I.1. Considerații generale asupra francizei [623042]
1
Capitolul I. NOTIUNI INTRODUCTIVE
I.1. Considerații generale asupra francizei
Privită din perspectiva comercială, franciza este, fără îndoială, una dintre cele mai
însemnate reușite în domeniul afacerilor, ce a cunoscut o semnificativă dezvoltare după ce l de-al
Doilea Răz boi Mondial, în special în domeniul distribuției mărfurilor și al prestărilor de servicii.
Considerată inițial ca o nouă formă de concesiune comercială, franciza și -a demonstrat ulterior
existența de sine stătătoare, ca sistem de afaceri complex, polimorf, ca formă de organizare
modernă a comerțului.
În sens general, operațiunea de franciză ce se realizează prin intermediul contractului de
franciză, implică o relație specială de cooperare strânsă si continuă, între comerc ianți
independenți , în care se îmbină tehnicile si cunostințele comerciale, fiind, în acelasi timp, și o
modalitate de utilizare și de exploatare a unor drepturi de proprietate intelectuală și industrială, în
vederea reiterării unei reușite comerciale și p entru succesul com un în afaceri.
Operațiunea de franciză, ca fenomen economic ce se particularizează și dobândește
caracter juridic prin modalitatea efectivă de înfăptuire, (contractul comercial de franciză
prezentând, de altfel, trăsături juridice specifi ce raportat la cel elalte tipuri de contracte
comerciale), prezintă avantaje similare distribuției comerciale, reprezentând și o modalitate prin
care a fost organizată distribuția în rețea1.
Esența francizei, ca sistem de afaceri, ca operațiune comercială specifică, o reprez intă
reproducerea p e o anumită piață, în anumite condiții și cu respectarea unor cerințe de ordin
economic, a unei afaceri care și -a demonstrat deja succesul pe o altă piață.
Franciza permite deținătorului afacerii de succes, denumit fra ncizor, să reiterez e un
succes comerci al înregistrat pe o anumită piață si să îl amplifice pe noi piețe, de regulă în teritorii
noi, prin intermediul partenerilor săi, denumiți francizați, prin crearea de structuri suple,
descentralizate și cu mobilizarea unor capitaluri min ime de către francizor.
Pe lângă faptul că permite expansiunea rapidă a francizorilor, franciza apare ca fiind
deosebit de avantajoasă și pentru că reprezintă o reală oportunitate de succes, mai cu seamă
pentru întreprinzătorii de talie medie, atrași și de veniți astfel, fran cizați. Păstrându -și
independența, francizatul beneficiază, totodată, de imaginea, de renumele și de marca
francizorului, de transferul permanent de know -how, ca și de asistența tehnică din partea
acestuia, ceea ce îi procură un real ava ntaj concurențial.
Franciza este un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continuă între persoane
fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoană, denumită
francizor, acordă unei alte persoa ne, denumită benefi ciar, dreptul de a exploata sau de a dezvolta
o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu.2
Deși această definiție explică perfect termenul de franciză, pentru a înțelege adevăratele
avantaje ale acestui tip de afacere voi explica mai puțin condensa t în ce constă de fapt met oda
francizei.
În mare măsură, franciza este un model economic ce are ca principal scop dezvoltarea
unei afaceri existente, simultan cu minimizarea riscului. Orice studiu de specialitate
demonstrează că r ata de eșec în cazul aface rilor în franciză este apr oape aceeași cu cea de succes
al afacerilor începute pe cont propriu.
1 Mocanu Mihaela, Contractul de franciză , Editura C.H. Beck, 2008,Bucuresti, p.15.
2 Ioan Popa -Tranzacții de comerț exterior,Editura economică,București 2002 , pag.283
2
Franciza este, de asemenea, un sistem inteligent de dezvoltare a unei idei comerciale ce
și-a dovedit deja succesul3. Multiplicarea r espectivei afaceri se face prin utilizarea numelui de
marcă recunoscut, a know -how-ului4, a politicilor de marketing și a experienței acumulate, deci a
întregii rețete de succes a afacerii. Beneficiarul se obligă ca în schimbul acestor avantaje să -l
răspl ătească pe francizor cum se cuvine.
Francizor poate fi orice întreprindere ce oferă servicii sau produse de succes. Aceasta
trebuie să impună și să ofere o standardizare a modului de desfășurare a activității și să verifice
succesul implementării afacerii prin intermediul unor locați i-pilot. El trebuie deasemen ea să
poată transmite toate aceste avantaje prin inrtermediul unui pachet de franciză, accesibil
beneficiarilor.
Beneficiar poate deveni orice persoană fizică ce este dispusă să devină
partener indepe ndent al francizorului și ca re dispune de capitalul prop riu neceasr sau este
capabil să-l atragă de la alți finanțatori pentru demararea și derularea afacerii.
I.2. Evoluții istorice în contractul de franciză
În încercarea de a defini franciza putem afirma că aceasta este operați unea care îmbracă
forma unui contrac t prin care o persoană numită francizor îi acordă unei alte personane, numită
beneficiar sau francizat dreptul de exploatare a unui ansamblu de drepturi de proprietate
industrială și intelectuală, în scopul de producție sau de comercializare a anumitor tipuri de
produse și/sau de servicii. Nelimitându -se doar la atât putem merge pe idea că franciza poate fi
văzută ca o „rețetă” legală care permite „copierea” unei afaceri de succes.
Din punct de vedere strict juridic contr actul de franciză poate fi definit ca un acord de
voințe între francizor și francizat, prin care titularul unei mărci sau afaceri de success pune la
dispoziția unui comerciant marca, stilul de afaceri ori know -how-ul său, având ca scop
exploatarea cu succe ss a acestora într -un alt teritoriu decât cel de ori gine, în schimbul plății unei
redevențe.5
Termenul redevențe înseamnă “plățile de orice fel primite pentru folosirea sau
concesionarea utilizării orică rui drept de autor asupra unei opere literare, artist ice sau științifice,
inclusiv asupra filmelor cinematografice și programele informatice, orice brevet, marcă de
comerț, desen ori model, plan, formulă sau procedeu secret de fabricație, ori pentru inform ații
referitoare la experiența în domeniul industrial , comercial sau științific; plățile pentru folosirea
sau dreptul de folosire a echipamentului industrial, comercial ori științific ”.6
Din punct de vedere al avantajelor, beneficiarul unei francize se bu cură de exploatarea
unei mărci de prestigiu și de acce sul pe o piață concurențială folosind tehnici de produ cție,
comercializare și marketing perfecționate în timp.
Cel mai important avantaj pentru francizat este, insă, achiziționarea sau utilizarea unui
produs sau serviciu deja consacrat.
Străbătând un lung drum în timp și spa țiu , franciza se folosea încă din Evul Mediu în
înțelesul de acordare a unui privilegiu. Odată cu cristalizarea primelor relații bancare, navale și
3 Andrei Dobrescu,Mihai Berinde,Liliana Rusu -Noile tipuri de co ntracte în relațiile economice internaționale,în română și
engleză,Editura Niculescu,București 2005,pag.78
4 Mocanu Mihaela, Know -how-ul – cheia tezaurului francizei. Partea a II -a, în „Revista română de drept al afacerilor” nr. 4/2007,
p. 60.
5 Gheorghe P iperea în «Prefață» – Mihaela Mocanu, „Contractul de franciză” Editura C. H. Beck, București, 2008, p. VII.
6 https://www.noulcodfiscal.ro/titlu -6/capitol -5/articol -257.html
3
comerciale7, conceptul de franciză se folosea în sens de ocrotire a unui privilegiu, a unei libertăți,
ce a apărut în Evul Mediu european.
Deși, la început, privilegiul acordat de lege se referea la colectarea de taxe locale,
organizarea târgurilor, producerea băuturilor alcoolice, adică la monopol într -un anumit
domeniu, termenul de franciz ă se regăsește în anul 1840 cu înțelesul de concesioare a unu i drept
exclusiv de vânzare a unor produse.
Tot la acea dată se cunoște a că producătorii de bere din Germania au acordat unor băcani,
în baza unui franchising – un drept exlusiv de a le vinde mar fa. Ulterior, operațiunea de franciză
în Europa dispare, fiind înlocuită cu instituția concesiunii; însă această noțiune revine pe
continentul European, după ce, în Statele Unite ale Americii dev ine o afacere de success.
Dezvoltându -se și diversificându -se pe tărâmul Statelor Unite ale Amer icii, americanii
denumind noua formă de distribuție „franchising”,8 apariția instituției francizei pe continentul
european a fost determinată de necesitățile d e distrubuție a superproducției apărută după anii ’50,
prin ac operirea unei cât mai largi piețe fără prejudicierea calității ofertei comerciale.
La începutul secolului XX legislația antitrust americană interzicea vânzarea directă a
automobilelor de la cons tructori către utilizatori, aspect care a determinat formarea contractelor
de concesiune, născându -se ulterior un contract s imilar celui de franciză.
Începutul anilor ’50 se caracterizează prin diversificarea continuă a domeniilor în care
pătrunde noul mij loc de distribuție (franciza), acoperind piața americană a res taurantelor, a
închirierilor de automobile, a hotelurilor, a i ntermedierilor imobiliare, confecții etc.
Însă, dezvoltarea necontrolată a acestui sistem a dus la abuzuri, fapt care determină
adoptarea legii federale „Full Disclosure Act” , lege care aduce s emnificative restrângeri
libertății furnizorului de a crea și impune beneficiarilor contractele dorite. Prin acest act normativ
se impunea francizorului să furnizeze anumite informații precontra ctuale beneficiarului despre
metodele, know -how-ul și experien ța sa, precum și despre trecutul său juridic.
Anii ’80 se remarcă printr -o creștere spectaculoasă a instituției pe teritoriul Statelor Unite
ale Americii, în perioda 1989 -1990 creșterea vânzărlo r prin franciză atingând 10,8%, ceea ce
reprezintă de 5 ori ma i mult decât cele 2 procente de creștere a produsului național american, pe
bună dreptate afirmându -se că, dacă vânzările prin franciză ar putea fi comparate cu produsul
național brut, sistemul american de franciză ar putea echivala cu a șaptea mare putere economică
din lume.9
Pe continentul European, deși sunt cunoscute semne ale apariției instituției francizei încă
din anii ’30, cu precădere în Franța, aceasta începe să se dezvolte, însă, abia dupa cel de -al
Doilea Război Mondial. Anii ’50 se caracterizea ză prin apariția rețelelor Roche -Bobois,
Pronuptia, Andre, Simone Mahler culminând cu anii ’70, anul de naștere al unor rețele ca Eram,
Courreges, Novotel, Yves Rocher, Mercure și crearea asoci ației „ Federation Francaise du
Franchisage”.
Plecând de la admi sibilitatea unor anumite acorduri de franciză, în raport cu tratatele
comunitare, Curtea de Justiție a Comuntăților Europene, și -a adus o contribuție decisivă la
conturarea francizei ca institu ție juridică distinctă, enunțând principii care trebuie să guve rrneze
contractele de franciză în toate țările membre ale Uniun ii Europene.
Astăzi, franciza este cel mai adaptat mijloc de investire, pentru piețele în expasiune,
având capacitatea de a introduce tehnici, servicii și produse noi, mobilizând, în același ti mp,
7Ana Maria Sofronie, „ Managementul francizei”, în „Adevărul Economic”, nr. 18, 7 -13 mai 2003, p.18.
8 Noțiune care pleacă de la cuvântul “franc”, de origine franceză .
9 Gheorghe Gheorghiu, Gabriel N. Turcu , “Contractul de franciză. Aspecte generale” în Revista de drept comercial nr. 3/2 000,
p. 53.
4
capitalurile locale și răspunzând tendinței de globalizare și con centrare a economiei mondiale,
deținând avantajul distribuirii riscului, fapt care duce la înlăturarea pericolului unor crize
economice generale, cu efectele devastatoare.
A. Franciza în România
Din punct de vedere economico – social, România modernă a secolului XXI se diferențiază
clar de perioada pre – revoluționară. Economia planificată, centralizată a fost înlocuită cu o
economie liberă, de piața, în care fiecare subiect economic iși p oate urmări propriile interese.10
Libertatea economică de după 1989 a reprezentat o mare oportunitate pentru unii, în timp ce alții
au fost defavorizați de noile reguli ale economiei de piață. Rentabilizarea economiei, în ciuda
caracterului oscilant între d isponibilizări și închideri, și subvenționări nerentabile, a început să se
manifeste la nivelul întregii societăți. Rearanjarea relațiilor economice a dus în mod direct la o
rearanjare a relațiilor sociale. Sute de mii de angajați au fost disponibilizați o dată cu închiderea
sau restructurarea multor societăți nerentabile, cre ând sau alimentând puternice tensiuni sociale.
Singura modalitate de a restabili echilibrul la nivelul întregii ec onomii naționale a reprezentat -o
sporirea investițiilor private, ce ar fi trebuit să absoarbă vasta forța de munca disponibilă. În
contextul u nor investiții străine modeste și în lipsa fondurilor agenților economici naționali,
redresarea economică a Români ei s-a lăsat așteptată, abia in anul 2000 înregistrându -se pentru
prima dată o creștere economică.
Un rol important în dezvoltarea unei economii rentabile l -au avut micii întreprinzători.11
Odată cu legea societăților comerciale din 1990, o multitudine de societăți au fost înființate de
persoane dornice de profit. În ciuda ris cului de a eșua, mulți si -au riscat și puținul pe care îl
aveau pentru a pune pe roate o afacere personală. Chiar dacă unii nu au reușit, riscul a fost
răsplătit pentru cei care au ști ut unde și cum să intre pe piață. S -a format astfel în România
premiza d ezvoltării unei clase de mijloc sănătoase, ce ar putea sta la baza unei economii
prospere.
La 13 ani după înființarea primelor societăți private, economia românească începe să se
matur izeze. Astfel, tot mai mulți angajați caută să devină proprii lor stăpân i, utilizând forme cât
mai moderne de a -și începe o afacere.
Din acest punct de vedere, franciza ar putea constitui cea mai bună șansă pentru o
economie modernă, rentabilă si competiti vă. Atât pentru beneficiar, cât și pentru întreaga
societate, dezvoltare a unei afaceri în franciză conferă stabilitate, rentabilitate și competi tivitate.
Beneficiind de experiența acumulată de companiile francizoare, întreprinzătorii pot maximiza
avantajel e oferite de acest sistem, dezvoltându -și afacerile mai mult și mai bine decât în orice alt
mod.
Din punct de vedere social, franciza poate constitui o materializare a celor mai importante
deziderate ale membrilor unei societăți. Relațiile patron – angajat se transformă în relații
amiabile între doi întreprinzători, urmărind a ceeași scop: profitul. Relația „win – lose” ce
caracterizează în general la nivel subtil relația de salarizare, unde costul unuia este profitul
celuilalt, este înlocuită de una de tip „win – win”, în care profitul unuia reprezintă și câștigul
celuilalt.12 Beneficiile, know –how–ul, relațiile și avantajele se distribuie în întregul sistem,
maximizând totodată potențialul tuturor participanților. Pentru un angajat, cea mai buna metodă
10 www.chrconsulting.ro
11 Mihaela Neculiță,Otilia -Rica Man -Tehnici comerciale în domeniul antreprenorial,Editura Didacti că și
Pedagogică,R.A.,București 2005,pag. 56
12 www.observatorulfrancizei.ro
5
de afirmare o constituie promovarea pe un post superior, înlocuirea șefului l ui. În astfel de
structuri oligarhice se dezvoltă în general, deși poate doar la nivel subconștient, sentimente de
egoism, invidie sau chiar de ură față de persoanele cu funcții super ioare pe care un individ
dorește sa le înlocuiască, simțindu -se superior acestora. Astfel, succesul unora este de multe ori
considerat eșecul alto ra. In cazul relațiilor patron – angajat, sentimentul de non -proprietate
asupra afacerii duce la dezinteres pe ntru mersul afacerii, invidie sau frustrare.
Relația francizor – benefici ar elimină din start posibil itatea existenței unor astfel de relații
negative. Prin faptul că este deținătorul propriei sale afaceri, chiar fiind vorba de una modestă,
conferă întrepr inzătorului sentimentul de independență, libertate si putere de care are nevoie
pentru a se bucura cu adevărat de succesele pe care le are atât el cât și francizorul sau alți
parteneri beneficiari.
Aflată pe calea regionalizării rapide și a globalizării economice, România trebuie să -și
îmbunătățească rapid economia pentru a fi competitivă cu cea a celorlalte țări. Pentru aceasta
trebuie ca întreprinzătorii să se o rienteze către activități cât mai productive, cât mai sigure si cât
mai bine pre gătite pentru concurența internațională.
În multe țări franciza a fost recunoscută ca fi ind posibilitatea de a avea succes în afaceri
cu un minim de cost si cu beneficii imense. In România acest sistem a pătruns cu repeziciune, iar
cei ce s -au orientat la timp au reușit să -și creeze o afacere sigură si profitabilă. Firme cum sunt
Coca Cola, M cDonald's, Shell, Agip, Petrom, Hilton, Marriott au reușit să -și dezvolte sisteme de
succes pe piața româneasca. Rata de eșec al acestor firme este aproape nulă iar toț i partenerii
beneficiari se bucură de avantajele sistemului. Mici investitori, ce s -au considerat modești la
capitolul inteligență comercială au reușit în scurt timp să -și dezvolte afaceri profitabile prin
sistemul francizei. Alții, mai neștiutori, deși cu sume mai mari au suferit eșecuri costisitoare –
lucru demonstrat statistic.13
Dar care s unt limitele acestui sistem în România de azi? În primul rând proasta informare
și slaba cultură economică a românilor. Foarte puțini din cei pe care i -am întrebat ce înseamnă
franciza au putut sa -mi răspundă, chiar mai puțini din aceștia știau despre ce e vorba cu adevărat.
Alții cred ca e vorba de contracte internaționale complicate, licențe costisitoare, si investiții
enorme. Cred ca foarte putini știu ca se poate de schide un restaurant McDonald’s cu 100.000
USD sau un Agip doar având un teren situat int r-o zona bună, unde va fi construită benzinăria.
Multe firme de succes caută investitori cu sume modeste pentru a începe o afacere de succes,
însa reticențele întrepr inzătorilor români în anumite situații sfidează orice logică. Mulți oameni
își țin banii în bancă de teama de a nu îi pierde. Riscurile de a pierde bani prin înființarea unei
afaceri – cam 80% in medie – sunt extinse la nivel psihologic și asupra afacerilo r în franciză,
unde de fapt riscurile sunt de cel mult 20% (studii internaționale).
Noile generații, ce au crescut într -un mediu economic activ, mai deschise către
nenumăratele posibilități ce le oferă colaborările cu firme francizoare de renume, vor schim ba
fața economică a țării. Logica economică va determina in viitor o creștere a numărului
francizelor încheiate in România si va apropia proporția acestora de cel din țările dezv oltate.
Avantajele ce le oferă acest sistem modern, dovedite chiar în România, vor determina tot mai
mulți investitori să aleagă această cale.
SNP Petrom a ales calea atragerii benzinăriilor independente sub firma Petrom prin
contracte de franciză. Micii investitori pun la dispoziție stația de benzină, iar Petrom o
modernizează, as igură carburanți cu discount -uri convenabile și oferă garanția calității și
promovarea re țelei. Taxele de redevență fiind mici 1 – 1,5% din veniturile nete, tot mai mulți
13 Revista de Comerț – An 4,nr.10,oct. 2003
6
actuali patroni de benzinării vor alege calea francizei pentru a -și dezvolta afacerea . Petrom iese
de asemenea în câștig, reușind o rapidă răspândire teritorială, cu costuri minime, reușind astfel să
depășească concurența. O mișcare înțeleaptă ce arată că firmele românești de succes încep să se
încreadă în sistemul dezvoltării unei afaceri prin franciză.
B. Istoricul francizei pe teritoriul European
Primele afaceri în sistem fr anciză au apărut în Europa înca din secolul al -XIX-lea, însă, o
dezvoltare a acestui sistem pe continentul european s -a realizat numai după ce în S.U.A. acesta a
devenit o afacere de succes. În 1929 a fost creată în Cehoslovacia prima franciză industrială de
către compania BATA. În aceași perioadă, Lânaria din Roubaix a creat o rețea de producere ș i
distribuire a textilelor numită Pingouin14.
După cel de -al Doilea Război Mondial, Europa cunoaște o dezvoltare a sistemului de
franciză pe diverse căi, în funcți e de țară, obiceiuri, cultură și în special de tot ce este legat de
istoria economică și social ă a comerțului, precum și de nivelul de dezvoltare a sistemelor
economice.
În cursul anului 1990, în cele 12 țări ale Uniunii Europene15, existau 1600 de rețele d e
franciză și 85.000 de fr anchisee, liderul european fiind Franța, unde 10% din comerțul cu
amănuntul se realiza în sistem franchising. Datele publicate la Salonul European de Franchising
și Comerț desfașurat la Paris în martie 1997, arătau că existau pest e 3,5 mii de rețele de
franchising, cu 134 mii de franchise, în care erau angajați cca. 1 milion de salariați și se realizau
peste 70 miliarde dolari16.
În prezent se estimează că în Franța funcționează peste 4.5 mii de rețele de franciză,
fiecăreia revenin du-i în medie câte 37 parteneri, în care se realizează peste 150 miliarde de
dolari. Chiar și așa, nivel ul de dezvoltare a sistemuli de franci ză în Europa este mult inferior față
de S.U.A, unde volumul acestor afaceri a depășit 600 miliarde dolari.
Cadrul juridic al francizei a constituit, mult timp, atât în plan mondial, cât și în cel
european, o zonă neexploatată și nereglementată. În prezent doar în S.U.A., România și
Republica Moldova au fost adoptate legi speciale pentru activitatea de franchising; în alte țări,
precum Germania, Franța, Rusia, cadrul legal în această materie este reglementat în alte legi,
cum sunt codul civil, activitatea de antreprenoriat sau este reglementat prin acte normative
adoptate de guvern sau de organizații nonguvernamentale.
I.3. Etimologi a termenului de “franciza”
Termenul de „ franciză ”, folosit ca atare și în legea romană, este cunoscut în limba
franceză sub d enumirea de „ franchise ”, iar în limba engleză de „ franchising” sau de
„franchise ”.
Termenul „ franchising” folosit în limba engleză, și în general în sistemul de common –
law desemnează, deopotrivă, operațiunea de franciză, dar și contractul în temeiul căruia o parte
14 A se vedea Mihai Roscovan, Vasile Golocvo, Corneliu Secrieru, Alexandru Chisnencu, Valentin Bozu, Larisa Bugaian,
„Franchising: tehnică de afaceri și oportunități pentru antreprenori”, p. 18 și urm.
15 Specificăm în acest context ca, în present, Uniunea Eu ropeană reunește un număr de 27 de state member, printer care și
România, începând cu 1 ianuarie 2007.
16 A se vedea Antonio -Silviu Mutul escu, Roxana Paliță, Eduard Dragomir, Georgia Ciobotea, „ Contractul de franciză”.
Executarea contractului de franciză, E ditura Nomina Lex, București 2009, p. 85.
7
acordă celeilalte, în schimbul unei contraprestații, un ansamblu de drepturi de proprietate
intelectuală sau industrială, referitoare la marca, emblema, denumire comercială, desene si
modele de utilitate, drepturi de au tor, know -how, în vederea co mercializării de bunuri și servicii
determinate.
Termenul de „ franchise ”, folosit frecvent în sistemul de drept co ntinental desemnează,
mai degrabă, operațiunea efectivă de franciză, de utilizare a unui concept de afaceri într -un
format prestabilit17.
Chiar dacă din punct de vedere etimologic nu s -a putut stabili, în mod unanim, cum
anume a fost adoptat în vocabularul internațional termenul de „franciză”, se apreciază18 că
originea acestuia vine de la verbul „ francher ” din limba franceză, care semnifică „acordarea unui
privilegiu” sau „liber de servituți”.
Operațiunea de franciză a cunoscut, în timp, numeroase adaptări și modificări, pe măsura
evoluției vieții economice și a crester ii complexității ca și a specializării activităților comerciale,
pentru a deveni operațiunea „sofisticată” si elaborată, la care se face referire în prezent.
Cuvântul franciză provine din fr anceza veche, însemnând un privilegiu, o libertate de
acțiune. În acea perioadă franciza era privilegiul acordat unor întreprinzători de către suveranul
sau lordul ținutului, de a organiza piețe, târguri sau expoziții, de a opera feribotul sau alte
utilit ăți sau de a vâna sau pescui în zonele desemnate. Conceptul s -a dezvoltat când domnitorii
sau regii au început să acord e francize pentru diferite operațiuni comerciale, cum ar fi construcția
de drumuri, efectuarea de negoț sau producția de bere. De fapt, f ranciza era recunoașterea de
către suveran a unui drept de monopol asupra unor activități comerciale.
De-a lungul timpului, franciza s -a materializat în concesionarea drepturilor de a vinde
anumite produse. Cea mai veche astfel de afacere care este cunoscu tă a funcționat în Germania,
datând aproximativ din anul 1940, când anumite mărci de bere au acordat unor taverne dreptul de
a vinde prod usele lor. Acest tip de afacere este primul care utilizează franciza în felul în care o
cunoaștem noi astăzi.
I.4. Tipologia francizelor
I.4.1. Tipuri de franciză în funcție de părțile contractului
Din punct de vedere al modalitaților de aplicare a francizei, aceasta se face în raport cu
părțile din contractual de franciză.
A. Modalitați de aplicare a francizei19 în funcț ie de fra ncizor :
• Polidistribuția ( rețelele mixte) – presupune că numeroși francizori recurg,
în același timp , la diverse rețele de distribuție.
• Polifranciza – presupune crearea mai multor rețele de fraciză, dominate de o
societate de holding. Un exmeplu e locvent în acest sens este lanțul hotelier „Choice”, primul din
lume, care este reprezentat în 33 de țări , cu peste 3.000 de hoteluri, sub șapte firme diferite.
• Franciza încrucișată – presupune un francizor ce devine beneficiarul unei
17 Bălan Ion, Contractul de franciză , în „Dreptul” nr. 12/1998, p. 23
18 Macovei Ioan , Dreptul c omerțului internațional , Editura Junimea, 1980, Iasi, p.216.
19 Ana Maria Sofronie, op.cit. , p.20
8
alte rețele de franci ză. Franciza încruciș ată ar fi completă dacă societatea „X”, beneficiar al
societații „Y” ar devein în ac elași timp francizorul societații „Y”.
• Franciza stand („de corner”) – se caracterizează prin faptul c a un comerciant
independent oferă, în cadrul magaz inului său, posibilitatea vânzării produselor fabricate de un
producător renumit, conform prescripțiilor acestuia.
• Franciza internațională . În această modalitate francizorul, care înființează
întreprinderi în străinătate sau își extinde activitatea în dife rite zone geografice extranee, are la
alegere una din următoarel e forme:
− Franciza direct. Presupune recru tarea de către francizor a beneficiarilor locali;
− Franciza în co -întreprindere se caracterizează prin existența unei societăți
mixte ( join -venture), c u un partener local în care francizorul deține mai mult de 50% din
capitalul social.
− Franciza principal poate fi realizată prin recrutarea la nivel local a unui
francizor principal ( „master franchising”) ce acționează în subfranciză.
B. Modalități le de apl icare a francizei în funcție de beneficiar se impart în:
• Multifranciza – presupune posibilitatea beneficiarului de a deschide mai
multe stabilimente sub aceeași firmă, menționându -se în contractu l de franciză numărul maxim
de stabilimente (magazine, stații de benzină, restaurant, hoteluri) pe care beneficiarul le p oate
avea.
• Subfranciza – prin aceasta modalitate francizorul poate acorda beneficiarului
posibilitatea de a înființa propria sa rețea de franciză, derivată din rețeaua inițială, fie o subrețea,
pentru un teritoriu bine determinat, putându -se menționa, în contractual de franciză o clauză de
agrement a sub -beneficiarilor.
• Franciza ierarhizată – această formă presupune că rețelele de fra nciză pot
avea o structura ierarhizată; deasupra se află furnizor ul, la nivelul imediat inferior, beneficiarii
regionali care, în afara răspunderii pentru propriul stabiliment, au ca sarcină recrutarea și
asistarea beneficiarilor regionali.
• Plurifranciza – (a nu se confunda cu multifranciza) permit e unui
întreprinzător francizat să de țină mai multe mărci.Acest caz este des întâlnit în moda prêt -à-
porter, sau mai bine spus in echipa casei de modă. Astfel personalul unei anumite case de modă
poate fi întâlnit pe aceeași poziție sau alta intr -o altă casă de modă.
I.4.2. Tipuri de franciză în funcție de domeniul de activitate20
Dacă până acum am discutat de tipuri de franciză în funcție de părțile contractului, în cele
ce urmează vom prezenta tipurile de franciză în funcție de domeniul de activitate în care se
regăsește această formă contractual.
a) Franciza de servicii – este definită de către Curtea de Justiție a Comunităților
Europene cu ocazia afacerii “Pronuptia ” ca fiind aceea „în virtutea căreia francizatul oferă un
serviciu sub marca francizorului și în conf ormitate cu dispozițiile acestuia”.21. Franciza de
servicii este considerată a fi „figura -tipică” a francizei, aici calitatea know -how-ului fiind
20 Ana Maria Sofronie, op. cit., p. 20 -21
21 Afacerea Pronuptia nr. 161/84
9
esențială pentru reușita afacerii. Diferența față de franciza industrială, dar și față de franciza de
distribuț ie este că, în mod constant în sectorul serviciilo r, trebuie adoptată o poziție standard de
către francizați, ceea ce va determina o atenție deosebită în pregătirea acestora.22 În scopul de a
împiedica dezavuarea know -how-ului, francizorul trebuie să intro ducă în contract clauze pentru
protejarea acestui a, precum clauza de non -concurență. Ca domenii de aplicare acest tip de
franciză poate fi grupat în:
• Servicii material e cum ar fi, de exemplu, cele de imprimerie rapidă, securitate și
pază, instalarea și mon tarea mobilierului de bucătărie, spălarea autotur ismelor , întreținerea de
ansamblu a apartamentelor, diverse reparații etc. („Avis”, „Hertz”, „Europcar”) ;
• Servicii imateriale în această categorie putem exemplifica recrutarea forței de
muncă, marketing tele fonic, cybertrading (operațiuni bursiere pe calcu lator), asistență pentru
înființarea întreprinderilor, consultanță în franciză, management, marketing, relații cu publicul,
agenții matrimoniale etc.
Ceea ce trebuie remarcat în cadrul acestui tip de franciz ă este faptul că după o perioadă
de evoluție lent ă și instabilitate, rețelele din cadrul acestor domenii de activitate cunosc o
evoluție rapidă. Astfel, grupul, „Choice” (S. U.A), primul lanț hotelier pe continent și al patrulea
la nivel mondial, cuprinde 2.100 de hoteluri sub mai multe firme („Novotel”, „Sofitel”,
„Novotour” ). De asemenea acest lanț hotelier este beneficiarul exclusive al francizorului
„Quick” din Belgia, în ceea ce privește „piața restaurantelor concedate” (autostrăzi,
aeroporturi, gări, parcuri de distracții).
Marile investiții necesare deschiderii unui stabiliment – specific domeniului hotelier și al
restaurantelor – a dus la apariția unei inedite tehnici contractuale a francizei și anume franciza
financiară.
b) Franciza industriala – perm ite francizatului atât a fabric a, cât și a comercializa
produse pe care le obține cu sprijinul francizorului care îi comunică o serie de informații
referitoare la procedeele de fabricație, respective a know -how-ului său, îi licențiază brevetul /
marca, îi f urnizează asistență tehnică.
În vederea promovării „conceptului” francizabil industrial titularul are la dispoziție mai
multe posibilități și anume:
• Crearea, împreună cu un partener local a unei co -întreprinderi, aportul francizorului
reprezentând o fracți une a capitalului social;
• Colab orarea cu un beneficiar independent.
Înainte de a se lansa în afaceri, francizorul va studia în amănunt posibilitățile financiare,
competența tehnică și structura capitalului beneficiarului, precum și condițiile specific e ale pieței
unde urmează a -și promo va produsul (conceptual) francizabil.
În ceea ce privește fabricarea și vânzarea produselor, beneficiarul poate opta pentru una
din următoarele soluții:
• De preferat ar fi ca beneficiarul să fie producătorul și distribuitorul produselor sale,
prin rețeaua proprie de distribuție;
• Deținerea unui loc predominant pe piață în ceea ce privește fabricarea produselor să
ofere posibilitatea beneficiarului de a fi propriul distribuitor sau distribuția să se realizeze în
subfranciză;
22 În scopul de a pregăti francizații cât mai complet pentru orice ipotetică situație , manualele operaționale” în cadrul francizei de
servicii sunt cele mai detaliate.
10
• Limi tarea beneficiarului l a fabricarea produselor pe care, ulterior, să le încredințeze
spre vânzare, unei rețele de distribuție (prin distribuitori agreați, conce sionari, beneficiari în
cadrul rețelei de franciză).
Conceptul de franciză industrial a se regăseș te în tot m ai multe do menii de activitate, în
ultima vreme remarcându -se o evoluție spectaculoasă în domeniul construcțiilor. Astfel, în
materie de case individuale, clienților le sunt oferite mai multe variante și anume:
• Casa predată „ la cheie ”, unele soc ietăți oferind modele standard, altele însă iau în
considerare atât opțiunea clienților cât și specificul regional.
• Casa „ gata echipată” (în „semi -kit”), clientului punându -i-se la dispoziție casa
individual, fără echipamentele aferente diferitelor instala ții (sanitare, de gaze natural e, de
încălzire, electrice etc.), acestea urmând a fi realizate de către client cu ajutorul așa -numitor „kit –
uri”.
• Casa “fata de ambalat ” (în „kit”), clientului punându -i-se la dispoziție elemntele
semi -fabricate ce pot fi ușo r transportat.
c) Franciza de distribuți e – acest tip de franciză, care în terminologia Regulamentului
4087/88 se referă la vânzarea produselor, a fost definită, de asemenea, cu ocazia afacerii
Pronuptia , ca fiind „aceea în virtutea căreia francizatul se lim itează a vinde anumite produse
într-un magazine, sub marca franciz orului”23
Fiind cea mai simplă formă de franciză, dar și cea mai apropiată de un alt angajament
contractual, respectiv concesiunea comercială, franciza de distribuție se referă la distribuția unei
game de produse, sigle, marci, know -how-uri, logo, etc.
Acest concept poate fi întâlnit sub două forme:
• Când francizorul este producătorul sau importatorul exclusiv al produselor
comercializate, vorbim de franciza de producție. Cel mai cunoscut exemp lu îl reprezintă
grupul francez „ Rodier” specializat în domeniul textilelor (peste 400 de magazine în 20 de țări),
având aplicații diverse în diverse domenii de activitate: parfumuri și produse cosmetic ( „ Y.
Rocher”, „G. Versace”), încălțămi nte („ Bata”, „ Evian”, „Salamander”), rochii și articole
pentru nuntă („ Pronuptia”);
• Când francizorul selecționează beneficiarii, în acest caz nu mai este nici
producător, nici importator, fiind preocupat, exclusiv de distribuție fie gestionând o centrală d e
aprovizionar e, fie stabilind o listă a produselor de referință ( denumită prescurtat „mix”) ce
urmeaza a fi distribuite prin rețeaua de franciză.
În această formă a francizei de distribuție există posibilitatea ca, uneori, francizorul sa -și
conceapă el î nsuși produsel e exclusive al e rețelei de franciză, pe care le comandă, spre a fi
fabricate, unui producător, pe baza unui caiet de sarcini care să fie strict respectat.
d) Franciza financiară
Așa cum am precizat încă de la începutul prezentării tipurilor de franciză în fu ncție de
domen iul de activitate, domeniul hotelier presupune investiții substanțiale, acestă stare de fapt
generând o dificultate particulară și anume numărul redus al beneficiarilor cu posibilități
financiare care să acopere nevoile pentru a cest tip de in vestiții. Soluția acestei dificultăți
regăsindu -se în disocierea funcției de investiții de cea a gestiunii, respectiv, d e a oferi
posibilitatea deținătorilor de capital, interesați de un capital substanțial al acestuia, în ceea ce
23 Afacerea Pronuptia nr. 161/84.
11
privește ge stionarea aces tora. Această tehnică contractuală poartă denumirea de franciză
financiară, aparent un produs financiar ce pune în aplicare o strategie financiară suplă.
Acest tip de franciză are două forme:
a) Proprietarul exclusiv al pereților și acoperișului stabilimen tului este investitorul ,
făra a avea calitatea de beneficiar al rețelei de franciză. În această calitate își exploatează
capitalul prin intermediul unei societați civile mobiliare, care, la rândul ei, încheie un contract de
închirier e comercială fie cu o s ocietate de exploatare, aparținând unui terț beneficiar, fie cu o
societate de gestiune a francizorului. Totodată, beneficiarul are posibilitatea de a încheia și un
contract de leasing financiar;
b) Proprietarul stabilimentului în între gime, este investitorul , fără a -i asigura
gestiunea, încredințată unui mandatar. Dacă manadatarul este o terță persoană, ne aflăm în
prezența unui veritabil contract de franciză, de aceea, practic contractul de franciză financiară nu
reprezintă altceva dec ât un plasament, fiind un produs financiar.
e) Franciza de producție – presupune că francizorul produce el insuși produsele
distribuite prin francizații săi, strategia de dezvoltare constând în consacrarea fabricării de bunuri
cunoscute și cerute pe piață și distribuirea prin fran cizații care beneficiază de calitatea și
notorietatea produselor.
12
Capitolul II. CONTRACTUL DE FRANCIZĂ: DEFINITI E, CARACTERE LE
JURIDICE , MECANISMUL, CICLUL DE VIATA
II.1. Definiția contractului de franc iză
Neexistând o definiție unitară, putem reține că prin franciză se pot desemna, în general,
acele operațiuni în care intervin mai multe întreprinderi independente din punct de vedere juridic
și financiar , în care una transmite alteia experiența profesi onală pe care a testat -o și a
perfecționat -o perm anent, în schimbul unei remunerații directe sau indirecte.
Termenul de „franciză”, reprezentând încă un neologism în limba română, Dicționarul
explicativ al limbii române24 neajungând la o formulă clară de e xprimare și definire, poate fi
întâlnit în unele dicționare „spercializate” sub forma echivalentului englez „franchising” cu
următoarea definire: „ tehnica de comercializare sau de distribuție a produselor și serviciilor prin
care o firmă (francizor), cedea ză unor persoane fizice sau juridice , cesionar (francizat), dreptul
sau privilegiul să facă afaceri într -un anumit mod, pe o anumită perioadă de timp și într -un loc
determinat”.25 sau „o procedu ră comercială prin care este acordată licența de distribuire a unor
produse (servicii) de către o persoană (francizor, franchi sor) unei alte firme (francizat) în
schimbul unui comision fixat, de regulă, în funcție de cifra de afaceri și cedat de firma care a
primit licența”.26
Încercările doctrinare, jurisprudențiale ș i legislative de a defin i franciza au fost
numeroase, toate bazându -se pe idea că franciza este o relație simbiotică între francizor și
francizat, caracterizată prin faptul că ambele părți dep ind una de cealaltă, însă rămân
independenți unul față de celăla lt, din punct de vedere juridic.
Contractul de franciză, potrivit reglementării comunitare, este acordul prin care
francizorul acordă altei persoa ne numită francizat, în schimbul unei compens ații financiare
directe sau indirect e, dreptul de a exploata o f ranciză în scopul comercializării unor produse
și/sau servicii determinate. Acordul va trebui să cuprindă cel puțin următoarele obligații:
• Utilizarea unei mărci comune și o prezentare uniformă a localurilor și/sau
mijloacelor de transport vizate în contrac t;
• Comunicarea de către francizor , francizatului său a know -how-ului;
• Acordarea continuă de către francizor , francizatului a unei asistențe comerciale
sau tehnice pe durata acordului.
Jurispru dența a consacrat aceste trei obligații relevate de către Comisi e ca fiind cele trei
elemente esențiale caracteristice contractului de franciză, lipsa unui a dintre ele având ca efect
calificarea acordului ca fiind o operațiune juridică – cum ar fi o licen ță de marcă sau de
distribuție exclusivă și nu un contract de fr anciză.
24 „Dicționarul explicatv al limbii române”, Editura Universul Enciclopedic, București, 1996
25 „Dicționarul de relații economice internaționa le”, Editura Enciclopedică, București, 1993.
26 „Dicționar eniyclopedic”, vol. II, Edi tura Enciclopedică, București 1996.
13
II.2. Caracterele juridice ale contractului de franciză
II.2.1. Caracterul sinalagmatic al contractului de franciză
Definiția contractului sinalagmatic se regăsește în art. 943 din Codul civil român,
caracterul sina lagmatic al unui contract semnificând faptul că, între părțile contractante se
creează obligații reciproce, fiecare parte fiind obligată către cealaltă să dea, să facă sau să nu fa că
ceva, având fiecare parte, atât calitatea de debitor, cât și calitatea de creditor.27
Părțile contractului de franciză sunt francizorul și francizatul, ambele părți fiind atât
titular de drepturi c at și de obligații.
Francizorul este comerciantul, propr ietar al unei mărci înregistrate, care utilizează
personal mijloace financiar e pentru promovarea mărcii sale, cercetării și inovației, asigurând prin
aceasta dezvoltarea și viabilitatea produsului, conferind unui terț contractat denumit francizat
dreptul d e a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serv iciu,
asigurându -i, în același timp, o pregătire inițială pentru exploatarea mărcii înregistrate.
Francizatul este comerciantul persoană fizică sau juridică, selecționat de franci zor care
aderă la idea omogenității relației de franciză, în condițiile stabi lite de francizor.
Ceea ce nu trebuie omis este faptul că un francizor poate să selecționeze mai mulți
francizați, constituind o rețea de franciză. Aceasta poate fi definită ca u n ansamblu de raporturi
comerciale între francizor si mai mulți beneficiari, în scopul promovării unei tehnologii, unui
produs sau serviciu, cât și pentru devoltarea producției și distribuției unui produs sau serviciu.
Rețeaua de franciză se caracterizează prin omogenitate, publicitate, unitate și taxă de rețea.
Obligația de colabo rare care se impune contractanților, este consacrată și de către
Principiile de drept European ale contractelor care precizează că „fiecare contractant are
obligația de a colabora cu cealaltă parte astf el încât contractul sa -și producă efectele”.28
Obligați a de coo perare la care sunt ținuți contractanții în virtutea principiului executării
contractului cu buna -credință29 primește noi valențe în cazul contractului de franciză. Astfe l,
dacă, în general, interesele contractanților sunt opuse și divergente,30 iar în temeiul principiului
executării obligațiilor cu bună -credință aceștia sunt datori a avea o conduit a care să nu aducă
prejudicii celeilalte părți contractante, în cazul contractului de franciză interesele francizorului și
ale francizatului nu sunt opuse. Desigur că fiecare dintre cei doi parteneri au interese de natură
financiară care su nt comune.
În temeiul acestei obligații de colaborare, părțile vor avea obligații spe cific, al căror debut
se situează încă din faza precontractuală când atât francizorul , cât și francizatul sunt datori a se
informa reciproc. Beneficiarul contractului est e, la rândul său, obligat „să furnizeze francizorului
orice informație de natură a fac ilita cunoașterea și analiza performanțelelor și a situației reale
financiare, pentru a asigura o gestiune eficientă în legătură cu franciza.” De asemenea,
27 Ion P. Filipescu, „ Teoria generală a obligațiilor”, Editura Actami 1998, p. 21.
28 Mihaela Mocanu, „ Contractul de franciză”, Contract ul de franciză. Definiție. Caractere juridice, Editura CH. Beck, p. 30.
29 L. Pop, „ Teoria generală a obligațiior”, Ed. Lumina Lex, București, 1994, p. 62 -63.
30 Idem p. 31.
14
francizatul tr ebuie să comunice îmbunătațirile aduse know -how-ului; este vorba despre „obligația
impusă beneficiarului de a comunica și de a pune la dispoziția francizorului orice exper iență
acumulată în exploatarea francizei, ia r celorlalți beneficiari să le acorde licența neexclusivă
pentru know -how-ul rezultat din această experiență”31.
Este de apreciat faptul că obligația de colaborare este o obligație de rezultat32, iar părțile
pot să se informeze r eciproc, francizorul poate asi gura asistență pe întreaga durată a contractului,
rezultatul find „livrarea” informațiilor ori a asistenței.
Principiul colaborării părților în cazul contractului de franciză, nu este doar o reflexie a
principiu lui general al executării contractului cu bună -credință, ori acela prevăzut de Principiile
de drept E uropean ale contractelor. În acest sens, jurisprudența a considerat faptul ca percepe rea
comisioane lor oculte de catre francizor constituie o încălcare a p rincipiului executării
contractului cu buna -credință, obligația de colaborare loială a părților implicând, totodată,
obligația francizorului de a procura p entru francizat produsul ori serviciul căt mai rentabil.
De asemenea, contractul de franciză este un contract de colaborare între comercianți
independenți.
II.2.2. Caracterul oneros al contractului de franciză
Codul civil, în art. 945 defineș te caracterul oneros al unui contract, acel contract în care
fiecare parte dorește a -și procura un av antaj.
Un contract se consideră a avea un caracter oneros dacă scopul urmărit prin încheierea
acestuia a fost de a obține un anumit avantaj drept echivalen t al obligației asumate, așadar,
fiecare dintre părți urmărind un anumit avantaj în schimbul obligați ei pe care și -o asumă.
În cazul contractului de franciză, francizorul are dreptul la o redevență din partea
francizatului pentru serviciile pe care acesta i le furnizează, la rândul său, acestuia (francizorului)
revenindu -i obligația de a pune la dispoziți a francizatului tehnologiile și p rodusele care urmează
a fi supuse exploatării.
II.2.3. Caracterul intuitu personae al contractului de franciza
Așa cum a fost precizat în dreptul comunitar de către Curtea de Justiție cu ocazia afacerii
Yves Rocher, franc izorul este în drept să aleagă dintre candidații la rețea doar pe aceia care
îndeplinesc condițiile necesare pentru a pune în practică know -how-ul.33
Codul deontologic European al francizei prevede că francizorul selecționează și nu
acceptă intrarea în rețe a decât a acelor francizați care, în urma unei analize, se constată că au
calitățile cerute (pregătire , calități personale, capacități financiare) de expl oatare a afacerii
francizate. Corelativ acestui drept al francizatului, este prevăzută și obligația fr ancizorului de a -l
informa cu loialitate pe francizor asupra experienței și pregătirii sale p rofesionale, dar și a
capacităților sale financiare.
S-a afir mat că în contractul de franciză, mai mult decât în cadrul altor contracte
comerciale, succesul fiecăr uia dintre parteneri este parțial legat de succesul celuilalt, astfel că
apare evident dorinta si necesitatea ca fiecare să -și aleagă partenerul în funcți e de calitățile
personale ale celuilalt.
31 Instricțiunile Consiliului Concurenței din 14 aprilie 2004, pct.39 lit. c)
32 Miha ela Mocanu, „ Contractul de franciză”, Contractul de franciză. Definiție. Caractere juridice, Editura CH. Beck, p. 33.
33 Afacerea Yves Rocher ( JOCE L 8/49 DIN 10 ianuarie 1987)
15
Ceea ce preîntâmpină, atât francizorul, cât și francizorul p rin încheierea contractului în
considerarea persoanei parten erului contractual este riscul contractual căruia i se expun prin
încheierea acordului de fran ciză. Intuitu personae este mecanismul prin intermediul căruia se
prezervă scopul contractului împotri va riscurilor, nu doar din perspective efectelor sale, ci și în
considerarea ca lităților care îl insipiră și îi dau contractului certitudinea bunei aleger i. Riscul,
care în esență reprezintă o neexecutare totală ori parțială a contractului, trebuie a fi de limitat, iar
astfel se poate afirma existența caracterului inutuitu persoanae care este „obiectiv”, determinat
deci de criteriul conținutului riscului. No țiunea de „ intuitu personae obiectiv” se sprijină pe
elemente exterioare persoanei și care au un carca ter universal. Un astfel de exemplu este acest
contract de franciză, unde evaluarea candidatului la rețea se face ținându -se cont de nevoile și de
riscuri le pe care în mod obiectiv le creează dezvoltarea și protejarea rețelei de franciză.
Deci, prin selecț ionarea candidați lor, francizorul urmărește a evita deprecierea activității
care face obiectul francizei, pe de -o parte, iar pe de altă parte încearcă a evita dezavuarea
secretului afacerii sale. Încrederea pe care o are în francizat, de a -i încredința sec retele afacerii
sale, în scopul de a o reitera, dar și încrederea în loialitatea, consecvența și perseverența
francizatului se psrijina pe dat e obiective cu privire la acesta.
Francizații, la rândul lor, caută a a lege o rețea care să corespunda capacități lor lor, riscul
din punctual lor de vedere fiind afilierea la o rețea inexistent ă, pentru lipsa know -how-ului.
Consecințele caracterului intuitu personae al contractului de franciză sunt cele commune
tuturor contractelor încheiate în considerarea persoanei contractantului: contractual nu poate fi
cedat, contractul va înceta în situațiile comune tuturor cont ractelor intuit u personae (respectiv,
incapacitatea francizatului persoană fizică, încetarea francizatului persoană juridică).
În ceea ce privește persoa na francizorului, caracter ul intuit u personae ar trebui să
interzică și față de acesta cesiunea drepturilor care decurg din contra ct, astfel, nici francizorul nu
va putea cesiona niciun contract de franciză fără acordul francizatultui, însă s -a afirmat că
francizorul poate să „cedeze firma”34 sa.
Jurisprundeța a sesizat și o exercitare abuzivă de către francizor a dreptului de a
selecționa francizații în temeiul caracterului intuit u personae, considerând că refuzul de către
francizor de a încheia un contract de franciză cu un candidat propus de către un alt francizat
const ituie un astfel de abuz, în cazul în care nici francizorul nu j ustifica un real interes în a
refuza, ori în cazul când refuzul creează o disproporție evident între interesele părților.
II.2.4. Probleme privind caracterul comercial sau civil al contractului de franciză
Discuția privind caracterul comercia l sau civil al contractului de franciză comport a o
analiza pe două nivele distinct e.
Un prim nivel presupune determinarea carac terului comercial sau necomercial al
produsului sau serviciului pe care îl ofera beneficiarului către consumatori, adică obiectul
„comerțului” exercitat de beneficiar.
Comercialitatea sau necomercialitatea obiectului contractului de franciză, adica a
„conc eptului francizabil” format din folosința însemnelor de atragere a clientele i, a know -how-
ului și asistența tehnică sau comercial ă, reprezintă al doilea nivel al discuției.
34 Mihaela Mocanu, „ Contractul de franciză”, Contractul de franciză. Definiție. C aractere juridice, Editura CH. Beck, București
2008, p. 25
16
În marea lor majoritate , activitățile desfașurate în regim de franciza sunt comerci ale, însă
există tendința extinderii conceptelor francizabi le și în zone necomerciale, cum este cazul
activităților de consultanț ă, de a vocatură , metode de învățământ sau agricultură.
Cele sus – menționate pot conduce, însă, către rezultate greșite în apre cierea naturii
comerciale sau necomerciale a activității francizorului, aici intervenind al doilea nivel al
discuției.
Astfel, in diferent dacă obiectul de activitate al beneficiarului este unul commercial sau
necomercial, obiectul contractului de franciză este unul și același, respectiv exploatarea francizei.
Așadar, întrebarea logică care se pune: este sau nu franciza un obiect c omercial astfel încât actele
de exploatare ale ei să fie comerciale? Franciza are la bază un cumul de aptitudini și cunoștințe,
calități umane care sunt puse în valoare, ceea ce se exploatează fiind chiar valoarea umană.
Valoarea exploatată de francizor fiin d una originală, „ comerțul” de idei și aptitudini ce
excede zonei comerciale. Astfel, francizorul fiind considerat un creator d e valoare asemeni
profesorilor, arhitecților, avocaților, potrivit legii comerciale și teoriei come rciale, obiectul lor de
activi tate exceed zonei comerciale.
Deși activitatea partenerilor unui contract de franciză se desfășoara în mod organizat, ca o
întreprindere, exploatarea francizei făcându -se în mod prefesional și continuu, noțiunea de profit
se lasă greu conturată, în lipsa u nui element speculativ.
Fără îndoială că, ținând cont de cele prezentate, se ridică o serie de întrebări, cum ar fi:
Care este valoarea exactă a unei idei, dar a unei creații de success? Care este prețul inteligenței?
Care sunt valorile exacte ale creațiil or pentru ca, bazându -se pe ele, să putem introduce
element ul de speculație în vederea determinării unui profit? Unde se opreșt e valoarea de creație
și unde începe profitul? Neputându -se face as emenea disocieri nu vom putea vorbi de un element
speculativ ș i de profit atunci când este vorba de inteligența umană, fiind absurd a se afirma
despre un pictor că un tablou l -a costat X le i, profitul reprezentându -l diferența până la prețul de
vânzare. De asemenea, ar fi aberant a se considera ca 10% din costuri r eprezintă talentul
consumat.
Francizorul va fi considerat comerciant dacă alături de exploatarea francizei va exercita el
însuși , în mod direct, o activitate comercială prin obiectul său, putându -se astfel susține că există
toate argumentele pentru a ne afl a în prezența unui act comercial conex. Însă, dacă exploatarea
francizei se grefează pe identitate, fără nicio îndoială ne vom afla în prezența unui contract
comercial, dar nu a unui contract de franciză, ci a unui contract de distribuție.
În cazul franciz ei, pentru a face din exploatarea sa o activitate comerciala, ar trebui să
existe o reglementare legală prin care să se deroage de la caracterul necomercial al operațiunii,
cum este, de exemplu, situația leasingului imobiliar, definit de lege ca o activi tate comercială,
realizată prin societăți comerciale.
Esența francizei, este clonarea unei afaceri, transferul către beneficiar f iind unul
informațional.
II.3. Obiectul contractului de franciză
Obiectul contractului de franciză îl constituie interesele reglementa te de părți, prin
mijlocirea actului încheiat. Încheierea contractului de franciză are ca efect transmiterea de către
francizor, co contractantului, a unui concept original și de success pentru comercializarea de
17
produse sau servicii, o ri pentru fabricarea de produse, contraprestația francizatului fiind, în
principal, de ordin financiar, dar nelimitându -se doar la atât.
În funcție de natura francizei (industrial a, de distribuție, de servicii etc.) francizorul va
trasmite co contractanctul ui:
• Dreptul de exploatare și dezvoltare a unei afaceri;
• Dreptul de a fabrica un produs sub marca sa;
• Dreptul prestării unui serviciu sub mar ca sa;
• Dreptul utilizării tehnologiei de care dispune.
Totodată, împreună cu aceste drepturi se transmit sau pot fi trasmise francizatului:
• Dreptul utilizării unei mărci de comerț, de fabric a sau de servicii;
• Dreptul de a utiliza alte însemne folosite de f rancizor cum ar fi firmele (când
aceasta este posibil), denumirile de origine, indicațiile geografice, investițiile, desenele și
metodele, know -how-ul (savoi -faire), adică ansamblul cunostințelor noi, nebrevetate, aplicabile
industrial, având caracter secr et și alte drepturi de proprietate intelectuală.
Îndeplinirea acestor obligații este asigurată doar a tunci când fran cizorul:
• Deține și exploatează o activitate comercială, anterior lansării rețelei de franciză;
• Este titularul dreptului de proprietate intel ectuală;
• Asigură francizaților săi (beneficiarilor) o pregătire inițială precum și asistența
comercială și/sau tehnică permanent pe durata menționată în contract.35
În privința francizatului, pe lângă obligația de plată a unei taxe de intrare în rețea și a
redevențelor stabilite, acestuia îi revin, în funcție de natura francizei și următoarele obligații:
• Obligația de a exploata și dezvolta afacerea;
• Folosirea drepturilor intelectuale transmise, conform cu natura și clauzele
contractual e;
• Păstrarea secretului know -how-ului;
• Menținerea reputației rețelei de franciză, a mărcii ori celelalte însemne ale
franci zorului;
• Informarea francizorului asupra performanțelor și situației financiare.
Lipsa dispozițiilo r din legea special a va determina examinarea obiectului francizei sub
aspectul condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească, conform regulilor de drept c omun,36 adică
să existe, să fie determinat sau determinabil, să fie posibil, să se afle în circuitul civil, să fie licit
și moral, să constituie un fapt personal al debitorului.
II.4. Mecanismul francizei37
Mecanismul dezvoltării unei afaceri prin intermediul francizei se bazează pe o schemă
foarte simplă. Deși în realitate se întâlnesc multe sisteme di ferite, toate acestea se bazează pe
aceeași schemă pe care economiștii au denumit -o „multiplicarea unei afaceri prin francizare”.
35 Art. 5 din O rdonanță.
36 A se vedea art. 962 -965 Cod civil, cu articolele corespondente din Codul civil francez în Florin Ciutacu, „ Codul civil adnotat”
Editura Teora, București 2000.
37 www.thinkbig.ro
18
În esență, franciza presupune cel puțin doi parteneri, francizorul și beneficiarul. În
general, pentru ca o franciză să utiliz eze adevăratul potențial al acestui tip de afacere este
necesară o mutiplicare a afacerii prin mai mulți beneficiari sau subfrancizori. Numai astfel se
poate beneficia de avantaje ca reducerea costurilor, crearea unui nume de marcă sau utilizarea
unei poli tici de marketing comune.
O afacere de succes, cu un potențial de dezvoltare ridicat, poate apela la franciză pentru a
beneficia de avantajele oferit e de acest sistem. Pentru aceasta, cel care desfășoară afacerea se
poate transforma în francizor , oferind u nor beneficiari independenți dreptul de a desfășura o
afacere similară, respectând condițiile și sub numele beneficiarului. Pentru a verifica modul p rin
care afacerea inițială poate fi multiplicată, francizorul deschide o locație pilot . Urmărind evoluția
acesteia, el poate observa cu ușurință cel mai eficient mod de realizare acest lucru, precum și
modul în care se poate standardiza cât mai bine acest proces. De succesul acesteia depinde însăși
posibilitatea de francizare a activității – numai daca rezultat ele înregistrate sunt bune se poate
trece la utilizarea sistemului de franciză.
Apoi francizorul creează o centrală de franciză ce se va ocupa de rel ațiile cu beneficiarii,
furnizorii și dezvoltarea rețelei. Aceasta alege beneficiarii potriviți, negociază și încheie
contractele în numele francizorului, asigură controlul asupra rețelei și asupra funcționării
acesteia. Deasemenea, centrala se ocupă cu in struirea beneficiarilor, dezvoltarea unor relații
adecvate cu furnizorii și crearea și aplicarea politicilo r de promovare.
În anumite cazuri, francizorul poate apela la un subfrancizor . Acestuia îi este oferit în
mod special dreptul de a oferi franciza alt or beneficiari, la rândul său. Și în această situație se
înființează mai întâi o locație pilot pentru a se observa dacă afacerea este francizabilă într -un
mod eficient pe piața respectivă.
Această scurtă descriere a mecanismului dezvoltării unei afaceri pr in intermediul
francizei are ca scop înțelegerea funcționării acestui sistem.
19
Figura II.4.1. Mecanismul fr ancizei
Sursa: www.thinkbig.ro
II.5. Ciclul de viață al francizei38
Ciclul de viață al oricărei afaceri trece prin patru etape: lansare, creștere, maturitate și
decli n. Franciza nu face exceptie.
• Lansare.Francizatul trebuie să treacă prin stadiul lansării pentru a stabili dacă este sau nu
momentul, produsul și/sau servicul potrivite pentru a începe operarea unității de franciză.
Francizatul trebuie să iși ia timpul nec esar pentru a evalua și analiza toate oportunitățile
de afaceri care ii sunt disponibile.
• Creștere.Etapa de creștere apare în general în primii doi ani de activitate. La acel moment
francizatul lucrează foarte sârgui ncios pentru a dezvolta un nivel puterni c de performanță
specific unității de franciza. Volumul inițial al vânzărilor poate fi scăzut și poate fi nevoie
de câteva luni și de efort susținut pentru a promova și dezvolta afacerea. Alte organizații
38 Andrei Dobrescu,Mihai Berinde,Liliana Rusu -Noile tipuri de contracte în relațiile economice internaționale,în română și
engleză,Editura Niculescu,București 2005,pag.102 PROIECT
AFACERE
LOCAȚIE PILOT
SUBFRANCIZOR
BENEFICIAR
LOCAȚIE PILOT
CONSUMATORI FINALI
BENEFICIAR
CENTRALA DE
FRANCIZĂ
20
pot începe foarte repede iar apoi trebuie să lupte pentru a -și menține volumul inițial de
afaceri.
Etapa de creștere se oprește după o perioadă de câteva luni sau câțiva ani. In general, la
multe afaceri se înregistrează un nivel plat al vânzărilor. La acest nivel af acerile pot opera
în restul vieții lor.
• Maturitate.Etapa cu nivelul plat al vânzărilor apare dupa etapa de creștere a afacerii de
franciză și este numită etapa de maturitate a afacerii. In timpul acestei perioade,
francizatul va lucra foarte sârguincios pe ntru a asigura un volum constant al vânz ărilor și
tehnici de management adecvate. Adesea, francizatul se va întalni cu francizorul pentru a
discuta despre diferite produse sau servicii care ar crește volumul afacerii. Francizatul
poate dori să crească nive lul vânzărilor prin adăugarea de noi pro duse sau servicii.
• Declinul.Ultima etapă a ciclului de viață a unei francize este declinul. Acesta apare atunci
când afacerea începe să piarda volumul vânzărilor atins anterior. Aceasta se poate
întampla deoarece med iul afacerii, comunitatea locala înregis trează scăderi în activitate și
putere. Dorința consumatorului pentru produs poate scădea în intensitate, iar competitorii
pot să fi găsit un substitut sau un produs mai bun.
II.6. Cei 4 P ai francizei39
Francizat ul de succes realizează destul de repede că trebuie să stabilească și să mențină
standarde înalte și să lucreze cu cei patru P ai francizei. Acești patru P sunt:
• Produs
• Proces
• Profitabilitate
• Personal
Produs . Produsul sau serviciul operațiunii de franciză este probabil cel mai important
aspect a l succesului francizatului. Dumnevoastră, ca francizat, trebuie să mențineți calitatea
ridicată și standardele produsului și serviciului pe care le oferiți. Este absol ut esențial să
mențineți o reputație pozitivă și să satisfaceți nevoile consumatorilor. T rebuie să realizați
importanța acestui produs sau serviciu nu doar răspunzând nevoilor prezente ale consumatorilor
dar și nevoilor pe care le vor avea în următorii 10 -12 ani.
Procesul . Procesul este foarte important pentru succesul francizatului. Procesu l trebuie
dezvoltat cu atenție; acesta include: marketing , promovare, notorietatea mărcii, management,
training, servicii de contabilitate și sprijin financiar.
Profitabilitate . Francizatul este în afacere pentru a -și asigura profitabilitatea. Sunteți
acolo pentru a face profit. In general, doriți să obțineți profit nu numai pentru ziua prezentă dar și
pentru mult timp in viitor. Pentru a face aceasta trebuie să puteț i să stabiliți care sunt profiturile,
încasările și chiar costul bunurilor asociate cu af acerea dumneavoastră de franciză.Spre exemplu,
cele mai multe pizzerii au un cost al bunurilor vândute care nu depașește 50% din totalul
vânzărilor. Un alt exemplu est e ca unele restaurante cu servire rapidă au un cost al mâncării de
29-32% și costul munci i 15-18%. Trebuie să puteți determina cu precizie care sunt costurile
39 www.infofranciza.ro
21
bunurilor vândute, costurile cu forța de muncă și cheltuielile din afacerea dumneavoastră.De
asem enea, francizatul trebuie să poată stabili toate costurile de start -up, taxa de franciză,
redevențele, taxele de publicitate și alte taxe care trebuie plătite de către francizat francizorului.
Aceste taxe sunt explicate în detaliu în prezentarea francizei și în contractul de franciză.
Francizatul ar trebui să citească în detaliu acest document pentru a se asigura care sunt cu
exactitate costurile și taxele asociate cu operarea afacerii.
Personal. Cel mai mare activ al afacerii dumnevoastră va fi persoanele cu care veți lucra.
Ele v or lucra la obținerea standardelor înalte de performanța în cadrul organizației
dumneavoastră. Aceste persoane pot să vă împărtășească viziunea dacă le -o explic ati clar. Aceste
persoane pot lucra cu dumnevoastră sau împotriva dumneavoastră în dezvoltarea a facerii.
Trebuie să lucrați personal cu ei. Trebuie să vă dezvoltați programele cu sprijinul lor.Mulți
francizați petrec mult timp departe de birourile lor ajut ându -i pe angajați in perioadele de vărf ale
afacerii lor. Mulți francizați ce dețin mai multe u nități de fast food, pleacă de la birourile lor la
11:30 -1:30 pentru a -și ajuta angajații din diferite magazine. Francizatul lucrează astfel cu diferiți
angajaț i și îi este remarcată dorința intensă de a oferi produse și servicii de calitate
consumatorilor . Calitatea este molipsitoare. Francizații trebuie să inspire dorința pentru excelență
dând exemplu tuturor angajaților.Angajații sunt cea mai bună resursă pe c are o aveți. Angajații
sunt cel mai mare activ al dvs.
Capitolul III. REFLECTAREA Î N CONTABILITATE A OPERAȚIUNILOR
GENERATE DE SISTEMUL FRANCIZEI
III.1. Particularitați privind contablitatea în franciză
Operațiunile în franciză sunt reglementate de Ordonanța Guvernului nr. 52/1997 privind
regimul juridic al francizei, republ icată, conform prevederilor Legii nr. 79/1998.
Codul fiscal preia definirea francizei din Ordonanța nr. 52/1998, republicată, și
precizează că pentru folosirea sau dreptul de folosință a francizei trebuie achitată o sumă plătibilă
în bani sau în natură, nu mită redevență.
Reflectarea în contabilitate a proceselor economice, tranzacțiilor și operațiunilor pe care
le generează desfașurarea unei afaceri în sistemul francizei se poate realize în două modalități
distincte:
• Fie utilizând Planul de conturi existent , cu recomandarea deschiderii de
conturi
22
analitice pentru a putea furniza informații cât mai precise atât propriei entități, cât și terților;
• Fie pri n introducerea unor noi conturi în actualul Plan de conturi;
Pentru a oferi o imagine fidelă a operațiunilo r înregistrate în contabilitate, se consideră
oportună introducerea de noi conturi, însă se menține sceptic realizarea acestui deziderat, datorită
mecanismelor legislative și a posibilitații reduse de implementarea a unor astfel de inițiative în
România. A stfel se propune spre analiză și dezbatere o serie de conturi specifice reflectării
operațiunilor în sistem franciză.
O afacere constituită în sistem franciză implică din partea persoanei fizice sau juridice
devenite francizat, achitarea a trei categorii p rincipale de taxe :
1. Taxa inițială de franciză („franchise fee“) este o taxă de franciză sau de
intrare în sistem care permite francizatului să benef icieze de toate avantajele oferite de francizor
și rețeaua de franciză. Taxa se achită o singură dată, la i ntrarea în sistemul de franciză, și se
prezintă, de regulă, sub forma unei taxe în sumă fixă, care poate atinge o valoare maximă de
zeci sau sute de mii de dolari, euro. Această taxă reprezintă taxa de concesionare, plătită de
francizat, francizorului sau costul cumpărării unei afaceri prin franchising.
2. Taxa de redevență („Royalty fee”) reprezintă taxa plătită de francizat pentru
folosirea metodei și experienței francizorului, un drept de autor sau o redevență pentru dreptul de
exploatat. Această taxă este o sumă de bani, de regulă calculată sub forma unui procent din cifra
de afaceri francizatului și care, în general, trebuie plătită săptămânal, lunar , trimestrial. În
anumite cazuri, aceasta poate fi o sumă fixă ce trebuie plătită, chiar în cazul în care a facerea nu
aduce profit. Taxa este justificată prin oferirea catre beneficiar a dreptului de a utilize numele
francizorului și a imaginii companiei a cestuia.
Din punct de vedere contabil franchise fee și royalty fee sunt destinate achiziționării
unor imob ilizări necorporale incluse în categoria concesiunilor, brevetelor, licențelor, mărcilor
comerciale și a altor drepturi și valori similare.
3. Alte taxe asimilate francizei . Taxele care se include în această categorie
reprezintă din punct de vedere contabil o cheltuială a francizatului pentru anumite lucrări și
servicii executate sau prestate de către francizor. În acest sens se include taxe de genul: taxa de
publicitate, taxa de contribuție la activitatea de marketing, taxa de rezervare, taxa de apartenență
la lanțul francizei, taxa de asistență tehnică și service.
Capitolul IV. PLANUL DE AFACERI AL FRANCIZATULUI40
Multe francize, mai ales cele americane, solicită potențialilor francizați să prezinte un
plan de afaceri sau să îl completeze pe cel deja trasa t de francizor, adaptându -l astfel la cerințele
și specificitățile locale ale zonei unde va activa viitoarea uni tate francizată. De asemenea, în
momentul în care potențialul francizat solicită un împrumut financiar, acestuia i se cere să
prezinte un plan d e afaceri. .
Planul de afaceri pentru o franciză este foarte similar cu un plan de afaceri pentru alt tip
de întreprindere; acesta este, de fapt, un mix între elemente le celor două companii: compania
franc izoare și compania francizatului. .
Conceperea și crearea unui plan de afaceri nu reprezintă o pierdere de vreme pentru
potențialul francizat care, poate, se gândește “Oricum, francizorul are propriul plan de af aceri pe
care mi -l va înmâna după semnarea contractului.” . Conceperea și crearea acestui plan vă
40 www.rofrancize. ro
23
determină să tr eceți în revistă toate aspectele legate de afacere și să le analizați, precum și să vă
gândiți la potențialele provocări și probleme cu care est e posibil să vă confruntați în cadrul
procesului de punere a bazelor și de demarare a afacerii. Astfel, veți det ermina în modul cel mai
concret care sunt ideile dumneavoastră de afaceri, necesitățile financiare, precum și ce alte
opțiuni aveți. După ce ați creat acest plan, cu siguranță veți avea noi întrebări pe care să i le
puneți francizatului pentru a vă asigura că înțelegeți foarte clar ce implică demararea unei astfel
de francize, înainte de a lua decizia de semnare a contractului .
Fiecare autor vine cu propunerile lui privind compunerea unui plan de afaceri, dar toți
sunt de acord că acesta trebuie să prezinte afacerea, în cadrul unei introduceri și/sau al unui
sumar al afacerii, să ia în discuție piața pe care va activa noua afacere, să conțină un pl an de
marketing și un plan privind personalul angajat, precum și proiecțiile financiare pentru respectiva
afacer e și să fie însoțit de documente sau copii după documentele care să susțină sau să
completeze informațiile din cadrul planului de afaceri.
Introducerea – la fel ca în cazul planurilor de afaceri tradiționale, și planul pentru o
franciză trebuie să conțin ă o scurtă introducere care să aibă rol de prolog sau în care să se facă o
declarație de intenție, dacă nu un scurt rezumat al afacerii.
Sumar ul sau descrierea afacerii – ca și în cazul planului de afaceri tradițional, și în cazul
nostru trebuie descrisă compania. Care este natura afacerii? Ce produse sau servicii vinde
unitatea francizată? De asemenea, care va fi, în general, relația cu franciz orul și compania
francizoare? A ici ar trebui să includeți și date privind locația noii unități francizate din punctul
de vedere al atractivității și al accesibilității. Unii autori sugerează că tot aici trebuie să prezentați
și date privind piața (mărimea și natura ei) precum și descrie rea operațiunilor necesare pentru
demararea și lansarea afacerii și riscurile și problemele asociate acestor doua procese .
Date generale despre franciză – aceasta secțiune ar corespunde cu cea dedicată sectorului
de activita te, din cadrul unui plan de afa ceri tradițional. Descrierea francizei în general este
diferită de prezentarea unității francizate și a afacerii acesteia. Această parte a planului vă ajută
să treceți în revistă tot ce știți referitor la afacere per ansamblu și, mai ales, ceea ce nu știți
referitor la afacere. Astfel, veți ști exact ce alte întrebări să îi mai puneți francizorului, în
momentul investigării rețelei de franciză care vă interesează .
Piața – dacă nu ați inclus în capitolul unde descrieți afacerea , date privind piața viitoarei
afaceri, faceți un capitol separat. Care este mărimea pieței? Cum este, în descreștere sau în plină
emergență? Cine este concurența dumneavoastră directă și cea indirectă? Cât de mare și de
importantă este aceasta concurență? Care este starea generală, din punct de vedere economic al
pieței pe care doriți să intrați ?
Forma și ce conține planul de afaceri depind de la caz la caz, dar anumite elemente se
regăsesc în orice plan. Astfel, putem vorbi de o prezentare a afacerii, a p rodusului/serviciului pe
care a ceasta îl comercializează și de piața pe care va activa viitoarea unitate francizată.
Planul de marketing – este un alt element foarte important, alături de cele prezentate mai
sus. De obicei, francizorul este cel care cree ază strategia de marketing și aspectele privind
marketing -ul și publicitatea ce ar trebui acoperite de către contractul de franciză. Faptul că
sistemul respectiv de franciză va trebui implementat pe o piață locală ce își are specificitățile sale
24
însa, face necesară includerea unui astfel de plan de marketing și în planul de afaceri al
francizatului.
In acest capitol se identifică avantajele competi tive ale produsului/serviciului, precum și
clientul -țintă. Aceasta parte trebuie să răspundă la întrebări precu m: “Cine este cel mai probabil
ca va cumpăra bunurile și serviciile dvs. ?”, “Care este segmentul potențial de piață, cum vă
puteți menține și ext inde baza de clienți, care sunt strategiile de stabilire a prețurilor ?” s.a.m.d.
Includeți explicații privind v aloarea pe care o va avea noul produs/serviciu în ochii clientului și,
bineînțeles, planurile detaliate pentru realizarea marketing -ului și publi cității pentru afacere in
zona unde veți activa.
Planul financiar sau proiecțiile financiare – inainte de semn area contractului de franciză,
francizorul vă va prezenta proiecțiile și estimările financiare ale afacerii, în general însă, și vor fi
doar o parte din proiecțiile dvs. Planul dvs. de afaceri va conține estimările dvs. pentru afacerea
pe care o ve ți condu ce. In primul rând, creați acest plan la modul cel mai realist cu putință,
planificându -vă un buget care să acopere costurile de demarare a afacerii (taxa de franciză, prețul
de achiziționare a spațiului unde va activa unitatea dvs., costurile de a menajare a spațiului, etc),
precum și costurile de operare pentru o anumită perioadă de timp, în general se propune până în
momentul în care balanța de venituri/cheltuieli se echilibrează. Aceste proiecții trebuie să fie
realizate într -o notă foarte rezerv ată, deo arece este imposibil de prevăzut întârzierile sau
problemele ce pot apărea pe neașteptate tot timpul de -a lungul procesului de demarare a unei
afaceri.
Pentru realizarea acestui capitol, întrebați -vă: de câți bani, în efectiv, dispuneți; de câți
bani aveți nevoie pentru a achiziționa franciza; de câți bani aveți nevoie ca să demarați afacerea;
de câți bani aveți nevoie ca să rămâneți în afaceri, s.a.m.d. Când analizați sumele de bani de care
dispuneți, mai ales daca este vorba de obținerea acestora prin fin anțări sau împrumuturi,
asigurați -vă că vă puteți baza pe aceste sume și că nu este vorba doar despre promisiuni verbale
și nimic mai mult. De asemenea, analizați foarte “la rece” necesitățile de finanțare incluzând un
capital de lucru suficient ca re să ac opere planurile inițiale de marketing precum și pierderile
operaționale.
Procesul de detaliere a acestor informații, chiar și în cazul în care nu apelați la
împrumuturi sau finanțări, vă va pregăti mai bine pentru ce s -ar putea întâmpla când demar ați
afacerea și aceasta devine funcțională. Bugetul de operațiuni va indica cu ce cheltuieli vă veți
confrunta și cum le veți acoperi. Se recomandă, în general, ca proiecțiile să acopere o perioadă
de timp pornind de la 6 luni de activitate pâna la cinci a ni. Bine înțeles, odată cu trecerea
timpului, datele se vor schimba. Acest capitol al planului de afaceri se referă și la sistemul de
contabilitate folosit și de control al inventarului. In cazul francizei, francizorul poate solicita
utilizarea în mod exclu siv a un ui anumit sistem de contabilitate și de ținere a inventarului.
Planul de management – francizorul vă va furniza informații complete despre procedurile
de operare, vă va da manualele operaționale și alte materiale informative, vă va asigura training
(inițial și continuu) precum vă va oferi și asistența pe tot parcursul derulării afacerii. Planul de
management trebuie să detalieze fișele de post pentru pozițiile cheie în conducerea noii afaceri,
ce sarcini revin managerilor și cum vor acționa aceștia, precu m și date privind angajarea
personalului și modul de training al acestuia. Planul dvs. ca francizat , însa, trebuie să cuprindă
date adaptate zonei în care va funcționa afacerea dvs, precum și modul în care intenționați să
faceți angajările, nivelul de sala rizare și beneficiile pe care le veți oferi acestora.
25
Anexe – acestea cuprind tot ce nu este cupr ins în capitolele anterioare, dar și toate actele
sau copii dupa actele necesare evaluării planului de afaceri și/sau care susțin informațiile
cuprinse în pl an, fie oferă informații suplimentare care nu au fost incluse pâna acum. Aceste
documente pot fi CV -urile angajaților, copie dupa contractul de franciză, copie dupa contractul
de cumpărare/închiriere a locației, documente contabile, scrisori de intenție al e furnizorilor de
marfă, toate documentele oferite de francizor, etc .
Capitolul V. EXECUTAREA CONTRACTULUI DE FRANCIZĂ
V.1. Aspecte generale
Principiul contractului de franciză presupune o colaborare str ânsă și continuă a părților,
principiu unanim subliniat și acceptat în lileratura de specialitate.41
Potrivit legii noastre, deși p arțile nu sunt independente din punct de vedere juridic, în
ciuda faptului că au interese comune, existând obligația de inform are și pregătire, precum și un
extins drept de control, s -a preferat eliminarea idei i de colaborare strânsă , acceptată de Codul
Deontologic European.
41 Viorel Roș, op. cit ., p. 762.
26
Pe toată durata contractului , obligația de colaborare subzistă chiar și în lipsa unei clau ze
contractuale expres prevazute, această obligație impunându -se a fi obișnuită pentru acest fel de
contracte. Legea noastră nu face referire nici la obligația părților de „ a acționa echitabil în
relațiile mutual e” în îndeplinirea obligațiilor, considerându -le subînțelese .
În cele ce urmează se va prezenta specificitatea obligațiilor contractului de fran ciză, unele
dintre ele având un caracter obligatoriu, în lipsa lor, neputându -se vorbi de un contract de
franciză.
Așadar, obligațiile esențiale ale francizorului sunt:
• Transmiterea know -how-ului;
• Transmiterea dreptului de utilizare a semnelor distinctive;
• Asistența tehnică și/sau comercială;
• Aprovizionarea;
• Exclusivitatea;
• Publicitatea.
Obligațiile esențiale ale francizatului sunt:
• Respectarea normelor impuse de francizor;
• Păstrarea secretului know -how-ului;
• Plata taxelor și a obligațiilor fi nanciare, respective a redevențelor;
• Aprovizionarea exclusivă;
• Non-concurența;
• Realizarea cifrei minime de afaceri;
• Publicitatea.
V.2. Obligațiile francizorului
V.2.1. Transmiterea k now-how-ului
Informațiile care alcătuiesc know -how-ul trebuie să poată fi communicate, fiind distincte
de experiența proprie, de aceea ce este intim legat de o anume persoană, ori de ceea ce se
denumește talent în cazul creațiilor intelectuale ori îndemâna re în cazul activităților de natură
practică.42 Așadar, informați ile trebuie să poată fi înmagazinate pe un support separat (manual,
carnet de instrucțiuni, ghid de operațiuni, caiet ethnic etc.), pentru a fi transmise mai departe.
Mai mult informațiile tr ebuie să poată fi transmise cu ușurință, interesul francizorului
fiind acela de a extinde căt mai rapid rețeaua.
În preambulul Regualmentului 4087/88 se subliniază importanța transmiterii know -how-
ului, aceasta reprezentând un element care permite a se dis tinge contarctul de franciză de alte
convenții, cum sunt de exem plu, cele de licență a mărcii sau concesiunea de vânzare. Însă,
această obligație de a face a francizorului, adică transmiterea know -how-ului, nu prezintă o
importanță egală în toate contracte le de franciză; în situația în care rețeaua de franciză se
întem eiază pe notorietatea unei mărci, ori pe tehnicile de vânzare, ori pe o invenție, cum este
cazul francizelor industriale, însușirea know -how-ului de către beneficiar nu va reprezenta
elementul esențial al francizei.
42 A se vedea Mihaela Mocanu, „ Contractul de franciză” Conceptul de know -how, Editura CH. Beck, București 2008, p. 87
27
V.2.2. Transmiterea dreptul ui de utilizare a semnelor distinctive ale francizorului
Pentru atragerea cleintului, beneficiarul (francizorul) va trebui autorizat a utilize
elementele fondului de comerț, ale francizorului cum sunt: firma, emblem sau amrca, legislația
noastră mergând pe idea transmiterii dreptului de folosire a mărcii înregistrate.
Dreptul de folosință a semnelor distinctive ale francizorului nu permite transferarea
acestor semen în fondul de comerț al fran cizatului, utilizarea acestora, de către beneficiar, fiind
supus ă unei duble limitări: pe de o parte ele nu vor mai putea fi folosite în alte scopuri decât
strict prevăzute în contract, iar pe de altă parte, francizatul nu poate aduce nici o modificare
acestor semen. Însă, francizorul poate aduce modificări semnelor sa le distinctive, în vederea
adaptării la evoluția pieței.43
V.2.3. Asistența tehnică și/sau comercială
Remiterea know -how-ului, a tehnologiei sau a brevetelui de invenție nu este suficientă
pentru a asigura francizatului folosința acestora. În această privință, Codul deontologic European
menționează alături de obligația de transmitere a drepturilor și pe cea de acordare a a sistenței
tehncie și/sau comerciale și de pregătire care cad în sarcina francizorului. Articolul 5 din legea
noastră, stipu lează că francizorul trebuie să asigure beneficiarilor săi o pregătire inițială, precum
și asistența tehnică și/sau comercială permanent, pe toată durata contractului de franciză. Această
pregătire inițial ă și asistență comercială și/sau tehnică reprezintă o formă de ajutor, pe care
francizorul trebuie să o asigure beneficiarului în vederea reușitei afacerii.
Nerespectarea acestei obligații poate avea ca efect prejudicierea consumatorilor. În acestă
privinț ă, literatura de specialitate a ridicat o problemă răspunderii, în sensul operării unei
răspunderi solidare a francizorului și francizatului ori, invocându -se independența juridică, va fi
atrasă doar răspunderea francizatului. S -a considerat că răspunsul l a această problemă diferă
dupa cum francizorul și f rancizatul sunt sau nu independeți din punct de vedere juridic.44
V.2.4. Obligația de aprovizionare
În temeiul convenției, francizatul vinde produse pe care trebuie să le procure de la
francizor, acestuia din urmă revenindu -i obligația de a -i livra franci zatului produsele care îi sunt
comandate; în această situație francizorul se va afla în poziție de vânzător asumându -și
responsabilitățile care decurg din această calitate.
Dacă francizorul este un fabrican t el își va asuma responsabilitățile ce decurg din această
calitate, respective cele pentru fapta lucrului sau pentru obligațiile de garanție proprii
producătorului.
În ipoteza în care francizorul și -a asumat obligația de livrare a tuturor produselor
coma ndate de francizat vor trebui stabilite împrejurările în care francizorul poate fi scutit de
executarea acestei obligații; însă, facultatea de a nu accepta anumite comenzi ale francizorului,
nu va putea fi exercitată decât în limita bunei credințe.
V.2.5. Exclusivitatea teritorială
În cadrul co ntractului de franciză vor trebui menționate clause privind exclusivitatea
teritorială în beneficial francizatului, deoarece prin folosirea unor firme, emblem, mărci,
43 A se vedea Antonio -Silviu Mutulescu, Roxana Paliță, Eduard Dragomir, Georgia Ciobotea, „ Contractul de franciză”.
Executarea contractului de franciză, Editura Nomina Lex, București 2009, p.69 și urm.
44 A se vedea Viorel Roș, „ Dreptul proprietății intelectuale” , Editura Global Lex, București 2001, p.757
28
francizatul beneficiază de o clientelă preconstit uită, iar instalarea în apropiere a unui alt francizat
va avea ca effect pierderea parțială a acesteia.
Clauza exclusivității teritoriale sau menținerea acesteia este condiționată de cifra minimă
de afaceri, numărul consumatorilor și perspective creșterii acestora. Însă, chiar și în lipsa unei
astfel de clause, buna -credință interzice francizatului să acorde o altă franciză în zona ocupată de
franciza deja existent. O astfel de obligație poate să decurgă și din obligația de colaborare loială
pentru reușita parteneriatului.
V.2.6. Publicitatea
Desigur că, semnele distinctive au o putere mult mai mare cu cât sunt mai cunoscute, de
aceea o publicitate adecvată va avea ca effect creșterea imaginii, a renumelui semnelor
distinctive folosite și a rețelei de franc iză. Publicitatea este considerată de op eratorii de afaceri în
system franciză drept „ motorul francizei” menționând că cele șase rețele de franciză cele mai
perormante astăzi în America sunt rețelele care au investit cel mai mult în publicitate, în anul
1995.45
De regulă, publicitatea, at pe pla n național, cât și pe plan local se realizează de către
francizor, titularul drepturilor exclusive asupra semnelor distinctive folosite în rețeaua de
franciză, însă o participare financiară a beneficiarilor nu numai c ă nu poate fi exlusă, ci ea este
chiar necesară. Ba mai mult, aceștia pot, ei înșiși să realizeze campanii publicitare la nivel local.
V.3. Obligațiile beneficiarului
V.3.1. Respectarea regulilor impuse de francizor
Succesul rețelei de franciză depinde, în mod deosebit, de modul de prezentare a
francizaților în fața consumatorilor. Dacă prezentarea exterioară este unofrmă, franciza va fi bine
identificată, iar semnhele distinctive își vor exercita din plin puterea de atragere a
consumatorilor.
Pentru un astfel de success se impune ca francizorul sa -și definească și sa -și stabilească
concepția nu doar în ansamblu, ci până la cele mai mici detalii și anume: alegerea localurilor,
forma acestora, amenajarea interioară și exterioară, lista produselor și servic iilor oferite,
prezentarea gen eral mărfurilot și ambalajelor, ținuta vestimentară a personalului si rolul fiecăruia
și nu în ultimul rând, modul de realizare a publicității. Însă, aceste obiective nu pot fi atinse decât
dacă francizorul implementează acest e reguli partenerilor săi, int erzicând orice deviere care ar
putea pune în pericol uniformitatea rețelei.
Regulamentul comunitar menționează respectarea normelor francizorului ca făcând parte
integrantă din sistemul de franciză, în aceasta privință benefic iarul revenindu -i obligația de a
asigura transparența organizării activității sale față de francizor supunându -se controlului
acestuia.
Francizatul este definit de legea noastră ca fiind o persoană care „ aderă la principiul
omogenității rețelei de franciză , așa cum este ea definită de către francizori”46, instituind în mod
expres pentru această obligație de a acționa în vederea „ menținerii identității comune și a
reputației rețelei ” de franciză .47
45 Într-un documentar difuzat la Salonul European al fra ncizei, ținut în martie 1997 la Paris.
46 A se ve dea art. 1 lit. c din Ordonanță.
47 A se vedea art. 3 lit. a din Ordonanță.
29
V.3.2. Păstrarea secretului know -how-ului
În termenii vechiu lui Regulament comunitar 4087/88, caracterul secret semnifică faptul
că know -how-ul, „în ansamblul acestuia sau într -o anumită configurație sau asamblare a
componentelor sale, nu este în general cunoscut sau accesibil cu ușurință; această noțiune nu
trebui e înțeleasă în sens restrains, în sensul că fiecare din componenetele lui să fie necunoscută
sau să fie imposibil de obținut pe altă cale decât prin efectul raporturilor juridice stabilite între
francizor și francizat”48.Importanța comercială a know -how-ului este data de faptul că nu este
făcut public, legea română instituind pentru francizat obligația de a nu „ divulga la terțe personae
know -how-ul francizat de către francizor, atât pe toată durata contractului de franciză, cât și
ulterior”. Singura măsura p e care franciz orul o poate lua pentru protejarea know -how-ului său o
reprezintă clauzele contractuale, în lipsa acestora francizatului neputându -i-se aplica nici o
sancțiune49.
V.3.3. Plata taxelor și a redevențelor
În schimbul serviciilor și a drepturilo r de folosinț ă transmise de francizor, francizatul
datorează acestuia:
• Taxa de intrare („ entry free ” sau „ front money ”). Această suma, care poate fi
ceruta de regulă la încheierea contractului sau la o dată stabilită prin contract, reprezintă
remunerarea know-how-ului și asistența la demararea francizei.
• Redevențe ( „royalties” sau “continuing franchisee fee”) reprezinta remunerarea
pentru formarea și asistența continuă asigurată pe durata contractului și pentru dreptul de folosire
a altor însemne distinct ive ale acestuia.
V.3.4. Aprovizionarea exclusive
Contractul de franciză impune, de cele mai multe ori, obligația francizatului de a se
aproviziona exclusive de la francizor sau de la vânzători agreați de acesta. Legislația noastră nu
prevede o asemenea dispoziție în mod expres. Regulamentul Comisiei Comunităților Europene
4087/88 admite însă, că unele clause de aprovizionare exclusivă pot fi impuse francizatului, doar
în măsura în care aceasta este necesară pentru apărarea drepturilor de proprietate indu strial și
intelectuala ale francizorului ori menținerii identității commune sau reputației rețelei de franciză.
Regulamentul enunță aceste clause astfel:
• Beneficiarul trebuie „ să vândă sau să folosească în cursul prestării
serviciilor,
în exclusivitate, prod usele care să satisfacă cerințele minime de calitate prevăzute de cedentul de
franciză (francizorul)”.
• Francizatul trebuie „ să vândă sau să folosească în cursul prestărilor de
servicii, bunuri care sunt fabricate numai de către cedentul de franciză (franci zor) sau de către
terțe părți agreate de către acesta, în cazul în care acest lucru este impracticabil datorită naturii
bunurilor care fac obiectul francizei, să aplice cerințele de calitate corespunzătoare”.
48 Art. 1. f din Regulamentul 2790/99
49 A se vedea Antonio -Silviu Mutulescu, Roxana Paliță, Eduard Dragomir, Georgia Ciobotea, „ Contra ctul de franciză”.
Executarea contractului de fr anciză, Editura Nomina Lex, București 2009, p. 73 și urm.
30
V.3.5. Obligația de non -concurență
Desfacerea unor produse, mijloacele economice folosite pentru acapararea pieței ori
pentru obținerea unor câștiguri mult mai mari, trebuie să se desfășoare cu respectarea uzanțelor
oneste. Concurența reprezintă mijlocul prin c are, într -o economie de piaț ă, comercianții mediocri
sunt pur și simplu eliminați,obligandu -i pe producatori sâ -și înbunătățească produsele și
serviciile, să vândă mai puțin scump și să ofere servicii mai bune. De asemene, concurența îi
determină pe consum atori să fie mai exigenți, d acă doresc să -și mențină presiunea lor asupra
pieței.50
Din punct de vedere juridic concurența presupune că pentru a fi efectivă, schimbările în
structura pieței nu trebuie să cunoască piedici artificial, ca agenții economici să fie lideri în
acțiunile și o pțiunile lor.
Față de terți, cuontractul de franciză are efecte anticoncurențiale. Sesizată cu această
problem, Curtea de Justiție a Comunității Europene , a decis că, contractual de franciză nu
este incompatibil cu Tratatul de la Roma, prin care se interzi ceau practicile anticoncurențiale51,
dar că nici nu trebuie să conducă împărțirea pieței între membrii rețelei de franciză.
De aceea, contractile de franciză conțin clauze de non -concurență, obligație impusă
francizatului atât în raport cu francizorul, cât și cu ceilalți membri ai rețelei de franciză.În
raporturile de franciză, aceste clauze sunt considerate licite mai ales când ele sunt limitate in
timp, în spațiu și cu privire la obiect.
V.3.6. Realizarea cifrei minime de afaceri
De regulă, francizorii i mpun beneficiarului realizarea unei cifre minime de afaceri,
această clauză având rațiunea asigurării unui venit minim cert, atunci când redevența datorată de
beneficiar se stabilește proporțional cu cifra de afaceri. A ceastă obligație poate avea valoare u nei
condiții rezolutorii sau poate permite francizatului exercitarea dreptului de reziliere anticipate a
contractului.
V.3.7. Publicitatea
Pentru protejarea drepturilor de proprietate a francizorului sau pentru mențin erea
identității comune și a reputați ei rețelei de franciză, prin contractul de franciză se poate impune
beneficiarului obligația de a plăti francizorului o suma determinate pentru publicitate sau de a
realize el însuși campanii de publicitate, desigur cu acordul prealabil al francizorului as upra
conținutului acesteia.
50 A se vedea Antonio -Silviu Mutulescu, Roxana Paliță, Eduard Dragomir, Georgia Ciobotea, „ Contractul de franciză”.
Executarea contractului de franciză , Editura Nomina Lex, București 2009, p. 76.
51 A se vedea art. 85 și urm. în „Tratatul Uniunii Europene” Editura Lucretius, București 1999
31
V.4. Avantajele și dezavantajele cumpărării unei francize
V.4.1. Avantaje52
Cine este interesat de cumpărarea unei francize este în mod sigur atras de numeroasele
avantaje ale unui asemenea tip de afacere.
Cel mai importa nt element ce trebuie luat în considerare este faptul că succesul afacerii
este aproape garantat. Toate studiile din acest domeniu au relevat faptul că întreprinzătorii ce
întră intr -o astfel de colaborare au ma ri șanse de succes. Încercând o afacere nouă poți pierde
totul în scurt timp. Afacerile francizorilor sunt testate pe piața reală și funcționarea lor este
dovedită. Pentru o reușită ar trebui să se încerce de multe ori ca pană la urmă să se reușească.
Aceste eșecuri sunt foarte costisitoare și de ce le mai multe ori nici nu mai pot fi repetate datorită
insuficienței fondurilor. Beneficiarii unei francize apelează la un sistem dovedit, organizat, ce le
oferă sprijin in tot ceea ce fac. Secretele profesionale ale francizorului le vor fi dezvăluite și
astfel întreprinzătorii vor avea un avantaj competitiv chiar față de o concurentă versată.
Alt avantaj este acela de a putea analiza o afacere chiar înainte de a o începe53. Studii de
marketing, a evoluției econom ice sau a altor variabile potențial periculoas e sunt prezentate de
francizor înainte de încheierea contractului, iar acest lucru va dezvălui șansele reale de succes.
De asemenea, se poate verifica implementarea afacerii la ceilalți beneficiari. Aceștia pot dezvălui
prin ce au trecut si vor da sfaturi despre cum și ce trebuie făcut pentru un succes garantat.
Instruirea din partea francizorului este de asemenea de o inestimabilă valoare, prin aceasta fiind
transferate cunoștințele și experiența acumulate în t oată activitatea partenerului.
Alt motiv, și c el mai important, îl reprezintă însăși natura francizei.54 Sistemul se bazează
pe o larga răspândire teritorială și pe un număr cât mai mare de beneficiari. Astfel s -ar putea
aplica sintagma „toți pentru unul, unul pentru toți” ca fiind un motto al francize i. Din redevențele
acumulate de la toți beneficiarii unei francize, compania francizoare dispune de importante sume
de bani pentru management, marketing si alte activități menite să îmbunătățească succesul
tuturor partenerilor. De exemplu, în cazul publici tății, McDonald’s impune partenerilor ca aceștia
să contribuie la fondul cumulat de marketing. Prin aceasta se poate asigura o politică de
promovare de foarte bună calitate, spoturile TV sau radio, reclamele î n ziare sau panotaj fiind
nelipsite de pe toate piețele pe care este prezentă firma.
Principalul avantaj constă în multiplicarea efectelor politicilor promoționale asupra
tuturor beneficiarilor. Astfel, un spot tv, spre exemplu, promovează toate restaurantele rețelei,
costurile acestuia fiind însă supo rtate de toți beneficiarii. Fiecare pl ătește astfel mult mai puțin
decât ar fi plătit în mod independent. Alte sume, după un cuantum prestabilit, trebuie folosite în
mod obligatoriu în scopul promovării afacerii la nivel local, după cum dorește beneficiaru l.
Astfel se poate personaliza, e drep t, într -o mică măsură, politica de promovare a fiecărei locații.
Faptul că rețeaua beneficiarilor este foarte mare, are și alte avantaje. Astfel se obțin
reduceri la societățile de asigurări, de construcții, de transpo rt sau de aprovizionare. Prețurile pot
fi de aceea mult mai mici decât ar fi fost pentru afaceri individuale, acestea neputând încheia
tranzacții de asemenea valori.
52 Ioan Popa -Tranzactii de comerț exterior, Editura economică,București 2002, pag.285
53 www.arfr.ro
53 Mihaela Neculiță,Otilia -Rica Man -Tehnici comerciale în domeniul antreprenorial,Editura Didactică și
Pedagogică,R.A.,București 2005, pag.68
32
Ca o concluzie se poate spune: franciza minimizează șansele de eșec și le maximizează
pe cele de succes. Pentru a demonstra cele scrisa mai sus, în următoarele rânduri voi prezenta
sistematic avantajele ce le oferă sistemul de franciză unui potențial investitor :
• Lipsa de cunoștințe de specialitate în anumite domenii este recuperată cu ajutorul
instruirii si specializărilor oferite de francizor;
• Beneficiarul are avantajul de a fi proprietar asupra afaceri sale, beneficiind în același timp
de asistență din partea francizorului sau a altor beneficiari;
• Afacerea francizatului va opera sub un nume / o marca deja cunoscută pe plan națion al
sau internațional, de unde rezultă alte avantaje conexe;
• În general, beneficiarul va trebui să investească mai puțin capital decât dacă ar fi început
o afacere nouă;
• Beneficiarul va dispune de o afacere disponibilă „la cheie” în cadrul unui sistem deja pus
la punct;
• El va putea dispune de experiența anterioară a celorlalți beneficiari sau chiar a
francizorului pentru a analiza evoluția in timp a afacerii;
• Interactivitatea și colaborarea cu ceilalți beneficiari ce of eră avantajele schimburilor de
idei pe ntru îmbunătățirea sistemului operațional al afacerilor individuale;
• Franciza oferă șanse de succes sensibil mai mari în cadrul acestui sistem decât o afacere
independenta;
• Însăși faptul că s -a convins să cumpere o fra nciză oferă întreprinzătorului încredere în
bunul mers al sistemului;
• Sprijinul personalului francizorului în toate activitățile întreprinse de beneficiar, precum
și oferirea unor direcții de dezvoltare a activității;
• Instruirea inițiala (înainte de a înce pe activitat ea) pentru a crea din partea francizorului
premizele unei activități de succes .
V.4.2. Dezavantaje55
Foarte multă lume este convinsă de avantajele acestui sistem. Cumpărând o franciză,
orice întreprinzător poate oferi bunuri și servicii ce pot beneficia de recunoaștere și apreciere
imediată pe piață. De asemenea, acesta beneficiază de instruire și sprijin din partea francizorului.
Dar, ca orice investiție, cumpărarea unei francize nu reprezintă însă o garanție a succesului.
Deși cumpărarea une i francize poate reduce riscurile unei investiții prin asocierea cu o
companie puternică, acest lucru poate fi costisitor sau dezavantajos din anumite puncte de
vedere. Francizorul poate limita contractual libertatea beneficiarului de a conduce afacerea.56
Mai jos sunt analizate anumite aspecte ale sistemului de franciză, punând accentul pe
responsabilitățile și restricțiile beneficiarilor.
Dreptul de control.Pentru a asigura o uniformitate între diferitele locații francizate, francizorul
controlează felul în care fiecare beneficiar își desfășoară activitatea. Acest control poate însă
restricționa felul în care întreprinzătorul dorește să -și desfășoare activitatea. Câteva modalități de
control al activității acestuia de către francizor sunt:
• Aprobarea locați ei. Unii francizori pot aproba locațiile alese de către beneficiari daca
55 Ioan Popa -Tranzacții de comerț exterior,Editura Economică,București 2002,pag.286
56 www.francize.ro
33
acestea îndeplinesc anumite condiții impuse. In alte cazuri, beneficiarii pot alege ei înșiși spatiile
de desfășurare a activității, alese prin metode foarte stricte. Acest lucru se f ace insa pentru a
diminua riscul de eșec al afacerii, bazat pe experiența deținuta de către compania francizoare,
dar și pe considerente economice, de marketing sau pentru limitarea concurenței interne (între
beneficiari). Alte companii, ca de exemplu McD onald’s, aleg singure locațiile, pe care le si dețin
și pe care le închiriază apoi beneficiarilor.
• Standardizarea design -ului și a locațiilor. Francizorii pot impune anumite standarde în
proiectarea și amenajarea spațiului de desfășurare a activității pent ru a uniformiza ambianța și
calitatea serviciilor oferite clienților în toate locațiile. De asemenea pot fi necesare renovări
periodice, precum și modernizări a instalațiilor sau a amenajărilor la anumite intervale de timp.
Acestea pot creș te substanțial c osturile beneficiarului în ceea ce privește locația.
• Restricții asupra bunurilor și serviciilor oferite. Francizorul poate restricționa vânzarea
de bunuri si servicii de către beneficiar. De exemplu, un service specializat într -un anumit
domeniu poate fi r estricționat în a efectua și alte tipuri de reparații. De asemenea, alte tipuri de
clauze pot restricționa produsele și serviciile oferite, obligând vânzătorul să mențină produse
nerentabile sau sa nu introducă produse noi în ofertă, după cum ar dori bene ficiarul. Acest lucru
este necesar pentru a menține o omogenitate în oferta comună a beneficiarilor.
• Restricții privind desfășurarea activității. Francizorul poate impune ca anumite
activități să se desfășoare într -un anumit mod. De aseme nea, acesta poat e stabili orarul de
funcționare, poate stabili uniforme, inscripții și reclame standardizate sau să impună metodele
contabile ce trebuie utilizate. Francizorul poate impune, de asemenea, ca materiile prime sau
produsele necesare să se achiz iționeze doar de la anumiți vânzători, chiar daca prețurile sunt mai
avantajoase în altă parte. Aceste restricții pot afecta modul in care francizorul dorește să -și
conducă activitatea, însă contribuie la minimizarea riscului de eșec sau diminuarea prestig iului
companiei, ce, indirect , se poate răsfrânge asupra întregului sistem.
• Restricționarea zonei de activitate. Această limitare restrânge aria de operare a
beneficiarului. Scopul acestei măsuri este de a limita concurența între beneficiarii francizei
aceleiași compani i, pentru a nu duce la scăderea vânzărilor datorită concurenței interne. Această
limitare se poate extinde si asupra deciziei de mutare a locației sau de a deschide alte locații.
Lipsa independenței. Francizatul este propriul său șef și, p robabil, acest f apt este unul
dintre motivele pentru care a ales sa achiziționeze o franciză în loc să fie sau rămână salariat în
cadrul vreunei companii. Dar, deși este proprietarul afacerii sale, francizatul trebuie să conducă
și să opereze această aface re în conformita te cu standardele impuse de sistemul de franciză
căruia i s -a alaturat, așa cum au fost create aceste standarde de către francizor. Mai mult, el nu
trebuie să se abata de la aceste standarde doarece numai respectându -le, fancizatul are gara nția
succesului așa cum a fost acesta prevăzut de către francizor. De aceea, această situație poate fi
extrem de frustrantă pentru un francizat care are propriile viziuni și idei privind modul de a face
afaceri sau căruia nu ii place să i se spună ce să fa că.
34
Capit olul VI. STUDIU DE CAZ
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: I.1. Considerații generale asupra francizei [623042] (ID: 623042)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.