I.8 Redactarea interviului / 10 Capitolul II. Femeile în politică / 12 Capitolul III. Realizarea interviului cu titlul: NORICA NICOLAI: „Femeile pot… [624366]

1
Cuprins
Introducere / 2
Capitolul I. Interviul / 4
I.1 Definiții / 4
I.2 Tipologii de interviu / 5
I.3 Tipuri de întrebări / 6
I.4 Șapoul / 7
I.5 Unghiul de abordare / 8
I.6 Titrarea / 9
I.7 Documentarea / 9
I.8 Redactarea interviului / 10
Capitolul II. Femeile în politică / 12
Capitolul III. Realizarea interviului cu titlul: NORICA NICOLAI: „Femeile pot face curat în politică
așa cum pot face curat în propria lor casă: atunci când vor”. /15
III.1 Alegerea temei / 15
III.2 Documentarea pentru interviu / 15
III.3 Redactarea interviului / 16
III.4 Realizarea șapoului / 17
III.5 Alegerea titlului / 18
III.6 Realizarea machetei /18
Concluzii / 19
Bibliografie / 21

2
Introducere:
Femeile au un impact e sential asupra bunăstării societății, dar cu toate acestea potențialul lor nu este folosit la
maximum din cauz a normelor sociale discriminatorii, a lipsei sprijinului sau a unui cadru legal insuficient
dezvoltat. În timp ce statutul femeilor s -a îmbunătățit într-o oarecare măsură pe parcursul ultimelor decenii,
inegalitățile dintre sexe persist ă. (Băluță) Drepturile fundamentale ale femeilor privitoare la participarea
politică și la luarea deciziilor sunt obținute într -un ritm lent, arată în prezent studiile.
În prezent, la nivel European și naț ional se dorește implicarea femeilor în domeniul politic, dar în aceeași
măsură trebuie ca populația să renunțe la prejudecățile și principiile actuale prin intermediul asigurării
acțiunilor d e mobilizare, promovare și alte mijloace necesare atingerii obiectivelor în vederea evidențierii
rolului femeii în viața politică. (Miroiu)
Totodată, trebuie precizat faptul că femeile pot conduce la îmbunătățirea condițiilor actuale de viață prin
rolul decisiv pe care acestea îl au în vederea reconcilierii societății post -conflict. În multe alte state europene
sau non -europene, s -a dovedit faptul că implicarea femeilor în societate și implicit în politică poate aduce
beneficii pe termen mediu și lung și, de asemenea, se pot obține rezultate remarcabile. În acest sens, se poate
preciza faptul că adevăratul rol al femeii în societate este acela de a obține și de păstra valorile morale, în
special siguranța și pacea în cadrul unei comunități. (Pasti)
Importan ța acestei lucrării reflectă nevoia de a aduce în presă femeile di n politică. De asemenea, consider că
acest subiect prezintă un int eres deosebit în zilele noastre, deoarece se dorește egalitate de gen și/sau de
șanse. Tot mai des vedem femei care ocupă fo toliul de președinte, de prim -ministru sau de ministru. Nu mai
este neobișnuit ca o femeie să țină frâiele unei companii de renume internațional.
Totuși, balanța de gen rămâne profund dezechilibrată. Progresele, deși vizibile, sunt lente. Obținerea lor stă
în dimensiunea curajului fiecăruia. România și Europa continuă să militeze pentru diminuarea decalajului de
gen la conducerea companiilor și a statelor.
Egalitatea de gen este un subiect interesant și intens dezbătut în contextul românesc, deoarece din ce în ce
mai des se aduce în discuție condiția femeii care experimentează, în special, transformările de ordin politic
survenite după căderea regimului comunist care a condus la fenomenul de emancipare a femeilor din
România.
Conform datelor din Raportului Global al Echilibrului de Gen 2015, România se situează pe locul 77 din 145
țări analizate, tinzând spre capătul opus al egalității de gen în viața politică. Ne poziționăm pe locul 60 ca
prezență a femeilor în fotolii de ministru și pe locul 95 în privința numărului de femei prezente în Parlament.

3
Lucrarea de față este organizată în trei părți. În prezenta lucrare, îmi propun să abordez reportajul din punct
de vedere teoretic și practic. Pentru început, voi analiza acest gen jurnalistic din punct de vedere teoretic.
Prima parte este dedicată definirii și explicării interviului ca gen jurnalistic. Voi parcurge bibliografia de
specialitate, în încercarea de a defini corect interviul și de a îl împărți în categorii. Voi formula, în lumina
celor studiate, propr ia definiție, apoi voi selecta câteva definiții scrise de autori diferiți. Din toate reperele
teoretice, voi selecta informațiile care mă vor ajuta să creez o privire de ansamblu asupra interviului , simplă
și completă, pe înțelesul tuturor.
În partea a doua sunt sintetizate câteva dintre rezultatele cercetărilor cu privire la egalitatea de gen și șanse în
politica din România. De asemenea, am analizat realitatea implicării femeiilor în politică la nivel
international și de ce avem nevoie de f emei în politica din România.
În partea a treia am prezentat modul în care am realizat practic interviul cu eurodeputata Norica Nicolai.
Interviul cu titlul Norica Nicolai: „Femeile pot face curat în politică așa cum pot face curat î n propria lor
casă: atunci când vor ” , cu tema implicarea femeii în politică , în format print A4, va fi anexat lucrării de
față.

4
Capitolul I
Interviul

I.1 Definitii
Am putea defini interviul drept un dialog a cărui finalitate este adunarea de informații legate de o temă
determinat ă. Intervievatorul pune întrebări pregatite în prealabil, iar interlocutorul reacționează la ele.
Mulți teoreticieni consimt că interviul este un demers al unui ziarist care pune întrebări unei persoane
competente într -un domeniu anum e, pentru a -l face să -și exprime opiniile despre un subiect anume, totul
fiind destinat publicării în stil direct .1
Încă din Antichitate , metoda discuției a fost frecvent utilizată de către filozofi, medici, preoți sau avocați.
Totuși, în cursul cele de -a doua jumătăți a secolului al XIX -lea, un cuvânt englezesc – care, în realitate, este
traducerea literală a francezului entrevue ("întrev edere ") – a căpătat o semnificație tehnică aparte în
contextual jurnalismului. Interviul a fost desemnat drept o întâlnire în cursul căreia un reprezerntant al presei
întreabă o persoană de la care speră să obțină declarații în vederea publicării lor. Prin extensie, interviul a
devenit denumirea data unei metode de culegere a informațiilor. Conform acestei metode, doua personae
întrețin o conversație. Una dintre ele a luat inițiativa și asigură conducerea conversației prin întrebări. Ea
vizează un obiectiv precis. În general, cealaltă acceptă să sevească acest obiectiv și îsi dezvoltă raspunsurile
la întrebările puse. 2
Yves Agnès definiște interviul drept un demers jurnalistic, prin care se pun întrebări unei persoane, pe un
subiect dat, la un moment anume, pentru a obține informații, explicații sau opinii îndeajuns de interesante sau
clarificatoare pentru a fi publicate sub responsabilitatea jurnalistului.3
Pentru Ken Metzler, citat de Marcel Tolcea interviul este o conversație, de obicei între doua persoane, pentru
a obține informații în beneficiul unei audiențe nevăzute. Interviul este adesea un schimb informational ce
poate da naștere unui nivel de înțelegere la care, singură, niciuna dintre părți nu ar avea acc es.4

1 Petcu, Marian, Dicționar enciclopedic de comunicare și termeni asociați , Editura C.H. Beck, București, 2014, p.267
2 Serge, Moscovici, Fabrice, Buschini, Metodologia științelor socioumane , Polirom, Iași, 2007, p.203
3 Agnès, Yves, Introducere în jurnalism , Polirom, Iași, 2011 p. 256
4 MarceL Tolcea , Interviul în Manual de jurnalism /coord. M. C oman, Polirom, Iași, 2009, p.369

5
Dintre cele șase funcții ale limbajului descrise de Roman Jakobson, două sunt definitorii pentru interviu:
funcția referențială și funcția conativă . Funcția referențială se bazează pe transmiterea de informații.
Funcția conativă caracterizează situați ile de comunicare în care emițătorul se adresează direct receptorului.
Adresarea directă, formularea întrebărilor, utilizarea imperativului sunt câteva mărci lingvistice ale funcției
conative. 5

I.2 Tipologii :
Încadrarea interviurilor în tipologii se face în urma studiului și analizei textelor și are rolul de a -i ajuta pe
jurnaliști să înteleagă modul în care se co nstruiește un asemenea produs j urnalistic. În funcție de ce i se cere
intervievatului, distingem m ai multe tipuri de interviu. Nu exista interviul standard , în toate tipurile de
interviu personalitatea intervievatului este determinantă. Yves Agnè s propune urmatoarele tipologii de
interviu:
Interviul – expertiză : un specialist ne explică un fapt sau o situație, cu scopul de a -l ajuta pe cititor sa
înteleagă despre ce este vorba.
Interviul – mărturie : pentru că a fost martor sau protagosnist la un fapt divers, la un eveniment, o
afacere, o epocă… intervievatul ne pov estește versiunea sa asupra a ceea ce s -a petrecut.
Interviul – informativ : un actor al vieții sociale ne relevă sau ne spune mai multe despre proiectele și
deciziile din domeniul în care activează.
Interviul – opinie : persoana întrebată ne spune o opin ie, promite, comentează un eveniment de
actualitate (foarte frecvent pe o temă politică).
Interviul de reacție imediată (sau „interviul expres”, „ interviul la minut” ): interlocutorul ne ofer ă la
cald și pe scurt reacția sa la un eveniment sau o situație; adesea participă mai mulți intervievați. Interviul de
reacție imediată se face adesea la telefon, dar și la fața locului, spontan.
Interviul portret : raspunzând la întrebări mai mult sau mai puțin personale , mai mult sau mai puțin
indiscrete, interlocutorul își scoate personalitatea în evidență; ca și în alte forme de portret, scopul este să
cunoaștem mai bine un personaj, dar aici faptul se petrece pornnd de la întrebările jurnalistului.6

Henry Montant, citat de Marian Petcu , identifică șapt e tipuri majore: 1. Interviu -declarație; 2. Povestirea;
3. Explicația; 4. Documentarea ; 5. Indignarea (micro -trottoir); 6. Interviul imaginar; 7. Portretul.7

5 Roșca, Luminița, Textul jurnalistic în Manual de jurnalism /coord. M Coman, Polirom, Iași, 2009, p. 114
6 Agnès, Yves, Introducere în jurnalism , Polirom, Iași, 2011, p.259

6

La rândul sau, Curtis MacDougall, citat de același Marian Petcu, simplifică lucrurile identificând: 1. Interviul
factual; 2. Interviul de opinie; 3. Interviul de personalitate.8

Finalmente, nu este greșit să identificăm interviurile și în funcție de ritmicitatea publicației : „interviu expres”
(pentru codidian), „interviu medalion” sau „por tret” (pentru săptămânal), „interviu față către față” sau
întrevedere” (pentru presa culturală).9

I.3 Tipuri de întrebări:
Indiferent de tipul de interviu regulile construirii intrebărilor sunt restrictive. De aceea ele trebuie pregătite cu
mare atenție, ținând cont mai ales de felul de a fi al interlocutorului. De multe ori, întrebările sau remarcile
fară nicio valoare pentru interviul propriu -zis, pot fi cheia succesului. Ruxandra Coman propune următoarele
tipuri de întrebări:
a) întrebări care deschid căi de eludare a răspunsului concret;
b) întrebări care coincide ce ceea ce s -a spus mai devreme în discuție, pe baza sinonimiei, a parafrazei,
pentru ca există riscul de a -l determina pe intervievat să creadă că reporterul nu a fost atent la ceea ce
i s-a comun icat înainte;
c) întrebări de sprijin care nu ajută memoria intervievatului, ci conțin doar lucruti commune,
plictisitoare;
d) întrebări sarjă sau cele foc de mitralieră , care îl pun pe interlocutor în ipostaza acuzatului interogat
de procurer;
e) întrebările -soluț ie la o problemă reyolvată deja de ziarist;
f) întrebările -capcană, de interpretare în registrul antifrastic a unor aspect, permisibile doar în interviuri
culturale;
g) întrebările genune ascunsă sub un strat de gheață , cele care lasă impresia ludicului, a lucrului
neserios ce nu merită discutat în profunzime, însă, în realitate, reporterul dorește să -l prindă pe
intervievat cu garda jos la început, pentru a -l destabiliza, pentru ca mai târziu să îl provoace la un
adev ărat duel verbal;

7 Petcu, Marian, Dicționar enciclopedic de comunicare și termeni asociați , Editura C.H. Beck, București, 2014, p.267

8 Petcu, Marian, Dicționar enciclopedic de comunicare și termeni asociați, Editura C.H. Beck, București, 2014, p.267
9 idem

7
h) întrebările vârf de lance otrăvit , cele răutăcioase fără temei care sp eculează zvonurile și care nu au
niciun reyultat concret, decât acela de a -l face pe intervievat să se bâlbâie nedumerit de stângăcia
reporterului;
i) întrebările surogat, cele care sunt lansate ca înlociutori ai unor interogații de reală importanță, entru
umplerea unui timp mort;10

I.4 Șapoul
Șapoul este aceea scurtă introducere, așezată la inceputul interviului, care aduce informații despre persoana
intervievată. Potrivit Ruxandrei Coman șapoul unui interviu este acel cadru informativ care oferă date despre
interlocutor, despre circumstanțele locale și t emporale ale întâlnirii. Șapoul trasează importante din trecutul
intervievatului, creionează aspect e caracterologice, organizează informații ce vor capata edificator în
interviul propriu -zis, chiar în forma CV -ului.11

Conform lui Marian Petcu, șapoul este textul introductiv al unui articol de mari dimensiuni (reportaj,
anchetă, interviu, analiză etc.), care rezumă informațiile esențiale ale subiectului prezentat. Așezat imediat
după titlu (din francezul „chapeau” sau „chapô” ) este scris cu caractere diferite de cele ale textului pe care îl
însoțește și are scopul de a atrage atenția cititorului, de a -l determina să citeasă articolul, dar și de a -l ajuta să
înțeleagă subiectul. 12

Yves Agnès identifică două mari categorii de șapou: informativ și incita tiv. Potrivit acesteia, citată de Marian
Petcu în Dictionarul enciclopedic de comunicare și termeni asociați există șapte funcții ale șapoului:
1. completeză titlul, precizând subiectul articolului și unghiul de abordare;
2. rezumă formația prezentând esența articolului;
3. justifică articolul, explicând de ce se scrie despre respectivul subiect;
4. situează subiectul în context, arătând cadrul de derulare;
5. anunță planul articolului , acesta fiind o modalitate de dezvoltare a mesajului esențial al textului ;
6. invită l a lectură, conturând promisiunea că cititorul va afla mai multe informații;

10 Coman, Ruxandra, Tehnici de redactare (în presa scrisă) , România de mâine, Bu curești, 2009, p. 103
11 ibidem p. 111
12 Petcu, Marian, Dicționar enciclopedic de comunicare și termeni asociați , Editura C.H. Beck, București, 2014, p.451

8
7. este un element vizual prin faptul că este încadrat diferit și este scris cu caractere diferite de restul
articolului.13

Ca tipuri fundamentale de șapou, Ruxandra Coman stabilește următoarele tipuri:
a) șapoul – tablou prezintă atmosfera generala a locuinței intervievatului, cu detalii de de cor, minuțioase
pâna la exhaustivitate.14 Acest tip de șapou se folosește pentru a contura încă de la început
personalitatea interviului în relație cu mediul sau de viață.
a) șapoul – filozofic surprinde spiritul veacului, sentințele destinului comun ale unui popor, pentru ca
finalul să creeze o legatură cauzală între situația de ansamblu și cea individuală. 15
b) șapoul – portret presupune surp rinderea trasaturilor fizice care sugerează și valențe morale16. Sapoul –
portret conține indicații privind expresii faciale, surâs, privire, dar și detalii referitoare la componenta
kinezică, proxemică.

I.5 Unghiul de abordare

Pentru relizarea unui reportaj, jurnalistul parcurge două etape: procesul de colectare a informațiilor (munca
de teren) și evaluarea informațiilor acumulate (în redacție). Reporterul stabilește din ce punct de vedere va
trata subiectul înainte de a ieși pe teren și colectează informațiile după această perspectivă. Se poate întâmpla
ca planul inițial al reporterului să nu fie respectat, deoarece nu a găsit pe teren toate informațiile necesare sau
pentru că a descoperit piste noi. Din acest motiv, trebuie să selecteze informațiile care tratează evenimentul
din aceeași perspectivă. Această perspectivă, stabilită inițial sau modificată ulterior, este reprezentată de
unghiul de abordare.17

Unghiul de abordare nu reprezintă opinia jurnalistului, ci perspectiva din care acesta alege să prezinte un
eveniment, ghidat de următoarele întrebări: „Ce voi spune? Din ce perspectivă?”18

Alegerea unghiului de abordare este subiectivă și îi aparține jurnalistului, care va prezenta faptele obiectiv.
Alegerea perspectivei din ca re va fi scris reportajul este amprenta reporterului asupra textului. Unghiul de
abordare mai poate fi ales în funcție de tipul publicației, periodicitatea ei sau de indicațiile redactorului -șef.19

13 idem
14 Ibidem p. 112
15 idem
16 idem
17 Roșca, Luminița, Reportajul în Manual de jurnalism /coord. M Coman, Polirom, Iaș i, 2009, p. 336
18 Ibidem p.338

9
I.6 Titrarea
„Titlul constituie partea cea mai grea a meseriei de jurnalist. Nicăieri altundeva nu se concentreazã laolaltã
atât de multe probleme în atât de puț ine cuvinte”, spune Wolf Sc hneider, citat de Ilie Rad .20

Titrarea înseamnă stabilirea titlului, a subtitlului și, în unele cazuri a supratitlului. De regulă, titlul constă în
citarea afirmației celei mai importante sau șocante a interlocutorului. Dacă fraza este prea lungă, ea se poate
parafraza. Atunci când nu găsiți ceva potrivit de citat, formulate un titlu care poate fi, la rândul sau, incitativ
sau neutru, în funcție de situație. Nu numai în cazul interviurilor au trecere titlurile -jocuri de cuvinte,
parafrazele sau aluziile la titluri celebre, personaje mitologice, ori vedete ale momentului. 21

Marian Petcu, în Dicționarul enciclopedic de comuni care și terme ni asociați împarte titlurile de presă în
doua categorii:
a) titluri informative – rezumă informația fără nicio fantezie de „creative writing”
b) titluri incitative – caută să surprindă, să facă cititorul să zâmbească, să -l intrige prin imagini
îndrăznețe, prin cuvinte șocante, prin jocuri de cuvinte.22

I.7 Documentarea
A fi documentat este o condi ție necesară (dar nu suficientă!) pentru a lua un interviu. Majoritatea
intervievaților reacționează pozitiv la întrebările documentate. Nicio personal itate, din orice domeniu, nu va
accepta vreodată să fie intrvievată de un incepător în domeniul ei. Fred Zimmerman, fost reporter la Wall
Street Journal, citat de Marcel Tolcea, opinează că documentarea pentru interviu servește nu doar pentru a
pune întreb ările bune sau pentru a înțelege răspunsurile, cât, mai ales, și pentru a le demonstra
interlocutorilor că nu poți fi ușor păcălit.23
Prin documentare se înțelege de fapt:
– o abordare obectivă sau factuală – date, cifre, nume, rapoarte etc. cu privire la temă, ce se pot găsi în
cărți, reviste, baze de date;

19 Ibidem p.340
20 Rad, Ilie, Titlul jurnalistic, în Manual de jurnalism /coord. M Co man, Polirom, Iași, 2009, p. 145
21 MarceL Tolcea , Interviul în Manual de jurnalism /coord. M. C oman, Polirom, Iași, 2009, p.390

22 Petcu, Marian, Dicționar enciclopedic de comunicare și termeni asociați , Editura C .H. Beck, București, 2014, p.480
23 MarceL Tolcea , Interviul în Manual de jurnalism /coord. M. C oman, Polirom, Iași, 2009, p.376

10
– o abordare „personalizată” – mărturii ale celor apropiați cu privire la pasiunile, ticurile, reacțiile,
micile „secrete” ale unei personalități.24

Documentarea nu este un scop în sine. Reporterul nu se documentează pentru ca opinia publică să remarce
cât este el de documentat, ci pentru simplul motiv că opinia pubică este interesată mai ales de informația pe
care o transmite interlocutorul, și nu de știinta reporterului. Faptul ca reporterul e documentat se vede în două
locuri: mai întai în șapou, iar apoi în intrebări.25

I.8 Redactarea interviului
Redactarea interviului depinde de forma pe care i -o vom da. Cea mai frecventă și cea mai clasică este cea de
tipul întrebare -răspuns, deoarece este ușor de citit, se diferențiază grafic de celelalte genuri și pune personajul
principal în valoare.
1. Tăierea întrebărilor . Prima etapă începe cu recitirea notițelor, cu sau fară a face recurs la
întegistrarea pe reportofon. Triem răspunsurile cele mai interesante, notăm punctele forte, formulele –
șoc. Eliminăm tot ce este slab, secundar.26
2. Mesajul essential și planul . Munca prelimiară ne permite să stabilim unghiul de abordare și mesajul
essential al interviului, c are va constitui planul – altfel spus, ordinea întrebărilor și răspunsurilor. În
majoritatea cazurilor nu corespunde cu derularea convorbrii. Totul trebuie reconstruit, pentru a obține
o coerență pe care convorbirea nu o are. Nu este nevoie de un plan tip, ci de o logică în înlănțuirea
întrebărilor.27
3. Trecerea de la limbajul vorbit la cel scris. Iată esența muncii de redactare: clasica suprimare a
redundanțlor, precum și stabilirea unei sintaxe corecte, eliminarea greselilor de limbă. În schimb se
vor păstra expresiile personale ale personajului, stilul său propriu, cuvintele sale, inclusiv jargonul,
furnizând explicații daca termenul nu este inteligibil pentru toți. Trecerea la redactare duce de obicei
la reformularea întrebărilor, pentru a le simplifica, la reformularea răspunsurilor, pentru a le scurta,
facându -le mai clare pentru public.28

24 MarceL Tolcea , Interviul în Manual de jurnalism /coord. M. Coman, Polirom, Iași, 2009, p.369
25 Ibidem p. 377
26 Agnès, Yves, Introducere în jurnalism , Polirom, Iași, 2011, p.265

27 Agnès, Yves, Introducere în jurnalism , Polirom, Iași, 2011, p.265
28 idem

11
4. Întrbările și răspunsurile. Întrebările jurnalistului și răspunsurile intervievatului trebuie să fie net
differentiate visual: în general, întrebările cu bold și răspunsurile cu caractere normale . Întrebările
trebuie să fie scurte, directe, tonice, chiar incisive. Nu este întodeauna util să încheiem printr -o
interogație, „relansarea”, unui interviu p oate fi făcută cu o frază afirmativă, încheiată în puncte de
suspensie. Un răspuns prea dezvoltat trebuie tăiat cu o întrebare sau o frază de relansare. Întrucât
răapunsurile nu au voie să depășească 10-15 rânduri de text, ideal este să concepem interviul ca pe un
dialog, alternând răspunsurile lapidare cu altele mai lungi.29
5. Începutul și sfârșitul . Prima întrebare are un rol de atac: intrare horărâtă în subiect. Ultimul răspuns
nu este o conluzie, putând trite la mesajul esențial sau dimpotrivă, lărgind ung hiul.30
6. Șapoul și chenarele. Interviul trebuie precedat de un șapou, relativ lung, prezentând personajul,
situând subiectul în context și subliniindu -i importanța, motivul pentru care face obiectul unui
interviu . Prezentarea intervievatului poate fi scoasă într -un chenar, ceea ce este mai util, și dezvoltată
ca o „fisă de identitate”, de exemplu.31
7. Titlul. Ca și pentru alt articol titlul trebuie să precizeze încotro bate, reluând așadar mesajul esențial.
Maniera c ea mai clasică constă în a extrage un citat care va rezuma opinia centrală a interlocutorului,
mai ales dacă este formulată alert. Un subtitlu poate creiona contextul sau da, simplu, doar numele
persoanei.32

29 idem
30 Ibidem p.267
31 Agnès, Yves, Introducere în jurnalism, Polirom, Iași, 2011, p.267
32 Agnès, Yves, Introducere în jurnalism , Polirom, Iași, 2011, p.267

12
Capitolul II. Femeile în politică

Femeile di n guvern în era modernă sunt subreprezentate în majoritatea țărilor din întreaga lume. Femeile au
oportunități inadecvate în ceea ce privește participarea socială, în special în lupta pentru drepturi politice și
putere, în guvern și în diferite i nstituții. Situația socială a femeilor din România este relativ slabă în
comparație cu bărbații din difer ite țări din Europa, contribuind la generarea atmosferei de inferioritate a
femeilor în societate. Această tendință persistă, deși femeile sunt din ce în ce mai ales alese politic în funcții
de conducere ale statului și guvernului.
Anumite teoreticiene au discutat interesele femeilor în relație cu reprezentarea poltică: femeile trebuie
reprezentate nu individual, ci ca membre ale unui grup cu interese co mune, ipopteză care a introdus în
dezbatere aspecte precum: prezența femeilor în politică este necesară, ele trebuie să se situeze în rândul
reprezentanțiilor, proporțiile de reprezentare trebuie să crească, este necesară reprezentarea paritară. 33
În 2015 România se situa pe locul 77 din 145 țări analizate, tinzând spre capătul opus al egalității de
gen viața politică , conform Raportului Global al Echilibrului de Gen.
 În anul 2015 11,7% din membrii Parlamentul ui României erau reprezentanți de femei (13,3% femei
în Camera Deputaților și 7,4% femei în Senat). Din cei 554 de parlamentari, in 2015, 66 erau femei.
Tot în anul 2015 ne poziționam pe locul 60 ca prezență a femeilor în fotolii de ministru și pe locul 95
în privința numărului de femei prezente în Pa rlament.34
 În prezent 15,7% din membrii Parlamentului României este reprezentat de femei (56 din totalul de
329, adică 17% în Camera Deputaților și 17 din totalul de 136, adică 12,5 în Senat). În actualul
Guvern o treime dintre miniș trii sunt reprezentați d e femei.35
Ne aflăm printre codașii clasamentului și în ceea ce privește numărul de femei din Parlament – 9,65%. În
Europa depășim doar Ungaria și Malta. O situație mai bună se regăsește la nivelul reprezentării femeilor în
Parlamentul European. Țara noastr ă se află în prima jumătate a topului țărilor Uniunii Europene, peste o
treime dintre euro -parlamentarii noștri fiind femei.36

33 Baluță, Oana, Gen și interese politice , Polirom, Iași, 2007, p.17
34 Paul Vass, Andreea , Consultare publică cu privire la îmbunătățirea reprezentării politice de gen în România ,
http://www.femeileinpolitica.ro , accesat 30 mai, 2018

35 http://www.cdep.ro/pls/pa rlam/structura2015.ce?idl=1 , accesat 30 mai, 2018
36 Paul Vass, Andreea, Consultare publică cu privire la îmbunătățirea reprezentării politice de gen în România,
http://www.femeileinpolitica.ro , accesat 30 mai, 2018

13
Reprezentarea femeilor în parlamentele statelor europene variază între 44,7% și 8,7%. Conform statisticilor
Uniunii Interparlamentare (IPU), în parlamentele Naționale a 187 de țări femeile reprezintă în medie 20,8%
din totalul parlamentarilor, în timp ce în Europa (țările OSCE) procentul mediu este de 24,1%.37
România se pozi ționează mai favorabil din perspectiva echilibrului de gen în conducerea c ompaniilor decat
media europeană . Recentul raport al companiei Mercer plasează România pe locul 8 în clasamentul celor 34
de țări analizate, cu o pondere de 34% femei în structurile de conducere. În ianuarie 2012, doar 13,7% din
locurile din consiliile de conducere a celor mai mari companii din UE listate la bursă erau ocupate de femei,
desi prezența femeilor în funcții de conducere este corelată pozitiv cu performanța unei companii,. Studiile
Deutsche Bank, McKinsey și Ernst&Young de monstrează că firmele conduse de femei au mai mult succes ș i
profituri mai mari.38
Creșterea reprezentării femeilor în guvern și în structure de conducere a unor mari companii le poate face pe
acestea mai p uternice și mai încrezătoare, în special în controlul vieții și în revendicarea drepturilor.femeilor,
fiind necesară și pentru atingerea parității de gen.
Generațiile viitoare sunt interdepente de acțiunile femeilor și rolul acestora în societate, iar fem eile au
demonstrat de -a lungul timpului că prin munca asiduă și preluarea tuturor responsabilităților pot conduce la o
bunăstare națională. Tocmai de aceea, e necesară implicarea femeilor și încurajarea acțiunilor propuse de
acestea în vederea conștientiză rii importanței implicării femeilor în viața politică.
Femeile, în calitate de îngrijitori primari convenționali ai copiilor, au adesea un rol mai important decât
bărbații în promovarea copiilor, ducând la un dublu aport în ceea ce privește beneficiile reprezentării
femeilor. Reprezentantele femeilor nu numai că avansează drepturile femeilor, dar promovează și drepturile
copiilor. În legisla turile naționale, există o tendință notabilă a femeilor care promovează legislația privind
genul și familia.
Creșterea copiilor, munca domestică, dubla zi de muncă, inegalitatea de șanse, exploatarea sexuală, violența
în familie, discriminările de gen în p rofesii și în politică sunt cause care îngreunează drumul femeilor către
autonomie, posibilitatea femeilor și a bărbaților de a fi parteneri și competitor egali, precum și posibilitatea

37 Paul Vass, Andreea, Consultare publică cu privire la îmbunătățirea reprezentării politice de gen în România,
http://www.femeileinpolitica.ro , accesat 30 mai 2018
38 Paul Vass, Andreea, Consultare publică cu privire la îmbunătățirea reprezentării politice de gen în România,
http://www.femeileinpolitica.ro, accesat 30 mai 2018

14
primelor de a se dezvolta în afara limitelor impuse de patriarhat, op inează Mihaela Miroiu, citată de
Oana Baluța.39
Motivele pentru slaba reprezentare a femeilor în politică sunt ușor de identificat: prejudecățile și
discriminarea, procesul de socializare și mediatizare a femeilor, responsabilitățile fami liale, mitur ile legate de
lipsa de calificare, accesul limi tat la fonduri pentru campanii și acestea sunt doar câteva dintre aspectele care
lezează participarea femeilor la viața politică românească.40
Experiențele statelor dezvoltate ne arată că procentul femeilor an gajate în forurile decizionale ale instituțiilor
politice și publice nu va crește fără ajutorul unor măsuri specifice, precum cotele de reprezentare, însoțite de
campanii de promovare a participării active a femeilor la bunul mers al societății. Cotele min imale de gen,
sub diversele lor forme, sunt practici deja legiferate în state europene ca Belgia, Franța, Spania, Norvegia,
Finlanda sau Slovenia, iar cote stabilite în statutul partidelor politice găsim în state precum Germania,
Suedia, Polonia sau Marea Britanie.41

39 Baluță, Oana, Gen și interese politice , Polirom, Iași, 2007, p.17

40 Paul Vass, Andreea, Consultare publică cu privire la îmbunătățirea reprezentării politice de gen în România,
http://www.femeileinpolitica.ro , accesat 30 mai 2018
41 Paul Vass, Andreea, Consultare pu blică cu privire la îmbunătățirea reprezentării politice de gen în România,
http://www.femeileinpolitica.ro , accesat 30 mai 2018

15
Capitolul III . Realizarea interviului cu titlul: NORICA NICOLAI : „Femeile pot face curat în politică
așa cum pot face curat în propria lor casă, atunci când vor”.

III. 1 Alegerea temei

Tema lucrarii este „Implicarea femeii în politică. ” Consider ca tema este de mare actualitate în zilele noastre,
deoarece femeile se confruntă cu numeroase obstacole în realizarea reprezentării în guvernare. Participarea
lor a fost limitată de presupunerea că sfera adecvată a femeilor este sfera "privată". În timp ce domeniul
"public" este unul de autoritate și contestație politică, tărâmul "privat" este asociat cu familia și cu casa. Prin
retrogradarea femeilor în sfera privată, abilitatea lor de a intra în arena politică este redusă.
Deși femei le intră în politică într -un număr cât mai mare, atingerea parității în reprezentarea femeilor este cu
precădere un process în continua deșfășurare. În secolul douăzeci și unu, reprezentarea femeilor în poziții de
top în partidele politice rămâne a fi deza magitoare. În prezent, doar câteva partide au promovat femei în
poziții de conducere, ceea ce le -a adus unele critici din partea opiniei publice.
Am ales să fac un interviu cu Eurodeputata și vicepreședintele ALDE, Norica Nicolai , intrucât este cel mai
cunoscut europarlamentar din România, este reputată pentru curajul de a spune de fiecare data lucrurilor pe
nume și pentru ca riera pe care și -a creat -o în domenii cunoscute ca fiind sub apanajul bărbaților, cel al
securității, al apărării, dar și cel politic.
Ideea acestei lucrări mi -a venit în momentul în care am fost invitată la un eveniment al Departamentului de
Afaceri Europene și Relații Internaționale al Tineretului Liberal și Democrat, despre perspectivele tinerilor în
instituțiile europene și poziția R omâniei în Uniunea Europeană.

III. 2 Documentarea pentru interviu
În calitatea mea de consilier parlamentar al deputatului ALDE, Anton Anton, am fost invitată la o dezbatere
despre UE – „Uniunea European ă – Perspective pentru tineri.” Știind ca la acest e veniment o să fie prezentă
și doamna Norica Nicolai m -am gândit că ar fi un bun moment bun să o abordez și să discut despre
posibilitatea acordării unui interviu. La sfârșitul evenimentului am fost prezentată de către domnul Anton
Anton, doamnei Nicolai și am discutat despre faptul că aș dori un interviu pentru lucrarea de licentă cu tema
„Implicarea femeii în politică”. Eurodeputata a fost deschisă, menționând ca i -ar face placere. Mi -a dat
numarul de telefon al dumneaei, cât și al asistentului dumneaei ur mând să ne auzim la telefon.

16
După câteva săptămâni am sunat -o și am stabilit să ne vedem la Liceul „Matei Basarab”, unde a fost invitată
la programul „EU în licEU”. Mi -am pregătit întrebările, dar pentru ca eurodeputata a fost foarte ocupată cu
evenimentu l, nu am reușit să realizez interviul. Am amânat întrevederea pentru săptămânile viitoare cand
urma să se întoarcă de la Bruxelles. În tot acest timp am păstrat legatura cu asistentul doamnei Norica,
Cristian Munteanu, care m -a ținut la curent cu situația eurodeputatei și care m -a ajutat să stabilesc o noua
întâlnire pe data de 4 Mai, la sediul central al Partidului ALDE din Bulevardul Pavel Kiseleff, nr. 56.
Pe 4 Mai am mers la adesa indicată de asistentul, Cristian Munteanu . Am fost primită în aceeași sala în care a
avut loc, cu câteva luni în urma, dezbaterea. Eram destul de linistită, pentru că aceea încapăpere era un loc pe
care il cunosteam, în care am mai fost.
Pentru realizarea întrebărilor m-am documentat urmărind si te-ul personal al acesteia, am citit interviuri
apărute în presa scrisă, dar si în online și am vizionat emisuni televizate la care eurodeputata a participat.
Interviul a decus bine, eurodeputata mi -a raspuns la toate întrebările pe care le-am pus, a fost onestă și nu mi –
a dat senzația ca ar ascunde ceva. Mi-a spus care a fost cel mai greu moment al carierei, ce modele feminine
internaționale au influențat -o și care au fost greșelile pe care le -a facut până acum în acestă profesie. Deși la
întrebările cu pr ivire la femeile din PSD și la acțiunile Partidului PSD, a preferat să fie r ezevată în afirmații și
să îmi răs pundă că poate vorbi doar în numele ALDE.
Am primit, de asemenea, informații off the record , atât de la europarlamentara Norica Nicolai, cât și de la
asistentul acesteia, în legatură cu câte femei fac parte din Parlamentul European și cum se comportă acestea
la ședințele plenare de la Strasbourg sau Bruxelles.

III. 3 Redactarea interviului
Am în ceput redactarea interviului prin a transcrie toată discuția pe care am avut -o cu eurodeputata, la sediul
Partidului ALDE. Ulterior, conform bibliografiei am recitit și am triat cele mai importante răspunsuri, am
notat punctele forte ale interviului și am eliminat tot ce era slab, secundar. De exemplu răspunsul la
întrebarea: „Sunteți pe scena politică din România și Europa de mulți ani. Ce atuuri trebuie să aibă o f emei
pentru a se menține în top?” a fost „Consecvență, seriozitate, profesionalism și determinare. ” Unul mult
prea scurt în opinia mea.
Alte întrebări și răspunsuri pe care le -am eliminat au fost cele legate de Partidul PSD, la care eurodeputata a
fost puțin evazivă și nu a vrut să dea mai multe informații. La întrebarea Cum vedeți inițiati va PSD de a

17
promova femei în poziții cheie în partid? răspunsul a fost „O salut și sunt convinsă că o parte dintre aceste
femei vor rezista în viața politică mult timp , unul ocolitor, prin care a vrut să dea de înțeles ca nu este nici
pro, nici contra. La întrebarea „Considerați ca modelul PSD ar trebui urmat și de celelalte partide? ”,
răspunsul a fost „Modelul pe care PSD -ul l-a promovat este unul de inspir ație europeană, specific partidelor
socialiste. Fiecare partid în funcție de doctrină, de valorile pe care le protejează, este liber să urmeze acest
trend sau nu. Eu pot vorbi pentru ALDE, unde cred că primul criteriu trebuie să fie competența și
profesionalismul, nu neapărat promovarea prin cote.” De data aceasta europarlamentara a fost mai darnică
cu cu vintele, dar din nou nu a vrut să judece acțiunile partidului din alianța la guvernare.
Am ales să încep interviul, potrivit bibliografiei cu o întrebare de „atac”, care are rolul de a intra direct în
subiect: „Daca ar trebui să o încurajați pe mama unei f ete sa o lase să facă politică, ce argumente i -ați
aduce? ” Răspunsul a fost unul onest care dovedește că europarlamentara Norica Nicolai este o mamă cu
principii „Sunt mama unei fete și cred că este doar decizia ei dacă va face politică. Eu pot să o încurajez,
dar niciodată nu voi impune copilului meu vreo atitudine care să îi dicteze conduita în propria ei viață.
Singurul argument pe care i l -aș putea aduce este acela al implicării pentru că , în ”buna” tradiție
românească, ne -am obișnuit să ne plâng em pe la colțuri, dar rareori să luăm atitudine publică. Faptul că în
politică, dacă ai curaj, îți poți afirma opiniile direct, poți schimba astfel unele situații, iar aceste schimbări
pot benefice pentru o mare parte a comunității, acesta este un argument în favoarea implicării pe care îl dau
oricui. ”
Pentru final am păstrat întrebarea „ Emanciparea femeilor trebuie susțin ută politic sau vine de la sine”.
Răspunsul la această întrebare „ Emanciparea este un proces vizibil, ea se poate susține prin campanii d e
promovare, cum avem din ce în ce mai des, dar cred că vine și de la sine, o dată cu schimbările din societate
și mai ales prin asigurarea accesului egal la educație. Femeile, în mod evident, au mai mult acces la
informații, la educație decât în secolul t recut, de exemplu, ceea ce asigură o emancipare naturală. Mă bucur
însă că pe lângă acest aspect avem și un spirit civic care se construiește la nivel social și se transformă într –
un curent global pe care îl putem percepe astăzi în viața publică. ”, a veni t întocmai ca o concluzie a
întregului interviu.

III. 4 Realizarea șapoului
Conform bibliografiei ș apoul este aceea scurtă introducere, așezată la inceputul interviului, care aduce
informații despre persoana intervievată. Prima variantă de șapou a fost aceasta: „Norica Nicolai este una din
cele mai de succes femei din România, care ne reprezintă cu demnitate țara la Bruxelles. Eurodeputata,

18
cunoscută pentru curajul de a spune de fiecare data lucrurilor pe nume, ne poveșteșt e ce a determinat -o să
intre în politică, care a fost cel mai greu moment al carierei și care sunt diferențele dintre dintre femeile și
bărbații care fac politică.” Pentru c ă am considerat că această variantă este una subiectivă, care îi poate face
publici tate, am recurs la o variantă mai simplă, dar mai obiectivă, specifică unui gen jurnalistic ca interviul.
De aceea am recurs la un șapou care să rezume informația, să prezinte esența subiectului și să justifice
interviul, explicând de ce am ales acest pers onaj. Varianta finală a șapoului este aceasta: „Norica Nicolai este
una din cele mai cunoscute europarlamentare din România. În acest interviu ne poveștește ce a determinat -o
să intre în politică, care a fost cel mai greu moment al carierei și care sunt di ferențele între femeile și
bărbații care fac politică.”

III. 5 Alegerea titlului
Titlul are rolul de a reprezenta ideea centrală a interviului . Primul titlu pe care l -am ales a fost „ Implicarea
femeii în politică ”. Întrucât acest titlu era prea simplu și nu spunea nimic, am ales conform bilbliografiei , să
citez persoana intervievata și am folosit drept titlu afirmația care mi s -a parut cea mai importantă din interviu.
Am optat pentru un titl u incitativ, care să surprindă cititorul, sa -l facă să zâmbească și sa-l intrige pentru a -și
dori să citească întreg interviul. De aceea, am stabilit ca titlul potrivit pentru acest interviu va fi: NORICA
NICOLAI: „Femeile pot face curat în politică așa cum pot face curat în propria lor casă, atunci când vor”.

III. 6 Realizarea machetei
Interviul în format print A4 are șase pagini. Pentru realizarea machetei de revistă am folosit fonturile Frut
Light Regular, Frut Light Bold și Times New Roman. Corpul de literă pentru text este de 12 pct, iar culorile
utilizate sunt ga lben pentru textul de pe copertă, negru 70% pentru titlul de pe a doua pagină și negru 100%
pentru restul textului. Pentru a face textul mai lizibil, am ales să folosesc șase fotografii, pe care le -am
încadrat cu ajutorul textului.

19
Concluzii

În mod cert, femeile reprezintă o piață cu un potential ridicat de competență, ambiție, creativitate și
responsabilitate. Femeile au caracteristicile lor proprii diferite de cele ale bărbaților printr -o bună colaborare,
un grad ridicat de înțelegere, armonie și a lte va lori morale specifice persoanelor de sex feminin .
Tema lucrarii de față este implicarea femeii în politică. Am ales această tema deoarece este de mare
actualitate în zilele noastre, dat fiind faptul că femeile se confruntă cu numeroase obstacole în realizarea
reprezentării în guvernare. Participarea lor a fost limitată de presupunerea că sfera adecvată a femeilor este
sfera "privată". În timp ce domeniul "public" este unul de autoritate și contestație politică, tărâmul "privat"
este asociat cu famili a și cu casa. Prin retrogradarea femeilor în sfera privată, abilitatea lor de a intra în arena
politică este redusă.
Pentru realizarea acestei lucrări am făcut un interviu cu eurodeputata Norica Nicolai. Înainte de a realiza
interviul , am consultat bibliog rafia de specialitate. Am învățat care sunt etapele realizarii unui interviu , ce
înseamnă munca de teren și, apoi, cum trebuie să redactez textul. Interviul a decus bine, eurodeputata mi -a
raspuns la toate întrebările pe care le -am pus, a fost onestă și nu mi-a dat senzația ca ar ascunde ceva. După o
discuție de 40 de minute am aflat informații importante pentru a cunoaște mai bine contextul și pentru reține
părerea unei femei implicate direct în politică.
În primul capitol am definit interviul și l -am expl icat ca gen jurnalistic . Am împărțit interviul în categorii și
am dat propria definiție în lumina celor studiate. În capitolul a doilea am sintetizat câteva dintre rezultatele
unor cercetări cu privire la egalitatea de gen și șanse în politica din România.
În capitolul al treilea am prezentat etapele realizării interviului și machetei de revistă: alegerea temei,
documentarea pentru interviu, redactarea interviului, realizarea șapoului, alege rea titlului și r ealizarea
machete i. Am utilizat tehnicile de redactare menționate în teorie și anume : am eliminat greselile de limbă, am
păstra t expresiile personale ale personajului, stilul său propriu, cuvintele sale, inclusiv jargonul, am
reformulat în trebările , pentru a le simplifica și răspunsurile , pentru a le scurta, facându -le mai clare pentru
public.
Interviul cu eurodeputata Norica Nicolai ar putea fi publicat în reviste de presă scrisă pentru femei , cât și în
publicații online precum: Viva, Femeia, Libertatea pentru femei, Click! pentru femei , sau Unica.ro, Elle.ro.

20
Dacă ar trebui să aleg din nou o temă pentru lucra rea de licență, aș alege aceeași temă și același personaj
pentru interviu , deoarece tema implicării femeilor în politică ar trebu i abordată cât mai des și adusă în presă
în mod repetat. Având eu însămi o inclinație către lumea politică , am muncit cu drag la realizarea acestui
interviu. De asemenea, consider că acest subiect prezintă un interes deosebit în zilele noastre, deoarece se
dorește egalitate de gen și de șanse .
Interviul ar fi putut fi îmbunătățit prin p rezentarea intervievatului într-un chenar, ceea ce ar fi fost foarte util,
și dezvoltată ca o „fisă de identitate”, sau ca un CV. Dacă aș putea realiza din nou interviul, probabil ca aș fi
fost mult mai insistentă cu privire la unele subiecte și aș fi incercat să aflu mai multe informații referitoare la
părerile Noricăi Nicolai despre femeile care fac politica în România.

21
Bibliografie
Cărți:
1. Petcu, Marian, Dicționar enciclopedic de comunicare și termeni asociați, Editura C.H. Beck,
București, 2014
2. Agnès, Yves, Introducere în jurnalism , Polirom, Iași, 2011
3. Marcel Tolcea , Interviul în Manual de jurnalism /coord. M. Coman, Editura Polirom, Iași, 2009
4. Rad, Ilie, Titlul jurnalistic , în Manual de jurnalism /coord. M Coman, Editura Polirom, Iași, 2009
5. Roșca, Luminița, Textul jurnalistic în Manual de jurnalism /coord. M Coman, Editura Polirom, Iași,
2009
6. Baluță , Oana, Gen și interese politice , Editura Polirom, Iași, 2007
7. Serge, Moscovici, Fabrice, Buschini, Metodologia științelor socioumane , Editura Polirom, Iași, 2007
8. Dicționarul Explicativ al Limbii Române
9. Preda, Sorin, Tehnici de redactare în presa scrisă , Editura Polirom, Iași, 2006
10. Roșca, Luminița, Surugiu, Romina (coord.), Producția unei reviste. Strategii editoriale în presa
specializată , Editura Universității din București, 2007
11. Coman, Mihai (coord.), Manual de jurnalism, Tehnici fundamentale de redacta re, volumul II, editura
Polirom, 2001

Surse Web:
http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura2015.ce?idl=1 accesat 30 mai, 2018
Paul Vass, Andreea, Consultare publică cu privire la îmbunătăț irea reprezentării politice de gen în
România, http://www.femeileinpolitica.ro accesat 30 mai, 2018
http://www.europarl.europa.eu/portal/ro