IASB, reprezintă o încercare de sistematizare a elementelor teoretice ale contabilității într -o construcție [614027]

5
IASB, reprezintă o încercare de sistematizare a elementelor teoretice ale contabilității într -o construcție
coerentă, care să ghideze practica contabilă.
Procesul de elaborare a normelor contabile s -a desfășurat, pe o perioadă de aproape două decenii, în
absența unui cadru conceptual care să stea la baza pregătirii situațiilor financiare. Din acest motiv,
multe din standardele emise conțineau neclarități sa u puncte ilogice. În plus, profesia contabilă simțea
nevoia prezenței unui element de sprijin, care să o protejeze împotriva tentativelor puterii publice de a
o deposeda de rolul său normalizator.
Pe de altă parte, întreprinderi din întreaga lume întocmesc situații financiare pentru a fi
prezentate în special utilizatorilor externi ai informației financiare. Deși astfel de situații financiare pot
părea similare de la o țară la alta, între acestea există, totuși, diferențe ce pot fi cauzate, așa cum
specific am anterior, de o varietate de factori sociali, economici și juridici.
Acești factori au condus la utilizarea de diverse definiții ale elementelor situațiilor financiare, au
contribuit la utilizarea unor criterii diferite pentru recunoașterea structurilor situațiilor financiare și la
utilizarea diferitelor baze de evaluare. Aria de aplicabilitate și informațiile prezentate în situațiile
financiare au fost, de asemenea, influențate. Din această perspectivă, un factor important în munca
organismelor care au activat în domeniul elaborării normelor contabile, încă din anii ’70, l -a constituit
elaborarea treptată a unor cadre conceptuale.
Definirea conceptelor financiar –contabile în perioada 1975 -1985 realizată de FASB, organismul
american al normalizării contab ile, a constituit baza definițiilor adoptate ulterior de mai multe
organisme de elaborare a standardelor, precum și de IASB.
Din necesitatea apropierii pozițiilor și a armonizării reglementărilor, a normelor contabile și a
procedurilor legate de pregătirea și prezentarea situațiilor financiare , în anul 1989, IASB, elaborează și
publică propriul său cadru conceptual, denumit și Cadrul de pregătire și prezentare a situațiilor
financiare (Framework for the Preparation and Presentation of Financial Statements ). Scopul acestuia
este de a oferi o orientare membrilor IASB în activitatea de elaborare a standardelor, de a -i sprijini pe
cei care întocmesc și auditează situații financiare în interpretarea standardelor sau în rezolvarea unor
probleme la care nu se face referire în cadrul acestora.
Deși IASB este un organism care nu este abilitat din punct de vedere juridic să impună în mod
direct sau să aplice aceste standarde, datorită cadrului său conceptual coerent, acesta a reușit să -și
impună standardele ca un elem ent valoros care a fost recunoscut de comunitatea internațională de
afaceri.
Dacă membrii profesiei contabile aveau la îndemână, până la apariția unui cadru conceptual al
contabilității, numai raționamentul și experiența, odată cu crearea cadrului conceptu al, aceștia se pot
baza pe un instrument de referință, capabil să îi asiste în lucrările lor. Dacă raționamentul și judecata
profesională se dovedesc utile și suficiente în rezolvarea problemelor cunoscute, ele devin ineficiente
în cazul problemelor inedit e ce apar pe fondul unor schimbări ale mediului economic și social. Mai
mult, un cadru conceptual reprezintă un „ecran de protecție” între profesioniștii contabili și puterea
publică, tentată, adesea, să îi deposedeze de rolul lor normalizator.

1.2. Obiectivul , utilitatea si limitarile raportarii financiare cu scop general

IASB atribuie următoarele obiective cadrului său conceptual:1
să sprijine IASB în elaborarea viitoarelor Standarde Internaționale de Contabilitate (IAS) și în
revizuirea celor existente;

1 Cadrul General IASB, paragraful 1 Cap. 1 Cadrul general conceptual pentru raportarea financiara elaborat de IASB
Cadrul de întocmire și prezentare a situațiilor financiare, denumit și cadrul contabil conceptual

6

să sprijine IASB în promovarea armonizării reglementărilor, standardelor și procedurilor de
contabilitate referitoare la prezentarea situațiilor financiare prin realizarea unor concepte de bază care
să reducă numărul tratamentelor contabile alternative permis e de IAS;
să sprijine organismele naționale de elaborare a standardelor, în procesul de dezvoltare a
standardelor naționale;
să sprijine pe cei ce întocmesc situații financiare conform IAS pentru a face față problemelor
care nu se regăsesc în acestea;
să sprijine auditorii în formarea unei opinii referitoare la conformitatea situațiilor financiare cu
IAS;
să sprijine utilizatorii la interpretarea informațiilor prezentate în situațiile financiare elaborate
în conformitate cu IAS;
să furnizeze informații celor interesați de activitatea IASB privind modul de elaborare a
standardelor.
IASB precizează că acest cadru nu este o normă contabilă internațională și, prin urmare,
nu definește un standard de evaluare sau informare, iar în situația în care apare un c onflict
între cadru și o normă internațională, obligațiile prevăzute de respectiva normă prevalează
asupra acestui cadru.

1.3. Informatii privind resursele economice ale entitatii si pretentiile fata de entitate
si cele privind modificarile resurselor si prete ntiile

Arhitectura cadrului de pregătire și prezentare a situațiilor financiare
Cadrul de pregătire și prezentare a situațiilor financiare al IASB prezintă, în debutul său, osatura
cadrului conceptual, structurată pe paragrafe, astfel:
Componentele cadru lui conceptual Paragraf
ele
Prefața
Introducere
– obiectivele și statutul
– câmpul de aplicare
– utilizatorii și necesitățile lor
informaționale
Obiectivul situațiilor financiare
– situația financiară, performanța și
evoluția situației financiare
– observații și tablouri suplimentare
Ipoteze prealabile
– contabilitatea de angajamente
– continuitatea exploatării
Caracteristicile calitative ale situațiilor
financiare
Restricțiile care trebuie respectate pentru ca
informațiile financiare să fie relevante și
fiabile
Elementele situațiilor financiare
Situația financiară
1 – 11
1 – 4
5 – 8
9 – 11
12 – 21

15 – 21
21
22 – 23
22
23
24 – 46

43 – 45
47 – 81
49 – 52
53 – 59
60 – 64
65 – 68

7
– activele
– pasivele
– capitalurile proprii
Performanța
– veniturile
– cheltuielile
– ajustările de menținere a capitalului
Recunoașterea elementelor situațiilor
financiare
– probabilitatea avantajelor
economice vii toare
– fiabilitatea evaluării
– recunoașterea activelor
– recunoașterea pasivelor
– recunoașterea veniturilor
– recunoașterea cheltuielilor
Evaluarea elementelor situațiilor financiare
Conceptele de capital si menținere de capital
– conceptul de capital
– conceptul de menținere de capital
69 – 73
74 – 77
78 – 80
81
82 – 98
85
86 – 88
89 – 90
91
92 – 93
94 – 98
99 – 101
102 –
110
102 –
103
104 –
110

După cum se poate observa, acest cadru conceptual cuprinde o prefață și 110 paragrafe, ce
tratează următoarele probleme:
1. Introducerea;
2. Obiectivul situațiilor financiare;
3. Principii de bază;
4. Caracteristicile calitative ale situațiilor financiare;
5. Elemente le care compun situațiile financiare;
6. Recunoașterea (luarea în cont) elementelor situațiilor
financiare;
7. Evaluarea elementelor situațiilor financiare;
8. Conceptele de capital și de menținere de capital.
1. Obiectivul situațiilor financiare , conform cadrului conceptual IASB, paragraful 12 , constă în
furnizarea de informații privind poziția financiară, performanțele și modificările poziției financiare a
întreprinderii, utile unei sfere largi de utilizatori în luarea deciziilor lor economice.
Cadrul conceptual IASB precizează că situațiile financiare constituie pentru utilizatori numai un
element, printre altele, din ansamblul informațiilor solicitate de aceștia, iar cadrul conceptual nu
vizează prezentarea conturilor anuale în funcție de necesi tățile specifice ale utilizatorilor. Pentru a se
răspunde obiectivelor conturilor anuale, cadrul precizează că întocmirea acestora presupune luarea în
calcul a două ipoteze: aplicarea unei contabilități de angajamente2 și afirmarea stării de continuitate a
activităților întreprinderii,3 într-un viitor previzibil.

2 Cadrul general IASB, paragraful 22: efectele tranzacțiilor și altor evenimente sunt recunoscute atunci când
tranzacțiile și evenimentele se produc, și nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit, și
sunt înregistrate în evidențe le contabile și raportate în situațiile financiare ale perioadelor aferente.
3 Cadrul general IASB, paragraful 23: starea de continuitate presupune că o întreprindere nu are intenția și nici
nevoia de a lichida sau reduce în mod semnificativ activitatea sa .

8
Cadrul conceptual structurează utilizatorii situațiilor financiare în 7 categorii, descriind și
necesitățile lor informaționale, astfel:
 Investitorii , persoanele care aportează capitaluri, „ofertan ții de capital și consultanții lor”,
solicită informații financiare pentru a se decide asupra momentului în care să cumpere, să conserve sau
să vândă acțiuni, precum și informații care să permită determinarea capacității întreprinderii de a plăti
dividende .
 Angajații sunt interesați de informațiile cu privire la stabilitatea și rentabilitatea
întreprinderii, precum și de informații care vizează nivelurile de salarizare, avantajele oferite de
întreprindere în materie de pensionare, natura și mărimea oportuni tăților în privința angajării lor.
 Creditorii financiari sunt interesați de informațiile privind determinarea măsurii în care
împrumuturile acordate și dobânzile aferente vor fi rambursate la scadență.
 Furnizorii și alți creditori comerciali sunt interes ați de informații care le permit să
determine dacă sumele ce le sunt datorate vor fi plătite la scadență, în măsura în care de acest lucru
depinde continuitatea activităților lor.
 Clienții solicită informații despre continuitatea activității întreprinderii , în special în situația
care au relații cu aceasta pe termen lung, sau când activitățile lor sunt dependente.
 Guvernul și instituțiile sale sunt interesate de informații privind activitatea de ansamblu a
întreprinderilor, în vederea stabilirii politicii fiscale și a calculării venitului național și a altor indicatori
statistici similari.
 Publicul solicită informații despre evoluția recentă și tendin -țele viitoare ale întreprinderii,
despre contribuția acesteia la economia locală, îndeosebi în ceea ce priv ește ocuparea și formarea forței
de muncă, dar și de taxele și impozitele vărsate de aceasta la bugetul local. Mișcările ecologiste și cele
de protecția consumatorului sunt, de asemenea, interesate de consecințele activității desfășurate de
întreprindere a supra mediului.

1.4. Caracteristicile calitative ale situațiilor financiare utile
1.4.1. Caracteristici calitative fundamentale relevanta, pragul de semnificatie,
reprezentarea exacta)

Relevanța (pertinența)
O informație este relevantă dacă aceasta influențează deciziile economice ale utilizatorilor,
ajutându -i să evalueze evenimente trecute, prezente sau viitoare, confirmând sau corectând evaluările lor
anterioare. Spre exemplu, informațiile privind nivelul a ctual și structura capitalurilor proprii au valoare
pentru investitori atunci când aceștia încearcă să previzioneze capacitatea întreprinderii de a reacționa la
situații nefavorabile; aceleași informații au rolul de a confirma previziunile anterioare. De a ici rezultă că
cele două valori, cea predictivă și cea retrospectivă, sunt dependente și subordonate relevanței. În același
sens se pledează și privitor la legătura dintre situația financiară și performanțele trecute și viitoare ale
întreprinderii, în sens ul că situația financiară și performanțele trecute pot fi utilizate ca bază de previziune
a situației financiare și a performanțelor viitoare, dar și pentru previziunea altor domenii de mare interes
pentru utilizatori, cum ar fi: plata salariilor și a divi dendelor, capacitatea întreprinderii de a face față
angajamentelor la scadență etc.
Mărimea relevanței unei informații este influențată de natura și importanța sa. În anumite situații,
natura informației este suficientă pentru a asigura pertinența; spre e xemplu, informația privind apariția
unui nou sector în cadrul întreprinderii este suficientă pentru a sesiza modificările și riscurile cu care
aceasta se confruntă, indiferent de mărimea rezultatelor obținute în noul sector de activitate. În alte
situații, numai natura operației nu mai este suficientă pentru a asigura pertinența acesteia, trebuind să fie
însoțită și de importanța ei; spre exemplu, natura capitalurilor unei întreprinderi trebuie însoțită și de
informația privind mărimea diferitelor categorii de capitaluri, proprii sau împrumutate.
Importanța unei informații este apreciată prin consecințele omi siunii sau inexactității sale asupra
deciziilor economice ale utilizatorilor, luate pe baza situațiilor financiare. Această apreciere conduce la

9
noțiuni le de informație semnificativă și prag de semnificație. Sunt considerate semnificative acele
informații a căror omisiune sau declarare eronată ar putea influența, în mod semnificativ, deciziile luate
pe baza lor, iar pragul de semnificație depinde de mărim ea elementului sau a erorii, apreciată în
împrejurările specifice ale omisiunii sau declarării eronate. Prin urmare, pragul de semnificație reprezintă
mai degrabă o limită decât o însușire calitativă pe care informația trebuie să o aibă pentru a fi utilă.
Pragul de semnificatie.
Presupune ca orice element care are o valoare semnificativă pentru întreprindere să fie prezentat
distinct în cadrul situațiilor financiare. Numai elementele cu valori nesemnificative, care au aceeași natură
sau care prezintă funcți i similare, vor fi prezentate prin însumare, și nu separat în cadrul situațiilor
financiare.
De remarcat este faptul că aplicarea în practică a principiilor contabile mai sus enunțate trebuie să
aibă loc atât în actul de producere (deoarece legături între diversele structuri informaționale se stabilesc pe
tot parcursul procesului de prelucrare a informației financiare), cât și în cel de difuzare a informației
financiare, care se finalizează cu întoc -mirea, auditarea și publicarea situațiilor financiare. Toa te aceste
situații financiare (bilanțul, contul de profit și pierdere, tabloul fluxurilor de trezorerie, situația modificării
capitalurilor proprii, politici contabile și note informative), privite împreună, reprezintă o construcție
intelectuală (elaborată plecând de la aceste principii contabile, privite ca ipoteze de lucru) ce trebuie să
reflecte (fidel) o realitate.
Prin urmare, principiile contabile vor viza întregul complex de situații financiare și nu numai câte
un document contabil de sinteză, în mo d izolat. Aceasta, deoarece, după cum se cunoaște, întregul proces
de prelucrare contabilă se finalizează cu un „nod informațional”, bilanțul, ce reprezintă o imagine
instantanee a întreprinderii, dar care este legat, din punct de vedere informațional, de celelalte situații
financiare. Astfel, legătura cu contul de profit și pierdere se face prin informația privind rezultatul
exercițiului: bilanțul constată mărimea rezultatului, contul de profit și pierdere explică formarea acestuia.
Mai mult, interdependen ța dintre bilanț și contul de profit și pierdere se realizează și în cazul în care un
element ce corespunde definiției și îndeplinește criteriile de recunoaștere pentru a fi un activ în bilanț este
automat recunoscut ca fiind venit în contul de profit și p ierdere. De asemenea, între bilanț și tabloul
fluxurilor de trezorerie legătura are loc prin intermediul informației privind lichiditățile întreprinderii:
bilanțul indică mărimea acestora, tabloul fluxurilor de trezorerie prezintă formarea fluxurilor de li chidități
în cursul exercițiului. Informațiile din anexă sunt completări sau detalieri ale celor din bilanț sau ale celor
din celelalte situații financiare etc. Simpla căutare a imaginii fidele, în opinia noastră, nu este suficientă
pentru descoperirea ade vărului contabil, deoarece pentru aceeași întreprindere imaginea fidelă a
acționarilor nu se va regăsi , în mod necesar , în cea a băncii, a salariaților ori a statului.

1.4.2. Caracteristici calitative amplificatoare (comparabilitatea, oportunitatea
inteligibilitatea)

Inteligibilitatea
Presupune că situațiile financiare trebuie să fie înțelese imediat de utilizatori. Pentru aceasta,
utilizatorii trebuie să dispună de cunoștințe economice suficiente, de noțiuni de contabilitate și să
manifeste interes în studierea informațiilor prezentate.

Credibilitatea (fiabilitatea )
O informație este credibilă atunci când aceasta nu conține erori sau elemente care să conducă la
interpretări eronate și, deci, utilizatorii pot avea încredere în ea. Dar, cum lucrurile nu pot fi prezentate
numai în „alb și negru” și în privința credibilității unei informații pot apărea nuanțe. Astfel, o
informație poate fi pertinentă, dar mai puțin fiabilă, prin natura sau prin modul ei de reprezentare, fiind
invocat următorul exemplu: dacă, în virtutea unei acțiuni judiciare, validitatea și valoarea unei cereri de
despăgubire, fac obiectul unei contestări serioase, luarea în cont a valorii totale a acestei informații ar
putea conduce la erori. Într -un astfel de caz, ar fi mai adecvat să se furnizeze mărimea și circumstanțele
cererii.

10

Cadrul conceptual IASB prezintă limitele ce privesc informația relevantă și credibilă .
1. O primă limită (restricție) se referă la oportunitate, adică la respectarea termenelor în
prezentarea informației financiare. O informație neoportună poate conduce la pierderea pertinenței ei.
Neoportunitatea unei informații se referă fie la prezentarea acesteia înaintea cunoașterii tuturor
aspectelor legate de o anumită tranzacție sau eveniment, ceea ce dăunează fiabilității informației, fie la
prezentarea acesteia cu o întârziere apreciabilă față de data în care a avut loc tranzacția, situație în care,
deși fiabilitatea informației va fi crescută, utilitatea informației, în vederea luării deciziilor, va fi grav
afectată. Prin urmare, se impune necesitatea unui echilibru între pertinență și fiabilitate, realizarea
acestuia fiind, în mare măsură, determinată de satisfacerea necesităților utilizatorilor în mater ie de
luare a deciziilor.
2. O a doua limită se referă la echilibrul între avantaje și costuri (avantajul cost –beneficiu).
Pentru ca o informație să fie utilă în luarea deciziilor, avantajele obținute, ca urmare a utilizării
informației, trebuie să fie su perioare costului necesitat de producerea acesteia, cu toate că evaluarea
avantajelor și a costurilor presupune o anumită doză de relativitate.
3. O altă limită se referă la existența unui anumit echilibru între caracteristicile calitative ale
informației financiare. Obținerea acestui echilibru este necesară, în special, pentru satisfacerea
obiectivelor situațiilor financiare, și este cu atât mai greu de obținut, cu cât importanța relativă a
acestor caracteristici este rezultatul judecăților profesionale.
4. Și nu în ultimul rând, formula clasică de acceptabilitate a informației financiare cuprinsă în
documentele de sinteză este aceea că aceasta trebuie să ofere o imagine fidelă, sau să reprezinte fidel
situația financiară, performanțele și evoluția situație i financiare ale întreprinderii, prin realizarea
principalelor caracteristici calitative și prin aplicarea de norme contabile pertinente.

Comparabilitatea
Informația cuprinsă în situațiile financiare trebuie să fie compa rabilă, în sensul că utilizatorii
trebuie să poată compara situațiile financiare ale unei întreprinderi în timp pentru a identifica
tendințele în poziția financiară și performanțele sale. Totodată, comparabilitatea informației financiare
trebuie să fie asigurată și în spațiu , adică utilizat orii trebuie să poată compara situațiile financiare ale
diferitelor întreprinderi, pentru a evalua poziția lor financiară, performanțele și modificările poziției
financiare.
Una din implicațiile importante ale comparabilității este aceea că utilizatorii t rebuie să fie informați
asupra metodelor utilizate la întocmirea situațiilor financiare și asupra evoluției acestor metode , iar pentru
asigurarea comparabilității în timp a situațiilor financiare, acestea trebuie să ofere și informații
corespunzătoare perioadelor precedente.
Informațiile financiare prezentate prin conturile anuale se adresează atât unor utilizatori avizați,
cât și altor utilizatori care nu au puterea, competența sau resursele necesare pentru interpretarea
informațiilor și care solicită situațiile financiare pentru aprecierea activității economice a întreprinderii.
Aceștia din urmă așteaptă ca informația financi ară să fie utilă în luarea deciziilor lor. Informațiile
furnizate își pierd, în schimb, orice utilitate, dacă ele nu posedă calitățile mai sus prezentate. De
asemenea, ele nu pot poseda toate calitățile enumerate. Trebuie să ne imaginăm utilitatea informaț iei
financiare ca fiind o mixtură de caracteristici calitative, ce poate avea, la un moment dat, o pondere mai
mare a pertinenței, spre exemplu, față de o pondere mai mică a fiabilității, și invers. Asistăm, astfel, la
apariția diferitelor stări conflictua le ale informațiilor financiare.
Pe de altă parte, modificarea în timp și în spațiu a necesităților informaționale ale utilizatorilor,
determinată de schimbările ce apar în mediul afacerilor, face ca o informație, utilă într -un anumit
moment și caracterizată de anumite ponderi ale calităț ilor informației, să fie reconsiderată ca fiind utilă
numai dacă ponderile calităților se schimbă.

11
Bibliografie:

1. Epstein, B., Jermakowicz, E., IFRS 2007: Interpretarea și aplicarea Standardelor Internaționale de
Contabilitate și Raportare Financia ră, BMT Publishing House, 2007 (traducere)
2. Feleagă, L., Feleagă, N., Contabilitate financiară. O abordare europeană și internațională, vol. I, ediția a
II-a, Editura Economică, București, 2007
3. Hennie van Greuning, Standarde Internationale de Raporta re Financiara -Ghid practic, Editie revizuita
2007, Editura Irecson, traducere, Bucuresti, 2007 (2008 -2011)
3. Ionescu, Cicilia – Note de curs 2015/2016
4. Ionescu, Cicilia, Sisteme Contabile Moderne , Editura Fundației România de Mâine , București, 2005
5. Ionescu, Cicilia, Actualitate și perspectivă în dezvoltarea contabilității în România, Revista „ Gestiunea
și contabilitatea firmei” nr. 6 / iunie, pag. 47 ÷ 52, Editura Tribuna Economică, 2006
6. *** Actualizare suplimentară a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) 2008
inclusiv Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS) și Interpretările lor publicate între martie 2007
și ianuarie 2008, IASB, traducere la Editura CECCAR, 2009
7. Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 907/20 05 privind aprobarea categoriilor de persoane juridice
care aplică reglementări contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară,
respectiv reglementări contabile conforme cu directivele europene , cu modificările ulterioare;
8. Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1121/2006 privind aplicarea Standardelor Internaționale de
Raportare Financiară , cu modificările și completările ulterioare;
9. Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 881/2012 privind aplicarea de către societăț ile comerciale ale
căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată a Standardelor Internaționale
de Raportare Financiară ;
10. Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1286/2012, pentru aprobarea Reglementărilor contabile
conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară, aplicabile societăților comerciale ale căror
valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, cu modificările și completările
ulterioare;
11. Ordinul ministrului finanțelo r publice nr. 1690/2012 privind modificarea și completarea unor
reglementări contabile ;
12.Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 213/2013 privind completarea Reglementărilor contabile
conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară, ap licabile societăților comerciale ale căror
valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o pia ță reglementată, aprobate prin Ordinul
viceprim -ministrului, ministrul finanțelor publice, nr. 1.286/2012 ;
13. Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 al Comisiei di n 03.11.2008 de adoptare a anumitor Standarde
Internaționale de Contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1.606/2002 al Parlamentului
European și al Consiliului , publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, nr. L 320 din 29 noiembrie
2008 , p. 1 – 481, disponibil la
http://eurlexeuropa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2008:320:0001:0481:RO:PDF;
14. ***, Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS®) – Norme oficiale emise la 1
ianuarie 2011 , Partea A, Cadrul general conceptual și dispoziții, Editura C.E.C.C.A.R., București, 2011,
pp. A26 -A30, A32 -A38, A39 -A51, A218 -A223, A226 -A227, A383 -A411, A421 -A428, A434 -A442,
A443 -A444, A449 -A465, A542 -A553, A554 -A557, A587 -A594, A884 -A898, A910 -A911, A912 -A913,
A935 -A950, A1043 -A1060;
15. ***, IFRS pentru IMM -uri 2009 (Standardul Internațional de Raportare Financiară pentruÎntreprinderi
Mici și Mijlocii), inclusiv Baza pentru concluzii și Situații financiare ilustrative (3 broșuri) , Editura
C.E.C.C.A.R., București, 2010 .

12
Bibliografie suplimentara:

1. Ionescu, Cicilia – Contabilitatea în fața provocărilor ingineriilor financiare/Accountancy
Against Financial Engineering Challenges , Revista AGER “Economie Teoretică și
Aplicată”, Anul XIII, nr. 5(500), iulie 2006, Editura Economică, București, 2006.
2. Bertolus J.J., “L’art de truquer un bilan”, Science & vie économie n˚ 40, juine 1988, pag.
58-60 citat de Stolowy H., “Existe – t – il vraiment une comptabilité creative?”, Revue de Droit
Comptable, n˚ 94 -4, décembre 1994. pag.79 -108
3. Lignon M., “L’ art de calculer ses benefices”, L’Entreprise n˚ 50, November 1989, pag.
17,18,20, Stolowy H, op.cit.
4. Gounin I., “L’art de présenter un bilan”, La Tribune , 28 mars 1991, pag.11 c.
5. Pourqueri D., “Les provisio ns ou l’art de mettre de l’argent de côté, Science & vie économie
n˚ 73, juin 1991, pag.72 -75, Stolowy H. op. cit.
6. Naser C., “Creative financial accounting:its nature and use, Pretince Hall, 1993, pag.59,
citat deFeleagă N. , Malciu L., “ Politici și opțiuni contabile, Fair Accounting versus Bad
Accounting”, Ed. Economică, București, 2002, pag.390
7. Ștefănescu, A. “ Performanța financiară a întreprinderii între realitate și creativitate ” Ed.
Economică, București, 2005