I.1.Așezarea geografică a comunei Agăș…3 [302977]

CUPRINS

Introducere

Capitolul I .[anonimizat] a comunei Agăș………………………………3

I.1.Așezarea geografică a comunei Agăș………………………………………………………………3

I.2.Relief…………………………………………………………………………………………………………..3

I.3.Clima…………………………………………………………………………………………………………..4

I.4.Reteaua hidrografică……………………………………………………………………………………..5

I.5.Solurile………………………………………………………………………………………………………..6

I.6.Vegetația……………………………………………………………………………………………………..7

Capitolul II.Istoricul cercetărilor botanice din zonă…………………………………………….8

Capitolul III.Metoda de lucru……………………………………………………………………………..9

Capitolul IV.Flora cormofitelor din comuna Agăș………………………………………………10

IV.1.Flora cormofitelor din zona Agăș…………………………………………………………………10

IV.2.Flora medicinală din Agăș…………………………………………………………………………..11

IV.3.Analiza farmacologică………………………………………………………………………………..54

Concluzii…………………………………………………………………………………………………………..56

Bibliografie……………………………………………………………………………………………………….57

Introducere

Planeta noastră dispune de o adevărata uzină vie care este reprezentată de vegetație în totalitatea ei.[anonimizat],datorită fotosintezei.

Fără vegetație oamenii și animalele nu ar exista iar Pământul ar fi un imens pustiu.Acestea pe lângă fotosinteză au și o mulțime de întrebuințări pentru om în: medicină,alimentație,cosmetică ,apicultură și altele.

Studierea și cunoașterea plantelor a reprezentat dintotdeauna o [anonimizat].

Sub atenta îndrumare a doamnei Șef.lucrări.dr.[anonimizat] a comunei Agăș.

În cadrul acestei lucrări se prezintă o atentă analiză a principalelor caracteristici ale florei si vegetației din comuna Agăș judetul Bacău.

În final țin să mulțumesc doamnei Șef.lucrări.dr.Ivănescu Bianca pentru îndrumarea și sfaturile date în realizarea acestei lucrări științifice.

Capitolul I.[anonimizat] a comunei Agăș județul Bacău

I.1.Așezare geografică

Comuna Agăș se găsește așezată pe cursul superior al râului Trotuș între Munții Ciucului si Munții Tarcăului.

Așezată în partea de Vest a [anonimizat]:Județul Harghita la V-SV-S,comuna Palanca și Brusturoasa la N,comuna Asău la E-SE-S.

Teritoriul comunei are o suprafața de 21040 ha și este împărțită în 9 sate : Simbria,Cotumba,Agăș,Sulța ,Beleghet,Coșnea,Diaconesti,Preluci, si Goioasa.

Comuna se găsește așezată la 46 ° 31” latitudine nordică si 26 ° 11” latitudine estică.

Terenul ocupat în întregime de păduri este de 11899 ha. Ceea ce reprezintă 56.55% din suprafață iar de ape este de 120 ha.

I.2.Relief

Teritoriul comunei este situat în zona montană a Carpaților Orientali.Satele comunei se desfășoară de-a lungul râului Trotuș și a afluenților lui,cuprinse între culmile Munților Ciucului si Tarcăului.

Munții Ciucului,așezați pe dreapta Trotușului,pe teritoriul comunei Agăș sunt formați din mai multe culmi dintre care cele mai importante sunt:Cărunta-1517m.,Cotumba-1252m.,Feltuian 1223m.,Feltuianas 863m.,Grohotiș 785m.,Cristes 1385m.

Munții Tarcăului se găsesc pe stânga Trotușului și sunt formați din culmi ca:Muncel-1266m.,Agăș-700m.,Drăcoiu 1-700m.

Atât Munții Ciucului cât și Munții Tarcăului aparțin zonei Flișului sunt formați în special din gresia de Tarcău,grohotișuri,prundișuri,nisipuri.

Munții sunt caracterizați prin culmi domoale,larg volurate,dominate de unele masive și reliefuri relative.

Unitatea geomorfologică predominantă este versantul,dar apar și mici întinderi și alte unitați geomorfologice cum sunt:lunca,coama de versant și platoul.Configurația teritoriului este regulat ondulată uneori plană.

In urma cercetărilor geologice efectuate pe teritoriul comunei Agăș s-a constatat că în subsol se găsesc bogătii ca:zăcăminte de fier,pirită,zăcăminte însemnate de petrol și chiar uraniu,dar care încă nu au fost puse în exploatare.Pe teritoriul comunei se găsesc numeroase izvoare minerale feruginoase și mai ales sulfuroase,care deasemenea nu au fost valorificate.

I.3.Clima

Conform monografiei geografice a României teritoriul comunei se încadrează în sectorul cu clima de munte cu altitudini cuprinse între 490m și 1650 m care favorizează vegetația forestieră constituită din rășinoase și fag.

Temperatura medie anuală este cuprinsă între 2°C în părțile înalte si 7,5șC în părțile mai joase.Se poate spune că modul de distribuire al temperaturilor poartă amprenta influenței reliefului,influeță care se manifestă diferit de la un sezon la altul și de la o lună la alta.Durata medie a intervalului anual fara inghet este de 120 zile. Intervalul cu temperaturi medii zilnice peste 0 °C este de aproximativ 200zile iar cel cu temperaturi peste 10 șC este de 150 zile.

Prima zi cu îngheț apare între 1 octombrie-11 octombrie,iar ultima zi cu îngheț între 01 și 21 mai.

Primele brume apar între 21 septembrie-1 octombrie,iar ultimile între 1 mai-15 mai.

Luna cea mai friguroasă este ianuarie cu temperatura medie sub -6 °C, iar cea mai călduroasă iulie cu temperaturi medii de 26-27 șC.

Repartiția precipitațiilor este neuniformă în cursul anului. Cele mai mari cantități de precipitații cad în lunile mai-august iar cele mai mici iarna sub formă de zapadă.Cea mai mică cantitate anuală de precipitații ce se înregistrează este de 690 mm iar cea mai mare cantitate este de 1100 mm având o repartiție teritorială corelată cu altitudinea.In sezonul de vegetație cantitatea de precipitații reprezintă 60-65% din totalul anual.

Regimul de umiditate din acest sezon corelat cu regimul termic din același sezon creează condiții favorabile pentru dezvoltarea speciilor forestiere.

Se semnalează frecvent ploi torențiale care cad mai ales în lunile de la începutul verii și care provoacă adesea calamități.Apar pe perioade de secetă spre sfârșitul sezonului de vegetație,însă acestea nu au influențe negative.

Durata de acoperire a solului cu zapadă este de cca 100 de zile sau chiar mai mult.Persistența stratului de zapadă în zonele mai înalte face să scadă durata sezonului de vegetație.In păduri dispariția stratului de zăpadă înregistrează o întarziere de 6-15 zile față de terenurile descoperite.Nebulozitatea medie anuală crește cu altitudinea atingând valoarea maximă în decembrie și minimă în august-septembrie.

Direcția dominantă a circulației generale a aerului la nivelul culmilor montane înalte este din vest și nord vest.In timpul verii ca și toamna ori primavăra se produc versanți cu orientare estică si sud-estică,efecte de fohn determinate de deplasarea maselor de aer din vest și nord vest.

Datorită formelor de relief variate vântul capătă și el de multe ori direcții și viteze variate;canalizarea lui se face axial și după relief iar viteza este adesea atenuată.Pe mici porțiuni se produc vânturi cu cascade fară a fi prea intense sau frecvente deci fară a constitui un pericol de temut pentru arborete.Local se semnalează prezența brizelor de munte și de vale,de acțiune cărora este legată formarea norilor cumulus,deasupra culmilor în jumătatea caldă a anilor.In același timp se semnalează formarea norilor stratiformi pe văi.Aceste fenomene au influențe asupra vegetației forestiere în sensul că uneori se constată prezența făgetelor pure către culme în timp ce amestecurile de răsinoase frag și brad și chiar și molid ocupă zona altitudinal inferioară.Intensitatea medie a vânturilor în zonă este de 2-3m/s iar în zonele înalte de 7-10 m/s .La viteze mai mari 15-20 m/s vântul devine dăunător pentru pădure producând dobâraturi de obicei dispersate.

I.4.Rețeaua hidrografică

Rețeaua hidrografică este reprezentată prin râul Trotuș și afluenții săi.

Râul Trotuș străbate de-a lungul a 150 km.judetele Harghita,Bacău,Vrancea.

Izvorul se află lângă satul Făgețel Frumoasa județul Harghita în etajul molidului din Munții Ciucului 1170m.

Străbate apoi în cea mai mare parte teritoriul județului Bacău și se varsă în Siret la sud de Adjud.

Valea Trotușului are cca 1000m altitudine la Palanca și formând mai multe bazine depresionare și ajunge uneori la 700-1000m lățime în sectoare de îngustare,unde valea capătă aspect de defileu.Ultimul defileu este între Goioasa,Straja pe o lungime de aproape 5 km în care Trotușul se adâncește în gresie de Tarcău.

Pe teritoriul comunei Agăș principalii afluenți ai Trotușului sunt :Seaca,Cotumba,Drăcoiu,Parâul Agăș,Parâul Goioasa.Sulța primește la rândul ei pe Cornea,Cotumbița,Cristești.Aceste ape au un debit ridicat mai ales primavara și în prima parte a verii când provoacă revărsari și inundații.

Pârâie ca Drăcoiu și Seaca au aproape un caracter torențial datorită despăduririlor intense și versanților lor și nu rare sunt cazurile când aceste pârâie în timpul viiturilor au provocat distrugeri mari asupra locuințelor oamenilor.Apele subterane se găsesc din abundență și aproape de suprafața pământului încât la tot pasul se găsesc izvoare,iar mulțimea fântânilor este evidentă în toată comuna.

I.5.Solurile

Constituie un element natural deosebit de important,influențat direct de litologie,relief,climă și vegetație.Teritoriul comunei este un facies al gresie de Tarcău.In faciesul gresie de Tarcău se deosebește un orizont inferior alcătuit din gresii calcaroase negricioase sau vineții cu vine subțiri de conglomerate mărunte cu roci verzi și marne nisipoase,cenușii sau roșiatice cu intercalația de gresii sau marne calcaroase și silicioase.Peste acestea se deosebește un orizont superior alcătuit din gresii de Tarcău grosiere,dispuse în bancuri groase.Datorită faptului că rocile sunt mai dure în această regiune apele au săpat văi lungi și închise cu versanți puternic înclinați.Procentul de roci dure face ca solul să fie puțin profund sau superficial în unele locuri.In această zonă se disting următoarele tipuri de sol:

-soluri brune de pădure

-soluri brun acide

-soluri podzolice

Solurile brune de pădure ocupă cea mai mare parte din versanții pârâielor cu pante pronunțate.Din punct de vedere al proprietaților au o reacție moderat acidă,iar în locurile unde fagul participă în procent pronunțat reacția este chiar slab acidă.Conținutul în substanțe nutritive este relativ ridicat.Deci,au suficiente aptitudini pentru menținerea în bune condiți a vegetației forestiere.

Solurile brun –acide și cele podzolice ocupă parțile cele mai înalte ale localitații,versanții au înclinare puternică ,locurile cele mai apropiate de culmile ce separă bazinele hidrografice ale pârâielor.Datorită formelor de teren pe care le ocupă și datorită proprietaților fizico-chimice,aceste soluri mențin vegetația forestieră formată în majoritate de rășinoase și mai puțin fag.

I.6.Vegetația

In munții ce înconjură comuna,vegetația lemnoasă reprezintă fondul de bază ocupând cca.90% din teritoriu.Din structura arboretelor se constată că molidul participă cu un procent de 55%,bradul cu 21%,fagul cu 19%,iar restul de 5% il constituie alte esențe ca:paltinul,frasinul,ulmul,carpenul.Majoritatea arboretelor cca.80% sunt de proviniență naturale și de productivitate superioară.

Teritoriul cercetat are următoarele asociații:

1. Ass. Piceetum carpaticum

Pe raza comunei pădurile de molid se dezvoltă în etajul montan mijlociu și superior la altitudine de peste 800 m în stațiuni diferit geomorfologice,ocupând pante cu diverse înclinatii (10-40°C ) cu expoziții însorite sau umbrite.Au fost întâlnite pe soluri profunde unde pădurea se dezvoltă foarte bine,dar și pe soluri scheletice și stâncării.Uneori pădurile sunt foarte dese având o consistență bună și foarte bună,în care pădurea este întunecoasă și cu un substrat ierbos slab dezvoltat .Uneori pădurea este mai rară,in special pe terenurile în pante mai luminoase și cu un substrat ierbos dens.In astfel de păduri crește un covor ierbos format din specii ca:Fragaria vesca,Rubus fructicosus,Verbascum phlomoides.Rar se întalnește un arboret reprezentat de Daphne mezerum și Sambucus racemosa.

Regenerarea arboretului este buna.

Raspandire: Cărunta Muncel Feltuian

2. Ass. Picetoo –Fagetum carpaticum Klika

Pădurile de amestec molid și fag sunt destul de răspândite în zona cercetata ,în special la contactul dintre cele două specii.Ele se domină reciproc fie în stațiuni diferite,fie în aceeași stațiune la nivele diferite.Ele apar însa de la 600 m altitudine pe văile pârâielor afluente ale Trotușului pe pante cu înclinari între 20-50°C.Solurile sunt uneori profunde alteori scheletice sau semischeletice.Regenerarea pentru molid este bună și slabă pentru fag,manifestându-se frecvent în zona superioară ca fenomen de eliminare a fagului.Alături de fag și molid ca arbori mai apar :Ulmus montana(ulm),Acer pseudoplatanus(paltinul),iar ca arbuști Corylus avellana(alunul)

Răspândire:Cuchiniș,Grohot,Piciorul lat.

3. Ass. Festucetum rubrae montanum

Sunt pajiștile din zona montană superioară.Ele au o proveniență secundară deoarece urmează după defrișarea pădurilor și transformarea lor în pășuni.Dar prin suprapășunat aceste pajiști se degradează și permit îndesirea țeposicăi(Nardus stricta) care nu este consumată de către animale,dar este persistentă.

4. Ass.Tussilaginetum farfarae

Podbalul este o buruiană scundă caracteristică terenurilor lutoase și malurilor alunecate cu scurgeri de ape,aloviunilor și marginile pârâielor.Apar la început ca o mică colonie care apoi se extinde pe toate suprafețele favorabile.Contribuie la atenuarea eroziunii în adâncime și la fixarea malurilor și protejarea luturilor care se spală foarte ușor.

Răspândire:Șugura

Capitolul II.Istoricul cercetărilor botanice din zonă

Poziția geografică a zonei păduroase pe care o cercetăm,unitățile geomorfologice de aici,solul și particularitățile climatice au facut să se dezvolte o vegetație variată .

Referiri asupra răspândirii pădurilor din bazinul Trotuș găsim lucrarea cărturarului moldovean,domnitorul Dimitrie Cantemir”Descriptio Moldaviae’’

In România sunt vechi tradiții pentru studiul și cercetarea florei medicinale .

Astfel sunt cunoscute contribuțiile aduse de savanții botaniști Dimitrie Branzda și Dimitrie Grecescu.

In 1971 D.Mititelu,P.Pascal,N.Barabas,S.Haga publica ‚”Completări la flora Moldovei” în care sunt prezentate 99 de specii rare din flora Moldovei,din care 6 specii sunt semnalate pentru prima data în flora acestei provincii.In județul Bacău sunt semnalate 46 de specii de plante,din care multe sunt din Depresiunea Dărmanești.

In 1972 D.Mititelu și N.Barabas publica ‚”Vegetația Văii Trotușului” în care prezintă printre altele 29 asociații vegetale au fost semnalate în localitatea Plopu-Dărmanești mai bine zis pe dealu Plopu,vecină cu zona Vermești-Comanești.

Trei ani mai tarziu,D.Mititelu și N.Barabas publică lucrarea „Caracterizarea geobotanică a Văii Trotușului în volumul”Studii si comunicări” al Muzeului de Științele naturii Bacău.Autorii citează 81 specii de plante și 2 asociații vegetale din Stațiunea Plopu Dărmanești.

Tot în anul 1974 D.Mititelu și N.Barabas publică „Schedae ad Floram districti Bacoviensis în care sunt identificate câteva specii de plante din țară apropiate zonei cercetate.

In 1976 D.Mititelu și N.Barabas publică „Flora și vegetația județului Bacău.”

Informații despre flora și vegetația Munților Trotuș găsim în teza de doctorat a lui Daniela Epuran (1998).

Astăzi se acordă o atenție din ce în ce mai mare plantelor apreciindu-se că ele reprezintă surse inepuizabile de materie primă care se regenerează an de an .Acestea pot fi utilizate ca materie primă la prepararea unor medicamente sau la extragerea industrială a principiilor active

Capitolul III.Metoda de lucru

Metoda de lucru adoptată în desfășurarea lucrării a cuprins 3 etape de lucru după cum urmează˸

1.Documentarea asupra perimetrului zonei ce urmează a fi studiată,această etapă presupune consultarea unor hărți topografice precum și alte surse de informare cu privire la zona studiată.Am făcut investigații pentru a găsi persoane care au cunoștinte depre plantele medicinale și modul de folosire al lor.Datele culese de la diferite persoane le-am comparat între diferiți subiecți și cu literatura de specialitate și ce am găsit valoros și mai eficient am adunat în vederea evidențierii în prezenta lucrare.

2.Etapa de teren :constă în recoltarea plantelor din comuna Agăș.

Recoltarea este o operația prin care se cere în primul rând ca persoana care colectează o specie vegetală s-o cunoască bine pentru a evita eventualele confuzii.

Recoltarea organelor subterane( rizomi,tuberculi,bulbi, se recoltează când planta este în stare de odihnă adică adică toamna târziu sau primăvara timpuriu.La unele plante părțile subterane se recoltează în altă perioadă a anului deoarece cantitatea de principii active conținute poate fi mai mare.Trebuie avut grijă ,în general,ca părțile subterane să nu fie recoltate în timpul înfloririi,deoarece în această perioadă ele sunt sărace în principii active.

Recoltarea părților aeriene se execută când planta este înflorită.Recoltarea se face prin tăierea tulpinii și în nici un caz nu se smulg plantele.După recoltare se îndepărtează părțile înegrite sau decolorate,precum și părțile lemnoase sau mai groase ale tulpinii.

3.Etapa de laborator : în această etapă am determinat plantele după Flora României și după Flora Ilustrată a României,apoi le-am ierborizat.Informațiile pe care le-am adunat am început să le prelucrez,astfel: am întocmit fișe la fiecare specie,la care am notat descrierea,răspândire,perioada de recoltare,organele utilizate,principii active,acțiune farmacologică,utilizări și contraindicații.

Capitolul IV.Flora cormofitelor din comuna Agăș

IV.1.Flora cormofitelor din zona Agăș

În urma cercetărilor făcute pe teritoriul comunei Agăș s-au identificat un număr de 226 specii încadrate în 49 de familii.

Aceste familii sunt˸Aceraceae(1 specie),Apiaceae(12 specii),Asclepiadaceae(1 specie),Aspleniaceae( 2 specii),Asteraceae(29 specii),Betulaceae(2 specii),Boraginaceae (4 specii),Brassicaceae(2 specii),Campanulaceae(5 specii),Caprifoliaceae(3 specii),Caryophyllaceae(11 specii),Chenopodiaceae( 1 specie),Cistaceae(1 specie),Cupressaceae(1 specie),Cyperaceae(10 specii),Dipsacaceae(3 specii),Equisetaceae(2 specii),Ericacea(3 specii),Euphorbiaceae(2 specii),Fabaceae( 16 specii),Geraniaceae(2 specii),Gentianaceae( 2 specii),Hypericaceae( 2 specii),Juncaceae (7 specii),Lamiaceae (10 specii),Liliaceae(3 specii),Linaceae (1 specie),Lycopodiaceae(1 specie),Lythraceae(1 specie),Onagraceae( 2 specii),Orchidaceae(4 specii),Oxalidaceae(1 specie),Plantaginaceae( 2 specii),Poaceae( 20 specii),Polygalaceae(1 specie),Polygonaceae(4 specii),Polypodiaceae( 1 specie),Primulaceae(3 specii),Ranunculaceae( 7 specii),Rosaceae (13 specii),Rubiaceae( 6 specii),Salicaceae( 5 specii),Scrophulariaceae( 10 specii),Solanaceae( 1 specie),Thelypteridaceae(1 specie),Thymelaeaceae( 1 specie),Ulmaceae( 1 specie),Valerianaceae( 1 specie),Violaceae( 1 specie).

Familiile cu cel mai mare număr de specii după cum se poate observa in enumerarea acestora de mai sus sunt reprezentate de˸ Asteraceae( 29 specii),Poaceae ( 20 specii),Fabaceae (16 specii),Rosaceae( 13 specii),Apiaceae (12 specii),Caryophylaceae( 11 specii),Cyperaceae( 10 specii),Lamiaceae(10 specii) si Scrophulariaceae( 10 specii).

IV.2.Flora medicinală din Agăș

În cadrul acestui subcapitol am ales să prezint fișele a 30 de specii de plante cu utilizare medicinală.Fiecare fișă conține date cu privire la descrierea plantei,perioada de înflorire,răspândire,organe vegetale utilizate,perioada de recoltare,principii active,acțiune farmacologică, indicații terapeutice ,mod de întrebuințare și contraindicații.

1. Abies alba ( Brad) Fam. Pinaceae

Descriere: arbore înalt 50 m,cu tulpină dreaptă,cilindrică.Scoarța netedă,cenușie. Coroana cu vârf ascuțit în primii ani și cilindrică la batrânețe.Lujerii anuali netezi,verzui sau cenușii,scurt pubescenți.Muguri nerășinoși.Conuri scurt pedunculate,cilindrice,în tinerețe brune-verzui,la maturitate brune.Samânța gălbuie,concrescută cu o aripă rigidă,trunchiată,galbenă-roșietică.

Răspândire: specific zonelor montane ,pe soluri profunde,fertile,în stațiuni adăpostite la 600-1200m în Carpații Orientali,la 700- 1500 m în Carpații Meridionali.

Produsul vegetal utilizat: cetina ,rășina proaspătă (oleo-rezine) din trunchiul arborilor și mugurii de brad .Recoltarea cetinii se face în toată perioada anului iar mugurii se recoltează primăvara din martie până în mai .

Principii active: mugurii și frunzele conțin uleiuri volatile.clorofilă, caroteni și rezine.

Actiune farmacologică: antiinflamator,antiseptic,expectorant acțiune dată de uleiurile volatile;rubefiantă (aplicat pe piele);cicatrizant(rezine).

Indicații terapeutice: afecțiuni respiratorii,infecții ale căilor urinare,hemoroizi,paradontoză (uz intern);afecțiuni locomotorii(reumatism) și neuronale (uz extern) .

Mod de întrebuințare: intern sub formă de sirop preparat din 200g muguri la 650 g zahăr și 60 g apă.Se beau 4-6 linguri pe zi .Pentru uz intern se mai folosește și uleiul volatil sub formă de inhalații;loțiuni și unguente pentru uz extern.

Contraindicații:

Tuse convulsivă,astm bronșic,spasm bronșic afecțiuni dermice pe suprafețe mari(psoriazis).aplicarea uleiului volatil în cazul maladiilor infecțioase severe,insuficiență cardiacă ori hipertensiune sunt contraindicate sau se fac sub supravegherea medicului.

2. Alchillea millefolium (Coada -șoricelului ) Familia Asteraceae

Descriere : plantă ierboasă,vivace ,aromatică,înaltă de 20-70 cm și cu tulpină puțin păroasă.Are două feluri de tulpini aeriene,unele mai groase florifere,foliate,ramificate la partea superioară ,terminandu-se cu capitule formate din flori mici și altele sterile,purtând numai frunze .

Frunzele sunt alterne,sterile,lanceolate,penat sectate și cu miros aromat și gust amar astringent.Florile sunt grupate în capitule ovoide acestea la randul lor în corimb la extremitatea tulpinii.Fiecare capitul conține 5-6 flori ligulate,tridințate,de culoare albă ,uneori roz până la roșie și flori regulate tubuloase,cu 5 stamine.Fructul este o achenă .Înfloreste in luna iunie până în septembrie.

Uscarea se face la umbră,în încăperi aerisite sau în aer liber ,pe rame acoperite sau hârtie.Culoarea după uscare trebuie să fie alb-gălbuie.

Răspândire˸ fânețe,poieni,margini de drum și căi ferate,frecventă în toată țara.

Produsul vegetal utilizat˸ de la această plantă se recoltează florile culese la amiază în timpul înfloririi ( lunile mai- septembrie ) sau planta întreagă fără rădăcină.

Principii active : sunt numeroase fiind una dintre cele mai complexe plante din punct de vedere a compoziției(cel puțin 12 constituenți descoperiți până în prezent).Coada șoricelului conține uleiuri volatile,azulenă,achileină,acid valerianic,acid acetic,alcool etilic,acid formic,alcool metilic.

Acțiune farmacologică˸

Intern: bronhodilatator,expectorant,antispastic biliar,dezinfectant si calmant gastrointestinal,analgetic ,hemostatic,colagog în tratamentul disfuncțiilor gastrointestinale( flatulență,crampe,diaree),disfuncțiilor biliare,inapetență.

Extern:calmant, antiinflamator și dezinfectant(băi sau comprese)

Indicații terapeutice: anorexie,enterocolite,gastrite, colici hepatice,bronșite,dismenoree,cistite.

Se recomanda și în stările alergice.

Extern: în arsuri, plăgi supurate,ulcere varicoase,eczeme,sub formă de băi sau comprese,iar în abcese dentare gargară..

Mod de întrebuințare˸

Intern se folosește frecvent sub formă de infuzie și mai rar ca suc proaspăt obținut prin presare.

Pentru băi 30-60 g plantă la 1 l apă.Se adaugă și rădăcină de tătăneasă

Are proprietatea de a regenera țesuturile.

Pentru hemoroizi se recomandă un amestec de coada șoricelului cu frunze de urzică intern,2-3 cani pe zi.Planta are o mare importanță pentru afecțiunile genitale ale femeilor,recomandându-se cure cu ceai de coada șoricelului.

In cazurile de cancer uterin se beau 4 căni de ceai pe zi.

In anorexite,băile de șezut cu coada șoricelului vindecă.

Pentru femeile care sunt la menstruație ceaiul este calmant.

Ceaiul de coada șoricelului este indicat în amețeli,greață,dureri oculare,lăcrimare,cefalee.

Millefolii flos intră în componenta multor ceaiuri cum ar fi cel gastric,ceai contra colicilor,hepatic, laxativ,antihemoroidal.

Contraindicații

Nu prezintă, exceptând decoctul din planta întreagă, care stimulează secrețiile gastrice, fiind contraindicat în hiperaciditate și ulcerații gastrice. La unele persoane poate produce alergi. Nu se recomandă în graviditate.

3. Arctium lappa (Brusturul) Fam.Asteraceae

Fig.1. Arctium lappa

Descriere: plantă bienală,ierboasă,cu rădăcina cărnoasă,brun-închisă la exterior și alb-gălbuie în interior.Tulpina este ramificată,înaltă de 25-65 cm .Frunzele sunt alterne,cele inferioare cu diametru mare,lung pețiolate,rotunjite la bază sau cordiforme,iar cele superioare sunt mici și ovale.Florile hermafrodite,tubulare,regulate,purpurii,formează capitule groase de 3-4 cm,dispuse in corimb.Bracteele,involucrului capitular sunt verzi,aproape glabre și încovoiate la vârf în formă de cârlige,mai lung decât florile.Fructele sunt achene,lungi de cca 6mm.(Fig.1)

Răspândire: crește prin locuri necultivate,pe lângă drumuri ,garduri,ziduri,dărâmături.

Produsul vegetal utilizat: rădăcina mai rar frunzele și fructele și fructul.Perioada de recoltare în cazul rădăcinii (martie-aprilie),pentru plantele de 2 ani și pentru plantele de un an toamna (octombrie-noiembrie) ,se usucă în încăperi încălzite sau la soare .Frunzele se înrebuințează crude și se recoltează fără pețiol( mai-iunie) înainte de înflorire.

Principii active: în compoziția rădăcinii s-au găsit glucide,amidon,mucilagii,taninuri,uleiuri volatile,acizi grași,acizi fenolici.Culoarea rădăcinii este dată de prezența beta carotenului.Frunzele conțin glucide ,lipide,proteine.

Acțiune farmacologică ˸depurativ,antiseptic,antireumatismal,antigutos,colagog și coleretic,antidiabetic

Indicații terapeutice: eczeme,psoriazis,impetigo,acnee,furunculoză,amigdalite,gingivite,gută diabet,rujeolă.

Screening –ul studiilor recente ne informează că un anumit număr de extracte din plante (în special extractul de Arctium lappa) are potențial de agent chimioterapic și chimiopreventiv.

Purificarea citotoxicității specifice în extractul de Arctium lappa a dus la identificarea arctiogenolului ca și component.Arctiogenolul are acțiune antiiflamatorie,antioxidantă și antitumorală.S-a demonstrat că arctiogenolul inhibă dezvoltarea unui număr variat de celule cancerigene cu ar fi: cele gastrice,hepatice,de colon,deci arctiogenolul a suprimat proliferarea celulelor cancerigene.

Arctium lappa împreună cu alte opt plante dintre care și Calendula officinalis de la care s-au folosit extractele metanolice au fost cele mai active față de celulele tumorale în timpul screening-ului inițial. Astfel de specii de plante oferă inhibarea activități proliferative în proporție de 90 % față de toate liniile celulelor tumorale.

Mod de întrebuințare:

Produsul vegetal se administreză sub formă de extracte apoase.Acestea obținute din rădăcini au acțiune antibiotică.

Extractul apos se prepară din 2,5 g produs vegetal pulverizat peste care se adaugă apă rece.Se fierbe amestecul cel mult o oră,după care se filtrează.

Contraindicații:

Nu se administrează copiilor sub 15 ani și în timpul sarcinii și alăptării.

4. Artemisia absinthium ( Pelinul) Fam . Asteraceae

Descriere: plantă perenă,ierboasă,foarte mirositoare,cu tulpina lemnoasă erectă,cilindrică fin striată,bogat ramificată cu ramuri lungi,erecte.Frunzele bazale sunt tripenat sectate,iar cele tulpinale se simplifică treptat spre varf.Florile foarte mirositoare sunt galbene,dispuse în mici capitule globuloase,grupate în raceme terminale.Infloreste în iulie-septembrie.Fructul este o achenă.Intreaga plantă are o nuanță strălucitoare argintie și un gust amar și miros puternic.

Răspândire: crește prin locuri necultivate și uscate,livezi,câmpuri,dealuri,pe lângă locuințe,garduri,drumuri.

Produsul vegetal utilizat:frunzele și vârfurile tulpinale înflorite. Recoltarea frunzelor se face înainte de înflorire,în mai- iunie,iar ramurile florilor în iulie-august,când sunt complet înflorite.Uscarea se face la umbră,în straturi subțiri,în locuri uscate și bine aerisite.

Principii active: ulei volatil (cea mai importantă componentă a acestuia este tuiona),principii amare(artamarin,artamarinina,artamaridinina,absintina,anabsintina,artabasina),frunzele de pelin mai conțin taninuri,pigmenți flavonoizi,acizi grași ,substanțe minerale.

Acțiune farmacologică:tonic,aperitiv, antispastic,antidiareic,antipiretic,reglează menstruația.

Indicații terapeutice: anemie,diaree,febră, tulburări ale menstruației,inflamațiile cronice ale aparatului digestiv,inclusiv în dispepsiile însoțite de constipație.

Mod de întrebuințare:

Infuzie: 1 linguriță plantă se infuzează 3 minute în 250 ml apă clocotită.Se strecoară se beau 2 căni pe zi,îndulcit cu miere.

Tinctură preparată din 10 g plantă la 100 ml alcool de 60-70° prin macerare timp de 3 zile.Se vor lua aproximativ 20 de picături de trei ori pe zi si nu mai mult de 3 zile.

Utilizarea pelinului în tratamentul diverselor afecțiuni se face în cure scurte.

Contraindicații Nu se administrează gravidelor ,femeilor care alaptează și persoanelor ce suferă de ulcer.Utilizarea îndelungată a preparatelor pe bază de pelin poate avea acțiune periculoasă pentru SNC.

5. Betula pendula ( Mesteacăn) Fam Betulaceae

Descriere: arbore înalt de până la 30 m și 0.4-0,6 cm în diametru cu frunziș rar luminos.Coaja tulpinii este albă netedă.Lujeri anuali glabri,lucitori,brun-roșiatic,cu glande izolate care persistă și în al doilea an.Muguri ovoizi-conici,la vîrf slab recurbați,cu solzi glabri ,bruni.Frunzele sunt romboidale,cu marginea dințată,cu vîrf ascuțit.Frunzele de pe lăstari pot fi pubescente,incizate și cu verucozități dese.Florile sunt unisexuate,grupate câte 2-3 la vîrful lujerului,se formează în vara precedentă,cei feminini apar primăvara,o dată cu frunzele sub forma unui con alungit.Fructul este de tip achenă ( nucula)

Răspândire: arbore întalnit în regiunea dealurilor până în etajul montan la o altitudine de 1500 m;suportă bine gerul puternic dar și arșița verii.

Produs vegetal utilizat: frunzele tinere,mugurii,scoarța .Se recoltează în lunile mai-iulie.

Principii active: frunzele conțin în special flavonoizi,hiperozide,glicozizi și în cantitați mai mici ,ulei esențial format în special din derivați sescviterpenici.Produsul vegetal conține și alcooli triterpenici de tipul damaranic,rezine.

Acțiune farmacologică: diuretic puternic,antiinflamator,saluretica,hipotermizantă

Indicații terapeutice: se utilizează în afecțiunile bacteriene și inflamatorii ale tractului urinar(pielonefrite,cistite),în tratamentul afecțiunilor reumatismale,artrită dar și împotriva căderii părului.

Mod de întrebuințare: sub formă de infuzie de frunze,2 lingurițe la o cană cu apă iar după 10-15 minute se strecoară.Se consumă 3-4 ceaiuri pe zi.

Contraindicații:

Nu se cunosc la dozele terapeutice.

6. Capsella bursa pastoris ( Traista-ciobanul) Fam. Brassicaceae

Fig.2.Capsella bursa-pastoris

Descriere: este o plantă anuală ierboasă,cu tulpină dreaptă,înaltă de 10-40 cm,de obicei solitară,simplă sau ramificată,glabră. Formează o rozetă de frunze radicale,penat-partite.Frunzele superioare sunt întregi,cele inferioare inegal sectate(dințate).

Florile sunt mici,de culoare alb cenușie sunt purtate în inflorescențe terminale,cele inferioare fiind succedate de pericarpuri ca niște punguțe în formă de inimă,tari la pipăit .Petalele obovate,albe,lungi de 2,5-3 mm,rotunjite,rar puțin emarginate.Penducul fructifer puțin erect.Semințe numeroase,deschis brune.

Fructul este de 6-9 mm,triunghiular,invers cordat,amintind de gluga ciobanului.(Fig.2)

Răspândire:crește pe locuri cultivate și necultivate. Se recoltează herba în timpul înfloririi.Inflorește din luna mai până in septembrie. Uscarea se face la umbră în straturi subțiri.

Produs vegetal utilizat: partea aeriană a plantei

Principii active: conține flavonoide,vitamina C,săruri de potasiu,aminoacizi,peptide,amine biogene( colină,acetilcolină,tiramină.

Acțiune farmacologică: astringent,hemostatic,antiseptic.

Indicații terapeutice: dismenoree,diaree,varice,epistaxis,răni sângerânde.

Mod de întrebuințare:

Infuzie: 1 linguriță cu vîrf de plantă la 250 ml apă clocotită,se lasă acoperit ½ minute și se strecoară.

Comprese: un pumn cu vîrf de traista ciobanului,dacă este posibil,planta proaspată se pune într-un tifon și se aplică pe zona afectată.

Tinctura: planta proaspat culeasă: frunzele,tulpinile și florile ca și pungulițele cu semințe,se taie fin și se introduc fără a se presa, într-o sticla apoi se toarnă deasupra alcool de 40°C și se lasă la soare sau într-un loc cald ,timp de 10 zile.Apoi se strecoară și se pune în sticle de culoare închisa la rece.

Contraindicații: nu prezintă

7. Chelidonium majus ( Rostopasca mare) Fam Papaveracaeae

Fig.3.Chelidonium majus

Descriere: rostopasca mare este o plantă erbacee,perenă.Planta întreagă conține lapte (latex),galben-portocaliu,acru și veninos.Tulpina înaltă de 30-80 cm,foarte ramificată,dispers păroasă. Frunzele mari,alterne,imparipenate,verzi pe partea superioară,cu nuanțe albastrui pe fața inferioară;frunzele bazale sunt pețiolate,iar cele din partea superioară tulpinii sesile.Frunzele se aseamană cu cele de stejar.Florile sunt galbene,reglate și reunite în umbele terminale la extremitatea ramurilor,fiecare floare având 2 sepale verzui,caduce,4 petale așezate în 2 cercuri,galbene,lat ovate,întregi sau rar laciniate, numeroase stamine galbene,cu filamente groase .Fructul este o capsulă silicviformă,uniloculară,multispermă,se deschide de la bază spre vîrf prin 2 valve.Semințe ovoide,negre,lucitoare cu suprafața reticulată și cu apendice bine dezvoltat în formă de pieptene.

Chiar dacă vara este secetoasă iar solul este arid dacă se rupe tulpina ,sucul galben-portocaliu continuă să curgă.

Iarna această plantă poate fi gasită sub zapadă.(Fig.3)

Răspândire: pe langă case ,tufișuri și păduri umbroase pe versanții sudici.Recoltarea se face în ajunul înfloririi (mai-august). Plantele adunate din locurile însorite sunt de calitate mai bună decât cele din locurile umbroase.

După recoltare,se îndepărtează parțile mai groase ale tulpinii,iar uscarea se face la umbră

Produsul vegetal utilizat: planta intreagă fară rădacină,(parțile aeriene).Se culege în lunile mai-august.Inflorește din luna aprilie până în septembrie.

Principii active: conține alcaloizi cu nucleu benzofenantridinci (chelidonină,cheleritrină,sanguinarină), alcaloizi cu nucleu protoberberinici (coptizina, stilopina și cantități mici de berberină, alcaloizi cu nucleu protopinici (alfa-protopina si beta-criptopina),cantități mici de sparteină.Acești alcaloizi alcătuiesc un complex al cărui efect terapeutic este de fapt rezultanta acțiunilor farmacodinamice ale componentelor sale. In frunze s-au identificat cantități apreciabile de vitamina C iar în părțile aeriene și subterane ale plantei sunt prezente rezine, ulei esențial, substanțe de natură flavonoidică, saponozide și numeroase săruri minerale.

Acțiune farmacologice :antispastic de tip papaverinic,fiind mai puțin toxic,antimitotic,analeptic respirator,vasodilatator coronarian,sedativ

Rostopasca este o plantă otravitoare de aceea trebuie întrebuințată numai după prescripțiile medicului.

Indicații terapeutice:

Intern : afecțiuni hepatobiliare,colecistită,insuficiență cardiacă,angină pectorală,tahicardie,arterite

Extern: sucul se utilizează pentru afecțiuni maligne ale pielii ,bătături,negi

Se badijonează porțiunea afectată cu sucul galben-portocaliu de 5-6 ori pe zi.

Mod de întrebuințare:

Infuzie: 250 ml apă fiartă se toarnă peste 1 linguriță rasă de plantă.Se lasă să infuzeze jumatate de minut și se strecoară.

In stările spastice ale căilor biliare și tractului gastrointestinal,dozajul recomandat este de 2-5 g de produs vegetal pe zi.In litiaza biliară se recomandă 1-3 g de produs vegetal de 3 ori pe zi.

Contraindicații Respectând dozele indicate, nu prezintă efecte secundare. Preparatele pe bază de rostopască se administrează cel mult 7 zile consecutiv, cu pauze de 2 săptămâni. Nu se administrează în faza acută a icterului.

8. Crataegus monogyna (Păducelul) Fam Rosaceae

Descriere: este un arbust spinos,lemnos de 2-5m, ramificat.Frunzele sunt variabil inegal lobate sau penat,sectate.Florile albe,dispuse în corimbe,alcatuite din 5 petale albe cca 20 stamine ovoidate. Fructul este o drupă oval,cărnos ,zbârcite în urma uscării;la capătul anterior prezintă caliciu persistent.Conține 1-3 semințe ,are o lungime de aproximativ 1 cm.Inflorește în mai-iunie.

Răspândire: la marginea pădurilor,margini de ogoare,zona de câmp și deal. Recoltarea florilor se face în aprilie-iunie,când sunt complet deschise și se usucă numai la umbră întinse în straturi subțiri.Fructele se recoltează înainte de coacere din momentul în care au devenit roșii.Se usucă la 60-70°C.Pentru a fi eficiente fructele trebuie să aibă culoare roșie închisă.Nu se admit fructe brune sau negre.

Principii active: Florile și frunzele conțin:

– amine cardiotonice (cu rol de stimulare a activității cardiace);

– colină și acetilcolină

– flavonozide cu acțiune antioxidantă și protectoare asupra vaselor sanguine;

– acid cafeic și clorogenic

– pectine

– saponine

Fructele conțin:

– acid crategic, citric, tartric

– zaharuri

– un ulei gras

– vitaminele B1 și C

– carotenoide

– taninuri

– pectine

Produsul vegetal utilizat: se recoltează flori și fructele

Acțiune farmacologică: inotrop,cronotrop pozitivă,diuretică,spasmolitică,antiinflamatoare,sedativă și hipotensivă

Indicații terapeutice :aritmie extrasistolică,tahicardie,palpitații,angină pectorală,vertij,HTA,insomnii,diaree,litiază renală.

Mod de întrebuințare:

Infuzie:1 linguriță cu vîrf de flori la 250 ml apă clocotită se infuzează 3 minute .Se strecoară.Se beau 3 căni pe zi.

Decoct din fructe: 5g fructe marunțite se fierb 3 minute în 1 l apă .Se strecoară și se bea în cursul unei zile.

Pentru tulburări circulatorii și crampe la nivelul membrelor,se face o infuzie din 20 lingurițe la 1 l apă clocotită.

Contraindicații:

Nu se cunosc. Nici efecte secundare și nici interacțiuni cu alte medicamente. Se recomandă utilizarea cu precauție în timpul sarcinii și alăptării conform O.M.S.

9. Dryopteris filix-mas (Feriga) Fam. Polypodiaceae

Fig.4.Dryopteris filix-mas

Descriere: plantă erbacee perenă înaltă de până la 1.40 m cu rizom lung de până la 30 cm,orizontal,cu diametrul de 4-5 cm .Frunzele tinere au formă de cârjă datorită răsucirii,dar ajunse la maturitate ating o lungime de 1.40m,prezintă pețiol scurt acoperit cu palei umbroase,brun roșcate.Frunzele sunt penate și sectate cu 19-30 perechi de segmente.Pe spate frunzele au spori de-a lungul nervurilor,sub formă de puncte brune,neuniforme.(Fig.4)

Răspândire: plantă comună în pădurile de foioase,din regiunea inferioară a munților până în etajul subalpin din întreg lanț carpatic;perioada de recoltare este primăvară (martie-mai) sau toamna(septembrie-noiembrie).

Produs vegetal utilizat :rizomul

Principii active: rizomul conține rezine,taninuri catechinice,lipide ,derivați ai floroglucinolului,triterpene

Acțiune farmacologică: antihelmetic acțiune imprimată de compuși ca acidul filicic și alți compuși floroglucidici fiind activă prin paralizia musculaturii netede a unor viermi intestinali sau hepatici.In urma administrarii unui purgativ acești paraziți vor fi eliminați odata cu conținutul intestinal având un efect viermifug.Această acțiune antihelmetică fiind dată doar de rizomii în stare proaspată,cu secțiunea de culoarea verde.

Indicații terapeutice: dureri de gută ( cataplasmă cu frunze de ferigă),răceală,răni,în combaterea parazițiilor intestinali și în special a teniei.

Mod de întrebuințare: sub formă de produse farmaceutice.

Contraindicații:uleiul de ricin sau consumul de alcool deoarece pot avea efect toxic pentru om în timpul tratamentului.

10. Equisetum arvense (Coada calului ) Fam Equisetaceae

Descriere : plantă perenă,erbacee,lipsită de frunze,cu două feluri de tulpini.Primăvara se dezvoltă tulpinile simple,brune,fertile.In dată după fructificare,aceste tulpini fertile putrezesc și în locul lor apar tulpini sterile de 60 cm,mai subțiri,verzi,mult ramificate,având ramurile laterale dispuse verticile.Tulpinile sterile apar la începutul verii.

In jurul nodurilor,tulpinile sterile au frunzulițe solzoase,brune,în formă de guleraș și niște rămurele aciculare.Aceste rămurele sunt mai lungi la baza tulpinii și mai scurte spre vîrful ei,dar nu sunt mai lungi decât distanța dintre noduri,ce face ca planta în intregime să aibă înfațișarea unui con.In pământ are un rizom ce crește oblic,purtând la noduri rădăcini subțiri,precum și niște tubercule.

Răspândire: fânețe,câmpuri,ogoare lutoase și umede,maluri cu tufișuri.Cele care cresc pe soluri pur argiloase au cele mai bune calitați curative,In funcție de loc,planta are un conținut de 3 până la 16 % acid salicilic,care o face atât de prețioasă.Planta care crește pe terenurile fertilizate chimic nu trebuie utilizată.

Produsul vegetal utilizat: tulpinile sterile verzi recoltate vara în lunile iulie-august.Uscarea se face la umbră. Dupa recoltare se îndepărtează mai întâi părțile înegrite de lângă pământ,apoi herba se pune la uscat ,întinsă în strat subțire,fie în aer liber,la umbră,fie în încăperi uscate și aerisite,poduri.Se întorc în fiecare zi.

Principii active: substanțe minerale majoritar sub formă de acid silicic și silicați;potasiu,aluminiu și mangan,alcaloizi,fitosteroli,saponozide cantitați mici de vitamina C

Acțiune farmacologică: bronhodilatator,antimicrobian,antiseptic urinar,diuretic,expectorant

Indicații terapeutice:

Intern: insuficiență cardiacă,angină pectorală,diaree,nefrite,gută,reumatism,anemie

Extern: gingivită,epistaxis .Pentru efectul său de coagulare a sângelui,cicatrizant a rănilor greu vindecabile

In afecțiuni ale vezicii și rinichilor,cu nisip și calculi,se folosesc ceaiul și băile.

Băile de abur,fierbinți cu coada calului sunt eficiente și la persoanele în vârstă care au tulburări la urinare și dureri.

Pentru erupții și prurit ajută foarte mult băile și compresele cu decoct de coada calului.

Contraindicații: în litiază renală și edemele cardio-renale

11. Galium verum (Sânziienele galbene) Fam Rubiaceae

Descriere: plantă ierbacee,perenă,cu tulpină erectă sau ascendentă,rotundă înaltă de 20-80cm.Frunzele îngust-lineare,ascuțite cu marginile răsucite,pe fața interioară acoperită cu peri scurți și moi sunt dispuse verticilat,câte 8-12 într-un verticil.Florile mici,galben-aurii plăcut mirositoare,cu miros puternic asemănător celui de miere,sunt dispuse în panicule bogate,în inflorescențe terminale dense cu 4 petale.Fructele sunt mici,uscate și netede.

Răspândire: este foarte comună prin livezi,poieni,pășuni,fânețe.Perioada de recoltare fiind în luniile mai-septembrie,în timpul înfloririi și se usucă la umbră.

Există mai multe specii-Galium aparine numită și asprișoara;Galium mollugo-drăgaica de tufișuri care are flori alb-galbene,cu miros de miere.Poate fi găsită sub iarba uscată în timpul iernii.

Toate cele trei specii au proprietați medicinale similare și se utilizează în același fel.

Produsul vegetal utilizat:planta intreagă,fără rădăcină.

Principii active: taninuri,cumarine ,acizi organici,acid citric ,enzime,iridoide,substanțe minerale

Acțiune farmacologică: depurativ,sedativ,diuretic,antispastic ,laxativ

Indicații terapeutice: anemie, acnee,afecțiuni ale uterului,afecțiunile vezicii urinare,furuncule,plăgi,obezitate,insomnie,vertij.

Pentru erupțiile pielii se poate folosi și sub formă de băi.Spălăturile cu decoct ajută la vindecarea plăgilor.Se poate aplica sucul proaspat extras,direct pe marginea afectată a pielii și se lasă să se usuce.

Indicație majoră o are în afecțiunile glandei tiroide,sub formă de ceai cald;se face gargară cu ceai,cât mai profund,cât mai des posibil și se bea și ceai.Pe regiunea tiroidiană se aplică alifie de drăgaică.

In afecțiunile corzilor vocale se recomandă gargara cu ceai de drăgaică.

Pentru afecțiunile rinichilor și ale vezici urinare se face urmatorul amestec de ceai:sanziiene,urzică moartă,splinuță.

Mod de întrebuințare:

Infuzie: 250 ml de apă clocotită se toarnă peste o linguriță de plantă,se infuzează ½ minute.

Sucul pentru alifie : planta proaspată se spală și încă umedă se pune în extractorul de suc.

Contraindicații:Nu prezintă.

12. Hypericum perforatum (Sunătoarea ) Fam.Hypericaceae

Descriere: este o plantă ierboasă și vivace.Are tulpină dreaptă,ramificată,netedă,înaltă de 30-60 cm,cu noduri și cu două muchii.Frunzele sunt mici,opuse,sesile,netede,de formă oval oblongă,cu puncte mici transparente.Florile au culoare galben-aurie și sunt așezate în formă de corimb,la vârful tulpinii și ramurilor.Au sepalele lanceolate,ascuțite,nefimbriate,glabre sau punctate cu glande negre ,petale galbene lungi de 10-13 mm de 2 ori mai lungi decât sepalele,negru punctate.Stamine numeroase mai scurte decât petalele.Capsula ovală de 2 ori mai lungă decât caliciul,neregulat veziculoasă.Crește pe pajiști,în tufișuri,terenuri păduroase și pe marginile drumurilor.Florile sale galben-auriu,grupate în umbele,se recunosc ușor după sucul roșu pe care îl obținem când le presăm între degete.Se recoltează atât florile cât și herba în lunile iunie-iulie,când florile încep să se deschidă.Dacă se recoltează mai târziu,florile se înroșesc în timpul uscării și devin necorespunzătoare.

Atât florile cât și herba se usucă la umbră,întinse în straturi subțiri,ferite de lumină deoarece se înroșesc.După uscare se păstrează în încăperi uscate,în saci de pânză.

Răspândire: crește prin fânețe uscate și mărăcinișuri

Principii active: tanin de natură catehică,cantități mici de ulei volatil localizat în punctele transparente ale frunzei culoarea roșie uleiului și fluoreșcența sunt date de flavone,xantone și naftodiantrone ,glicozide flavonice ca heparina,rutina,cvercitrina localizată în petale și în epiderma tulpinii și a frunzelor,o substanță colorată(hipericina) localizată în punctele negre de pe suprafața plantei,caroten,saponine,acizi ascorbic,nicotinic și valerianic,galactoză,colină.

Acțiune farmacologică:

Intern:antiseptic ,antiinflamator,hepatic și intestinal,coleretic,astringent,cicatrizant

Extern: trofic și calmant în arsuri,antiinflamator,gingival,cicatrizant.

Indicații terapeutice: hepatite acute și cronice evolutive,colite cronice,ulcer gastric,colecistită,insomnii,reumatism.

Uleiul de sunatoare este cel mai bun ulei pentru răni el calmează durerile,antiinflamator și vindecător.

Ceaiul se folosește în afecțiuni nervoase,nevralgi de trigemen 2-3 căni pe zi se beau cu înghițituri rare iar în zona afectată se masează cu ulei de sunătoare.

Extern: plăgi,contuzii,escare,Pentru arsuri,florile vor fi macerate în ulei de semințe de in.Se folosește și pentru eritem solar.

Mod de intrebuințare:

Infuzie 1 linguriță cu vârf la 250 ml apă clocotită,se infuzează ½ minute(planta verde ) și două minute planta uscată

Uleiul: florile,culese pe soare,se așează într-o sticlă,iar peste ele se toarnă ulei de masline.Florile trebuie să fie acoperite.Se lasă sticla bine astupată,la soare sau la caldură timp de câteva săptamânii(4-6).După un timp uleiul devine rosu.Se strecoară printr-o pâlnie ,reziduul se presează bine și se păstrează în sticle de culoare închisă.

Tinctura:2 mâini de flori,culese pe soare,se pun la macerat într-un litru de votcă 40 °C,timp de 3 săptămâni,la soare sau într-un loc cald,iar apoi se strecoară.

Contraindicații

Preparatele pe bază de Sunatoare pot produce neplăceri gastrice, în cazul administrării pe stomacul gol. In timpul sarcinii au efecte emenagoge și avortive.

în cazul interacțiunii alimentare se vor evita: berea, brânzeturile fermentate, vinul și drojdia alimentară. Se vor evita medicamentele inhibitoare de M.A.O.

Preparatele pe bază de Sunătoare pentru uzul intern sunt antagoniste efectelor rezerpinei.. Nu se recomandă nici în cazul folosirii Cyclosporinei, anticonvulsivantelor și digitalicelor, teofilina, triptan etc.

13. Juniperus communis (Ienupărul) Fam Cupressaceae

Descriere: arbust de 1-2 m înalțime,tulpini ascendente.Lujeri tineri în 3 muchii,bruni. Frunze triplu verticilate,aciculare, subulat liniare ,drepte, rigide, la vârf treptat îngustate,ascuțite,țepoase,întotdeanuna verzi,așezate aproape perpendicular pe ramuri.Florile de sex diferit se deschid în aprilie –mai.Fructul este o bacă (bacă falsă) la început verde,apoi neagră -albastruie,brumate cu trei semințe ,acesta este de mărimea unui bob de mazare,prezentând deasupra o crestătură în trei muchii: se coace numai în al doilea an.

Răspândire: prin pașuni,locuri stâncoase,păduri,mai mult în etajul montan. Recoltarea se face când sunt coapte,în lunile septembrie-decembrie,culoarea boabelor trebuie să fie neagră.Uscarea se face la soare sau în camere încalzite.

Produsul vegetal utilizat: fructul

Principii active: fructele conțin acizi organici ,ulei volatil,pectine,taninuri,principiul amar(juniperina),rezine,vitamine( acid ascorbic,tiamina,niacina).Frunzele conțin catechine,acizi organici,fenolici,grași,pigmenți.

Acțiune farmacologică: aperitiv,antialgic,diuretic,antigutos,antiseptic

Indicații terapeutice: anorexie,artită,reumatism,gută,litiază renală

Mod de întrebuințare:

Infuzie 150 ml de apă fierbinte se aduc peste 2 g boabe proaspăt mărunțite,iar după 10 minute ceaiul se strecoară.Se pot consuma până la 3 ceaiuri pe zi pentru acțiunea diuretică.

Extern se utilizează în reumatism sub formă de frecții ale zonelor dureroase.

Contraindicații:

-în graviditate și în stările inflamatorii renale, în insuficiența renală; la diabetici face să crească nivelul glucozei din sânge. Utilizarea îndelungată sau supradozarea poate afecta rinichii.

14. Lamium album (Urzica moartă-albă) Fam.Lamiaceae

Fig.5 Lamium album

Descriere: plantă ierboasă,vivace cu tulpină dreaptă sau ascendentă în general neramificată,dispers păroasă de la mijloc în sus.Frunzele sunt pețiolate, oval-cordiforme,ascuțite la vârf și la margine, inegal serate ,opuse.Florile sunt albe sau alb –gălbui,dispuse axilar la baza frunzelor.Fructul este o achenă,trimuchiată de culoare verde măsliniu.Inflorește în lunile aprilie-iulie. .(Fig.5)

Răspândire: Crește prin locuri umede,pe lângă garduri,șanțuri,la deal și munte.Recoltarea se face numai pe vreme uscată,căci altfel florile se brunifică(aprilie-august).Uscarea părtilor recoltate se face la umbră,în încăperi bine aerisite sau în aer liber,pe rame speciale,acoperite cu hârtie.Florile uscate se pun în saci de hârtie sau lăzi căptușite cu hârtie și se păstrează în locuri ferite de lumină și umezeală,iar herba în saci de pânză.

Principii active: mucilagii,flavonozide,saponozide,tanin,săruri de potasiu,ulei volatil,acizi polifenolici,alcaloizi,amine.

Acțiune farmacologică:emolient,expectorant,astringent,sedativ,diuretic,antidiareic ușor .

Indicații terapeutice: cefalee,insomnii,bronșite,tulburări gastrointestinale,leucoree.

Contraindicații:

Nu sunt cunoscute.

15. Leonurus cardica (Talpa gâștii) Fam Lamiaceae

Descriere:plantă erbacee perenă cu o înalțime de până la 1 m .Tulpinile aeriene pornesc mai mult de pe rizom,cu 4 muchii goale la interior.Frunzele au forma unei labe de gâscă ,sunt palmat lobate fiind acoperite cu peri aspri.Florile sunt grupate câte 10-20 la subsoara frunzelor de la ultimele 10-15 noduri,de culoare roz.

Răspândire: întâlnite frecvent în toată țara,pe marginea drumurilor rurale,pe terenuri necultivate din zone de campie și deal ,pe soluri sărace,uscate.Sunt plante de lumină.

Produs vegetal utilizat: inflorescentele femele.Perioada de recoltare este mai-iunie.

Principii active: saponozide,acizi organici,vitamina A,taninuri,săruri minerale,alcaloizi

Acțiune farmacologică: inhibitoare asupra SNC,centrului respirator,hipotensiv,diuretic și sedativ puternic.

Indicații terapeutice: Intern: colite,insomnii,stări de anxietate ,digestie lentă;extern umflăturile și rănile se vor cicatriza dacă pacientul face spălături și cataplasme

Mod de întrebuințare: sub formă de infuzie 3 linguri de plantă mărunțită la 200 ml apă, se beau 3-5 linguri pe zi.Tinctura se prepară prin macerarea timp de 8 zile a 20 g plantă în 100 ml alcool de 70 °C.Se iau 20-40 de picături de 3 ori pe zi.

Contraindicații:

Nu se administrează la hipotensivi

16. Matricaria chamomilla (Mușețelul) Fam Asteraceae

Descriere: plantă ierboasă,anuală,spontană,cu tulpină erectă sau ascendentă,striată ramificată spre vârf și lungime de 20-30 cm .Frunzele nepăroase (glabre) de două ori penat-compuse.Florile mici,grupate în capitule mici de 1,5-2 cm la vârful ramurilor.Florile de pe margini(radiale) sunt albe și lingulate,iar cele din mijloc sunt galbene și tubulare.Achene lungi 1-1,5 mm,aproape cilindrice,puțin curbate,pe latura convexă externă netede,iar pe cea concavă prezintă dungi pronunțate.

Mușețelul brun are un miros caracteristic și penetrant,deosebindu-se de celelalte specii înrudite prin aceea că are receptaculul capitulului bombat,conic,gol în interior,iar printre florile care se desfac ușor de pe receptacul,nu există bractee sau paiete.Fructele sunt achene,nearipat.

Răspândire:Mușețelul crește prin locuri cultivate și necultivate. Infloreste din lunile mai până în septembrie.

Recoltarea se face pe timp uscat,după ce se ridică roua.Florile ofilite nu se culeg.Recoltarea se face cu piepteni speciali sau cu mâna,adunând capitulele florale. Florile se întind la umbră pentru a se răcori,apoi sunt date la vântuitoare pentru îndepărtarea corpilor străini și praful.După aceasta,florile se dau prin ciur,pentru selecționarea și uniformizarea lor.Astfel,se îndepărtează florile mici și cele care au fost recoltate cu penducul.Operația de înlăturare a florilor cu penducul se face ușor printr-o mișcare specială a ciurului de jos în sus.In felul acesta florile cu penducul ies la suprafață și se adună apoi cu mâna și se îndepărtează.

Uscarea florilor se face în uscătorii sau in poduri bine aerisite întinse pe hârtie în straturi foarte subțiri.Dacă se usucă în poduri.ele trebuie întoarse ca să nu se mucegăiască.Acest lucru trebuie făcut însă cu foarte multă atenție,pentru că florile să nu se fărmițeze.

Produsul vegetal utilizat:florile fără peduncul

Principii active: ulei volatil obținut din florile de mușețel are un conținut ridicat de camazulenă și bisabolol , glucide,lipide,aminoacizi ,vitamine (acid ascorbic,tiamina),azulen,flavonozide,colină,umbeliferonă,acid salicilic,rezine,fitosterine,substanțe de natură cumarinică cu acțiune spasmolitică.

Acțiune farmacologică: anestezic,dezinfectant,antiiflamator,antiseptic,bacteriostatic,bactericid,sedativ,carminativ,antispastic,gastric și intestinal,cicatrizant,sudorific,antidiareic.

Indicații terapeutice:gastrite,enterocolite,diaree,balonări,colici intestinale,dismenoree,amenoree,insomnii,nefrite, gingivite,abcese.

Băile și spălăturile cu mușețel sunt indicate în stare de epuizare,pentru efectul sedativ.

Mușețelul stimulează perisaltismul intestinal,fără a provoca purgație și de aceea este indicat în hemoroizi,atât intern sub formă de ceai cât și extern alifie cu mușețel.

In sinuzite se fac inhalații iar în nevralgii,se fac frecții cu ulei de mușețel.Uleiul îndepărtează oboseala membrelor,iar florile fierte aplicate pe vezica bolnavă,sub formă de terci,diminuează durerea.

Se poate aplica ulei cald în ureche,2-3 picături de 2 ori pe zi.

Mod de intrebuințare:

Infuzie: 1 linguriță cu vârf la 250 ml apă.

Comprese : 250 ml lapte fierbinte se toarna peste o lingură cu vârf de mușețel,se infuzează ½ miunt până la 2 minute.Se strecoară și se folosește călduț pentru dureri de ochi.

Inhalație: 1 litru apă fiartă se toarnă peste 4 linguri de mușețel, aburul se inhalează sub un prosop

Contraindicații:

In sarcină și alăptare.Nu se folosește în astm sau în caz de alergie la plantă.

17. Picea abies ( Molid) Fam. Pinaceae

Descriere: arbore de 50 m înălțime ,diametru de 2 m,cu tulpină cilindrică.Scoarța tânără netedă,brună deschisă.Ritidom brun-roșcat până la cenușiu,se exfoliază în solzi subțiri.Coroană ascuțit-piramidală.Ramurile verticilelor întinse orizontal sau aplecate spre extremități,încovoiate în sus.Lujerii tineri bruni sau galbeni-roșietici,glabri sau dispers și scurt pubescenți.Muguri nerășinoși.Frunze aciculare sau persistente.Flori mascule de 2-3 cm lungime,cilindrice. Florile femele apar ca niște mici ghemotoace, care după fecundare, se transformă în conuri, a căror solzi adăpostesc sămânța. Conurile la molid, sunt cilindrice, brune la maturitate, erecte în stadiul tânăr, apoi pendante și caduce de 10-16 cm lungime.Sămânța este de culoare brun-negricioasă.

Răspândire: în etajul montan superior și subalpin în intreg lanț carpatic formând păduri întinse în amestec cu bradul și cu fagul ;preferă soluri afânate,brune de pădure.

Produs vegetal utilizat: cetina și mugurii;perioada de recoltare fiind primavăra (aprilie-mai)

Principii active: tanin,rășini,ulei volatil,vitamina C

Acțiune farmacologică: antiseptic,expectorant,sedativ,antiinflamator,antibacterian și tonifiant

Indicații terapeutice: afecțiuni pulmonare,gripă,infecții urinare,tuse,afecțiuni intestinale,afecțiuni ginecologice(candidoză).

Mod de întrebuințare

Infuzii concentrate la 300 g de amestec de plante (crenguțe de brad sau de molid, cimbru, sovârv, flori de mușețel, flori de tei) se adaugă la 5 l de apă clocotită .

Siropul din muguri de molid se prepară doar din material vegetal proaspăt. Înainte de preparare, mugurii se spală bine. Apoi se pun la foc mic, într-un vas la care se adaugă apă (la 500g muguri se pune1,5 l. apă, sau se adaugă atâta apă peste muguri, cât aceștia să fie acoperiți). După ce apa a dat în clocot, se mai lasă pe foc 30 de minute, timp în care se amestecă în permanență, și se completează apa evaporată.

După răcire, lichidul se strecoară prin pânză de tifon, după care urmează a doua fierbere, adăugându-se zahăr (640 g zahăr la fiecare 360 g lichid). Se amestecă în permanență, la foc mic, până ce zahărul se topește în întregime.

Siropul rezultat se trage în sticle cu capac înșurubabil și se păstrează la frigider.

Contraindicatii:

Nu sunt cunoscute.Insă nu este indicată administrarea interna în afecțiuni respiratorii cronice si nici în cazul persoanelor alergice.

18. Pinus sylvestris (Pinul) Fam Pinaceae

Descriere: arbore de 40-50 m cu tulpină sveltă.Coroana în tinerețe piramidală,la maturitate tabulară,rară,neregulată.Scoarța formează de timpuriu un ritidom subțire,roșu-cărămiziu,ce se exfoliază în foițe;la maturitate ritidomul devine cenușiu și adânc brăzdat;lujerii tineri cu muguri ascuțiți,nerășinoși;frunze aciculare,grupate câte 2 de 4-7 cm lungime,rigide,drepte sau puțin răsucite,verzui-albastrui sau cenușii;conuri ovoidal-conice căzătoare.

Răspândire: etajul montan și subalpin din Carpați dar și în regiunea dealurilor înalte,întâlnită sporadic în pâlcuri,pe soluri sărace,stânci .

Produsul vegetal utilizat:frunzele,mugurii tineri și seva.Recoltarea se face în lunile februarie și martie

Principii active: la bază sunt uleiurile esențiale ce conțin majoritar monoterpene;alte componente sunt rezinele,aminoacizi,fitosteroli,pigmenți flavonoizi,taninuri.

Acțiune farmacologică:expectorant,antiseptic,diuretic și stimulante.

Indicații terapeutice: uz intern: bronșite,tuse ,cistite,pielite,litiază renală;uz extern: reumatism, dermatoze,eczeme,cicatrizarea rănilor.

Mod de întrebuințare: sub formă de infuzie sau de tinctură

Contraindicații

în astmul bronșic și în tusea convulsivâ. Ca efecte secundare pot apărea iritații ale pielii și mucoaselor. Spasmele bronșice pot fi intensificate. Nu se cunosc restricții în sarcină sau alăptare și nici interacțiuni cu alte medicamente.

19. Primula officinalis (Ciuboțica cucului) Fam.Primulacea

Fig.6 Primula officinalis

Descriere: plantă înaltă până la 20 cm cu rizom scurt,în primele zile ale primăverii apare o rozetă de frunze ovale,păroase și mult îngustate la bază;din mijlocul acestor rozete foliare iese tulpina floriferă,uneori catifelat-păroasă,înaltă până la 20 cm,lipsită de frunze asemănându-se cu o inflorescență umbeliformă,multifloră.Florile galben-aurii,cu 5 petale cu un miros de miere,sunt aplecate,situate ca un buchețel în vârful tulpinii fără frunze.

Răspândire:prin poieni și răriști,din zona colinară până în cea subalpină,înflorește devreme primăvara. Se recolteaza atât florile cât și rădăcinile.Rădăcinile se recoltează înainte ca planta să se vestejească complet,în aprilie-octombrie sau toamna târziu,în septembrie-octombrie,iar florile se recoltează în aprilie-mai.

Rădăcinile se spală și se usucă cât mai repede,fie la soare,fie în încăperi bine aerisite.Florile se recoltează când sunt complet dezvoltate,în lunile aprilie-mai,cu sau fără caliciu.La recoltare,florile se așează cu multă grijă în coșuri și se usucă întinse în straturi subțiri pe hârtie,în încăperi întunecoase și aerisite.Florile trebuie să fie bine uscate,căci altfel mucegăiesc.Dupa uscare se păstrează în saci ,ferite de lumină și umezeală.

Principii active:rădăcinile conțin saponine,heterozide,glicozizi fenolici,în flori se găsesc pigmenți flavonoizi,flavone,proantocianidine

Acțiune farmacologică:expectorant,emetic,secretolitic,sedativ

Indicații terapeutice :bronșite,pneumonii,afecțiuni nervoase,insomnii,afecțiuni reumatice,afecțiuni cardiace.Pentru insomnii este recomandat ceaiul făcut din ciuboțica cucului,lavandă,sunătoare,conuri de hamei,rădăcina de valeriană.

Pentru afecțiuni ale inimii este recomandat vinul de ciuboțica cucului care se poate prepara primăvara.O sticlă de 2 litri se umple cu flori proaspete de ciuboțica cucului fără să se preseze și se toarnă deasupra vin alb pur.Florile trebuie să fie acoperite.Sticla se ține acoperita neetanș la soare timp de 14 zile.Pentru crizele de inima se ia câte o înghițitură din acest amestec când este necesar.

Contraindicații:

Uleiul esențial este contraindicat în hipertensiune arteriala și sarcină.

20. Quercus petraea (Gorun) Fam Fagaceae

Descriere: arbore cu înalțimea de până la 50 m ,coroana largă,neregulată cu ramuri noduroase;lujerii anuali brun verzui,glabri au lenticele mici și rare;frunzele simple,alterne sunt obovate,penat-lobate,cu baza limbului atenuată, pețiol de 2-3 cm ;florile unisexuate,repartizate monoic:cele mascule grupate în amenti subțiri,cilindrici,penduli;fructele sunt de tip achenă(ghinde).La stejar( Q.robur) frunzele au pețolul foarte scurt și baza limbului auriculată.Crește în zone de luncă,până la 200 m altitudine.Gorunul crește între 200-600 m altitudine, excepțional se găsește la 800-900 m altitudine.Ambele specii conțin aceleași principii active.

Răspândire:Quercineele sunt răspândite din regiunea de câmpie și dealuri până la 700 m altitudine.Cultivat in plantații forestiere. Perioada de recoltare în lunile martie-aprilie.

Produs vegetal utilizat: scoarța de pe ramurile tinere(3-5 ani) și frunzele.

Principii active: taninuri catehice monomeri,flavone,triterpene.S-au mai evidențiat prezența amidonului,pectine,rezine,saponine.

Acțiune farmacologică: astringent,antiinflamator,amtimicrobian și antihelmintică (datorită taninului)

Indicații terapeutice: Intern: diaree;extern :inflamatii genitale,dermice,ale cavitații orale

Mod de întrebuințare:decoct preparat din produs vegetal pulverizat în apă rece,fierbere timp de 15 minute și filtrare după câteva minute;

Contraindicații:

Eczeme sau arsuri dermice pe suprafețe mari,pusee febrile infecțioase,insuficiență cardiacă,hipertonie.

21. Robina pseudacacia (Salcâmul) Fam Fabaceae

Fig.7 Robina pseudacacia

Descriere: arbore drept,înalt de 10-25 m cu ramurile spinoase.Frunzele imparipenat-compuse,cu 9-27 foliole eliptice sau ovate cu vârf rotunjit ,scurt pețiolate,oblong-ovale,întregi,nepăroase.

Florile,albe foarte odorate(plăcut mirositoare),dispuse în raceme lungi,lung-penduculate,atârnate în jos.Fructul este o păstaie ce prezintă numeroase semințe.(Fig.7)

Răspândire: este plantată în liziere pe marginea drumurilor,vegetează în condiții variate îndeosebi pe soluri ușoare,nisipoase pe care le fixează. Recoltarea scoarței se face prin adunarea numai de pe ramurile tinere,în martie și septembrie,se usucă la soare sau aer încălzit.Florile se adună complet formate,dar nevestejite,în mai –iunie,uscarea lor se face la umbră.

Produsul vegetal utilizat: frunzele și florile.

Principii active: în lemn ș scoarță se pot identifica lignine,celuloză,rezine,fitosteroli,uleiuri volatile;frunzele conțin glucoză,proteine ,lipide;florile conțin flavonozide,acizi polifenolcarboxilici

Indicații terapeutice: sub formă de ceai,combate durerile reumatice și de dinți,durerile de stomac,hiperaciditatea,migrenele.Este indicat în gastrite hiperacide,pirozis,ulcer gastro-duodenal.

Mod de intrebuintare: 1 linguriță cu vârf la 250 ml apă clocotită.Se infuzează 3 minute.Se beau 2-3 cani pe zi.

Contraindicații consumul semințelor,rădăcinilor și a scoarței pot provoca diaree,vomă ,colici.

22. Sambucus nigra ( Soc) Fam. Caprifoliaceae

Descriere: arbust înalt de 4-5 m ,cu coroană tufoasă și ramuri cu măduvă mai dezvoltată decât alte specii lemnoase.Frunzele sunt opuse și imparipenat-compuse,ascuțite la vârf,neregulat dințate, păroase pe fața inferioară, cu miros neplăcut.Florile,aranjate în umbreluțe plane ,sunt mici cu corola albă și se desprind ușor.Fructele sunt negre ,lucioase,sferice,cu sâmburi turtiți .

Răspândire: păduri de deal și câmpie ,în luminișuri sau margini de pădure,fiind răspândit în toată țara.Perioada de recoltare a flori (mai-iulie),fructe (septembrie-octombrie).

Produsul vegetal utilizat: florile și fructele.

Principii active: florile conțin rutozidă,hiperozidă,cantitați mici de ulei esențial;frunzele conțin aldehide glicolice,vitamina C,tanin,zaharuri,antociani;florile conțin săruri minerale ( săruri de potasiu).

Acțiune farmacologică: expectorant,emolient,diuretic și sudorific;fructele au efect diuretic antiseptic urinar și laxativ.

Socul era considerat de Dioscoride o plantă cu efect antiedemos cu acțiune în ginecologie.In Rusia era cunoscut ca fiind sudorific în febră iar uleiul în dermatoze.Amerindienii utilizau aceasta specie in afectiuni gastrice ,ginecologice ,în ORL și cardiologie.

Florile sunt folosite în tratamentul colicilor copiilor ,în febră,cefalee,și unele afecțiuni dentare,gripă ,laringită ( in Europa si America de Nord in special), în Danemarca în plus sunt utilizate ca antireumatice.

Fructele de soc sunt indicate ca laxative,diaforetice și diuretice;cele ajunse la maturitate din care se poate obține suc cu acțiune diuretică,laxativă și sudorifică

Medicina tradițională sugerează utilizarea sucului obținut prin presare împotriva nevralgiilor și a sciaticii.

Indicații terapeutice: tratarea gripelor,constipaților,tusei,febrei;extern degerături și contuzii.

Mod de întrebuințare: sirop,tinctură,ceai,infuzie din flori o lingură de produs uscat la o cană de apă care se ia seara la culcare.

Contraindicații:

Ca și toxicitate rădăcinile și frunzele conțin alcaloizi și glicozide cianogenice ce pot provoca diaree și vomă .Lectinele izolate din soc pot provoca efecte toxice și teratogenice dacă sunt adminstrate în doze mari subcutanat .Ca și contraindicații la copii sub 12 ani.

23. Symphytum officinale (Tătăneasa) Fam Boraginaceae

Fig.8 Symphytum officinale

Descriere: această plantă medicinală este una dintre cele mai prețioase plante pe care natura ni le oferă..Este o plantă ierboasă,vivace,acoperită cu peri aspri,cu tulpină dreaptă de 1,20 m și ramificată.Frunzele sunt ovale și înguste spre pețiol,dispuse altern.Florile au culoarea roz purpurie,sunt grupate câte 5-10 în cime scorpioide situate în vârful ramurilor și tulpinilor.Fructele sunt nucule grupate câte 4 intr—un caliciu persistent.Rădăcina este fusiformă,ramificată,de culoare neagră la exterior și albă în interior.Inflorește din mai până la sfârșitul lui august.(Fig.8)

Răspândire: crește pe pajiști umede,în șanțuri și pe lângă apele curgătoare,înflorind toată vara.

Produsul vegetal utilizat: se recolteaza jumatatea superioara a tulpinii,in timpul si dupa inflorire,in lunile aprilie-septembrie. Frunzele se usucă la umbră.

Radacina se recoltează din martie până în aprilie,sau din septembrie până în noiembrie.

Rădăcinile se curăță se spală și se taie bucăți de 10-15 cm.Cele groase în diametru se despică.Astfel pregătite se usucă cât mai repede ca să nu fermenteze, la soare,sau în uscătorii artificiale.Rădăcinile uscate se păstrează în încăperi ferite de umezeală.

Principii active: alantoina (pana la 4,7%, in principal in vârfuri cu flori; o substanță care favorizează creșterea de noi celule)- efect cicatrizant și anticancerigen,inulină,mucilagiu( circa 29 % în principal fructele)- efect cicatrizant,nutrienți( calciu,potasiu,fosfor,vitamina A,B 12,C,proteine), acizi fenolici (rozmarinic- antiinflamator), saponine steroidice,taninuri.

Acțiune farmacologică:

Intern: antiinflamator,astringent,emolient,expectorant,hemostatic,cicatrizant

Extern: decongestiv, astringent,cicatrizant

Indicații terapeutice: bronșite,ulcere,cancere

Extern : arsuri ,ulcere variocase,hemoroizi

Asociata cu mușețel,coada șoricelului,pelin,se poate folosi sub formă de gargară în abcesele dentare și în stomatite.

Tinctura de tătăneasă este foarte eficientă.Persoanele care suferă de reumatism ,artrite pot folosi această tinctură pentru frecții.

Ceaiul este eficient în bronșite, afecțiuni ale sistemului digestiv,hemoragii la nivelul tubului digestiv.Se beau 2-4 căni pe zi.

Pentru ulcer gastric se recomandă ceai din 100g tătăneasă,50g galbenele,50 g troscot

Frunzele se utilizează și ca adjuvant pentru baie în dureri reumatice,gută,circulație deficitară la picioare,sunt folosite băile cu urzică și tătăneasă.

Mod de intrebuințare:

Infuzie :2 linguri de rădăcini fin mărunțite se țin peste noapte în 250 ml apă rece,dimineața se încălzește ușor,se strecoară și se bea cu înghițituri rare.Ceai pentru ulcer gastric:1 linguriță cu vârf de frunze la 250 ml apă fiartă,se lasă acoperit 3 minute,apoi se strecoară.Se beau 3-4 căni cu înghițituri rare,în timpul unei zile.

Aplicarea frunzelor proaspete: se spală,se bat până se transformă într-o pastă și se aplică pe partea afectată.

Tinctura de tătăneasă: rădăcinile se spală și se curăță cu o perie se marunțesc fin,se pun intr –o sticlă fără să se îndese,se toarnă peste ele alcool de 40 °C și se ține la soare 14 zile,după care se strecoară.

Contraindicații

în uzul intern. S-au semnalat grave intoxicații cu rădacină de tătăneasă în urma recomandarilor facute de unele publicatii din țara noastră

24. Taraxacum officinale (Păpădia) Fam.Asteraceae

Fig.9 Taraxacum officinale

Descriere: plantă mică ,ierboasă,vivace.Rădăcina este pivotantă,puțin ramificată,ajungând uneori până la 20 cm lungime și 1-2 grosime.Rădăcina este albă la interior și brun- deschis la exterior.Frunzele sunt lanceolate,dințate,dispuse în rozetă.Din mijlocul rozetei de frunze se ridică o tulpină tubulară,care în vârf poartă un capitul floral mare 2-3 cm de culoare galben-auriu.Florile sunt ligulate.Fructele sunt achene,cu rostrul de 2- 3 ori mai lung decât ele,poartă un papus alb ,lung care se dezvoltă în perioada fructificației dând capitulului o formă globuloasă.Intreaga plantă conține un suc lăptos(latex).

Răspândire: crește pretutindeni,din regiunea de șes până în cea muntoasă,prin fânețe,pășuni,livezi,și pe lângă drumuri. Inflorește din luna aprilie până în septembrie

Produsul vegetal utilizat:frunzele care se recoltează primăvara(mai-august).Primăvara au cantitatea cea mai mare de principii active :

-tijele (se recoltează în timpul înfloririi)

-rădăcinile se recoltează primăvara devreme(martie- mai sau toamna septembrie –noiembrie)

-întreaga plantă împreună cu rădăcinile fără flori și fără fructificații se recoltează primăvara înainte sau în timpul formării bobocilor florali,în lunile aprilie- septembrie.In această perioadă adică primăvara înainte de înflorire,planta are cea mai mare cantitate de latex .

Uscarea se face la umbră în încăperi încălzite sau la soare,întinse în straturi subțiri.Se pot păstra și proaspete,în pivnițe în nisip .Rădăcinile uscate absorb cu ușurință apa și sunt ușor atacate de insecte,de aceea ele se vor conserva la loc uscat.

Cercetările de laborator arată că în lunile iulie-august rădăcinile conțin cantitați ridicate de principiu amar (taraxacina),atingând maximul în luna noiembrie.In luna august rădăcinile au cca 40% inulina,un alt principiu activ de bază.Primavara această substanță se gasește numai în proporție de 1-2 %.In schimb ,rădăcinile de primăvară conțin mai multă colină și latex.Rădăcinile recoltate se lasă 2-3 zile la soare pentru a se vesteji și cicatriza rănile provocate în urma tăierii coletului și a rădăcinilor subțiri.Pe cât este posibil,aceste nu se vor scurta deoarece prin tăiere,latexul se scurge,diminuind valoarea terapeutică a produsului.

Principii active: păpădia conține în principal substanțe amare cunoscute și sub numele de taraxacină alaturi de steroli,triterpene,flavonoide,acid cafeic.

Radacina conține mucilag iar partea aeriana conține potasiu.

– păpădia este o excelentă sursă de minerale: fier, cupru, potasiu, fosfor (0,5% – conține mai mult fosfor decât spanacul și varza), calciu (1,6%) și magneziu

fitosteroli;

– lactone cu proprietăți laxative;

– acizi (cafeic, silicic, palmitic, oleic);

– taninuri

Acțiune farmacologică:colagog,coleretic,alcalinizant,laxativ,diuretic

Indicații terapeutice:gastrite hiperacide,dischinezii biliare cu tulburări intestinale,obezitate,gută,reumatism,varice,ulcer varicos.

Primavara este indicată cura de tije proaspete de papadie.Cura ajută la eliminarea calculilor biliari,stimulând funcția vezicii biliare.

Mod de întrebuințare: 1 linguriță cu vârf de rădăcină se pune în 250 g apă rece și se lasă la macerat 12 ore:dimineața se încălzește până la fierbere și se strecoară.Această cantitate se bea cu înghițituri mici rare cu 30 de minute înainte de masa de dimineață și la 30 de minute după masa de dimineață.

Contraindicații: Preparatele pe bază de Păpădie sunt contraindicate la cei cu microcalculi ai colcecistului și la persoanele care suferă de ulcer peplic, deoarece stimulează secrețiile gastrice. Respectând dozele indicate, nu prezintă alte contraindicații.

25. Thymus serpillum (Cimbrișorul de câmp) Fam Lamiaceae

Descriere: este o planăa aromată,jumătate ierboasă,jumatate lemnoasă,cu tulpină cu bază lignificată,culcată în formă de stoloni lungi,cu lăstari sterili și ramuri florifere, ascendentă sau târâtoare și lungă de 10-15 cm .Frunzele sunt mici,rigide cu o nervură mediană și câte 3 nervuri laterale proeminente,îngust ovat eliptice,la vârf rotunjite,la bază cuneate,lungi de 4-6 mm late de 2-4 mm.Florile sunt roz- purpurii și dispuse în verticile reunite în raceme.Parte superioară a corolei este de formă aproape patru-unghiulara.Sub denumirea de Th.serpyllum sunt incluse toate speciile și varietățile cimbrișorului de câmp.

Răspândire: crește prin pașuni,pe coline uscate,terenuri stâncoase,la marginea pădurilor,prin livezi și pe lângă mușuroaiele de furnici. Inflorește în lunile iunie-septembrie.

Se recoltează în timpul înfloririi partea ierboasă și verde a plantei.

Se usucă la umbră,în încăperi bine aerisite,la temperatură de cel mult 40 °C pentru a se evita pierderea substanțelor aromatice pe care le conține.După uscare planta trebuie pastrată în saci de pânză în încăperi ferite de umezeală.

Principii active: ulei volatil ( care conține carvacrol și timol),acizii cafeic și rozmarinic,tanin și un principiu amar(serpilina),săruri ale acidului malic,săruri minerale.

Acțiune farmacologică: colagog,coleretic,antihelmintic,sedativ,antiseptic-intestinal,diuretic.

Datorită uleiului volatil are proprietăți expectorante,care calmează spasmele căilor respiratorii în tusea convulsivă,bronșită,răgușeli,astm.In bronșite,astm,se asociază cu frunze de potbal,frunze de pătlagină,nalbă și ciuboțica cucului.

Având o acțiune antiseptică puternică,ceaiul este eficient în afecțiunile inflamatorii ale ficatului și rinichilor.

Cimbrul de grădină crește mai înalt-până la 50 cm.

Ambele plante au aceleași proprietați medicinale.

Indicații terapeutice:

Intern: în afecțiunile căilor respiratorii se utilizează cimbrișorul asociat cu pătlagina.Se face ceai în proporții egale.

Se indică în tuse convulsivă,astm bronsic,tuse productivă.Acest ceai se prepară proaspat și se beau 4 căni pe zi .

In pneumonie se ia câte o lingură la fiecare oră.

Extern în nevralgii ,în covalescență după febra tifoidă ,afecțiuni infecto-contagioase,se face baie de cimbrișor 20 de minute.

Uleiul de cimbrișor se utilizează în paralizie,infarct,scleroză multiplă,atrofie musculară,reumatism

Tinctura de cimbrișor se utilizează pentru masaj,frecții

Mod de întrebuințare:

Infuzie: 1 lingurita cu varf la 250 ml apa clocotita se lasa1/2 minute si se strecoara

Baia 250 g cimbrisor pentru baia completa.

Tinctura: ierburile înflorite,culese la amiază pe soare se pun fără să se preseze într-o sticlă,peste ele se toarnă alcool de 40 °C,iar sticla se ține la soare 14 zile sau într-o cameră la o temperatură mai ridicată .Cu această tinctură se fricționează sau se masează musculatura membrelor și coloanei vertebrale .

Contraindicații

Nu se administrează în dispepsii și hipopepsii grave, inhibând activitatea enzimatică și nici în insuficiența pancreatică.

26. Trifolium pratense (Trifoiul roșu) Fam. Fabaceae

Descriere: plantă erbacee,perenă,cu tulpină de 15-40 cm fiind muchiată și doar puțin ramificată.Frunzele trifoliate,cu foliolele ovale sau eliptice,întregi sau ușor denticulate.Florile sunt roșii purpurii rar albe,dispuse în capitule globuloase,singuratice.Inflorește din mai până în octombrie

Răspândire: crește prin fânețe,pășuni. Uscarea florilor se face în încăperi aerisite. Uscarea se face și artificial la o temperatură de 35-40 ° C, asigurându-se o ventilație bună. Din 4-5 kg produs proaspăt se obține 1 kg produs uscat.

Produsul vegetal utilizat: capitule florale

Principii active: lipide,proteine,rezine,cumarină,steroli,aminoacizi(triptofan,serina,metionina,valina etc)

Acțiune farmacologică: depurativ,dezinfectant,sedativ

Indicații terapeutice: astm bronșic,tuse persistentă,tuse convulsivă,colici,leucoree,dismenoree

Trifoiul rosu combinat în părți egale cu brusture,rădăcină de păpădie este un foarte eficace remediu pentru tumori canceroase,lepră

Pentru plăgi se folosește ca vulnerar,făcându-se o baie cu infuzie de trifoi,timp de 15 minute.Baia trebuie să fie calduță.

In cancerul rectal se fac clisme cu ceai de trifoi de 2 ori pe zi.

In cancerul genital,se fac spălaturi vaginale,astfel încât colul să fie bine inundat,iar lichidul să fie ținut în vagin câteva minute,apoi eliminat.

Contraindicații:

Nu se administrează gravidelor(risc de avort),în cazul tratamentului cu anticoagulante( risc crescut de hemoragii ) dar și în cazul administrării simultane cu medicamente ce conțin salicilați.

27. Urtica dioica (Urzica) Fam. Urticaceae

Fig.10 Urtica dioica

Descriere: este o plantă erbacee,vivace,cu peri urticanți.Are frunze opuse,pețiolate,ovate,lanceolate sau ovat-lanceolate,la vârf lung ascuțite,la bază cordate sau rotunjite,spre vârf dințate,pe ambele fețe având peri urticanți .Florile sunt unisexuale dioice.Inflorescențele dispuse în panicule axilare,mai lungi decât pețiolii frunzelor.Fructul este o achenă verde deschis,îmbrăcată în foliole perigoniale.Inflorește din iunie până toamna târziu.

Răspândire: Crește în locuri cultivate și necultivate. Recoltarea urzicilor pe suprafețe mari se face prin cosire și strujirea frunzelor,adică se trag frunzele de pe tulpină de jos în sus.Strujirea se face când planta este proaspată.Inainte de strujire,se îndepărtează frunzele îngălbenite și vârfurile.Frunzele se usucă la umbră,intinzindu-se în straturi subțiri.

Produsul vegetal utilizat: frunzele recoltate din martie până în noiembrie și rădăcinile recoltate toamna.

Principii active: vitamine (B12, C, E, B2, K), ulei

esențial, ulei gras, provitamina A, siliciu, acid galic și acid formic, mucilagii, lecitină.

Perișorii urzicanți conțin histamină, acetilcolină, dar și o substanță ce determină

contracția mușchilor netezi. Se spune că urzicăturile ar fi provocate de amestecul de

acetilcolină și histamină.

Acțiune farmacologică:

Intern: hemostatic,emolient,expectorant,trofic,antiseptic, diuretic

Extern: stimulează refacerea țesuturilor,fiind cicatrizant.

Indicatii terapeutice:cefalee,anemie,diabet zaharat,obezitate,litiaza renala,guta,hemoragii postpartum,dizenterie,ulcer varic

Intreaga plantă( tulpina,frunzele,florile și radacina) are proprietăți medicinale.

Urzica este un remediu eficace în afecțiunile aparatului urinar.Ea stimulează perisaltismul intestinal și este recomandată în cura de tratament primăvara.

Ceaiul de urzică este util în anemie,este un bun diuretic,în alergii trebuie băut o perioadă mai îndelungată.In sciatică se fac băi de urzică.

Mod de întrebuințare:

Infuzie: 1 linguriță cu vârf la 250 ml apă clocotită,se lasă ½ minute și se strecoară dacă plantele sunt verzi dacă sunt uscate atunci 2 minute.

Tinctura: rădăcinile culese primăvara sau toamna se curăță cu o perie,se marunțesc și se pun într-o sticlă până se umple.Peste ele se adaugă alcool de 40 °C astfel încât să fie acoperite de alcool.Sticla astupată se lasă la soare sau la cald timp de 14 zile după care se strecoară.

Baia de picioare:o mana plina cu radacina bine spalatesi un pumn de urzica se macereaza in 5 litri de apa rece,12 ore dupa care se incălzește și se utilizează timp de 20 de minute.Se pot folosi de 2-3 ori aceleași plante.

Pentru spalarea parului :un vas de 5 l se umple cu urzici proaspat culese sau uscate,și se încalzește încet până la fierbere,apoi se ia vasul de pe foc și se lasă acoperit timp de 5 minute .

Contraindicații: Preparatele din urzicã nu se administreazã la copiii sub doi ani, la femei în timpul sarcinii sau alãptãrii. La copiii mai mari și la vârstnicii peste 65 de ani, se va începe cu preparate mai puțin concentrate

Nu se vor folosi ca materie primã pentru preparate fitoterapeutice urzicile mature, deoarece toxinele care rezistã chiar la fierbere pot produce iritații la nivelul tegumentelor, al mucoasei gastrice și al mucoasei cãilor urinare.

28. Vaccinium myrtillus (Afinul) Fam Ericaceae

Descriere: afinul este un arbust mic,cu tulpini ramificate cu ramuri anguloase muchiate.Frunzele sunt rotund-ovate,denticulate,verzi pe ambele fețe.Florile sunt verzui-roșietice,dispuse câte 1-2 la subțioara frunzelor.Inflorește în mai-iunie.Fructul este o bacă albastră cu suc violaceu.

Răspândire: crește în regiuni montane,în păduri de conifere,pășuni,pe stânci,pe soluri silicoase,până la 2500 m altitudine. Frunzele împreună cu ramurile,se recoltează pe vreme însorită,în lunile mai-septembrie,iar fructele,când sunt bine coapte,în iulie-septembrie.

Produsul vegetal utilizat: frunzele și fructele

Principii active: frunzele conțin : tanin,arbutina,hidrochinonă,mirtilină.Fructele conțin: tanin,pectine,mirtilină,zaharuri,provitamina A,vitamina C,acizi organici

Acțiune farmacologică:astringent,bacteriostatic,hipoglicemic,antidiareic,diuretic,crește acuitatea vizuală

Indicații terapeutice: diabet,reumatism,gută,enterocolită,infecții urinare,uremie

Mod de întrebuințare: sub formă de infuzie,care se obține din frunze.Se beau 2-3 căni pe zi

Fructele se utilizează ca atare crude sau uscate,sunt pregatite sub formă de dulceață sau sirop.

Contraindicații:

In constipație cronică

29. Viscum album (Vâscul) Fam. Loranthaceae

Descriere: plantă semiparazită ce se dezvoltă pe ramurile unor pomi fructiferi(ex prun),a unor arbori( mesteacăn,plop) și pe pini,sub formă de tufe ,asemănătoare unor sfere cu tulpini scurte,clindrice și groase,ramificate dichotomic,lipsite de peri.Ramurile sunt rotunde,articulate și prevăzute la bază cu o pereche de bractei scămoase,de culoare galben-verzuie.

Frunzele sunt persistente,dispuse opus câte două la nod,groase,fără pețiol,obtuze, glabre,pieloase,străbătute de 5-6 nervuri paralele necăzătoare de culoare verde.La subțioara frunzelor și în vârful ramurilor iau naștere florile galbene sau galben –verzui,dispuse în glomerule terminale,adică câte 2-3 la partea superioară ramurilor.Florile sunt dioice(mascule pe o pantă,femele pe alta),cu patru petale.Florile sferice,albe ,translucide,se coc iarna:conțin un suc vâscos și zaharat.Intreaga plantă se fixează pe gazdă.A nu se confunda cu vâscul de stejar(Loranthum europaeus) care are frunze verzi.

La vâscul album,fructul se coace toamna și rămâne pe arbust până primăvara.Este o bacă albă cu o singură sămânță.De la această plantă se recoltează ramurile tinere cu frunze sau frunzele sau numai ramurile.

Răspândire: în întreaga țară. Recoltarea frunzelor se face în octombrie până în decembrie și apoi în martie-aprilie.Se recoltează de pe măr,păr,prun

Nu se recoltează de pe salcie,stejar,tei,conifere,care sunt toxice.

Uscarea are loc în încăperi bine aerisite și uscate.

Produs vegetal utilizat frunzele și ramurile tinere.

Principii active: frunze: saponine triterpenice,acid oleanolic,acetilcolina,viscitoxina,substanțe minerale,aminoacizi liberi,acid viscic (polizaharid cu acțiune antitumorală),vitamina C și E ,rezine,amine.

Acțiune farmacologică:vasodilatator coronarian și periferic,hipotensiv,cardiotonic,diuretic,antimitotic.

Indicații terapeutice: ateroscleroza,afecțiuni cardiace, hipo și hipertensiune arterială ,tulburări renale,tuse convulsivă,sughițuri persistente,astm ,epilepsie,diabet.

Frunzele și ramurelele de vâsc nu sunt otravitoare,numai fructele sunt otrăvitoare dacă sunt luate intern.

Aplicată extern,o prisniță din fructe de vâsc,în caz de degerături,dă rezultate rapide.

S-a stabilit că există o corelație între toxicitatea plantei și proveniența sa.Cel mai valoros este cel crescut pe măr,păr,prun.Vâscul favorizează reglarea metabolismului.In special persoanelor care suferă de tulburări cronice de metabolism trebuie să înceapă să bea ceai de vasc,în mod regulat,timp de 6 luni.In acest caz se vor bea 2 căni pe zi una dimineața și una seara.

Pentru epistaxis(sângerări din nas) se folosește ceai de vâsc ,cu care se fac spălaturi nazale.

Mod de întrebuințare: ceaiul se prepară ca macerat rece: 1 linguriță plină cu vârf se înmoaie în ¼ litru apă rece,timp de 12 ore,după care se încălzește puțin și se strecoară.Dacă este necesară o cantitate mai mare pe zi,ceaiul se pastrează într-un termos.

Suc proaspăt: frunzele și tulpinile proaspete se spală și încă ude,se pun în centrifuga de sucuri.

Unguent: boabele proaspete de vâsc se amestecă în grasime (margarina ) rece.Se folosește în degerături.

Contraindicații

Toate preparatele pe bază de vasc se administreaza doar sub supraveghere medicală. Din vâsc au fost izolate formațiuni cardiotoxice care produc leziuni la nivelul miocardului.

30. Verbascum phlomoides (Lumânărica) Fam. Scrophulariaceae

Descriere: plantă bienală,cu tulpină erbacee lemnoasă,înaltă de 60-150 cm,simplă sau ramificată,cenușie.Frunzele sunt mari,eliptice sau oblongi,crenate,catifelat-păroase pe ambele fețe fiind acoperite cu peri gălbui și deși.Florile sunt mari,galbene,dispuse într-un spic lung și dens.Fructul este o capsulă elipsoidal ovoidală.Inflorește în iunie-octombrie.

Răspândire: crește pe colinele și șesurile aride,pe câmpii nisipoase,necultivate,pietrișuri,la marginea pădurilor și prin văile râurilor. In cazul recoltării nu toate florile de la o plantă se deschid o dată și succesiv,începând de la baza inflorescenței spre vârf.Adunarea lor se face la aceeași ordine,treptat numai în timpul înfloritului,în iunie-octombrie.Se culeg pe timp frumos,numai petale galben-aurii și se usucă la umbră în încăperi foarte bine aerisite sau în aer încălzit la temperatură de 35-40 °C.Frunzele se adună în mai –august și se usucă la fel ca și florile.

Produsul vegetal utilizat: florile și mai rar frunzele

Principii active: principalii componenți activi din organele acestei specii sunt mucilagile și neouzuronice și saponinele,rădăcinile conțin glucide și glicozizi piranici ,frunzele mai conțin zaharuri,tanin,rezine,ulei volatil,carotenoizi,aucubozida.

Acțiune farmacologică:expectorant,antiinflamator,sudorific,antiasmatic,antihemoroidal.

Indicații terapeutice: bronșită,guturai,astm,răgușeală,gastroenterite,abcese,furuncule,hemoroizi,degerături

Mod de întrebuințare:

Infuzie: 1 linguriță de flori la 250 ml apă clocotită se infuzează 3 minute.Se beau 2-3 căni pe zi.

Decoct: 30 g flori și frunze se fierb 3 minute după care se strecoară.Se utilizează sub formă de gargarisme,o dată la ½ ora în răgușeală.

Contraindicații

Nu prezintă. Nu s-au semnalat efecte secundare, restricții în timpul sarcinii sau lactației și nici interacțiuni cu alte medicamente.

IV.3. Analiza farmacologică

3.1.Tabel sintetic al denumirii și folosirii celor 30 de plante medicinale specifice comunei Agăș

CONCLUZII

1. Plantele studiate sunt dintr-o zonă cu ecosisteme de păduri și pajiști de munte, care nu a suferit perturbări semnificative, cu diversitate floristică mare.

2.Absența poluării industriale permite recoltarea speciilor care cresc cu abundență ridicată. Localnicii și culegătorii de plante recoltează și folosesc frecvent următoarele specii Achillea millefolium, Dryopteris felix-mas,Equisetum arvense,Betula pendula, Veratrum album, Symphytum officinale.

3. Zona analizată se găsește în apropierea unui sit Natura 2000 denumit ROSCI 0323 Munții Ciucului de Jos și îndeplinește aceleași condiții de protecție. Este la fel de atractivă atît sub aspect peisagistic cît și al biodiversității. Poate conserva pe viitor fondul de plante medicinale deoarece principalele activități antropice sunt cele tradiționale.

BIBLIOGRAFIE

1. Bojor O.,Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z,Editura Fiat lux,București,2003.

2. Borza A. Și colab.,Dicționar etnobotanic,Editura Academiei R.S.R.,București.

3. Boșcaiu N., și al.,Lista roșie a plantelor vasculare dispărute,periclitate,vulnerabile și rare din flora României,Ocrot.Nat.Med.Înconj.,București.

4. Chifu T.,și al.,Flora Moldovei( România-I); Editura Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza”,Iași,2006;

5. Ciocârlan V.,Flora ilustrată a României;Editura Ceres,București,2009.

6. Ciocârlan V.,Flora ilustrată a României.Pteridophyta et Spermatophyta;Editura Ceres,București,2009.

7. Gurău M.,Botanică sistematică;Editura Alma Mater,Bacău,2007.

8..Kim Savarin., Plante medicinale ~ Substante active ~ Proprietati ~ Întrebuințări: Dicționar de la A la Z ~ Enciclopedie;Editura B.M.DANYEL,2015

9. Laza D.,Îndreptar profilactic și terapeutic de medicină naturistă; Editura Păzitorul Adevărului,Ediția a 2 a,1997.

10. Mititelu D.,Barabaș N.,Schedae ad Floram districti Bacoviensis Exsiccatam,I-IV,Stud.Comunic.Muz.Bacău,1970-1976.

11. Mititelu D.,Barabaș N.,Caracterizarea geobotanică a Văii Trotușului,Stud.Comunic.Muz.Bacău,1975.

12. Mititelu D.,Barabaș N.,Flora și vegetația județului Bacău,Stud.Comunic.Muz.Bacău,1976-1977.

13. Mititelu D.,Barabaș N.,Bârcă C.,Costică M.,Contribuții noi la cunoașterea florei și vegetației județului Bacău,Stud.Comunic.Muz.Bacău,1980-1993.

14. Mohan Gh.,Atlasul plantelor medicinale din România;Editura Corint,București, 2007.

15. Pârvu C.,Enciclopedia plantelor I-IV;Editura Tehnică,București,2000-2005

16. 1000 de plante medicinale;Editura Aquila´93

17. Popescu A. Și Sanda V.,Conspectul florei cormofitelor spontane din România;Editura Universității din București,București ,1998.

18. Săvulescu Tr.,Flora RPR-R.S România; Editura Academiei Române,București, 1952-1970.

19. Sârbu I.,și al.,Flora ilustrată a plantelor din Estul României.Determinator vol. I-II;Editura Universitatea,,Alexandru Ioan Cuza”,Iași.

20. Stănescu U.,Hăncianu M.,Miron A și Aprotosoaie C.,Plante medicinale de la A la Z;Monografii ale produselor de interes terapeutic,Vol.I;Editura ,,Gr.T.Popa”,U.M.F.Iași,2004.

21. Stănescu U.,Hăncianu M.,Miron A și Aprotosoaie C.,Plante medicinale de la A la Z;Monografii ale produselor de interes terapeutic,Vol.II;Editura,,Gr.T.Popa”,U.M.F.Iași,2004.

22. Simionescu I.,Flora României,Editura Albatros,București,1973

23. www.plante-medicinale.ro

24. .www.sanatatecuplante.ro

25. www.infuziedesanatate.ro

26. www.csid.ro

27.Ghedira K.,Goetz P.,Lejeune R., ,,Sambucus nigra L”( Caprifoliaceae ou Adoxaceae ou Sambucucaceae): sureau, Phytothérapie (2011) 9:244-248.

.