I.1. Contextul discuției despre utopii. I.2. Definiția utopiei. I.3. Studii de caz (text + imagini). I.4. Fascinație personală. CAPITOLUL – II…. [305538]

ORAȘUL HÒZHÒ

ORAȘUL HÒZHÒ

ESEU- SEMESTRUL I

INTRODUCERE

CAPITOLUL – I. FUNDAMENTARE

I.1. Contextul discuției despre utopii.

I.2. Definiția utopiei.

I.3. Studii de caz (text + imagini).

I.4. Fascinație personală.

CAPITOLUL – II. DEMONSTRAȚIE

II.1. Descrierea contextului.

II.2. Structura utopiei.

II.3. Arta de a trăi utopic.

II.4. Descrierea proiectului utopic.

II.4.1. Regulament . principii de functionare

II.4.2. Totalul, grupul, individul (relații și structură socială).

II.4.3. Discursul în imagini .

II.5 Interior-exterior.

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Latin A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Utopian A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Cifre arabe 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0

Cifre utopice 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0

[anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat]/[anonimizat], în spațiul dintre oameni și zei.

În gândirea utopiștilor influența asupra proiectelor aparține de realitatea lor și orice utopie este argumentată dacă se ține seama de „localizarea” sa istorică. [anonimizat], structura, [anonimizat]. [anonimizat].

Parcursul proiectului urmărește evoluția orașelor și a [anonimizat] a căpătat sensuri noi. [anonimizat] o stare, o aspirație a trecutului, care își găsește reflexia în prezent.

[anonimizat], mai precis în Regent Park s-a instalat orașul satelit Hózhó, care s-a [anonimizat] s-[anonimizat]. Asftel s-a creat o zonă de modernizare și renovare a [anonimizat] „perdeaua” [anonimizat] a locuitorilor.

Orașul Hózhó este o societate utopică care se referă la mediul global și dimensiunea universală a frumuseții,[anonimizat], exprimând libertatea și lupta pentru echilibru. Denumirea Hózhó are origini din limba utopiană a [anonimizat], ci le definește termenul „hózhó”, esența filozofică a Navajhos-ului. Locuitorii acestui oraș se numesc Nizhoní , [anonimizat].

CAPITOLUL I. FUNDAMENTARE

I.1. CONTEXTUL DISCUȚIEI DESPRE UTOPII

Utopia ca instrument de dezvoltare umană și urbană.

Relevanța studiului /cercetării acestui subiect.

„[anonimizat]: amenințată dintr-o parte de pietrificare, lumea are nevoie de o nouă nebunie.” – E.M. Cioran, Istoria Utopiei.

Utopiile au în prezent o definiție mai mult social-urbanistică, decât imaginar-fantastică asupra societății în care dorim să trăim. Desigur că originile filosofice ale utopiei social-politice sunt extrem de nobile, fiind platonice(1), utopia statului ideal imaginat de Platon rezistând la proba mileniilor ca utopie și nu, slavarea Domnului, ca ceva ce ar putea deveni realitate.

Privite însă preponderent din perspectiva politică, utopiile par să aibă cu mult mai mult un caracter negativ si distructiv, decât un caracter constructiv, în ciuda retoricii lor seductive și a teribilelor eforturi de captare a idealurilor pe care le include orice proiect utopic. Utopia are un caracter fundamental im regresieaginativ,  imaginarul retroactiv ce duce la Eden și vârsta de aur a omenirii(2), după cum spunea Hesiod . Mai mult, Mircea Eliade explică despre nostalgia sacrului, regresia paradisiacă, caracterul social al Cetății ideale, al orânduirii politice perfecte, făcând legătura cu utopiile inevitabil de un imaginar cu caracter demiurgic(3).

Tot prin explicația literară a lui Eliade, reluată de un autor deja devenit reper de analiză, Nathaniel Colemann în lucrarea sa „Utopias and Architecture”, arată cum istoria sacră se transformă, prin intermediul arhitecturii și urbanismului ce proiectează și reia pattern-uri utopice, într-o posibilitate secularizată(4), desacralizarea fiind un element intrinsec al acestei transformări. Prin acest imaginar ideal și demiurgic, utopia se leagă de artă,  de creația artistică ca și de orice proiect în care fantezia creatoare și imaginația au superioritate.

Urbanismul este o artă, dar să nu uităm că este singura artă cu caracter social, ceea ce face ca ea să se poată conecta la gândirea utopică în general și la proiectarea utopiei în special, atât din perspectiva socială cât și din perspectiva imaginativă. Toate acestea, datorită specificului arhitecturii ca artă singulară, care nu poate exista în sine, fară o legatură directă cu societatea, cu oamenii. Celelalte arte au un caracter artistic mai pur și iau naștere aproape spontan, procesul însuși de creație având drept rezultat direct, respectiva operă artistică.

platonic(1) – nu se poate realiza, care nu poate fi pus în practică; aparține platonismului, platonian

vârsta de aur a omenirii(2) – rasa umană creată de Zei, în perioada când Cronos domnea asupra sferei divine, fără griji fără sărăcie

(din opera Munci și Zile de Hesiod)

demiurg(3)- umele dat de către filosofia lui Platon, creatorului divin care a făurit lumea; creatorul universului

secularizată(4) – a trece în patrimoniul statului ceea ce aparținea bisericilor, mănăstirilor, bunuri materiale, vezi Cuza-Vodă

Poezia apare imediat din scriitura poetului, muzica prinde viață  din compoziția muzicianului, pictura există deîndată ce pictorul o desăvârșește, numai urbanismul are un lung proces de creație și adecvare la realitate. Proiectul urbanistic fiind în acest fel foarte apropiat de utopie, pentru că el are dimensiunea socială, a imaginarului și a realizării creației de arhitectură. Punerea sa în practică este amânată de necesitatea execuției materiale și a concordanței sociale, așa încât durează mult de la momentul inspirațional și utopic până la confluența cu realitatea.

În perioada contemporană urbanismul este mai mult decât oricare dintre celelalte arte, fiind utopic și proiectiv. De altfel, faptul că fiecare tip de societate din istoria omenirii și fiecare tip de concepție politico-socială a avut propria sa expresie arhitecturală și urbanistică, întărind caracteristicile menționate anterior ale urbanismului. – foarte bine. Inainte de aceasta fraza, poti sa reduce mult mai mult idea de paralelism intre urbanism si arta etc.

Există un singur plan inadvertent(1) în relația dintre urbanism și utopie. Fac referire la aspectul fantastic, imposibil, fabulos și chiar deviant pe care îl au utopiile (politice, scoiale etc) sau cele imaginate de mințile creatorilor de fantastic.Urbanismul, noul spațiu citadin are nevoie de organizare și adecvare, de relaționare armonioasă între existența umană și propunerile proiective pe care le face. Așa cum afirmă N.Colemann, urbanismul nu se adresează doar trupului ci și psihicului și mentalului. Cunoaștem lumea prin demersul urbanistic tot așa cum o cunoaștem printr-un demers cognitiv(2). Dimensiunea existențială a arhitecturii se alatură celei cognitive, dar o obliga să se adecveze umanului mai mult decât oricare altă artă.

Legătura strânsă care a existat între urbanism și utopia socialist-comunistă, caracterizată de egalității în sărăcie a ideologiei comunistă aduce arhitectura modernistă la exacerbarea funcționalul și simplificarea formalului arhitectural până la reducerea la minimal. Egalitarismul proletar(3) se exprimă în mașinile de locuit de tip Corbusier și cartierele-dormitor produse în modernism. (verifica expresia ,,de tip Corbusier,,)

Dar aici e doar o utopie împrumutată de la politic sau este o utopie proprie arhitecturii care s-a dezvoltat în paralel cu ideologia socialist-comunistă?

Nu se poate încă distinge acest lucru și poate că numai viitorul ne va putea oferi o perspectivă destul de mare și detașată pentru a vedea aceasta.  Unii teoreticieni consideră că modernismul a avut propria lui proiecție utopică și interferența cu utopia ideologică a fost inevitabilă. Astfel, se poate ca modernismul să nu fi avut o viziune/utopie comandată de politic, ci a avut libertatea de a se  formula și dezvolta independent.

inadver(1) – neatent, distrat, care nu se potrivește

cognitiv(2) – demers referitor la capacitașile de învățare a omului, cunoaștere

proletar(3) – cetățean sărac din Roma antică, ale cărui bunuri nu depășeau o limită foarte scăzută (prevăzută de lege)

Dintr-o altă perspectivă, rezultatele concrete au fost insă de natură să mulțumească ideologia și atunci comanda politică a apărut inevitabil. Prin urmare, afirmația anterioară nu poate fi valabilă, pentru că ororile moderniste din comunism au fost făcute la comandă și nu ca rezultat al creației arhitecților liberi.

Poti sa te referi la modul de implementare a modernismului in cadrul blocului socialista sau in tarile vestice, capitaliste; Care sunt formele pe care le-a luat in aceste doua contexte si care sunt diferentele la nivel de forma, proces de planificare, resurse etc. Condenseaza ce ai scris mai sus si atinge concret aceste puncte. Cititorii lucrarii tale vor avea cunostinte in urbanism si nu au nevoie de a redescoperi lucruri pe care le stiu deja, ci vor fi interesati de punctul tau de vedere.

Nostalgia dupa un model ideal, indepărtat în timp și spațiu și practic imposibil de atins, creează premisele utopiei. De altfel, Thomas Morus așa își definește utopia, cu o mare distanță în timp și spațiu. Arhitectul idealist Leon Krier ilustrează nostalgia față de Antichitatea Greacă definind-o ca o perfecțiune formală egală cu un ideal, asemenea divinului Eden sau îndepărtata și mitica vârstă de aur. Modelul utopic rămâne un model ce se perpetuează în mod incredibil chiar și în epoca postmodernistă. – pare ca aceast enunt reiese din informatia transmisa anterior, dar nu este asa.

Formularea celei mai recente utopii social-politice care este „Noua Ordine Mondiala”, atrage după sine și proiectarea unor utopii arhitectural-urbanistice ce vor să reînvie idealuri utopice, actualizându-le și făcându-le să pară noi. Recentele turnuri cu înalțimi hiperbolice ce populează mai nou întregul mapamond, nu sunt nici pe departe fenomene singulare ci parți ale unei utopii globale, ce țintește să reînvie o epoca în care comunicarea cu cerul în sens  cosmic și și în sens mistic era posibilă și cere sa fie reactualizată. În această nouă viziune utopică pattern-ul egiptean al piramidelor și obeliscurilor se reactualizează prin simbolistică și conținuturi semnificative.

În pattern-urile utopice este posibilă atât trimiterea retrospectivă cât și cea proiectivă, deci o referință fie la un trecut idilicperi, fie la un viitor ce poate fi considerat ca având un potențial de perfecțiune la fel de mare. Amândouă aceste direcții sunt foarte îndepărtate de ceea ce este resimțit în actualitate ca fiind uzat, deteriorat, invechit ori sufocat de mediocritate. Când Peter Eisenmann îl ironiza pe Leon Krier, în celebrul lor dialog „MY IDEOLOGY IS BETTER THAN YOURS”, spunându-i că nu poate vedea cum în proiectele sale utopice, care refac o idilică Antichitate greacă, ar putea să circule mașinile de astăzi cu viteză și cum ar putea să își găsească loc mass-media în acest spațiu ideal, Krier îi răspunde ”că nici nu este nevoie”. Acest răspuns arată că utopiile își sunt suficiente lor însele, această autosuficiență făcându-le să aibă un caracter nepotrivit față de nevoile reale și prezente ale societății. Termenul de utopie continuă să rămână încărcat de semnificații cum ar fi imposibil, nerealist, fantastic, inadecvat, fabulos.

Emil Cioran a reușit însă, ca un mare maestru al paradoxului, să rezolve această contradicție afirmând că utopia este tocmai cea care poate să reconcilieze utopia cu istoria, inclusiv cu realitatea prezentă. De altfel, Karl Mannheim recunoștea că orice utopie, pentru a fi viabilă trebuie să conțină în sine posibilitatea unei realizări concrete, cel puțin parțiale, sau la un moment dat, a viziunii pe care o propune. Pentru Mannheim, sociologia cunoașterii are ca dimensiuni utopia și ideologia, lucrarea lui fundamentală fiind de altfel intitulată „Ideologie și Utopie” (nu apare in bibliografie). Ceea ce spune Mannheim este valabil pentru construcțiile utopice cu caracter politic, el afirmând că acestea sunt promovate de acele grupuri care nu dețin puterea, dar care vizează preluarea puterii politice susținându-și demersul de o construcție ideologică utopică. Cam așa s-a întâmplat cu comunismul ori cu nazismul și se intâmpla acum cu „Noua Ordine Mondială”.

Tot Mannheim susținea că o utopie, se exprimă categoric în legatură cu necesitatea ca o utopie să fie neaparat o viziune globală, a unui întreg sau, cel puțin, a unei părți a unui întreg deja exprimat. Astfel, orice construcție utopică nu numai că țintește să umple un gol care apare în realitatea istorică, dar utopia însăși este cea care răspunde unei tendințe a minții umane ori a aspirațiilor noastre.

Cand iti construiesti argumente pe scrieriele si ideile altor scritori, ai grija sa tii cont si de perioada istorica in care au afirmat acele lucruri. Este important sa mentionezi impreuna cu afirmatia si de ce a fost influentat. Totodata in textul tau, ar trebui dispuse chronologic. Altfel trebuie sa mentionezi ca desi (…), cu mult inaintea lui (…) a afirmat (…), pentru ca (…)

Utopia în ziua de astăzi este o construcție ideală ce trimite concret la un pattern fundamental, considerat ideal ori originar(1). Intermundul(2) dintre zei și lumea reală, golul despre care vorbea și Cioran, este acea lipsă de conținut ideal, acea degradare a reperelor care se produce în istorie, în orice epocă și în orice loc.- confuz

Urbanismul este arta cea mai apropriată să răspundă la chemarea unor astfel de viziuni (care viziuni?) utopice, al căror caracter platonician rămâne etern valabil, nu mai mira pe nimeni. Așa cum Socrate vorbea în „Banchetul lui Platon” despre nostalgia noastră după întregul originar, deși se referea la iubire și la ființa umană perfectă de la începuturi, tot astfel urbaniștii par seduși și astăzi ca oricând de proiectele utopice, fie că acestea vizează individul, societatea, lumea însăși, cetatea sau doar un oraș.- concluzie buna. Totusi aceasta este o afirmatie plastica si des intalnita. Cred ca poti scrie ceva mia concret despre forma, caracteristicile utopilor in ziua de azi. Ok, pt nostalgie, dar care e diferenta? Care e miza acum? Care e criza? Urbanismul ca stiinta trece printr-o criza, el insusi avandu-si apogeul in perioada modernista. Fa legatura cu urbanizarea, cu faptul ca traim urmarile unei epoci de implementare a proiectelor utopice.

Traim in present in postmodernism? Unii critice considera ca ar fi un modernism intarziat ( liquid modernity- Zygmunt Bauman de ex.) Aceste afirmatie are la baza ca argumente lipsa unei schimbari radicale a scoietatii, dar si a modului in care este produs spatiul.

originar(1) – de unde își are locul, forma de început

intermund(2) – spațiu între lumi unde filozofii epicurieni plasau locașul zeilor, locul fericit al existenței netulburate a zeilor.

I.2. DEFINIȚIA UTOPIEI.

Istoria Utopiei

Thomas Morus a descris o societate complet organizată pe baze raționale, descoperită de un explorator, Raphael Hythlodaeus.

Utopia lui Morus se baza pe o Republică, unde toate proprietățile erau comune. Ea constituia o versiune perfecționată a Republicii, descrisă inițial de Platon în care existau numai părțile bune ale unei societăți, de exemplu, egalitatea perfectă sau lipsa războielor, în timp ce relele fuseseră deja eradicate, de exemplu sărăcia, mizeria, boala. Era o societate cu legi puține, care nu avea avocați și nu-și trimitea cetățenii la război, căci armata ei se baza pe mercenari recrutați din țări vecine, în urma atacurilor efectuate de acestea.

Thomas Morus, un laic foarte credincios, care a dorit să devină preot, s-a inspirat probabil din structura organizatorică a mănăstirilor. Thomas Morus a trăit în perioada când Renașterea începea să pătrundă în Anglia, iar vechile idealuri medievale, inclusiv cel monastic erau în declin. Unele idei ale lui Thomas Morus reflectă o nostalgie pentru trecutul medieval. Cartea sa a servit fondării societăților Iezuiți care au înființat asa numitele Reducciones, folosite pentru creștinarea și civilizarea indienilor Guarani.

Cartea sa s-a bucurat de un succes uriaș astfel încât cuvântul și-a lărgit sensul inițial și a început să desemneze concepte, modele societale, propuneri etc. Din acest motiv fiecare autor care propune o utopie e un critic implicit al lumii în care trăiește și ar vrea ca aceste elemente negative pe care le critică să dispară într-o lume imaginară.

De obicei lucrurile dintr-o utopie sunt radicale, revolutionare, inspiraționale sau speculative. Astfel termenul de utopie a devenit un echivalent al idealismului.

La început utopia nu a fost definită prin cuvânt, ci printr-o înfățișare ideală, termenul fiind explicat mult mai târziu (1516) de marele umanist Thomas Morus, în timp ce prima încercare de reformare utopică a realității i-a aparținut lui Hippodamos din Milet (secolul V î.Hr., conform lui Aristotel, Politica, II 7, 126).

În cele mai frecvente utilizări, termenul utopie este marcat de o ambiguitate, întreținută de contradicția dintre semnificația sa etimologică (care trimite la un ne-loc, la nicăieri) și conținutul propriu-zis al utopiei (care trimite la un “regat al spațiului pur” ), la spațiul absolut purificat de orice transformare. Ambiguitatea studiată cu care este învăluit termenul, afectează inițiativa de a înțelege „conceptul” utopiei, ce înseamnă „nicăieri”, ceva care se petrece într-un loc inexistent.

Utopia se prezintă „drept o prezență absentă, o realitate ireală, un altundeva nostalgic, fără identificare”. Întreținerea confuziei terminologice este inițiată și întreținută chiar de descoperitorul Utopiei literare românești, „fondator al iluziilor moderne” (E. Cioran), pe tot parcursul povestirii sale capitala statului utopic este „un oraș fantomă; fluviul fără apă; prințul fără popor; cetățeni fără cetate și locuitori fără țară”.

Deruta conceptuală s-a amplificat ulterior, prin apariția unei generații de termeni în dicționare care desemnează fenomene și fapte ce aparțin tărâmului utopic: distopie, contrautopie, antiutopie, utopie negativă, eutopie, critică utopică, ucronie.

Istoria începe cu clipa care tocmai a trecut, de aceea nu o putem „întâlni” cu adevărat niciodată. Lucrurile se petrec rațional și etern ca în descrierea marelui eleat Zenon ”noi vom trece doar prin locuri din care istoria tocmai a plecat”.

Prezentul ne apare prea fragil, cucerit deja, controlat și inadmisibil de alterabil, mereu „altfel decât ar trebui să fie”. Iată-ne în punctul din care începe orice utopie. Totul în mersul lumii, pare să concentreze definiția heraclitică „pantha rhei” nimic nu rămâne neschimbat în spectacolul existenței.

Utopiile sunt create de filosofiile unor adânci crize, care ne aduce în centrul dezbaterii despre „cea mai bună dintre lumile posibile”, iar întrucât se știe că ideea despre structura ambiguă a binelui suprem este milenară, nu ar trebui să ne surprindă natura contradictorie a arhitecturii acestor lumi alternative.

Există trei sensuri pe care dicționarele le atribuie în mod curent cuvântului utopie și alte trei tipuri de utopii.

Primul sens, face întotdeauna referire, la titlul lucrării lui Morus – Utopia, și desemnează numele țării imaginare descrise de acesta. Titlul acestei opere, la fel ca întregul său conținut, închide în el pentru totdeauna un echivoc. Ambiguitatea acestui cuvânt, pe care Morus o consideră incheiată, trimițând la „lipsă de loc”, la „locul care nu există”.

În al doilea rând, termenul s-a extins asupra producțiilor literare care prezintă descrieri ale unor ținuturi imaginare într-o manieră asemănătoare umanistului englez.

Ulterior, utopia este asociată cu reveria(1), himericul(2) și cu imposibilul(3), confundat cu un spațiu ireal sau proiect absolut fantezist, deși utopia este complet diferită de fantezie. Este sensul cel mai cunoscut și exploatat pentru extravaganța pe care-l înmagazinează, dar și cel mai depășit, întrucât deschide noi posibilități de cunoaștere în teoretizarea utopiei.

Tipurile utopice au apărut ca un răspuns inovativ al perioadelor si momentelor tensionate în istorie cu scopul de a oferi o viață mai liniștită și fericită a locuitorilor acesti lumi.

Utopia economică a apărut la începutul secolului al XIX-lea odată cu alte idei utopice, create de problemele din creșterea naturală a capitalismului. Ele sunt cunoscute sub denumirea de "socialism utopic" și doreau o distribuire egalitaristă a produselor, abolirea banilor, cetățenii trebuiau să facă o muncă plăcută pentru binele comun, care să le lase timp pentru a se cultiva într-un domeniu artistic sau științific.

reverie(1) – stare sufletească a celui furat de imaginație, de amintiri, de visuri, de gînduri; visare

himeric(2) – lipsit de orice temei real; iluzoriu, ireal, fantastic

imposibil(3) – care nu e posibil, care nu se poate îndeplini; irealizabil, dificil

Marxismul a atacat în modul cel mai dur cu putință asemenea utopii economice. Dovada clară a inconsistenței marxismului ca formă de organizare este falimentul în lanț al economiilor comuniste. Faliment din care mulți de pe plaiurile mioritice nu au învățat nimic și continuă fără discernământ vorbele pline de ”har” și ”înțelepciune” ale ideologiei.Utopiile capitaliste se bazează pe economia liberă. – sunt cuvintele tale? Este nevoie sa intelegi mai bine in ce a constat marximsmul si in ce fel a fost implementate, care au fost neajunsurile operationale de implementare si cele teoretice. Totodata introduci economie libera fara sa zici nimic de ea… In plus aici as prefera sa vad niste citate, varsta noastra nepermitandu-ne sa vorbim atat de liber despre vremuri ce nu le-am trait. Daca vrei sa vorbesti despre economie liberala, poate trebuie sa atingi si subiectul de neoliberalism, forma actuala. Vei vedea si aici parti bune/ rele. Care e diferenta dintre ele din prisma urbanismului? Top-down vs. bottom-up, common good vs. privatizations etc.

Utopia politică sau istorică definesc pacea mondială fiind considerată adesea una dintre sfârșiturile istoriei. Sparta a fost un exemplu de stat militarist utopic fondat de Lycurg, deși în special atenienii ar fi putut să-l considere un stat distopic. Acesta a dominat spațiul grecesc până când a fost învinsă de Tebani în bătălia de la Leuctra.

Utopia religioasă susține ideile creștine sau islamice ale Grădinii Paradisului și Raiului au tendința să devină utopii în forma lor populară. Într-un sens similar conceptul budist de Nirvana poate fi considerat o utopie religioasă. Asemenea locuri paradisiace sunt un argument esențial pe care religiile îl folosesc pentru convertirea de noi adepți. În SUA au existat societăți utopice cu profil religios, dintre care se pot aminti Quakerii. Mai există o astfel de biserică întemeiată în 1830 de Joseph Smith, care în ziua de azi are mai mult de 12.000.000 de membri în toată lumea, chiar și în România. Membrii acestei biserici (Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă) sunt mai cunoscuți sub porecla de Mormoni.

Utopiile tehnologice sau științifice au loc de obicei în viitor, când standarde avansate ale științei și tehnologiei transformă lumea după standarde utopice, eliminandu-se moartea și suferința schimbând natura umană și condiția umană. Ai vorbit despre utopia religioasa, politica si tehnologica. Exista si alte tipuri de utopii? Ai ales sa vorbesti despre acestea 3, deoarece se leaga cu proiectul tau?

În conluzie utopia este un spațiu căruia i se atribuie o stare de viață proiectată în viitor având la bază o nouă ordine socială, politică și religioasă ideală foarte greu realizabilă. Aceste idei de a creea o societate perfectă ce nu există, dar pot schimba lumea radical sunt numite utopice. Ideea unei utopii se bazează pe starea acesteia foarte avansată, optimistă uneori lipsită de realism ce la un moment dat pare irealizabila, himeră.- In paragraful acesta de exemplu, prima propozitie a transmis un mesaj clar, restul e doar ‘text de umplere a paginii’

Viziunea pesimistă a utopiei este cea a distopiei, în care avansul științific va conduce în mod inevitabil la distrugerea rasei umane. O asemenea abordare recomandă precauția în abordarea noilor tehnologii pentru a nu avea efectul distopic. Distopia în prezent apare în formele de guvernare autoritariste sau totalitare a unei societăți ce au ca scop controlul excesiv social și economic, care poate fi observat în societatea creată de Uniunea Europeană și Noua Ordine Mondială.

I.3. STUDII DE CAZ

NEW BERLIN – NOUL BERLIN

Sursa:https://www.google.ro/search?q=orasul+lui+hitler&espv=2&biw=1920&bih=974&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwji_rvdoLfRAhXQzRoKHZLtBusQ_AUIBigB&dpr=1#tbm=isch&q=new+berlin+utopic+nazi

Planul lui Albert Speer de a transforma Berlinul în capitala unui 1000 de ani Reich ar fi creat un monument vast pentru mizantropie(1).

În 1937 arhitectul lui Hitler, Albert Speer a primit sarcina de a transforma Berlinul în metropola Germaniei. Noua capitală a unui german Mare „imperiu mondial”, elementul central al lumii civilizate.

A fost o întreprindere vastă. Planurile, rapid întocmite de biroul Speer, au fost prezentate publicului în 28 ianuarie 1938. Reacția din cadrul Germaniei a fost entuziastă, cu ziare care poartă explicații detaliate și comentarii. Der Angriff a declarat că desenele au fost „cu adevărat monumentale depășind cu mult toate așteptările”, în timp ce Volkischer Beobachter a spus că „din acest deșert de piatră, trebuie să iasă capitala unui Reich de o mie de ani ". Presa străină, deși mai puțin exuberantă, cu toate acestea au fost de acord. New York Times, de exemplu, a descris proiectul ca fiind " schema de planificare cea mai ambițioasă" a epocii moderne.

În conformitate cu schițele originale ale lui Hitler având centrat un bulevard mare, care începea să curgă de la nord la sud, aproximativ șapte kilometri prin inima orașului, care leagă două noi terminații feroviare. Marea Sală , de exemplu, aproape de Reichstag, ar fi fost cel mai mare spațiu închis din lume, cu o cupola de 16 ori mai mare decât cea a Sf. Petru din Roma. Conceput pentru a găzdui 180.000 de persoane, au existat îngrijorări în rândul planificatorilor cu privire la sistemul de aerisire al publicului ar putea fi compromis.

mizantrop(1) – suferind de mizantropie; om nesociabil, morocănos, posac, ursuz.

Având o înălțime de 117 de metri, noul Arc de Triumf, a fost proiectat – la indicația directă a lui Hitler – de a purta numele lui, Germania – 1,8 milioane căzut din primul război mondial gravate pe zidurile sale.

De-a lungul acestor monumente care leagă noi axe, ar fi o serie de clădiri noi, civice și comerciale, Sursa:https://www.google.ro/search?q=orasul+lui+hitler&espv=2&biw=1920&bih=974&source

=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwji_rvdoLfRAhXQzRoK=new+berlin+utopic+nazi

flancate de bulevarde largi, obeliscuri ornamentale, un lac artificial si un mare "circ", presărate cu statui naziste.

Imaginea care va fi familiară multora este statuia lui Hitler, albă, la scara mare în capătul acestei axe principale și a fost ridicată într-o parte camera Cancelariei Reich-ului. Cu toate că interesului lui Hitler în proiect a fost limitată aproape exclusiv la axa nord-sud – și se va întoarce de multe ori la muza asupra modelului – planurile nu s-au limitat la acea singură zonă. Speer a reușit în incorporarea acelor modele principale într-o reorganizare mult mai aprofundate a infrastructurii orașului.

În primul rând, rețeaua feroviară din Berlin a fost revizuită, cu cele două stații noi de înlocuire a trei terminații vechi și adăugate cu spații de garare spre centrul orașului. Drumurile de asemenea, urmau să fie redesenate. Cele două noi bulevarde propuse axa nord-sud și axa est-vest, finalizate în 1939, au fost doar elementul central al unei redezvoltări radicale. În plus Speer a prevăzut o creștere urbană foarte organică a orașului fiind raționalizată prin adăugarea unor artere de circulație radiale și patru drumuri inelare concentrice, dintre care cel mai îndepărtat ar oferi o conexiune directă la rețeaua autobahn germană.

Suburbiile întregi urmau să fie construite pentru a oferi spații moderne de locuințe, clădiri administrative și noile dezvoltări comerciale. A fost planificat cu propunerea de a găzdui peste 200.000 de oameni, aceștia mutându-se din cartierele sărace spre cele din centrul orașului. Aeroporturi noi au fost prevăzute, inclusiv unul pentru hidroavioane pe lacul Rangsdorf. Parcurile din oraș au fost restructurate, datorită studiilor horticole, fiind comandate să raporteze cu privire la speciile care au fost necesare pentru refacerea florei din secolul 18 din această regiune.

Desigur , doar o mică parte din aceste modele grandioase au fost realizate. Cel mai evident este bulevard din vest a Porții Brandenburg, care este vechea axă est-vest și care este încă iluminată de unele obiecte de mobilier urban originale ale lui Speer fiind și destul de elegant. E ok sa ai referinte aici…nu I cum sa scrii lucrurile acestea decat din ce ai citit. Prin urmare te rog completeaza. Atentie la diferene intre a cita in text, a parafraza si a cita cu ghilimle, unde pui si numarul paginii. Între timp Coloana Victoriei (inaugurată în 1873 în urma victoriilor Prusiei peste Danemarca, Austria și Franța , în anii 1860 și 1870) a fost mutată în locația actuală pentru a face loc proiectului noii axe nord-sud. Cea mai bizară construcție se află în suburbia de sud, Tempelhof ce conține încă un imens bloc circular din beton cu o greutate de peste 12.000 de tone pentru Schwerbelastungskörper sau "corp greu portant" care ar fi trebuit să ajute inginerii Speer în urma evaluării solului nisipos din Berlin pentru a susține vasta greutate a Arcul de Triumf propus. Acesta fiind prea mare și prea solid pentru a fi demolat devenind un monument tăcut, a megalomaniei naziste.

În primul rând, problema fezabilității acestuia trebuia să fie evaluată. În ciuda ambiției sale de creșterea planului, de a re-modelul Berlinul, a făcut parte dintr-o adevărată orgie de clădire. O mare parte din faptul că a fost

Sursa:https://www.google.ro/search?q=orasul+lui+hitler&espv=2&biw=1920&bih=974&source

=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwji_rvdoLfRAhXQzRoK=new+berlin+utopic+nazi

relativ la scară mică – barăci, așezări, școli și așa mai departe – o serie de proiecte au aratat în mod similar tendințele monumentale și au fost ele însele fapte considerabile de planificare și de construcție. Cel mai faimos, probabil, există exemplul Cancelariei Reich, care se întindea pe toată lungimea de 400 de metri de Voss Strasse din Berlin și a fost finalizat în 1939, la un cost de peste 90 de milioane de mărci germane.

Alte repere din Berlin au fost la fel de grandioase: Stadionul Olimpic, deschis în 1936, suportând 100.000 de spectatori și a făcut parte dintr-un complex mult mai mare, care era destinat atât pentru politică cât și pentru scopuri sportive. Ministerul Air Göring, între timp afost finalizat în 1936 devenind cea mai mare cladire de birouri din lume, oferind 2.800 de camere pe sapte etaje, cu 4.000 de ferestre și aproape șapte kilometri de coridoare. Astăzi este casa Ministerului german de finanțe.

Toate aceste obiective și multe altele au fost parte a unui program amplu din punct de vedre urbanistic și arhitectural pentru a oferi Germaniei o identitate la scară globală. Hitler credea în acest proiect și aceste clădiri definitorii ale epocii sale, rivalizând cu cele din Egipt, Babilon și Roma. Însă din păcate nu a fost cu siguranță doar motivul urbanistic-arhitectural lista dorințelor ale acestui dictator.

Având în vedere importanța centrală a viziunii naziste, a fost integrată economia și teroarea celui de-al al treilea Reich.Într-adevăr nu este foarte bine înțeleasă relația între programul de construcție și a lagărelor de concentrare. Cea mai mare extindere a sistemului de lagăre din 1936 încoace a fost alimentată în principal de cererea de forță de muncă și materialele din sectorul construcțiilor înfloritoare ale lui Albert Speer și Germania în avangardă.

Prizonierii de la lagărul de concentrare Mauthausen sunt obligați să efectueze blocuri de granit în sus "scări ale morții".

În consecință, multe dintre lagărele de concentrare mai disprețul epocii naziste, Mauthausen, Gross Rosen și Buchenwald au fost construite aproape de cariere. Lagărul de la Mauthausen, de exemplu, a fost înființat în 1938, alături de cariera de granit, care a furnizat o mare parte din piatra folosită pentru a deschide străzile Vienei, în timp ce tabăra de la Sachsenhausen, în afara Berlinului, a fost aproape de ceea ce s-a intenționat să fie una dintre cele mai mari Zidării din lume. Lagărul de la cariera din Flossenbürg, în Bavaria de Nord, a fost sursa de granit alb care urma să fie folosit la Berlin. Astfel, Germania a fost nu numai un element central al esteticii naziste, el a avut de asemenea un rol esențial în stabilirea și menținerea rețelei lagărului de concentrare și planificarea arhitecturală nazistă sincronizate perfect cu interesele SS.

Sursa:https://www.google.ro/search?q=orasul+lui+hitler&esp

=0ahUKEwji_rvdoLfRAhXQzRoK=new+berlin+utopic+nazi

Finanțarea Germaniei nu a fost la fel de utopică cum s-a imaginat. Speer a estimat costul total al proiectului la șase miliarde de mărci germane, cinci la sută din PIB-ul Germaniei în 1939. Cu toate acestea era natura bizantină a relațiilor economice în al treilea Reich, care doar o fracțiune din această cifră ar trebuit să fie plătite direct de către guvernul Reich.

Marea majoritate a materialelor de construcție care au fost pregătite pentru proiect au venit din lagărele de concentrare de prin toată Germania nazistă, în timp ce carierele și Zidăria ele însele erau deținute sau închiriate de către o societate SS, DEST (Deutsche Erd-und Steinwerke). Așa că Germania a primit în mod eficient materialele sale pentru drumul liber în credința naziștilor că oponenții lor politici au fost "re-educați prin muncă" în acest proces.

În toate aceste construcții și demolări nenumărate mii de oameni au fost afectați în mod direct în capitala germană. Cel mai important dintre ei erau prizonierii de război și forțați să devină muncitoriî. În noiembrie 1941, după succesele de deschidere ale războiului împotriva Uniunii Sovietice, Speer a trimis o petiție lui Hitler cu o cerere de 30.000 de prizonierii sovietici pe care dorea sa îi oblige l-a muncă pentru construcția "New Berlin". Hitler a aprobat cerera, aducând astfel forța de muncă totală supravegheată de personalul Speer, aproximativ 130.000.

Planurile lui Speer pentru Berlin, sunt fascinante. Într-un sens urbanistic-arhitectural ele sunt un ecran puternic al extremelor uimitoare, care pot fi atinse de către dorința de a schimba lumea după ce ai puterea. Într-adevăr, s-a sugerat în mod plauzibil de Frederic Spotts că planurile de reconstrucție din Berlin au fost pur și simplu o manifestare a dorinței lui Hitler de a reduce orașele și chiar persoanele fizice la statutul de simple jucării.

La fel cum Albert Speer nu a fost doar un arhitect, astfel Germania nu a fost niciodată doar un program de urbanism și arhitectură. Acesta a fost, de fapt, o reflectare perfectă a inimii întunecate și a mizantropiei nazismului.

Sursa:https://www.google.ro/search?q=orasul+lui+hitler&es=0ahUKEwji_rvdoLfRAhXQzRoK=new+berlin+utopic+nazi

Poti explica si ce reprezinta imaginea.

Te sfatuiesc ca tot ce pui grafic sa se regaseasca in text sau sa ajute intelegerea lui. Nu pune poze doar sa umplii, fa scheme, marcheaza axa etc. O arati jos, dar unde in raport cu tot Berlinul… Fiecare studio de caz are analiza lui.

Planul Noului Berlin – Axa N-S Sursa:https://www.google.ro/search?q=orasul+lui+hitler&esp0ahUKEwji_rvdoLfRAhXQzRoK=new+berlin+utopic+nazi

Macheta proiect – Sala poporului Sursa:https://www.google.ro/search?q=orasul+lui+hitler&esp=0ahUKEwji_rvdoLfRAhXQzRoK=new+berlin+utopic+nazi

SS Sala mozaic a noului Reich – Cancelaria Germaniei – 1938 Sursa:https://www.google.ro/search?q=orasul+lui+hitler&esp=0ahUKEwji_rvdoLfRAhXQzRoK=new+berlin+utopic+nazi

SS Sala Poporului Germaniei 1930 Sursa:https://www.google.ro/search?q=orasul+lui+hitler&esp=0ahUKEwji_rvdoLfRAhXQzRoK=new+berlin+utopic+nazi

SEWARD'S SUCCESS-THE COMPLETELY INDOOR CITY

SUCCESUL SEWARD-ORAȘUL COMPLET ÎNCHIS

Sursa: https://www.google.ro/search?q=seward%27s+success&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjQ2vv_m7jacEDioQ_AUICCgB&biw=1920&bih=974

Propunerea acestui oraș începea astfel, „O metropolă din Alaska va începe să se contureze în această vară cu scopul de a oferi birouri și locuințe pentru 40.000 de vieți, care se vor bucura de un climat ideal pe tot parcursul anului ”. (zi anul)

Primul oras complet închis din lume va începe să crească în câteva luni și în cele din urmă va găzdui 40.000 de oameni într-un mediu climat controlat. Orașul este construit la 3,5 kilometri Nord – Vest de orășelul Anchorage, Alaska. Este denumit astfel datorită respectului față de secretarul de stat William H. Seward – „Succesul lui Seward”.

Acesta a fost proiectat de Adrian Wilson Associates, din Los Angeles pentru a se potrivi boom – ul enorm de care este așteptat să se bucure cei care forau zăcământul de petrol descoperit recent, 1970,din Alaska. Prima dintre clădirile centrale ale orașului propus de Seward se va numi Centrul petrolier din Alaska. În cadrul acestuia se propune a fi sediul multor companii petroliere, bănci, servicii geologice, agenții de consultanță și companii de servicii petroliere pe teren. Un hotel ce era înconjurat de un lanț mare de spatii comerciale și agroalimentare.

Clădiri ce au o înălțime foarte mare sunt printre primele ce se construiesc. Prima fază de construcție va costa 170 milioane $ și oferă locuințe pentru primele 5.000 de rezidenti. Vor fi aproximativ 200.000 de metri pătrati de spatii pentru birouri, 115.000 de metri pătrati de magazine și restaurante, precum și o arenă sportivă complet închisă. Energia electrică necesară pentru toate acestea va fi generată pe sit-ul de la gazele naturale abundente. Lucrările de construcție vor fi efectuate pe tot parcursul anului, datorită spatiilor de tip, balon umplut cu are cald incorporate pe sit în timpul lunilor de iarnă.

Transportul din centrul Anchorage peste Knik Arm, este accesat printr-un orificiu de intrare care separă orașul Seward de metropola Alaska. Aceasta se va face cu tramvaiul aerian de mare viteză. În paralel cu cea de a doua fază a construcției, tramvaiul va fi completat cu un monorail, care va inconjura orașul revenind la Anchorage și apoi având destinația către Aeroportul Internațional. Brațul de trecere Knik prin apă este inutilizabil din cauza fluxului mareelor ​​31- la 45- km/h.

Sursa: https://www.google.ro/search?q=seward+success&sm7jacEDioQ_AUICCgB&S

În cadrul orașului, locuitorii vor beneficia de trotuare rulante, scări rulante și piste pentru biciclete. Automobile nu vor fi permise în interiorul orașului, tramvaiul va transporta rezidenții într-o zonă de garaj la Anchorage. Un tramvai aerian va transporta călători între Alaska și Anchorage Seward. Călătoria în orașul închis se va face doar prin trotuarele rulante, un sistem feroviar va fi coloana vertebrală a orașului si piste pentru biciclete în mișcare. Nu există masini, deoarece nu se dorește evacuarea orcărui tip de noxe ce va polua aerul și totodată poate periclita viața rezidenților.

Mall-ul comercial în „Succesul Seward ”este "coloana vertebrală-animată" a orașului de sticlă.

Sursa: https://www.google.ro/search?q=seward%27s+success&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjQ2vv_m7jacEDioQ_AUICCgB&biw=1920&bih=974

Trotuarele se deplasează pentru cumpărători și alți pietoni acoperă un sistem feroviar care este scufundat sub mall. Un hotel este administrat de un lanț major cu perspectiva către partea frontală a spațiilor Plaza comercial.

Locuințele arătau ca în imaginea de mai jos, perspectivă din interiorul acestui oraș. Toate unitățile de locuit sunt inter-conectate în jurul unei piețe rezidențiale. În cele din urmă 40.000 de oameni vor fi rezidenți permanenți ai noul centru.

Sursa: https://www.google.ro/search?q=seward%27s+success&source=lnms&tbm=isch&oQ_AUICCgB&biw=1920&bih=974

Mai ai de completat cu concluzii, analiza critica a proiectului.

CLOUD NINE

AL NOUĂLEA NOR

Sursa:https://www.google.ro/search?q=cloud+nine+city#tbm=isch&q=cloud+nine+floating+city

Cloud Nine este numele lui Buckminster Fuller dat pentru propusele sale habitate aeriene create din gigantice sfere geodezice, care ar putea fi aduse la leviteție prin încălzirea ușoară a aerului din interior peste temperatura ambiantă.

Prima dată când mi-am imaginat vreodată un oraș care ar putea zbura, a fost când am văzut orașul Bespin din "Imperiul contraatacă". Imaginea fiind o fabrică de gaze miniere situându-se în aer cu o echipă de muncitori cu care se confruntă mopii(1), conduse de asistenții administrativi care aveau telefoane inteligente, atașate de urechi. La fel de mult îmi place că fantezia, cât si cei care au produs filmul, deoarece inginerii au prefigurant un oraș care plutește cu mult timp înainte de "Star Wars" să acapareze cinematografele.

Astfel Buckminster Fuller a teoretizat că am putea construi o structură sferică suficient de mare, încât ar putea pluti în cer cu niște simple ajustări de temperatură. Nu numai că ar suține propria greutate, dar aceste sfere ar putea adăposti oameni, bunurile lor și o întreagă infrastructură în interiorul clădirii. B.Fuller explorează foarte repede subiectele geodezice și modul în care au evoluat, transformându-le în ideea de oraș plutitor, numit de el "Cloud 9."

Sursa:https://www.google.ro/search?q=cloud+nine+city# cloud+nine+floating

mop(1) – epitet dat unei persoane cu nasul turtit,clește cu fălci curbate folosit la strângerea țevilor, a vanelor etc. în cadrul operațiilor de montare

Richard Buckminster "Bucky" Fuller a fost un arhitect american/inginer a cărui propunere utopică a luat naștere între 1930 și 1950. El a imaginat structuri pe care le-ar putea cataloga astăzi ca "proiecte verde/eco", ceea ce înseamnă că a încercat să abordeze problemele de mediu și sociale din acea perioadă, transformându-le în ideologia sa și designul propus.

Una dintre brevetele sale cele mai cunoscute este cea pentru domul geodezic, o clădire care semăna cu o tăietură prin sferă în jumătate, compusă din suporturi triunghiulare. Pentru a fi clar, Bucky nu a inventat aceste cupole, așa cum Walter Bauersfeld a proiectat deja unul pentru un planetariu din Jena, Germania, în 1926. Bucky a întocmit planurile si a propus proiectul având ca baza noua societate utopică și evoluția lumii printr-o tehnologie foarte avansată. Chiar dacă domurile geodezice urmează metoda lui Bauersfeld, Bucky a brevetat în SUA acest design și popularizând structurile în căutarea unui mediu de viață futurist.

Cupolele geodezice nu doar arătau foarte spectaculos, însă erau bazate foarte mult pe aspectul economic cât mai scăzut și multiplicarea acestora în cât mai multe țări, continente. Acest lucru s-a bazat dintr-o altă idee pe care Bucky ar fi propus-o în altă parte, sub un concept arhitectural numit „Structura tridimensională sub tensiune/eng.Tensegrity”. Kenneth Snelson susține că el a inventat această idee pentru sculpturile mobile construit, în timp ce el a fost un student la Colegiul Black Mountain din Carolina de Nord. La acea vreme, Snelson era ucenicul lui Bucky, care a inventat ulterior Tensigrity termenul definit în română în două cuvinte "tensiune" și "integritate". Relația dintre aceste două forțe permite micilor structuri să susțină greutăți relativ mari, indiferent dacă Snelson sau Bucky a descoperit-o mai întâi.

Așa că acest arhitect vizionar care a popularizat structurile de tip dom au fost extrem de durabile pentru cheltuielile materiale cât mai scăzute. Prima întrebare după această teorie suținuta de Bucky fiind; cum vor ajunge aceste orașe să zboare?

Așadar Bucky mai târziu a fost provocat de un patron japonez bogat numit Matsutaro Shoriki pentru a proiecta o comunitate care ar putea pluti la Tokyo Bay. Shoriki a dorit o soluție pentru aglomerarea din Japonia și bărcile imaginate, aceștia s-au alăturat împreună pentru a face un oraș plutitor nu prea diferit de „nava” ideologiei sale aflate în curs Buckminster Fuller cu modele sale proiectate Sursa: https://www.google.ro/search?q=cloud+nine

de dezvoltare. Bucky a răspuns la provocarea lui Shoriki cu invenția sa Tensigrity, numită „Cloud Nouari”. Deși nu au fost construite, aceste sfere masive, flotabile, geodezice ar fi fost umplute cu aer cald și puteau pluti deasupra Pământului.

Sună ca un science-fiction, dar iată cum Bucky a propus un oraș denumit Cloud Nine că ar putea funcționa. O jumătate de milă (0.8 km) având diametrul sferei geodezice și cântărind doar o miime din greutatea aerului din interiorul acesteia. În cazul în care aerul din interior s-ar încălzii fie prin energie solară sau activitatea umană din interior, ar căpăta o schimbare de maxim 1 grad peste temperatura exterioară, pentru a pluti această sferă. Având în vedere că aerul intern ar fi mai dens față de atunci când s-ar putea răcii, Bucky si-a imaginat folosind perdele de polietilenă pentru a încetini viteza cu care aerul intră în sfera. El a vrut să construiască Cloud Nouari și să le ancoreze la munte, astfel încât locuitorii să vadă inovația. Una dintre utilizările mai practice a ideologiei sale, au fost propuse pentru populație în caz de dezastru sau pentru situații de urgență.

Bucky Fuller spunea că a gândit orașul utopic Cloud Nine ca pe un „exercițiu pentru a stimula gândirea și imaginația”. În timp ce el a crezut în tehnica s-a și a adus argumente foarte concrete fizic și matematic a fost posibil, el nu credea că aceste orașe zboară, ci ar fi de fapt construite până în viitorul îndepărtat.

Au trecut mai mult de 50 de ani de când a Bucky brevetat prima sferă geodezică. Astăzi suntem cu siguranță capabili să legăm toate aceste idei în posibile proiecte datorită tehnologiei foarte avansate. Consider că suntem destul de aproape de viitor, pentru a ajunge la proiectarea conceptului Cloud Nince. Însă pe mai multe continente încă ne confruntăm cu probleme sociale destul de banale pentru țările foarte dezvoltate din punct de vedere tehnologic și al calității vieții, iar criza financiară a oamenilor ce trăiesc în astfel de zone ne face să ne gândim dacă toată această evoluție a unor țări ne conduce către o revoluție din partea lor, din cauza mediului sărac și a inculturii. ??

Sursa: http://db-artmag.com/en/58/feature/buckminster-fuller/

Passing Cloud/Norul trecător – concept propus în SUA, de arhitectul Tiago Barros, după ideologia lui Bucky

Iti recomand sa extragi din studiile de caz exact lectiile pe care le vei folosi la utopia proprie si sa le rescrii din prima aceasta. Nu e nevoie de o expunere a studiilor de caz, ci de o atitudine critica prin care le analizezi, le diseci.

I.4. FASCINAȚIE PERSONALĂ.

Legătura cu utopia și epoca actuală se referă la fascinația personală, în momentul în care a luat amploare fenomenul New Age mulți oameni încercând să o transforme în realitate.

Spiritualitatea New Age este o religie utopică ce se straduiește să reconcilieze(1) credințe și religii care sunt coagulate de mii de ani și definite într-atât încât și-au păstrat autonomia doctrinară și dogmatică. Acest proiect utopic are ca scop să le deschidă, să le fluidizeze și să le reconcilieze, printr-un aport masiv de spiritualitate străveche, arhaică și tribală, uitată și ignorată foarte mult timp.

Curentul postmodernist, atât ca teorie cât și ca practică a urbanismului, pornește de la aceleași premise utopice ale unei deschideri globale spre o multitudine de izvoare și de modele formale. Începând de la vernacular(2) și etnic până la periferic și ocultat, formulând o bogăție și o autenticitate ce păreau demult pierdute ori imposibil de refăcut.

Se regăsește în această utopie și nostalgia după o epocă străveche și uitată, de începuturi originare, dar și aspirația spre un întreg la scară planetară, ceea ce reprezintă o aroganță nemaintalnită. În toată această proiecție utopică este mereu prezentă raportarea la o globalitate ce se dezvoltă în paralel, dar nu independent de proiectul utopic politic și social al globalizării, sau al mondializării, cum spun francezii. Care francezi? Este clar ca ai luat informatii din alta parte. Pune surse. Are mai multa valoare textul in acest fel. Da, stim ca filozofia postmodernista a inceput in Franta. Poti face referire la iluminism, la revolutia franceza, la ganditori precum Derida sau Focault.. etc. Nu poti scrie doar ‘cum spun francezii’

Rezultatul paradoxal al acestei utopii fiind acela că odată ce începe să se concretizeze, în știință și tehnologie, în politică și în mass media, în artă și în urbanism mai ales, are ca rezultat o incredibilă uniformizare, care poate părea un eșec al utopiei, dar care de fapt susține calitatea sa fundamentală de întreg global, coerent și uniform, așa cum se întâmplă în orice viziune utopică. Încă Thomas Morus, în celebra sa carte Utopia, recunoștea că trăsăturile unei utopii, ori cetății utopice, sunt pattern-ul și uniformitatea.

Așa cum afirmam anterior, apariția nenumăratelor turnuri gigantice în toată lumea ține tot de viziunea utopică a globalizării, atât ca dimensiune spirituală (nu stiu cat de mult ar tine de spiritual )cât și ca realizare și configurare a unui mesaj global. Reluarea unor elemente din arhitectura hiperbolică egipteană trimite la dorința de realizare a unui mesaj care să reprezinte o umanitate coerentă, dispusă să se prezinte cosmosului într-o formulă unitară. Acest mesaj este încă în mare parte utopic, dar el se realizează în concret din ce în ce mai coerent și mai tenace. Chiar și apariția arhitecturii organice, care imită formele naturale, răspunde uneia dintre direcțiile acestei utopii globale, pentru refacerea relației cu natura plenară este tot o dimensiune a utopiei ce privește umanitatea și planeta ca pe un întreg, chiar dacă deocamdată utopic. Însăși gândirea holistică ce

reconcilia(2) – a (se) împăca, a (se) pune din nou de acord

vernacular(3) – care este propriu unei țări

se afirmă mai nou și în medicină face parte din această viziune utopică ce privește și se răsfrânge asupra celor mai importante domenii de gândire și activitate umană.

Această refacere a întregului este în realitate, una dintre trăsăturile fundamentale ale minții umane și gândirea noastră este cea care ne impune completarea unui intreg, fie că este vorba despre o imagine, despre o frază sau despre o clădire. În teoria utopică și umanistă aceasta s-a reflectat în Gestalt, care spune că în  mintea celui care privește o pictură de exemplu, chiar dacă în tabloul respectiv este doar o imagine fragmentară a unei fețe, se reface imaginea intregii fețe, devenind recognoscibilă. Această teorie va sta la baza evoluției fenomenului utopic din perspectiva personală și urmează a fi explicat în capitolul Demonstrație al lucrării de față.

Teoria gestaltului revendică superioritatea întregului fața de părți și calitatea mai înaltă a întregului văzut ca totalitate și nu ca suma a părților. Această teorie se aplică perfect în urbanism șî arhitectură pentru că pornește de la un proiect care vizează un întreg, având trăsături comune în acest fel cu tipul de gândire utopic și care ajunge în final după realizarea concretă, să aibă o mai mare valoare ca întreg decât ca suma a parților sale componente concrete. Întregul gestaltian ca și întregul din gândirea utopică se referă la elemente inefabile(1), ideale mai mult decât la cele concrete.

Gândirea gestaltistă ca și cea utopică lucrează cu pattern-uri mai mult decât cu secvențe concrete și asta o face să se poată alătura gândirii filosofice și estetice. – Te pierzi in concepte. Lucrurile trebuiesc prezentate mai simplu. Dai dovada de diversitate, insa asocierile nu sunt fundamentate. Nu poti asocia gandirea utopica cu filozofia de gestalt asa simplu, este nevoie sa motivezi aceasta asociere si nu doar prin gandirea holistica…Utopia poate include teoria de gestalt? Incearca sa tii cont ca vorbesti de un termen din filozofie, fata de care exista dubii daca este sau nu o teorie/ un raspuns si totodata utopia care este in sine o solutie pentru o lume ideala.

Orice tip de decodificare care pornește de la un fragment determină în mintea noastră completarea întregului înțeles sau pattern originar. Aceast har spre întreg explică și nostalgia spre întregul primordial, ideal, arhetipal, pe care se bazează toate utopiile, ca și toate creațiile artistice aș spune, care au ambiția de a se raporta la creația demiurgică(2), holistică(3) prin definiție. Chiar și Fritz Pearl,teoretician gestaltist, recunoaște că frumusețea este dată, sau decodifcată am putea spune, de armonia dintre părțile unui intreg și întregul însuși, creîndu-se astfel un pattern ideal și etern valabil. Putem recunoaște aici sursa utopiilor din arhitectură, în formularea cea mai inteligibilă și mai sinceră.

infailibil(1) – care nu poate fi exprimat; foarte greu sau imposibil de exprimat; de neexprimat; inexprimabil

demiurgic(2) – forță supranaturală, creatoare și cârmuitoare a lumii; divinitate; Dumnezeu

holistic(3) – concepție metafizică idealistă de la începutul sec. XX, care interpretează mistic teza ireductibilității întregului la suma părților sale, socotind drept „factor integrator” al lumii un principiu imaterial și incognoscibil

CAPITOLUL II. DEMONSTRAȚIE

EFECTUL NEGATIV AL GLOBALIZĂRII – „DISTOPIA GLOBALĂ”

În viziunea personală relația dintre natura, conținut și structura ei au condus către o nouă deschidere a viitorului omenirii. La nivel mondial a apărut teoria globalizării, care în filozofie se definește a fi al treilea curent filozofic universal. El stă la baza evoluției științei și a cunoașterii umane, atât pentru noi cât și pentru generațiile viitoare, în ideea în care nu se vor autodistruge prin tehnologia prea avansată folosită fără prudență.

Odată cu încheierea experimentului mondial negative, „utopia” comunismului, în urma unui sistem mondial de lovituri de stat cunoscute fals ca Revoluțiile anticomuniste din Estul Europei din 1989, aceeași Mari Bancheri Internaționali, Oculta, Guvernul mondial, Marea Finanță mondială au declanșat în practică un Experiment social economic negativ mult mai mare, mai periculos și mai distructiv numit „Noua Ordine Mondială”.

Comunismul a fost stopat , în istorie de aceiași Mari Bancheri internaționali. Ei au pus în aplicare si în practică următorul mare experiment social-politic, economic negativ care este Globalizarea, numită și Noua Ordine Mondială. Experimentul este în desfășurare și presupune dezvoltarea unei mari capacități de cunoaștere, de prelucrare a unui volum imens de informații cu ajutorul cărora sunt gândite proiecte de manipulare la scară mondială pe durate mari de timp, războaie financiare, informaționale, culturale, educaționale.

Sintetizez prin a spune că omul prin prisma marilor descoperiri în stiință și tehnologie din ultimul secol, a ajuns să proceseze cantități uriașe de informație, din toate colțurile lumii, ca să creeze experimente negative la scară mondială. Această metodă produce efecte distructive foarte mari în interiorul sistemului socio-economic al civilizației umane, încât acestea pot să distrugă civilizația umană. Este posibil ca urmând căile menționate anterior să fi distrus deja civilizații foarte raționale din univers. Însă, există în lume o cantitate la fel de mare de informații pe care probabil nu o vom ști niciodată.

De aceea, cu cât omul pătrunde inconștient în aceast orizont amplu, cu atât apare o noua viziune care ne va duce pe o treapta superioară cunoașterii lumii, dezvoltând tainele într-un scop mult mai distructiv.

În continuare, scot în evidență interesele și cauzele globalizării, împachetate sub pretextul unei utopii false, pentru că ceea ce trăim evoluează către o distopie plenară, exacerbată de inducerea în eroare a societății prin religie, una dintre cele mai importante jocuri manipulatoare.

Din punct de vedere mitologic  și  așteptată  cu soluții miraculoase pe toate meridianele, globalizarea  (francofonii  folosesc termenul de mondializare) a debutat cu ipoteze manageriale și cu paradigme generând  o  criză  a ierarhiei sociale  în  mentalul colectiv.

Democrația avansată a  comunităților est europene care au acceptat recent modelul occidental de dezvoltare, nu mai este convingător, pentru că societățile occidentale își continuă proiectele prin creșterea  progresivă  a  datoriei externe, ”datorii suverane( 1)”.

Modelul occidental a fost proiectat și a funcționat  câteva  secole prin infuzia de resurse pe care coloniștii le-au adus din colonii pentru a susține  prosperitatea  cetățenilor din metropolele respective. Sursa acelei dezvoltări a fost asimetria  dintre standardul beneficiarilor materiilor prime din metropole,  procurate prin munca grea și prost plătită a cetățenilor din colonii, superioritatea tehnologică, managerială a metropolelor și supraviețuirea la cote de avarie a colonizaților. Dincolo de teoriile economice și doctrinele politice, modelul occidental nu mai poate funcționa prin resurse  proprii produse de economiile  occidentale  care pentru  a  menține  o  prosperitate  decorativă recurg la îndatorări. Pe aceste explicații, globalizarea  a fost proiectată ca soluție miracol nu pentru diseminarea prosperității la scară planetară, ci pentru a suplini aportul  resurselor  din  colonii ; așa  cum funcționa  modelul occidental  în secolele  trecute.

În momentul actual  globalizarea este ca o nouă colonizare cu scopul controlului tuturor resurselor. (bine!) Astfel, în trecut forța brută a armelor regla raporturile de putere, în prezent „glonțul magic” (E.Cioran) al mass-media și conturile bancare îndeplinesc cu succes vechile scopuri ale celor care se declară îngrijorați de „drepturile fundamentale ale omului ” din toate colțurile lumii, unde sunt resursele sunt valorificate de  multinaționale. În țările dezvoltate se oferă consultanță „pentru dezvoltarea durabilă” a săracilor care sărăcesc strategic prin îndatorări mari și contracte greoaie ce „valorifică  profitabil resursele energetice și materiile prime”, contracte  prin care se oficializează  internaționalizarea .

Prima dimensiune a utopiei globalizării susținută de „ei” este încercarea de a  manipula opinia publică mondială cu ideea că resursele sunt un bun al tuturor și se cuvine să fie exploatate în comun la nivel planetar. Resursele nu pot fi naționalizate, ele fiind valori  de patrimoniu universal la care toate comunitățile planetei au acces nediscriminatoriu, după posibilități. Cei care dețin tehnologii pun în comun tehnologiile respective, cei care posedă numai forță de muncă, oferă forța de muncă.

Despre efecte, adică profiturile, se repatriază la multinaționalele care  dețin  tehnologia  și experții în probleme de comercializare, de costuri, conturi bancare și nu se  face vorbire, deoarece nu este „politically correct”. Globalizarea percepută ca americanizare galopantă, dincolo de  aspectele diseminate

suveran (1) – care este deasupra tuturor, cu o mare autoritate, care are autoritatea supremă.

global  sub sigla „sens ireversibil al mișcării istorice”, se percepe la nivel individual ca un risc major de pierdere a identității.

În lucrarea  Fenomenologia spiritului, marele Hegel ne avertiza cine nu  a învățat nimic din  lecțiile Istoriei, este predispus să le repete! Exemplu cel mai concret este inocența cu care am oferit rușilor întregul tezaur național românesc, cu speranța că îl vom pune la păstrare față de  ocupanții țării din primul război mondial. S-a dovedit a fii o eroare, iar noua generație intoxicată cu diferite  diversiuni  nu manifestă interes față de acest subiect, dar se dovedește ispitită față de gesturi similare, pe alte planuri, față de alți ocupanți ideologici ai scenei istorice, din prezent. – adevarat, dar ce relevanta are cu studiul tau?? Tu aici introduci scriitorul in contextual Romaniei.. cand am ajuns aici?

A doua dimensiune a utopiei aflată în desfășurare este definită prin internaționalizarea prosperității, prin simplul exercițiu de supunere față de modelele occidentale de comportament. Pentru re-europenizarea  țărilor est-europene s-a lansat deviza „Transfer de suveranitate, în schimbul transferului de prosperitate!”. Este deosebit de tentantă, formularea respectivă mai ales în rândurile tineretului, dar și a celor dornici de aventuri  existențiale în sensul  cel mai larg al cuvântului. În consecință, au luat calea străinătății nu numai  ”disponibilizații”, cei care s-au întâlnit cu statutul de șomer ci și cei dornici de salarii mai mari. Pentru aceștia din urmă,  foarte repede a dispărut  legenda ”circulației libere a forței de muncă” , deoarece găsirea unui loc de muncă nu în specialitatea pe care o aveau în țară, ci chiar și a unei alte ocupații oarecare generatoare de venit,  s-a dovedit a fi  o adevărată  aventură  la  limita imposibilului.

A treia dimensiune este cea culturală, ”respectarea diversității” se dovedește a fi în realitate tot  un fel de fundamentalism, dar cu mijloace  mult mai rafinate de exprimare publică pe toate continentele. Diseminarea planetară a performanțelor științei și tehnicii are ca repere operaționale, nenumărate obstacole  înscrise în tratate internaționale focalizate pe conservarea asimetriilor. Comunitățile etnice  realizează că nu este vorba de complementarizarea valorilor culturale din mentalul colectiv ale planetei, ci de  efortul ostentativ de a impune   cultura  actorilor politici din țările dezvoltate economic și tehnologic, ca singura cultură legitim dominantă, cu toate consecințele care decurg de aici. Multiplele crize identitare demonstrează că proiectul impunerii prin forță armată, reprezintă eșecul globalizării percepută ca omogenizare galopantă și dezrădăcinare iminentă. De aici, panica de statut a unor țări arabe care dau semne că se asociază în vederea unei noi arhitecturi  geopolitice cu proiecte specifice, în  disjuncție  cu ”valorile globalizării”.

A patra dimensiune, dar nu ultima este cea geopolitică, grupurile etnice sunt încurajate să se desprindă de țările în care au  state vechi de coexistență, pentru a forma noi state, mai mici dar omogene. Purificarea etnică, încurajată tot în numele democrației și al libertății de alegere, este, în fond, tot o ipostază  cinică a consolidării forței țărilor dezvoltate economic și militar, care nu vor mai avea probleme în a-și impune interesele la nivel regional, sub autoritatea cercurilor mondialiste  care au reflexe îndelung exersate pentru lărgirea sferei lor de dominație.

Prea multe informatii care nu duc toate catre studiul tau! Trebuie sa reiei textul si sa elimini tot ce nu are sens sau nu e relevant pentru studiul tau. Te rog sa faci un mind map cu informatii esentiale pt eseul tau/ proiectul tau de utopie, precum un cuprins. Astfel sa ramai doar cu scheletul eseului. Dupa ce ramai doar cu informatiile cele mai importante, adaugi informatiile secundare. Trebuie sa ai cateva mesaje clare pentru fiecare capitol. Eu cand scriu un text, stabilesc ideea generala, cuprinsul, ideile principale pe fiecare capitol, stabilesc cat vreau sa scriu pentru fiecare capitol si cam ce forma/ limbaj vreau sa utilizez. Imi reiau notitele si incep sa umplu structura.

II.1. DESCRIEREA CONTEXTULUI.

FACTORUL DECISIV AL UTOPIEI – BREXIT-UL

În continuare utopia creată nu mai inspiră doar grupuri marginale din straturile de jos ale societății, ci ea servește ca instrument de organizare difuză a societății globale.

Factorul ce a făcut să susțină mai mult Uniunea Europenă ca fiind o distopie, a fost declanșat de către Brexit, deoarece încă din 1975 de când Marea Britanie a aderat la Uniunea Europeană a susținut economic întreaga uniune, fără a primi justificări asupra cheltuielilor efectuate. Astfel înainte de a prezenta factorii decisivi ai Angliei de a lua această masură prin părăsirea uniunii, voi evidenția câteva motive ce susține că aceasta Uniune Europeană este una distopică.

„PAPANDREU – GRECIA – a făcut referendum pentru un apel la salvarea Greciei și a avut consecință demiterea acestuia din funcție, înlocuit de un Eurocrat. – Kostis Stefanopoulos Fostul Președinte al Greciei”

„BERLUSCONI – ITALIA – a afirmat că moneda EURO i-a sărăcit pe italieni, astfel supraviețuind diverselor atacuri media, dar din moment ce și el a sfidat UE a avut soarta comprimisă.-A.Alfano senator Italia ”

Astfel asa se clarifică respectarea liderilor ce apară democrația conaționalilor săi, de către UE.

JEAN LUC DEHAENE – fostul prim-ministru Belgia – despre referendumul asupra Constituției UE

„În cazul în care răspunsul este NU, votarea trebuie repetată, deoarece trebuie să avem DA absolut.”

JEAN LUC JUNCKER – președinte al Comisiei UE Franța

„Dacă este un DA, vom spune să mergem înainte și dacă este un NU, vom spune <<vom continua>>.”

„Atunci când situația devine grea trebuie să mințim.”

„Nu poate să existe nicio alegere democratică împotriva tratatelor europene.”

Acești oameni au dispreț pentru drepturile noastre democratice. În cazul în care UE era o țară care voia să adere la UE, nu o putea face din motivul că aceasta ar fi insuficient de democratică, ceea ce uniunea afișează fals acest tip de conducere.

Astfel „campania Brexit” ascunde problema majoră a imigrării, iar UE este favorabilă pentru a crea o diversiune a problemei principale pentru votanți. Modalitatea este de a aduce în prim-plan această problemă de CONTROL A UE ASUPRA IMIGRANTILOR ce se vor stabili aici.

DE CE ? Motivul cel mai simplu este acela că aceștia vor devenii membrii ai țărilor ce ii vor găzduii și vor vota pentru un CONTROL mai mare al guvernamentului Uniunii Europene.

Uniunea Europeană nu poate porni un război mondial cauzat de BREXIT după cum se tot spune in media pentru că nu are putere, ci este doar o frica impusă de conspirație asupra omenirii inculte și în caz de necunoștiință.

A. Factori și influențe Brexit

„Dacă UK se retrage, UE va fi dominată de elita franceză si germanică cu instincte corporatiste, birocratice și mișcări populiste de dreapta.” SIMON HIX – prof. în științe politice și economice Londra.

Citatul explică cât mai succint problema Brexit-ului. Această abordare prin Brexit este șansa Marii Britaniei de a scăpa de sub distopia creată prin alianța actuală a celor 28 de state membre sub denumirea de Uniunea Europeană, încă din 1951.

Uniunea Europeană încearcă să dezmintă problema principală din punct de vedere economic și să arunce vina principală pe ieșirea UK din UE (Brexit). Această opțiune de a ieși din UE a Marii Britaniei este definită ca și „Începutul celui de-al 3-lea război mondial” , „Catastrofa economică” de către membrii fondatori ai Uniunii Europene, pentru a instala frica asupra oamenilor în a lua această decizie finală.

B. Suveranitatea

Uniunea Europeană NU este un Super-stat federal, este responsabil doar birocraților ce profită de existența lui. Acesta există deja și are în componența sa următoarele: 1 bancă centrală, 1 președinte, 1 monedă unică (Euro), 1 sistem de justiție penală, 1 pașaport, 1 steag și un 1 imn, toate acestea sunt caracteristici definitorii ale unui stat națiune.

Această uniune face prelegeri cu referire la naționalism fiind unul malefic, încercând să facă o cetățenie „pan-europeană (toate țările UE actuale)” inventată. În concluzie NU este vorba de comerț liber, NU este vorba de pace, și anume este definită înlocuirea cu propriul stat bizantin (un fel S.U.E.), de distrugerea statului-națiune și preluarea puterii brute.

De altfel, UE a mințit că va fi o zonă de comerț liber și nu este o coincidență că toate ONG-urile cu profil economic, academic și organizațiile de artă, au impulsionat tema Brexit-ului pe care acestea o susțin deoarece sunt finanțate de către Uniunea Europeană.

Uniunea Europeană încurajează ONG-uri ca să acorde mai multă putere UE prin mărturii negative sub pretextul că acestea sunt făcute la cererea populației și cerintele lor.

Toate aceste ONG-uri au apariții la TV/Media/YouTube și afirmă faptul că Brexit-ul este Apocalipsa și doresc să facă aceste mărturii, deoarece nu vor ca fondurile de care lumea nu știe că provin din Marea Britanie să se termine. Se bazează pe frica pierderilor locurilor de muncă a celor care doresc să părăsească Uniunea însă în realitate singurele locuri ce se vor destrăma vor fi cele ale Europarlamentarilor, ce nu fac nimic și care se bazează pe singura motivație, frica.

Acești Europarlamentari de la Bruxelles primesc pe lună 4000E (cheltuieli generale), decontare zboruri, 12000E pe lună pentru personalul angajat, mall-uri private fără accesul publicului larg și nu prezintă dovezi pentru decontarea sumelor cheltuite. Ei sunt plătiți de statele membre cu percepția falsă de a se supune ideilor și nevoilor tuturor din UE, aceștia plătesc taxe fixe de 21%, iar în cazul deciziilor cu consecințe fiscale pentru oamenii obișnuiți, sunt scutiți de acestea. Se poate spune că au o putere fără RESPONSABILITATE.

Forma supremă este cea de Autoritarism, UE nu este nedemocratică, ci ANTI-democratică.

CUM A RĂSPUNS UE CÂND CETĂȚENII DIN EUROPA AU VOTAT RESPINGEREA DISPOZIȚIILOR?

Denemarca – Maastricht Treaty 1992 – 52% – NU Olanda – EU constitution 2005 – 62 % – NU

Join to Euro 2000 – 54% – DA

Irlanda – Nice Treaty 2001 – 54% – NU Grecia – Euro Bailor 2015 – 65 % – NU

Lisbon Treaty 2008 – 53 % – NU

Franta – EU constitution 2005 – 55 % – NU Suedia – Join to Euro 2003 – 56 % – DA

În concluzie fiecare răspuns NU sau cele peste 55% au fost ignorate de către UE ceea ce a determinat alegeri din nou pentru a obține rezultatul dorit de către europarlamentari.

Art. 125 – Tratatul UE pentru planurile de salvare din zona Euro erau ilegale, chiar în conformitate cu acest articol, ceea ce putem întelege că propriile lor reguli UE sunt ilegale.

Comisia Europeană este deopotrivă Guvernul UE și corpul legislativ, nu există separare între ele. Spre exemplu Casa Albă a lui Trump ar scrie legea pentru interzicerea posesiei de arme și apoi aceasta este aprobată fără nicio influență din partea Congresului. În acest mod acționează Uniunea Europeană.

Uniunea Europeană nu e este o instituție democratică ci este o TIRANIE.

De ce am vrea ca lumea, sau societatea Utopică nou creată să facă parte dintr-o astfel de instituție care urmărește să reglementeze și controleze fiecare aspect al comportamentului uman ?

Aceasta este o instituție ai cărei judecători europeni au declarat că deciziile lor au prioritate față de constituțiile naționale și față de legile parlamentare.

Vrem să trăim într-o democrație sau tehnocrație ?

Vrem să avem puterea de a îndepărta oamenii ce ne guvernează ?

Vrem sa fim la bunul plac al birocraților care nici măcar nu au fost aleși, și să fim conduși de oameni pe care nici măcar numele nu le stim ?

Această ultimă întrebare am descoperit-o în urma unui sondaj de opinie făcut pe youtube, facebook, mass-media, referitor la numele europarlamentarilor prin prezentarea pozelor cu aceșia către populație – răspunsul bazat pe un numar de 55 de persoane, de diferite vârste a fost NU cunosc).

Am sacrificat democrația și suveranitatea în schimbul promisiunilor de pace și prosperitate, iar în schimb primim: – europarlamentari pe care nu i-am votat;

– nu au putere absolut deloc;

– parlamentul UE nu poate să propună și să abroge legile;

– totul se face de către comisarii nealeși ce pun la cale conspirații cu grupuri de interese;

În democrațiile importante 1 dată la 5 ani putem arunca totul și să o luăm de la capăt, iar în UE din moment ce a devenit lege europeană nu există nimic în procesul democratic pentru a vota și schimba. Oamenii care merg la Bruxelles nu au nicio putere, ei fac ce li se spune, ca exemplu puterea lor este mai mica decât „CASA LORZILOR-UK”, cea mai slabă conducere din țară. În concluzie voturile acordate acestor oameni sunt inutile, iar în fond ei ca și reprezentanți ai UE sunt inutili.

C. IMIGRAREA

Ea va influeța votul !

Dacă ne bucurăm de bogăția culturală pe care milioane de musulmani o aduc în Europa, ce vom face cu cele încă 75 de milioane?

Uniunea Europeană lasă aparențele asupra șantajării Turciei pentru a fi acceptată în uniune, însă în spatele acestui joc se află interesul constituției UE ce dorește să fie aprobată.

Spre exemplu între anii 1996-2016, pe an sunt acceptați de către Marea Britanie 330.000 de imigranți (musulmani/Africa de Nord și alte naționalități într-o pondere mai mult mică), iar încă jumătate de milion de migranți din orient și Africa de Nord pot ajunge în țările nordice și Marea Britanie în 2020, datorită liberei circulații a UE.

În cazul în care se merge în această direcție vom fi inundați de alte milioane de musulmani impuși de UE, cazul Germaniei spre exemplu, fără să poată spune NU. Acest fapt pune o presiune tot mai mare asupra serviciilor publice și a sistemului de sănătate (Marea Britanie), un deficit ridicat de locuințe din cauza politicii UE a frontierelor deschise, iar statele din S-Europei au lăsat să treacă pur și simplu milioane de imigranți stiind că aceștia merg în statele mult mai bine dezvoltate din nord, iar problema va fi a lor.

Suedia și Germania își evacuează proprii cetățeni în stradă pentru a găzdui imigranți care nu simt decât dispreț pentru cultura europeană, mai mult față de cei din nord mult mai bine dezvoltați. Oamenii ce vin din țările menționate mai sus fac parte dintr-un sistem de credință agresiv și regresiv și care urăsc occidentul în ciuda beneficiilor create lor.

Urmarea acestor imigrări masive în UK, este transformarea într-un ghetou islamic alături de Suedia, Germania, Finlanda. Acest procesul de transformare este împiedicat de către Bruxelles prin radicalizarea acestor noi veniți prin diverse metode în loc să dea voie fiecărui stat sa fie mai atent cu controlul frontierelor.

Orice grupare guvernamentală a Uniunii Europene vrea să "importe" mai multe milioane de oameni care vor deveni dependenți de Marele Guvern. (Ex. Suedia 162000 de refugiați – 1500 au deja loc de muncă prin contract și carte de muncă).

În concluzie imigranții vor vota astfel pentru un control tot mai mare al guvernului UE fără să știe și să înțeleagă acest sens al votului.

D. ECONOMIA

Uniunea Europeană este într-o situație foarte proastă din punct de vedere economic, deoarece încă din 2010 fiecare regiune din lume a crescut economic semnificativ, însă cu excepția UE „bolnavul globului”.

Marea Britanie spre exemplu trimite bani către UE săptămânal, sume în valoare de 350 milioane de lire (echivalent a unui spital nou construit pe săptămână cu folosință publică nu privată), primind înapoi mai puțin de jumătatea din suma menționată fără a avea un control asupra modului de cheltuire. În fond UK a trimis cei mai mulți bani în UE, decât a primit înapoi în 40 de ani, din 41 de la înființarea uniunii.

Aceștia au cheltuit de două ori mai mulți bani pentru această alianță, suma ce poate fi echivalentă cu 5 ani de austeritate, la fel ca în Romania în perioada comunistă când a fost plătită toată datoria față de datoriile externe pentru a fi independentă. Toate acestea sunt făcute ca să pară că Uniunea Europeană este foarte generoasă și alături de statele membre foarte slab dezvoltate economic și social.

Uniunea este disperată să rămână Marea Britanie în alianță, deoarece ei sunt singurii care mai pot susține sistemul în colaps, prost condus și conceput de către Europarlamentari, un exemplu bun poate fi dat de către Grecia. Uniunea Europeană este la fel de puternic economică ca cel mai slab stat membru.

Spre exemplu, uniunea a distrus industria pescuitului britanic în zonele lor litorale pe care le exploatau fără restricții și erau în ilegalitate de mai multe secole. Spații cu piețe ce erau de 12 000 de cutii pe zi, astăzi ajung la maxim 200 de cutii pe zi, deoarece trebuie să plătească taxa cerută de către UE pe care firmele mai mici nu o pot plati. Zona de pescuit se află la maxim 2-5 km de țărmul Angliei, ce depășește această limită este interzis dupa noua constituție UE față de Anglia.

În schimb Norvegia fiind independentă și prosperă, zonele de pescuit au fost împărțite de către UE fără a putea fi oprite de către Guvernul Angliei. Astfel uniunea a distrus pescuitul englez care aducea un profit de milioane de lire pe an la stat, iar Olanda beneficiează de 25% din cota totală a Angliei. ISLANDA/INSULELE FEROE/NORVEGIA vând pește de milioane de lire, deoarece sunt state independente și nu fac parte din piața comună.

Uniunea Europeană a platit pescarii din Marea Britanie să își distrugă bărcile ca să poată elimina competiția și ulterioarele conflicte în stradă. Anglia și alte state deși fac parte din uniune nu poate negocia tranzacțiile comerciale și trebuie să se alinieze cu cele 27 de țări.

Ce se întâmplă cu exportul către UE dacă UK părăsește alianța ?

Spre exemplu uniunea beneficiează de 55% din exportul Elveției și 81% din exportul Norvegiei, nefiind in Uniunea Europeană, astfel această uniune depinde de UK în totalitate.

Anglia dacă părăsește uniunea îi va fi greu?

Nu, deoarece Anglia se poate inspira de la exemplele de state ce funcționează independente de secole.

Primul exemplu fiind Elveția

– au cea mai bună calitate a vieții de pe glob; – PIB mai mare de 2x decât Anglia;

– export de 5 ori mai mare decât UK; – salarii mai mari de 2x decât Anglia;

– șomaj infim; – Democrație directă;

– taxe foarte mici; -oamenii DECID când e referendum, NU politicienii;

– puține reglementări;

Al doilea exemplu este Islanda, care funcționează după același principiu economic ca și Elveția.

Uniunea Europeană fiind „copilul mai mic” al Globalizării la nivelul cadrului European dorește controlul total al fiecărei activități umane. Companiile iubesc aceste reglementări mari pentru ca își pot permite și îi elimină fără a face efort prea mare, pe competitorii mai mici care vor să se afirme. Sunt cerute mii de lire de UE față de Marea Britanie pentru a putea exporta somon afumat din fabrici și etichetele testate să fie controlate tot de către UE.

Uniunea Europeană a conspirat împreună cu farmaciile pentru a interzice suplimentele de vitamine, doar marile firme reușind să respecte anumite teste cerute de ei pentru siguranța medicamentului (MONOPOL), iar cei independenți cu plante medicinale au dat faliment.

Uniunea și companiile au conspirat ca toată lumea să folosească mașini pe motorină, deoarece acestea reduc CO2 cu 15%, dar nu s-a explicat faptul că cele pe benzină emit de 22 de ori mai puțin CO2 decât motorina iar cele electrice deloc. Aceste emisii afectează direct creierul, plămânii și inima fiind vitale omului.

Această uniune distruge clasa de mijloc și întreprinderile mici, eliminând astfel competiția ceea ce duce la monopolul dorit. De aceea partidele de extremă dreaptă cresc în popularitate în 2016-2017 fiind ca efect, oamenii disperați/revolte toate din cauza conducerii politice UE.

Din anii 80' când Anglia a fost împotriva Europei în ceea ce privește voturile pentru legislație, a avut de pierdut, de 70 de ori mai mult. Intrarea în Uniunea Europeană este ireversibilă, pentru TOTDEAUNA, pentru fiecare țară membră a acesteia.

În concluzie această Uniune Europeană se bazează pe aceeași politică de tiranie ca și globalizarea mondială. Oamenii din această cauza din punct de vedere psihologic se opun schimbării, iar uniunea încearcă sa manipuleze prin trimiterea carților de vot alegătorilor care nu sunt votanți direct, deoarece nu au cetățenie engleză.

II.2. Structra utopiei.

Utopia orașului Hózhó este o societate creativă ce a reușit împacarea credințelor și religiilor care sunt de sute de mii de ani coagulate și definite încât ele și-au păstrat autonomia doctrinară și dogmatică, pe care deopotrivă acest proiect le deschide și fluidizează printr-un aport masiv de spiritualitate străveche, arhaică și tribală uitată, ignorată foarte mult timp.

Societatea Hozho atât ca teorie cât și ca practică de urbanism și arhitectură spre exemplu, pornește de la aceleași premise utopice ale unei deschideri globale spre o multitudine de izvoare și de modele formale, de la vernacular și etnic, până la periferic și ocultat, formulând o bogăție și o autenticitate ce păreau demult pierdute ori imposibil de refăcut.

Se regăsește în aceasta utopie și nostalgia după o epocă străveche și uitată, de începuturi originare, dar și aspirația spre o schimbare a mentalității și educației la scară planetară.

În toată această proiecție utopică este mereu prezentă raportarea la globalitatea ce se dezvoltă în paralel, dar independent de proiectul distopic politic și social al globalizării prezente.

Rezultatul paradoxal al acestei utopii fiind acela că odată ce începe să se concretizeze, în știință și tehnologie, în artă și creativitate, urbanism și arhitectură mai ales, are ca rezultat o incredibilă diversitate, care poate părea un rateu al utopiei, dar care de fapt susține calitatea sa fundamentală de întreg, coerent și diversificat, așa cum se întamplă în orice viziune utopică. Thomas Morus recunoștea că trăsăturile unei utopii, ori cetăți utopice, sunt pattern-ul și diversitatea.

Astfel apariția nenumăratelor turnuri ultragigantice în toată lumea ține tot de viziunea utopică, atât ca dimensiune spirituală cât și ca realizare și configurare a unui mesaj global. Reluarea unor elemente din arhitectura hiperbolică egipteană trimite la dorința de realizare a unui mesaj care să reprezinte o umanitate coerentă, dispusă să se prezinte într-o formulă unitară, dar cu propuneri ale designului diferite. Acest mesaj este și el în mare parte utopic, dar el se realizează în concret din ce în ce mai des.

Chiar și apariția arhitecturii organice, care imită formele naturale, răspunde uneia dintre direcțiile acestei utopii, pentru că refacerea relației cu natura planetară, fiind tot o dimensiune a utopiei ce privește umanitatea și planeta ca pe un întreg, chiar dacă deocamdată utopic.

Această gândire utopică se afirmă mai nou și în medicină făcând parte din viziunea ce privește și se răsfrânge asupra celor mai importante domenii de gândire și activitate umană.

În realitate, una dintre trăsăturile fundamentale ale minții umane și gândirea noastră este cea care ne impune completarea unui întreg, fie că este vorba despre o imagine, despre o frază sau despre o clădire.

Aceasta s-a reflectat și în orașul Hózhó ca fiind definită prin teoria de bază Gestalt, spunând ca în  mintea celui ce privește o pictură de exemplu, chiar dacă în tabloul respectiv este doar o imagine fragmentară a unei fețe, se reface imaginea întregii fețe, devenind recognoscibilă.

Teoria gestaltului revendică superioritatea întregului față de părți și calitatea mai înaltă a întregului văzut ca totalitate și nu ca sumă a părților. Această teorie se aplică perfect urbanismului pentru că acesta pornește de la un proiect care vizează un întreg, având trăsături comune.

În acest fel cu noua socitetate utopică unde s-a dezvoltat gestaltismul, ajunge în final să aibă o mai mare valoare ca întreg decât ca sumă a părților sale componente concrete. Întregul gestaltian ca și întregul din gândirea utopică, se referă la elemente inexplicabile, ideale, mai mult decât la cele concrete. Gândirea gestaltiană ca și cea utopică lucrează cu pattern-uri mai mult decât cu secvențe concrete și asta o face să fie baza societății dezvoltate în orașul Hózhó din punct de vedere filosofic sau estetic.

Acestă societate nou creată bazată pe religia Gestaltistă a orașului Hózhó pornește de la un fragment, respectiv omul, ce determină ca în mintea fiecăruia să completeze întregul înțeles sau pattern originar, astfel fiecare individ fiind diferit și original creând întregul societății utopice. Religia și totodată teoria fundamentală a locuitorilor este Gestaltismul.

II.3. Arta de a trăi utopic.

Anlgia în urma deciziei de a ieși din uniunea europeană a ajuns la un numar tot mai mic de imigranți, iar toate spațiile oferite drept găzduire acestora, chiar și cartiere întregi au fost părăsite. Motivul ales de imgranți să părăsească Marea Britanie a fost împărțit în două etape, prima etapă a fost adoptarea modelului statului Elvețian de către Anglia și diminuarea ajutoarelor financiare ce erau susținute de către uniunea europeană pentru a găzdui acești imigranți, dorind să plece în țările ce încă fac parte din UE. A doua etapă a fost creată de instabilitatea politică și economică a uniunii europene din cauza Brexitului, aceștia dorind să se întoarca in țările lor de proveniență, orientul mijlociu.

Astfel primarul Londrei a dorit să preia etapele proiectului de reciclare urbană „Aigues Douces – o reabilitare spectaculoasă” din țara vecină Franța. În urma acestei decizii această parte din nordul Londrei a scăzut calitatea vieții cetățenilor ce trăiau la limita acestui permietru circular creat. Astfel proiectul a suferit o modificare majoră la nivelul întregii țări și anume propunerea unei societăți diferite față de Uniunea Europeană cu posibilitatea de a fi reper la nivel mondial.

Acest proiect a fost conceput de către un atelier de design urban al Facultății de urbanism, din cadrul Universității Regent aflată în vecinătatea acestui perimetru circular.

Proiectul a avut succes în întreaga Anglie și a devenit scopul principal al țării de a folosi cât mai mult partea creativă a mentalului uman și dezvoltând astfel baza utopiei orașului satelitar Hózhó.

Societatea utopică a orașului nou creat a fost un comprimis făcut de Londra. Această societate se baza pe teoria Gestaltismului. Fiind un perimetru circular penetrabil din toate zonele, s-a dorit ca percepția orașului Hózhó să fie conceput ca un întreg și ulterior s-a concretizat un zid opac circular exterior. Scopul acestei delimitări era de a îngloba această societate și de a oferi toate oportunitățile de a creea orașul Hózhó de la zero.

Utopia orașului s-a bazat foarte mult pe originalitatea indivizilor, liberatatea creativității absolute, împacarea credințelor și religiilor cât și dezvoltarea umană bazată pe tehnologia avansată existentă, astfel încât tehnologia devine o unealtă pentru dezvoltarea umană, nu o robotizare a oamenilor existentă în acea perioadă.

Unul dintre elementele dominante al creării utopiei îl constituie dezvoltarea rapidă a mijloacelor de comunicare în timp real, (ziarele, radio, mass-media, telefonie smart, internetul) ce s-au înmulțit si modernizat agresiv față de societatea umană și a relațiilor interumane.

Fiecare dintre noi poate participa în direct la orice eveniment petrecut pe glob, prin intermediul rețelelor de socializare oferite de internet. Astfel lumea vine către noi fără să facem vreun efort și fără ca noi să putem alege. În acest mod, tehnologia și mijloacele de comunicare au denaturat contactul, el nu mai este rezultatul dorinței de a avea o relație autentică cu celălalt, ci un simplu accident de care abia dacă ne simțim responsabili.

În mod paradoxal multă lume pătrunde în intimitatea căminului nostru, mai ales prin intermediul televizorului, dar și a sunetelor de avertisment ale telefonului mobil. Nu ne-am simțit niciodată atât de singuri, iar depresia, această maladie a secolului cuprinde de la o zi la alta 40% din populația globală.

Societatea nou creată dorește ca tehnologia să fie subordonată omului nu să îl controleze și să îi monopolizeze viața și libertatea umană, de mult uitate.

Cum să valorizăm dreptul de a fi diferit și ce ar trebui să facem pentru a-i permite fiecăruia să trăiască așa cum crede el fiind recunoscut în specificitatea sa?

Ce ne mai rămâne de făcut când suntem invadați de tehnologia depersonalizantă, de solitudine și de anonimat, fiind lipsiți de crativitate și căldura umană?

Cum putem evolua fără a fi îndoctrinați și implicați într-o manipulare a „distopiei” globalizării?

Acestea sunt câteva din temele care au adus la apariția societății orașului utopic Hózhó și ajutorul asupra dezvoltării umane printr-o nouă religie și teorie în același timp, Gestaltismul. Ei folosesc ca unealtă tehnologia, nu ca pe un înlocuitor al obiectivului de fericire uman existent în prezent.

Arta contactului, gestaltul, în acest oraș este o carte de referință care se adresează în mod special studenților și tinerilor aflați în formare. Este totodată o bună introducere asupra reflecției personale centrată pe schimb, comunicare și contact evoluând tot ce se află în jurul nostru la începutul celui de al treilea mileniu.

II.4. Descrierea proiectului utopic.

„În lipsa puterii de a da o formă practică întrebărilor pe care i le ridică societatea, propunerea se situează în dimensiunea utopiei”. – Karl MANHIEM

Cetatea Orașului utopic oferă modelul spațial aflat in intermund, al existenței unui sistem perfect, omniprezent și atotputernic, fiind unicul model care se constituie a fi viabil, reprezentând relaționarea între inidvizi și comunicarea omului cu eul său.

Astfel acest concept a fost folosit ca punct de plecare a insulei de formă geometrică circulară perfectă, parțial închisă, având doar un acces ce relaționează cu realitatea urbană existentă. Insula este situată în centrul Londrei, Marea Britanie, la granița dintre parcul Regent și fosta zonă de locuire colectivă a imigranților dinainte de Brexit. Această suprafață circulară este delimitată de oraș printr-un zid opac, cu tendința de izolare a noii comunități. Acest oraș dorește adaptabilitatea umană la noi condiții de viață, a unei zone de locuit diferite, intr-un mediu de viață nou și o societate diferita din punct de vedere al evoluției mentale și al tehnologiei.

Se dorește o idee de revoluționare a urbanismului existent, de introducere în context a unui element străin, care cu timpul trebuie sa fie asimilat de teritoriu și de comunitățile care trăiesc aici.

Orașul nou creat capătă denumirea de „Hózhó” ce are origini din limba utopiană a lumii din intermund Navajhos, în care nu există niciun cuvânt pentru religie si artă, ci le definește termenul „hózhó”, esența filozofică a Navajhos-ului. Locuitorii acestui oraș se numesc Nizhoní , denumire ce pune in evidență elementul particular al orașului frumos, creativ, atractiv și diferit. Diferenta acestor termeni intr-unul singur, se afla în prefixele HO și NI, ce au sensuri diferite. Prefixul HO (finit) se referă la o zonă, un domeniu sau un univers, în schimb ce NI (infinit) se rezuma la sensurile de sepcificitate, creativitate, la un anumit element sau entitate de a fi intr-o zona, domeniu sau univers, mai concret la OM.

Pentru oraș, hózhó exprimă noțiunea de ordine intelectuală, starea emoțională a fericirii, starea fizică a sănătății, starea morală excelentă, originalitatea fiecărui individ, implicarea directă a acestuia în evoluția orașului, responabilitatea deciziilor și dimensiunea estetică a armoniei.

Shil hózhó „cu mine există frumuseța”.

Shii hózhó „în mine există frumusețe ”.

Shaa hózhó „de la mine radiază frumusețea”.

Această nouă așezare este creată după un model satelitar și este însuflețită de 8020 de oameni care vor conviețui timp de 7 ani alegând să trăiescă aici, după libera lor exprimare și din dorința de se separa de aspectul existent al vieții dezordonate și declinul social-tehnlogic al globalizarii. Populația definită aici este considerată propice pentru a crea noua societate bazata pe gestaltism.

Mediul din interiorul insulei este unul agricol, având un potențial de dezvoltare multilaterală. Lucrările de proiectare a spațiului au început rapid, după un plan prestabilit de urbanistul creator al echipei de la atelierul de design urban.

Se stabilesc mai multe centre de importanta diferita, ele urmand sa evolueze într-o rețea, iar spațiile dintre acestea devin rezerve de teren pentru potențialele dezvoltări și nevoi urbane. Pentru că se dorește o organizare policentrică bazat pe conceptul satelitar la nivelul intregii Angliei, s-a realizat o ierarhie a zonelor, începând din zona centrală către marginile insulei. Aceste centre multifuncționale înglobează activități diverse și reprezintă poli de atracție la nivel zonal.

Nucleul principal este amplasat central având funcția unei agore. Accesul principal se face în partea de Nord a orașului printr-o zonă de acces, de tip muzeu. Acest spațiu are rolul de a prezenta societatea din interior,evolutia ei și rolul gestaltismului in viata oamenilor. Accesul are legatura directa cu nucleul central, dar si cu restul orașului printr-un transport telefric la o înălțime de 45 de metri.

Fiecare pol al noului oraș este legat de ceilalți poli, ei funcționând ca un sistem bine vascularizat și comunică cu teritoriul. Accesibilitatea în zonele de interes este asigurată prin mijloace rapide de transport în comun și prin intermediul străzilor radiale din centru către limitele exterioare, care conectează orașul Hózhó. Transportul in acest este public avand spatii destinate auovehiculelor elctrice, dar si retea de linii electrificate pentru transportul unui numar mai mare de persoane.

Deși este un oraș utopic, conține un decupaj rațional, pentru că insula se constituie în planul realității și trebuie să aducă în prim plan aspecte ideale de rezolvat ale vieții cotidiene.

De aceea, este esențială zonficarea atentă și relaționarea cu dorințele umane. Zona rezidențială se află în afara polilor de concentrări, dar la o distanță rezonabilă pentru a putea circula pe jos. Pentru că apropierea de natură, de aspectele unei vieți liniștite și fără zgomotul marilor bulevarde, este una dintre dorințele primordiale ale creatorului, oamenii vor locui în ansambluri, în apropierea unor zone verzi, cu vegetație înaltă. Acolo unde în fiecare dimineață oamenii vor fi mângâiați de sunetele naturii și unde ei vor putea admira peisajele naturale și neatinse de urbanizare.

Orașul este împărțit….presupun ca vei continua

INTERIOR – EXTERIOR (etapele trecute ale atelierului)

Se remarcă o antiteză între zona de locuit și zonele de activități, însă acest antagonism creează esența vieții urbane.

Cum să trăim în oraș cu toate clădirile de zeci de etaje, cu urbanizarea excesivă, dar în același timp să nu intervenim asupra naturii și să o păstrăm nedegradată?

Pentru că e dificil de găsit acea cale de mijloc, orașul policentric are caracteristici uneori de neînțeles, dar concentrează o realitate ce se manifestă pretutindeni.

Dacă acești indivizi au reușit să trăiască în Orașul Hózhó, acolo unde orice devine posibil, se pune problema integrării modelului policentric și în restul orașului.

Oamenii vor să traverseze mai multe spații, să cunoască acest loc nou creat și astfel se produce o schimbare majoră în structura vechiului oraș. După cei șapte ani, zidul Cetății Soarelui este dărâmat, iar razele soarelui încep (explica metafora) să se extindă în teritoriu. Policentrismul a reprezentat un aspect benefic în cadrul insulei și se impune în spațiu prin prelungirea bulevardelor și tinde să formeze noi zone de activități concentrate. Astfel, iau naștere alte două nuclee de activități, în jurul cărora se dezvoltă concentric și organizat alte forme de așezare umană.

Un prim exemplu negativ al avansarii si pierderii de sub control a responsabilitatii umane asupra tehnologiei îl putem observa în cadrul cercetarii ce se efectueaza la C.E.R.N., prin punerea in practica a „BIG-BANG-ului” omenirii, ceea ce ne va conduce catre disparitia rasei umane, fapt dorit si de catre distopia mentionata in capitolul anterior al globalizarii si monitorizarii omului cat mai amanuntit posibil.

-monitorizarea este alt subiect vast. Se poate face o teza numai pe problematica aceasta. Monitorizarea in mediul urban, tehnologia, mass-media, design-ul urban influentat de aspect de securitate, etc.

Un al doilea exemplu il putem face printr-un mic test de istorie asupra evolutiei tehnologice si dorinta de a evolua uitand de creatorul tehnologiei, omul. Putem observa astfel tehnologia si design-ul folosit la automobilele din anii 1860 fata de anii 2017, sau evolutia telefoniei din 1860 pana in 2017, si multe altele au capatat enorm de multe transformari, insa educatia si dezvoltarea capacitatii de gandire a omului la ora actuala este cu mult peste inteligenta artificala creata in prezent, dar nedorindu-se aceasta evolutie umana.

Pentru că influența în teritoriu a satelitului a fost semnificativă, iar numărul oamenilor care doreau să locuiască aici a crescut, s-a decis extinderea cartierelor în formă circulară paralel cu zidul construit în jurul satelitului. Ideea de protecție și apariția unei noi viziuni de oraș a avut un impact puternic asupra mentalului colectiv și s-a dorit păstrarea zidului ca simbol și semnificație culturală pentru perioada contemporană.

Cu ajutorul unui savant al Universității Regent, localizată în proximitate, a folosit ideea de zid și a creat un model, o nouă paradigmă legată de acest subiect. Astfel, s-a constituit orașul într-un cerc, numit de acesta, Cetatea Soarelui. Tema acestuia oferă un model al ficțiunii, un sistem omniprezent și atotputernic, fiind unicul model viabil de relaționare între indivizi și oraș, preluând concepte din astrologie, filozofie și geometrie. Se constituie un oraș de dimensiuni mici, policentric și multifuncțional.

Zona de extindere în teritoriu se bazează pe folosirea cadrului existent, cu modificări și o nouă organizare spațială a parcelelor de jur împrejurul zidului, având reprezentativitate și rol de cartier al savanților. Prin înglobarea unor noi situri și adaptarea la forma circulară, se va include în Sediul Universității Regent, loc în care sunt elaborate strategii pentru funcționarea optimă a orașului.

Cercul reprezentând ciclicitate, perfecțiune și vitalitate aduce un plus valoare în dezvoltarea radială, raportată la centrul satelitului.

Pentru stabilirea unor conexiuni cu exteriorul și păstrarea unui echilibru configurativ, se face legătura între monumental Regent și centrul satelitului, printr-un ax de circulație pietonală, care se diferențiază prin pavajul galben/crem propus. De asemenea, partea sudică este conectată de centru prin traseul axial către Catedrala Orașului, loc cu semnificație spirituală și arhitecturală pentru amplasament. Pe direcția Nord – Sud, simbolizând Cerul, respectiv Pământul, se constituie acest drum axial, care stabilește integrarea orașului satelit în vechea așezare.

Mai mult, prezența zidului reprezintă o șansă pentru savant de a-și proiecta ideile și conceptele urbane fără a perturba mobilitatea, mișcarea orașului și posibilele dezechilibre sociale și spațial configurative. Relaționarea cu restul orașului, la momentul construirii satelitului se realizează prin rețelele edilitare extinse pe toată suprafața acestuia.

Prin implicarea persoanelor tinere la studierea evoluției conceptului și conturarea strategiei, se dorește stabilirea unor relații cu comunitatea și educarea lor în spiritual orașului utopic. Prin propunerile pentru noul oraș se dorește includerea unor tehnologii avansate și investiții care să ducă la constituirea unei autonomii la nivel național. Datorită implementării unor concepte noi se sporește competitivitatea regională și este adusă în discuție multiplicarea principiului satelitului în alte orașe ale Angliei.

Organizarea policentrică interioară a satelitului reprezintă un factor benefic pentru întreg orașul, oamenii având acces nelimitat la activitățile culturale și științifice. Astfel, fiecare pol interior este construit precum un dom care concentrează activități pentru educarea populației și susținerea creativității. De asemenea, ele fac schimb de informații cu Universitatea Regent și ajută la evoluția științifică în diverse domenii. Domurile sunt specializate și cuprind – domeniul IT, medicină, planificare urbană, domeniul culinar, agricol și activități sportive. Ele vor fi multiplicate în teritoriu în diferite zone din oraș.

Conturul circular al domului și sfera ca geometrie, amintesc de forma exterioară a zidului care înconjoară orașul satelit. Pe de altă parte, acest sistem de acoperire a zonelor multifuncționale descrise anterior, prezintă avantajul de adaptabilitate rapidă în cazul unor intemperii sau pentru controlarea gradului de iluminare a spațiului interior al fiecărui dom. Centrul satelitului și domurile adiacente acestuia sunt spații amenajate pentru evenimente urbane, educaționale și spații de socializare, pentru perioadele când se întrerup cercetările din Cetate.

Separația mediilor, deferențierea interior – exterior poate avea efecte negative în timp, de aceea se optează pentru simularea unei iluzii optice prin inserarea unui contur vegetal ca să acopere zidul și să formeze un peisaj plăcut în contextual urban preponderant construit și opac. Pe de altă parte, o abordare artisitică a ajutat la reconfigurarea vizuală a spațiului delimitat de zid. Astfel, prin concursuri de tip artă urbană, video-proiecție, graffiti, s-a schimbat imaginea gri a zidului și s-a creat dinamică spațială printr-o cromatică diversă.

Datorita efectului de oraș în oraș si beneficiile aduse evolutiei societății se propune dezoltarea într-o altă etapă a acestuia, prin dărâmarea și regândirea designului zidului cât și multiplicarea acestui fenomen în alte orașe.

Din punct de vedere istoric, constituirea unui centru vechi în interiorul unui zid sau conceptul de fortificație a fost prezent în toate colțurile lumii, de aceea există o similitudine cu situația orașului satelit Cetatea Soarelui , care poate fi implementat în alte țări. Continuitatea conceptului este posibilă prin corelarea denumirii viitoarelor orașe, cum ar fi Cetatea Venus, ca oraș înrudit cu Cetatea Soarelui.

Ca nota f inala, vad ideea de oras satelit ca oras utopi una interesanta. Totusi care este diferenta intre orasul tau satelit si orice alta dezvoltare din seria ’mega proiectelor/ dezvoltarilor masive’, care sunt forme spatiale ale globalizarii. Si aceastea se imbunatatesc, prezinta independenta la nivel national, adapostesc locuinte, districte de afaceri, aeroporturi, infrastructura etc

Totusi per total trebuie sa iti revizuiesti eseul. Cum am mai spus, stabileste intai care este focus-ul. Si reia din perspectiva aceasta. Cateodata e nevoie sa renuntam la lururile care nu folosesc si atunci proiectul va fi mult mai puternic datorita claritatii mesajului/ problematicii/solutiei.