I.2.4. Clasificarea drepturilor reale [616525]

I.2.4. Clasificarea drepturilor reale
A. După natura bunurilor care constituie obiectul acestora:
♦ Drepturi reale mobiliare;
♦ Drepturi reale imobiliare.
B. După cum au sau nu o existență de sine stătătoare:
♦ Drepturi reale principale, cum ar fi:
– dreptul de proprietate; Dreptul de proprietate este, conform Codului civil, dreptul titularului de a
poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.
Acesta conferă titularului său atributele de posesie, folosință și dispoziție (jus possidendi , jus utendi , jus
fruendi , jus abutendi )
– dreptul de uz ; Dreptul unei persoane de a folosi lucrul altuia și de a-i culege fructele naturale și
industriale numai pentru nevoile proprii și ale familiei sale. Dreptul de uz se particularizează față de
dreptul de uzufruct prin faptul că este recunoscut titularului numai pentru nevoile proprii și ale familiei
sale , astfel că nu se poate înstrăina beneficiul dreptului său. Este un drept esențialmente temporar .
Conferă titularului său atributele de posesie și folosință asupra unui bun aflat în proprietatea altuia,
dar numai în limitele necesare satisfacerii trebuințelor lui și ale familiei sale . Titular al drep tului de uz nu
poate fi decât o persoană fizică .
– dreptul de uzufruct ; Dreptul de a folosi bunul altei persoane si de a culege fructele acestuia întocmai ca
proprietarul, însă cu îndatorirea de a -i conserva substanța . Uzufructul în favoarea unei persoane fizice
este cel mult viager, adic ă pe toată perioada vieții sale . Uzufructul constituit în favoarea unei persoane
juridice poate avea durata de cel mult 30 de ani. Titularul acestuia deține numai o parte din atributele
dreptului de proprietate, anume doar posesia .
– dreptul de abitație ; Este un drept de uz ce are ca obiect o locuință , titularul dreptului de abitație având
dreptul de a locui în locuința nudului proprietar împreună cu soțul și copiii săi , chiar dacă nu a fost
căsătorit sau nu avea copii la data la care s -a constituit abitația , precum și cu părinții ori alte persoane
aflate în întreținere.
– dreptul de servitute ; Reprezintă o sarcina impusă asupra unui fon d (teren ) pentru utilitatea unui fond
învecinat care aparține unui alt proprietar. De exemplu, dreptul proprietarului unui teren înfundat
(fondul dominant) de a trece peste terenurile învecinate (fonduri aservite) pentru a ajunge la o cale
publică reprezintă o servitute. Este un drept imobiliar întrucât se constituie num ai în folosul și respectiv
în sarcina unor imobile. Este un drept perpetuu , întrucâ t se menține atât timp cât există cele două imobile
și situația care a determinat constituirea ei . Servitutea este indivizibilă , în sensul că profită intregului
fond dominan t și grevează, în întregime, fondului aservit . Este un accesoriu al fondului – nu poate fi
despartit de fond pentru a constitui un drept de sine statator.
– dreptul de superficie . Dreptul de a avea sau de a edifica o construcție pe terenul altuia , deasupra
ori în subsolul acelui teren, asupra căruia superficiarul dobândește un drept de folosință.
Se poate constitui numai asupra bunurilor imobile. Este imprescriptibil și nu
poate înceta pe calea partajului. Durata maximă a termenului de superficie este de 99 de ani, cu
posibilitatea reînnoirii la expirarea termenului.
♦ Drepturi reale aceesorii, cum ar fi:
– dreptul de gaj ; drept real nascut din contractul accesoriu prin care debitorul remite creditorului sau un
lucru mobil pentru garantarea datoriei. In caz de neplata, creditorul gajist poate cere instantei aprobarea
retentiei sau vanzarea lucrului mobil la licitatie cu drept de preferinta.
– dreptul de ipotecă ; ipoteca este un drept real asupra bunurilor mobile sau imobile afectate executarii
unei oblig atii
– privilegiile speciale ; preferinta acordata de lege unui creditor in considerarea creantei sale
– dreptul de retenție. drept real de garantie imperfect, ce consta in posibilitatea detinatorului unui lucru
mobil sau imobil sa il retina atat timp cat creditorul nu -l despagubeste pentru cheltuielile necesare si
utile pe care le -a facut pentru acel bun, sau pentru prejudiciile pe care bunul le -a provocat .