Ianuarie 2011, Cluj [612957]

1 Universitatea „Babe s Bolyai ” Cluj
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației

TEZĂ DE DOCTORAT

SINGURATATEA
STRATEGII DE ADAPTARE SI
CONTROL

-REZUMAT –

Coordonator științific:
Prof. dr. Vasile Preda

Doctorand: [anonimizat] 2011, Cluj

2 Cuprins

Premize teoretice ………………………………………………………………………………………….. 4
Singurătatea – aspecte teoretice ………………………………………………………………………. 5
Considerente generale ……………………………………………………………………………………. 6
Metodele calitative …………………………. ……………………………………………………………37
Conceptul de coping………………………………………………………………………………………80
Metodologia cercetării …………………………………. ……………………………………………….9 4
Scopul cercetării ………………………………………………………………………………………….9 5
Metodologia …………………………………………………………………………………………… ……98
Procesul metodologic specific grounded theory ………………………………………………10 3
Aspecte ale utilizării metodologiei Grounded Theory pe problematica strategiilor
de adaptare și control al sentimentului de singurătate……………………………………….10 7
Prezentarea în dinamică a procesului de codare, memoing, eșantionare și
structurare a categoriilor specifice metodologiei grounded theor……………………….1 27
Teoria generată prin metoda Grounded Theory – Procesul circular al strategiilor
de adaptare și control a singurătătii………………………………. ………………………………..13 2
Diagrama teoriei. Procesul circular al strategiilor de adaptare și control a
singurătății …………………………………………………………………………………………………. 136
Circula ritatea ………………………………………………………………………………………………1 37
Persoana …………………………………………………………………………………………………….. 142
Problem a …………………………………………………………………………………………………….14 5
Situația …………………………………………………………………………………………………….. ..146
Copi ngul …………………………………………………………………………………………………….. 158
Utilizarea teoriei …………………………………………………………………………………………..18 5
Idei pentru viitoarele cercetări ………………………………………………………………………..18 7
Concluzii – reflexii asupra teoriei ……………………………………………………………………1 88
Bibliografie …….. …………………………………………………………………………………………..19 3
Anexe………………………………………………………………………………………………………… ..198

Cuvinte cheie:
Singuratatea, coping -ul la singuratate, strategii de coping, grounded theory, cercetare calitativa,
gandirea sistemic a.

3

Condițiile inițiale

Studiul singurătății a pornit ca o necesitate în urma activității desfășurate încă din anul
2001 ca psiholog în proiectului “Solo Club” derulat în cadrul Fundației Catharsis. Acest proiect
de intervenție psiho -socială (vezi anexa 3 a lucrarii) și -a propus oferirea unui context în care
persoanele care resimțeau singurătatea ca pe o problemă să poată să lucreze asupra acestui
sentiment, să își dezvolte abilitățile de relaționare, să să identifice și să se implice mai ușo r în
contexte care îi pot oferi resurse pentru combaterea sentimentului de singurătate.
Activitatea desfășurată în cadrul Clubului m -a făcut să acord o atenție mai mare
strategiilor prin care persoanele din grupul țintă reacționau și făceau față singurătă ții (strategii de
coping). Am observat că în cazul multor persoane se perpetua o serie de comportamente și
activități care, deși ofereau o modalitate de detensionare pe moment, pe termen lung creștea
tendința de izolare și ofereau un context care inhiba ab ilitățile de relaționare și socializare.
Caracterul repetitiv și dificil de evitat al acestor reacții de adaptare disfuncționale,
resursele importante ce sunt oferite de acele modalități funcționale de a face față singurătății,
precum și importanța lor în procesul de reabilitare a persoanelor ce resimt singurătatea ca pe o
problemă m -au determinat să demarez lucrarea de cercetare din cadrul tezei de doctorat pe tema
modalităților de adaptare și control al singurătății. Necesitatea identificării unei legit ăți în
strategiile de adaptare și control al singurătății care să ofere bazele unei strategii terapeutice
adaptate fiecărei persoane este un motiv major care a stat la baza alegerii metodologiei calitative
pentru cercetarea acestui subiect, mai exact a me todologiei Grounded Theory.
Mai mult, alegerea metodologiei grounded theory a fost determinată și de faptul că la
nivel internațional, căutările pe baza internetului și contactului prin e -mail cu alți specialiști care
investighează problematica singurătăți i nu au relevat aplicarea acestei metodologii pe
problematica strategiilor de coping la sentimentul de singurătate.
Acest studiu este orientat spre structurarea unei teorii fundamentată în date despre
fenomenul adaptării și controlul stării de singurătate . Această teorie va constitui premiza pentru
explorarea ulterioară a fenomenului singurătătii si pentru construirea unor strategii de interventie
psihosociale (psihoterapie, grupuri de suport, programe sociale).

4 Singuratatea

Sociologii au privit întot deauna relațiile persoanle ca pe un liant al societății. Când o
societate este alcătuită din membri izolați ea este menită să se destrame. La fel ca și înstrăinarea,
rata ridicată a divorțurilor și criminalitatea, singurătatea este văzută de unii ca o cau ză sau ca un
simptom al decăderii sociale. (Perlman &Peplau, Persp on loneliness,1982).
Singurătatea poate fi o stare foarte dureroasă. Cu toții o experimentăm din când în când,
însă unii oameni trăiesc cu ea ani la rând. Este epuizantă emoțional, inhib itorie în relațiile
interpersonale și care te determina să regresezi din punct de vedere psihologic. Când trăim
această stare, ne simțim goliți și foarte însingurați. Nevoia de intimitate rămâne la nivel
fundamental nesatisfăcută, chiar daca aparent ar put ea exista condiții în acest sens. Atunci când
ne simțim singuri, gândurile noastre pot fi distorsionate astfel încât să exagerăm reacțiile la unele
evenimente din viață care în alte situații le -am lua mai ușor (Booth, 1996).
Claiton E Tuker -Ladd, în cartea sa Psychological Self -Help (www.mentalhealt.net)
spunea că noi, oamenii, suntem animale sociale. Dacă suntem abandonați de mici copii, mai întâi
protestăm prin țipete, apoi ne retragem în noi înșine, pentru ca, în cele din urmă (după vreo două
săptămâni), să devenim apatici și detașați. Făcând referire la Rene Spitz, Claiton E Tuker -Ladd
afirma că bebelușii pot chiar muri dacă nu sunt luați în brațe, dacă nu li se vorbește, dacă nu îi
mângâie nimeni, dacă nu se joacă nimeni cu ei. Și la unele specii de ma imuțe s -a arătat că dacă
puii sunt abandonați de mama lor ei pot chiar muri, chiar dacă separarea este scurtă, puii vor fi
mai timizi și mai puțin activi. Nevoia de contact social este extrem de puternică.
Singurătatea este mai mult decât faptul de a fi s ingur. De fapt, mulți dintre noi dacă nu
chiar toți apreciem solitudinea. Singurătatea reprezintă lipsa și dorința de avea interacțiuni cu
ceilalți.
Tipul de contact căutat variază foarte mult (Tuker -Ladd, www.mentalhealt.net): de
exemplu, cineva ar putea dori o relație cu o anumită persoană, alții își doresc interacțiuni sociale
( relații de serviciu sau prieteni), în timp ce unii caută intimitatea dintr -o relație amoroasă. Unii
specialiști fac diferența între singurătatea socială (lipsa unui grup de prie teni) și singurătatea
emoțională (lipsa unei relații intime). Singurătatea poate fi și spirituală (sentimentul îndepărtării
de Dumnezeu) sau existențială (sentimentul izolării de ceilalți).
Reperele temporare sunt un element important în trăirea singurăt ății, făcându -se distincție
între: singurătatea tranzitorie (este vorba despre sentimentele ocazionale de singurătate pe care le
trăim cu toții și care durează de obicei doar câteva minute sau ore); singurătatea situatională
(este adesea rezultatul unei în treruperi a relațiilor sociale, cum ar fi situațiile de divorț, moartea
sau mutarea unor persoane apropiate); și singurătatea cronică (chiar dacă nu au avut loc

5 evenimente traumatice persoana se simte singură mai mult de doi ani consecutiv, având adesea
dificultăți în a menține relații pe termen lung).
Deși sentimentul de singurătate a preocupat filosofii încă din antichitate, cercetări
sistematice asupra acestui fenomen s -au realizat abia în deceniul al șaptelea din secolul XX. În
România am identificat f oarte puține lucrări cu referire strict la acest subiect, marea majoritate
fiind axate pe relațiile sociale nu pe absența lor.
În acest context, lucrarea își propune să identifice o serie de elemente esențiale în
abordarea problematicii singurătății, rolu l acestui demers fiind constituirea unei părți a
fundamentului cercetării din cadrul proiectului de doctorat.
În conformitate cu acest scop am căutat să prezint următoarele tematici:

Definirea stării de singurătate
Tipologia sentimentelor de singurătate
Cauzele singurătății:
Trăirea singurătății
Intervenția terapeutică asupra stării de singurătate

6 Metodele calitative

În cadrul unei cercetări, după familiarizarea cu obiectul propus pentru studiu (modalități
de adaptare și control al singurătății) și identificarea întrebărilor centrale din cadrul cercetării
(Care sunt aceste modalități în contextul cultural românesc? Cum se manifestă?), următorul pas
firesc este analiza metodologiilor de investigare utilizate în științele socioumane, a legerea unor
tipuri metodologice și structurarea unei strategii de cercetare specifică obiectivelor studiului
propus.
Întreaga cercetare se vrea a fi o investigare a fenomenului singurătății, prin modalități
care urmează să aducă la lumină aspecte noi, ne explorate, mai ales în spațiul cultural românesc.
În urma analizei modalităților metodologice existente, cea mai potrivită pentru a extrage din
câmpul cercetării aspectele propuse a părut a fi cercetarea calitativă.
Având în vedere numarul mic de studii efectuate in spațiul românesc care să abordeze
această problematică a singurătății, dintre tipurile de design -uri ale cercetării calitative a fost
aleasă metodologia grounded theory, avănd ca obiectiv descoperirea unor explicații teoretice
comprehensive despre fenomenele adaptării și controlului singurătății în contextul socio -cultural
românesc. Orientarea spre identificarea aspectelor teoretice legate de această problematică a fost
susținută și de noile aspecte de cercetare în cazul singurătății identifi cate de Paloutian și Janigian
(1989). Acestea afirmau că după faza incipientă (anii ’70) caracterizată de investigatiile
exploratorii și descrieri ale fenomenului; etapa de mijloc (anii ’80), caracterizată de rafinarea
instrumentelor și postularea modelelo r conceptuale ale fenomenelor; cea de -a treia etapă, (după
anii 90) ar trebui să se orienteze spre dezvoltarea de teorii focalizate ale singurătății (mini -teorii).
Alegerea metodologiei grounded theory a fost determinată și de noutatea acestei tehnici in
spațiul romanesc. De asemnea, căutările la nivel internațional, pe baza internetului și contactului
prin e -mail cu alti specialiști carte investighează problematica singurătății, nu au relevat
aplicarea acestei metodologii pe problematica singurătății.
Scopul paragrafului este de a fundamenta strategia metodologică ce urmează a fi aplicată
în continuare în carul investigării modalităților de adaptare și control al singurătății. Acesta
prezinta o analiză (calitativ versus cantitativ), apoi va descrie pe s curt întreg procesul stiințific
de investigare specific abordării calitative. De asemenea sunt prezentate modalitățile de
structurare a metodologiilor calitative (design -urile cercetării); tehniciile de culegere a acestor
tipuri de date; modalitățile de în registrare a datelor ; analiza și interpretarea datelor obținute. Pe
tot parcursul lucrării vor fi analizate mai pe larg aspectele metodologice ce vor fi utilizate în

7 cadrul cercetării (design -ul grounded theory; culegerea datelor prin intermediul interviu lui
individual și a observației; analiza și interpretarea datelor prin codarea teoretică).

8 Conceptul de coping

Copingul este o modalitate de actiune prin care omul face un efort constient pentru a
depasi si controla o situatie perceputa ca fiind difi cila (cu starile disfuctionale adiacente )
Desi se dicută mult despre caracterul constient sau inconstient al copingului (Baban,
1998, Miclea 1997) din punctul meu de vedere, atât teoriile psihanaliste căt si cele cognitiviste,
scot in evidentă specificul constient al copingului. Ceea ce mă face să spun acest lucru sunt
teoriile psihanalitice care consideră copingul ca fiind un proces superior si constient, pe cănd
defensele sun un proces mai degrabă inconstient si după multi autori generator de patologie
(Haan, Vaillant). La fel, pentru a sustine un model exhaustiv, bazat pe teorii cognitiviste, autorii
acestei orientări afirmă că se pot demara procese cognitive subconstiente care să stea la baza
stimulărilor din mediu care actionează la un nivel subconsti ent (Miclea, 1997, Popa Velea
1999). Aceste reactii si stimulări inconstiente sau cubconstiente, fie că sunt preponderent
determinate de conflictul interior (psihanaliza) sau de perceperea subconstientă a unor pericole
sau provocări, consider, urmand linia lui Lazarus (1985) că nu intră in categoria copingului ci
sunt răspunsuri cu caracter adaptativ altele decat copingul. In cartea sa S. Ionescu (2007)
prezinta un capitol care incearcă sa cuprindă cat mai multe perspective ale răspunsului adaptativ
al indi vidului, in încercarea de a prezenta un model de integrativitate. Aici el prezinta concepte
psihanalitice, din psihologie socială (defense de grup, familiale, etc) sau cognitive.
ideea despre conttient si inconstient, caracteristicile copingului. Totusi, pentru o mai buna
coerenta a lucrarii voi lua ca reper teoriile cognitive despre coping .

Istoric

Preocupari de a defini si analiza mecanismelor interne pe care un individ le pune in
practica atunci cand se confrunta cu situatii dificile au fosta inca din secolul IX. Parker si
Norman (1995) afirma ca fenomenul a generat o vasta literatura si o varietate de concepte incat
este dificil sa identificam clar evenimentele notabile din evolutia conceptului de coping. Serban
Ionescu localizeaza termenul de ”apara re” apare pentru prima data in anul 1894 in articolul ”Die
Abwehr -Neuropsychosen” in care Sigmund Freud isi propunea sa fundamenteze o teorie
psihologica a isteriei dobandite, a numeroaselor fobii si obsesiisi a unor psihoze halucinatorii. In
1926, in post fata de la Inhibitie, simptom si a ngoasa, Freud clarifică termenul de aparare, ca fiind
un termen general pentru toate procedeele de care se serveste eul in conflictele care pot conduce
la o nevroza.(Serban Ionescu, Marie -Madeleine Jacquet, Claude Lhote, 2007). Desi la inceputul
scrierilo r lui, Freud foloseste conceptele de refularea si defensa in legatura, ca sinonime sau

9 concepte care se inlocuiesc intr -un mod confuziv, refularea fiind prezentata ca un prototip pentru
alte mecanisme de aparare (Serban Ionescu, Marie -Madeleine Jacquet, C laude Lhote, 2007), in
1926, reprimarea este trecuta alaturi de celelate defense descrise de Freud (zece la numar
rezultate in urma analizei lui Bukley in 1995 (S.Ionescu si colaboratorii, 2007)). Pentru aceste
mecanisme conceptul umbrela este cel de apa rare. (Handbook of coping, Parker si Norman
1996).
În anii 60 (Parker si Norman (1996), o nouă linie de cercetări, initial legate de lucrări ce
vizau mecanismele de apărare, se unesc sub eticheta de coping. Până atunci termenul de coping
era folosit inform al in stiintele medicale si cele sociale. Pătrunderea notiunii de coping in
limbajul stiintific este legată mai ales de lucrarea lui R. Lazarus din 1966 Psychological Stress
and the Coping Process. (Parker si Norman, 1996 , S. Ionescu si colaboratorii 200 7 etc ). Pe
lăngă acesta un număr de scriitori incep să eticheteze câteva mecanisme de apărare (spre
exemplu sublimare sau umorul) ca fiind activităti de ”coping”. Parker si Norman ii mentionează
pe Alker 1968, Haan, 1963, Hunter & Goodstein, 1967.
In 2007 Aldwin (2007) spune ca pentru prima data in care s -u facut eforturi pentru a se
studia autoanaliza (autoraportul self report) subiectilor asupra propriilor cognitii si
comportamente intr -un context specific. Pana acum, majoritatea cercetarilor se axau fie pe
autoanaliza subiectilor asupra aspectelor personalitatii, atitudini, si sentimente pe de o parte iar
pe de alta parte asupra comportamentelor observate in mediul experimental.

Definire

O definitie care cuprinde mai multe perspective (Snyder si D inoff, 1999) este aceea in
care copingul este vazut ca un raspuns al individului orientat spre diminuarea presiunii fizice,
emotionale si psihologice, presiune legata de evenimente de viata stresanta si de rutina zilnica.
Ca si adaptare la limba romana a m gasit o definire a copingului la traducerea cartii lui
Serban Ionescu (2007). „In engleza , to cope with inseamna a face fata, a da de capat unei
dificultati. Coping califica termeni ca strategies, behaviours, process sau style si ar putea fi
tradus el i nsusi prin „strategii”, „comportamente”, „procese” sau „stiluri” utilizate pentru a face
fata (unei situatii). Daca unii autori francofoni utilizeaza termeni de tipul Ssrategii sau
comportamente de ajustare in dictionarul francez Le Grand Dictionnaire de la Psychologie, este
retinut termenul englezesc de coping.”
Pentru lucrarea de fata termenul de coping a fost tradus prin adaptare si control (strategii
de adaptare si control a singuratatii).

10 Teorii despre coping

Modalitatea cea mai clara si exhaustiv a de clasificare si explicare a teoriilor referitoare la
coping am gasit -o in lucrarea lui Carolin M Aldwin, Stress, Coping and development, an
integrative perspective (2007). In continuare voi utiliza acesta structura pentru a prezenta
diversele aspecte t eoretice care au incercat sa explice raspunsul oamenilor la situatiile stresante si
suparatoare.
Aldwin (2007) afirma ca studiul copingului isi are radacinile in recunoasterea faptului ca
sunt diferente individuale in reactiile la stres. Astfel obiectivu l studiului strategiilor de coping
este de a intelege de ce oamenii difera atat de mult in raspunsul lor la stres si cum aceste
raspunsuri diferite se leaga cu starea de bine a individului.
Teoriile asupra copingului pot fi clasificate in (adaptare dupa Aldwin 2007):
– abordari focalizate pe persoana – persoana determina preponderent strategiie de coping
– abordari orientate pe situatie –situatia determina strategiile de coping
– abordari interactioniste – persoana + situatia determina copingul
– abordari tranzact ioniste – persoana + situatia + copingul se influienteaza reciproc intr -un
proces ce evolueaza in timp.

11
Metodologia cercetarii

1. Scopul cercetării

 Oferirea unei viziuni de ansamblu asupra proceselor specifice strategiilor de adaptare si
control al singurătății pe baza metodologiei Grounded Theory

2. Direcțiile generale de cercetare

Scopul
 Structurarea unei teorii fundamentate în date referitoare la modalitățile de adaptare și
control a singurătății (strategii de coping) care să poată sta la baza unor intervenții
pshoterapeutice si sociale.

Obiectivul
 Realizarea unei teorii fundamentată în date (pe baza metodologiei grounded theory)
pentru strategiile de adaptare și control a singurătății în cazul femeilor din contextul
socio -cultural rom ânesc cu vârste cuprinse între 20 și 50 de ani.

Întrebarea centrală a cercetării

“Care sunt aceste modalități de adaptare și control a singurătății emotionale (strategii de
coping)la persoane de sex feminin în contextul cultural românesc? Cum se manifest ă?”

Repere teoretice initiale:
-Sentimentul de singurătate emotională
Cea mai cunoscuta tipologie bazată pe deficitul relațional este cea a lui Weiss (1973,
apud Jenny de Jong -Gierveld și Jos Raadschelders 1982), care face distincție între singurătatea
emoțională și cea socială:
 Sentimentul de singurătate specific izolarii emoționale apare în absența atașamentului
emoțional și poate fi remediat doar prin integrarea unui alt atașament emoțional sau a
celui care a fost pierdut. Acei care experimentează ace asta formă de singurătate sunt apți

12 pentru a experimenta o însingurare pură, chiar dacă compania celorlalți este accesibilă
pentru ei. Individul poate descrie lumea înconjurătoare ca dezolantă, se simte golit,
prabușit sau mort.
– Strategiile de coping:
Weiten, W., & Lloyd, . M. A. (2006) in cartea Psychology Applied to Modern Life
separă distinct cele trei categorii de coping : focalizate pe reevaluarea situației appraisal -focused ,
focalizate pe rezolvarea de probleme problem -focused , focalizate pe emoț ii emotion -focused
coping. Această clasificare pare a fi una din cele mai acceptate, fiind este utilizată și de
dictionarul on -line Wikipedia care citează acest material al lui Weiten, & Lloyd. Acesti autori
prezintă strategiile astfel:
Prima variantă este direcționată pe analiza, rezolvarea, sau, dacă nu este posibil, alterarea
problemei care cauzează perturbarea. Ea ar cuprinde, în principal, strategiile de acceptare a
confruntării cu agentul stresor si apare atunci când individul evaluează conditiile contextului în
care se află ca fiind predispus la schimbare. Aici pot intra strategii ca : definirea problemei,
generarea de solutii alternative, analiza alternativelor din prisma costurilor si beneficiilor,
alegerea alternativelor si actionarea. Aceste strategii pot fi orientate spre interior si spre exterior.
Cea de -a doua categorie se centrează pe persoană, este orientată spre a regla răspunsul
emotional al individului pe care acesta îl dezvoltă în raport cu problema.
Această categorie de coping este mai probabil să apară în situatiile în care individul
evaluează situatia ca fiind imposibil de schimbat, că nimic nu se mai poate face pentru a
modifica conditiile amenintătoare, provocatoare sau dăunătoare ale mediului. Pot fi incluse aici
procese c ognitive directionate spre diminuarea tulburării emotionale (evitarea, minimizarea,
distantarea, atentia selectivă, comparatia pozitivă, conotatia pozitivă) ; cele centrate pe cresterea
acestei perturbări emotionale (autoinvinovătirea, autopedepsirea, cres terea deliberată a presiunii
emotionale pentru mobilizare cum este în cazul sportivilor), cele orientate spre modificarea
întelesurilor (reevaluare), actiuni cu efect de reevaluare a situatiilor (exercitii fizice, meditatia,
consumul de alcool, căutarea su portului emotional).Aceste procese pot conduce spre
autodeceptie si distorsonarea realitătii pe care Lazarus le include în categoria mecanismelor
defensive, inconstiente.
– Strategiile focalizate pe reevaluarea situației presupun din partea individului modi ficări a
modului în care gândește spre exemplu angajează negarea sau distantanțarea de

13 problema. Oamenii pot modifica ceea ce gândesc despre problemă modificându -și
scopurile și valorile cum ar fi vederea unor aspecte umoristice într -o anumită situație.
Repere teoretice identificate pe parcursul analizei comparative constante:
– teoria atasamentului
– reactia la pierdere
– tezele social – constructiviste
– teoriile intergenerationale ale lui Murray Bowen

Grupul tintă
 Persoane de sex feminin din contextul socio -cultural românesc cu vârste cuprinse între 20
și 50 de ani

Numărul de subiecti participanti la cercetare.
 58 subiecti:
o 39 persoane de sex feminin care resimt singurătatea ca pe o problemă
o 11 persoane de sex feminin care nu resimt singurătatea ca pe o pro blemă
o 2 persoane de sex masculin care resimt singurătatea ca pe o problemă
o 6 psihoterapeuti

39 11 2 6 subiecți participan ți la cercetare
1
2
3
4

14
Criterii de includere a subiecților în cadrul cercetării

 femei din contextul socio -cultural românesc cu vârste cuprinse între 2 0 și 50 de ani
 criterii generate pe baza analizei comparative constante* : bărbati din contextul socio -cultural
românesc, psihoterapeuti, persoane fără partener care nu resimt singurătatea ca pe o problemă
 să nu fie implicate într -o relatie de cuplu consta ntă
 intensitatea sentimentului de singurătate
o să fie la un nivel de intensitate perturbator cel puțin 2 ani de zile (singurătate cronică)
o să nu resimtă singurătatea ca pe o problemă*
 declarația persoanei asupra faptului că sentimentul de singurătate est e sau nu o problemă
 un scor peste 50 de puncte la scala de singurătate UCLA revizuită

*Procesul de generare a teoriei prin metoda Grounded Theory este un proces dinamic directia analizei, subiectii ce urmează a f i
intervievati, esantionele de informatie semnificative variază de la un interviu la altul, de la o etapă la alta. Criteriile notate cu
asterix sunt adăugate ulterior după începerea cercetării.

3. Metodologia

Instrumente de evaluare utilizate la procedura de includere în studiu și de evalu are a eficienței
inervenției psihoterapeutice
Scala de singurătate UCLA revizuită
Interviul semi -structurat
Memos -uri
Diagrame axiale

4. Metodologia grounded theory

Grounded theory este o abordare calitativă care poate fi utilizată pentru a analiza
procese le care sunt prezente în interacțiunile dintre oameni. Aplicarea acestei metodologii oferă
ca rezultat explicații asupra unor procese sociale importante sau structuri care sunt fundamentate
în date empirice (Philip H. Siegel,1995)
Metologia g rounded theory are bazele în lucrările lui Glaser și Strauss care au studiat
interactiunea dintre profesionistii din domeniul medical și pacienții aflați pe moarte. Principalul
aspect este dezvoltarea unei noi teorii prin colectarea și analiza datelor des pre fenomen. Această
abordare merge dincolo de fenomenologie deoarece explicatiile rezultate din cercetare sunt în
special noi cunoștințe și sunt folosite pentru dezvoltarea unor noi teorii despre fenomen.

15 Colectarea datelor se face în special prin inter viuri și observatie dar și prin explorarea
literaturii și analiza documentelor necesare. Un element important al acestei metodologii este
colectarea și analiza simultana a datelor, utilizând un proces cunoscut ca analiza comparativa
constantă (constant com parative analysis). În acest proces, datele sunt transcrise și examinate
imediat dupa colectare. Ideile care apar din analiză sunt incluse în strategia de extragere a datelor
atunci cand cercetatorul intra din nou pe teren. Din acest motiv, un cercetător c are colectează
date printr -un interviu semistructurat poate dezvolta gradual o grilă de interviu în stagiile
ulterioare ale proiectului de cercetare care arată foarte diferit
Acest tip de design calitativ oferă o structură clară, abordările calitative avâ nd un nivel
scăzut al acestui atribut, fără a sacrifica flexibilitatea sau rigoarea. Teoria rezultată este o
explicare a categoriilor, a proprietăților acestora și a relațiilor dintre ele. Rezultatul ne conduce
spre un corp de cunoștinte evolutiv care este fundamentat în date (Linda Jo Calloway și
Constance A. Knapp, 1995).

Aspecte ale utilizării metodologiei Grounded Theory pe problematica
strategiilor de adaptare și control al sentimentului de singurătate

1. Colectarea datelor

Datele au fost cole ctate pe baza interviului semistructurat aplicat individual. Fiecare interviu a
avut stabilit o serie de teme care au orientat dinamica interviului, pastrând o mare libertate de
exprimare pentru subiect.
Pentru început, toate cele patru interviuri au fos t înregistrate cu reportofonul și apoi transcrise
integral (vezi anexa), urmând ca pe parcursul cercetării să fie experimentate strategiile prezentate de
Bob Dick (luarea notelor pe baza conceptelor cheie și transformarea acestora în categorii pe baza
confruntării cu inregistrarea de pe banda magnetică). Necesitatea transcrerii integrale a primelor
interviuri este dată de pasul initial al analizei comparative constante procesul realizării codurilor
deschise.
In funcție de rezultatele analizei comparative constante (categorii, memos -uri) realizate în cazul
fiecărui interviu au fost structurate temele pentru următorul interviu, astfel acestea variind de la un
caz la altul.

16 Teme utilizate pentru primul interviu
 Copilaria (evenimente placute, neplacute, sing uratatea).
 Imaginea de sine (descrierea personala, reușitele și nereușitele)
 Atitudinea față de ceilalți.
 Cum este percepută singurătatea?
 Care sunt evenimentele cele mai rele (daca i se intâmplă ceva mai rău decât singurătatea)?
 Cum se comporta atunci cân d e singur și atunci când se presupune că singurătatea este mai
puternic resimțită
 Viitorul
 Cauzalitatea singurătății.

Motivele restructurării temelor pentru cel de -al doilea interviu (ipoteze, strategiile de coping pot
fi specifice pentru singurătate s au sunt generale pentru toate evenimentele stresante)

2. Esantionarea teoriei

Pe baza codurilor, conceptelor si categoriilor generate în cadrul analizei comparative
constante s -au realizat esantionări pe diverse teorii care să completeze teoria generată. prezint în
continuare esantione de teorie, conceptele generale, care au fost utilizate în generarea teoriei.

Esantion teorie

Emotion Focus Therapy

Teoriile atasamentului

Terapie narativă

MRI (Scoala de la Palo Alto)

Teoria cauzalitătii circulare

– teoria experentială
o Terapia intergeneratională a lui Bowen)

3. Codarea
Pentru realizarea grilei de analiza ce sta la baza formulării codurilor și a identificării
categoriilor au fost folosite întrebările orientative prezentate de Dick (2005) și de Flick(1 999)

Prin combinarea acestor întrebări orientative a rezultat o fișă de analiză (vezi anexa) care a
orientat procesul de codare. Această fișă cuprinde:

17 I. Întrebarea centrală a cercetării :
Care sunt modalitățile de adaptare și control a singurătății în
contextul cultural românesc?
II. Grila de analiza ce stă la baza formulării codurilor
(analiza comparativă constantă)
 Ce? Despre ce este vorba aici ? Ce fenomen este menționat aici?
 Cine? Ce persoană, actor este imăplicat? Ce rol joacă? Cum gestionează p ersoana situația? Cum interacționează?
 Cum? Care aspecte ale fenomenului sunt menționate (sau care nu sunt menționate)?
 Când? Pentru cât timp? Unde? Timpul, și locația.
 Cât de mult? Cât de puternic? Aspecte legate de intensitate.
 De ce? Ce motiv este dat sau poate fi reconstruit?
 Pentru ce ? Cu ce intenție, pentru ce scop?
 Prin ce metode? Însemnând tactici și strategii pentru atngerea scopurilor.
 Ce categorie (sau categorii) sunt sugerate de această întrebare?

Procesul de codare a segmentelor de text a fost realizat în mai multe etape trecănd de la
etapa initială, cea a codurilor deschise, la cea a codurilor teoretice si axiale. Prezentăm în
continuare exemple de coduri pentru a se putea face o imagine asupra procesului
Legat de codificarea prin coduri deschise, acesta este un proces initial specific începutului
analizei comparative constante, care presupune analiza textului pas cu pas pentru a pune bazele
unui set incipient de categorii pe care să se sprijine teoria. Ulterior, procesul de codificare a
textului (interviurilor în cazul nostru) va fi axat mai mult pe fraze sau esantionae de text.

Exemple de codare prin analiza comparativă constantă (coduri deschise) :

Analiză eșantion 1 interviu 1
(Temă eșantion :venirea la Iași și relația cu fostul s oț)

Date culese prin
intermediul interviului Unități de înțeles/ coduri deschise
Bine1/ deci2/ nu eram
cǎsǎtoritǎ3/ atuncea4/
A fost o chestie5/ pe
care6/ nu prea7/ am
discutat -o8/ ,
Deci9/ am10/ lǎsat -o11/ sǎ
curgǎ așa12/, oricum13/ se
înțelegea14/ de la sine15/
cǎ eu16/ nu voiam sǎ
renunț17/ la meseria18/ pe
care mi -o doream
enorm/19, ca sǎ rǎmân20/
în Galați21/. 1. se hotaraste sa spuna, ia decizia de deschidere a sufletului
Cod: dezvăluire (acceptarea dezvăluirii)

2. concluzionează,
3. referirea la casatorie, (de vazut daca am intrebat -o așa ceva, sau a răspuns spontan)
căsătoria considerată ca punct de reper important (înainte și după)
Cod: re pere referitoare la relații (repere relaționale)

4. referire la evenimente trecute
5. utilizarea unui indicator general, o eticheta nespecifică, care sa denumească relatia
afectivă
Cod: evitarea nominalizărilor specifice

6. referire la relatie, personalizarea e i
Cod:personalizare (relația)

18

…………………………………..

(Strategie de adaptare)
Am crezut cǎ52/, dacă53/
o fac54/ din dragoste55/ ,
nu 56/ (nu)sâcâi57/, nu
58/(nu)sunt insistentǎ59/,
nu60/ …. 61/ , îi las mai
multă libertate62/…..o să
se îndrepte63/,… dar 64/
lucrurile 65/au luat -o66/
cam 67/razna68/.

7. foloseste aproximarile, evită specificarea clară, calea de mijloc (nici nu a spus, nici
nu a tacut)
Cod: evitarea nominalizărilor specifice

8. nu a exprimat trairile si gandurile in relație cu celălalt (relatie emoționala)
Cod: dezvăluire (neacceptarea dezvăluirii)

9. concluzionează
10. interacțiunea personală cu relația
11. personalizarea relatiei
Cod:personalizare (relația)

12. nu a intervenit activ in cursul lucrurilor, a relației, a avut o postura pasivă
Cod: pasivitate personală ( în relații)

13. concluzionează,
14. foloseste axiome situationale, generalizează lucrurile, stă in firea lucruruilor ca toti
să înțeleagă un anumit mesaj din situatia respectivă
Cod: utilizarea de axiome situaționale (utilizarea cuantificatorilor universali de
gene ralizare, cand se referă la partener)

15. presupune că partenerul a înțeles mesajul, absența comunicării directe
Cod: absența comunicării directe

16. referire la propria persoană
17. exprimarea clară și fermă a deciziei persomale, tranșează lucrurile, în contrast cu
codurile 5 și 7
Cod: exprimarea tranșantă a deciziilor personale

18. referire la meserie ca un concurent al relației
19. investirea meseriei cu o semnificatie afectivă extrem de importantă
Cod: implicare afectivă în decizie

20. prezentarea alternativei de a pleca
21. nominalizarea orașului din care trebuia sa plece.

…………………………………………………………………………………………………………….. ………..

52. o serie de principii și comportamente care înainte erau clare și axiomatice
(așa se face) acum nu mai par la fel de valabile, (legat de 48), nu se mai
prezintă realitatea absolută, se îndoiește, ea a crezut așa dar acum are o altă
părere.
Cod: relativizarea principiilor si ideilor din trecut

53. prezentarea strategie i de rezolvare a problemei care urma sa o ducă la
rezultatul dorit (codul 63)., o viziune destul de liniară asupra interactiunilor
dintre oameni, daca face anumite comportamente atunci va fi rezultat un
anumit lucru.
Cod: viziune liniară asupra relațiilor interpersonale (cauză efect)

54. activism, inițiază un comportament referitor la relație (acelaș cu cel de la 44)
Cod: activism personal în relații

55. strategie afectivă de intervenție în relație, daca face lucrurile din dragoste
atunci partenerul o sa se îndr epte.
Cod: reacție afectivă (modelarea propriei persoane)

56. comportamentul de fapt este o abținere, o atitudine de cenzură, pasivitate,
acțiune în principal asupra propriei persoane și nu asupra celuilalt.,
Cod: cenzura propriilor comportamente (pasivit ate în relații)

57. nu mai pune întrebări, acceptă granițele pe care le -a impus el în relația lor,
nu se mai amestecă în acțiunile pe care partenerul le desfășoară în afara

19

căsătoriei.
Cod: păstrarea granițelor impuse de partener în relație (nu mai pune într ebări –
modelarea propriei persoane) (pasivitate în relații)

58. idem 56
59. acceptă regulile relației așa cum le -a structurat partenerul, nu încearcă să le
mai schimbe
Cod: păstrarea regulilor impuse de partener în relație (nu mai insistă să le schimbe –
modela rea propriei persoane) (pasivitate în relații)

60. idem 56
61. alte tipuri de comportament asemănătoare cu 57 și 59
62. face un pas înapoi în ceea ce privește comportamentul pe care îl crede
necesar a fi realizat în relație, remodelează granițele în relație pentru a -i
oferi mai multă libertate
Cod: modificarea regulilor și granițelor impuse de subiect în relație (modelarea propriei
persoane) (pasivitate în relații)

63. modificările așteptate la partener, pentru strategia comportamentală initiată
de subiect; aceste modi ficări sunt raportate la normele sociale, partenerul
trebuind să se comporte într -un anumit fel, așa cum trebuie (axioma
comportamentală), să se îndrepte
Cod: axiomă comportamentală (normalizare socială )

64. (asemănător cu 47) trecerea de la dorințe, de la ceea ce a vrut la realitate, la
ceea ce s -a întâmplat
Cod: diferență între ceea ce își dorește și ceea ce se întâmplă

65. utilizarea unui indicator general, o eticheta nespecifică, care sa denumească
relatia afectivă sau interacțiunile membrilor cuplului cu c ontextul social
Cod: evitarea nominalizărilor specifice

66. personalizarea contextului care îi scapă de sub control, au o vointă proprie
Cod: personalizarea contextului relațional (activismul contextului în relație)

67. foloseste aproximarile, evită specifica rea clară,
Cod: evitarea nominalizărilor specifice

Alte moduri de codificare utilizate ulterior pe parcusrul cercetării au fost cele care s -u orientat spre
fraze sau segmente de discurs. Acestea au fost preluate prin note sintetice care la momentu l analizei
au fost dublate de înregistrarea pe reportofon:

Esantion I36.2009.T

Plang2/ eu de obicei plang foarte mult3/
Eram trista4/
Toata lumea mergea la petrecere/revelion, eu stau cu parintii 5 /

I. enervare6/plans

20
de obicei sunt optimista

II. ce imi facea mie placere de obicei7 /

asta vara, familia, mama/fratele au stat 2 luni la mare
eu am stat singura
M-am uitat la calculator/TV.HBO8/
Toate zilele sunt la fel / verific mail -urile

O data ma plimbam prin parc /
am vazut perechi de tineri11 /
mi-am dat seama ca sunt singura /
Mi-au dat lacrimile12 /
Mi-am vazut de drum13 /
Am vazut o biserica si am intrat in ea13 /
Ma simt usurata /
Despre singuratate:
E urata “mi s -a spus ca fara el (fostul partener) sunt un nimeni”14/

ANALIZA Esantion I36.2009.T

Nr.
Crt. Esantion singuratate Context
1 Provine dintr -o familie numeroasa, 2 parinti, frate,
sora, posibilitate de contact, reactie, suport, face
copingul relational Contextul factorilor familiari
copingului relational
Reactie primara
2 React ie somatica prin care subiectul exprima emotii si
starea de tensiune, de obicei detensioneaza Reactie somatica (de
detensiune)
3 Plansul – este o reactie frecventa a persoanei Plansul – tipar de
comportament
4 Trista – eticheta asociata cu emotiile negat ive
determinate de absenta legaturii Eticheta – data emotiilor
negative
5 Conditie legata de starea de tristete si plans “toata
lumea merge la petrecere, eu stau cu parintii”
Totodata reflecta un context in care copingul obisnuit
nu mai are eficienta Gene ralizare cognitiva ce
stimuleaza/accentueaza
sentimentul de singuratate.
Atrage atentia asupra lipsei
unei relatii.
Context nefavorizant – “toata
lumea merge la petrecere, eu

21 stau cu parintii”
6 Emotie asociata cu starea de discutie – furie Emotie secunda ra
7 Reactie secundara
Coping
Subiectul cauta sa isi ofere “compulsiv”starea de bine.
Fuga de sentimentele negative Reactie secondara
Stare de bine
“imi fac placeri”
Fuga de sentimente negative
8 Cand nu are reateaua obisnuita de relatii – parinti/frate
– apeleaza la calculator/TV Coping generalizat
Calculator
TV
11 Situatia care poate declansa singuratatea n – i-a vazut pe
2 tineri care erau impreuna – a activat nevoia de
legatura Evenimente ce aduce aminte
de relatie
Coping generalizat
12 Reactie prima ra Reactie primara
Plans
13 Reactie secundara
Se plimba pentru a se linisti, merge la biserica pentru a
intra in legatura cu divinitatea/ speranta Reactie secundara
Biseria
Plimbare

“ fara el (fostul partener) sunt un nimeni”
Subiectul se anuleaza p e sine Cognitie declansatoare

4. Memoing
Pentru memo -uri am folosit cartonașe de 125 mm x 75 mm, pe care am scris ipoteze despre
legătura dintre categorii, proprietățile acestora și posibilele modalități de eșantionare. Scrierea
ipotezelor a fost realizată fie în timpul procesului de codare fie în altă etapă a procesului de
cercetare. Pe baza memo -urilor de la interviul analizat s -au structurat temele pentru interviul
următor și s -au ales subiecții ce umează a fi intervievați.
Exemple de memo -uri:

Memo I1, E1, 1

Se poate s ă fie o diferență între stilul de adaptare la
singurătate și stilul de adaptare personal; sau stilul de
adaptare e constant pe parcursul vieții și influiențează starea
de singurătate (referire la primul eșantion).
memo I1, E1, 2

În funcție de specificul referirilor se poate ca în anumite
situații să i ntervină tranșant iar în altele să evite deschiderea
subiectului.
relații pierdute (5, 7) – evită să o nominalizeze, să vorbească
pre mult depre ea,
decizii luate în trecut (17) (posibil legate de relații) –
atitudine tranșantă, clara

22

Memos -urile sunt un element important. pe lăngă faptul că ghidează esantionarea si
evolutia teoriei ele vor fi puse la sfâsit în legătură cu conceptele generate si vor fi baza pentru
scrierea teoriei. În anexă vor fi puse mai mult e exemple de memos -uri pentru a vedea cum a
evoluat teoria.

5. Diagrame

Pe lăngă memos -uri diagramele sunt necesare în procesul analizei comparative constante
pentru a genera teoria. Acestea sunt importante mai ales în codarea axială atunci când se
stabileste conexiunea între categorii. Diagramele prezentate în acest capitol sunt diagramele
generate în timpul cercetării care s -ar putea să se regăsească sau nu în diagramele finale puse în
teorie.

memo I1, E1, 3

De obicei nu dezvăluie sentimentele, viața internă 1, 8
(strategii de adaptare?)

23
Diagrama 1
OPERATIONALIZAREA COPINGULU I FUNCTIONAL SI A CELUI DISFUNCTIONAL

Descrierea starii de singuratate

usor greu

coping functional coping disfunctional

accept trairile emotionale evit emotiile
actualiz are defense/rationalizare

Schimba comportamentul

Copingul functional – comunicarea cu cei din jur

Coping disfunctional

Evitarea emotiilor
fuga
Nu poate vorbi despre stare

Nu vrea sa vorbeasca despre stare

Promite ca nu va mai trai starea de singuratate

Evita descrierea situatiilor concrete

24
Diagrama 2

Categorii

Situatii care pot declansa singuratatea

probleme evita tot ce aduce aminte Contexte nefavorabile
de relatie copingului generalizat

in general in relatie petrecere seara wek-end plecarea celorlalti sarbatori
in vacanta sau in
alta part(presupune sa vii sau sa stai cu
partenerul sau cu persoanele
semnificative)

25
Diagrama teoriei ”Procesul c ircular al strategiilor de adaptare si control a singurăta tii”

PROCES
CIRCULAR AL
STRATEGIILOR
DE COPING evaluarea
situației PROBLEMA
PERSOANA SITUATIE absența unui partener de
cuplu pentru satisfacerea
nevoii de atașament
emotiile
legate de
dificultati dificultati
intampinate
de persoana sentimentul
de singurătate
Coping
particularizat resursele
de coping
COPING
reacții
secundare Coping
generalizat
activism pasivitate
pasivitate pasivitate activism Context
legat de
coping
context
favorabil context
nefavorabil factori
declanșatori singurătate
acută
singurătate
generalizată
reacții
primare
activism

26
Circularitate – interacțiune

Un aspect important al teoriei generate prin metoda Grounded Theory este procesul
circular al strategiilor de coping la singurătate. Astfel cele trei categorii principale ale
procesului de coping, Persoană – Situatie – Coping, se află într -un sistem de interactiuni si
reciprocităti generând astfel răspunsul persoanei la solicitările de mediu.
Elementele din Situatie cât si factorii legati de Persoană sunt prinsi în interdependentă,
sustinându -se sau blocându -se unii pe altii (s pre exemplu: modelele parentale influientează
modul în care mă raportez la dificultătile cotidiene si legătura lor cu sentimentul de
singurătate). Identificarea separată cred că ajută mai mult atunci când vrei să întelegi
fenomenul sau să actionezi. Însă n u trebuie uitat că nu există o singură cauză sau factor
declansator ci sunt multe cauze aflate într -un lansde interactiune, care se influientează reciproc.
Pe lîngă această diadă (Situatie -Persoană), sustinând teoria circularitătii intră în
interactiune si Copingul. Consecintele copingului la nivelul persoanei pot fi distinse prin
efectele asupra momentului prezent (depăsirea situatiei) cât si în perspectivă prin implicatiile
asupra functionalitătii sau nefunctionalitătii persoanei. Raportat la situatie copingul
influientează situatia viitoare în care se va afla individul si beneficiază de efectele unor strategii
de coping care au fost generate în trecut.
Aceste interactiuni prezentate mai sus, cauzalitatea circulară prezentă în procesul
strategiilor de coping la singurătate este subliniat si de faptul că efectul (sensul) copingului are
nevoie de context si de persoană pentru a fi descifrat.
Un exemplu simp lu ar fi faptul că un comportament, „retragerea în cameră”, poate avea efect
de detensionare atunci când persoana este încărcată de relatia cu ceilalti, percepe din partea
celorlalti mesaje sau evaluări legate de singurătate, tendinta de a se ascunde, deoa rece persoana
în cauză se simte vulnerabilizată de sentiment si situatie (statutul de singur din punct de vedere
emotional). Acelasi comportament, „retragerea în cameră”, poate fi unul ce intră în sfera
copingului focalizat pe proces, fiind o strategie de revoltă, pedepsire a celorlalti, care îsi vor
modifica comportamentele si vor reactiona altfel în viitor, nu vor mai avea atitudini pe care
subiectul le evaluează ca fiind o cauză a aparitiei sentimentului de singurătate. Bineînteles, în
această situatie a m întâlnit si un puternic factor personal, legat de trecut, de experienta
anterioară, prin acest tip de reactie, „retragerea în cameră”, cu efect de

27
pedepsire a celorlalti, subiectul obtinând satisfactia nevoilor de atasament (atentia
mamei, venirea tatălu i).
Atunci când vrem să intervenim asupra modalitătilor de coping, fie că suntem
persoana în cauză, fie un specialist care lucrează cu persoane care resimt singurătatea ca pe o
problemă, e important să vedem procesul în ansamblu, să constientizăm implicati ile tuturor
factorilor si să ne propunem să actionăm asupra interactiunilor nu a elementelor luate separat.
Să nu încercăm să găsim cauza primară (deoarece sunt mai multe) ci sa vedem ce se poate
modifica în sistem ul de interactiune, să schimbăm regulile acestor interactiuni (spre exemplu
să construim cât mai multe contexte favorizante si să ne orientăm asupra acelor contexte pe
care le evităm de obicei ). Schimbând regulile, din prisma terapeutilor din Scoala de la Palo –
Alto, vom influienta schimbări la nivelul elementelor luate separat (sentimentul de
singurătate, problema, strategii de coping, contexte în care o să mă simt mai confortabil,
persoane cu care voi interactiona mai des.
Această categorie a circularitătii – interactiunii a reiesit în cadrul a nalizei comparative
constante, în primul rând din multitudinea de variabile rezultate din date (mai ales la prima
parte a interviurilor au reiesit multe concepte legate de context si factori declansatori). La
aceasta s -a adăugat contactul cu perspectiva t ranzactională asupra copingului si specializarea
mea ca psihoterapeut de familie si cuplu. Astfel am raportat multitudinea de factori la teorie
si, în cazul codificării axiale, am identificat categoria circularitătii pe baza teoriilor despre
cauzalitatea circulară specifice terapiei sistemice.
Cauzalitatea circulară spune că un comportament al unei persoane de la un moment dat
se află într -un lansde interactiuni ale unor elemente care se influentează reciproc. Altfel spus
în cazul comportamentelor umane explicatia si interventia asupra lor trebuie să tină cont că nu
este o singură cauză care la un moment dat a determinat o reactie ci sunt o multitudine de
cauze, aflate în interactiune.
Pentru a prezenta mai clar am pornit de la o schemă pe care am realiz at-o pentru a
explica interactiunea dintre doi oameni.

28

Cauzalitatea circular ă
SECUNDARE P2 comportament
gânduriemoțiiemoții
gânduri
TRECUT
P2
mediu familiaPRIMARESECUNDAREMEDIU
comportament P1
gânduriemoțiiemoții
gânduri
TRECUT
P1
mediu familiaPRIMARECauzalitatea circular ă
SECUNDARE P2 comportament
gânduriemoțiiemoții
gânduri
TRECUT
P2
mediu familiaPRIMARESECUNDARE P2 comportament
gânduriemoțiiemoții
gânduri
TRECUT
P2
mediu familiaPRIMAREP2 comportament
gânduriemoțiiemoții
gânduriemoții
gânduri
TRECUT
P2
mediu familiaTRECUT
P2
mediu familia mediu familiaPRIMARESECUNDAREMEDIU
comportament P1
gânduriemoțiiemoții
gânduri
TRECUT
P1
mediu familiaPRIMAREcomportament P1
gânduriemoțiiemoții
gânduriemoții
gânduri
TRECUT
P1
mediu familiaTRECUT
P1
mediu familia mediu familiaPRIMARE

Pornind de la această schemă am construit o diagramă care cred că ar putea surprinde procesul
de interactiuni dintre Persoană – Situatie – Coping.

29
Sentimentul
de
singurătate
Sentimentul
de
singurătate Proces circular al strategiilor de coping la singurătate
Persoană evaluarea
gânduri
emotii emotii
gânduri
TRECUT

medi
u familia PRIMARE
Situa tie
Efect Coping
Generalizat
Coping
manifestat în
trecut
medi
u persoana Particularizat Factori declan tatori Context coping
Resurse de coping Problemă
Lipsa unui partener
SECUNDARE

30
În continuare voi prezenta câteva exemple de interactiuni:

– Contextul favorabil construit este determinat de copingul generalizat sau secundar anterior
– Contextul favorabil neconstruit poate fi utilizat cu valente de coping (coping conjunctural)
– Contextul nefavorabil construit este efectul copingului de evitare a relatiilor socile
– Contextul favorabil neconstruit este legat de trăirea sentimentului de singurătate (amplificarea
efectelor factorilor declansatori sau devine el însusi factor declansa tor)
– Interacțiune – tipar vechi de coping – tipar nou de coping (reactii fată de persoana de atașament
(tatal, mama) – reactii fată de singurătatea emotională (un partener)
– Oboseala – face trecerea de la reactia primară de coping la cea secundară.
– Oboseala – ca o consecință a activităților de coping la singurătate / nu își mai face efectul în
situațiile de criză.
– Problema apare la interactiunea dintre persoană si situatie.
– În functie de istoricul persoanei si de context (factori favorizantti, factori declansatori)
persoana se poate axa spre strategii de coping pentru rezolvarea problemei si strategii de coping
pentru diminuarea sentimentului de singurătate
– Modelele familiale influientează reactia persoanei fată de ceilalti (apropiere/ depărt are) cu
consecințe asupra contextului favorizant.

31

Utilizarea teoriei

Aceste rezultate ale studiului pot avea utilitate atat pentru persoanele care resimt
singuratatea ca pe o problema pentru a se intelege si a gasi directii in care sa demareze actiuni
eficiente de depasire a problemelor, fie de catre specialistastfel de clienti. Acestia pot fi
psihiatri, psihoterapeuti, asistenti sociali, ong -uri si sociologi. Voi prezenta un ghid pentru
psihoterapeuti si o idee pentru interventia sociala. Cred ca se pot gasi utilizari multiple si
complexe insa acestea pot face obiectul unui focus grup cu specialistii amintiti carora li se va
prezenta rezultatele cercetarii.
 Psihoterapie
Strategie terapeutică (ghid de lucr u din prisma teoriei ”Procesul circular al strategiilor de
adaptare si control a singurătatii”)
Pe problemă s -ar putea lucra la toate cele trei dimensiuni :
Situatie
– construirea a cât mai multe contexte favorizante pentru demararea unei relatii de cuplu si
pentru depășirea stărilor de singurătate
– lucru asupra perspectivei pe care o are subiectul asupra factorilor declanșatori (teorie
intergeneraționala, cognitiv -comportamentală, narativă)
Persoană
– dezvoltarea abilitătilor sociale
– lucru pe reactivități si sensibilităti legate de relatia de cuplu *tiparea intergenerationale
– investigarea problemelor ascunse de sentimentul de singurătate
– constientizarea nevoilor de atasament si construirea unui stil functional

32
– identificarea factorilor de risc: „consumul de su bstante”/abuzuri/dependente/traume
majore
Coping
-lucru pe procesul de evaluare a situatiei
-acceptarea tuturor strategiilor de coping ca fiind utile
-focalizarea pe strategiile de rezolvare a problemei si mai putin pe strategiile de coping
focalizate pe emotie
-constientizarea si identificarea unei etapizări a procesului de rezolvare a problemei
-flexibilizarea si multiplicarea strategiilor de coping (brainstorming)
-ghid de strategii de coping in starile de singuratate .

 Intervenție socială
– Proiectele sociale să construiască cât mia multe oportunităti pentru persoanele singure,
mai ales atunci când sunt contextele nefavorizante (seara, week -end, vacanțe, concedii,
sărbători.

33
Idei pentru viitoarele cercetări

Un alt avantaj al acestei metodologii e ste faptul că prin analiza comparativă constantă si
prin metodologie (memos – uri) generează multe întrebări legate de fenomenul studiat, întrebări
care pot genera alte cercetări. La sfârsitul unei astfel de proceduri poate fi realizat un capitol al
posibi lelor directii viitoare de cercetat (nespecific obiectivelor stricte ale studiului).
Gândindu -mă la momentele parcursului meu academic (școlar) în care trebuia să pornesc o
cercetare (sarcini de curs sau lucrarea de licentă, master, doctorat), sau la m omentele din
practică atunci când mă interesa un subiect si voiam să îl aprofundez, mă gândesc că ar
folositor celui care porneste o cercetare legată de un domeniu să intre în contact cu o astfel de
listă de întrebări.

Prezint în continuare o listă cu ipoteze și întrebări care pot sta la baza unor cercetări ulterioare:

– Generarea unui instrument care să măsoare cantitativ sau calitativ aspecte ale
teoriei
– Clasificarea răspunsurilor de coping la singurătatea în Romania. Facilitarea sau
nefacilitarea co ntextului sociocultural.
– Cum variază în functie de sex
– Teoria determină directii de cercetare care o pot dezvolta si corecta
– Care e diferenta între contextele vulnerabilizante si momentele când singurătatea
este percepută ca fiind acută
– Utilizarea copingul ui de terapie ca mod de lucru cu clientii care au preponderent
crize acute de singurătate (problema principală sau una dintre probleme este
singurătatea)
– Utilizarea strategiilor eficiente de coping

34
– Daca nu ar fi mai eficient ca strategie de terapie să aju tăm clientii să identifice
clar emotiile din starea de criză, să le accepte si să găsească modalitătile de
coping care să le permită exprimarea lor functională, adecvată din punct de
vedere experential
– Dacă reactiile eficiente de coping favorizează starile pozitive (absenta
sentimentului de singurătate) sau chiar facilitează realizarea de relatii
– Legătura dintre sentimentul de singurătate si copingul utilizat tot timpul la
rezolvarea problemelor (copingul rigid)
– Identificarea unor structuri, tipare de circu laritate functională si disfunctională –
utilizarea teoriilor structuraliste
– Eficienta sau ineficienta copingului poate face observatia unui alt studiu.
– Legătura dintre atasamentul disfunctional si coping

35

Concluzii – reflectii asupra teorie i

Aceste concluzii care se presupune că trebuie puse la sfârsitul unei lucrări eu le consider
mai mult reflectii despre teoria emergentă rezultată in urma cercetării. Aceasta denumire a
capitolului ar fi mai mult în spiritul perspectivei de deschidere si flexibilitate specifică
procesului desfăsurat care nu îsi doreste să dea verdicte, să stabilească adevăruri, ci doar să
studieze interactiunile dintre oameni si să reflecte observatiile făcute într -un mod coerent.
Astfel pot spune că întregul demers nu i si propune decăt să formuleze o serie de ipoteze
puse in legătură pe baza analizei comparative specifice metodei Grounded Theory. Valoarea
acestor ipoteze este data de faptul că, pe langa flerul si experienta autorului ele sunt generate
printr -un proces ri guros care leagă teoria de datele din teren, conferindule o mai mare validitate.
Bineinteles că ipotezele generate pot fi dezvoltate, validate sau invalidate prin metode
cantitative sau calitative, ele putând avea rolul de punct de plecare. Chiar am adă ugat o mică
parte în lucrare care a sintetizat ideile apărute în timpul analizei care pot fi o resursă atăt pentru
mine cât si pentru alti cercetători.
Pe parcursul cercetării am avut de -a face cu experiente inedite, prin faptul că mă
confruntam cu o anum ită libertate în derularea cercetării. Această libertate schimbă putin
orientarea cercetării cu care eram obisnuit pănă acum. Am pornit la drum ghidat de reperele
teoretice initiale si de întrebarea cercetării :
”Care sunt aceste modalități de adaptare și control a singurătății emotionale (strategii de
coping)la persoane de sex feminin în contextul cultural românesc? Cum se manifestă?”
Aceste fapt ma ajutat să experimentez libertatea de care am vorbit si un sentiment de
curizitate si dorintă de a afla cât m ai multe despre problema studiată, mai ales că nu stiam unde
am să ajung. Nu mai eram constrâns de ipoteze și de metodologia specifică prin care se
controlează variabilele pentru a le valida sau invalida căt mai corect.
Demersul m -a condus la ipoteze, nu am pornit de la acestea. In derularea metodologiei
Grounded theory scopul interviurilor nu este de a verifica daca sunt la toti la fel, pentru a valida
ipotezele. Temele de explorat, intrebarile nu sunt pentru toti aceleaș. Scopul este de a stimula
aparit ia teoriei, cercetatorul este (ghidat ) de fiecare subiect intervievat in construirea teoriei.
Fiecare nou interviu poate sa isi propuna focalizarea pe alte teme, care au fost stimulate de
interviurile anterioare sau de analiza comparativa realizata pe te orie sau alte materiale.

36
Astfel am ajuns la un grup țintă de 58 de personae:39 persoane de sex feminin care
resimt singurătatea ca pe o problemă, 11 persoane de sex femini care nu resimt singurătatea ca
pe o problemă, 2 persoane de sex masculin care res imt singurătatea ca pe o problemă, 6
psihoterapeuti.
Procesul cercetării s -a axat pe surprinderea legăturilor si găsirea unor interactiuni
explicative între elementele fenomenului studiat. Au fost generate categorii, subcategorii,
concepte, proprietăti, dimensiuni, relatii si interactiuni între acestea.
Important pentru ințelegerea teoriei sunt cel patru concepte legate de o categorie centrală
care este Procesul circular al strategiilor de coping la singurătate . Astfel cele trei categorii
principale ale procesului de coping, Persoană – Situatie – Problemă – Coping , se află într -ul
sistem de interactiuni si reciprocităti generând astfel răspunsul persoanei la solicitările de
mediu.
Aceste interacțiuni au fost descrise în capitolul Teoria generată prin met oda Grounded
Theory, ”Procesul circular al strategiilor de adaptare si control a singurătatii”. (vezi diagrama
de la inceputul acestui capitol…..).
O consecință importantă din a teoriei generate este faptul că atunci când vrem să
intervenim asupra modali tătilor de coping, fie că suntem persoana în cauză, fie un specialist
care lucrează cu persoane care resimt singurătatea ca pe o problemă, e important să vedem
procesul în ansamblu, să constientizăm implicatiile tuturor factorilor si să ne propunem să
actionăm asupra interactiunilor nu a elementelor luate separat. Să nu încercăm să găsim cauza
primară (deoarece sunt mai multe) ci sa vedem ce se poate modifica în sistem ul de interactiune,
să schimbăm regulile acestor interactiuni (spre exemplu să construim cât mai multe contexte
favorizante si să ne orientăm asupra acelor contexte pe care le evităm de obicei ). Schimbând
regulile, din prisma terapeutilor din Scoala de la Palo -Alto, vom influienta schimbări la nivelul
elementelor luate separat (sentimentul d e singurătate, problema, strategii de coping, contexte în
care o să mă simt mai confortabil, persoane cu care voi interactiona mai des.
Circularitatea specifică categoriei centrale pe care am identificat -o este dat și de faptul că
efectul (sensul) copingul ui au nevoie de context si de persoană pentru a fi descifrate. Un
exemplu simplu ar fi faptul că un comportament, „retragerea în cameră”, poate avea efect de
detensionare atunci când persoana este încărcată de relatia cu ceilalti, percepe din partea
celorl alti mesaje sau evaluări legate de singurătate, tendinta de a se ascunde deoarece persoana
în cauză se simte vulnerabilizată de sentiment si situatie (statutul de singur din punct de vedere

37
emotional). Acelasi comportament, „retragerea în cameră”, poate fi unul ce intră în sfera
copingului focalizat pe proces, fiind o strategie de revoltă, pedepsire a celorlalti, care îsi vor
modifica comportamentele si vor reactiona altfel în viitor, nu vor mai avea atitudini pe care
subiectul le evaluează ca fiind o cauză a aparitiei sentimentului de singurătate. Bineînteles, în
această situatie am întâlnit si un puternic factor personal, legat de trecut, de experienta
anterioară, prin acest tip de reactie, „retragerea în cameră”, cu efect de pedepsire a celorlalti,
subiec tul obtinând satisfactia nevoilor de atasament (atentia mamei, venirea tatălui).
Paralel cu aceste interacțiuni în capitolul de mai sus au fost identificate o serie de
comportamente si răspunsuri adaptative (strategii de coping la singurătate) concrete car e pot
face parte dintr -o clasificare. Bineinteles că aceasta nu este exhaustivă. Nici nu era obiectivul
studiului să descrie si să clasifice fenomenul ci să găsească directii explicative.
Multe din categoriile de coping mentionat aici sunt relevante din p risma problemei, a
sentimenteului de singurătate legat de absenta unui partener de cuplu. De aceea cred că e
potrivita numirea strategii de coping in functie de mesajele si etichetele care au reiesit în timpul
procesului de analiză comparativă constantă, nu din prisma tipologiile consacratei teoriile
generale ale copingului.
Elementele distincte ale teoriei, legate de acesta clasificare, se refera la doua categorii de
coping si la un proces observat in aceste strategii de adaptare si control a singuratati i. Astfel a
reiesit doua categorii de coping: copingul generalizat – corspondent singuratatii generalizate,
traite constant si copingul particularizat specific singuratatii acute, trairi intense si situationale.
In cadrul copingului particularizant s -a observat o procesualitate concretizata in doua categorii
legate temporal : reactia primara si reactia secundara .
La descrierea strategiilor de coping am constatat chiar că nu am găsit în cadrul
interviurilor o serie de strategii care le -am identificat în literatura de specialitate.
Astfel nu am găsit nu am găsit tehnici de meditatie, activităti fizice, nu am găsit
copingul cu animale de companie ;i mai ales putine strategii care sa presupuna problema,
gasirea de parteneri (mersul in cluburi, discutiile p e siteurile de matrimoniale etc.).
Explicatii pot fi mai multe, validarile pot veni din cercetarile ulterioare. Spre exemplu
poate sa fi surveni sentimentul de jena specific acestui grup tinta manifestat prin faptul au dorit
sa ascunda acel aspect pe car e si-l doresc sa il obtina (o schimbare la nivlelu cognitiilor pe
aceasta directie ar putea orienta clientii spre strategii de rezolvare a problemei ).

38
O o alta explicatie este cea care se leaga de faptul că in cadrul interviurilor subiecții se
refereau preponderent pe strategii de coping focalizate pe reevaluare și pe emoții. La baza
acestui fenomen cred ca sta faptul că am ales ca grup țintă persoane care resimt singuratatea ca
pe o problema (cel putin 2 ani). De vreme ce am ales această temă de studiu – sentimentul de
singurătate -, înseamnă că am restrâns grupul tintă catre subiecti care sunt perturbati
preponderent de efectul emotional al problemei (lipsa unui partener) si nu neapărat de problema
(faptică) în sine.
E posibil ca în cazul persoanelor ca re trăiesc sentimentul de singurătatea, efectul
emotional al problemei să fie atât de puternic, încât să acapareze toată perspectiva. În procesul
de evaluare a situatiei stresante este posibil ca persoana să fie atentă mai mult pe emotie, să
încerce să îi facă fată. Acest fapt ar putea fi în detrimentul rezolvării problemei (găsirea unui
partener), ca efect circular al punerii în practică al copingului. Aceasta înseamnă că, aplicând
copingul focalizat pe emotii, detensionează situatia, deturnând rolul de st imulare (specific
acestor emotii de trăire a singurătătii) a persoanei, spre a -si satisface nevoile (nevoile de
atasament, în cazul de fată). Se pare că acest rol de stimulare spre actiune a sentimentului de
singurătate (realizarea unor relatii erotice) es te pierdut în cazul emotiilor cronice, puternice
(trăirea singurătătii mai mult de doi ani).
O dee important este cea legata de eficenta si functionalitatea copingului. In lucrare am
separat discutia despre efect (ca aspect al interactiunii Copingului cu Persoana si Situatia),
eficienta (legat de specificul copingului) si functionalitate legat de teoriile explicative ale
psihopatologiei persoanei. Aceste distinctii ne ajuta sa putem observa locul copingului in cadrul
procesului (efectul), sa vedem functia lui de adaptarea la situatiile de mediu (eficienta) si sa ne
calibram teoriile pentru a putea realiza interventii psihoterapeutice, fie ca problema pusa in
discutie e singuratatea sau altceva care se leaga intr -un fel de aceasta (functionalitatea).
Am inc ercat sa ma gandesc si la limitele studiului si sa prezint cateva idei care mi -au
atras atentia si pe care , bineinteles, le pot explora in cercetari viitoare.
Astfe am constat ca datele generate au insistat putin pe persoană, pe factorii declansatori
ai sent de singurătate ( interni care tin de persoană ), prezentand mai mult situatia si strategiile
de coping.
Asta poate să fie determinată (circular) si de faptul că persoanele intervievate s -au
orientat foarte mult spre a povesti despre context si mai pu tin de propria persoană (fie l -e fost
dificil, fie au locusul controlului extern).

39
Un alt aspect este faptul ca nu scoate în evidentă diferenta intre masculin si feminin.
Aceasta datorită faptului că principala modalitate de a face diferenta sunt sunt com paratiile pe
esantioane mari in cazul cercetarii calitative si demararea unui studiu calitativpe un eșantion mai
mare de bărbati. În timpul studiului mi s -a părut că ar presupune demararea unui nou studiu
echivalent cu cel făcut pentru femei . In consecint ă l-am încadrat la proiecte viitoare de studiu.

40
Bibliografie

1. Anderson, C.A. (1983) – Motivational and performance deficits in interpersonal settings:
The effect of ttributional style, Journal of Personality and Social Psychology, 48 , 1136 -1147.
2. Craig A. Anderson and Lynn H. Arnoult – Attributional style and everyday problems –
Social Cognition, vol.3, 1985
3. Wayne A. Babchuk (1996) – Glaser or Strauss?:Grounded Theory and Adult Education ,
Presented at the Midwest Research -to-Practice Conference in Adult, Continuing, and
Community Education, University of Nebraska -Lincoln, Lincoln, Nebraska, October 17 -19,
1996.
4. Băban, Adriana – (1998) Stress și personalitate , Presa Universitară Clujean ă
5. Beverly Hancock, (2002) Trent Focus for Research and developement in Primary Helth
Care: An introduction to Qualitative Research, Produced by Trent Focus Group.
6. Brennan, K.A., Shaver, P.R . (1995) – Dimensions of adult attachment, affect regulation,
and ro mantic relationship functioning . Personality and Social Psychology Bulletin, 21 , 267–
283.
7. John Bowlby – „Attachment and Loss”, Volume I, Attachment – The Tavistock Institute of
Human Relations, 1969
8. John Bowlby – Attachment and Loss , Volume II, Separation: Anxiety and Anger – The
Tavistock Institute of Human Relations, 1973
9. Ivan Boszormenyi -Nagy, M.D. and Geraldine M. Spark, M.S.W. – Invisible Loyalties –
Receprocity In Intergenerational Family Therapy – 1973 by Harper @Row, Publishers
10. John Cacioppo (2000): University of Chicago research shows link between loneliness and
health, in
www -news.uchicago.edu/releases/00/000807.loneliness.shtml
11. H. Cheng and A. Furham – Personality, peer relations, and sels -confidence as predictors of
happiness and loneliness – Journal of Adolescence, 2002
12. Cosmovici, A. (1996) . Psihologie Generala, Editura Polirom, Iasi
13. Carin M. Rubenstein & Philip Shaver (1982) – The Experience of Loneliness , în Peplau
Letitia Anne , Perlman D., Loneliness a Sourcebook of Current Theory , Res earch and
Therapy, Jhon Wileyand Sons, 1982

41
14. Linda Jo Calloway și Constance A. Knapp (1995) – Using Grounded Theory to Interpret
Interviews – AIS Americas Conference on Information Systems, 1995
http://csi s.pace.edu/~knapp/AIS95.htm
15. Claiton E Tuker -Ladd – Psychological Self -Help , www.mentalhealt.net
16. Collet L, Cottraux J.,(1985), Metode și scale de evaluare a comportamentului .
Ed.EAP.Franța.
17. Coping: The Psycholog y of What Works. Contributors: C. R. Snyder – editor. Publisher:
Oxford University Press. Place of Publication: New York. Publication Year: 1999
18. Dafinoiu, I. (1999) – Personalitatea, metode de abordare clinica Observatia si interviul.
Editura Polirom, Ia si
19. DEX, Editura Univers enciclopedoc, București, 1998
20. Dick, Bob (2005) – Grounded theory: a thumbnail sketch . [On line] Available at
http://www.scu.edu.au/schools/gcm/ar/arp/grounded.html
21. Drislane, Robert, Ph.D. and Gary Parkinson, Ph.D. – Dictionary of the Social Scince ,
online version of this dictionary product by Athabasca University and ICAAP
http://bitbucket.icaap. org/dict.pl?alpha=G
22. Duncan, M. (2004) – Autoethnography: Critical appreciation of an emerging art .
International Journal of Qualitative Methods, 3(4), Article 3. Retrieved INSERT DATE
from http://www.ualberta.ca/~iiqm/backissues/3_4/html/duncan.html
23. Phyllis Erdman, Tom Caffery – „Attachment and Family Systems – Conceptual, Empirical
and Therapeutic Relatednes” – Published in 2003 by Brunner Routledge
24. Fischer si Phillips (1982) -Who is Alone? Social Characteristics of People with Small
Networks, in Loneliness a Sourcebook of Current Theory , Research and Therapy, Jhon
Wileyand Sons, 1982
25. Glaser, B. (2002) – Conceptualization: On theory and theorizing using grounded theory . , 1
(2). A rticle 3. Retrieved DATE from http://www.ualberta.ca/~ijqm/
26. E. Grebot1,
, B. Paty2 and N. Girard Dephanix3
http://www.sciencedirect.com/science
27. Groenewald, T. (2004) – A phenomenological research design illustrated . International
Journal of Qualitative Methods, 3(1). Article 4. Retrieved [INSERT DATE] from
http://www.ualberta.ca/~iiqm/backissues/3_1/html/groenewald.html

42
28. Alan S Gurman, Ph.D. and David P. Kniskern, Psy.D. – „Handbook of Fa mily Therapy”,
volume II, published by BRUNNER/MAZEL, INC, 1991
29. Ionescu, Serban, Marie -Madeleine Jacquet, Claude Lhote, (2007) -Mecanismele de aparare.
Teorie si aspecte clinice. Editura Polirom
30. IONESCU, G. – (1990) “Psihoterapie”, Ed.Științifică, Bucureș ti.
31. Jenny de Jong -Gierveld si Jos Raadschelders (1982) – Types of Loneliness, in Loneliness a
Sourcebook of Current Theory , Research and Therapy, Jhon Wileyand Sons, 1982
32. Don D. Jackson – Communication, family, and marriage , Human Communication, volume
I, 1968 by Science and Behavior Books
33. Susan M. Johnson, Brent Bradley, Jim Furrow, Alison Lee, Gail Palmer, Doug Tilley, Scott
Woolley – Becoming an Emotionally Focused Couple Therapist , The Workbook –
Published in 2005 by Routledge
34. Susan M. Johnson – Creat ing Connection – The Practice of Emotionally Focused Couple
Therapy, Second Edition, Published in 2004 by Brunner Routledge
35. Jude Cassidy si Lisa J. Berlin (1999) – Understanding the Origins of Childhood Loneliness:
Contribution of the Attachament Theory, în Lonelinessc in Childhood and Adolescence, Ken
J. Rotemberg and Shelley Hymel, 1999, Cambridge, United Kingdom
36. Ken J. Rotemberg (1999) – Childhood and Adolescent Loneliness: An Introduction, în
Lonelinessc in Childhood and Adolescence, Ken J. Rotemberg an d Shelley Hymel, 1999,
Cambridge, United Kingdom
31. Barbara M. Kinach (1995) – Grounded Theory as Scientific Method:
Haig -Inspired Reflections on Educational Research Methodology , în Philosophy of
Education 1 9 9 5 publicatie a Philosophy of E ducat ion Society,
http://www.ed.uiuc.edu/EPS/PES -yearbook/95_docs/kinach.html
38. Elisabeth Kubler -Ross, M.D. – „On Death and Dyng” – 1969 by Elizabeth Kubler -Ross
39. Larson W.Reed (1999) – The Uses of Lonelinessc in Adolescence , în Lonelinessc in
Childhood and Adolescence, Ken J. Rotemberg and Shelley Hymel, 1999, Cambridge,
United Kingdom
40. Larson W. Reed, Mihaly Csikszentmihalyi, &Ronald Graef (1982), – Time Alone in D aily
Experience: Loneliness or Renewal , in Loneliness a Sourcebook of Current Theory ,
Research and Therapy, Jhon Wileyand Sons, 1982

43
41. LAZARUS, R.S., FOLKMAN, S. – (1984) Stress, Appraisal and Coping , Springer
Publishing Company, New York
42. Lazarus, R.S, (199 1) Emotion and Adaptation, New York, Oxford University Press.
43. Evan S. Lieberman (2004) – The Promise and Pitfalls of Field Research . Qualitative
Methods,Spring 2004, Vol. 2, No.1, American Political Science Asociation publication.
44. Evan S. Lieberman (2004 ) – Preparing for Field Research .Qualitative Methods,Spring
2004, Vol. 2, No.1, American Political Science Asociation publication.
45. Linda Resnik Mellion and Melissa Moran Tovin (2002) – Grounded theory: a qualitative
research methodology for physical therap y în Physiotherapy Theory and Practice, Volume
18, Number 3 / September 01, 2002, ed.Taylor & Francis
46. Linda Jo Calloway și Constance A. Knapp (1995) – Using Grounded Theory to Interpret
Interviews – AIS Americas Conference on Information Systems, 1995
47. Marc Morje Howard (2004) – Obtaining and Recording Data .Qualitative Methods,Spring
2004, Vol. 2, No.1, American Political Science Asociation publication
48. Michael Quin Patton (1990) – Qualitative Evaluation and Research Methods, SAGE
Publication, Inc.
49. MICL EA, M. – (1997) Stres și apărare psihică , Presa Universitară Clujeană, 4 -43.
50. Brian L. Mishara (1990) The Concept of Coping , www.befrienders.org
51. Alece Morgan – What is narrative therapy? – An easy -to-read introducti on – 2000 by
Dulwch Centre Publications
52. Morse, J. M., Barrett, M., Mayan, M., Olson, K., & Spiers, J. (2002) – Verification strategies
for establishing reliability and validity in qualitative research . International Journal of
Qualitative Methods 1 (2), Ar ticle 2. Retrieved DATE from http://www.ualberta.ca/~ijqm/
53. Morse, J. M., & Pooler, C. (2002) – Analysis of videotaped data: Methodological
considerations. International Journal of Qualitative Methods, 1(4). Article 3. Retrieved
DATE from http://www.ualber ta.ca/~ijqm
54. Richard H. Mikesell, Don -David Lusterman and Susan H. McDaniel – Integrating Family
Therapy – 1995 by the American Psychological Association
55. Neculau, A., „Psihologie socială” (1996, coordonator), Iași, Ed. Polirom
56. Paloutzian, R.F., A.s. Janig ian,(1989) – Models and Metods in Loneliness Research:Their
status and Direction in Loneliness – Theory, Research and Aplications, Edited bz
Mohammadreza Hojat, Rick Crandal, Sage publications

44
57. Daniel Perlman si Monica A. Landolt (1999 ) Examination of Lone liness in Children –
Adolescents and in Adults:Two solitudes or Unified Enterprise , în Lonelinessc in Childhood
and Adolescence, Ken J. Rotemberg and Shelley Hymel, 1999, Cambridge, United
Kingdom
58. James D. A. Parker and Noeman S. Ender 1996 – Coping and Defe nse . A Historical
Overview in Handbook of Coping
59. Peplau, Miceli, Morasen (1982) – Lonelines and Self -Evaluation , in Loneliness a
Sourcebook of Current Theory , Research and Therapy, Jhon Wileyand Sons, 1982 Peplau
60. Peplau Letitia Anne , Perlman D.(1982), Perspectives on Loneliness in Loneliness a
Sourcebook of Current Theory , Research and Therapy, Jhon Wileyand Sons, 1982
61. Petit Larousse (1998), Dictionar de psihologie
62. Philip H. Siegel (1995) – A Comment on the Application of Grounded Theory to Accounting
Research , in The Abo Reporter, Summer 1995 [INSERT DATE] FROM
http://business.baylor.edu/Charles_Davis/abo/reporter/summer95/siegel.htm
63. Popa -Velea, O. (1999) – Mecan isme adaptative (de coping) în stresul psihic. Implicații în
practica medicală , în I.B. Iamandescu (coord.) – Elemente de psihosomatică generală și
aplicată, București, Ed. Infomedica.
64. Richard Booth(1996) – The Importance of Understanding Loneliness :
http://www.cmhc.com/perspectives/articles/art09963.htm
65. Rokach, Ami; Brock, Heather (1998)Coping with loneliness Journal of Psychology:
Interdisciplinary and Applied. Vol 132(1), Jan 1998,
66. Russell, D., Peplau, L. A., & Cutrona, C. E. (1980 ). The revised UCLA Loneliness Scale:
Concurrent and discriminant validity evidence. Journal of Personality and Social
Psychology, 39, 472 -480.
67. Sade -Beck, L. (2004) – Internet ethnography: Online and offl ine. International Journal of
Qualitative Methods , 3 (2). Article 4. Retrieved [INSERT DATE] from
http://www.ualberta.ca/~iiqm/backissues/3_2/ pdf/sadebeck.pdf
68. Sell H. L. (2000) – Exactitate și precizie International Journ al of Social Research
Methodology , 1 April 2000, vol. 3, no. 2, pp. 135 -155(21), Taylor and Francis Ltd
69. Smith, C. (2005) – Epistemological intimacy: A move to autoethnography . International
Journal of Qualitative Met hods, 4(2), Article 6. Retrieved [insert date] from
http://www.ualberta.ca/~ijqm/backissues/4_2/html/smith.htm

45
70. STONE, A., NEALE, J. – (1984) “New measure of daily coping :development and
preliminary results” , Journal of Personality and Social Psychol ogy, 46, 892 -906.
71. Carolina Stanescu, Paul Morosanu – February 01, 2005 Neuroticism, Ego Defence
Mechanisms and Valoric Types: a correlative study, Europes Journal of Psychology
72. Taylor, S. E. (2006). Health Psychology, international edition . McGraw -Hill Edu cation, pg.
193
73. TAYLOR, S.E., BROWN, J.D. – (1994) “Positive illusions and well -being revised :
Separating facts from fiction”, Psychological Bulletin, 1, 21 -27.
74. Uwe Flick (1999) – Introduction to Qualitative Research , SAGE Publication, Inc.
75. Weiten, W., & L loyd, M. A. (2006) Psychology Applied to Modern Life . Thomson
Wadsworth; Belmont California. ISBN 0 -534-60859 -0
76. Zamfir C.&L. Vlasceanu, (1993) – Dictionarul de Sociologie .
77. Zamfir C., Dicționar de sociologie, Editura Babel, București, 1998

46

47