I.1. Embriologie Okish [616337]

5
I. ANATOMIA COLONULUI ȘI RECTULUI
I.1. EMBRIOLOGIE

În săptamânile 3 -4 de dezvoltare embrionară, prin procesul de neurulație,din foița
dorsală (ectodermul) a discului embrionar trilaminar se formează placa neurală, care prin
invaginare va forma șanțul neural și plicile neurale. Acestea din urmă se apropie și fuzionează
pe linie mediană, transf ormând șanțul neural în tub neural, din care se vor dezvolta structur ile
sistemului nervos central (encefalul și măduva spinării ). În stadiul tubului neural și somitic,
discul embrionar alungit începe să se curbeze cranio -caudal și transversal. Prin alungire și
curbare transversală începe să schițeze forma generala a corpului embrionar.(1)(2 )
Aproape simultan, au loc transformări și ale endodermului (foița ventra lă a discului
embrionar )(1). Endodermul embrionar formează tavanul sacului vitelin și se continuă cu
endodermul extraembrionar ce tapetează fața internă a acestuia(2). Prin creșterea ventrală și
medială a plicilor laterale ale corpului și schițarea perețil or anterolaterali ai trunchiului ,
endodermul tavanului sacului vitelin se transformă pe linia mediană , cu dispoziție longitudinală
– ventral de notocord – în șanț interstinal, care ulterior – datorită creșterii rapide în lungime a
embrion ului și cudării transversale a acestuia – devine la nivelul extremităților cranială și
caudală , tub intestinal , acesta comunicând ventral larg, în partea mijlocie, cu sacul vitelin(3).
Endodermul va forma mucoasa tractului digestiv, stratul muscular,țesutul conjunctiv și
componentele peritoneale ale peretelui intestinal formându -se din mesodermul
splahnopleural(4).
Tubul intestinal este legat sagital de peretele posterior al trunchiului prin mezenterul
comun dorsal, format din splahnopleura dreaptă și stângă, după ce a în velit intestinul(3). În
această etapă, tubului intestinal i se disting 3 părți principale : intestinul anterior (Proenteron )-
care poate fi împărțit în 2 subseg mente – „intestinul faringian” – care se î ntinde de la nivelul
membranei orofaringiene până la nivelul diverticulului respirator și restul proeneteronului –
situat cau dal de tubul faringian -care se î ntinde p ână la nivelul mugurelui hep atic; intestinul
mijlociu (Mesenteron ) – care se întinde caudal de mugurele hepatic până la limita dintre doua
treimi drepte și o tremie stângă ale viitorului colon transvers – și intestinul posterior sau
terminal (Metenteron ) – care se întinde de la niveul treimii stângi a viitorului colon transvers
până la nivelul membranei cloacale(2). În dezvoltarea ulterioară se remarcă două elemente
importante: pe de -o parte creșterea inegală în lungime și grosime a diverselor părți ale tubului

6
intestinal, iar pe de altă parte, faptul că diferențierea structurală a elementelor peretelui începe
cranial și se continuă progresiv în direcție caudală(3).
Structurile colonului și rectului se vor forma din mesenteron și metenteron(3).
A. MESENTERONUL
Dezvoltarea mesenteronului e ste caracterizată prin creșterea rapidă în lungimea a
intestinului și mezenterului corespunzător – structură care suspenda intestinul l a peretele
abdominal po sterior – rezultând în formarea ansei intestinale primitive , care comunica la nivelul
vârfului său cu sacul Yolk prin ductul vitelin(4). La adu lt, structurile care se dezvoltă din
mesen teron încep imediat distal de papila duodenală și se termină la unirea a două treimii drepte
cu o treim e stângă ale viitorului colon transvers(4). Din brațul cefalic -descendent – al ansei
intestinale se vor dezvolta partea distală a duode nului, jejunul și parte a proximală din ileon, iar
brațul caudal -ascendent – va deveni partea distală a ileonului – ultimii 70 -80 de cm , cecul,
apendicele vermiform, colonul ascendent și două treimi drepte ale colonului transvers(4).
Structurile care se dezv oltă din mesenteron sunt vascularizate de ramuri di n artera mezenterică
superioară(4).Datorită creșterii rapide în lungime, în special a brațului cefalic al ansei
intestinale, dar și datorită creșterii și expansiunii rapide a ficatului, cavitatea abdominal ă devine
prea mică pentru a putea conține toate ansele intestinale(2). Astfel, acestea trec în cavitatea
extraembrionară din cordonul ombilical în cursul celei de -a șasea săptămâni de dezvoltare(2).
Concomitent cu creșterea în lungime, ansa intestinală primitivă se rotește în jurul axului
format de artera mezenterică superioară(4). Văzută din față, această rotație este invers acelor de
ceasornic și ajunge până la 2700 când se finalizează(4). Chiar și în timpul rotației, ansa
intestinală continuă să crească și astfel jejunul și ileonul formează un număr de anse încolăcite.
Intestinul gros continuă și el să crească, dar nu se încolăcește(4). Acest proces de rotație are loc
în timpul procesului de herniere și apoi continuă în ti mpul retracției intraabdominale a anselor
intestinale(4). Procesul de retracție intraabdominală a anselor intestinale herniate are loc în
timpul celei de -a 10 săp tămâni de dezvoltare embrionară(4).
B. METENTERONUL
Metenteronul este situat inițial în planul medio -sagital, dar datorită creșterii mari în
lungime și formării anselor jejuno -ileale, unele părți ale sale sunt împinse spre stâ nga și către
peretele posterior al abdomenului și silite să formeze coa lescența, stabilind astfel poziț ia
cadrului colic defi nitiv(3). Doar rectul rămâne în plan medio -sagital(3).Din intestinul distal se
vor dezvolta treimea stângă a colonului transvers, colonul descendent, colonul sigmoid, rectul

7
și partea superioară a canalului anal(3). Către sfârșitul perioadei de viață fetal ă, colonul sigmoid
și rectul cresc mai mult în lungime decât restul intestinului posterior, fapt pentru care la naștere
formează câte o ansă(3). După naștere, ritmul de creștere în lungime al rectului scade, iar colonul
sigmoid formează și în stadiul defin itiv ansa în formă de „S” și își păstrează totodată mezoul –
mezosigmoidul(3).
Partea terminală a metenteronului se deschide în regiunea posterioară a cavității
cloacale – zonă căptușită la interior de endoderm și acoperită la extremitatea anterioară si la
exterior de ectoderm, la limita dintre cele două straturi embriologice formându -se membrana
cloacală(4). Din această regiune se dez voltă canalul anorectal primar(4). Două treimi superioare
ale acestuia derivă din endodermul metenteronului, iar restu l canalului derivă din ectodermul
situat în jurul proctodeumului(4). Ulterior, prin degenerarea și rezorbția membranei cloacale –
care la ace st moment este denumită membrană anală – începând de la sfârșitul celei de -a șaptea
săptămâni de dezvoltare , apare orificiul anal al metenteronlui – situat posterior – stabilindu -se
astfel continuitatea dintre regiunea superioară și cea inferioară a le canalului anal(4). Joncțiunea
dintre cele două regiuni cu origini embriologice diferite este reprezentată de lin ia pectinată(4).
În aceeași perioada de dezvoltare și în ace eași regiune evoluează și segmentul distal a
alantoidei(4). Ace sta se deschide în regiunea anterioară a cavități i cloacale, din aceasta zonă
dezvolt ându -se ulterior sinusul urogenital primit iv(4).
Diferențele de calibru dintre părțile tubului digestiv derivate din intestinul posterior
încep a se stabili în luna a 5 -a intrauterină(3).
Diferențierea straturilor peretelui tubului digestiv se realizează în succesiunea cranio –
caudală eu excepția rec tului, care precede celelalte părți(3). Epiteliul mucoasei trece în luna a
doua printr -un proces intens de multiplicare celulară, îndeosebi la nivelul duodenului și
colonului, încât poate obstrua lumenul(3). Prin procesul de vacuolizare, lumenul reapare în luna
a treia(3). Vilozitățile intestinale apar în luna a treia, mai întâi în duoden și ulterior în jejun,
ileon și la nivelul colonului(3). Către sfârșitul vieții fetale ele dispar de la nivelul colonului,
rămânând doar vârful vilozităților din care se re epitelializează mucoasa colică(3).
Variabilitatea struc turală a diverselor sectoare ale tubului digestiv este evidentă în a
doua jumătate a vieții intrauterine(3)(4). În lunile 2 -3 se dezvoltă musculatura circulară, in luna
a 3-a apar fibrele longitudinale, iar in luna a 4 -a musculara mucoasei(3). Primele mișcări
peristaltice s -au observat în săptămânile 11 -12(3). Conținutul intestinului în ultima parte a vieții
intrauterine este format dintr -o masă negriciosă cu tentă verzuie , numită meconiu(3). El rezultă
din lichidul amniotic înghițit, din bilă și alte secretii intestinale și este eliminat în totalitate din
tubul digestiv la 2 -4 zile după naștere(3).