I. Unirea Principatelor române sub Alexandru Ioan Cuza [627501]

I. Unirea Principatelor române sub Alexandru Ioan Cuza
(1859)
7 octombrie 1857 – În cadrul Adunării ad -hoc a Moldovei, Mihail
Kogălniceanu prezenta Proiectul de rezoluție care cuprindea „dorințele
fundamentale“ ale românilor moldoveni, arătând că "dorința cea mai
mare" este Unirea Principatelor într -un singur stat

În 1859 se realizeaza Unirea Principatelor române sub Alexandru Ioan
Cuza . Într-o dimineață – Nicolae Grigorescu îi relatează lui A. Vlahuță – "ne vine
vestea ca s -a ales Cuza domnitor în amândouă capitalele. Am lăsat tot, am pus șaua pe
cal, ș i fuga la târg. Atunci am v ăzut eu ce va sa zică bucuria unui popor. Cântece,
jocuri, chiote în toate părțile. Își ieșeau oamenii în drum cu oala plină cu vin; care cum
se întâlneau luau vorba de Cuza , de unire, se îmbrățișau și încingeau hora în mijlocul
drumului. Și era un ger de crăpau pietrele. Da' unde mai stă cineva în ca să? Am văzut
bătrâni care plângeau de bucurie."
Alexandru Ioan Cuza , înfăptuitorul unirii de la 24 ianuarie 1859 se trăgea
dintr-o veche familie de moldove ni, din părțile Fălciului, familie de cluceri, spătari,
comiși, ispravnici. Cuza s-a născut l a 20 martie 1820. A învățat până în 1831 la Iași,
unde a avut colegi pe câțiva dintre viitorii săi colaboratori, între ei Vasile Alecsandri.
E trimis apo i la Paris, unde își ia bacalaureatul în litere. S -a întors apoi în țară și a
intrat în armată. S -a căsătorit în 1844 cu Elena Rosetti. Domnia lui Alexandru Ioan
Cuza în timpul evenimentelor din 1848 Cuza a fost în primele rânduri. A luat
cuvântul la adunarea de la hotelul " Petersburg " din Iași, cerând înfăptuirea unor
reforme democratice . Printre fruntașii adunării arestați din ordinul domnitorului
Mihai Sturza s -a aflat și Cuza; a reușit apoi să scape de sub pază și să fugă în
Transilvania. Cuza are ocazia să participe la Marea Aduna re de l a Blaj de la 3/15 mai

1848, după care se retrage în Bucovina. În timpul domnitorului Grigore Ghica s -a
reîntors în țară și în perioada pregătirii Unirii î ndeplinea funcția de pârcălab de
Galați. Ca forma de protest față de falsificarea alegerilor pe ntru adunările ad -hoc din
Moldova, Cuza și-a dat demisia din funcția de p ârcălab. Patriot cu idei liberale, nu
radicale însa, Cuza a fost acceptat chiar și de partizanii celor doi Sturza care candidau
susținuți de conservatori.
La 5 ianuarie 1859, el a fost ales cu unanimitatea voturilor deputaților
prezenți în Moldova. În drum spre Constantinopol, delegația Moldovei s -a oprit și la
București influe nțând pe reprezentanții Partidului National din adunarea electivă.

Cuza Vodă , Domn al Moldovei ,
domn al Principatelor Unite al
Moldovei și Valahiei
În ziua de 24 ianuarie 1859, Cuza a fost ales și domn al Țării Românești.
Alegerea sa a produs în întreaga țară o puternică explozie de entuziasm. Situația nou
creată în cele două principate urma să facă obiectul discuțiilor Conferinței
Internaționale de la Paris. Încă din aprilie 1859 Fra nța, Rusia, Anglia, Prusia și
Sardinia au recunoscut dubla alegere. Poarta și Austria au recunoscut în septembrie
1859, dar numai pe timpul domniei lui Cuza .
Focșanii – oraș prin excelență negustoresc – a trăit cu intensitat e frământările
politice de la jum ătatea veacului al XIX -lea. La acea epocă, focș ănenii au constituit un
veritabil puls al arterei Milcovului, semnalând gradul de continua intensificare a
dorinței de unitate a românilor. Despărțit în două – Focșanii Moldove i și
Focșanii Munteni – de un braț al Milcovului, orașul întruchipa, în acea
vreme, situația celor doua țări vecine și surori. Desființarea hotarului de la
Focșani echivala cu Unirea celor doua Principate și crea premisele punerii
temeliei statului naționa l unitar român.
Entuziasmați de victoria obținută de confrații unioniști moldoveni,
deputații munteni din Adunarea Electivă dau votul l or la 24 ianuarie 1859,
aceluiaș i Alexandru Ioan Cuza , transpunând astfel, în fapt, peste prevederile

Convenției de la Paris, dorința națiunii române. În ziua de 5 februarie 1859,
domnitorul Cuza a fost oaspetele orașului Focșani. Mii de oameni i -au ieșit
în cale în drumul dinspre Mărășești, pe unde venea de la Iași. În cinstea
Domnitorului, s -au ridicat pe șosea, pe ulițele pe unde trebuia sa treacă și, în
fața curții boierilor Dăscă lescu, patru ar curi de triumf, împodobite cu
verdeața și î nfășurate în pânză tricolor ă.
Sute de felinare (850), improvizate în grabă, 150 ceaune și 650 ulcele de tuci cu
smoală, pă cură (s -au consumat 30 vedre) și seu (60 ocale) erau așezate pe ulițe, pentru
a se aprinde și a lumina feeric orașul. S -au mai ridicat în oraș, mai multe piramide,
acoperite cu frunze de brad și pe care ardeau lumânări și felinare. După condica de
cheltuieli, municipalitatea a cheltuit 6630 lei și 32 parale, din care numai pentru
artificii 1354 lei și 20 parale. Mai în toate casele particulare, s -au arborat steaguri, s-
au împodobit porțile cu verdeață și la ferestre, toata noaptea au ars lumânările
bucuriei obștești. " La apariția Domnului, lumea a isbucnit în urale, două muzici
militare, una din Iași și alta din București, precum și tarafe de lăutari, cântau Hora
Uniri i și un imn al vremii 'Timpuri de M ărire'. Valuri de flori s -au revărsat în calea
Domnului, care s -a scoborât din diligență ". Ajungând la hotar, unde era al doilea arc
de triumf, Domnitorul s -a oprit, și a chemat la el pe cei doi soldați care făceau de
straja la hotar: un moldovean și un muntean. Le -a spus ca sunt frați și i -a pus să se
îmbrățișeze. Apoi a dat poruncă ca fiecare să meargă la cazarma lui și să comunice
comandirilor că de azi înainte și pe vecii vecilor, Domnitorul Principatelor Unite, a
ridicat gărzile de la hotarul dintre români, de la Focșani. De aici, însoțit de
notabilit ățile orașului și de mulțimea de oameni, Cuza a mers până în centrul
orașului, unde au jucat cu toții Hora Unirii. Noaptea, Domnitorul a fost găzduit de
boierii Dăscălești, unde a doua zi a primit în audiență multă lume, se zice și pe Moș
Ion R oată.

Harta Principatelor Unite ale Moldovei si Valahiei (1859 –
1861)

La 11 de cembrie 1861 a fost dată de domnitor proclamația prin care făcea
cunoscut întregii națiuni ca: " Unirea este îndeplinită. Naționalitatea Română este
întemeiată. Acest fapt m ăreț, dorit la generațiunile trecute, aclamat de Corpurile
Legiuitoare, chemat cu că ldura de noi, s -a recunoscut de Înalta Poartă, de Puterile
garante și s -a înscris în datinile Națiunilor. Dumnezeul părinților noștri a fost cu țara,
a fost cu noi. El a întărit silințele noastre prin înțelepciunea poporului și a condus
Națiunea către un f alnic viitor. În zilele de 5 si 24 Ianuarie ați depus toată a voastră
încredere în Alesul nației, ați întrunit speranțele
voastre într -un singu r Domn. Alesul vostru va da
astăzi o singură Românie. Vă iubiți Patria, veți ști
a o întări. Să trăiască România! "

II. Reform a învățământulu i
„Învățământul să șadă la îndemâna tuturor claselor ”(Al. I. Cuza)
E dificil să cuprinzi în câteva pagini tot ce s -a făcut în perioada domniei lui Al.
I. Cuza. S -au dezvoltat învățământul, cultura, știința etc. Astfel, ridicarea materială a
societății românești nu ar fi fost posibilă fără, spre exemplu o serioasă bază școlară și
universitară.

Bogățiile țării nu put eau fi abandonate, ci num ai concesionate, după împrejurări,
societăților străine. De aceea , angrenajul administrativ era astfel gândit, încât în
funcțiile de răspundere cadrele indigene. Creșterea orașelor și a populației,
emanciparea țăranilor prin parțiala rezolvare a problemei agrare obligau la
o instrucție coresp unzătoare a forțelor ce se ridicau. Recurgând la o serie de sacrificii
bugetare și având de făcut față adversităților ce veneau îndeobște din partea
moșierimii retrograde, Alexandru Ioan Cuza a militat neabătut pentru reglementarea
învățământului, pentru puner ea lui pe baze noi. Adesea a acționat direct și a avut
inițiative proprii pentru a se rezolva diversele probleme ale instrucției.

În august 1859 el cerea, într -o scrisoare adresată consulului Sardiniei la Galați,
sprijin în vederea asigurării cu manuale școlare a elevilor Moldovei. Principiile ce 1 -au
călăuzit în rezolvarea problemei învățământului sânt expuse pe larg în mesajul
domnesc din 6/18 decembrie 1859. El arăta în documentul menționat că n u se mai
putea tolera copierea modelelor străine, îndeobște cele franțuzești, că „ România are
alte nevoi ce-i sânt speciale și la care au sosit timpul ca să ne gândim” .
Galomania1, usținea el, îndepărta tineretul de la trebuințele concrete ale țării.
Întrucât bursele la Paris — 31 erau pentru Moldova și 51 pentru Muntenia — erau
adesea ineficiente, se încercă înființarea în capitala Franței a unui colegiu românesc
destinat sutelor de studenți români aflați la Paris. Dar soluția era, totuși, crearea de
înalte școli în Principate. Constant în realizarea idealurilor de la '48, domnitorul

1 Admirație fără rezerve ( și fără spirit critic) pentru tot ceea ce apar ține francezilor sau vine de la ei .

milita activ pentru egalizarea tuturor în fața școlilor statului, pentru ca, așa cum
spune a el, învățămân tului să șadă „ la îndemâna tuturor claselor ”. Nu se puteau
aborda nenumăratele probleme ce stăteau în calea noului stat decât stimulând la
treburile publice oamenii din toate păturile, fără discriminare, capabili, conștiincioși
și animați de simțăminte civice, de ordine, de disciplină și de sentimente patrioti ce.
Nici străinii și nici moșierimea retrogradă nu puteau ocupa toate posturile cheie, care,
în fond, deschideau calea reformelor. „ În educația poporului bine condusă se află cele
mai bune garanții de ordine, de progres și de patriotism luminat ”
Poporul, pus în contact cu binefacerile învățăturii, avea mijloacele trebuincioase
spre o ridicare generală a stării materiale.
Alexandru Ioan Cuza, în opoziție cu unii fruntași politici ai vremii care vedeau
în studiile înalte „o sminteală" (R. Rosetti), și -a pus în joc autoritatea în legătură cu
necesitatea de a avea ingineri și medici, funcționari pricepuți și cercetători destoinici
în ale științei. „Administratori, financiari, agricultori, industriali, comercianți, iată
oameni de care avem mai simțite trebuinți. În scurt, pentru ca să rezum ideile mele
asupra acestui obiect, eu doresc ca, într -un viitor apropiat, un doctor de agronomie să
ajungă în țară la aceeași considerare și avantaje precum ar pute ajunge un doctor de
litere”.
Pledoaria sa pentru înființarea școlilor superioare, care „ sânt negreșit
trebuincioase ” avea să ducă la o grabnică orientare a guvernelor Principatelor, în
special în Moldova — unde Mihail Kogălniceanu va scurta cu mult perioada de
reașezare a învăță mântului — către aceste studii. Dar situațiile erau mult mai
complexe și pentru a se ajunge la legiferarea învățământului a trebuit să se rezolve
nevoile stringente ce se refereau la asigurarea de școli la sate, pregătirea profesorilor,
tipărirea manualelor ș.a. În Moldova existau cam 44 de școli primare, insuficiente
pentru a se putea vorbi de o ridicare a învățăturii poporului. Tocmai de aceea
domnitorul cerea , în mesajul din decembrie 1859 ajutorul clerului „care este
reprezentat în fiecare sat prin unul sau m ai mulți preoți (ce)poate să ajute mult
propaganda luminilor în populația câmpenească" . Grație activității neobosite a lui
Vasile Alexandrescu – Urechea — fost profesor la Școala Preparandală de la Trei
Ierarhi, director în Ministerul Cultelor și Instrucțiuni i Publice și autor de cărți de
specialitate — s-a îmbunătățit mult învățământul în mediul sătesc în Moldova. Până
și fetele în vârstă de 6 —12 ani au fost acceptate în școlile de băieți, pe principiul că
„educația sexului femeiesc este o întâie datorie în regen erarea poporului; fiindcă ele
sânt menite a face din fiece familie câte o școală ".
În comparație cu Țara Românească, unde existau 1 768 de școli primare, dar și
dascăli mai puțin pregătiți, în Moldova se realizau pași însemnați pe calea pregătirii
profesorilor .
Resurse bibliografice:
http://www.scribd.com/doc/51116373/Reformele -lui-Cuza
http://istoria.md/articol/38/

P.A.