.69/2002 privind regimul juridic al cărții electronice de identitate

43
2003 Legea nr. 51/2003 pentru aprobarea OG nr. 130/2000 privind regimul juridic al
contractelor la distanță
Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparenței in
exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri,
prevenirea și sancționarea corupției
HG nr.1173/200 3 privind atribuirea electronică a autorizațiilor de transport rutier
internațional de marfă
OG nr.19/2003 privind obligativitatea utilizării sistemului electronic de colectare a
datelor statistice
2004 OG nr. 85/2004 privind protecția consumatorilor l a încheierea și executarea
contractelor la distanță privind serviciile
Legea nr. 451/2004 privind marca temporală
Legea nr. 589/2004 privind regimul juridic al activității electronice notariale
2006 Regulamentul BNR 6/2006 privind emiterea și u tilizarea instrumentelor de plată
electronică
OUG nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului
OUG nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică
Legea nr. 121/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 365/2002 privind
comerțul electronic
Legea nr. 183/2006 privind utilizarea codificării standardizate a setului de caractere în
documentele în formă electronică
2007 Lege a nr. 135/2007 privind arhivarea documentelor în formă electronică
2009 OUG nr. 49/2009 privind libertatea de stabili re a prestatorilor de servicii ș i libertatea
de a furniza servicii în Româ nia
2010 HG nr. 195/2010 privind aprobarea strategiei naționale "e -Romania"
HG nr.922/2010 privind organizarea și funcționarea punctului de cont act unic
electronic
HG nr.1235/2010 privind aprobarea realizării sistemului național electronic de plată
online a taxelor și impozitelor utilizand cardul bancar
2011 Regulamentul BNR nr.8/2011 privind instituțiile emitente de monedă electronică
Legea nr.127/2011 privind activitatea de emitere de monedă electronică
OUG nr.111/2011 privind comunicațiile electronice

44
OUG nr.19/2011 privind unele măsuri pentru modificarea unor acte normative în
domeniul comunicațiilor electronice
OUG nr.117/2011 privind constituirea infrastructurii comune de comunicații
electronice a statului român
2012 Legea nr.148/2012 privind înregistrarea operațiunilor comerciale prin mijloace
electronice
Legea nr.154/2012 privind regimul infrastructurii rețelelor de comunicaț ii electronice
2013 HG nr 1070/2013 pentru modificarea si completarea Hotararii Guvernului nr
1235/201 0 privind aprobarea realizarii s istemului national electronic de plata online a
taxelor si impozitelor utilizand cardul bancar
Sursa: Monitorul Ofici al al României

După cum se poate observa din evoluția actelor normative privind guvernarea
electronică, cele mai importante legi fac referire la folosirea internetului atât de către cetățeni
pentru a interacționa cu mediul de afaceri cât și cu Guvernul, dar și de către instituțiile
statului pentru a comunica între ele. Cu toate astea, cele mai semnificative reglementări fac
referire la folosirea Internetului în scopuri economice, cum ar fi comerțul electronic,
regulamentul de plăți eelectronice, drepturil e consumatorului, etc. Referitor la comunicarea
dintre instituțiile statului, cele mai importante reglementări fac referire la semnătura
electronică, arhivarea documentelor în mediul on -line, prestarea de servicii on -line și la
licitații on -line.
În timpu l Guvernului Adrian Năstase (2000 -2004) au fost puse bazele unui cadru
legislativ care să reglementeze desfășurarea activități economice electronice, stabilind
normele legale de desfășurare a comerțului electronic prin stabilirea regimului juridic al
contr actelor la distanță și încadrarea lor în normele privind protecția consumatorului; dar și
introducerea sistemelor moderne de plată. Unul din obiectivele principale ale Guvernului
Năstase, a fost reducerea birocrației. În acest sens au fost adoptate o serie acte normative cu
privire la semnătura electronică, încasarea taxelor și impozitelor prin mijloace electronice,
adoptarea unor mă suri p entru asigurarea transparenței î n exercitarea demnităților publice, dar
și prevenirea și sancționarea corupției .
În tim pul Guvernului Călin Popescu -Tăriceanu (2004 -2008), s -a trecut la un nou nivel
de distribuire a serviciilor publice prin intermediul Internetului, apărând noi reglementări
privind utilizarea codificării standardizate a setului de caractere în documentele î n formă

45
electronică , dar și arhivarea documentelor în formă electronică . Pe lângă astea, s-au pus
bazele sistemului de achiziții publice prin sisteme electronice, s -au adăugat completări
privind emiterea și utilizarea instrumentelor de plată electronică , modificând și legea
nr.365/2002 privind comerțul electronic.
Odată cu începerea crizei economice din anul 2009, în domeniul guvernării electronice
au mai fost adoptate legi care să reglementeze tranzacțiile cu monedă electronică,
comunicațiile electronice , organizarea și funcționarea punctului de contact unic electronic , și
aprobarea realizării sistemului național electronic de plată online a taxelor și impozitelor
utilizand cardul bancar .

3.3. Nivelul României în clasamentul UE

Din păcate, și în cazul guvernării electronice, România se situează pe ultimul loc dintre
cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, conform Indexului Economiei și Societății
Digitale (IESD) pentru 2017, care este prezentat în rapoartele anuale ale Comisiei Europene.
Cu toate acestea, România face parte din grupul țărilor aflate într -o fază de recuperare a
decalajelor deoarece, cu toate că încă înregistrează rezultate mult sub media UE, în ultimul an
țara noastră a progresat mai rapid decât media UE46. Acest aspect se datorează procentajului
ridicat de conexiuni la internet cu viteză mai mare de 30Mbps care se înregistrează în
principal în mediul urban, dar și investițiilor în infrastructura de bandă largă din mediul rural.

Figura nr. 3. Evoluția IESD în România și media UE

Sursa: https://ec.europa.eu/digital -single -market/en/policies/scoreboard

46 https://ec.europa.eu/digital -singl e-market/en/scoreboard/romania accesat 15.06.2017

46
Dimensiunile care determină cea mai puternică creștere sunt capitalul uman și serviciile
publice digi tale. România a realizat progrese semnificative, dar, din moment ce este țara cu
cele mai slabe rezultate din UE, aceasta are un semnificativ potențial de creștere neexplorat.
Guvernul român a adoptat anul trecut Strategia Națională privind Agenda Digitală pentru
România 2020 . Strategia stabilește următoarele obiective pentru anul 2020:
– acoperire de cel puțin 80 % prin rețele de comunicații în bandă largă (cu viteze de
peste 30 Mbps);
– cel puțin 60 % din români să utilizeze cu regularitate internetul;
– cel puțin 30 % din români să facă achiziții online și cel puțin 35 % din cetățenii
români să utilizeze sistemele de e -guvernare.
Indicele economiei și societății digitale (DESI) este un indice compozit, elaborat de
Comisia Europeană în vederea evaluării prog reselor țărilor UE în direcția unei economii și
societăți digitale. Acest indice integrează un set de indicatori relevanți, structurați în jurul a 5
dimensiuni: conectivitatea, capitalul uman, utilizarea internetului, integrarea tehnologiei
digitale și ser viciile publice digitale. Acesta grupează țările în patru grupe: cele care continuă
să progreseze („Running ahead”), care stagnează într -o poziție avansată („Lagging ahead”),
care recuperează decalajele („Catching up”) și cele care rămân în urmă („Falling behind”)47.
După cum se poate observa și în figura nr. 4 , România se află pe ultimul loc în Uniunea
Europeană în ceea ce privește Indexul Economiei și Societății Digitale, cu cele mai mici
valori înregistrate în cazul serviciilor publice digitale, dar și în cazul integrării tehnologiei
digitale.
Figura nr.4. Nivelul României în cadrul UE

Sursa: https://ec.europa.eu/digital -single -market/en/european -digital -progress -report

47 https://ec.europa.eu/digital -single -market/en/desi accesat 15.06.2017

47

România are un punctaj global de 0,33 și se situează pe ultimul loc dintre cele 28 de
state membre ale UE. Față de anul trecut, un procent mai important din populație este abonat
la rețele în bandă largă și datorită calității ridicate a acestora, însă nivelul scăzut al
competențelor digitale și al încrederii utilizatorilor pare a fi o piedică în calea dezvoltării
economiei digitale a țării. Utilizarea internetului a crescut, în principal datorită unei mai mari
participări în cadrul rețelelor social e. Pe de altă parte, întreprinderile din România ar trebui
să exploateze mai bine avantajele oferite de rețelele de socializare, de comerțul online și de
aplicațiile de tip cloud. Ponderea utilizatorilor care interacționează cu autoritățile publice a
cresc ut, dar este în continuare cea mai scăzută din UE48.
Pentru a vedea care este stadiul actual al României, trebuie să analizăm nivelul atins pentru
fiecare din cele 5 domenii ale Indexului Economiei și Societății Digitale , după cum urmează :

a) Conectivitat ea
Tabel nr.9. Dimensiunea Conectivitate în România 2017
Indicatorii conectivității IESD Unitate de măsură RO LOC UE
Scor IEDS 0-1 0,54 22 0,63
Acoperire conexiune fixă procentaj gospodării 89% 26 98%
Folosirea conexiunii fixe procentaj gospodării 63% 23 74%
Folosirea conexiunii mobile abonamente la 100 de persoane 71 22 84
Acoperirea 4G procentaj gospodării 45% 28 84%
Varietate procentaj din ținte 75% 9 68%
Acoperire conexiune rapidă procentaj gospodării 72% 24 76%
Abonamente conexiune rapidă procentaj gospodării >= 30Mbps 70% 2 37%
Preț conexiune fixă procentaj din venitul mediu 1,1% 10 1.2%
Sursa: https://ec.europa.eu/digital -single -market/en/european -digital -progress -report

În ceea ce privește conectivitatea, România se situează sub media UE, dar înregistrează
progrese medii. România își menține nivelul de acoperire a gospodăriilor prin rețele fixe de
comunicații în bandă largă, aflându -se în conti nuare printre ultimele țări (a 26 -a) din UE (sunt
acoperite 89 % din gospodării, în comparație cu media UE de 97 %). Cu toate acestea, nivelul
de acoperire a gospodăriilor prin rețeaua de acces de generație următoare cu viteze de peste
30 Mbps este de 72 % , similar cu media UE. În ceea ce privește utilizarea, numărul de

48 https://ec.europa.eu/digital -single -market/en/scoreboard/romania accesat 17.06.2017

48
abonamente la bandă largă rapidă este printre cele mai ridicate din UE (63 % din
abonamentele la rețele fixe de comunicații în bandă largă au o viteză de peste 30 Mbps, spre
deosebire de doa r 30 % în UE).
Utilizarea abonamentelor la rețele fixe de bandă largă în România prezintă printre cele
mai slabe rezultate din UE. Motivele pentru gradul scăzut de utilizare ar putea fi nivelurile
scăzute ale competențelor digitale ale populației și prețu l abonamentelor la rețelele de
comunicații în bandă largă, care, deși scăzut în valoare absolută, este unul dintre cele mai
ridicate din UE în raport cu venitul unui cetățean român. Un alt motiv ar putea fi nivelul
scăzut al dezvoltării serviciilor publice digitale. Prin urmare, accesul la serviciile
Tehnologiile Informației și comunicațiilor (TIC) rămâne neuniform în rândul populației, cu
decalaje mari în special în zonele rurale. De asemenea, utilizarea rețelelor mobile în bandă
largă este sub media UE (5 9 față de 75 de abonați/100 de persoane).
Programul Operațional „Competitivitate” (2014 -2020) al României a alocat 100 de
milioane EUR din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), în timp ce Programul
Național de Dezvoltare Rurală (2014 -2020) a alo cat 35 de milioane EUR din Fondul
European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR). Autoritățile române ar trebui să decidă
asupra unor modele mai eficiente de investiții în rețelele de comunicații în bandă largă și ar
trebui să fie stabilită o listă a in vestițiilor prioritare în domeniu.
Experiența perioadei de programare 2007 -2013 arată că doar 15 milioane EUR au fost
absorbite din cele 69 de milioane EUR puse la dispoziție prin fondurile FEDR, în timp ce 10
milioane EUR din FEADR au trebuit să fie redi stribuite în alte scopuri. În plus, se consideră
că sistemul de autorizare românesc impune o procedură foarte greoaie, care generează
întârzieri mari în dezvoltarea infrastructurii de bandă largă pentru operatorii care îl aplică.

b) Capitalul uman
Tabe lul nr. 10. Dimensiunea Capital uman în România 2017
Indicatori capital uman în IESD Unitate de măsură RO LOC UE
Scor IEDS 0-1 0,31 28 0,55
Utilizatori Internet procentaj populație (16 -74) 56% 28 79%
Cunoștințe digitale de bază procentaj populație (16 -74) 28% 27 56%
Specialiști TIC procentaj indivizi angajați 1,9% 27 3.5%
Absolvenți domenii cibernetice absolvenți la 1000 de indivizi 16 17 19
Sursa: https://ec. europa.eu/digital -single -market/en/european -digital -progress -report

49
În ceea ce privește capitalul uman, performanța României este sub media UE, dar se
înregistrează progrese bune. În pofida existenței a numeroși specialiști români calificați în
domeniul TIC, în Rom ânia competențele digitale în râ ndul populației generale și al forței de
muncă sunt printre cele mai scăzute din UE. Jumătate dintre români utilizează internetul cu
regularitate (52 %) comparativ cu 76 % în UE, iar o treime dintre români (32 %) nu au folosit
niciodată internetul (față de 16 % în UE). Competențele digitale în rândul populației sunt cele
mai slabe din UE, doar 26 % dintre români având competențe digitale peste nivelurile de bază
(față de 55 % în UE). In schimb, România are rezultat e relativ bune la absolvenții din
domeniile științei, tehnologiei și m atematicii (STEM), 1,7 % dintre românii cu vârsta
cuprinsă între 20 -29 de ani deținând o diplomă în domeniile STEM. Acest lucru, deși
constituie un aspect pozitiv, nu este suficient pent ru a compensa deficitul de competențele
digitale crește și mai mult deoarece numeroși specialiști TIC părăsesc țara pentru a lucra în
străinătate. Strategia digitală a României ( Strategia Națională privind Agenda Digitală pentru
România ) include acțiuni ca re vizează îmbunătățirea competențelor digitale ale populației49.

c) Utilizarea internetului
Tabel nr. 11. Dimensiunea Utilizare Internet în România 2017
Utilizarea Internetului în IESD Unitate de măsură RO LOC UE
Scor IEDS 0-1 0,29 28 0,48
Știri proce ntaj utilizatori Internet 63% 25 70%
Muzică, video și jocuri procentaj utilizatori Internet 67% 27 78%
Cerințe video procentaj utilizatori Internet 6% 27 21%
Apeluri video procentaj utilizatori Internet 45% 15 39%
Rețele sociale procentaj utilizatori I nternet 74% 8 63%
Banking procentaj utilizatori Internet 8% 27 59%
Cumpărături procentaj utilizatori Internet 18% 28 66%
Sursa: https://ec.europa.eu/digital -single-market/en/european -digital -progress -report

În ceea ce privește utilizarea serviciilor de internet, rezultatele României sunt sub media
UE, dar se înregistrează progrese, având în vedere că tot mai mulți români utilizează servicii
de internet. Utilizar ea rețelelor sociale înregistrează cea mai mare creștere, însă utilizatorii de
internet români se abțin cel mai mult atunci când trebuie să facă tranzacții online, cum ar fi

49http://www.ancom.org.ro/uploads/l inks_files/Strategia_nationala_privind_Agenda_Digitala_pentru_Romania_
2020.pdf accesat 16.06.2017

50
servicii bancare online (10 %) și cumpărături online (18 %), ceea ce sugerează neî ncrederea
în mediul online. Cu toate acestea, ponderea utilizatorilor de internet care efectuează achiziții
online este în creștere. Pentru a aborda aceste provocări, Ministerul Comunicațiilor și pentru
Societatea Informațională a inițiat u n proiect finanț at de UE care vizează, în special, să
dezvolte și să eficientizeze comerțul electronic prin analiza cadrului normativ actual și
propunerea de îmbunătățiri. Principalele preocupări abordate pr in intermediul proiectului sunt
lipsa de încredere în serviciile online, lipsa unui cadru juridic adecvat pentru gestionarea
potențialelor conflicte juridice între întreprinderi și consumatori, precum și alte preocupări
legate de comunicațiile criptate și plăți.

d) Integrarea tehnologiei digitale
Tabel nr. 12. Dimen siunea Integrarea tehnologiei digitale în România 2017
Integrarea tehnologiei digitale în IESD Unitate de măsură RO LOC UE
Scor IESD 0-1 0,19 28 0,37
Distribuirea informațiilor procentaj întreprinderi 22% 24 36%
Identificarea prin frecvențe radio procentaj întreprinderi 4% 14 3,9%
Social Media procentaj întreprinderi 8% 28 20%
Facturi electronice procentaj întreprinderi 9% 24 18%
Stocare Cloud procentaj întreprinderi 5% 26 13%
Vânzările online ale IMM -urilor procentaj IMM -uri 7% 27 17%
Returul pro duselor cumpărate online procentaj IMM -uri 4,3% 26 9,4%
Date deschise procentaj IMM -uri 1,9% 28 7,5%
Sursa: https://ec.europa.eu/digital -single -market/en/european -digital -progress -report

În ceea ce privește integrarea tehnologiilor digitale de către întreprinderi, rezultatele
României sunt sub media UE, iar progresele înregistrate sunt limitate. Încrederea
consumatorilor și a vânzătorilor cu amănuntul în tranzacț iile interne online este scăzută și,
prin urmare, potențialul tranzacțiilor online (cum ar fi comerțul electronic) este încă în mare
parte neexploatat. Din anul 2001, România a acordat o facilitate fiscală specialiștilor în
domeniul TIC. Această politică a atras multe companii din sectorul informatic (TIC) să
investească în România și a determinat specialiștii în domeniul TIC să rămână în țară și să își
înființeze propriile afaceri.

51
Consolidarea capacității de aplicare a legislației de către autoritățile d e protecție a
consumatorilor ar asigura o mai bună aplicare a normelor și în lumea digitală, sporind astfel
încrederea în tranzacțiile online. Cifrele naționale privind întreprinderile nou -înființate sunt
modeste, dar în creștere. Cu toate acestea, există obstacole în calea dezvoltării afacerilor,
inclusiv o lipsă de fonduri pentru înființarea unei întreprinderi, de credite bancare și de
investiții de capital, precum și o piața internă de consum relativ mică.

e) Servicii publice digitale

Tabel nr. 13. D imensiunea Servicii publice digitale în România 2017
Servicii publice digitale în IESD Unitate de măsură RO LOC UE
Scor IEDS 0-1 0,27 28 0,55
Utilizatori eGuvernare procentaj utilizatori Internet 6% 28 34%
Formulare prestabilite punctaj (de la 0 până la 100) 12 27 49
Servicii publice online punctaj (de la 0 până la 100) 55 28 82
Date deschise procentaj din punctajul maxim 63% 11 59%
Sursa: https://ec.europa.eu/ digital -single -market/en/european -digital -progress -report

În ceea ce privesc serviciile publice digitale, rezultatele României sunt sub media UE,
dar se înregistrează progrese . România a înregistrat progrese în principal în ceea ce privește
disponibilita tea, prin promovarea unei politici de date deschise (tip Open Data). Cu toate
acestea, nivelul de utilizare a serviciilor de e -guvernare rămâne cel mai scăzut din Uniunea
Europeană , numai 8 % dintre utilizatori interacționând cu autoritățile publice, prin
retrimiterea formularelor completate. În România, digitizarea administrației publice a fost
lentă și fragmentată. Sunt posibile în continuare îmbunătățiri în ceea ce privește reutilizarea
informațiilor între administrații pentru a face viața mai ușoară pen tru cetățeni. Un semn
pozitiv este faptul că guvernul a făcut din sprijinirea interoperabilității la nivel național și
furnizarea de servicii digitale mai bune una dintre prioritățile sale. Până în iulie 2016 se
desfășoară un proiect important care va reco manda o strategie pentru a alinia și a integra
resursele TIC în cadrul guvernului român și va furniza recomandări politice și tehnice pentru
adoptarea unui cadru al G uvernului României pentru interoperabilitate și arhitectură
organizațională.
România se a flă pe locul 28 între cele 28 de state membre ale UE. În ultimii ani,
România nu a înregistrat progrese semnificative comparativ cu alte state membre ale UE. În

52
ceea ce privește aspectele pozitive, românii beneficiază de acoperire pentru conexiunile în
bandă largă la viteze mari în zonele urbane, ceea ce se traduce în cea mai mare proporție de
abonamente din Uniunea Europeană. De asemenea, utilizarea serviciilor mobile de bandă
largă accelerează. Cu toate acestea, rata digitizării economiei, inclusiv în cee a ce privește
serviciile publice, și nivelul competențelor digitale sunt încă scăzute.
O inițiativă lansată în 2016 cuprinde o platformă online pentru consultarea cetățenilor și
a întreprinderilor cu privire la modul de a simplifica interacțiunea cu admini strația publică
(„Comisia de tăiat hârtii”50). Această inițiativă poate contribui la identificarea unor modalități
de simplificare a administrației și la crearea de soluții ușor de utilizat, împreună cu
utilizatorii . Guvernul dorește ca o instituție să soli cite unui cetățean informații o singură dată
și ca instituțiile publice să poată să transfere electronic informații între ele. De asemenea,
inițiativa urmărește să elimine documentele și procedurile greoaie.
Pentru o utilizare mai ușoară, toate platformel e de guvernare electronică trebuie
introduse într -un singur portal. Acest portal este reprezentat de o pagină web care prezintă
legături de acces către toate peginile web ale instituțiilor publice, dar și către platformele de
guvernare electronică cu un si ngur click. Pentru ca aceste platforme să pară atractive pentru
utilizatori, ele trebuie să aibă un design simplu, să conțină stric informații de interes public la
care cetățenii să aibă acces, să nu conțină spații publicitare, și să fie foarte ușor de fol osit de
către o gamă cât mai largă de utilizatori.
Portalul de guvernare electr onică existent în momentul actual , este foarte ușor de folosit
și are un design extrem de simplu. Pe prima pagină se află legăturile către platformele de
guvernare electronică, dar și paginile web ale instituțiilor administrative centrale și locale.
Acesta este administrat de Agenția pentru Agenda Digitală din România, care gestionează și
operează Sistemul Electronic Național (S.E.N.)

50 http://maisimplu.gov.ro/ accesat 17. 06.2017

53
4. eROMÂNIA

Guve rnarea electronică se impune din ce în ce mai mult ca o componentă esențială a
noii societăți informaționale. Guvernarea electronica a cunoscut în ultimii ani o evoluție
exponențială la nivel global și în special în Europa, fapt confirmat de:
a) numărul tot mai mare de cetățeni ce participă la dezbateri on -line;
b) rolul central al Internetului ca sursă de informații publice;
c) numărul mare de servicii guvernamentale oferite on -line;
d) planurile de dezvoltare in domeniu, cum ar fi inițiativa eEurope la nivelul Uniunii
Europene51.
La nivelul României, încă de la începutul secolului al XXI -lea, au fost create platforme
de guvernare electronică, cu scopul de a ușura viața cetățenilor și de a întări comunicarea
acestora cu institu țiile statului. Prima astfel de platformă se numea e -Democrație și a fost
finanțată de Uniunea Europeană, în cadrul Inițiativei Europene pentru Democrație ș i
Drepturile Omului (IEDDO) . Astfel, www.eDemocratie.ro a fo st primul portal de e –
democrație și guvernare electronică din România și a fost dezvoltat în jurul ideii de întărire a
comunicării dintre cetățeni, dar și dintre cetățeni si Guvern prin mijloace electronice.
Platforma de guvernare electronică ce este oper abilă în momentul actual este
administrată de Agenția pentru Agenda Digitală din România, care gestionează și operează
Sistemul Electronic Național (S.E.N.) prin intermediul web -site-ului www.e -guvernare.ro ,
Sistemul Electronic de Achizitii Publice (S.E.A.P.) disponibil la adresa www.e -licitatie.ro ,
Sistemul informatic pentru atribuirea electronica a autorizatiilor de transport international
rutier de marfa si pent ru atribuirea electronica a traseelor nationale din programele de
transport prin serviciile regulate judetene si interjudetene (S.A.E.T.) disponibil la
adresa www.autorizatiiauto.ro , Sistemul Nationa l Electronic de Plata online cu cardul a
taxelor si impozitelor (S.N.E.P.) disponibil la adresa www.ghiseul.ro , Punctului de
Contact Unic electronic (P.C.U.e) disponibil la adresa http://www.edirect.e -guvernare.ro52.
Aceste platforme au avut ca principal obiectiv colectarea tuturor serviciilor publice
care pot fi distribuite online, și creșterea informării cetățenilor cu privire la aceste servicii.
Astfel, prin aceste platforme au fost create legaturi externe cu web -site-urile instituțiilor
publice care ofereau servicii prin intermediul Internetului, făcând astfel foarte ușoară
accesarea documentelor și completarea formularelor online.

51 http://europa.eu.int/information_society/eeurope/2005/index_en.htm accesat 18.06.2017
52 https://www.aadr.ro/acasa_0_1.html accesat 18.06.2017

54
4.1. Prima platformă de gu vernare electronică din România

eDemocrația joacă un rol foarte important în guvernarea electronică. eDemocrația face
referire la utilizarea tehnologiei pentru a crește participarea civică prin intermediul
telecomunicațiilor și a rețelelor de Internet. Ea este constituită din posibilitatea de a folosi
tehnologia IT în procesele politice ce prevăd informarea cetățenilor sau luarea deciziilor53.
Procesul democratic este divizat în trei subprocese:
– Informarea cetățenilor
– Formarea opiniilor
– Luarea deciziilor
Astfel, e -Democrația are două direcții:
– E-Participarea (presupune informarea cetățenilor și formarea de opinii)
– E-Votarea (presupune luarea decizilor)54.
Astfel, cetățenii pot participa activ la luarea deciziilor guvernamentale. Pe lângă
participarea activă a cetățenilor, e -Democrația oferă un grad ridicat de transparență
administrativă, ceea ce duce la o mai bună informare a cetățenilor. Iar prin intermediul
platformelor de e -Democrație, se poate reduce corupția la nivelul guvernamental.
Cel mai important as pect al e -Democrației este votul electronic. Votul online reprezintă
un potențial uriaș pentru creșterea reprezentativității politice și a participării eficiente la
luarea deciziilor. Instituțiile importante de a nivel național, regional sau local practică deja o
formă de e -Democrație prin intermediul platformelor online. Aceste platforme au rolul de a
stabili o linie de comunicare cu două sensuri cu cetățenii, publicarea actelor oficiale
decizionale ori minutele de la ședințele cu scop deliberativ, sau de a prezenta informații
legate de bugete și cheltuieli55.
Spre deosebire de guvernarea electronica, democratia electronica porneste de jos in sus ,
adică de la cetățean către instituțiile publice . Tocmai datorită faptului că pornește de jos în
sus, și are form e atât de diferite, democrația electronică este mai greu de clasificat, însă există

53 Gustav Lidén, Is e-democracy more than democratic? – An examination of the implementation of socially
sustainable values in e -democratic processe , Department of Social Sciences, Mid Sweden University,
Sundsvall, Sweden, p.85
54 Dimitrios Zissis , Dimitrios Lekkas , Anastasia -Evangelia Papadopoulou , „Competent Electronic Participation
Channels in Electronic Democracy ”, Electronic Journal of e -Government , Volume 7, Issue 2, 2009, pp195 –
208, p. 195
55 *** Critical Factors in an Electronic Democracy: a Study of Municipal Managers Tony Carrizales Marist
College, Poughkeepsie, New York, USA, p 24

55
o clasificare sintetică56. Așadar cele 3 mari categorii de aplicații de democrație electronică
sunt:
1. Aplicațiile electorale (în mare parte, în această categorie intra ace le aplicații care au
drept scop organizarea unor campanii electorale si pe Internet);
2. Aplicațiile de comunicare si feedback (în grupa de feedback, includem în primul rând
comentariile si reacțiile cetățenilor la proiectele legislatve sau la diferite acț iuni
guvernamentale, feedback -uri care de cele mai multe ori se organizează sub forma tehnică a
unor forumuri chiar pe site -ul instituției a căror decizii sunt oferite spre dezbatere publică);
3. Aplicațiile logistice și de organizare (Folosirea de site -uri pentru exprimarea unor
plâgeri, a organizării unor mitinguri și demonstrații, etc; sunt modalități din ce în ce mai
frecvente pentru oameni de a -și manifesta nemulțumirile)
În anul 2001 a apărut primul portal online de democrație electronică din România.
Acesta se regăsește prin p aginile web (www.eDemocratie.ro) și au fost contruite pentru
comunicare, interactivitate, transparență și acoperire web. Scopul acestei platforme este acela
de a oferi tuturor modalități efective de a -și exercita drepturile democ ratice. Această
platformă oferă o trimitere simplă și rapidă către cele mai importante instituții ale statului
(Președinte, Parlament, Guvern), către fiecare site al ministerelor și către consiliile județene și
prefecturi. Acestea sunt aplicații simple, ca re pot fi utilizate de toți românii, și care să sprijine
dezvoltarea unei societăți informaționale democratice în România.

Figura nr.5. www.eDemocratie.ro

56 http://www.riti -internews.ro/ro/Capitolul%204.pdf accesat 20.06.2016

56
Pagina de primire a site -ului prezinta urmatoarele informatii care pot fi utilizate de către
cei care acceseaza platforma, după cum urmează:
– in partea de sus a paginii apare: sigla site -ului;
– pe coloana din stânga, utilizatorii pot accesa evenimentele sau harta cu link -urile către site –
urile instituțiilor publice din țară, sau se pot abona la news letter pentru a primi noutăți
spatamanal;
– in partea din dreapta a paginii se gasesc link -uri la paginile interioare ale site -ului (acestea
sunt de fapt cele mai accesate de către utilizatori), și sunt prezentate publicatiile care apar
– pagina se termin a cu „Politica de confidentialitate‟ si „Termeni de utilizare‟, care
prezinta detalii suplimentare pentru vizitatorii site -ului

Figura nr. 6. Harta site -ului www.eDemocratie.ro

Sursa: http://www.edemocratie.ro/harta.html

Harta site -ului reprezintă o schemă cu toate legaturile sale . Această funcție este
prezentă la majoritatea paginilor web, și are ca scop să prezinte utilizatorului care sunt
domeniile pe care le poate accesa. Astfel, se poate accesa mai usor anumite informații, fara ca
utilizatorul să i ntre pe mai multe legături greșite până o găsește pe cea care îl interesează . În
cazul de față, harta paginii poate trimite utilizatorul mai rapid decât din funcția „Acasă”
(Home), către instituția pe care dorește să o acceseze, sau i se oferă acces la eve nimente,
declarații de presă, publicații sau informații despre portal.

57
Figura nr. 7. Legături către site -urile instituțiilor publice structurate pe județe

Aplicația Harta internet este utilă atunci cand doriti sa gasiti site -uri locale
(administratie pub lica, ziare locale, hoteluri, scoli, universitati, cluburi sportive, furnizori
servicii internet etc.). Pentru a selecta judetul dorit, se selectează judetul respectiv in cadrul
hartii Romaniei afisata pe aceasta pagina. Această aplicatie avea drept scop sa prezinte
utilizatorilor acestei platforme o clasificare pe categorii al celor mai vizitate si mai importante
site-uri la nivel de judet, pentru fiecare din cele 40 de judete ale Romaniei si municipiul
Bucuresti. În partea stângă a paginii, sunt enumerate legături către paginile instituțiilor
publice centrale importante, dar și către ONG -uri care sunt implicate în procesul de
dezvoltare al guvernării electronice.
Așadar, după cum s -a putut observa și în acest subcapitol, e -Democrația reprezintă
folosirea d e către cetățean a mijloacelor electronice pentru a putea comunica mai bine cu alți
cetățeni, pentru a dezbate probleme și a prezenta nemulțumiri și propuneri. Democrația
electronică e organizată așadar de către cetățeni și captează prin canale electronice
nemulțumirile oamenilor, propuneri de îmbunătățire a procesului de guvernare și de multe ori
chiar dezbateri ale unor acțiuni guvernamentale. Să nu uitam însa că toate acestea se
desfășoară pe Internet, prin intermediul site -urilor de opinii personale, a forumurilor de pe
portalurile de e -Democratie, a chat -urilor și listelor de discuții.

58
4.2. Agenția pentru Agenda Digitală a României

Agenția pentru Agenda Digitală a României , instituție publică de specialitate a
administrației publice centrale, cu pe rsonalitate juridică, în subordinea Guvernului și
coordonarea Prim -ministrului are rolul de a opera sisteme informatice la nivel național
destinate guvernării electronice .
Agenția pentru A genda Digitală a României a fost înființată printr -o Hotărâre a
Guve rnului, prin comas area unor centre naționale care operau sisteme le informatice de
importanță națională precum sistemul național de guvernare electronică ( S.E.N. ), sistemul
electro nic de achizitii publice (S .E.A.P.), sistemul informatic pentru atribuirea el ectronica a
autorizatiilor de transport international rutier (S.A.E.T.), sistemul electronic de plata online
cu cardul a taxelor si impozitelor (S.N.E.P.), sau punctului de contact unic electronic
(P.C.U.e.)57. Centrele au fost înființate î n toamna anului 2 009 prin restructur area Agenției
pentru Serviciile Societății Informaț ionale (ASSI).
Pentru a atinge obiectivele de funcționare, la momentul actual, AADR dezvoltă și
operează urmatoarele sisteme informatice, pentru a asigura din punct de vedere tehnic si
procedural funcț ionarea58:
– Sistemul e -guvernare din cadrul Sistemului Electronic National, accesibil la adresa
www.e -guvernare.ro ;
– Sistemul ￢Sistemul National Electronic de Plata Online a Taxelor si Impozitelor" di n
cadrul Sistemului Electronic National, accesibil la adresa www.ghiseul.ro ;
– Sistemul electronic de achizitii publice din cadrul Sistemului Electronic National,
accesibil la adresa www.e -licitatie.ro ;
– Sistemul informatic pentru atribuirea electronica a autorizatiilor de transport
international rutier de marfa, accesibil la adresa www.autorizatiiauto.ro ;
– Sistemul pentru atribuirea ele ctronica a traseelor nationale din programele de transport
prin serviciile regulate judetene si interjudetene, accesibil la adresa www.autorizatiiauto.ro ;
– Cadrul de interoperabilitate cu SEN din cadrul Sistemul ui Electronic National;
– Sistemul "Proiect pentru Integrarea Serviciilor de e -guvernare in SEN"
www.edirect.e -guvernare.ro ;

57 HG nr. 1.132/2013 privind organiza rea și funcționarea Agenției pentru Agenda Digitală a României, precum
și de modificare a Hotărârii Guvernului nr. 548/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului pentru
Societatea Informațională
58 http://economie.hotnews.ro/stiri -telecom -16415608 -hotararea -infiintare -agentiei -pentru -agenda -digitala –
romaniei -fost-publicata -monitorul -oficial.htm accesat 21.06.2017

59
– Sistemul eAcademie;
– sistemul electronic centralizat de autentificare si de iden tificare a utilizatorilor pentru
furnizarea seviciilor de eGuvernare;
– Sistemul din cadrul Sistemului Electronic National prin care se asigura pentru
serviciile publice furnizate prin intermediul procedurii electronice, servicii de verificare si
validare a starii certificatelor digitale emise de furnizori de servicii de certificare acreditati
din statele membre ale Uniunii Europene;
– Alte sisteme informatice de utilitate publica, destinate furnizarii de informatii si
servicii publice prin mijloace electro nice, stabilite de catre Guvern sau date in operare de
catre MSI;
– Portalul eRomania;
– Sistemul de colaborare online, a instrumentelor si a serviciilor electronice concepute
pentru a permite cetatenilor si mediului de afaceri sa contribuie la initiativel e
guvernamentale.
În figurile de mai jos sunt prezentate platformele operate de Agenția pentru Agen da
Digitală a României.

Figura nr.8. Print Screen www.e -guvernare.ro

Sursa: http://www.e -guvernare.ro/

60
Această pl atformă este de fapt un portal, care poate deschide legături cu cele mai
importante site -uri ale administrației publice centrale și locale, și, pe lângă asta, oferă o listă
completă cu toate instituțiile publice din țară, ordonată în ordine alfabetică și c lasificată după
județe. Bineînțeles, pagina oferă acces și la platforme de guvernare electronică internaționale,
care pot fi accesate doar cu un singur click.

Figura nr.9. Print Screen ghișeu virtual de plăți

Sursa: https://www.ghiseul.ro/ghiseul/public

Platforma de plăți online a taxelor și impozitelor este foarte ușor de folosit. Utilizatorii
pot plăti impozitele și taxele cu cardul dacă își fac cont de utilizator. Plățile pot fi efectuate și
fără ca utilizatorul să fie autentificat, însă în această v ariantă de plată nu sunt disponibile
consultarea în timp real a obligațiilor de plată și istoricul tranzacțiilor, astfel putând fi plătite
doar taxe și impozite al căror cuantum este cunoscut de către utilizator. În cazul în care
utilizatorul deține un con t cu care se poate autentifica pe această platformă, el are acces la
toate taxele și impozitele pe care trebuie să le plătească, dar cu condiția ca acestea să dispună
de posibilitatea de plată online. De asemenea, pentru utilizarea acestui sistem de plată, este
nevoie ca utilizatorul, autentificat sau nu, să fie deținătorul unui card bancar, al cărui debit să
fie mai mare decât suma sau sumele pe care dorește să le plătească.

61
Figura nr.10. Print Screen achiziții publice

Sursa: http://www.e -licitatie.ro/P ublic/Common/Content.aspx?f=PublicHomePage

Această platformă este foarte utilă în procesul de achiziții publice deoarece oferă un
grad ridicat de transparență administrativă. Aici sunt informații cu privire la ofertele existente
la care pot participa într eprinderile. Pe lângă asta, platforma procesează atât cererile de
contractare cât și cele de ofertant, prin completarea unor formulare distincte, ce conțin datele
personale ale utilizatorului. Fiind de importanță majoră, procesul de achiziții publice are
nevoie de un cadru legal foarte bine pus la punc. De aceea, această platformă ofer ă
posibilitatea utilizatorului de a se familiariza cu licitațiile online, fie din postura de
contractant, fie din postura de ofertant, printr -un program de simulare de tip DEM O.
Simularea de tip DEMO, permite utilizatorului să depună cereri de inscriere la licitații sau să
depună oferte, neoficiale și fără ca acestea să fie înregistrate, pentru al ajuta să atingă toate
cerințele necesare participării la sesiunile de licitație o n-line. Pe lângă aceste funcții,
platforma oferă acces la documentele necesare participării la licitații, face trimitere la
normele legale în vigoare, și informează participanții și utilizatorii cu privire la procedurile de
atribuire.

62
Figura nr. 11. Print Screen autorizații de transport

Sursa: https://www.autorizatiiauto.ro/Portal

Această platformă oferă utilizatorului posibilitatea de a obține prin intermediul
Internetului diferite avize sau autorizații de transport în scop comercial. Aceste autorizați i de
transport se împart în două categorii, și anume, cele pentru transportul de marfă și cele pentru
transportul de persoane. Indiferent de tipul de autorizație dorit , utilizatorul are nevoie de un
cont pentru a se autentifica , și, ulterior, pentru a comp leta formularele necesare în vederea
obținerii avizelor sau autorizațiilor de transport . Pe lângă informațiile legate de legislația în
cauză, modalitatea de cerere a autorizațiilor și informațiile cu privire la disponibilitatea
acestora, platformă dispune și de posibilitatea plății online a autorizațiilor eliberate.

Figura nr. 12. Print Screen punct contact unic

Sursa: https://edirect.e -guvernare.ro/SitePages/landingpage.aspx

63
Acea stă platformă este mai complexă decât celelalte deoarece ea are, în primul rând
caracter informativ, și în al doile rând, oferă acces la toate tipuril de formulare care pot fi
completate on -line. Bineînțeles, informațiile dar și formularele sunt îmărțite în două categorii:
prima tinde să satisfacă nevoile persoanelor fizice, iar cea de -a doua tinde să satisfacă nevoile
mediului de afaceri. Astfel, accesul la informație se face diferențiat, oferindu -i utilizatorului
posibilitatea de a accesa mai rapid infor mațiile pe care le dorește .

Figura nr. 13. Print Screen plată taxe persoane juridice

Sursa: https://www.e -tax.e -guvernare.ro/etax/public

La fel ca și platforma de plăți online a taxelor și impozitelor , platforma de plată a
taxelor persoanelor jur idice are același mecanism , în care plata se face on-line prin transfer
bancar, fie prin autentificarea utilizatorului, fie fără autentificare dacă se cunoaște cuantumul
necesar. Efectuarea tranzacțiilor făcute exclusiv prin autentificarea utilizatorului se face cu un
nume de utilizator și o parolă. Avantajul deținerii unui cont pe acesastă platformă este acela
că utilizatorul poate urmări în timp real statusul taxelor și impozitelor pe care dorește să le
plătească, sau care sunt plătite, împreună cu următoarea d ată scadentă pentru efectuarea
plăților.

64
Pentru distribuirea serviciilor publice prin intermediul Internetului este nevoie de un
portal care să ofere acces la anumite platforme de guvernare electronică, și la paginile web
ale instituțiilor centrale dar și locale din țara noastră. Astfel de platforme sunt vitale pentru
dezvoltarea guvernării electronice, dar și pentru creșterea transparenței, eficienței și
eficacității din administrația publică .
Prima platformă de guvernare electronică din România a apărut în anul 2001, prin care
se dorea creșterea nivelului de comunicare dintre instituțiile statului și cetățeni. Pe lângă asta,
platforma oferea și o cale de acces foarte ușoară către paginile web ale instituțiilor statului, și
chiar permitea trimiterea unor mesaje președintelui României, primului -ministru sau
miniștrilor. Această platformă a fost susținută și finanțată de către Uniunea Europeană, în
scopul dezvoltării guvernării electronice și al e -democrației.
Deși România se află pe ultimul loc în cadrul U niunii Europene în domeniul guvernării
electronice, Guvernul României implementează noi politici publice care să permită
distribuirea serviciilor publice prin intermediul Internetului. Țara noastră dispune de de un
portal foarte ușor de folosit care poate trimite foarte ușor un utilizator, la serviciul public pe
care dorește să -l acceseze.
Portalul operat de Sistemul Electronic Național ( www.e -guvernare.ro ) este foarte util
pentru cetățenii care doresc să acceseze se rvicii publice prin intermediul Internetului, și să
evite cozile interminabile de la ghișeele instituțiilor publice. Pe langă asta, serviciile publice
se pot bucura de transparență și de un timp mult mai scurt de răspuns. Serviciile publice
distribuite pri n intermediul platformelor online , pe lângă faptul că sunt foarte rapide, ele sunt
și foarte eficiente, scăzând costurile aferente. Acesta este și motivul pentru care tot mai mulți
cetățeni folosesc serviciile de guvernare electronică.

65
CONCLUZII

Guvern area electronic ă, sau eGovernment cum este numită în litera de specialitate, a
devenit un fenomen global care atrage tot mai mult atenția cetățenilor, dar și a instituțiilor
guvernamentale. Odată considerată doar ca un mijloc de modernizare a sectorului public și de
creștere a p roductivității și a eficienței instituțiilor publice, guvernarea electronică este în
prezent recunoscută ca un factor -cheie al guvernări i moderne , care implică nu numai o
transformare profundă în modul în care Guvern ul interacționează cu cei guvernați, dar și
reinventarea proceselor lor interne și modul în care organizațiile își desfășoară activitatea
(atât pe plan intern, cât și pe plan extern ) în timp ce interacționează cu celelalte segmente ale
comunității. Pe baza literaturii de specialitate, se afirmă frecvent că disponibilitatea unui
cadru eficient de evaluare a guvernării electronice este o condiție necesară pentru o
implementare mai avansată a politicilor publice în domeniul guvernării electronice cu toate
subdomeniile sale (eJustiție, eSănătate, eDemocrație, eAdministrație, etc).
Procesul de guvernarea electronică reprezintă în primul rând, apropierea cetățenilor de
instituțiile administrative, și în al doile rând mediul de afaceri de instituțiile administrative.
Acestea două tipuri de apropiere au o importanță redicată deoarece și cetățenii și
antreprenorii se pot informa mai ușor, își pot exprima opiniile și nelămuririle mai ușor, și pot
scăpa deplasarea la ghișee., prin intermediul infrastructurii Tehnologiei Informației și
Comunicațiilor și neapărat cu conexiunii la Internet, în scopul distribuirii de servicii publice
eficiente. Acest domeniu nu se limitează doar la comunicarea dintre cetățeni, mediu de
afaceri și Guvern, ci contribuie și la procesul de luare al deciziilor și în competiția electorală.
Platformele de guvernare electronică pot face posibilă participarea cetățenilor la discuții
legate de probleme importante din comunitate, sau să participe activ la luarea deciziilor
importante.
Guvernarea electronică are potențialul de a facilita folosirea complementară a
sistem elor informaționale guvernamentale atât din punct de vedere operațional cât și
strategic. Sistemele practice ale e -Democrației s -au răspândit peste tot în în întreaga lume,
mai puțin acolo unde nu găsim democrație, sau unde nu există conexiune la internet. Acest
articol aduce în vedere câteva aspecte ale guvernării și democrației electronice, precum și
prezența lor în țara noastră prin intermediul rețelelor web de informare create de cetățeni, cât
și prin intermediul aplicațiilor puse la dispoziție de către autoritățile guvernamentale.

66
La nivelul Uniunii Europene, planurile de acțiune privind guvernarea electronică sunt
instrumente prin intermediul unor politici menite să favorizeze modernizarea administrațiilor
publice. Acestea sprijină coordonarea și colab orarea dintre statele membre și Comisie ,și
conduc la acțiuni comune în domeniul guvernării electronice.
Comisia Europeană a stabilit o serie de strategii pentru dezvoltarea serviciilor publice
electronice. Strategiile Uniunii Europene stabilesc anumite o biective pe care statele membre
trebuie sa le atingă sau să se apropie cât mai mult de atingerea lor. Acestea vizează
accesibilitatea la Internet, inovarea și dezvoltarea resurselor umane in domeniul TIC,
introducerea documentelor în format digital, și cre șterea accesibilității cetățenilor și a
întreprinderilor la informațiile distribuite de administrația publică. Prima strategie a Comisiei
Europene cu privire la guvernarea electronică a fost adoptată în anul 1999 cu numele de
eEuropa. Cea de a doua a fost adoptată în anul 2006 care avea un obiectiv foarte greu de
atins, și anume, accesul la internet a întregii populații până în anul 2010; însă acest obiectiv
nefiind atins, și a fost stabilit pentru anul 2020 în strategiile de dezvoltarea ale Pieței Unice
Digitale. Pentru a putea măsura progresul către o piață digitală unică, Comisia Europeană
folosește Indexul Economiei și Societății Digitale, ce este construit pe 5 dimensiuni, care sunt
foarte importante pentru dezvoltarea serviciilor publice electronice d e care se pot bucura atât
cetățenii Uniunii, cât și întreprinderile.
Odată cu apariția Internetului și a folosirii sale tot mai accentuate de către cetățeni,
statele puternic dezvoltate din punct de vedere economic au sesizat potențialul uriaș pe care îl
deține, și au căutat metode de a -l exploata, aici este și cazul Uniunii Europene care a pus la
punct o strategie de dezvoltare a fenomenului de guvernare electronică încă din 1999. Aceste
strategii vizau atingerea unor obiective în decursul unei perioade de timp, iar după scurgerea
timpului, ale obiective erau trasate.
Începând cu anul 2011, Comisia Europeană a adoptat strategii pentru crearea unei piețe
digitale unice prin intermediul digitalizării societății și a economiei. Pentru putea măsura
progresele făcute, a fost creat un index al economiei și societății digitale care era format pe 5
domenii, conectivitate, capital uman, folosirea internetului, integrarea tehnologiei digitale și
serviciile publice digitale. Conform acestui index, în 2017, Danemarca, Finlanda, Suedia și
Olanda au cele mai avansate economii digitale din UE, urmate de Luxemburg, Belgia, Marea
Britanie și Irlanda. În timp ce România, Bulgaria, Grecia și Italia au cele mai scăzute scoruri
din index.
România se situează mereu pe ultimele lo curi în clasamentele Uniunii Europene, și așa
se întâmplă și cu clasamentul indexului economiei și societății digitale. Cu toate acestea,

67
România face parte din grupul țărilor aflate într -o fază de recuperare a decalajelor deoarece,
cu toate că încă înregi strează rezultate sub media UE, aceasta a progresat mai rapid decât
media la nivelul Uniunii Europene.
Fiind membru UE, România trebuie să încurajeze cât mai mult folosirea platformelor
de guvernare electronică de către cetățeni. Deși folosirea platformelo r de guvernare
electronică este din ce în ce mai folosită în țara noatră, România încă se află departe de media
Uniunii Europene.
Pe lângă strategiile adoptate la nivelul Uniunii Europene, fiecare stat membru trebuie să
atingă obiectivele stabilite printr -o serie de strategii implementate la nivel național. România
a aderat abia în 2007 la Uniunea Europeană, și a adoptat prima sa strategie națională de
guvernare electronică abia în anul 2010. Chiar dacă România a implementat prima sa
strategie în 2010, asta nu înseamnă că înainte de 2010 nu au fost implementate diverse
politici publice privind guvernarea electronică, sau că nu au fost adoptate diferite acte
normative care să facă posibilă distribuirea online a unor servicii publice, sau reglementarea
unor ca dre legale privind comerțul electronic și protecția datelor. Evoluția cadrului legal
privind guvernarea electronică din românia a adus de -a lungul timpului o serie de revizuiri și
îmbunătățiri prin adoptarea diferitor legi și hotărâri de Guvern.
România se află pe locul 28 între cele 28 de state membre ale UE. În ansamblu,
România a progresat lent în ultimul an, însă nu ajunge din urmă celelalte țări din UE. În
ultimii ani, România nu a înregistrat progrese semnificative comparativ cu alte state membre
ale UE. În ceea ce privește aspectele pozitive, românii beneficiază de acoperire pentru
conexiunile în bandă largă la viteze mari în zonele urbane, ceea ce se traduce în cea mai mare
proporție de abonamente din Uniunea Europeană. De asemenea, utilizarea servic iilor mobile
de bandă largă accelerează. Cu toate acestea, rata digitizării economiei, inclusiv în ceea ce
privește serviciile publice, și nivelul competențelor digitale sunt încă scăzute.
Deși România se află pe ultimul loc în cadrul Uniunii Europene în d omeniul guvernării
electronice, Guvernul României implementează noi politici publice care să permită
distribuirea serviciilor publice prin intermediul Internetului. Țara noastră dispune de de un
portal foarte ușor de folosit care poate trimite foarte ușor un utilizator, la serviciul public pe
care dorește să -l acceseze.
Cu toate astea, țara noastră dispune de o Agenție pentru Agenda Digitală, care
supraveghează, operează și sprijină activități de guvernare electronică prin intermediul unui
portal (www.e -guvernare.ro ) care face legatura cu platformele online puse la dispoziție de

68
instituțiile statului, pentru a ușura viața cetățenilor. Acestea sunt foarte ușor de folosit și sunt
mult mai eficiente și mai rapide decât s erviciile publice clasice.
Portalul operat de Sistemul Electronic Național este foarte util pentru cetățenii care
doresc să acceseze servicii publice prin intermediul Internetului, și să evite cozile
interminabile de la ghișeele instituțiilor publice. Pe l angă asta, serviciile publice se pot bucura
de transparență și de un timp mult mai scurt de răspuns. Serviciile publice distribuite prin
intermediul platformelor online, pe lângă faptul că sunt foarte rapide, ele sunt și foarte
eficiente, scăzând costurile aferente. Acesta este și motivul pentru care tot mai mulți cetățeni
folosesc serviciile de guvernare electronică.
Guvernarea electronică constă în interacțiunea dintre instituțiile guvernamentale cu
cetățenii prin intermediul mijloacelor electronice. Info rmarea asupra proiectelor de lege aflate
in discutie și emiterea de păreri de către cetățeni, plata taxelor de către contribuabili,
completarea unor plângeri și petiții online reprezintă mijloace eficiente puse la dispoziție de
către stat pentru exercitare a drepturilor fundamentale ale cetățenilor. Așadar sensul
implementării guvernării electronice este de sus in jos, adică de la stat către cetățean. Spre
deosebire de guvernarea electronică, democrația electronică pornește de jos in sus. Ea
reprezintă folo sirea de către cetățean a mijloacelor electronice pentru a putea comunica mai
bine cu alți cetățeni, pentru a dezbate probleme și a prezenta nemulțumiri și propuneri.
Democrația electronică e organizată așadar de către cetățeni și captează prin canale
electronice, nemulțumirile oamenilor, propuneri de îmbunătățire a procesului de guvernare și
de multe ori chiar dezbateri ale unor actiuni guvernamentale.
În concluzie, lucrarea de față a demonstrat că procesul de guvernare electronică se află
în topul priorit ăților Uniunii Europene, deoarece reușește să distribuie cetățenilor servicii
publice mai transparente și mai eficiente. Deși încearcă să țină pasul cu media Uniunii
europene în ceea ce privesc serviciile de guvernare electronică, România dă dovadă de o
evoluție rapidă și că poate să ofere, la nivel național, o serie de servicii publice prin
intermediul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor. Cu alte cuvinte, deși se află pe ultimul
loc în Uniunea Europeană, România reușește să ofere cetățenilor servici i publice online de
bună calitate, chiar dacă încrederea Românilor în sistemele online este foarte scăzută.

69
BIBLIOGRAFIE

Cărți și articole științifice
1. Jim Melitdki, The world of Evovernment and E -Govenance, 2001
2. David Gichoya, „ Factors Affecting the Successful Implementation of ICT Projects
in Government”, The Electronic Journal of e -Government , Volume 3, Issue 4, pp 175 -184,
2005,
3. Dimitrios Zissis , Dimitrios Lekkas , Anastasia -Evangelia Papadopoulou , „Competent
Electronic Participation Channels in Electronic Democracy ”, Electronic Journal of e –
Government , Volume 7, Issue 2, 2009, pp195 – 208,
4. Gustav Lidén, Is e-democracy more than democratic? – An examination of the
implem entation of socially sustainable values in e -democratic processe , Department of Social
Sciences, Mid Sweden University, Sundsvall, Sweden,
5. P. Dunleavy, H. Margetts, S. Bastow, J. Tinkler, H Yared, Policy Learning and
Public Sector Information Technology , Paper for the American Political Science
Association‟s Annual Conference 2001, 28 August – 1 Sept
6. *** Critical Factors in an Electronic Democracy: a Study of Municipal Managers
Tony Carrizales Marist College, Poughkeepsie, New York, USA,
7. Manuel Bap tista, „e -Government and State Reform: Policy Dilemmas for Europe”,
The Electronic Journal of eGovernmen,t Volume 3, Issue 4, pp 167 -174, 2005,
8. Michiel Backus, E-Governance and Developing Countries , World Bank Report,
2001,
9. Sorin Dan Șandor, „GUVE RNARE@ ELECTRONICĂ”, REVISTA TRANSILVANĂ
DE ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE , nr. 1(7)/2002
10. Richard Heeks, Understanding e -governance for development, Institute for
Development and Manangement , 2001
11. OECD, The Hidden Threat to E -Government: Avoiding Large Go vernment IT
failures , PUMA Policy Brief No. 8 (March 2001)
12. Nikos Michalopoulos, Administrative Reform in Europe: The Dialectical
coexistence between Convergence and Diversity , UNTC Occasional Papers Series, No
3/2003, Thessaloniki,
13. Steven Segedy, European e -Government Policy: Theory, Practice and Future
Challenges , MA thesis, Université Libre de Bruxelles, 2005.

70
14. Antonio Alabau, The European Union and its eGovernment development policy ,
Fundación Vodafone España, 2004.
15. Andrew Chadwick, Crist opher May, Interaction between States and Citizens in the
Age of the Internet: “e -Government” in the United States, Britain, and the European Union ,
16. Gerhard Strejcek, Michael Theil, „Technology push, legislation pull? E -government
in the European Unio n”, Decision Support Systems , nr. 34, 2002,
17. Martin B, Byrne J., “Implementing e -Government: widening the lens”, Electronic
Journal of e -Government , Volume 1, Issue 1, 2003,
18. Comisia Europeană, Public strategies for the Information Society in the m ember
states of the European Union: An ESIS report, September, 2000,
19. Comisia Europeană, eEurope 2002 Final Report, European Commission, Brussels,
2002 .
20. Comisia Europeană, Towards a knowledge -based Europe: The European Union and
the Information S ociety, European Commission, Brussels, 2002,

Legislație
1. OG nr. 130/2000 privind protecția consumatorilor la încheierea și executarea
contractelor la distanță
2. OG nr. 130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distanță
3. Legea nr.193/20 00 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între
comercianți și consumatori
4. Legea semnăturii electronice nr. 455 / 2001
5. Legea comerțului electronic nr. 365/2002
6. HG nr. 1308/2002 privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicar ea Legii
365/2002 privind comerțul electronic
7. OG nr.24/2002 privind încasarea prin mijloace electronice a impozitelor și taxelor
locale
8. OUG nr.193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plată
9. OG nr.69/2002 privind regimul juridic al cărț ii electronice de identitate
10. Legea nr. 51/2003 pentru aprobarea OG nr. 130/2000 privind regimul juridic al
contractelor la distanță
11. Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparenței in
exercitarea demnităților publice, a funcț iilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și
sancționarea corupției

71
12. HG nr.1173/2003 privind atribuirea electronică a autorizațiilor de transport rutier
internațional de marfă
13. OG nr.19/2003 privind obligativitatea utilizării sistemului elec tronic de colectare a
datelor statistice
14. OG nr. 85/2004 privind protecția consumatorilor la încheierea și executarea
contractelor la distanță privind serviciile
15. Legea nr. 451/2004 privind marca temporală
16. Legea nr. 589/2004 privind regimul juridic al activității electronice notariale
17. Regulamentul BNR 6/2006 privind emiterea și utilizarea instrumentelor de plată
electronică
18. OUG nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului
19. OUG nr.34/2006 privind atribuire a contractelor de achiziție publică
20. Legea nr. 121/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 365/2002 privind
comerțul electronic
21. Legea nr. 183/2006 privind utilizarea codificării standardizate a setului de caractere
în documentele în formă e lectronică
22. Legea nr. 135/2007 privind arhivarea documentelor în formă electronică
23. OUG nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii și
libertatea de a furniza servicii în România
24. HG nr. 195/2010 privind aprobarea stra tegiei naționale "e -Romania"
25. HG nr.922/2010 privind organizarea și funcționarea punctului de contact unic
electronic
26. HG nr.1235/2010 privind aprobarea realizării sistemului național electronic de
plată online a taxelor și impozitelor utilizand car dul bancar
27. Regulamentul BNR nr.8/2011 privind instituțiile emitente de monedă electronică
28. Legea nr.127/2011 privind activitatea de emitere de monedă electronică
29. OUG nr.111/2011 privind comunicațiile electronice
30. OUG nr.19/2011 privind unele măsuri pentru modificarea unor acte normative în
domeniul comunicațiilor electronice
31. OUG nr.117/2011 privind constituirea infrastructurii comune de comunicații
electronice a statului român
32. Legea nr.148/2012 privind înregistrarea operațiunilor come rciale prin mijloace
electronice

72
33. Legea nr.154/2012 privind regimul infrastructurii rețelelor de comunicații
electronice
34. HG nr 1070/2013 pentru modificarea si completarea Hotararii Guvernului nr
1235/2010 privind aprobarea realizarii Sistemului nati onal electronic de plata online a taxelor
si impozitelor utilizand cardul bancar
35. HG nr. 245/2015 pentru aprobarea Strategiei Naționale privind Agenda Digitală
pentru România 2020
36. HG nr. 1.132/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției pentru Agenda
Digitală a României, precum și de modificare
37. HG nr. 548/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului pentru Societatea
Informațională

Webografie
1. http://www.egov2005conference.gov. uk
2. http://eur -lex.europa.eu
3. http://www.adrmuntenia.ro
4. http://www.ejeg.com
5. http://www.con silium.europa.eu
6. http://www.edemocratie.ro
7. http://www.seap.usv.ro
8. http://www.um.ase.ro
9. http://www.monitoruljuridic.ro
10. https://www.comunicatii.gov.ro
11. http://www.ancom.org.ro
12. http://maisimplu.gov.ro
13. http://europa.eu.int
14. http://www.riti -internews.ro
15. http://economie.hotnews.ro
16. http://s3.amazonaw s.com/
17. http://www.seap.usv.ro
18. http://ec.europa.eu
19. http://www.danvasilache.info
20. www.e -guvernare.ro

73

Anexe

74

75
ANEXA 2
Cadrul legal implementat în România privind comerțul electronic, documentele
electronice, plățile electronice, comunicațiile electronice, guvernare electronică, dar și alt e
acte normative ce privesc utilizarea TIC în scopul distribuirii serviciilor publice:

Comerțul electronic
Legea comertului electronic 365/2002 Republicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 403 din 10 mai 2006
o Hotarirea Guvernului nr. 1308 din 11/20/2002 privind aprobarea Normelor
metodologice pentru aplicarea Legii 365/2002 privind comertul electronic
o Legea 121/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 365/2002 privind
comertul electronic
o Legea 365/2002 privind comertul electronic – versiunea initiala
Ordonanta privind protectia consumatorilor la incheierea si executarea contractelor la
distanta 130/2000 – Republicat in Monitorul Oficial cu numarul 177 din data de 7 martie
2008
o Ordonanta Guvernului nr. 130/2000 privind regimul jurid ic al contractelor la
distanta
o Legea 51/2003 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 130/2000 privind
regimul juridic al contractelor la distanta
 Ordonanta nr. 85 din 19 august 2004 privind protectia consumatorilor la incheierea si
executarea contracte lor la distanta privind serviciile financiare – Republicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 899 din 28 decembrie 2007 – modificata
de OUG 65/2009 si Legea nr.196/2010
 Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intr e
comercianti si consumatori – Republicata in Monitorul Oficial no.. 305 din 18 Aprilie
2008 – modificata de legea 160/2010
 Ordinul nr.72/2010 al presedintelui Autoritatii Nationale pentru Protectia
Consumatorilor privind unele masuri de informare a consum atorilor, publicat in
Monitorul Oficial nr.164 din 15 martie 2010

Documente electronice

76
 Legea semnaturii electronice – 455 / 2001 – Publicat in Monitorul Oficial nr
429/2001
o Norme tehnice si metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind
semnatu ra electronica – HG 1259/2001, modificat prin HG 2303/2004
o Ordinul Ministrului Comunicatiilor si Societatii Informationale
nr.473/2009 privind procedura de acordare, suspendare si retragere a deciziei
de acreditare a furnizorilor de servicii de certificare
 Legea privind marca temporala nr. 451/2004 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I
nr. 1021
o Ordinul Ministrului Comunicatiilor si Societatii Informationale nr. 492/2009
din 15/06/2009 privind normele tehnice si metodologice pentru aplicarea Legii
nr. 45 1/2004 privind marca temporala
 Lege privind regimul juridic al activitatii electronice notariale – 589/2004 Publicata in
Monitorul Oficial numarul 1227/20 decembrie 2004
o Ordinul Ministrului Comunicatiilor si Societatii Informationale nr.
500/2009 privind N ormele tehnice si metodologice pentru aplicarea Legii nr.
589/2004 privind regimul juridic al activitatii electronice notariale
 Lege privind arhivarea documentelor in forma electronica 135/2007 – Publicata in
Monitorul Oficial nr. 345 din 22 Mai 2007
o Ordin ul Ministrului Comunicatiilor si Societatii Informationale nr.
493/2009 privind Normele tehnice si metodologice pentru aplicarea pentru
aplicarea Legii nr. 135/2007 privind arhivarea documentelor in forma
electronica
 Legea nr.148/2012 privind inregistrare a operatiunilor comerciale prin mijloace
electronice

Platile electronice
 Regulamentul BNR nr.8/2011 privind institutiile emitente de moneda electronica
 Legea nr.127/2011 privind activitatea de emitere de moneda electronica
 Regulamentul BNR 6 din 11 Octomb rie 2006 privind emiterea si utilizarea
instrumentelor de plata electronica si relatiile dintre participantii la tranzactiile cu
aceste instrumente

77
 Ordonanta de Urgenta nr. 99 din 6 decembrie 2006 privind institutiile de credit si
adecvarea capitalului – Titlu IV: Institutii emitente de moneda electronica –
Conform OUG nr. 26/2010, prevederile acestui Titlu au fost abrogate incepand cu
data de 30 aprilie 2011.
 Ordinul MCTI nr. 389 din 27 iunie 2007 privind procedura de avizare a
instrumentelor de plata cu acces la distanta, de tipul aplicatiilor internet -banking,
home -banking sau mobile -banking (abroga Ordinul MCTI 218/2004) – Publicat in
Monitorul Oficial cu numarul 485 din data de 19 iulie 2007

Comunicatiile electronice
 Legea nr.154/2012 privind regimul infrastructurii retelelor de comunicatii electronice
 Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.111/2011 privind comunicatiile electronice
 Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.19/2011 privind unele masuri pentru
modificarea unor acte normative in domeniul comuni catiilor electronice
 Ordonanta de urgenta a Guvernului nr 22/2009 privind infiintarea Autoritatii
Nationale pentru Administrare si Reglementare in Comunicatii
 Ordin MCSI nr.461/2009 pentru aprobarea Strategiei nationale privind
implementarea serviciului universal in sectorul comunicatiilor electronice
 Pe pagina web a Autoritatii Nationale pentru Administrare si Reglementare in
Comunicatii (ANCOM) se pot gasi si alte acte normative din domeniile
comunicatiilor electronice, servicii postale si radiofrecvent e, ca si legislatia secundara
din domeniul comunicatiilor electronice

Guvernarea electronica
 Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.117/2011 privind constituirea Infrastructurii
comune de comunicatii electronice a statului roman – respinsă prin Legea
nr.139 /2012
 Hotarare Guvernului nr. 195/2010 privind aprobarea Strategiei nationale "e -Romania"
 Sistemul Electronic National – Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru
asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in
mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, cu modificarile si completarile
ulterioare; Titlul II – Transparenta in administrarea informatiilor si serviciilor publice
prin mijloace electronice;

78
 Punctul de contact unic electronic
– Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.49/2009 privind libertatea de stabilire a
prestatorilor de servicii si libertatea de a furniza servicii in Romania, cu modificarile
si completarile ulterioare;
– Hotararea Guvernului nr.922/2010 privind organizar ea si functionarea
Punctului de contact unic electronic.
 Sisteme electronice de plata a taxelor si impozitelor
– Ordonanta Guvernului nr.24/2002 privind incasarea prin mijloace electronice a
impozitelor si taxelor locale, cu modificarile si comple tarile ulterioare -> Hotarare de
Guvern nr. 181/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind implementarea
Sistemului electronic de incasare a impozitelor si taxelor locale;
– Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.193/2002 privind introducere a sistemelor
moderne de plata, cu modificarile si completarile ulterioare;
– Ordinul nr.435/2005 privind procedura de selectare a procesatorilor de plati on –
line cu carduri in vederea operationalizarii sistemului Ghiseu virtual de plati, emis de
catre Ministrul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei;
– Hotararea de Guvern nr.1235/2010 privind aprobarea realizarii Sistemului
national electronic de plata online a taxelor si impozitelor utilizand cardul bancar;
– Ordinul MCSI, MAI, MF P nr.168/2011 pentru aprobarea Normelor
metodologice privind Sistemul national electronic de plata online a taxelor si
impozitelor utilizand cardul bancar.
 – Ordin MCSI nr.173/2011 pentru aprobarea Normelor tehnice privind Sistemul
national electronic de plata online a taxelor si impozitelor utilizand cardul bancar
 Hotararea Guvernului nr.1173/2003 privind atribuirea electronica a autorizatiilor de
transport rutier international de marfa
 Ordonanta Guvernului nr.19/2003 privind obligativitatea utilizarii s istemului
electronic de colectare a datelor statistice, cu modificarile si completarile ulterioare
 Achizitii publice prin mijloace electronice – Ordonanta de urgenta nr.34/2006 privind
atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesi une de lucrari
publice si a contractelor de concesiune de servicii, cu modificarile si completarile
ulterioare;

79
 – Hotarare nr. 925 din 19/07/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a
prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achizitie publi ca din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 34/2006
 – Hotarare nr. 1660 din 22/11/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a
prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achizitie publica prin mijloace
electronice din Ordonanta de urgenta a Gu vernului nr. 34/2006
 Declaratia unica privind obligatiile de plata a contributiilor sociale, impozitului pe
venit si evidenta nominala a persoanelor asigurate
– HG nr.1397/2010 privind modelul, continutul, modalitatea de depunere si de
gestionare a Declaratiei privind obligatiile de plata a contributiilor sociale,
impozitului pe venit si evidenta nominala a persoanelor asigurate
 Cardul national de asigurari sociale de sanatate
 – Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificaril e si
completarile ulterioare, Titlul IX, Capitolul III – Cardul national de asigurari sociale
de sanatate
 – Ordin nr. 520/2011 pentru aprobarea specificatiilor informatice ale sistemului
national al cardurilor nationale de asigurari sociale de sanatate (Casa Nationala de
Asigurari de Sanatate)
 Cartea electronica de identitate – Ordonanta Guvernului nr.69/2002 privind regimul
juridic al cartii electronice de identitate

Alte acte normative
 Lege nr. 183 din 16 mai 2006 privind utilizarea codificarii standard izate a setului
de caractere in documentele in forma electronica
o Ordinul MCTI nr. 414 din 25 septembrie 2006 cu privire la utilizarea codarii
standardizate a seturilor de caractere in documentele in forma electronica
 Auto -reglementare
 Codul de bune practic i pentru Comertul Online din Romania – Asociatia Romana a
Magazinelor online
 Standardele privind publicitatea online IAB Romania (Interactive Advertising
Bureau)
 Propunere – Cod etic antidiscriminare pentru spatiu virtual – S.P.E.R.