I.1. Demografia evreilor din România . [617620]

Capitolul I

I.1. Demografia evreilor din România .
Potrivit recensământului din 1930, care s -a dovedit a fi cel mai bun din perioada
interbelică, România Mare ocupa poziția a treia în Europa ca număr de evrei și a patra în
lume, fiind depășită doar de Statele Unite ale Americii, Polonia și Uniunea Sovietică. Tot
în această perioadă, în Europa au apărut și au luat amploare mișcările de extremă dreaptă,
care promovau idei naționaliste și un antisemitism dur. După cum bine știm, în Europa
Centrală, cel car e s-a afirmat prin antisemitismul său a fost Adolf Hilter, cel care prin
politica sa expansionistă și agresivă a reușit să -și impună influiența în majoritatea Europei.
Deși România s -a aflat printre ultimele state care au intrat în sfera regimurilor autori tare,
perioada interbelică a fost dom inată de activitatea extremistă a Mișcării Legionare,
cond usă de Corneliu Zelea Codreanu, care prin ideologul Ionel Moța a căpătat un caracter
antisemit accentuat. În ciuda faptului că Mișcarea Legionară își sporea acți unile împotriva
evreilor, mai ales după momentele din 1922, în deceniul al treilea, mai cu seamă între 1930
și 1937 populația evreiască cunoaște o ceștere semnificativă1.
Pentru înțelege mai ușor cum a avut loc această expasiune a populației trebuie să
urmărim firul cronologic al evenimentelor și să analizăm anumite aspecte. Astfel înainte de
Primul Război Mondial populația evreiască din Veghiul Regat era estimată la 239,967
persoane, reprezentând 3,3% din populația totală. Rezultatul Marelui Război a fost
favorabil pentru România, deoarece a avut un câștig teritorial semnificativ și odată cu
acesta și unul demografic din punct de vedere al populației evreiești. Așadar, în urma
alipirii celor trei teritorii (Basarabia, Bucovina și Transilvania) a crescut și numărul
evreilor din țară cu de trei ori mai mult față de anii premergători războiului, ajungând să
reprezinte 4,2% din totalul populației. Acest lucru nu a însemnat numaidecât un avantaj
pentru populația evreiască autohtonă, deoarece odată cu alipirea te ritoriilor comunitățile
evreiești au fost nevoite să adopte și elemente „străine”, adică vorbitori de maghiară, de
rusă sau de germană, ceea ce condus la mari dificultăți administrative și culturale de
integrare în cadrul comunităților evreilor români . Rec ensământul din 1930 indica că în
România trăiau 756.930 persoane de religie mozaică, dintre care: 263.192 erau din Regat,

1 Silviu, Costachie, Evreii din România. Studiu de Geografie Umană , Editura Universității din București,
2004, p. 131 – 131.

206.958 erau din teritoriul de peste Prut, 93.101 din Bucovina și 193.679 din Transilvania.
Jean Ancel afirmă că numărul populației ev reiești nu a suferit modificări majore în
perioada cuprinsă între 1930 și 1939, pe când populația românească a crescut la 20.050.000
în 19392. În continuare vom încerca să analizăm dacă Jean Ancel a avut dreptate, iar pentru
a realiza ce ne -am propus vom consulta un memento statistic realizat de Congresul
Mondial Evreiesc.
Pentru a urmări mai clar evoluția demografiei evreiești, vom încerca să
analizăm mai multe aspecte. În primul rând vom compara vitalitatea populației evreiești
din perioada interbelică și vom urmări progresul și regresul. Așadar, în anul 1920, pe
teritoriul României s -au înregistrat 15.047 nașteri și 10.747 decese în rândul po pulației
evreiești, iar indicele vital reprezenta 140,0. Tot în același an, populația totală s -a bucurat
de mai multe nașteri decât de decese, fiind reprezentate statistic astfel: 539.359 nașteri și
414.629 decese cu un indice total de 130,1. În anul următ or, natalitatea populației evreiești
a crescut la 17.630 și mortalitatea a scăzut la 9.948, având un indice total de 177,2.
Creșterea natalității populației evreiești din perioada interbelică a cunoscut apogeul în
1922, când a atins un număr de 18.119 nașt eri și 9.806 decese. Din acel moment până în
1940 numărul nașterilor a scăzut treptat ajungând la 8.724 în 1932, iar apoi o scădere
bruscă la 2.672 în 1940. Acest lucru este explicabil datorită politicii promovate de Statul
Național -Legionar3.
Potrivit r ecensământului din 1930, populația evreiască prefera mediul urban,
deoarece le permitea să își desfășoare cu mai multă ușurință activitățile economice. Acest
lucru este demonstrat de faptul că în România Mare 70% din populația evreiască era
repartizată în mediul urban, pe când doar 30% în mediul rural. Din punct de vedere
regional, cei mai mulți evrei stabiliți în mediul urban se aflau în Muntenia, reprezentnd
99,0% , urmată de Oltenia cu 94,8% apoi Dobro gea cu 94,2%, Moldova cu 86,1%, Banat
cu 85,8%, Crișa na cu 70,9%, Bucovina de Sud cu 69,5% și Transilvania cu 64,4%4. În ceea
ce privește aranjarea populației pe sexe, în perioada interbeli că s-au născut 10.363 bărbați,
reprezentând 3,77% din populația evreiască, pe când doar 9.840, reprezentând 3.58%5.
Recensământul din 1930 a concluzionat situația absolvenților de studii universitare
din nordul Moldovei. Situația a fost expusă pe județe, pe care vom încerca să le analizăm.

2 Jean Ancel, Distrugerea economică a evreilor români , tradus de Alexandru Voicu, Editura Institutului
Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, Yad Vashem, 2008, p. 12 – 14.
3 Congresul Mondial Evreiesc, Populația Evreească în cifre. Memento statistic , Volumul I, București, 1945,
p. 57.
4 Ibidem , p. 53.
5 Ibidem , p. 70.

În Botoșani avem cei mai mulți știutori de carte:, 90.914, din care: 55.901 erau de sex
masculin și doar 35.013 de sex feminin. Dintre aceștia doar 5.439 au dispus de instrucție
secundară (2.791 de băieți și 2.648 de fete). Din acest număr total, doar 467 de băieți și
237 de fete au urmat instrucția universitară. Pe locurile doi și trei sunt situate județele
Dorohoi și Suceava care au un număr de știutori de carte apropiat de cel al județului
Botoșani, însă de absolvenți de studii superioare cu aproape jumătate mai puțin decât
acesta. În ciuda acestui fapt, recensământul ne demonstrează că majoritatea intelectualilor
erau liber profesioniști fiind concentrați astfel: 44% în instituții publice, 53% diverse , 3%
construcții6. Domeniile preferate de evrei erau: drept, învățământ și medicină. În domeniul
sanitar, structura sistemului a provocat reacții antisemite. În 1938 a fost realizată prima
statistică pe criteri i etnice a profesioniștilor înscriși în Colegiul Medicilor din România și
prezin tă situația din Moldova de Nord. Astfel că în Baia, Botoșani și Dorohoi existau 218
medici, din care: 86 erau români, 123 evrei, iar 9 aparțineau altor etnii. În județele vecin e
(Câmpulung, Rădăuți și Suceava) activau 141 de medici din care: 40 erau români, 86 evrei
și 15 de altă etnie. Această situație a provocat nemulțumirea naționaliștilor care au cerut
românizarea sistemului medical. Intelectualii evrei au fost cei care au c ontribuit activ cel
mai mult la viața cultur ală a orașelor nord -moldovnești. Pe de altă parte, activitatea
cadrelor didactice nu s -a limitat doar la pregătirea viitoarelor generații de intelectuali ci și
la publicarea de manuale. Cu alte cuvinte au avut o bogată activitate menținând activitatea
literară în zonă. Chiar și în domeniul artelor a existat și o activitate, ce -i drept puțin mai
restrânsă. În anii `30 instrumentiții nord -moldoveni s -au organizat în sindicate. În cadrul
filialei Iași a funcționat se cția Piatra Neamț – Botoșani cu163 de membri, iar în cadrul
filialei Cernăuți existau mai multe secții: Hotin, Suceava, Dorohoi, Rădăuți și Câmpulung
Moldovenesc cuprinzând 261 de membri. Cu toate acestea, cifrele erau mici în comparație
cu alte sindicate din țară . În domeniul literaturii, presa a reprezentat cel mai activ motor
cultural, remarcându -se mai ales în Botoșani7.
Potrivit unei comparații făcute de Lucian Nastea, diferența de populație este
semnificativă de la 1899 la 1930. Așadar, Veghiul Regat avea o populație de 5.956.690, iar
din punct de vedere religios, predomniau creștin -ortodocșii cu un procentaj de 91,5%,
4,1% mozaici, iar restul procentajelor erau reprezentate de alte convingeri religioase, pe
când odată cu devenirea României Mari statis ticile au suferit modificări semnificative.

6 Liviu Rotman, Natalia Lazăr, Buletinul Centrului, Muzeului și Arhivei Istorice a evreilor din România ,
Editura Hasefer, București, 2012, p. 75 – 76.
7 Ibidem , p. 180 – 185.

Acum doar 72,59% din populație era reprezentată de creștini -ortodocși, 7,9% de greco –
catolici, 6,83% de romano -catolici și a crescut și numărul celor de religie mozaică la
4,19%. Odată cu aceste e voluții au apăru t și primele probleme din punct de vedere al
integrării, deoarece populația teritoriilor alipite se adapta cu greu la politica Vechiului
Regat, fiind nevoie de o regândire a „domeniului național”. Se căutau mijloace prin care
atât populația teritoriilor al ipite cât și cea deja existentă să funcționeze cu o mentalitate
unică din toate punctele de vedere. Astfel s -a elaborat Constituția de la 1923, prin care
Biserica Ortodoxă a devenit domninantă, iar din punct de vedere al minorităților etnice,
acestea au su ferit o triplă aliniere: politică, economică și culturală . În acest context, evreii
căutau să se emancipeze prin orice mijloace, fapt ce a provocat nemulțumirea elementelor
autohtone care, imediat după război au răspuns8. Demn de a fi menționat în acest context
este evenimentul care a aprins prima scânteie de antisemitism din România Interbelică, și
anume întruni rea viitorilor legionari din pădurea Dobrina. În martie 1919 un grup de tineri
în frunte cu Corneliu Zelea Codreanu s -au întrunit pe lângă Huși p entru a prezenta situația
țării și -și împărtăși valorile politice și convingerile religioase. Din cartea fondatorului
Mișcării Legionare, înțelegem că tineretul României Mari își căuta identitatea, împrăștiind
frica de bolșevici, acuzându -i pe evrei că er au propagandiștii Revoluției din Rusia9. În
acest context competitorii economici ai evreilor, mai ales machidonii au pornit o răscoală
adeseori violentă împotriva acestora. Acest rezultat a fost influiențat de deterioararea
afacerilor lor în ciuda israeliț ilor care au abordat piața economică prin metode noi10.
În Transilvania, situația era puțin diferită față de Vechiul Regat, deoarece Primul
Război Mondial avea să aducă o criză identitară, mai ales în cadrul comunităților evreiești
maghiare sstabilite în ac est terotiru. La fel ca în Bucovina sau în Basarabia s -a pus
problem a asimilării evreilor maghiari la comunitățile evreiești române ști care erau mult
mai puține și mai dezvoltate decât cele maghiare. Acest lucru este demonstrat și de
concluzia unui recensă mânt maghiar din 1910 în care ni se prezintă situația evreimii
transilvănene . Pe lângă faptul că 73% dintre evreii transilvăneni erau maghiarofoni, mulți
evrei de de origine românească treceau printr -un proces de maghiarizare, însă acest lucru
era oscinlan t datorită faptului că antisemitismul începea să prindă contur atât în România

8 Lucian Nastea , Antisemitismul universitar. 1918 – 1939), Editura Institutului pentru Studierea Problemelor
Minorităților Naționale, Cluj -Napoca, 2011, p. 34 -35.
9 Corneliu Zelea Codreanu, Pentru Legionari , Editura Mișcării Legionare, București, 1940, p. 2.
10 Lucian Nastea, op. cit. p. 35.

cât și în Ungaria11. Abia prin Constituția de la 1923 lucrurile s -au mai clarificat , deoarece
evreii au început să beneficieze de cetățenie română și de drepturi. Inițial relații le dintre
evrei și români au fost foarte bune până în momentul în care Mișcarea Legionară a început
să prindă contur și să câștige teren. Pe toată perioada interbelică evreii s -au implicat în
diferite aspecte ale vieții; În domeniul politicii au existat do uă tabere: Evreii pământeni
care îl aveau ca reprezentant pe Wilhelm Filderman sub conducerea căruia au încheiat
diferite pacte cu Averescienii ori cu Liberalii, iar ce -a de-a doua grupare era reprezentată
de Partidul Evreiesc, al cărui scop era recunoaște rea evreilor ca minoritate națională12.

I.2. Manifestările antisemitimului din perioada interbelică .
Trista și în același timp spectaculoasa poveste a secolului XX ne prezintă poate cea
mai neagră pagină a istoriei evreilor, deoarece în această perioadă apar noi forme de
regimuri politice care au ca fundament o ideologie rasială sau socială. Mai întâi în Europa
de Răsărit apare un regim politic al cărei ideologie a fost concepută de un evreu german
care se baza pe lupta de clasă . Câțiva ani mai târziu, re zultatele Primului Război Mondial
și-au lăsat amprenta asupra Germaniei, deoarece după multe încercări de a prelua puterea,
Adolf Hitler reușește să stăpânească Germania, iar mai târziu o mare parte din Europa intră
sub influiența sa. Ideologia politicii s ale este anti -marxistă și rasială. Însuși Hitler afirmă în
cartea sa, care s-a dovedit a fi ideologia mișcării național -socialiste din Germania, că
„problema viitorului națiunii germane este problema nimicirii marxismului.”13.
În România, antisemitismul a început să se manifeste timid începând cu secolul al
XIX-lea, după unirea principatelor și s -a dezvoltat odată cu ascensiunea mediului
intelectual. Școala publică și universitatea au fost instituțiile care au teoretizat
antisemitismul prin cultivarea xenof obiei. În 1895, Nicolae Iorga împreună cu A.C Cuza
au fondat prima grupare antisemită din România, denumindu -o Alianța Antisemită
Universală, care potrivit lui Lucian Nastea ar fi fost o replică la Alliance Israelite
Universalle care susțineau emanciparea evreilor români . Tot aceștia au fost cei care au
înființat primul partid declarat antisemit, în 1910, care a rezistat pe scena politică doar 9

11 Identitatea evreilor ardeleni în perioada interbelică , în Revista de Istorie a Evreilor din România 2016. 1.
(16-17) 52 -64.
12 Shlomo Leibovici -Lais, Evreimea Botoșăneană ,Editura Comitetului pentru activitate culturală judaică al
evreilor originari din România, Tel -Aviv, 2005 , p. 38.
13 Adolf Hilter, Mein Kampf , Ediura Ofensiva Odal, 2008, p. 106.

ani datorită disputelor dintre Iorga și Cuza14. Societatea interbelică românească, mai ales
din mediul rural era dirijată de preot și de învățător. Influiența acestora avea consecințe
majore pentru tinerii de 21 de ani cu drept de vot, deoarece în cele mai multe cazuri aceștia
îi urmau, sau preoții str ecurau în predici anumite idei politice15. În timp ce ideologia
antisemită se propaga în România Mare, naționaliștii erau căutători de știri despre evreii
dezertori din război pentru a le altera imaginea. Aceștia îi acuzau de nepatriotism, de
trădare sau de spionaj, iar succesul acesotr acuzatii era datorat faptului că majoritatea
intelectualității era antisemită16. La nivel european, între 1918 – 1921 au existat mai multe
pogromuri, având un număr de aproximativ 100.000 de victime. În acest context, între 11
și 13 martie 1921, la Viena a avut loc un Congres Antisemit la care au luat parte diferite
grupări, partide antisemitice și chiar clerici din diferite țări ale Europei Centrale și de Est17.
După eșecul colaborării cu Aleandru. C. Cuza, Nicolae Iorga își înființează propriul
partid antisemit care inițial a funcționat după principiul iorghist de a rezolva problema
evreilor pe cale pașnică, însă cu timpul acesta s -a schimbat radical și chiar el a început să
instige la violență. În 1922 numele partidului est e schimbat din Partidul Naționalist
Democrat Creștin în Uniunea Național Creștină și a atacat Tratatul Minorităților și reforma
agrară, deoarece evreilor le erau acordate drepturi civile și proprietăți. Principalul scop al
acestui partid era expulzarea evr eilor din țară, iar pentru a -și atinge scopul aceștia luptau
pentru revocarea emancipării prin excluderea evreilor din posturile cheie (armată,
învățământ și administrație). În domeniul învățământului aceștia propuneau exmatricularea
copiilor evrei din șco lile de stat și î nființarea unor școli evreiești, iar ca simbol al partidului
era svastica18. În același an, la Iași, Corneliu Zelea Codreanu a înființat Asociația
Studenților Creștini care militau pentru a introduce Numerus Clausus. Atât gruparea lui
Cuza cât și cea a lui Zelea Codreanu nu s -au bucurat de succes, iar acesta din urmă i -a
propus lui Cuza să înființeze un partid politic al cărui scop să fie excluderea evreilor din
toate domeniile vieții. Astfel, în 1923 a apărut Liga Apărării Național -Creștine . La fel ca în
alianța precedentă, A. C. Cuza are opinii diferite față de „camaradul” său, deoarece acesta
vedea Liga ca pe un partid politic, pe când Codreanu o considera o mișcare a maselor ce ar
trebui să funcționeze cu maximum de agresiv itate pentru a -și atinge scopul. Astfel s -a
produs o ruptură, iar cel din urmă și -a format propria organizație, în 1927, pe care a

14 Jean Ancel, op. cit . p. 15 – 16.
15 Lucian Nastea, op. cit . p. 24 – 25.
16 Ibidem . p. 28.
17 Ibidem , p. 37.
18 Jean Ancel, op. cit . p. 16.

denumit -o Legiunea Arhanghelului Mihail19. După alegerile de la începutul anilor `30,
partidul lui A. C. Cuza și Partidul Național -Agrar al poetului Octavian Goga s -au contopit,
formând astfel, Partidul Național Creștin ce se baza pe micii comercianți din Basarabia,
Moldova și Transilvania c opleșiți de concurența israeliților. În contextul în care în
majoritatea statelor din Europa existau reg imuri autoritare, Cuza și Goga erau de părere că
și în România ar fi fost necesar un asemenea regim, mai ales că în Occident toate
regimurile autoritare erau antisemite20. Ideile acestora erau propagate prin intermediul
ziarului „Țara Noastră”, care a funcț ionat timp de 18 ani, din 1920 până în 1938, iar
ofciosul Mișcării Legionare era „Buna Vestire”21. Noi credem că propaganda Mișcării
Legionare era cu mult superioară față de cea a oricărui partid radical din România Mare,
deoarece metodele lui Zelea Codrean u se bucurau de un larg succes și viza toate categoriile
sociale. Despre acesta, istoricul Neagu Djuvara a afirmat că era un maestru al propagandei
cumparându -l cu Hitler. Un prim episod în care acesta s -a remarcat a fost în timpul
studenției, când i s -a alăturat lui Constantin Pancu în Garda Conștiinței Naționale și au
luptat împotrvia grevei de la C.F.R. Nicolina22. În 1923, abia întorși dintr -o drumeție de pe
Rarău, Ionel Moța, Corneli Zelea Codreanu și încă un grup de prieteni au ajuns la
concluzia că pr oblema evreiască s -ar rezolva prin asasinar ea personalităților importante,
mai ales după momentul din 1922 de la Universitatea din Cluj. După ce tinerii au fost
anchetați, au fost încarcerați la închisoarea din Văcărești, unde unde au pus bazele Mișcării
Legionare și au reușit să transforme organizația studențească într -o mișcare de masă23.
În continuare vom încerca să identificăm cauzele care au dus la accentuarea
antisemitismului interbelic. Un prim factor a fost de natură economică, mai ales având în
vedere și discurul lui Zelea Codreanu din pădurea Dobrina. Așadar, evreii și -au dovedit
priceperea în domeniul economic prin monopolul capitalului național. Principalele ramuri
în care evreii au dominat eco nomia au fost: industria , comerțul și sistemul bancar24.
Potrivit lui Nicolae Arcadian românii dețineau 463 de firme individuale, adică 15%, pe
când evreii dețineau un procentaj aproape dublu, de 28%, acesta însemnând 871 de firme.

19 Keith Hitchins, România. 1866 -1947 , tradus de George Potra și Delia Răzdolescu, Editura Humanitas,
București, 2013, p. 439.
20 Ibidem , p. 440.
21 Corneliu Ciucanu, Dreapta românească interbelică . Politică și ideologie, Editura Tipo Moldova, Iași 2009,
p. 29.
22 Tatiana Nicu lescu, Mistica rugăciunii și a revolverului. Viața lui Corneliu Zelea Codreanu , Editura
Humanitas, București, 2017, p. 57.
23 Ibidem , p. 85.
24 Corneliu Ciucanu, op.cit. p. 92.

Aceeași situație se prezenta și în sistemul bancar, deoarece evreii dețineau 6 7% din capital,
pe când românii doar 14%25. În Basarabia, care era cea mai subdezvoltată regiune, evreii
se ocupau de cămătărie26. O altă problemă care a determinat „chestiunea evreiască” a fost
numărul mare de studenți și profesori evrei. Numărul acestora a început să scadă odată cu
ascensiunea grupărilor radicale. Astfel, în 1920 , în cadrul Universității din Cernăuți erau
înmatriculați 1.080 de studenți israeliți dintr -un total de 1.646. Pe când la Universitatea din
Iași, numărul studenților evrei era de 3.842, dintr -un total de 7.302. În acest context,
mișcările studențești aveau ca finalitate aplicarea numerus clausus27. Studenții naționaliști
au fost intrigați de atitudinea pozitivă pe care o aveau colegii lor evrei față de socialismul
oriental. Antisem itismul universitar a început să prindă contur și să se accentueze după
momntul din 1922, când studenții evrei de la Facultatea de Medicină din Cluj au fost
indignați și au părăsit sala de disecție în momentul în care a fost adus cadavrul unui evreu.
Imedi at după incident, aceștia au cerut ca respectivul „material didactic” să fie predat
comunității evreiești28. Noi credem că studenții evrei i -au sfidat pe colegii lor români,
deoarece nu exista o lege clară cu privință la originea cadavelor prezentate ca mat erial
didactic , intenția lor fiind de a -i determina la acte de violență. În ceea ce privește numerus
clausus, A. C. Cuza și Nicolae Paulescu au fost principalii susținători ai acestei metode29.
Odată cu intensificarea manifestașiilor studenților radicali, guvernul căuta să ia
atitudine pentru a nu se destabiliza lucrurile, conducând spre anarhie. Marea dilemă pentru
guvern era reprezentată de susținătorii studențimii din interiorul partidelor politice . Se
încerca orice pentru a se evi ta starea de anarhie, care se forma în cadrul unor reuniuni
stradale, precum cea din vara lui 1925 din județul Putna. Subsecretarul de stat din acea
vreme a dclarat „stare de asediu” și căuta mijloacele necessare pentru a stopa aceste acte
antisemite30.
În ceea ce îl privește pe liderul mișcării studențești, Corneliu Zelea Codreanu,
Armin Heinen susține că naționalismul radical al acestuia provine din faptul că familia lui
se trage din Bucovina, iar numele original al bunicului său era Zilinschi, iar al buni cii sale,

25 Nicolae Arcadian, Protecția și încurajarea elementului românesc cu problema de bază în pregătirea și
executarea planului economic , A.E.S, an XXII, nr. 4 -6, aprilie -iunie 1939, p. 259 – 261.
26 Corneliu Ciucanu, op. cit . p. 93.
27 Ibidem , p. 94.
28 Ibidem , p. 98.
29 Ibidem , p. 99.
30 Armin Heinen, Legiunea Arhanghelului Mihail , tradus de Cornelia și Delia Eșianu, Editura Humanitas,
București, 1999, p. 115.

Antec. Așadar, acesta nu era sigur de originile sale apelând la naționalism pe care l -a dus la
extrem31. În opinia noastră, aceată afirmație ni se pare plauzibilă, deoarece numele
bunicului său are rezonanță slavă sau poloneză prin terminația „sch i”, iar al bunicii sale
ungurească. Acesta a mai avut încă doi frați și două surori, iar în ceea ce privește
prenumele său, se presupune că i -a fost pus, datorită faptului că se născuse pe 13
septembrie , când Biserica îl prăznuiește Cornelie, sutașul roman care s -a convertit la
creștinism. Pe de altă parte autorul Cristian Sandache afirmă că acesta a moștenit
naționalismul de la tatăl său care era un om de un misticism exacerbat32.
Nu doar mediul universitar a fost cuprins de antisemitism, ci și cel politic și acest
lucru a fost demonstrat de legile care îi dezavantaja pe evrei. O primă măsură a fost
adoptată de guvernul Tătărescu la 7 aprilie 1934. Aceasta era Legea asupra conversiunii
datoriilor agricole și prevedea reducerea la bază a datoriilor chiar și cu 50%, însă această
lege s -a aplicat doar pentru cetățenii români, evreii fiind obligați să plătească integral.
Carol Iancu susține că aplicare a acestei legi a ruinat financiar mii de evrei, deoarece averea
lor era redusă cu până la 70% în unele cazuri33. Un al doilea proiect legislativ cu caracter
antisemit a fost Legea pentru folosirea personalului românesc în întreprinderi, iar prin acest
lucru se promova „munca națională”. Temânduse să nu fie iar discriminați, evreii au depus
o plângere la guvern și la rege, însă nimeni nu a dat răspuns34. Ne întrebăm dacă nu cumva
prin elaborarea acestor legi a fost susținut antisemitismul, deoarece majoritatea elitei
intelectuale era antisemită și au perceput astfel noile legi.
În anul 1937 au fost elaborate o serie de legi care aveau ca finalitate naționalizarea
vieții publice. S -a început excluderea evreilor din diferite domenii de activitate. Așadar,
prin Regulamentul Legii pentru plasarea invalizilor, orfanilor și văduvelor d e război în
slujbe și locuri de muncă. În lege nu este prevăzut faptul că evreii nu sunt acceptați, însă
tutror solicitanților li se cerea un certificat de etnie, în baza căruia, credem noi că s -ar fi
produs discriminări rasiale, însă acest lucru nu s -a aplicat pretudinteni. La trei zile mai
târziu, pe 5 aprile 1937 o nouă lege propunea crearea unui Institut național de credin al
meșteșugarilor, care le oferea ajutorul exclusiv meșteșugarilor români și din câte
cunoaștem majoritatea meșteșugarilor din acea perioadă erau evrei. Printre seria de legi din

31 Ibidem , p. 122.
32 Cristian Sandache, Istorie și Biografie. Cazul Corneliu Zelea Codreanu , Editura Mica Valahie, București,
2011, p. 39.
33 Carol Iancu, Evreii din România. 1919 – 1938 , tradus de Țicu Goldstein, Editura Hasefer, București, 2000,
p. 237.
34 Ibidem , p. 238.

1937 mai găsim și legi precum: Regulamentul pentru atribuirea marilor premii naționale în
arte plastice prin care doar artiștii români puteau fi premiați. Principalul promotor al
acestor legi a fost ministrul Industriei și Comerțului, Valeriu Pop35.
Seria de legi antisemite a continuat și în t impul guvernării Goga -Cuza, iar una
dintre primele măsuri luate a fost suprimarea presei evreiești sau a ziarelor al căror
redactori erau în mare măsură evrei. Așadar, la câteva zile de la învestire au fost suprimate
ziarele: Adevărul, Dimineața și Lupta, dar și ziarele locale din Iași conduse de evrei:
Lumea și Noutatea și bineînțeles ziarele evreiești din Bucovina (Czernowitzer blaetter,
Darkenu, „Das Yiddische Wortz” și „Aufbau”).36
Punctul culminant al politicii antisemite promovate în timpul guvernării Goga -Cuza
a fost Decretul -lege asupra revizuirii cetățeniei din 21 ianuarie 1938 prin care toți evreii
din cele trei teritorii anexate precum și cei din Vechiul Regat treb uiau să facă dovada că au
fost naturalizați după legea din 1919. Astfel, primarii din Basarabia, Bucovina și
Transilvania aveau la dispoziție treizeci de zile să întocmească liste cu persoane a căror
drepturi trebuiau revizuite. Tot în termen limitat cei c e se regăseau pe liste erau obligați să
depună documente care atestau faptul că au fost îndreptățiți legal pentru a fi cetățeni
români. Scopul acestei legie era de a -i identifica pe evreii care și -au falsificat cetățenia. În
fine, prin acest Decret -lege a fost încălcat articolul 7 al Tratatului Minorităților pe care
România îl semnase după Marele Război și care recunoștea cetățenia română a evreilor37.
Îpotriva acestor legi dar și a mișcărilor antisemite, toate organizațiile evreiești existente pe
atunci au luat atitudine, remarcându -se astfel activitatea lui Wilhelm Filderman.

I.3. Organizațiile evreiești
Încă de la cristalizare, populația evreiască de pe teritoriul României s -a
organizat în comunități. Odată cu creșterea demogafică a evreimii, liderii com unităților
au simțit nevoia de organizații mai mari, iar odată cu acodradea drepturilor evreilor
prin Constituția din 1866, aceștia au început să participe tot mai activ la viața publică.
În perioada dintre cele două războaie mondiale organizațiile evreieș ti au cunoscut o
evoluție semnificativă, decăzând în timpul regimului autoritar al Mareșalului

35 Ibidem , p. 251 – 252.
36 Ibidem , p. 256 – 257.
37 Ibidem , p. 258.

Antonescu, când majoritatea organizațiilor au fost desființate și interesele evreilor erau
reprezentate de Centrala Evreilor, care a fost un organism condus de e vrei, însă
subordonat autorităților statle. Acesta este asemănător din punct de vedere al rolului pe
care l -a îndeplinit cu Judenratul din Polonia.
Prima organizație reprezentativă a iudaismuui român a fost Uniunea
Evreilor Pământeni care urmărea emanciparea evreilor. Inițial organizația nu s -a
implicat în politică, decât prin îndemnuri adresate aderenților de a -i vota pe cei ce
sprijină interesele ev reilor. Datorită disputei interne dintre unioniști și sioniști a fost
creat Blocul Evreiesc care a participat la alegerile din 1920, însă fără nici un succes. În
perioada următoare U.E.P s -a orientat către țărăniști și a încheiat un pact cu Iuliu
Maniu pri n care se cereau următoarele revendicări: Executarea loială a Tratatului de
pace la la Paris privind acordarea cetățeniei, promulgarea unei legi asupra organizării
comunităților evreiești, recunoașterea unui statul legal școlilor evreiești și acordarea de
subvenții guvernamentale comunităților evreiești. Pe lângă aceasta a mai încheiat un
acord electoral cu Partidul Democrat al lui Take Ionescu, însă datorită unei fraude
electorale, alegerea lui Filderman a fost un eșec38. În urma unui Congres din 1923,
nume le organizației a fost schimbat în Uniunea Evreilor Români, iar m embrii acesteia
erau militanți ai integraționismului, ai emancipaționismului și național -sioniști. Numele
pe care l -a purtat în perioada interbelică a fost stabilit în urma unui Congres din 1 923.
Uniunea Evreilor români s -a implicat destul de des în viața politică prin participarea la
alegerile din 1927, alături de Ionel Brătianu reușind să obțină răspuns în rezolvarea
unor chestiuni evreiești și trei locuri în Parlament, unde i -a trimis pe: W ilhelm
Filderman, Horia Carp și Emil Iacoby. Încurajați de acest rezultat au participat și la
alegerile din 1937, însă datorită antisemitismului care se instalase în tot Regatul, nu au
mai fost acceptați ca parteneri electorali. În timpul celui de -al doile a război mondial a
cunoscut o întrerupere, fiind una dintre primele organizații care și -au reluat activitatea
după momentul 23 august 1944, fiind prezidată de W. Filderman, care și -a păstrat
funcția până la plecarea din țară în 194739.
Încă din 1919 s -a vehiculat ideea unui partid evreiesc, iar principalul promotor a
fost A. L. Zissu care și -a publicat doleanțele în paginile cotidianului Mântuirea. Ideea a
început să prindă contur abia în 1924 odată cu activitatea asociației studenților sioniști

38 Ibidem , p. 215 – 216.
39 Hary Kuller, Evreii în România anilor 1944 -1949 , Editura Hasefer, București, 2002, p. 104 – 106.

Hasmonaea. În 1926, la București a fost înființat primul Club Național Evreiesc care a
reunit aderanți de toate tendințele sioniste. Această idee de Club Național Evreiesc s -a
răspândit repede și în alte zone ale Vechiului Regat, iar mai târziu au devenit cluburi
parlamentare ale Partidului Evreisc40. În contextul ascensiunii antisemitismului, la
începutul anilor `30 a fost înființat Partidul Evreiesc care milita pentru recunoașterea de
către statul român a dreptului de minoritate națională a evreilor. Scopul acestuia era în
mare măsură politic. Așadar, la alegerile din 1931 a obținut 2.19% din voturi, trimițând
în Parlament 5 reprezentanți și anume pe: Manfred Reifer, Max Diamant, Iosif Fischer,
S. Singer și M. Landau. La alegerile din anul următor se observă o crește re mică
(2.26%) și vor trimite în Parlament tot cinci reprezentanți din care și pe: Iosif Fischer și
M. Landau, care au fost trimiși și data trecută. Se observă o continuitate ideologică,
deoarece ambele grupuri au militat pentru emancipare colectivă, drep turi egale și lupta
împortiva antismitismului. Funcția de conducere a partidului a fost ocupată de: I.
Fischer, T. Fischer, W. Fischer și E. Marton. Aceștia s -au orientat către țărăniștii lui
Iuliu Maniu, deoarece nu tolerau liberalii căci aveau simpatii a ntisemite. Deși admirația
acestora față de țărăniști nu avea numaidecât un aspect politic, căci după alegerile din
1937, P.N.Ț a încheiat un acord electoral cu legionarii. La fel ca și celelalte organizații
evreiești, Partidul Evreilor Români și -a încheiat activitatea politică odată dizolvarea
partidelor politice din ordinul lui Carol al II -lea., însă și -a reluat -o pentru o perioadă de
3 ani după actul de la 23 august 1944. În ceea ce privește administrația partidului,
înainte de război președinte a Th. Fis cher, iar vicepreședinte a fost succesiv S. Singer,
M. Weissman și M. Benvenisti, iar după război , după ce și -a reluat activitatea,
președinte a fost ales Al. Zissu, iar vicepreședinte a continuat să fie M. Benvenisti. Din
comitetul de conducere făceau pa rte 9 persoane, iar secretar general a fost Jean
Cohen41. Pe cât de asemănătoare erau din punct de vedere administratv cele două
organizații, pe atât de diferite erau din punct de vedere ideologic. Acest lucru a dus la
lupte politice pentru acapararea a câ t mai multe comunităț, însă lucrurile s -au schimbat
odată cu preluarea guvernului de către Gheorghe Tătărescu sau fuziunea Cuza -Goga,
când ambele au fost nevoite să încheie un acord prin care s -a înființat Consiliul Central
al Evreilor din România, prezida t de W. Filderman. Scopul acestui nou organism era

40 Carol Iancu, op. cit . p. 220.
41 Hary Kuller , op. cit. , p. 102 – 104.

lupta împotriva antisemitismului, însă s -a dovedit a fi un eșec datorită obstacolelor
cărora nu le -a făcut față42.
Anii dintre cele două războaie mondiale au tulburat profund viața comunnitară
din toate pu nctele de vedere. Datorită mișcărilor radicale și a antisemitismului care se
instalase în toate domeniile vieții publice, dreptul evreilor de a -și exprima religiozitatea
era în pericol. Așadar, în 1921 apare Uniunea Comunităților Israelite din Vechiul Rega t
care avea un caracter predominant religios, însă a fost aprobată abia un an mai târziu.
Acest lucru s -a produs datorită unei în truniri a liderilor politici, a comunitarilor și a
unor rabini care au elaborat un plan pentru a organiza mai bine comunitățile evreiești.
La sfârșitul lui 1922 are loc un Congres U.C.I unde s -a propus un proiect de lege cu
privire la cultul mozaic. Întreaga perioadă interbelică a fost dominată de asemenea
proiecte, care de multe ori au fost respinse din Parlament. Abia în 1928 câ nd este
votată legea cultelor sunt aduse reglementări speciale pentru cultul mozaic și
comunitățile evreiești. Această lege rămâne în vigoare până în 1940, când a fost
interzisă funcționarea comunităților fără aprobare de la Ministrul Culterlor. În urma
acesteia toate comunitățile intrau sub conducerea Centralei Evreilor din România, fiind
supuse autorităților. Potrivit legii din 30.06.1942, C.E.R. era singurul organism legal
pentru a reprezenta interesele colective ale evreilor din România43.
3.1 Organizațiile de sioniști.
Nu putem înțelege organizațiie evreiești fără a săpa sumar în fundamentul ideologic
al unor organizații evreiești. Pentru a reuși să rezolvăm această problemă vom porni de la
întrebarea ce este sionismul?
Alain Boyer definește sionismul ca f iind o mișcare națională a poporului evreu care
are ca scop reamplasarea evreilor în Israel, formând din acesta un stat -națiune. Termenul a
fost folosit pentru prima dată de evreul german Nathan Birnbaum și face referire la Sion,
care din scrierile veterot estamentale atestă că reprezintă Țara Sfântă. Acestia i -a adăugat
sufixul „ -ism” creând din acesta un curent ideologic44. Inițial acest curent era difuz, iar cel
care i -a conturat ideologia și i -a oferit o structură politică a fost Theodor Herzl. Acesta er a

42 Carol Iancu , op. cit. p. 224 – 227.
43 Hary Kuller, op. cit. p. 122.
44 Alain Boyer, Originile sionismului , tradus de Cornelia Munteanu, Editura Rosetti, Bucuresti, 2002 , p. 5.

un asimilaționist convins fiind de părere că antisemitismul va dispărea odată cu evreii
tradiționaliști, însă urmărind cazul lui Alfred Dreyfus și -a schimbat radical percepția45.
Pentru a nu ne îndepărta foate mult de la subiect, vom urmări o scurtă evolu ție a
sionismului de pe teritoriul României. Așadar, în urma primuui Congres Sionist de la Basel
din 1897, pe teritoriul românesc apar primele grupări sioniste. În această zon ă apariția
sionismului a fost similară celei a Mișcării Legionare, deoarece a apă rut și s -a propagat
printre tineri. Pentru prima dată aceasta a apărut în rândul elevilor școlilor evreiești. Încă
din 1909, în Moldova funcționa Asociația generală a elevilor sioniști. În doar câțiva ani
această mișcare i -a cuprins și pe studenții evrei, constituindu -se astfel Uniunea Studenților
Sioniști Hasmonaea, în 1914. Aceasta a avut și o revistă unde se publicau articole în care
studenții anunțau că vor lupta pentru a -și vedea visul împlinit, adică pentru înființarea unui
stat-evreu. În 1918 avem și o Primă Declarație de Principii prin care evreii se considerau că
aparțineau statului evreu, care treubuia privit diferit în relațiile internaționale. Această
Declarație de Principii a fost reluată în 1930 unde s -a stabilit că evreii sioniști își vor lua
angajamentul să învețe limba națională ebraciă, să recunoască Ereț Israel ca fiind căminul
evreilor și că vor participa la toate activitățile Hasmonaea. Așadar, scopul grupării
Hasmonaea era acela de a dezvolta spiritul de naționalism evreiesc46.
Principal ele organizații sioniste care au activat în perioada interblică au fost:
Departamentul de tineret al Federației Sioniste din România, Asociația tineretului sionist
din România și cea mai importantă Hașomer Hațair care în traducere înseamnă „Tânăra
Gardă”. Departamentul de tineret al Federației Sioniste din România a emis o primă
circulară în 1919 prin care a fixat trei obiective princpiale: învățarea limbii ebraice,
iudaizarea și educația fizică (care mai târziu îi va ajuta pe evreii români să construiasc ă
primele așezări în Israel). La 3 august 1919 a fost creată Uniunea Federală a Tineretului
Sionist care a dus o campanie de informare referitoare la ideea unui Cămin național al
evreiolor în Palestina. În 1925, la Focșani, Asociația tineretului sionist di n România
(A.T.S) au elaborat o serie de principii pe care ar trebui să se bazeze viitorii întemeietori ai
statului evreu. În anul următor asociația deținea douăzeci de secțiuni structurate în orașele
importante, în care se întruneau bisăptămânal și discut au teme precum: istoria evreiască,
doctrina sionistă, geografia Israelului ș.a.m.d. Aceste organizații erau susținute în mare
măsură de mișcările de tineret, care îți propuneau a fi o operă de colonizare a Palestinei,

45 Ibidem , p. 78 – 82.
46 Carol Iancu, op. cit. p. 228 – 229.

prin activitățile lor. În 1927, Asocia ția Tineretului Sionist a fuzionat cu Hașomer Hațair
urmărindu -și astfel scopul mai ușor. Ideologia celei din urmă a avut ca fundament
princpipiul cercetășiei, deoarece urmărea transformarea tânărului evreu într -un
„supraveghetor”. Pentru ca acest proces s ă fie complet, tânărul evreu trebuia să dispună de
anumite calități: Trebuia să fie un om al adevărului, un om fidel poporului, patriei și
culturii sale, să își ajute aproapele, să fie muncitor care cunoaște și iubește natura,cinstit,
modest voluntar etc47.
Dacă la începutul anilor `20 plecarea evreilor în Palestina avea doar un caracter
romantic, evoluțiile politice din Europa și din România au grăbit acest proces. Astfel, între
1920 și 1925 un total de 1500 de tineri (1179 de băieți și 329 de fete) au emig rat în
Palestina, iar în deceniul următor au mai plecat încă câteva mii de tineri, după care
procesul a fost îngreunat cu mult de obstacolele ridicate de Marea Britanie48. Din datele
prezentate de Carol Iancu tragem concluzionăm că din totalul de tineri emi grați în
Palestina, majoritatea au fost băieți, deoarec aceștia bazându -se pe principiile organizațiilor
sioniste au plecat și au fost nevoiți să se descurce prin orice mijloace. Astfel putem explica
accentul pus pe educație fizică.
Așadar, perioada inter belică a reprezentat pentru evreimea din România o perioadă
de haos, deoarece au fost prinși în cadrul unui fenomen social defavorabil. Cu toate
acestea, populația evreiască era în continuă creștere, iar recensământul din 1930 are să
reprezinte cea mai bun ă sursă pentru a demonstra acest lucru. Deși exista un oarecare spirit
antisemit în țară încă de dinainte de Primul Război Mondial, acesta s -a închegat mai bine
în urma consolidării Mișcării Legionare, sau mai bine punctat după întâlnirea lui Corneliu
Zelea Codreanu cu Ioan Moța, care i -a oferit mișcării o aură antisemită. Nu -l putem acuza
pe Moța de insuflarea antisemitismului în cadrul Mișcării Legionare, deoarece încă din
pădurea Dobrina, Zelea Codreanu le vorbea tinerilor despre evreii care monopolizau
băncile . Apoi acest spirit s -a propagat în rândul păturii intelectuale. Ce a determinat acest
lucru? În opinia noastră, intelectualii erau cuprinși de febra schimbării. Aceștia doreau ca
țara să fie doar a românilor. Încă de pe vremea lui Eminescu știum că naționalismul a
dăinuit printre intelectuali. Însuși marele poet a fost un naționalist și un antisemit, însă și
antisemitismul se manifestă sub mai multe forme. Bunăoară la Iorga, care dorea să rezolve
chestiunea evreiască prin mijloace pașnice, pe când A . C. Cuza dorea prin violență. Noi

47 Ibidem , p. 230 – 231.
48 Ibidem , p. 232.

credem că majoritatea intelectualilor vizau rezolvarea problemei evreiești pe căi
diplomatice. De exemplu Nae Ionescu, care era un antisemit convins, era în același timp
apropiat de Mihail Sebastian, chiar el propunându -i să lucreze la ziarul său. Intelectuali
precum Petre Țuțea, Mircea Eliade sau Emil Cioran împărtășeau aceleași sentimente față
de evrei, însă cu toții au fost prieteni cu Mihail Sebastian și probabil cu alte personaități
evreiești pe care nu -i cunoaștem.