I.1 Istoricul cercetărilor [302626]

[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], nu s-a bucurat de o [anonimizat]. Multe mărturii arheologice atestă că perimetrul comunei a [anonimizat] o inepuizabilă ofertă de cercetare.

[anonimizat], Gvardinița și Dobra și la conturarea vetrei și moșiei acestora. [anonimizat], demografice și economice care împreună pot constitui o imagine mai complexă a evoluției acestei comune.

Am ales această temă „ Comuna Bălăcița. Studiu complex de geografie umană” dintr-[anonimizat]. [anonimizat], deoarece nu există multe lucrări care să studieze amplu aceste elemente.

[anonimizat], dar și despre potențialul și activitățile economice. Capitolul I [anonimizat] a populației comunei. [anonimizat], iar Capitolul IV prezintă potențialul și activitățile economice desfășurate în comuna Bălăcița. Sfârșitul lucrării cuprinde Capitolul V [anonimizat], încheindu-se cu Capitolul VI care prezintă o analiză a [anonimizat].

[anonimizat]-au fost materialele puse la îndemână de Direcția Județeană de Statistică Mehedinți și de Primăria comunei Bălăcița. [anonimizat]. dr Mihaela Preda și doamnei Asistent univ. dr. [anonimizat], pe acestă cale le aduc mulțumiri.

CAPITOLUL I. [anonimizat]

I.1 [anonimizat]-o [anonimizat] a [anonimizat], [anonimizat].

Primul studiu în care se face referire la acestă zonă este un studiu geologic realizat de Sabba Ștefănescu în anul 1889. Acest teritoru a fost cercetat și de geologul I. Ionescu-Argetoaia care a publicat în anul 1918 lucrarea „Pliocenul din Oltenia”, unde în primul capitol referitor la morfologia regiunii separă zona podișurilor și șesurilor înalte din Oltenia.

Termenul de „Podișul Getic” a fost întrodus în geografia românescă Vintilă Mihăilescu care în lucrarea „ România- geografie fizică” ( 1936) menționează „ Platforma Olteană” ca fiind o uriașă treaptă morfologică între Munții Carpați și Câmpia Română. Tot acesta folosește pentru prima dată termenul de „ Podiș Getic” pe care îl structurează, iar Piemontul Bălăciței este denumit aici „ Platforma Desnățuiului”.

P. Coteț a elaborat lucrarea „ Câmpia Olteniei” în care sunt abordate multe probleme referitoare la

sudul Podișului Getic, care intră în contact cu câmpia. Iar, Alexandru Roșu introduce termenul de „Câmpia Înaltă a Bălăciței” , numele acestui teritoriu fiind dat după localitatea Bălăcița deoarece „ nu numai că se găsește într-o poziție centrală, dar în jurul ei , relieful tipic este de câmpie înaltă”.

Împortante sunt și lucrarile monografice „ Dicționarul geografic al județului Mehedinți” de N.D. Spineanu (1895), „ Dicționarul geografic istoric și topografic al județului Mehedinți” de C. Pajură (1947), și „Monografia județului Mehedinți” de A. Popova Cucu ( 1972).

Alte lucrări recente referitoare la zona studiată sunt „ Piemontul Bălăciței. Studiu de geografie” – Sandu Boengiu ( 2008), „ Istorie, cultură și civilizație în Piemontul Bălăciței: studii și documente” – Dinică Ciubotea , Gabriel Croitoru și „ Podișul Piemontan al Bălăciței” – Mihaela Oglindoiu.

I.2 Așezarea geografică și limite

Bălacita este o comună din județul Mehedinți,aflată în partea estică a acestuia. Este situată în Piemontul Bălăciței, subunitate a Podișul Getic. Se afla la o distanță aproximativ egală de municipiul Drobeta Turnu Severin ( la 57 km) și Craiova (64 km).

Are o suprafață de 10.109 ha și o populație de 2753 de locuitori. Localitățile cuprinse în administrația comunei Bălăcița sunt: Dobra, Bălăcița și Gvardinița. Cel mai apropiat centru urban este Vânju Mare, aflat la vest de comuna Bălacița, în sud se învecinează cu comuna Oprișor, în nord se află localitatea Bâcleș, iar în est se învecineaza cu judetul Dolj ( localitatea Cleanov , comuna Carpen).

Podișul Getic este o unitate de platformă care s-a format prin depunerea materialelor grosiere (rezultate din modelarea Subcarpatilor Getici și a Podișului Mehedinți) la marginea zonei montane la sfârșitul neozoicului. Podișul este puternic fragmentat de apele curgătoare.

Podișul Getic se întinde de la Dunăre la Valea Dâmboviței și asigură legătura între Carpații Meridionali și Subcarpații Getici, pe de o parte, și Câmpia Română, de pe altă parte.

Limite:

-limitele nordice și sudice ale podișului nu sunt foarte bine conturate datorită strânselor relații de evoluție dintre acesta și regiunile învecinate.

– în nord-vest limita cu Podișul Mehedinți este trasată pe aliniamentul orașelor Baia de Aramă , Drobeta-Turnu Severin și Valea Dunării.

– în partea nordică, între Motru și Dâmbovița, trecerea la Subcarpații Getici este uneori conturată precis, însă de cele mai multe ori ezitantă.

– limita estică este dată de Valea Dâmboviței care separă Podișul Getic de Subcarpații de Curbură.

– în sud și sud-est, limita dintre podiș și Câmpia Română este mai greu de evidențiat datorită atât evoluției comune cât și pătrunderii adânci spre NV a unor golfuri de câmpie.

Piemontul Bălăciței reprezintă cea mai întinsă subdiviziune a Piemontului Getic, după Piemontul Oltețului, ocupând partea de SV a acestuia.

I.3 Geologia

Evoluție paleogeografică: În urma ridicării puternice a edificiului carpatic, în Romanianul Superior, râurile au depozitat în apele Lacului Getic o masă apreciabilă de sedimente. Materialul astfel acumulat este cunoscut sub numele de Strate de Cândești sau Pietrișuri de Cândești datorită faptului că sunt formate în special din pietrișuri nefiind totuși excluse intercalațiile de nisipuri, nisipuri argiloase sau chiar marno-argile.(Ungureanu I.,1993).

La sfârșitul acestei faze, în Pleistocen, Piemontul Getic a fost supus unor înălțări epirogenetice de ansamblu. În nord și nord-est procesul de înălțare a fost mai puternic, iar în sud și sud și sud-vest mai slab. Acest lucru a determinat retragerea Lacului Getic din sectorul nord-estic spre cel sudic, sedimentarea a continuat și în Pleistocenul Inferior generând formarea unei câmpii de acumulare.

Ridicarea în Pleistocen a provocat și procesul de divizare a câmpiei de acumulare fluvio-lacustră, acest proces a fost efectuat de către rețeaua hidrografică bogată. Desfășurarea de lungă durată a evoluției subaeriene a reliefului și înălțarea mai pronunțată a sectorului nordic și nord-estic a determinat o dezvoltare mai accentuată a acestui sector în comparație cu cel sudic și sud-estic, unde la nivelul interfluviilor, se mai întâlnesc suprafețe cu o desfășurare considerabilă aparținând câmpiei de acumulare piemontană inițială. În Pleistocenul Mediu și Superior s-a depus, în sectorul sudic și sud- estic, o cuvertură de material loessoid.

I.4 Relieful

Podișul Getic este o unitate piemontană cu înclinare dinspre zona montană spre zona de câmpie (nord spre sud). Structura monoclinală permite scăderea altitudinilor de la peste 700 m, la sub 200 m, în partea de sud în concordanță cu vechimea piemontului și cu intensitatea procesului neotectonic de ansamblu.

Prin depunerile de sedimente de către râurile montane, întreaga regiune a fost transformată într-un imens piemont, iar partea sa nordică a fost supusă tectonizării dând astfel naștere Subcarpaților Getici, în timp ce restul piemontului a rămas ca un întins platou fragmentat de către rețeaua hidrografică paralelă.

Podișul Getic a luat naștere prin depunerea sedimentelor aduse de râuri din munți. În nord, materialele transportate s-au cimentat formând marne, gresii și conglomerate. Pe toată întinderea podișului se află intercalații de argile care pot determina alunecări de teren, dar și zăcaminte de cărbuni. Podișul Getic a fost puternic fragmentat de către râuri, în perezent aspectul fiind de platforme separate de văi numeroase care se desfășoară de la nord la sud.

Piemontul Getic unitar la prima vedere a fost împărțit datorită văilor ce îl străbat de la nord la sud, în:

Platforma Strehaei se desfășoară între Dunăre și Jiu

Platforma JIului este situată între Motru și Gilort, fiind străbătută de Jiu

Platforma Oltețului apare între Jiu și Olt

Platforma Cotmeana situată între Olt și Argeș

Platforma Argeșului prezintă un grad mare de fragmentare datorită afluenților Argeșului.

Platforma Cândești situată între Argeș și Dâmbovița. Divizarea Podișului Getic este întâlnită în lucrarea “Dealurile și câmpiile României. Studiu de geografie a reliefului “.

Platforma Strehaei, Platforma Oltețului și Platforma Cotmeana au fost clasate într-o parte nordică ce cuprinde culmi piemontane deluroase, iar partea sudică cuprinde platouri piemontane, evidențiind faptul că altitudinile scad de la nord la sud.

Piemontul de la vest de Jiu , denumit de V. Mihăilescu (1966) Platforma Strehaei, a fost împățit în :

Platforma Hușniței, la nord, dar cu limita de sud extinsă până la interfluviul dintre Motru și Argetoaia, incluzând spre vest și bazinul Blahniței.

Platforma Bălăciței la sud, aceasta este extinsă până în vest la bazinul Drincei (Corlățel).

Dealurile Oreviței

Podișul Piemontan al Bălăciței este o subdiviziune a Podișului Getic , situat în partea de sud-vest a acestuia între Dealurile Motrului și Câmpia Olteniei. Reprezintă o treaptă de tranziție între Podișul Getic și Câmpia Olteniei. Acesta se desfășoară în partea centrală și estică a județului Mehedinți, dar și în vestul și centrul județului Dolj.

În partea de vest, limita dintre Piemontul Bălăciței și Depresiunea Severinului este dată de Valea Poroinei și Pintenul Batoți, în est este limitat de Valea Jiului și cursul inferior al Motrului ( Strehaia, Filiași). La nord, limita o formează Valea Hușniței și ține până în sudul Dealului Balota (374 m). La sud, Piemontul Bălăciței este separat de Câmpia Olteniei prin linia care leagă localitățile Batoți- Rogova- Vânju Mare- Plenița- Radovanu- Podari.

Relieful Podișului Piemontan al Bălăciței are un declin de 360,5m- Dealul Mare Brebenel până la 140m (sud-est) la contactul cu Câmpia Olteniei. Culmile prezintă o orientare paralelă cu direcția afluenților Jiului vest- nord- vest către est- sud- est. În bazinul Drincei, Baboiu, Desnățui orientarea culmilor nord- vest– sud- est, dar și nord- sud în cazul Blahniței. Culmile sunt foarte largi (cu aspect de poduri întinse 5km), largi (2-3km lățime), înguste (sute de metri lățime). Culmile interfluviale în nord sunt înguste, ele largindu-se și netezindu-se pe măsură ce înaintăm spre sud până la confundarea cu aspectul și nivelul Câmpiei Olteniei.

Altitudinea reliefului scade de la nord către sud, rețeaua hidrografică fiind orientată în două direcții: văile ce se îndreaptă spre Jiu au o orientare nord- vest –sud-est (Argetoaia, Rasnic, Merețel), celelalte de la nord la sud (Blahnița, Drincea).

Podișul Piemontan al Bălăciței deși este unitate cu caracteristici fizico-geografice relativ unitare există unele diferențieri ce pot determina următoarele diviziuni : Piemontul Argetoaiei – văile prezintă o orientare aproximativ est-vest, ele despărțind culmi înguste, netede. Energia de relief este de aproximativ 70 m; Piemontul Desnățuiului – prezintă câmpuri a căror netezime crește spre sud. Energi de relief 40-50 m; Podișul Bălăciței – are aspectul de câmp larg și neted, fragmentarea și energia de relief reduse, aici apar crovuri de dimensiuni mari, unele chiar înmlăștinite; Dealurile Drincei – alcătuite din câmpuri netede și largi, energia de relief este de aproximativ 90 m. ( Divizare realizată de Alexandru Roșu – 1959).

După Răzvan Stroe unitatea cuprinde următoarele subdiviziuni:

Platoul Bălăciței- prezintă grad redus de fragmentare a reliefului și existența unor câmpuri interfluviale foarte largi, altitudinea lor coboară de la nord la sud ( 300- 250m), aici apar procese de eroziune lineară asociate cu declanșarea unor alunecări de teren.

Dealurile Drincei- prezintă valori ridicate ale densității fragmentării și energiei reliefului, iar văile obsecvente (Petra ,Dobra) sunt marcate de o puternică eroziune torențială și frecvente alunecări de teren.

Dealurile Balota- Stârmina- ocupă partea nord-vestică a piemontului, fiind alcătuită din roci ce aparțin pliocenului, remarcându-se o diferență de altitudine de până la 300 de metri pe o distanță de câțiva kilometri față de regiunile vecine, datorită înălțărilor neotectonice această zonă se înalță cu 2,2 mm/an, find cea mai ridicată zonă din tot spațiul Olteniei colinare.

Dealurile Dumbravei- cuprind tot nordul piemontului, prezintă valori ridicate ale fragmentării reliefului, printre văi se ridică culmi relativ înguste strangulate de șei de obârșie, iar structura monoclinală este trădată de flancurile de cueste care corespund versantului drept al văilor și care sunt orientate în general sud-vest-nord-est.

Dealurile Rasnicului- se remarcă prin configurația specifică a reliefului dată de văile paralele pe 20 de km între care se strecoară culmi prelungi (doab-uri), având direcție vest-est, altitudinea culmilor interfluviale coboară de la 260m (în apropiere de Grecești) spre sud generând și o lărgire progresivă a acestora.

Platoul Desnățui- cuprinde sudul piemontului, este caracterizat prin altitudine scăzută (de la 250 m la 150m), fragmentare redusă, poduri interfluviale largi cu altitudini ce scad spre sud.

Subunitățile componente ale Podișului Piemontan al Bălăciței păstrează structura geomorfologică a unității majore din care fac parte, caracteristicile geomorflogice teritoriale fiind subordonate stilului geomorfologic specific Podișului Getic.

Din punct de vedere al împărțirii administrativ-teritoriale, Piemontul Bălăciței se întinde pe teritoriul județelor Mehedinți și Dolj, totalizând un număr de 56 de comune : 34 de comune îi aparțin județului Dolj și 22 de comune îi aparțin județului Mehedinți, printre care și comuna Bălăcița.

Comuna Bălăcița face parte din subdiviziunea Podișului Piemontan al Bălăciței și este situată în ESE județului Mehedinți, aflată la 60 km sud-est de Drobeta Turnu Severin. Comuna este alcătuită din trei sate: Bălăcița, Dobra și Gvardinița.

Cadrul natural este caracterizat prin relief tabular constituit din interfluvii largi și netede sub formă de poduri plate sau câmpuri, aici s-au adâncit râul Desnățui în cursul său superior împreună cu văile torențiale afluente și Valea Dobrei tributară râului Drincea.

Comuna Bălăcița este situată în unitatea de relief care poartă denumirea de “câmpie înaltă” datorită altitudinilor care variază între 270-280 m în nord și nord-vest și 240-250 m în sud-est. Cele mai mari altitudini sunt în Dealul Piatra (282m), Dealul Culărea (275,4m).

Satele comunei Bălăcița se află în zonele de platou-câmpuri, suprafața terenului este lipsită de denivelări, fiind reletiv plană, astfel teritoriul comunei nu prezintă regiuni cu mari pericole naturale, însă terenul comunei poate fi afectat de mai multe tipuri de degradare: ravene, torenți, șiroiri, eroziune, degradarea terenului în urma explotării carierei de nisip și pietriș din Dobra și Gvardinița

I.5. Clima

În Podișului Getic clima este temperat-continentală de tranziție. Datorită altitudinii s-a impus etajarea elementelor climatice, acestea se includ etajului colinar jos, cu valori de temperatură cuprinse între 10 și 8°C și de precipitații de 600 –700 mm/an și etajului colinar înalt, cu temperaturi de 8-6°C și precipitații de 700-1000 mm/an. Sectorul de influență predominant este cel de tranziție. În partea de sud-vest apar influențe submediteraneene. (Geografia României Vol IV, 1992)

Clima este unul dintre factorii naturali care au contribuit și vaforizat umanizarea Podișului Piemontan al Bălăciței. Clima este blândă, caracterizată prin veri calde, cu precipitații moderate cantitativ, care cad sub formă de ploaie, iernile nu sunt foarte reci și prezintă frecvente încălziri datorate maselor de aer mediteranean. Teritoriul face parte din zona de climă temperat-continentală și datorită poziționării Podișului Piemontan al Bălăciței în sud-vestul țării, în interiorul arcului Carpato-Balcanic, este posibilă pătrunderea maselor de aer de origine mediteraneană care contribuie la optimizarea condițiilor climatice. Altitudinile care nu depășesc 300m determină apariția unor nuanțe climatice deosebite, teritoriul având o climă mai caldă decât în estul, centrul și nordul țării.

Fiind situată în sud-vestul țării, comuna Bălăcița are o climă temerat-continentală, resimțindu-se influențele submediteraneene. Ca urmare, în această zonă se păstrează circulația sudică și vestică în cea mai mare parte a anului. Condițiile climatice blânde sunt reflectate în peisajul geografic local.

I.5.1 Temperatura aerului

Podișului Piemontan al Bălăciței se întâlnește sub influența centrilor barici de acțiune din Marea Mediterană. Aici se găsește cel mai bland climat din țară, influențele de ariditate din estul țării, cu veri calde și uscate și ierni reci, au o pondere mai slabă. Radiația solară prezintă valori cuprinse între 122 – 123 kal/cm2.

În comuna Bălăcița,clima este blândă, cu veri însorite trei luni pe an, temperatura medie anuală este de 10,9°C. Temperatura medie a lunii iulie fiind cuprinsă între 21°C – 22,3°C . Iernile sunt reci, nu foarte aspre cu temperatura medie a lunii ianuarie de -2°C. Durata medie anuală de strălucire a soarelui este de 1300- 1500 ore.

Temperatura medie a fiecărui anotimp înregistrează, conform stației meteorologice Bâcleși , următoarele valori:

Primăvara 11,5°C

Vara 21°C

Toamna 11°C

Iarna 0,2°C

I.5.2 Precipitațiile atmosferice

În Podișul Piemontan al Bălăciței, repartiția teritorială a precipitațiilor este influențată de factorii genetici ai climei, de factorii dinamici si de suprafața activă subiacentă. Aici predomină circulația vestică și sudică în cea mai mare parte din an.

Astfel, iarna, regiunea se află sub influența maselor de aer mai cald și mai umed aduse de ciclonii formați în perimetrul Mării Mediterane, cu dezvoltare maximă în acest anotimp, iar procesele de convecție termică și frontogeneză sunt mai frecvente decât în alte zone. ( N. I. Bordei, 1972)

În cea mai mare parte a anului, precipitațiile cad sub formă lichidă. Iarna stratul de zăpadă nu se menține mai mult de 15 zile. Precipitațiile medii anuale depășesc 600mm, ajungând pe linia Bâcleș – Balota la 600-700 mm, iar la contactul cu Câmpia Olteniei , precipitațiile ating 550 – 600 mm. Cantitățile medii anuale înregistrate la Craiova au fost de 568,8mm, la Vânju Mare 559mm, Bâcleș 597,2mm, la Drobeta Turnu Severin 670,7mm.

În lunile de iarna, cantitățile importante de precipitații sunt cauzate de masele de aer umed și cald mediteranean care pătrund prin sud-vest, ninsorile se produc în aproximativ 20 de zile.

În Comuna Bălăcița, precipitațiile medii anuale ating 500mm. Iarna precipitațiile sunt însemnate cantitativ, dar stratul de zăpadă nu persistă mai mult de 15-20 de zile. În intervalul aprilie-iulie, cantitatea de apă din precipitații poate susține dezvoltarea culturilor agricole, această perioadă reprezintă prima fază de dezvoltare a culturilor.

Vara este secetoasă, lunile august, septembrie și octombrie prezintă valori subunitare. În această perioadă lipsa de precipitații se reflectă în calitatea culturilor agricole, astea fiind în mare parte afectate de uscăciune și secetă. Media anuală a umidității relative este de 76%.

I.5.3 Vânturile

Schimbările circulației genereale a atmosferei care au loc de la un anotimp la altul, relieful și orientarea culoarelor de vale influențează frecvențele vânturilor pe anumite direcții și determină intensificări sau atenuări ale acestora.

În comuna Bălăcița predomina vânturile de vest, sud și nord-est. Viteza medie a vântului este de 20 m/s. Vânturile cele mai frecvente sunt: crivățul care bate din direcția N-E, este un vânt rece care troienește zăpada și provoacă scăderi mari de temperatură în timpul iernii, vânturile de vest bat tot timpul anului și aduc precipitații necesare culturilor agricole și vânturile din sud sunt de origine subtropicală, acestea bat în toate anotimpurile, dar vara provoacă creșterea temperaturilor la peste 35°C.

I.6 Hidrografia

Rețeaua hidrografică a Podișului Piemontan al Bălăciței este reprezentată de toate unitățile acvatice: râuri, lacuri, ape subterane, acestea au influențat dezvoltarea așezărilor umane, apa fiind esențială vieții.

În Podișul Bălăciței, principalii colectori sunt: Dunărea (afluenții sunt Blahnița, Drincea, Desnățui), Jiul ( cu afluenții Bâlta, Racovița, Argetoaia, Raznicu, Tejacu și Valea Ulmului) și Motru (cu afluenții Hușnița, Slătinicu, Breznița).

Rețeaua de râuri din Piemontul Bălăciței este distribuită pe două bazine hidrografice principale ale Dunării și Jiului sau prin intermediul râului Motru, iar jumătatea sud-vestică este drenată direct de Dunăre.

I.6.1 Apele de suprafață

Pe teritoriul comunei Bălăcița, rețeaua hidrografică este săracă, principalul curs de apă este pârâul Desnățui. Acesta izvorăște din nord-vestul comunei, debitul este redus pe parcursul verii, primăvara poate produce inundații în urma topirii zăpezilor. Are o lungime de 95 km, suprafața bazinului este de 1716 km3, iar debitul este de 1,41 m3/s. Direcția de curgere a pârâului este nord-vest – sud-est, iar în aval de satul Cleanov ( Dolj) își schimbă direcția spre sud, vărsându-se în Lacul Bistrețu din Lunca Dunării, ulterior se varsă în Dunăre.

Lunca Desnățuiului se lărgește treptat de la 50 m la Cleanov, la 220- 240m la Suharu, apoi 350-450 m între localitățile Ciutura și Fântânele, pentru ca în aval de lacul Fântânele să ajungă la circa 1400 m.

În arealul studiat se pot întâlni și lacuri, Lacul Roșu și Lacul Obârșiei, ambele pe teritoriul localității Bălăcița. Acestea se formează din apa din precipitații care stagnează o perioadă lungă de timp formând lacuri care în anii secetoși pot seca.

I.6.2 Apele subterane

În Podișul Bălăciței, apele freatice au extensiuni reduse, cauza fiind inexistența la bază a unui strat continuu de argilă care să asigure stagnarea apelor. Fragmentarea reliefului nu permite reținerea apelor pe o perioadă mai indelungată de timp, ele fiind colectate de rețeaua de văi.

Apele freatice din Piemontul Bălăciței sunt cantonate în:

pietrișurile cuaternare de deasupra “argilelor roșii” din vestul piemontului;

nisipurile și pietrișurile de vârstă pleistocenă sau pliocenă situate pe interfluvii;

aluviunile din lunci și terase;

rocile permeabile din alunecări stabilizate sau glacisuri;

Ele au un nivel liber și sunt alimentate direct din precipitații prin infiltrație. Adâncimea nivelului hidrostatic este variabilă, crescând în perioadele secetoase și scăzând în cele bogate în precipitații.

Adâncimile la care se găsesc aceste ape freatice variază de la 25-30m și chiar peste 30m pe platoul piemontan, 10-15m pe terasele superioare, 2-4m în apropierea luncilor.

Apele subterane, cele freatice, dar și cele de adâncime sunt o sursă importantă de alimentare cu apă a populației datorită calității lor, ele se caracterizează printr-o variabilitate temporală mai redusă care conduce la o stabilitate a rezervelor, aceste ape prezintă un mai mic grad de poluare antropică în comparație cu apele de suprafață.

În comuna Bălăcița, natura rocilor permite acumularea și circulația apelor la adâncimi mari. Primul orizont acvifer se găsește la adâncimi de 20-30 de metri, debitul acestuia fiind redus, iar cel mai important orizont acvifer se afla la 80m, având un debit mare.

Apele subterane au o mare importanță pentru comună, acestea reprezintă principala sursă de alimentare cu apă a celor trei sate componente. Apele subterane, spre deosebire de cele de suprafață, sunt mai puțin poluate datorită adâncimii mari la care se găsesc. Populația comunei utilizează apele subterane în scop alimentar, acestea reprezentând singura sursă de apă potabilă, dar și în scopuri agricole.

I.7 Vegetația

În țara noastră, răspândirea vegetației este guvernată de o serie de legi geografice globale – zonalitatea, etajarea și intrazonalitatea. Datorită caracteristicilor reliefului, solului și climei, vegetația are un caracter complex, aceasta fiind bogată și variată.

Vegetația Podișului Getic este diversificată, apar păduri de stejar ( în principal stejar pufos și brumăriu) caracteristice etajului climatic, iar în nordul piemontului se desfășoară pădurile de fag.

În Podișul Piemontan al Bălăciței, în partea central-sudică se desfășoară pădurile de cer și gârniță, care au fost defrișate în mare parte (aproximativ 80% din suprafața acestora). Acestea se găsesc în alternanță cu pajiștile stepizate cu festuca valesiaca și terenuri agricaole. Pădurile de cer ( Quercus cerris) și gârnița ( Quercus frainetto) întâlnite aici alcătuiesc cele mai tipice asociații de gen din țară. Gârnițele predomină în partea de sud-est a piemontului. În aceste păduri se poate întâlni cerul (Quercus cerris), jugastrul (Acer campestre), ulmul ( Ulmus minor) , părul ( Pyrus pyraster) , mărul ( Malus sylvestris), scorușul ( Sorbus aucuparia), sorbul ( Sorbus tarminalis). În partea de vest a Podișului Piemontan al Bălăciței, cerul atinge o pondere asemănătoare cu cea a gârniței sau devine dominant.

Stratul ierbos este și el bine dezvoltat, apar păiușurile ( Festuca pseudovina, Festuca sulcata), firuța de livadă ( Poa pratensis var angustifolia), fraga de câmp (Fragaria viridis), iar în partea de sud-vest apar specii cu caracter submediteranean, dintre care amintim:ghimpele (Ruscus aculeatus), cornișorul ( Ruscus hypoglossum), cărpinița (Carpinus orientalis), scumpia (Cotinus coggygria).

Pe teritoriul comunei Bălăcița se întâlnește o suprafață de 107 ha de pădure (88 ha sunt proprietate particulară, iar 19 ha sunt proprietate publică), aceasta cuprinde specii precum cerul, gârnița, stejarul, fag, salcâmul, dar și tufărișuri, nucul, dudul alb și negru,etc.

Vegetația ierboasă este reprezentată de pajiști xerofile de paiuș (Festuca pseudovina, Festuca vallensiaca) , ciulini (Carduus nutans), pălămidă (Cirsium arvensis), cosaci (Astragalus cicer), zăvăcustă (Astragalus excapus),colilie (Stipa pennata, Stipa lessingiana, Stipa pulcherima), negară (Stipa capillata),bărboasă (Andropogon ischaemum), pir crestat (Agropyron pectiniforme). Pășunile se întind pe o suprafață de 1443 ha cu plante precum firuța cu bulbi (Poa bulbosa), murul ( Rubus sp.), stânjenelul de stepă (Iris pumila, Iris humilis, Iris sintenisii).

Activitațile antropice au dus la restrângerea sau chiar dispariția unor specii de plante, pădurile au fost defrișate pentru a le putea lua locul terenurile agricole, iar pajiștile și pășunile au fost desțelenite, fiind ulterior redate agriculturii.

I.8 Fauna

Din cauza dispariției biotopurilor de pădure, fauna domeniului forestier a fost supusă unor modificări importante. Acest lucru a dus la scăderea numărului speciilor tipice pădurii, determinând dominarea speciilor caracteristice stepei. Speciile frecvent întâlnite în zona de pădure sunt lupul, vulpea, viezurele. Pe terenurile deschise precum pajiștile sau culturile agricole au pătruns elemente caracteristice zonelor de stepă ca iepurele, popândăul, potârnichea.

În sudul și sud-vestul Podișului Piemontan al Bălăciței se pot întâlni elemente mediteraneene, precum: cicoarea cenușie ( Cicada plebeja), broasca țestoasă de uscat (Testudo hermanni), termite (Reticulitermes lucifugus), dar și elemente balcanice, cum ar fi lăcustele (Poecilimon affinis, Odontopodisma decipiens). Aceste specii sunt întâlnite și pe teritoriul comunei Bălăcița.

Umanizarea intensă a acestui areal a generat modificări în caracteristicile faunei , unele animale au dispărut ( brebul), iar altele sunt în regres ( corbul). Totodata a crescut numărul speciilor ca vrabia spaniolă (Passer hispaniolensis), ciocănitoarea de grădină ( Dendrocopos syriacus balcanicus).

Fauna comunei Bălăcița este alcatuită din animale de camp, predomină în special rozătoarele: popândăul, șobolanul cenușiu, hârciogul. În pădurea de pe tertoriul comunei se întâlnesc porci mistreți, veverițe, vulpi, etc. Aici se găsesc și animale rapitoare, dar de dimensiuni mici ca dihorul, nevăstuica.

Păsările răspândite în acest areal sunt : prepelița, potârnichea, turtureaua, guguștiucul, ciocănitoarea, coțofana, diferite specii de ciori.

I.9 Solurile

Solurile sunt rezultatul acțiunii factorilor naturali precum: clima, vegetația, apa, relieful. Clima influențează solurile prin procesele de meteorizare, vegetația influențează prin calitatea și cantitatea resurselor organice supuse descompunerii, iar relieful influențează direct prin materialele dezagregării și alterării și indirect exercitându-se asupra climei și vegetației.

În Podișul Getic, datorită condițiilor climatice, vegetației și diversității geomorfologice, se întâlnește o gamă extinsă de soluri: brune roșcate în sud-vestul podișului, pe partea mai înaltă a luncilor, unde au loc inundații doar la viituri mari sunt soluri slab evoluate, carbonatice, iar spre câmpie sunt condiții prielnice pentru dezvoltarea solurilor brune roșcate și brune acide.

În Podișul Piemontan al Bălăciței se găsesc soluri argiloiluviale în diferite grade de podzolire și pseudogleizare, întâlnindu-se aici: soluri brune slab luvice, luvisoluri albice , soluri pseudogleice și chiar soluri de malștină formate pe un strat argilos. Se mai întâlnesc și planosoluri, soluri brune luvice, pseudogleizate puternic și mijlociu. În sud și sud-vest se mai pot găsi luvisoluri albice pseudogleizate mijlociu și puternic cu un potențial scăzut de fertilitate, fiind folosite pentru cultura porumbului și ca pajiști naturale. În luncă apar soluri mai tinere, în apropierea albiei găsindu-se protosolurile aluviale și sunt utilizate pentru cultura plantelor furajere, zarzavaturi sau pășuni.

Pe teritoriul comunei Bălăcița predomina solurile brune roșcate, materialul parental este alcătuit din loess, iar pe alocuri aceste soluri s-au format și pe nisipuri, luturi și argile. În funcție de condițiile hidrice, de tipul de rocă și de poziția în relief se deosebesc: soluri brun-roșcate, brun-roșcate argiloase, brun roșcate podzolite, acestea formându-se pe luturi roșcate cu nivelul freatic la adâncimi de peste 10m.

Aceste soluri, în perioadele cu precipitații normale, permit dezvoltarea plantelor și asigură o bună aprovizionare cu apă, dar în perioadele de secetă, când umiditatea este deficitară, plantele precum grâul, porumbul, floarea-soarelui necesita irigații și ingrășăminte.

I.10 Resurse naturale

În comuna Bălăcița principala resursă naturală o reprezintă suprafața agricolă care ocupă 9527 ha, reprezentată în procent de 83% de terenurile arabile cu clasa III de fertilitate și

favorabilitate. Pe teritoriul comunei lipsesc resursele de subsol, doar pe anumite văi adânci eroziunea a scos la suprafață nisipuri și pietrișuri care nu au fost cercetate calitativ și cantitativ. Aici aflându-se cariera de pietrișuri și nisipuri din apropierea satelor Dobra și Gvardinița.

Capitolul II. Populația

II.1 Dinamica populației

Noțiunea de populație presupune existența unei comunități umane bine delimitate în timp și spațiu. Această comunitate nu este o „aglomerare” de oameni, ci ea funcționează ca un sistem caracterizat în principal prin dinamică, integritate, autostabilitate, autoorganizare și ierarhizare.

Dinamica populației reprezintă variația numerică a unei populații raportată la un anumit interval de timp. Este caracterizată de totalitatea fenomenelor legate de mișcarea naturală și de mișcarea în teritoriu, acestea provocând modificări în numărul, structura și repartiția populației pe un anumit teritoriu, într-o anumită perioadă de timp.

Transformările apărute în dinamica populației unui teritoriu sunt rezultatul mișcării naturale și migratorii. Mișcarea naturală cuprinde totalitatea modificărilor care apar în numărul și structura populației ca urmare a deceselor, nașterilor, casătoriilor, divorțurilor, iar mișcarea migratorie cuprinde totalitatea modificărilor apărute în numărul și structura populației ca urmare a schimbării domiciliului stabil.

Datele statistice arată că în anul 2000 comuna Bălăcița avea o populație de 3674 de locuitori, în 2009 scade la 3086 de persoane, iar în 2016 numărul locuitorilor ajunge la 2753. Suprafața comuneii fiind de 10.109 ha, densitatea de 27 de locuitori/km2 este semnificativ mai mică decât media județului de 51,6 loc/km2. Densitatea mică este o consecință a numărului scăzut de locuitori, care și în prezent continuă să se reducă, aceasta reprezentând raportul dintre numărul de locuitori al unui teritoriu și suprafața acestuia. Comuna cuprinde 1357 de gospodării și 2400 locuințe.

II.1.1 Evoluția numerică a populației

Creșterea sau scăderea populației este determinată de dinamica naturală a populației, de fertilitate, mobilitate. Evoluția populației rurale este influențată de îmbătrânirea demografică, fenomen care este caracteristic întregii țări.

Analizând anii de recensământ, populația comunei Bălăcița cunoaște o involuție a numărului de locuitori. Între anii 1912-1977 populația comunei se menține la un număr de peste 5000 de locuitori,dar începând cu anul 1992 se observă o ușoară scădere ajungând la 4031 de locuitori. Din 1992 și până azi populația celor trei localități componente ale comunei continuă să scadă, iar ritmul de scădere este din ce în ce mai accentuat. Această scădere a fost rezultatul sporului natural negativ, dar și al lipsei activităților economice care au determinat migrarea populației. În viitor populația nu va înceta să scadă, deoarece ponderea tinerilor este scăzută, astfel numărul nașterilor se va diminua treptat.

Tabel 1. Evoluția numerică a populației în perioada 1992-2000

Fig.7 Evoluția populației 1992-2000 ( Sursa: Institutul Național de Statistică)

Din graficul de mai sus reiese că populația comunei a scăzut moderat și continuu în intervalul 1992- 2000, în 1992 populația era în număr de 4091 de locuitori, scăzând treptat la 3674 de locuitori în anul 2000. În anul 2000 populația este mai mică cu aproximativ 500 de locuitori .

Tabel 2: Evoluția numerică a populației în perioada 2001-2016

Fig.8 Evoluția populației 2001- 2016 (Sursa: Institutul Național de Statistică)

În grafic este evidențiat faptul că și în perioada 2001- 2016 numărul locuitorilor se află într-o continuă scădere. Ritmul de scădere este de 80 de personae/an.

Cauzele care au produs scăderea populației în comuna Bălăcița:

migrarea populației tinere spre zonele urbane mai bine dezvoltate economic sau spre alte țări, migrațiia fiind cauzată de lipsa locurilor de muncă din comună;

migrarea elevilor în zonele urbane pentru a-și continua studiile, în comună lipsește învățământul liceal;

procentul ridicat al populației îmbătrânite determină scăderea natalității;

În graficul de mai jos se observă evoluția numărului născuților vii și decedaților în perioada 2001- 2015. Numărul nașterilor are o tendință de scădere, de la 47 de născuți în 2001 scade la 18 născuți în 2015.

Numărul persoanelor decedate înregistrează o traiectorie sinuoasă, în intervalul 2001-2005 se află într-o continuă creștere de la 85 de decedați la 90 de decedați și o descreștere în intervalul 2007- 2015 de la 86 la 56 de decedați.

Din cele spuse mai sus constatăm că în comuna Bălăcița numărul nașterilor este mult mai mic decât numarul deceselor.

Tabel 3: Evoluția numărului de nașteri și decese în intervalul 2001-2015 în comuna Bălăcița

Fig.9. Evoluția numărului născuților vii și a persoanelor decedate în intervalul 2001- 2015

Această diferență între numărul nașterilor și cel al deceselor a fost cauzată de:

îmbătrânirea populației

infrastructura sanitară slab dezvoltată

localizarea comunei Bălăcița la o distanță mare de spitalele din Drobeta Turnu Severin și Craiova care au o dotare sanitară superioară celei din comună

II.1.2 Mișcarea naturală

Bilanțul natural al populației reprezintă diferența dintre natalitate și mortalitate, acesta fiind influențat de factori naturali, economici, sociali, politici, istorici. Evoluția numerică a populației este determinată de natalitate și mortalitate, aceste fenomene sunt și ele determinate la rândul lor de factori economici, sociali, culturali, de întreg contextul social-economic al regiunii.

II.1.2.1 Natalitatea

Natalitatea reprezintă numărul mediu al născuților vii într-un an raportat la numărul mediu al populației unui teritoriu. Se calculează după formula:

N= 1000

Unde:

N= rata natalității

Nv= numărul total al născuților vii

Pm= populația medie

Intensitatea nașterilor din cadrul unei populații este influențată de politica demografică promovată, structura pe grupe de vârstă și sexe, de fertilitate, de nivelul de dezvoltare economică, de gradul de instruire al populației.

În zonele rurale ,de obicei, natalitatea este mai mare, aceasta având o importanță majoră în evoluția populației unui teritoriu. Însă, în comuna Bălăcița mortalitatea este mai pronunțată decât natalitatea.

Tabel nr.4 Evoluția natalității

Fig.10 Evoluția natalității

Din acest grafic putem observa că în perioada 2000 – 2001 rata natalității se menține ridicată (12‰) în comparație cu anii care urmează. În intervalul 2002- 2015, în cadrul comunei, se observă un traseu neregulat cu perioade de scădere și perioade de creștere a natalității , astfel că în 2002 natalitatea era de 8,90‰, în 2010 era de 7,67‰, iar în 2015 indică 6,50‰ . În 2005 numărul nou-născuților fiind 19 pentru ca în 2007 să crească la 32. Cel mai mic număr de nașteri și ca urmare cea mai mică rată a natalității de la nivelul comunei s-a inregistrat în anii 2009 (5,50‰) și 2015 (6,50‰).

Cauzele care au condus la scăderea ratei natalității sunt multiple, dar dintre acestea se evidențiază ponderea redusă a populației de vârstă fertilă și preponderența populației îmbătrânite, migrarea populației tinere în mediul urban, starea precară a modului de trai. Această scădere este susținută și de nupțialitatea redusă, cele mai multe căsătorii au avut loc în 1990 (37), iar pe parcursul anilor numărul acestora scade ajungând în 2015 la 11 căsătorii, cele mai puține s-au înregistrat, însă, în anul 2013 când s-au oficializat doar 5 căsătorii. Aceste date denotă că tinerii nu se mai grăbesc să își formeze o familie, lucru care ar ajuta la creșterea natalității.

Înainte de 1989, rata natalității era ridicată atât la nivelul comunei, cât și la nivelul întregii țări. Ceea ce a determinat valorile mari ale natalității a fost politica demografică a regimului comunist care interzicea avortul și încuraja familiile cu mulți copii, toate acestea aveau ca scop creșterea populației.

II.1.2.2 Mortalitatea

Mortalitatea reprezintă numărul de decese care au loc într-un an raportat la 1000 de locuitori. Se determină ca raportul între numărul deceselor și populația medie a unui teritoriu:

1000

unde:

M= rata mortalității

D= numărul deceselor

P= numărul mediu al populației

La fel ca și în cazul natalității, mortalitatea este și ea influențată de nivelul de dezvoltare economică, de factorii sociali, factorii sanitari, structura populației pe grupe de vârste și sexe.

Tabel nr. 5. Evoluția mortalității

Fig nr.11 Evoluția mortalității

Rata mortalității oscilează în intervalul 2000-2015 având valori de 24,49 ‰ în anul 2000, de 28,38 ‰ în 2004, dar și valori mai scăzute în anul 2015 de 20,24 ‰. Din 1990 și până azi mortalitatea a crescut constant, acest indicator a atins apogeul în 2004, când mortalitatea a ajuns la 28,38‰.

Creșterea ponderii deceselor a fost și este influențată și de bolile care afectează, în general, populația de vârstă înaintată, și anume: afecțiuni ale aparatului circulator, bolile ischemice și bolile cerebro-vasculare. Această rată ridicată mai este determinată și de infrastructura sanitară slab dezvoltată, dar și de refuzul locuitorilor de a apela la serviciile medicale din motive economice.

În spațiul studiat, mortalitatea infantilă nu indică valori ridicate, aceasta reprezentând totalitatea deceselor copiilor cu vârsta sub un an dintr-o populație. Se calculează astfel:

Mi= x 1000 , unde:

Mi= mortalitatea infantilă

D< 1 an= decedați cu vârsta mai mică de un an

N< 1 an= născuți cu vârsta mai mică de un an

Tabel nr.6 Evoluția numărului copiilor decedați până la vârsta de un an.

Tabel nr.7 Evoluția mortalității infantile

Factorii care determină decesul infantil pot fi: vârsta mamei sub 20 de ani sau peste 35 de ani, antecedente patologice ale mamei ( diabet, boli cardiovasculare, etc), prematuritatea copilului, nașterea prematură, dar și nivelul scăzut de educație al părinților, alimentația neadecvată, comdițiile de locuit nepotrivite.

Fig.nr 12 Evoluția mortalității infantile

II.1.2.3 Evoluția bilanțului natural

În tabelul nr.5 observăm că în comuna Bălăcița, în intervalul 2000- 2015, bilanțul natural indică doar valori negative, acestea variază de la an la an, nedevenind, însă, pozitive. Bilanțul natural reprezintă diferența dintre rata natalității și cea a mortalității:

Bn=n – m

Unde:

Bn = bilanțul natural

n = natalitatea

m = mortalitatea

Bilanțul natural negativ indică o scădere accentuată a populației care a fost determinată de dominarea în comună a populației vârstnice a cărei rată de mortalitate are valori ridicate.

Tabel nr.8 Evoluția bilanțului natural

II.1.3 Mobilitatea teritorială a populației

Mobilitatea populației este un fenomen ce a caracterizat societatea din cele mai vechi timpuri și până azi. Așadar, ea are un profund caracter istoric manifestându-se în mod diferențiat în spațiu și timp în funcție de factorii și condițiile concrete specifice de la o etapă la alta și dintr-un loc în altul. Aceasta reprezintă deplasarea în teritoriu al unei populații pe distanțe mai mari sau mai mici, cu sau fără schimbarea domiciliului stabil în decursul unei perioade de timp, fiind influențată, în general, de factori sociali ( lipsa activităților educaționale și culturale) și economici (șomaj, sărăcie). Mobilitatea populației are un rol imortant in evoluția numărului de locuitori ai unui unui teritoriu.

II.1.3.1. Evoluția plecărilor

Emigrația constă în deplasarea unei populații din localitatea de domiciliu spre o altă localitate. În mediul rural, de obicei, populația se deplasează către zona urbană.

Tabel nr.9 Evoluția plecărilor

Analizând tabelul putem observa că rata populației care a plecat din localitate are o evoluție oscilantă, 4,53% în 1990, acesta fiind și cel mai ridicat procent din 1990 și până în 2015 când ponderea celor plecați din localitate a fost cea mai mică, reprezentând doar 1,51%.

După 1989 emigrația populației la nivelul comunei, dar și la nivel național a crescut semnificativ. Anul 1990 , pentru comuna Bălăcița, a fost anul cu cele mai multe plecări, acestea fiind susținute de căderea regimului comunist și implicit de deschiderea granițelor tării, moment în care mulți dintre români au ales sa-și părăsească localitățile în căutarea unor locuri de munca bine plătite, acestea lipsind în comună și a unui nivel de trai mai ridicat în străinătate.

Fig. nr.13 Evoluția plecărilor

În prezent, în comuna Bălăcița, tinerii sunt cei care își părăsec domiciliul pentru a avea posibilitatea de a absolvi o instituție superioară de învățământ, în comună existând doar învățământ primar. Reducerea locurilor de munca din agricultură ca urmare a mecanizării acesteia a generat un flux migratoriu considerabil de la sat la oraș, care a succedat depopularizarea comunei.

Un număr mare de plecări a fost sesizat și în perioada dinainte de 1989, când a avut loc colectivizarea forțată și mulți locuitori și-au pierdut pământul moștenit, astfel au ales să părăsească satele pentru a emigra spre orașele industrializate.

II.1.3.2 Evoluția sosirilor

Din tabelul de mai jos constatăm că numărul sosirilor este mai mic în comparație cu cel al plecărilor în unii ani și acest lucru se datorează faptului că în plan local nu există posibilitatea de dezvoltare economică pentru a atrage disponibil de forță din alte localități.

Tabel nr.10 Evoluția sosirilor

Fig. nr.14 Evoluția sosirilor

În comună, cei care sosesc sunt, de obicei, persoanele care au emigrat în zonele urbane și acum fiind pensionari se retrag în satele natale. Din grafic reiese că anii în care s-au inregistrat cele mai multe sosiri au fost 1996 și 1999, acest număr este rezultatul împroprietăririi locuitorilor cu pământ după 1989. Și în 2012 și 2015 numărul sosirilor este mare, iar în 2015 numărul sosirilor depășește ușor numărul plecărilor. Sosirile, chiar și numărul mic al acestora, determină încetinirea procesului de depopulare a satelor.

II.1.3.3. Evoluția bilanțului migratoriu

Bilanțul migratoriu constituie diferența dintre plecările cu domiciliu și sosirile cu domiciliu într-o localitate.

În comuna Bălăcița se observă preponderența unui bilanț migratoriu cu valori negative rezultate în urma plecării populației către zonele urbane sau către exteriorul țării după încheierea perioadei comuniste, însă în 1996 se observă o revenire a populației în zona de origine. După anul 2000, neexistând locuri de muncă în alte domenii decât în agricultură, populația tânără a ales să părăsească comuna și chiar țara. Numărul celor care au părăsit comuna este mai mare decât numărul celor care au sosit aici, rezultând astfel un bilanț negativ. Excepție mai face și anul 2015 când numărul plecărilor este mai mic decât cel al sosirilor, în acest an s-a observat reîntoarcerea populației îmbătrânite din zonele urbane către comună.

Tabel nr.11 Evoluția bilanțului migratoriu

Fig. nr.15 Evoluția plecărilor și sosirilor în intervalul 1990-2015

II.1.3.4 Evoluția bilanțului total

Evoluția bilanțul total indică desfășurarea dinamicii populației în timp și rezultă prin însumarea bilnțului natural cu cel migratoriu.

Tabel nr.12 Evoluția bilanțului total

Se observă că în intervalul 1990- 2015 bilanțul total oscilează de la an la an, dar se păstrează negativ, fără tendința de estompare în viitor a acestui indicator. Aceste valori reprezintă consecința depopulării continue a comunei, cauzată de o rată a mortalității ridicată și de numărul mare de emigrări către zona urbană sau în afara granițelor țării.

II.1.4. Densitatea populației

Densitatea populației evidențiază gradul de concentrare al populației în teritoriu și reprezintă raportul dintre populația medie și suprafața unui teritoriu.

Comuna Bălăcița are o suprafață mare de 101,09 km2 și o densitate de doar 27 locuitori/km2 înregistrată in anul 2016. Această densitate redusă este o urnmare a scăderii numerice a populației în condițiile unui spor natural și migratoriu negativ.

Cea mai mare densitate a fost în anul 1992 de 40 locuitori /km2, deși sporul natural și migratoriu au fost negative.

II.2 Structura geodemografică

Structura geodemografică vizează acele grupe umane care pot fi cuantificate, acestea sunt: vârsta, genul, etnia, religia.

II.2.1 Structura pe grupe de vârstă

Structura populației pe grupe de vârstă ne sugerează divizarea populației unui teritoriu în trei categorii de grupe: grupa tânără care cuprinde populația cu vârsta cuprinsă între 0 și 14 ani, grupa adultă cuprinde populația cu vârsta de 15-49 ani și grupa vârstnică cuprinde populația de 60 și peste 60 de ani.

Pentru comuna Bălăcița se va analiza structura pe grupe de vârstă din perioada cuprinsă între 1992 și 2016, iar în funcțe de ponderea acestor categorii putem determina gradul de întinerire sau îmbătrânire al unei populații.

Tabel nr.13 Evoluția populației pe grupe de vârstă

Structura populației pe grupe de vârstă și sexe a suferit modificări în urma evoluției natalității și mortalității, a creșterii duratei de viață și a scăderii fertilității, astfel, a crescut și ponderea populației îmbătrânite și a scăzut cea a populației tinere.

Din tabelul 11 observăm că populația dependentă ( populația cu vârsta cuprinsă între 0-14 ani și cea cu vârsta de 60 și peste 60 ani) este aproximativ egală cu populația aptă de muncă, iar populația vârstnică este dublă față de cea tânără.

Ponderea populației tinere (0-14 ani), de-a lungul timpului, parcurge o traiectorie oscilantă, dar nu cu foarte mari diferențe între valorile procentuale, ponderea cea mai mare a acestei grupe a fost înregistrată în anul 2000, când populația tânară atingea un număr de peste 500 de tineri (15,97%). Din anul 2000 și până în prezent, ponderea tinerilor a scăzut constant, ajungând la 13,04%, unul dintre factorii care a accentuat aceast regres este rata scăzută a natalității.

Populația adultă, productivă și reproductivă, reprezintă în anul 1992 54,92% din totalul populației, această pondere scade în perioada 1996 – 2000, de la 51,55% – 49,10% , acest regres este justificat de emigrarea populației către orașe. În următorii ani, ponderea populației dependente scade, astfel, observăm un ușor progres al ponderii populației adulte, aceasta crește de la 50,10% în 2004 la 54,95% în 2016 și datorită întoarcerii în locurile natale ale populației migratoare.

Deși în 2016 populația adultă are un procent mai ridicat decât populația îmbătrânită, în comuna Bălăcița ne confruntăm cu procesul de îmbătrânire al populației și cu depoplarea comunei.

Fig. nr.16 Piramida populației pe grupe de vârstă și sexe 1992-2016

Din piramida populației, cu vârful dezvoltat și baza aplatizată observăm tendința de îmbătrânire de la nivelul comunei Bălăcița și se evidențiază și faptul că cea mai numeroasă populație este cea adultă ( grupa 25- 54 ani) și cea vârstnică de 65 și peste 65 de ani, iar grupa inferioară din punct de vedere al valorilor este cea a populației cu vârsta cuprinsă între 0-14 ani. Piramida are și funcție comparativă între anii 1992 și 2016, reieșind că populația , atât cea feminină cât și cea masculină, a anului 1992 are cote mai ridicate decât populația anului 2016.

II.2.1.1. Indicele de îmbătrânire a populației

Acesta indică raportul dintre numărul persoanelor vârstnice ( peste 60 de ani) și numărul populației tinere (sub 20 de ani). Acest indice este exprimat în procente și se calculează astfel:

Iî= x 100, unde:

Iî= indice de imbătrânire

Pv= populația vârstnică

Pt= populația tânără

Tabel nr.14 Evoluția indicelui de îmbătrânire

Fig. nr.17 Evoluția indicelui de îmbătrânire

Din graficul de mai sus observăm că în cadrul comunei Bălăcița, indicele de îmbătrânire are o evoluție instabilă, dar nu descrescătoare. Tendința de creștere a populației îmbătrânite este neîncetată de la 169% în anul 1992 la 182% în 1996 și scade la 168% în 2016, însă, acest indice raportat la populația tânără din acest an continuă să fie mare. Tendința de îmbătrânire a populației apare pe fondul scăderii ratei natalității și creșterii numărului de emigranți tineri.

II.2.1.2 Rata de dependență

Pentru a sublinia urmările îmbătrânirii demografice și pentru a pune în evidență raporturile dintre grupele mari de vârstă putem folosi raportul de dependență demografică, acesta se calculează după formula:

Rd= x 1000, unde:

Rd= rata de dependență

P14= populația tânără

P60= populația vârstnică

P15-59= populația adultă

La nivelul comunei Bălăcița, numărul tinerilor și al bătrânilor raportați la 1000 de adulți este foarte mare, acesta a crescut de la 822‰ în 1992 la 841‰ în 2016, această evoluție a indicelui de dependență este rezultatul scăderii populației adulte și creșterea populației vârstnice.

II.2.2 Structura populației pe sexe

Structura populației pe sexe reprezintă proporția femeilor/bărbaților dintr-o populație. Această categorie se referă la distribuția populației pe cele două sexe, feminin și masculin. Ponderea populaței masculine și feminine se poate calcula astfel:

gF= x 100

gF= ponderea populației feminine

F= numărul persoanelor de sex feminin

P= numărul populației

gM= x 100

unde:

gM= ponderea populației masculine

M= numărul persoanelor de sex masculin

P= numărul populației

Tabel nr.15 Evoluția populației pe sexe

Fig. nr.18 Structura populației pe grupe de vârstă și sexe

Analizând fig.18 putem observa o ușoară dominare a populației feminine cu vârsta de peste 60 de ani, acest lucru este determinat de rata mare a mortalității populației masculine îmbătrânite și o predominare a a grupei 14-59 ani de sex masculin, care poate fi o urmare a ponderii mai mari a populației masculine la naștere.

De-a lungul timpului, în intervalul 1992-2016, bărbații sunt majoritari pe grupe de vârstă, în sensul că până la 59 de ani dominantă este populația masculină, iar după vârsta de 60 de ani apare o feminizare a populației. În anul 2016, la nivelul comunei Bălăcița, se oservă un oarecare echilibru, populația masculină reprezintă 49,11% din totalul populației, iar cea feminină 49,50%.

Structura populației pe sexe mai poate fi caracteriazată și prin raportul de masculinitate/ feminitate. Acest indicator reprezintă numărul persoanelor de sex masculin/ feminin raportat la numărul femeilor/ bărbaților și se calculează astfel:

Rm=, unde:

Rm = raportul de masculinitate

B= numărul total al bărbaților

F= numărul total al femeilor

Rf = x 100, unede:

Rf= raportul de feminitate

F= numărul total al femeilor

B= numărul total al bărbaților

Astfel, la nivelul comunei Bălăcița, raportul de masculinitate respectiv feminitate a avut următoarea evoluție în perioada 1992- 2016:

Tabel nr.16 Evoluția raportului de masculinitate/ feminitate

Din tabelul de mai sus observăm regresul raportului de feminitate de la 101,52% în anul 1992 la 98,05% în anul 2016 și progresul raportului de masculinitate de la 98,49% în 1992 la 101,98% în 2016. În anul 2016, deficitul populației feminine femei a atins -3,93%, acesta find anul când raportul de masculinitate a atins valoarea maximă de 101 bărbați la 98 de femei. Raportul de masculinitate are valori mai ridicate deoarece numărul bărbaților de vârstă tânără și adultă este mai mare decât al femeilor, cauza fiind numărul mai mare al născuților de sex masculin.

II.2.3. Structura populației pe religii

Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, religia este un sistem de credințe (dogme) și de practici (rituri) privind sentimentul divinității și care îi unește în acceași comunitate spirituală și morală pe cei care aderă la acest sistem.

Din punct de vedere religios, în comuna Bălăcița, în anul 2017, 99,31% sunt ortodocși, urmează populația baptistă care reprezintă 5,15 din totalul locuitorilor comunei și populația romano-catolică care reprezintă doar 0,53%.

Tabel nr.17 Structura pe religii în comuna Bălăcița

Fig. nr.19 Structura populației pe religii

II.2.4. Structura etnică a populației

Termenul „etnie” se referă la apartenența indivizilor la un popor, cu forme de cultură diferite, cu un anumit comportament demografic și social. La baza etniei stă limba, graiul comun, obiceiurile și tradițiile, acestea fiind grupate într-un teritoriu bine delimitat.

În ceea ce privește structura etnică a populației din spațiul studiat putem observa că românii alcătuiesc cea ma mare parte a populației, dar în satul Bălăcița există și o comunitate de rromi, aceasta este alcătuită din 363 de persoane, iar 146 de persoane nu și-au declarat etnia.

Fig. nr.20 Structura etnică a populației.

II.2.5. Structura socio-economica (populație activă și inactivă)

La fel ca și structura demografică, structura socio-economică s-a modificat pe parcursul anilor. Această structură arată gradul de implicare al populației în economia locală. Structura socio-economică este împărțită în funcție de gradul de participare al populației și poate fi: populație activă și populație inactivă. Populația activă reprezintă totalitatea persoanelor care practică o activitate profesională, iar populația inactivă reprezintă totalitatea persoanelor care nu exercită o activitate economică, precum: elevii, studenții, persoanele casnice,etc.

Cele trei sectoare economice în care activează populația sunt:

sectorul primar- agricultura

sectorul secundar- industria

sectorul terțiar- serviciile

Populația activă a unui teritoriu este influențată de caracterul economiei locale, acesta poate influența și mișcarea migratorie și cea naturală, determinând creșterea populației sau depopularea teritoriului.

Analizând evoluția populației active de la nivelul comunei Bălăcița din anii 1977, 1992, 2002 și 2017 vom observa că activitatea economică din acest interval a avut un traseu oscilant, precum urmeză: în 1977 ponderea populației active era de 56%, în 1992 de 55%, în 2002 s-a înregistrat o pondere semnificativ scăzută de 28%, iar în 2017 se observă o evoluție importantă a acesteia de 42%.

Odată cu scăderea procentului populației active, proporția populației inactive a crescut în perioada 1997- 2017, de la 44,42 în 1977 la 58% în 2017, însă, cea mai mare pondere a populației inactive s-a înregistrat în anul 2002 când populația neocupată reprezenta 76,65% din totalul locuitorilor comunei.

În prezent, 42% din populația comunei este activă, din care 28% este ocupată în domeniul agriculturii, 357 de persoane beneficiază de ajutorul social, iar 391 de persoane sunt pensionare.

Sectorul economic cel mai practicat la nivelul comunei este agricultura, deși procentul populației ocupate în sectorul primar este de doar 28%, numărul populației care prestează activități agricole în propria gospodărie folosind ustensile tradiționale nemecanizate este mare, acest fapt denotă profilul economic agricol al comunei, peste 70% din populație își lucrează pământul. Cele mai dezvoltate sectoare ale agriculturii sunt cultura plantelor, creșterea animalelor, pomicultura și viticultura.

Fig. nr.21 Evoluția populației active și inactive

În ceea ce privește șomajul, schimbările economice suferite de țara noastră după 1989 au afectat și zona studiată, astfel că rata șomajului, care reprezintă raportul dintre numărul șomerilor și populația activă, a avut următoarea evoluție: în 1992 era de 6,70%, în 2002 a scăzut la 2,78%, în anul 2010 procentul șomerilor a început să crească la 3,80%, iar în luna februarie 2017 rata junge la 7,84%.

Fig. nr.22 Rata șomajului

Șomajul reprezintă dezechilibrul dintre cererea locurilor de muncă și oferta, șomerii fiind acele persoane care sunt în căutarea unui loc de muncă, rata acestora se calculează după următoarea formulă:

Rs= x 100, unde:

Rs= rata șomajului

Ps= numărul șomerilor

Pa= populația activă

Pentru comuna Bălăcița, șomajul reprezintă o consecință a însuficienței ofertei locurilor de muncă din comună, dar și din localitățile apropiate, care să încorporeze resursele umane existente. În prezent din populația activă, numărul salariaților este de 96 de persoane, majoritatea acestora sunt ocupate în sectorul terțiar, în asistență medicală și socială, administrație și învățământ.

Cap. III Așezări umane

III.1 Vechimea așezărilor

Podișul Piemontan al Bălăciței este localizat în partea sud-vestică a țării, fiind parte a Piemontului Getic și se întinde pe suprafața a două județe, Mehedinți și Dolj, cuprinzînd în cadrul său 56 de comune (34 de comune aparțin județului Dolj și 22 de comune aparțin județului Mehedinți), printre care se află și comuna Bălăcița.

Condițiile climatice, accesibilitatea și gradul de fragmentare al reliefului din această parte a țării au favorizat stabilirea permanentă a populației și desfășurarea a diferite activități umane, ca urmare teritoriul pe care azi se desfășoară comuna Bălăcița a fost locuit permanent.

Apariția și evoluția satului Bălăcița se află într-o strânsă legătură cu satul Gvardinița, care până la mijlocul secolului al XIX a purtat denumirea de Bălăcița, fiind atestat pentru prima dată într-un hrisov în anul 1535. La începutul secolului al XIX, satul Bălăcița a fost locuit de crescători de porci care exportau animalele în Imperiul Habsburgic, de aici și-a luat denumirea de Porcăreața sau Purcăreața, iar la sfârșitul secolului XIX a luat numele de Bălăcița, iar vechiul sat cu acest nume a fost denumit Gvardinița.

Până în anul 1864, satul Bălăcița s-a numit Porcăreața și era proprietatea logofătului Dumitrache Brăiloiu, iar într-un document din 1813 a fost menționată moștenirea satului de către familia Bibescu. După 1864 se va numi Bălăcița, așa cum este cunoscută și astăzi.

Între 1948 și 1968, comuna Bălăcița a aparținut Raionului Vânju Mare (înainte de a aparține raionului Vânju Mare, Bălăcița a făcut parte din Plasa Dumbrava), după 1968 s-a renunțat la denumirea de raion, iar țara a fost împărțită în mai multe județe. Prima cartografiere a comunei Bălăcița a fost realizată între anii 1721-1722 de către Fr. Schwantz.

Satul Dobra a fost amintit pentru prima dată în 1566, când s-a vorbit despre hotarul moșiei Dobra, proprietate a boierului Constantin Poenaru. În anul 1763, jumătate din satul Dobra a fost dăruită mănăstirii Gura Motrului. Numele satului este dat de forma terenului: Dobra -vad, situat în apropierea unui râu.

Satul Gvardinița a fost atestat documentar în anul 1535 sub denumirea de Bălăcița

Bătrână (denumire care nu a mai fost folosită de către locuitori începând cu sfârșitul secolului XIX), la începutul secolului XIX, Gvardinița era moșia Logofătului Vlaicu și Detco Postelnic, mai târziu fiind moștenită de familia boierească Bibescu. Numele satului provine de la o unitate militară rusă, din garda imperială Gvardia care a staționat aici în timpul razboaielor ruso-tuce.

III.2. Mărimea și evoluția așezărilor umane

Satul este cea mai veche formă de locuire, acesta a luat naștere datorită stabilirii unor relații productive și unor relații de rezidență ale populației, aceste fiind influențate de factori naturali, economici, sociali, istorici,etc.

Datorită condițiilor naturale, altitudinilor reduse din teritoriu (altitudinea maximă fiind de 374 m în Dealul Balota) au susținut de-a lungul timpului apariția și evoluția așezărilor omenești și desfășurarea activităților economice care au motivat statornicirea comunităților umane în acest areal.

Mărimea așezărilor este un atribut ce reflectă raporturile dintre factorul uman și condițiile naturale, istorice, reflectă și dezvoltarea sau regresul economic al așezării din trecut, prezent și dă posibilitatea dezvoltării pe viitor a localității.

Din 1535, când a fost atestată documentar și până în prezent Comuna Bălăcița a cunoscut constant modificări ale numărului de locuitori, în prezent are o populație de 2753 de locuitori distribuită în teritoriul celor trei sate componente: Dobra cu o populație de 346 de locuitori, Bălăcița cu populația de 1324 de locuitori și satul Gvardinița cu o populație de 1083 de locuitori.

În funcție de numărul de locuitor, așezările rurale au fost clasificate în: sate mici ( sub 500 de locuitori), sate mijlocii (500-2000 de locuitori), sate mari (2000-4000 locuitori ). Astfel că satele din cadrul comunei Bălăcița se încadrează în categoria satelor mijlocii din punct de vedere demografic, excepție face satul Dobra care azi are o populație ce nu mai depășește 500 de locuitori, astfel acesta se încadrează în categoria satelor mici.

Asemănător satelor, comunele sunt și ele clasificate în funcție de numărul de locuitori, acestea se împart în: comune cu mai puțin de 1000 de locuitori, comune cu 1000-2000 de locuitori și comune cu 2001-3000 de locuitori. În prezent comuna Bălăcița face parte din categoria comunelor cu o populație de 2001-3000 de locuitori, însă, în 1992 acesta se încadra în categoria comunelor cu o populație de 5000-7000 de locuitori, dar emigrarea populației și rata scăzută a natalității au generat depopularea comunei.

III.2.1. Tipologia satelor

Structura și textura așezărilor rurale sunt categorii morfologice de esență socială, care definesc partea concret materială a vetrei satului concentrată în punctul geografic optim al localizării. Ele reflectă relația directă a vetrei cu funcția economică a terenurilor din afara ei (moșia), dar și modul de organizare a spațiului de cazare a ruralilor în raport cu natura geografică a teritoriului.

Forma și mărimea așezărilor din zona studiată sunt condiționate de relief, de gradul de dezvoltarea al economiei locale și de modul de exploatare al resurselor existente. În Podișul Piemontan al Bălăciței se întâlnesc doar sate adunate și răsfirate.

Din punct de vedere al tipologiei spațiale, satele componente ale comunei sunt adunate, specifice zonelor de câmpie și sunt caracterizate prin: vatra bine delimitată este detașată de aria de producție (moșie), gospodării cu suprafețe mari lipite unele de altele înscrise pe ulițe nu prea dese, iar terenurile agricole se află înafara satelor. Satele adunate se împart în:

– sate adunate cu structură regulată se înscriu în planuri liniare sau geometrice, gospodăriile au curți mari și mici grădini. Acestea se găsesc în lungul drumurilor sau al văilor.

-sate adunate cu structură neregulată sunt așezări specifice zonelor joase și deluroase, prezintă ulițe întortocheate, densitatea gospodăriilor scade către margini, unde dispunerea lor este mai dispersată. Acestea pot avea formă triunghiulară, tentaculară.

După fizionomia vetrei, satele comunei Bălăcița au formă lineară, gospodăriile s-au dezvoltat în lungul drumurilor. Localitățile Dobra și Bălăcița (străzi rectangulare) au formă poligonală, conturul vetrei este bine delimitat, rețeaua de drumuri permite pătrunderea în interior a unei părți din terenurile agicole. Satul Dobra prezintă o textură neregulată cu o rețea stradală dezordonată, în timp ce textura satului Bălăcița este regulată, cu străzi dispuse geometric. Iar, satul Gvardinița are formă linear tentaculară carcterizată prin gospodării dispuse în lungul drumului principal din care se desprind ramnificări sau ulițe și o textură tentaculară.

III.2.2 Tipologia gospodăriilor

La ultimul recensământ, în perimetrul comunei Bălăcița, a fost înregistrat un total de 1357 de gospodării 560 de gospodării în satul Bălăcița, 256 în Dobra și 541 de gospodării în satul Gvardinița. Aici predomină gospodăriile cu un singur nucleu familial, adică o familie formată din doi părinți și copiii lor.

Tipologia gospodăriilor diferă prin arhitectura caselor și materialele de construcție folosite, prin numărul construcțiilor anexe, prin orientarea caselor în funcție de poziția drumului. Aceasta este influențată și de relief, fiid necesară o anumită amplasare a construcțiilor, de caracteristicile climatice care impun atât orientarea caselor, cât și forma acoperișurilor și poate fi influențată și de cerințele ocupațiilor locuitorilor.

În prezent, în zona studiată, locuințele sunt construite din materiale precum ciment, cărămidă, dar mai există și case construite din paiantă și chirpici, acestea au , în general, un singur nivel, iar acoperișul este din țiglă sau tablă. Casa tradițională este cea cu tindă , fiind cea mai răspândită din această zonă, are două sau trei încăperi, una dintre acestea este “odaia mare” sau “odaia bună” care este păstrată pentru vizitatori, iar intrarea se face prin tindă (prispă). Acestora li se mai pot adăuga anexe care pot fi folosite ca bucătărie de vară sau pot adăposti animalele sau uneltele. Curtea are o suprafață mare și cuprinde grajdul animalelor, șura de fân, cotețele păsărilor și fântâna care este nelipsită în gospodăria țărănească.

III.3. Funcțiile așezărilor

Comuna Bălăcița are funcție agricolă, aceasta este dată de ocupația și activitățile desfășurate de către locuitori și este considerată funcția de bază a așezărilor rurale. Activitățile agricole desfășurate în cadrul comunei sunt: creșterea animalelor, cultura cerealelor și pomicultura, mare parte a populației fiind ocupată în acest sector.

Comuna Bălăcița are trei localități componente, fiecare dintre acestea cuprind în perimetrul lor mai multe zone funcționale:

Localitatea Bălăcița cuprinde:

Zona pentru locuințe- locuințele sunt mai concentrate în interiorul vetrei, iar la periferia acesteia densitatea lor scade.

Zona centrală cu funcții de interes public– aceasta cuprinde dotările publice care servesc întreaga comună, iar majoritatea acestora sunt concentrate la intersecția drumurilor județene DJ606 cu DJ561. Aici se află: administrația, înstituții de învățământ, sănătate și alte obiective precum poliția, oficiul poștal,etc.

Zona verde, de agrement– aici nu există spații amenajate, dar există posibilitatea amenajării malului pârâului Desnățui, aici ar putea fi create spații de recreere și agrement.

Zona destinată activităților economice aceasta cuprinde unitățile comerciale.

Zona de gospodărie comunală cuprinde terenul ocupat de cimitir.

Localitățile Dobra și Gvardinița cuprind:

Zona pentru locuințe– localitățile dispun de alimentare cu apă și foarte curând de canalizare. Dotările localităților sunt reduse: școală, grădiniță și biserică.

Zona destinată activităților economice este reprezentată de câteva spții comerciale de dimensiuni mici.

Zona de gospodărie comunală

III.4. Infrastructura social-edilitară

Odată cu trecerea anilor, în comuna Bălăcița se poate observa o evoluție a nivelului de trai al locuitorilor, viața acestora a fost îmbunătățită prin asigurarea unor condiții mai bune de trai și prin dezvoltarea infrastructurii social edilitare.

III.4.1. Alimentarea cu apă

Pentru sporirea gradului de confort, din anul 2002 cele trei localități componente ale comunei Bălăcița au fost racordate la un sistem de apă centralizat. Până în anul 2002 comuna nu dispunea de un sistem modern cu apă publică , singura sursă de apă era cea de izvor, care era captată și distribuită printr-o rețea de cișmele. Locuitorii mai utilizau și apa din fântânile pe care aceștia le aveau în propiile gospodării. Rețeaua de distribuție are o lungime totală de 19229m, aceasta străbate toate străzile din comună care cuprind gospodării racordate. În perioadele secetoase, sistemul actual de alimentare cu apă nu acoperă necesarul locuitorilor.

III.4.2 Canalizarea

În anul 2009, Primăria comunei Bălăcița a demarat un proiect, în urma căruia, în anul 2011, a fost creată și dezvoltată o rețea de canalizare de 4,772 km și o stație de epurare în satul Dobra. În anul 2015 s-a realizat rețeaua de canalizare și în satul Bălăcița și urmează extinderea acesteia în satul Gvardinița.

III.4.3. Alimentarea cu energie electrică

În comună există mai multe posturi de transformatoare care alimentează comuna cu energie electrică. Rețeaua de distribuție publică a fost realizată de CEZ Vînju Mare și este montată pe stâlpi de beton. În anul 2007 s-a realizat modernizarea rețelei de electricitate, cea veche fiind pusă în fincțiune cu 30 de ani în urmă prezenta un grad avansat de uzură.

III.4.4. Rețeaua de telecomunicații

Serviciile telefonice din comuna Bălăcița sunt asigurate de o centrală telefonică la care sunt racolați 334 de abonați, de asemenea, comuna este cuprinsă în zona de acoperire a rețelei de telefonie mobilă Telekom. În comună a fost instalată și televiziunea prin cablu, locuitorii au acces și la internet.

III.4.5. Alimentarea cu căldură

Încălzirea locuințelor se face cu sobe pe combustibil solid, lemne sau cărbune, iar pentru gătit sunt folosite butelii cu gaz pentru aragaz.

Cap. IV Activități economice

IV.1. Premise de dezvoltare agricolă

Agricultura este știința, arta sau practica care se ocupă cu procesul producerii de hrană vegetală și animală, fibre respectiv diverse materiale utile prin cultivarea sistematică a anumitor plante și creșterea animalelor. Termenul de agricultură provine din limba latină agri desemnând câmp și cultura însemnând cultivare, în sensul de prelucrare mecanică și chimică a solului pentru a fi apt pentru cultivarea plantelor.

Agricultura a apărut și s-a dezvoltat acum mult timp în urnă, aceasta este o ramură principală încă de la începutul civilizației, prin practicarea ei oamenii își asigurau mare parte din hrană și materialele necesare pentru îmbrăcăminte, acest lucru fiind valabil și azi.

Dezvoltarea agriculturii a fost posibilă și în comuna Bălăcița datorită potențialului uman, dar și datorită climatului favorabil, a reliefului și solurilor care au permis cultura plantelor. De-a lungul timpului suprafețele agricole au fost extinse, populația a defrișat pădurile pentru a putea cultiva grâu, ovăz, orz, porumb. Prelucrarea pământului se făcea cu ustensile nemecanizate, cu tracțiune animală precum plugul, oamenii creșteau animale atât pentru a înlesni desfășurarea activităților agricole, cât și pentru hrană, carne, lapte.

Între secolele XVII și XVIII agricultura cunoaște o dezvoltare prin introducerea mașinilor de treierat, tot atunci se dezvoltă pomicultura și viticultura și apar culturile de porumb. După instaurarea comunismului și până în anul 1962 apare procesul de colectivizare, acesta a constat în confiscarea terenurilor agricole ale țăranilor de către stat și gruparea lor într-o fermă colectivă administrată de stat. Tot atunci, gospodăriile individuale sunt înlocuite de unitățile agricole socialiste, iar după căderea comunismului în 1989 vechii proprietari reintră în posesia pământului confiscat. După recăpătarea pământului de către țărani în 1991 ( conform Legii 18 din același an) au apărut gospodăriile agricole individuale și societățile agricole.

În comuna Bălăcița, gospodăriile agricole nu realizează producții mari, doar la nivel de subzistență, iar profitul pe care îl generează nu poate fi reinvestit. Practicarea unei agriculturi de subzistență este explicată de lipsa investițiilor și implicit de scăderea productivității și de procesul de îmbătrânire al populației comunei, aceasta nemaifiind dispusă sa activeze în acest sector.

IV.2. Activități agricole

În zona studiată, aceasta fiind o comună cu profil agricol, agricultura este activitatea de bază, iar terenul destinat acestui sector cuprinde în prezent peste 90% din suprafața totală a comunei. Amplasarea ei geografică și favorabilitatea cadrului natural au permis apariția și dezvoltarea activităților agricole precum: pomicultura, cultura plantelor (grâu, secară,porumb), viticultura, și creșterea animalelor. Însă, chiar dacă zona dispune de un potențial agricol ridicat și poziția geografică este favorabilă, productivitatea este redusă din cauza lipsei mijloacelor moderne de muncă care i-ar ajuta pe țărani să obțină performanțe ridicate.

IV.2.1. Modul de utilizare al terenurilor

Suprafața agricolă este formată din totalitatea terenurilor care pot fi folosite de către populație pentru desfășurarea activităților agricole, precum cultura plantelor și creșterea animalelor, iar calitatea acestuia poate fi sporită sau diminuată de fatori naturali, tehnici sau chimici.

Suprafața agricolă poate fi definită ca „o întindere de pământ exploatată prin cultura plantelor sau/și creșterea animalelor, reprezintă cea mai importantă componentă a spațilui rural, ocupând o parte mai mult sau mai puțin extinsă a acestuia și având anumite limite impuse de condițiile de relief și pedoclimatice sau de dezvoltarea tehnicii și tehnologiei la un moment dat.”

Suprafețele mari ale terenului agricol din zona studiată a oferit întotdeauna posibilitatea populației comunei de a practica agricultura. De-a lungul timpului, ponderea suprafeței agricole a suferit modificări, astfel că în 1990 terenul arabil reprezenta 87,32% (8119 ha) din suprafața totală agricolă de 9297 ha, ponderea pășunilor era de 2, 40% (924 ha), fânețea 0,32% (30 ha), o pondere mică de doar 0,44% (41 ha) aveau și livezile și pepinierele pomicole. Tabelul de mai jos va scoate în evidență modificările care au avut loc în structura fondului funciar, vor fi analizate comparativ date din perioada 1990- 2015.

Tabel nr.18 Structura fondului funciar agricol după modul de folosință

În 1995 ponderea terenului arabil scade ușor la 83,46% (7768 ha), scade și cea a livezilor la 0,12% (12 ha) și a viței de vie la 1,34% (125 ha), însă crește ponderea pășunilor și fânețelor la 16,26% (1514 ha). În anul 2000 terenul agricol s-a mai extins puțin la 84,74% (7900 ha), pășunile și fânețele și-au restrâns suprafața la 13,63% (1271 ha), ponderea viței de vie a mai crescut la 1,52% (142 ha), iar neschimbată a rămas ponderea livezilor și pepinierelor pomicole de 0,12% (12 ha).

Începând cu anul 2005 suprafața terenului arabil se reduce la 83,15% ( 7922ha), acesta deține aceeași pondere și în anul 2010, iar în 2015 se observă o mică creștere la 83,29% (7940 ha). În schimb, ponderea livezilor și pepinierelor pomicole crește în 2005 la 0,14% (14ha) și scade în 2010 la 0,11% (11ha), observându-se iar o evoluție în 2015 de 0,12% (12ha), la fel și ponderea pășunilor și fânețelor suferă o ușoară modificare, aceasta scade de la 15,28% (1456ha) în 2005 la 15,27% (1455ha) în 2010 și la 15,26% în 2015. Suprafața culturii viței de vie păstrează aceeași pondere de 1,57% (150ha) și în anul 2005 și în 2010, aceasta scăzând ușor în anul 2015 la 15,26%.

Deși în comuna Bălăcița agricultura nu este mecanizata, aci exită un număr de peste 100 de tractoare, 87 de pluguri, 79 de semănători, 52 grape cu tracțiune mecanică, 28 de combine și peste 50 de remorci, toate acestea facilitează desfășurarea activităților agricole precum semănarea și recoltarea.

În cadrul comunei există și terenuri neagricole care dețin o suprafață mică de doar 3,86% din suprafața totală a comunei, iar terenurile degradate și-au extins suprafața de la 0,32% (33ha) la 0,43% (41ha) în perioada 2010- 2015, iar căile de comunicații dețin o pondere mică de 0,62% (63ha).

Producția agricolă obținută de locuitorii comunei, aceștia fiind și principalii deținători ai terenurilor agricole, nu este suficintă pentru a asigura un nivel de viață mai bun, modul de exploatare și valorificare al terenurilor, dar și lipsa sistemelor de irigat constituie principalele cauze. Agricultura nefiind suficient subvenționată generează imposibilitatea țăranilor de a achiziționa ingrasăminte chimice și de a realiza lucrări de fertilizare, deși în comună există utilaje agricole, acestea nu sunt suficiente pentru a îmbunătății modul de exploatare al terenului și pentru a crește producția. Majoritatea țăranilor produc pentru consumul propriu și pentru a-și putea hrăni animalele din jurul casei. Îmbătrânirea forței de muncă are un efect negativ asupra agriculturii din zonă, producția agricolă va fi din ce în ce mai scăzută, iar suprafața arabilă se va reduce.

IV.2.2. Structura culturilor și producția agricolă vegetală

În zona studiată, culturile agricole sunt diversificate, iar în structura suprafeței cultivate apar schimbări de la an la an. Cultivarea plantelor se face în sitem extensiv, sporirea producției prin extinderea suprafețelor cultivate.

Principalele plante cultivate de către locuitorii comunei sunt cerealele, dar și plantele tehnice. Culturile predominante sunt cele de grâu, secară, orz, ovăz, dar și floarea- soarelui și rapiță, acestea sunt cele mai extinse datorită faptului ca sunt mai puțin costisitoare decât alte plante, dar și datorită condițiilor fico-geografice care permit cultivarea lor.

Grâul și secara, datorită gradului mare de adaptabilitate la condițiile de mediu, se cultivă dintotdeauna pe suprafețe mari, în 1990 suprafața ocupată de culturile de grâu era de 2170ha, aceasta s-a extins de la 3494ha în anul 1994 la 3614ha în 2000, însă în 2003 suprafața s-a redus semnificativ, ajungând la 2261ha. Odată cu restrângerea suprafețelor cultivate, producția de grâu și secară a scăzut și ea, de la 7061t în 1990 la 5386t în 2003 ca urmare a condițiilor meteorologice nefavorabile. Deși grâul și secara ocupă suprafețe mari, culturile de porumb sunt cele mai răspândite, în anul 1990 ocupau o suprafață de 2531ha, în 1998 aceasta scade la 1845ha ca urmare a creșterii culturilor de grâu și secară care ocupau atunci 3407ha, pentru ca în anul 2003 suprafețele cultivate cu porumb să fie predominante în comună, ocupând 2904ha. În ceea ce privește producția de porumb, în anul 1990 a fost de 2673t aceasta fiind mică în comparație cu cea de grâu și secară din același an (7061t). O producție mare s-a înregistrat în anul 1994, aceasta fiind de 7301t, însă o scadere importantă se observă la nivelul anului 1998, când producția era de doar 2688t. În acest an nu a scăzut doar producția de porumb, ci și cea de grâu și secară ca rezultat al secetei care a produs pagube mari agriculturii, sistemul de irigații fiind distrus dupa 1989. În anul 2003 producția de porumb obținută este cea mai mare comparativ cu celelalte culturi, aceasta fiind de 6739t. Porumbul și grâul sunt cereale folosite atât pentru consumul uman, cât și pentru furajarea animalelor, acest lucru a determinat cultivarea lor pe suprafețe cât mai mari.

Dintre plantele tehnice, cea mai răspândită este floarea soarelui, suprafața pe care o ocupă a crescut de la 710ha în 1990 la 769ha în anul 2003. Extinderea suprafeței cultivate a atras și creșterea producției de floarea soarelui de la 461t în 1990 la 796t în 2003. Aceste creșteri au fost motivate de prețul mare și de existența unei piețe de desfacere.

Ovăzul, orzul, orzoaica, rapița sunt plante care se cultivă pe suprafețe mai mici (80 ha ovăzul, 70 ha orzu, 30 ha orzoaica, 40 ha rapița ), suprafețele cele mai mari fiind, după cum putem observa mai sus, ocupate de mai culturile de grâu și secară, porumb și floarea soarelui.

Nici suprafața acoperită de plantele furajere perene nu este foarte mare, dintre acestea lucerna este cea mai răspândită și utilizată pentru furajarea animalelor, aceasta contribuie și la fertilizarea solului, iar recolta se face de 4-5 ori an.

În aceeași situație se află și livezile, pomicultura se practică pe terenurile cu pantă, aici predomină livezile de prun,măr și păr. Suprafața ocupată de acestea a scăzut treptat de la 41ha în 1990, la 14ha în 2005, iar în 2015 acestea mai ocupă doar 12ha din totalul suprafeței arabile.

În ceea ce privește viile, acestea se cultivă pe versanții cu expoziție către sud și sud-est pentru a beneficia cât mai mult de lumina soarelui. Suprafața acestora scade de la 183ha în 1990 la 125ha în 1994, dar în anii ce urmează, începând cu 1998 și până în 2015 se înregistrează o ușoară revenire la valorile inițiale, în 2015 viile ocupă 157ha având o producție de 660t, mai mică decât cea din anul 2003 de 680t. Producția mică de struguri a fost determinată de condițiile climatice nefavorabile, dar și de lipsa dotărilor tehnice care ar fi putut genera producții mai mari.

Cultura legumelor se practică și în comuna Bălăcița pentru suplimentarea alimentației gospodăriei, dar și pentru comercializarea lor. Legumele și zarzavaturile sunt cultivate în apropierea pârâului Desnățui pentru a facilita procesul de irigat, dar și în gospodăriile proprii unde țăranii amenajează sere și solarii pentru a obține producții mai mari. Suprafața cultivată în comună s-a mărit, în 1990 aceasta era de doar 22ha, iar în 2003 a ajuns la 50. Odată cu suprafața, a crescut și productivitatea care în 1990 era de 132t, iar în 2003 a crescut semnificativ la 566t. Principalele legume cultivate sunt tomatele, ardeii, varza, conopida, castraveții, morcovii.

Tabel nr.19 Producția medie a principalelor culturi în comuna Bălăcița

Oscilația continuă a cantității producției agricole de la nivelul comunei Bălăcița potate fi atribuită vremii nefavorabile care a influențat agricultura, dar și deficitului de mașini agricole, iar măsurile pe care omul le-a luat în privința irigațiilor și a îngrăsămintelor chimice nu au sporit cu mult producția.

Costurile ridicate pentru a transporta produsele, lipsa hambarelor pentru stocarea acestora și prețul mic oferit pe produsele vegetale au dus la dificultatea de a le comercializa, astfel produsele sunt comercializate fără contract, în principal legumele și fructele care se vând către cumpăratori individuali. Doar floarea soarelui și grâul se comercializează pe bază de contract.

IV.2.3 Creșterea animalelor

Creșterea animalelor este ramura agriculturii care a apărut aici datorită cadrului natural care oferă condiții propice creșterii animalelor, aici aflându-se suprafețe întinse cu pășuni și fânețe, grâu, porumb. Deși creșterea animalelor și prelucrarea produselor animaliere nu mai sunt ocupații atrăgătoare pentru locuitori din cauza valorii reduse a producției și a lipsei dotării tehnice, această activitate s-a dezvoltat în gospodăriile tărănești, fiind o sursă importantă de hrană. În majoritatea gospodăriilor din comuna, și în general din spațiul rural, se practică creșterea animalelor în sistem tradițional, iar producția este folosită pentru a acoperii necesarul de hrană propriu, nu pentru a o comercializa.

Tabel nr.20 Efective animale în comuna Bălăcița

În tabelul de mai sus observăm ca în comuna Bălăcița în sectorul zootehnic predomină evective bovine, porcine, caprine, ovine și păsări. La nivelul comunei, efectivele de animale au scăzut în intervalul studiat 1990, 2002, 2007, aici domină creșterea păsărilor, ovinelor, urmată de creșterea porcinelor, acestea fiind crscute pentru lână și carne și ouă. Remarcăm în tabelul nr.16 că numărul ovinelor a avut, pe parcursul timpului, o tendință descendentă, de la 8219 capete în 1990 la 3465 în anul 2007, în aceeași situație se află si efectivul de bovine, care de la 1164 capete în 1990 a scăzut la 684 capete în 2007. În ceea ce privește efectivul de porcinele, acesta a avut un traseu oscilant, în 1990 s-au înregistrat 1426 capete, numărul a scăzut în 2002 la 1127 pentru a crește în anul 2007 la 1232 capete, această evoluție a fost posibilă datorită extinderii culturilor de porumb. Și numărul păsărilor a variat, în 1990 acesta era de 51950 capete, iar în anul 2002 numărul acestora a scăzut cu mult ajungând la 18500, pentru a crește în 2007 la 20020 capete. Efectivul de caprine a fost dintotdeauna mai mic, însă acesta a înregistrat o evoluție de la 481 capete în 1990 la 911 capete în 2007.

Toate aceste schimbări și scăderea efectivului de animale de la nivelul comunei Bălăcița din intervalul 1990, 2002, 2007 s-au produs în urma modificării condițiilor sociale și economice, din această cauză numărul de animale din gospodăriile locuitorilor este mic în raport cu potențialul agricol.

Scăderea efectivului de animale a determinat și scăderea producției animaliere, însă producția diminuată nu este doar rezultatul unui număr mai mic de animale, ci și al lipsei unor furaje care sunt necesare în procesul de creștere al acestora.

Tabel nr.21 Producția animalieră

Produsele animaliere obținute reprezintă o reflectare a efectivului de animale, odată cu scăderea acestora a fost influențată și producția. Această situație este bine pusă în evidență de producția de lână care a scăzut concomitent cu numărul ovinelor de la 27992 kg în anul 1990 la 6700 kg în 2003. Scăderi au apărut și la producția de ouă, deși numărul păsărilor este mare, producția a scăzut de la 23430 bucăți în 1990 la 11418 bucăți în 1998 și a crescut ușor în 2003.

La polul opus se află producțiile de carne și lapte, deși numărul animalelor a scăzut, producția de carne a avut o evoluție ascendentă de la 515t în 1990 la 584t în 2003. Producția de lapte a crescut și ea de la 6287hl în 1990 la 11690hl în 2003, acest lucru se explică nu prin creșterea efectivului de bovine, acesta scăzând semnificativ, ci prin înlocuirea raselor cu altele care prezintă o capacitate mai mare de producție, dar și prin extinderea suprafețelor de pășune și fânețe, acestea fiind o importantă sursă de hrană care sporesc producția.

În comună, sectorul agricol este reprezentat de ferme mici de subzistență, astfel comercializarea produselor animaliere este redusă, acestea reprezintă o sursă de hrană importantă pentru locuitori, vânzarea de produse fiind limitată la brânză, lapte și porci către cumpărători individuali.

Scăderea producției de-a lungul timpului a fost determinată de situația financiară precară a țăranilor care nu au posibilitatea de a investi în agricultură, proprietățile acestora au o suprafață mică de doar 2-5 ha și nu pot susține dezvoltarea producției zootehnice. O altă cauză care determină o producție scăzută este refuzul țăranilor de a consulta specialiști în domeniul agriculturii.

O remediere a problemelor din sectorul agricol ar putea fi asocierea terenurilor și înființarea asocițiilor agricole, astfel țăranii ar putea spori producția prin exploatarea unor suprafețe mai mari, prin achiziționarea utilajelor agricole și prin accesarea fondurilor europene.

IV.3. Activități industriale

În prezent, în comuna Bălăcița, industria este foarte slab dezvoltată, activitățile tradiționale fiind din cele mai vechi timpuri cultura plantelor și creșterea animalelor, acestea asigurând traiul locuitorilor. Însă, până în anul 1990 profilul comunei era agro-industrial, aici existând o fabrică de brânzeturi și cașcaval care folosea ca materie primă laptele produs în comună. Azi industria comunei este reprezentată de morărit și panificație, existând aici două mori și o fabrică de panificație și patiserie, acestea aparținând sectorului privat, iar alte activități economice care să valorifice resursele umane și materiale ale comunei nu au mai fost înființate.

IV.4. Activități comerciale

Comerțul reprezintă totalitatea schimburilor economice sau înstrăinarea bunurilor proprii prin vânzare în schimbul unor mijloace de plată.

Activitățile comerciale au evoluat odată cu dezvoltarea rețelei de drumuri care a ușurat transportul de mărfuri, iar în localitățile importante au apărut tot mai multe târguri și bâlciuri care asigură mișcarea produselor agricole și produselor animaliere. Aici participă atât locuitorii satelor care găzduiesc aceste târguri, cât și negustori străini din satele învecinate.

În comuna Bălăcița, comerțul s-a dezvoltat cu mult timp în urmă și datorită profilului agricol al comunei, locuitorii își vindeau produsele ( brânză, lapte, ouă, carne, cereale) sau le schimbau cu altele. Acest lucru se întâmplă și astăzi la târgul din comună care se desfășoară în fiecare duminică. În fiecare an pe data de 14 septembrie se desfășoară în comună și bâlciul, acesta fiind o altă formă veche de realizare a activităților comerciale. Aici nu sunt aduse doar produse agricole și meșteșugărești, ci și produse îndustriale. Acesta este așteptat cu nerăbdare mai ales de copii, fiind aduse aici aparate de distracție precum tiribombe, călușei și alte numeroase jucării. Bâlciul este locul unde se pot desfășura atât actvități comerciale, cât și activități de relaxare, distractive, acesta este foarte aglomerat în fiecare an datorită dezvoltării infrastructurii și apariției mai multor mijloace de transport în comun, astfel pot participa la acest eveniment și locuitori ai altor sate mai îndepărtate.

Activitatea comercială din comună este asigurată și de mai multe societăți comerciale, numărul acestora variază de la un sat la altul, iar cele mai multe sunt concentrate în satul Bălăcița, aici sunt 9 magazine alimentare unde activează 14 angajați și un magazin de materiale de construcții cu un singur angajat și două farmacii. În satul Gvardinița există 6 magazine alimentare cu 6 angajați și un magazin pompe funebre, iar în satul Dobra au fost înființate recent două magazine alimentare, ambele având câte un angajat.

În funcție de numărul societăților comerciale au fost îndividualizate mai multe tipuri de comune:

comune cu 1-2 societăți comerciale

comune cu 3-5 societăți comerciale

comune cu 5-10 societăți comerciale

comune cu 10-15 societăți comerciale

comune cu 20-30 societăți comerciale

Comuna Bălăcița se încadrează în categoria comunelor cu 20-30 societăți comerciale, aici existând 17 magazine alimentare și alte 4 societăți comerciale cu diverse profiluri, însă forța de muncă împlicată în activitatea comercială este foarte mică.

IV.4. Transporturile

În comuna Bălăcița infrastructura de transport este reprezentată doar de căi rutiere. Dezvoltarea acestora a facilitat transportul de mărfuri, sporind astfel eficiența activităților economie, iar mobilitatea populației a crescut și ea.

Teritoriul administrativ al comunei este străbătut de drumul județean DJ606 care face legătura rutieră între comună și orașul Vânju Mare, dar și legătura între comună și județul Dolj, acesta trece și prin localitățile Bălăcița, Dobra și Gvardinișa făcând legătura între ele. Un alt drum județean care traversează teritoriul comunei este DJ561, făcând leagătura între localitățile Oprișor- Bălăcița- Gvardinița. Aceste drumuri se intersectează în localitatea Bălăcița care este situată în partea centrală a comunei, intersecția nu este sistematizată corespunzător deși aceste drumuri au fost modernizate.

Drumul comunal DC93 face legătura între localitățile Dobra și Pădina Mare, iar la periferia localității Dobra acesta se intersectează cu drumul județean DJ606, nici această intersecție nu este sistematizată. Drumul comunal DC93 nu este modernizat, iar circulația se desfășoară foarte greu.

Reședința comunei este localizată în centrul teritoriului administrativ, la o distanță de 1,5 km de localitatea Gvardinița care se desfășoară pe valea Desnățuilui și la o distanță de 3 km de localitatea Dobra, aceasta s-a dezvoltat la intersecția drumurilor DJ606 și DC93. Legătura comunei Bălăcița cu Drobeta Turnu Severin, reședința județului Mehedinți se realizează prin intermediul drumului DJ606 Bălăcița- Vânju Mare și drumului E69A Vânju Mare- Drobeta Turnu Severin. Tot prin intermediul drumului DJ606 se poate face legătura directă a comunei cu municipiul Craiova.

În comună mai există și drumuri neamenajate de pământ sau acoperite cu pietriș care fac legătura între zona locuită și exploatațiile agricole. După căderea unor precipitațiile abundente, aceste drumuri sunt greu de parcurs atât pe jos de către țărani, cât și cu mașinile agricole. Alte disfuncționalități ale drumumurilor din comună sunt: lipsa platformelor de parcare a autovehiculelor în zonele de interes public, lipsa trotuarelor de-a lungul drumurilor principale DJ606 și DJ561 în zona intravilană, intersecții nemodernizate. Fiin traversată de pârâul Desnățui, în comuna Bălăcița există mai multe poduri și podețe, un pod de beton se află chiar la intersecția drumurilor județene DJ606 cu Dj561, aici circulația se realizează în condiții bune.

Datorită modernizării drumurilor, legătura între comună și localitățile vecine, dar și între comună și municipiul Drobeta Turnu Severin se face cu mijloace de transport în comun, locuitorii comunei Bălăcița sunt deserviți zilnic de trei firme de transport în comun:

TICOS SRL: Luni- Duminică

Orșova (7:20) – Drobeta Turnu Severin (8:20) – (9:40) Gvardinița

Gvardinița (12:45) –Drobeta Turnu Severin (14:00) – Orșova (15:00)

Ibraflor Com SRL: Luni- Vineri, Duminică

Gvardinița (06:00)- Drobeta Turnu Severin (7:30)

Drobeta Turnu Severin (16:00) – Gvardinița (17:30)

Trans Băbăț&Co: Luni-Vineri, Duminică

Gvardinița (07:30) – Drobeta Turnu Severin (09:00)

Drobeta Turnu Severin (15:30)- Gvardinița (17:00)

Teritoriul comunei Bălăcița nu este traversat de linia de cale ferată, cea mai apropiată stație CFR este gara Drobeta Turnu Severin.

IV.6. Turism

Din punct de vedere al potențialului turistic, comuna Bălăcița, se încadrează în zona III turistică, zona arealului de câmpie, fiind considerată ca o „poartă de acces” dinspre și înspre Județul Dolj.

Situându-se într-o unitate de podiș, relieful comunei nu este unul foarte spectaculos, acesta are altitudini joase ce nu depășesc 300 de metri, peisajul fiind unul monoton. Astfel, putem constata că în comună nu există elemente turistice naturale care să atragă atenția turiștilor, însă elementele antropice ar putea stârni interesul. Aici, ca în orice așezare din țara noastră, există urme care indică prezența omului pe teritoriul comunei Bălăcița din timpuri străvechi. Localitățile Bălăcița și Gvardinița sunt atestate încă din 1535, iar localitatea Dobra a fost amintită pentru prima dată în 1533, aceasta a fost proprietatea boierului Constantin Poenaru în urma căruia a rămas un frumos conac. Conacul „Poenaru” se află și astăzi în localitatea Dobra, acesta este deosebit din punct de vedere arhitectonic, însă se află într-o stare accentuată de degradare. Și în localitatea Gvardinița se află conacul „Gămănescu”, acesta urmează să fie restaurat și ar putea primi funcții turistice. Ca monumente arhitecturale se pot menționa, tot în localitatea Gvardinița, și casele boierești cu o formă și o arhitectură diferită de cea a caselor tradiționale, însă s-au deteriorat cu timpul deoarece nu au fost niciodată renovate.

Un element de atracție turistică ar putea fi valul „Brazda lui Novac” care a fost ridicat de împăratul Constantin cel Mare, primul împarat creștin al Imperiului Roman, acesta a realizat acest val care a avut rol de graniță a Imperiului Roman, dar a fost și o fortificație militară ce avea rolul de a opri invaziile popoarelor migratoare. O porțiune a valului se află pe teritoriu comunei Bălăcița, acesta pornește de la Gura Topolnuței, la periferia localității Șimian, traversează Craiova, ajungând în apropiere de orașul Mizil din județul Prahova, avea o înălțime de 3m, o lățime de 14 m și o lungime de peste 700km. Brazda lui Novac este un monument istoric și face parte din lista monumentelor istorice din județul Mehedinți, fiind înscris în Patrimoniul cultural național al României, cu toate acestea în comună nu există marcaje care să indice fosta graniță a Imperiului Roman.

Patrimoniul construit mai este reprezentat și de :

-un monument dedicat Răscoalei Țărănești din 1907, acesta are inscripționate numele țăranilor care au decedat,

– biserica „ Sfântul Nicolae” din localitatea Dobra, aceasta a fost construită în 1872 și face parte din lista monumentelor de patrimoniu de importanță locală.

– Biserica cu hramul „Sf. Împărați” din localitatea Bălăcița a fost ctitorită de logofătul Dumitrache Brăiloiu, construită în jur de anul 1898.

– Biserica „ Sfântul Nicolae” din localitatea Gvardinița construită în anul 1804

Alături de acestea, în comună au fost găsite și mărturii arheologice, unele dintre ele au fost descoperite întâmplător. În localitatea Bălăcița au fost descoperite în anul 1983 un topor din piatră șlefuită aparținând perioadei de tranziție de la neolotic la bronz și două topoare din bronz de tip celt. În colecția unui localnic a fost găsită o monedă concavă geto-dacică și alte monede de argint din anii 150-250, dar și pandantive în formă de frunză de viță de vie care sugerează un posibil cult al zeului Dionyssos. Au mai fost găsite și monede de argint care datează din timpul împăratului roman Hadrian (117-138).

În satul Dobra, în apropiere de Școala Generală, s-au descoperit mărturii arheologice ale culturilor Sălcuța (eneoliticul dezvoltat 4500- 3700 a. Chr.) și Verbicioara ( bronzul mijlociu, 2200- 1500 a. Chr), aici a fost găsit un bordei cu un cuptor în interior și mai multe fragmente ceramice și o ceșcuță aparținând culturii Verbicioara. Tot în apropiere de localitatea Dobra au fost descoperite și fragmente de ceramică geto-dacice, iar în satul Gvardinița au fost recuperate câteva unelte din silex atribuite culturii aurignaciene din paleoliticul superior.

O mică parte a acestor obiecte arheologice care dovedesc că teritoriul comunei Bălăcița a fost locuit din cele mai vechi sunt expuse în Școala Generală cu clasele I-VIII Bălăcița.

Toate acestea reprezintă elemente de atracție pentru turismul de tranzit, comuna Bălăcița aflându-se la 57 de km de Drobeta Turnu Severin și la 64 km de Craiova. Tot un punct de atracție pentru cei care tranzitează comuna este și bâlciul anual care are loc pe data de 14 septembrie, dar nedeile hramurilor bisericilor care au loc pe data de 21 mai în localitatea Gvardinița, 25 mai în localitatea Dobra și pe data de 23 aprilie în satul Bălăcița.

În comuna noastră, nici agroturismul nu ase află într-un stadiu foarte avansat, deși există aici o multitudine de obiceiuri, tradiții și activități religioase care ar putea atrage turiștii care sunt interesați mai mult de latura umană decât de cea naturală. Aici se mai păstrează și astăzi o mare parte a obiceiurilor și datinilor populare, acestea sunt legate de sărbătorile religioase, dar și de momentele din viața oamenilor precum urmează:

Obiceiuri și tradiții de Botez. La naștere, mama este asistată de o moașă din neam, iar botezul se înfăptuiește după cel puțin 8 zile de la naștere, fiind săvârșit de către un preot. Moașa și nașa au un rol important în această ceremonie, moașa fiind cea care duce copilul la biserică și spune„ duc un păgân și voi aduce un creștin”, iar după finalizarea ceremoniei aceasta spune „am dus un păgân și am adus un creștin”. Moașa este și cea care udă rădăcina unui măr cu apa în care a fost botezat copilul, pentru ca acesta să crească sănătos și frumos. „ Ridicatul la grindă” este un alt obicei care se întâlnește aici, copilul botezat trebuie ridicat la grindă trei ani la rând, în dimineața Anului Nou, de către moașa care pune pe capul copilului un colac împletit, și il ridică pe acesta de trei ori la grindă în timp ce stă cu fața la răsărit.

Nunta este unul dintre cele mai importante evenimente din viața oamenilor, obiceiurile diferă de la o zonă la alta. Aici există obiceiuri legate de cele trei perioade importante precum logodna, nunta și perioada de după nuntă. Primul pas este pețitul și stabilirea zestrei. Lada cu zestre trebuie să cuprindă lucruri ale miresei, dar și o sticlă cu vin, două pahare și două farfurii, după ce zestrea este stabilită, urmeză fixarea datei nunții. Un alt obicei este legat de chemarea la nuntă care se face cu plosca de țuică, iar cel care bea acceptă invitația. Aducerea bradului la casa miresei care a fost inițial împodobit cu ghirlande de către tinerii din sat. Bradul este simbol al tinereții, lângă acesta stau doi tineri care stropesc cu apă și grâu nuntașii pentru ca aceștia să fie darnici cu tinerii căsătoriți. Mireasa este gătită de nașă și este ascunsă pentru ca mirele să o găsească, urmând sa meargă la biserica unde are loc ceremonia religioasă. Alte momente importante sunt „legarea” miresei , mersul la fântână, ducerea ulciorului cu apă la socrii.

Dintre obiceiurile legate de sărbători, amintim: sorcova, steaua, plugușorul, capra de Anul Nou, dar și nedeile.

În ceea ce privește portul popular al femeilor și bărbaților, acesta s-a pierdut în totalitate. Portul popular al femeilor era format din vâlnic, catrință și cămașă sau borangic, culoarea predominantă aici fiind negrul. Portul bărbaților fiind mai simplu cuprindea: cămașă albă brodată pe piept, cioareci, șubă și pălărie.

În comună nu există infrastructură turistică, unități de alimentație sau cazare și nici o zonă de agrement, astfel aici se poate practica doar agroturismul și turismul de tranzit. O zonă de agrement s-ar putea amenaja în pădurea din localitatea Gvardinița, dar ar pute fi amenajate și malurile Desnățuiului cu băncuțe și spații de relaxare.

IV.7. Sănătatea

Serviciie de sănătate din comuna Bălăcița sunt mult rămase în urmă din punct de vedere al tehnicii sanitare, din această cauză locuitorii nu beneficiază de o îngrijire corespunzătoare.

În comună, în satul Bălăcița există singurul cabinet medical, cu un singur medic de familie, acesta nu beneficiază de dotări sanitare care să îmbunătățească serviciile medicale. Tot în satul Bălăcița se află și două farmacii și două cabinete stomatologice, acestea sunt dotate cu aparatură performantă, deși mare parte a locuitorilor nu au acces la serviciile stomatologice din cauze financiare. În comuna s-a înființat în anul 2008 și un cabinet de medicină veterinară cu un singur medic veterinar și o farmacie veterinară.

Cel mai apropiat centru pentru situații de urgență este Spitalul din Vânju Mare, acesta deține 2 ambulanțe, iar cazurile medicale grave sunt tratate la Spitalul Județean din Drobeta Turnu Severin.

IV.8 Învățământul

Învățământul are un rol important în creșterea, pregătirea și calificarea unei populații, de aceea infrastructura școlară are și ea o mare însemnătate, însă instituțiile de învățămât din mediul rural nu beneficiază de dotări adecvate. Aici nu există laboratoare, iar dotările tehnico-edilitare se află într-o stare precară.

În comuna Bălăcița, în fiecare localitate componentă există școală și grădiniță. În localitatea Dobra școala a fost desființată și există doar o grădiniță, în localitatea Bălăcița funcționează o școală cu clasele I-VIII, iar în anul 2018 va fi dată în folosință o grădiniță cu program prelungit și în localitatea Gvardinița a fost construită în anul 2012 o școală modenă unde își desfășoară activitatea elevii din clasele I-VIII, aici funcționează și o grădiniță.

Cu toate că în comună s-au construit noi școli, iar gradul de dotare al unităților de învățământ a evoluat vizibil, numărul elevilor este din ce în ce mai mic, în anul 2005 se înregistrau peste 300 de elevi, iar în prezent numărul acestora a scăzut la 230 de școlari. Acest lucru fiind cauzat de rata scăzută a natalității și de numărul mare al tinerilor și adulților care părăsesc comuna în căutarea unei vieți mai bune.

În ceea ce privește numărul cadrelor didactice, în prezent în comuna Bălăcița funcționează 20 de cadre în învățământul primar, gimnazial și preșcolar.

După încheierea claselor gimnaziale, majoritatea elevilor își continuă studiile la în liceele din Drobeta Turnu Severin sau la Liceul Teoretic „Dr. Victor Gomoiu” din Vânju Mare, iar cel mai apropiat centru universitar este Drobeta Turnu Severin, aici aflându-se filiale ale Universității din București și Universității din Craiova.

CAPITOLUL V. PROTECȚIA MEDIULUI

Relația dintre om și mediul înconjurător a fost din cele mai vechi timpuri una foarte strânsă, omul a încercat dintotdeauna să valorifice tot ceea ce îi ofereă natura pentru a se putea hrăni și supraviețui. Protecția mediului este o problemă care a apărut în zilele noastre deoarece omul a început să abuzeze de resursele oferite de mediul înconjurător pentru a-și crea o viață cât mai confortabilă, ignorând faptul că sănatatea lui depinde de starea acestuia.

În ceea ce privește comuna Bălăcița, aici nu există poluanți puternici care să afecteze calitatea solului, apei și aerului. Dar cu toate acestea, există o ușoară urmă de poluare, în special a aerului și a apei Desnățuiului. Această poluare este produsă de autovehicule și deșeurile pe care oamenii care locuiesc în apropierea râului le arncă în apa acestuia, deși în comună există puncte de depozitarea a deșeurilor menajere, care săptămânal sunt colectate de o firmă privată.

Pe teritoriul comunei nu există zone cu riscuri naturale extreme, dar o problemă ar putea fi reprezentată de degradarea malurilor Desnățuiului din localitatea Gvardinița, aceasta a fost provocată de îndepărtarea vegetației. Pentru a nu afecta echilibrul mediului înconjurător și împlicit calitatea vieții locuitorilor, trebuie luate o serie de măsuri, precum:

Amplasarea în afara zonelor de locuit a stațiilor de epurare

Plantarea de pomi pe arterele principale de circulație

Prevenirea inundațiilor la ploile torențiale prin regularizarea pârâului Desnățui.

Stabilizarea malurilor Desnățuiului prin plantații verzi de protecție

Stabilizarea terenurilor degradate prin împădurire

CAPITOLUL VI. STRATEGII DE DEZVOLTARE RURALĂ

Strategiile de dezvoltarea presupun stabilirea unor obiective și realiazrea acestora în vederea creșterii nivelului de trai al locuitorilor comunei. Comuna Bălăcița, în ultimii ani, a cunoscut o evoluție din punct de vedere al echipării tehnice și al infrastructurii sociale, iar datorită așezării în zona de câmpie și a amplasării pe drumul județean, comuna prezintă mari posibilități de dezvoltare, aceasta dispune atât de resurse naturale cât și de resurse umane, lucru favorabil realizării și dezvoltării proiectelor.

În prezent, în comuna Bălăcița principalele priorități de dezvoltare sunt:

În 2016 Consiliul local a hotărât modernizarea drumurilor celor trei localități componente.

Modernizarea fondului construit prin reabilitarea construcțiilor existente

Achiziționarea unui echipament IT pentru Școala cu clasele I-VIII Bălăcița

Pentru localitatea Gvardinița, Primăria Bălăcița a derulat proiectul „ Extindere rețea de canalizare cu stație epurare sat Gvardinița”

Propuneri de proiecte de dezvoltare:

Realizarea de spații verzi în localitățile Dobra, Bălăcița și Gvardinița.

Amenajarea drumurilor județene DJ606 și DJ561A cu trotuare.

Susținerea agriculturii și revigorarea acesteia prin înființarea unor asociații agricole

Înființarea unor unități de depozitare și de prelucrare a produselor agricole

Refacerea sistemului de irigații

Oprirea declinului demografic prin creșterea calității vieții, modernizarea infrastructurii, revigorare economică.

În ceea ce privește turismul , comuna Bălăcița nu dispune de un potențial natural și antropic spectaculos, dar tradițiile, modul de viață al locuitorilor ar putea atrage turiști interesați de mediul rural, dezvoltându-se astfel agroturismul și bio-turismul. Astfel propunem administrației publice întreținerea și amenajarea posibilelor elemente de atracție, promovarea activităților din zonă, menținerea elementelor tradiționale.

Concluzii

În lucrarea de față am dorit să pun în evidență principalele probleme de geografie umană cu care se confruntă comuna. Pe parcursul celor șase capitole ale lucrării am încercat să prezint caracteristicile fizico-geografice, demografice și economice ale așezării.

Teritoriul administrativ al comunei se află în Podișul Piemontan al Bălăciței, o subdiviziune a Piemontului Getic, caracteristicile reliefului au permis practicarea activităților umane. Un alt factor favorabil este climatul acestei unități caracterizat prin veri calde, precipitații slabe și ierni moderate cu ușoare încălziri datorate maselor de aer mediteranean, aceste condiții fiind prielnice culturii cerealelor, viței de vie și a pomilor fructiferi. Nu doar relieful și clima au favorizat apariția și dezvoltarea așezărilor umane în acestă zonă, ci și resursele de apă, comuna Bălăcița deține importante resurse de apă în subteran și este străbătută și de râul Desnățui.

Din totalitatea datelor prezentate în acest studiu rezultă că Bălăcița este o comună aflată într-o etapă de dezvoltare, dar care se confruntă cu numeroase probleme precum îmbătrânirea și migrarea populației, dar și cu probleme de ordin economic.

Populația relativ mică a comunei prezintă tendințe de scădere, acest lucru find cauzat de rata scăzută a natalității și de gradul ridicat de îmbătrânire. Evoluția numerică a populației a înregistrat o continuă scădere de la 4091 locuitori în 1992 la 3674 de locuitori în anul 2000, ajungând în 2016 la o populație de doar 2753 de locuitori, aceasta fiind rezultatul miscării naturale și migratorii care a fost și este condiționată de gradul de dezvoltare economică a comunei.

Pentru comuna Bălăcița, agricultura este principala ramură economică și principala sursă de venit a locuitorilor. Deși comuna are un potențial agricol ridicat, această ramură trece printr-o perioadă de criză determinată de lipsa mașinilor agricole, de inexistența unui sistem de irigații și chiar a resurselor umane care preferă să părăsească comuna în căutare unui loc de muncă într-un alt domeniu decât cel agricol.

În ceea ce privește turismul, acesta nu prezintă un potențial ridicat, resursele naturale nu sunt spectaculoase, iar cele antropice sunt reprezentate de tradiții, târguri, bâlciuri și câteva mărturii arheologice care atestă locuirea teritoriului din timpuri vechi. Cadrul natural, deși monoton, ar putea fi valorificat prin practicarea turismului rural, fiind posibilă și agroturismului prin punera la dispoziția turiștilor a gospodăriilor țărănești și desfășurarea unor activități specifice acestui tip de turism.

Cu toate acestea, comuna Bălăcița se află într-o perioadă de ascensiune din punct de vedere al nivelului de trai. Atât populația cât și resurasele naturale reprezintă baza dezvoltării comunei și a creșterii calității vieții.

Bibliografie

Boengiu, S., (2008), Piemontul Bălăciței. Studiu de geografie, Editura Universitaria, Craiova.

Boengiu, S., Negreanu Ș., (2004), Unele precizări asupra romanianului în Piemontul Bălăciței, Editura Universitaria, Craiova

Butura, V., (1978), Etnografia poporului român, cultura materială, Editura Dacia, Cluj-Napoca

Cândea, M., Bran, F., (2001), Spațiul geografic românesc. Organizare, amenajare, dezvoltare durabilă, Editura Economică, București.

Ciubotea, D., Croitoru, G., (2008), Istorie, cultură și civilizație în Piemontul Bălăciței: studii și documente, Craiova

Cucu, V., Cucu Ana Popova, (1980), Județele patriei. Județul Mehedinți, Editura

Academiei Republicii Socialiste Romania, București

Cucu, V.(1974), Geografia populației și așezărilor omenești, Editura Didactică și Pedagogică, București

Cucu, V., (2000), Geografia așezărilor rurale, Editura Domino, Târgoviște

Davidescu, M. (1964), Monumente istorice din Oltenia, Editura Meridiane, București

Enciu P., (2005), Structura geologică și evoluția paleogeografică Ed. Academiei, București

Erdeli, G., Dumitrache Liliana (2004) ,Geografia populației, Editura Corint,

București

***, Geografia României IV, (1992), Editura Academiei, București

Institutul Național de Statistică Mehedinți

Oglindoiu M., (2010) Podișul Piemontan al Bălăciței, Geografia așezarilor rurale, Editura AIUS, Craiova

Planul Urbanistic General al Comunei Bălăcița, (2014)

Posea, G., (1977) – Relieful României, Editura Științifică, București

Roșu, Al., (1959), Câmpia Bălăciței, Probleme de geografie, Vol. V, București

Stroe, R., (2003), Piemontul Bălăciței. Studiu geomorfologic, Editura MondoRo, București

Stroe, R., Peptenatu, D., (2011), Dicționar geografic al județului Mehedinți, Editura Fundației „ Scrisul Românesc”, Craiova

Vert, C., (2000), Geografia populației și așezărilor umane, Editura Mirton, Timișoara

Vert, C., (2001), Geografia populației. Teorie și metodologie, Editura Mirton, Timișoara