I. SUMARUL LITERATURI. Scopul și obiectivele cercetării … … 4 [602408]

Cuprins
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 3
I. SUMARUL LITERATURI. Scopul și obiectivele cercetării ………………………….. …………….. 4
1.1. Caracteristica biologică și însemnătatea economică în Republica Moldova a culturi
cireșului. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 5
1.2. Caracteristica biologică și însemnătatea în Republica Moldova a culturi vișinului … 6
1.3. Componența de specii a dăunătorilor vișinului și a cireșului ………………………….. ………… 7
1.3.1. Ploșnița părului morfologie, biologie și mod de atac ………………………….. …………….. 9
1.3.2. Păduchele negru al cireșului – morfologie, biologie și mod de atac ………………….. 10
1.3.3. Morfologia și biologia acarianului brun ………………………….. ………………………….. … 12
1.3.4. Morfologia biologia și a modului de atac a omizi păroase a dudului ………………… 13
1.3.5. Morfologia cotarului verde al pomilor ………………………….. ………………………….. …… 15
1.3.6. Musca cireșelor și vișinelor, morfologie biologie și mod de atac ………………………. 16
1.4. Sistemul măsurilor de combatere a dăunătorilor vișinului și a cireșului ………………………. 18
1.4. Componența de specii a bolilor cireșului și a vișinului ………………………….. ……………….. 19
1.5. Cocomicoza vișinului și a cireșului, patografia și patogeneza ………………………….. ……… 20
1.6. Monilioza patografia patogeneza și agentul patogen ………………………….. ………………….. 21
1.7. Uscarea ramurilor patografia patogeneza și agentul patogen ………………………….. …….. 21
1.8. Verticiloza sâmburoaselor patografia patogeneza și agentul patogen ……………………… 21
1.12. Ciuruirea micotică a frunzelor de vișin și cireș ………………………….. ………………………. 22
1.13. Sistemul masurilor de combatere a bolilor din plantațiile de vișin și cireș ……………. 23
1.14. Componența de specii a buruienilor în plantația de cireș ………………………….. ……….. 23
Tabelul 1.14 componența speciilor de buruieni în cultura cireșului. ………………………….. ……… 24
1.15. Particularitățile morfologice a buruienilor ………………………….. ………………………….. … 24
1.16. Sistemul măsurilor de combatere a buruienilor în plantația de vișin și cireș ………… 24
1.17. Scopul și obiectivelor cercetărilor ………………………….. ………………………….. ……………… 24
II. MATERIALE METODE ȘI LOCUL ÎNDEPLINIRII C ERCETĂRII ……………………. 24
2.1. Locul îndeplinirii cercetărilor ………………………….. ………………………….. ………………………. 24
2.2. Materiale și metode ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 24
III. REZULTATELE CERCETĂR I ………………………….. ………………………….. …………………… 24
3.1. Particularitățile factorilor ecologicii și influența asupra organismelor nocive în anul
2016
3.2. Particularitățile de dezvoltare a muștei cireșelor ………………………….. …………………………. 26
3.3. Particularitățile dezvoltării vișinarului ………………………….. ………………………….. …………. 27
4.1. Particularitățile dezvoltării cotarului verde a pomilor ………………………….. ……………….. 27

4.2. Eficiența economică a preparatului _____________________ în combaterea muștei
cireșului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 27
4.3. Sistemul măsurilor de protecție a plantațiilor de vișin și cireș ………………………….. …… 27
V. Eficiența economică a protecției cireșului ………………………….. ………………………….. …………. 27
VI. CONCLUZII ȘI PROPUNERI ………………………….. ………………………….. …………………….. 27
VII. RECOMANDĂRI PRACTICE ………………………….. ………………………….. ……………………. 27
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 28
Anexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 30

Introducere
Actualitatea temei. Cultura a vișinului și a cireșului în Republica Moldova până în prezent a
fost o cultură mai puțin atractiv din punct economic s-au . Dar odată cu transferul tehnologic
pe de o parte dar și sporirea consumului de cireșe pe plan mondial. A creat oportunități ca
această cultură să fie una foarte profitabilă. Aceasta o fost un impuls pentru înființarea de noi
suprafețe cultivate cu pla ntații de cireș după noi tehnologii performante care a sporit recolta la
hectar . Creșterea numărului de pomi la o unitate a creat condiții favorabile pentru organismele
nocive. Odată cu acesta crește rolul protecției integrate a livezii, care are rolul ho tărâtor în
succesul obținerii recoltelor bogate și înalt calitative. În acest context trebuie de menționat că
înființarea unei plantații profitabile nu mai este sarcina relativ ușor cu era considerat anterior .
Astăzi plantarea livezile sunt complexe, cos tisitoare și riscante. Înființarea unei livezi nu este
doar plantarea de pomi și apoi îngrijirea lor. Livezile trebuie să se dezvolte ca un sistem integrat
care necesită decizii importante pentru a asigura că între toate componentele sistemului există
o sinergie . Un rol hotărâtor îi revine alegere a soiurilor rezistente la boli, dăunători și precum
crearea condițiilor pentru fauna folositoare în livadă. Dar să fie în concordanță cu tendințele
actuale ale pieței și practicii internaționale. Dat fiind fapt ul că cerințele consumatorilor sunt tot
mai greu de satisfăcut. Întrucât reușita atragerii consumatorilor, trebuie ca producția să aibă
un aspect cât m -ai atrăgător. Toate aceste se pot obține prin aplicare unei tehnologii corecte fie
de protecție integra tă, fertilizare, irigare. Integrarea proceselor ca fi calea spre diminuarea
consumurilor de producție , a produselor de uz fitosanitar care au un efect negativ asupra
sănătății consumatorilor. Acesta va contribui la atragerea de noi consumatori și penetrarea de
noi piețe. Conform informației FAO în Republica Moldova, suprafața ocupată cu plantații de
cireș în anul 2014 constituia 2344 ha. Producția anuală 6542 tone, recolta medie la hectar în
anul ef ectuării cercetări a fost de 18 t/ha în sistemul intens iv de cultivare, dar în general în alte
livezi, recolta în comparație cu alte țări este una foarte scăzută cu medie de 2791 kg /ha .
Scăderea suprafețelor cultivate ocupate de cireș și vișin și recolta mică, sunt condiționate
sporirea cerințelor de cultivare a fructelor în Republica Moldova, cât și pe piața mondială.
Cauzele obțineri recoltelor scăzute la un hectar sunt numeroase. De exemplu fie că plantațiile
sunt bătrâne și trecerea la o nouă tehnolo gie de cultivare. În mare măsură se datorează acțiuni
complexe a factorilor de producție – schimbarea climatică, frecvența atacului de către dăunători
și nu în ultimul rând a conjuncturi pieței , boli și buruieni. În acest context se poate de spus că
pentru cultivarea cireșului și a vișinului fără un plan temeinic, bine gândit , reușita nu poate
avea loc cu succes.

I. SUMARUL LITERATURI. Scopul și obiectivele cercetării
Plantele cultivate sunt atacate permanent de numeroase specii de dăunători animali,
dintre care unele provoacă pagube însemnate. Ele acționând pe diferite căi asupra diferitelor
organe de plante, direct prin hrănire sau indirect prin formarea de galerii în sol sau plantă, fie
prin acoperirea limb ului foliar [1]. Excepție nu face nici c ireșul și vișinul care au un număr
extrem de mare de organisme nocive , în urma cărora sunt provocate daune. În această
situație, cultura cireșului și a vișinului este imposibilă fără abordări susținute privind
prevenirea și combaterea acestora, în vederea diminuării pierderilor, obținerea de recolte
ridicate, constante și de calitate. Se știe că obț inerea unor producții înalte de calitate superioare
pot fi obținute doar prin combaterea cu succes a boli, dăunători, și buruienile care
condiționează producția.
Cireșul și vișinul sunt specii înrudite as
Scopul și obiectivele cercetărilor. Scopul cercet ărilor constau în studierea
particularităților de răspândire, nivelului de dezvoltare, gradului de dăunare a principalilor
organisme nocive din plantațiile de vișin și cireș.
Pentru a realiza scopul lucrării s -au stabilit următoarele sarcini de cercetare:
1. Determinarea arealului de răspândire, rezervei biologice și gradului de
afectare a plantațiile de vișin și cireș în diferite plantații
2. Studiul împupări, intrării în diapauză și apariția insectelor adulte a muștei cireșului,
vișinarului, cotarul ver de al pomilor, în plantațiile luate în studiu .
3. Întocmirea calendarului fenologic a principalilor dăunători
4. Stabilirea gradului de dăunare în urma atacului de către organismele nocive, în
plantațiile unde nu s -au efectuat măsuri de combatere.
5. Perfe cționarea și sporirea eficienței metodelor de protecție a vișinului și cireșului
6. testare eficacități biologice a insecticidului __________________ în combaterea
muștei cireșelor.

1.1. Caracteristica biologică și însemnătatea economică în Republica Moldova a culturi
cireșului.
Cireșul este o specie originară din zona cuprinsă între Marea Neagra și Marea Caspica
de unde s -a răspândit în Europa și Asia. În natură se mai întâlnește în Iran, China, Rusia, Asia
Mica, Asia Centrala, Africa de Nord, Sudul ș i Estul Europei. În prezent cireșul este cultivat
între paralelele de 40 -60ș latitudine nordica, dar poate fi întâlnit pe toate continentele. Producția
mondiala de cireșe și vișine reprezintă circa 0,7% din producția totala de fructe. Un prim grup
de tar i mari producătoare ca S.U.A., Italia, Franța, Turcia, Spania, Bulgaria, Japonia, Canada,
Australia, Chile, Argentina și Africa de Sud, se produc mai multe cireșe decât vișine, în timp
ce ex Iugoslavia, Polonia, Germania, Romania producția de vișine este s uperioara celei de
cireșe. Datele statistice F.A.O. indică tarile europene fosta U.R.S.S. ca fiind principalele
producătoare de cireșe circa 70% din total. S.U.A. și Canada dețin aproximativ 13% din
producția mondiala, tarile asiatice (fără China și Coreea de Nord) 1,5%, iar cele africane 1%.
Ca regula generala, tarile vest europene produc mai multe cireșe, iar cele est europene, mai
multe vișine. În ultimii ani se remarca o creștere a interesului pentru cultura cireșului în
Scandinavia, respectiv Suedia, N orvegia, tari unde cultura s -a extins pana la 60ș latitudine
nordica. În Asia, principalii producători sunt: Iran, Liban, Japonia, China și Core -ea de Nord.
În America de Nord, primul loc este ocupat de S.U.A., urmat apoi de Canada. În Africa,
producții re lativ mici se obțin în Africa de Sud, Namibia, Zimbabwe, Maroc și Algeria. În
emisfera sudica, principalul producător este Chile, care și -a dublat suprafața cultivata în ultimii
15 ani. Extinderea rapida aici, s -a datorat climatului favorabil, forța de mun ca ieftină și o piață
fără con -curenta, având în vedere ca cireșele se recoltează în timpul sărbătorilor de iarna iar
producția se vinde bine în lume, mai ales în Europa Vestica, în Canada, S.U.A. și Japonia.
Printre statele din emisfera sudica cultivatoar e de cireș pot fi menționate Australia și Noua
Zeelanda cu producții bune. Destinația producției de cireșe și vișine în plan mondial este
destinată după cum urmează: consum în stare proaspătă 27%, preparării de băuturi, lichioruri
36%, preparării de compot uri 13%, stocării de fructe congelate 10%, preparării produselor de
cofetărie, gemuri, dulcețuri, salate și sosuri 4%. Cireșele în Europa se consuma în stare
proaspătă circa 80%. P rincipalii importatori sunt Ger mania, Marea Britanie, Olanda, Belgia și
Luxembourg, iar exportatori sunt Italia, Franța, Spania, Grecia, Croația și Bosnia . În ultimii
ani se atestă o creșteri numărului producător de cireșe și în Republica Moldova. Exigentele
privind calitatea fructelor sunt foarte mari în țările din vestul Eur opei și se refera în special la

mărime, culoare, gradul de maturare și starea fitosanitara. Diametrul minim admis al fructelor
variază de la piață la piață, dar nu poate fi sub 22 mm diametru
Cireșul – genul Cerasus Iuss . În republica Moldova este prezentată printr -o singură
speciei cireșul sălbatic – C. avium, de la care provin cele 35 soiuri înregistrate in Republica
Moldova. Cireșul este o specie pomicolă cu o deosebită valoare economică, dată de însușirile
sale nutri tive, tehnologice, c omerciale ale fructelor, care găsește în Republica Moldova,
condiții optime de creștere și dezvoltare . Condițiile climaterice, pedologice și ecologice din
Republica Moldova sunt favorabile pentru cultura cireșului. Cireașa este un fruct interesant,
fructul are o scurt perioadă de timp pentru formare de la înflorire până la maturitate, mult mai
scurt decât majoritatea celorlalte culturi de fructifere. Dat fiind faptul că fructele cireșului au o
maturare timpurie cu o productivitate ridicată face ca tot mai mulți cultivatori să se orienteze
la cultura cireșului.
Cireșele sunt primele fructe care se consumă cu mare plăcere de către toți cu o deosebită
plăcere de cei mici. Consumul lor aduce beneficii întregului organism prin aportul de vitamine,
săruri minerale, zaharuri ușor asimilabile, aspect atrăgător și gustul plăcut răcoritor. Cireșele
conțin 7,7 -17% zahăr total, 0,49 -1,37 % acizi organici, 0,54 -1,16 % proteine, 0,06 -0,39 %
substanțe pectice, vitamine C B1, B2, E, provitamina A, săruri minerale de Ca 18 mg% Fe 0,5
mg K 170 mg% etc. Fructele se pot întrebuința în consumul curent, cât și prelucrări sub formă
de sucuri, gemuri, siropuri, compoturi ș.a. în general ,cireșele sunt fructe tipice de desert, fiind
considerate ca atare în grupa fructelor de lux în majoritatea țărilor economic dezvoltate [2].
1.2. Caracteristica biologică și însemnătatea în Republica Moldova a culturi vișinului
Istoricul vișinului este strâns legat de cele al cireșului. Vișinului comun însă nu se
întâlnește nicăieri în sălbăticie. Este răspândit în emisfera nordică, în toată Europa, în zona
centrală a Rusiei, În China ,SUA, Canada, Japonia etc.
Vișinul este o speciei pomicolă care prin însușirile sale nutritive , tehnologice, comerciale
ale fructelor și proprietăților pomilor de a valorifica o mare diversitate de condiții
pedoclimatice din zona sudică de stepă, colinară din Codri centrului sau chiar din parte nordică
a țării d e o mare importanță economică . Fruct ele de vișin constituie o materie primă valoroasă
pentru industria obținându -se numeroase pr oduse inclusiv mobilă foarte fină. Portul frumos și
decorativ al multor soiuri de vișin ca și longevitatea lor, face ce ele să fie plantate cu plăcere
pe lângă locuințele oamenilor, în livezile de producere, alei și în fâșiile de protecție .

1.3. Componența de specii a dăună torilor vișinului și a cireșului
Cultura vișinului și a vișinului, reprezintă o importanță deosebită pentru agricultura
Republici Moldova. Ponderea acestor culturi în economia națională se datorează rolului pe care
le au în alimentația omului, precum și sporirea venitului național. Însă plantațiile și producția
de fructe sunt mult afectate de activitatea a numeroaselor specii de dăunători animali, acre unii
ani se înmulțesc în masă, atacând toate organele pomilor, provocând pagube considerabile [3].
În cultura cireșului și a vișinului sunt prezenți un număr însemnat de dăunători. Printre speciile
cele mai frecvent întâlnite, sunt prezentate în tabelul 1.3.1 . .
Tabelul 1.3.1. Principalii și potențialii dăunători ai pomilor de vișin și cireș
Nr.
Crt. Ordinul Denumirea științifică Denumirea populară
Grupa I. Dăunători care rod mugurii
1. Coleoptera Stephanitis pyri F. Gărgărița mugurilor
Grupa II -a. dăunători care atacă muguri și frunzele
2. Heteroptera Stephanitis pyri F. Tigrul părului
3. Homoptera Myzus cerasi Păduchele negru al cireșului
4. Ceresa bubalus F Cicada gheboasă
5. Coleoptera Melolontha melolontha L. Cărăbușul de mai
6. Coenorrhinus pauxillus Germ. Gărgărița frunzelor
7. Lepidoptera Aporia crataegi L. Nălbarul
8. Euproctis chrysorrhoea L. Fluturele cu abdomenul auriu
9. Malacosoma neustria L. Inelarul
10. Hibernia defoliaria Cl. Cotarul brun
11. Hyphantria cunea Drury Omida păroasă a dudului
12. Acari Tetranychus urticae Koch. Acarianul roșu comun
13. Panonychus ulmi Koch. Acarianul roșu al pomilor
14. Bryobia rubrioculus Scheut. Acarianul brun al pomilor
15. Cenopalpus pulcher Can. et
Fanz. Cenopalpul roșu al pomilor
16. Polyphagotarsonemus latus Acarianul lat
Grupa a -III-a. Dăunători care minează frunzele
17. Lepidoptera Anarsia lineatella Zell. Molia vărgată a piersicului
18. Recurvaria nanella Hb. Molia minieră a pomilor
19. Phyllonorycter blancardella F. Minierul marmorat
Grupa a -IV-a. Dăunători care atacă scoarța sau lemnul ramurilor și trunchiului
20. Coleoptera Scolytus mali Becht. Cariul mare de scoarță
21. Xyleborus dispar F. Cariul lemnului
22. Ruguloscolytus rugulosus Ratz. Cariul mic de scoarță
23. Capnodis tenebrionis L. Gândacul negru al puieților
24. Homoptera Quadraspidiotus perniciosus
Comst Păduchele din San José
25. Lepidosaphes ulmi L Păduchele țestos virgulă

Grupa a -V-a. Dăunători care atacă bobocii și florile
26. Coleoptera Epicometis hirta Poda. Gândacul păros al florilor
Grupa a -VI-a. Dăunători care atacă fructele
27. Diptera Rhagoletis cerasi L Musca cireșelor
28. Coleoptera Rhynchites bacchus L. Gărgărița fructelor
Grupa a -VII-a. Dăunători care atacă părțile subterane ale mărului
29. Coleoptera Melolontha melolontha L. Cărăbușul de mai – larve
30. Rodentia Arvicola terrestris L. Șobolanul de apă
31. Microtus arvalis Pall. Șoarecele de câmp

Informația prezentată în tabelul 1.3.1. relevă că în plantațiile de vișin și cireș pot fi
întâlnite m -ai mult de 20 de specii de dăunători din diverse unități taxonomice din regnul
animal.

1.3.1. Ploșnița părului morfologie, biologie și mod de atac
Clasa Insecta , ordinul Hemiptera (Heteroptera), familia Tingidae , genul Stephanitis . Stephanitis
pyri Sinonim. Stephanitis oshanini Vas. În principal este un dăunător pentru pere și mere, deși
afectează, de asemenea, păducel , gutui, prune, cireșe, caise etc., dar cu o frecvență mai mică .
Morfologia și biologie . Lungimea corpului ajunge la 2.8 -3.5 mm. Partea superioară a
corpului este acoperit cu tegumentul semi -transparent. Capul robust, antenele subțiri lun gi
compuse din 4 articule măciucate. Capul împreună cu toracele sunt prevăzute cu expansiuni
chitinoase, foliacee, rotunjite și reticulare. Elitrele transparent, cu linii întunecate.

A. Nimfă B. Adult Foto 1 .4.1.1 . Mod de atac , Foto 1.4.1. 2. Tigrul părului (adult)
Fig. 1 .4.1.1 . Tigrul părului (Stephaniti s pyri ) 1 tigrul părului (Stephanitis pyri ) 2 (Stephaniti s pyri )3

Biologie și Ecologie . Tigrul părului la noi în ț ară este o specie bivoltină . Iernează în
stadiu de adult în scoarța exfoliată, în resturile vegetale. Adulții hibernează sub scoarța
copac ilor, în depresiuni, și sub frunze le în livezi și fâșiile forestiere. În ultima decadă a lunii
aprilie prima decadă lunii mai, când are loc intens creșterea și formarea frunzelor insecte ies
de la hibernare și populează coroanele pomilor. Perioada de mig rație durează până la 7 -10 zile
cu temperaturi de ridicate cu perioade însorite. Adulții pot să se deplaseze de la locul de iernat
circa 2 -5 km. Migrația este întrerup tă în zilele cu precipitații, cu noros ș i cu temperaturi
moderate. De obicei, prezența lo r în coroana pomilor fructiferi este scăzută la începutul
primăverii. După o hrănire suplimentară, femelele depun ouă în interiorul parenchimului
frunzelor pe partea de dedesubt de -a lungul nervurii principale. Lungimea unui ou este de 0,45
mm lungime și de 0,22 mm lățime. În formă eliptică, gri, cu partea apicală întunecată.
Depunerea ouălor continuă timp de 1,5 -2 luni, fertilitatea este 20 -400 oua. Perioada de
incubare durează între 24 -37 de zile. După eclozare, nimfele se concentre ază pe inferioara a

1https://encryptedtbn0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcSOHvHyfdDXYN4gajh76dq6A8a_zcziKiBA0YmAXHzg
hN8R9Ypg
2http://www.giardini.biz/site/uploads/drupal/05_Danno%20da%20tingide%20su%20pagina%20fogliare%20su
periore.jpg
3https://encryptedtbn0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcRinJw50YfAuSZTDxOcN4GnlSsIuVdlrJ3hRv1_dSxnRv
d7QjwA

frunzelor, până la 30 -40 de exemplare înt r-un grup. Lungimea corporală a unei nimfe eclozate
se situează între 0,6 – 2,3 mm. Corpul lor este de cu loare maro deschis cu spini fini pe fiecare
parte. Larvele s unt de culoare brun –negricioase cu expansiuni la terale de -a lungul corpului
foarte ușor de identificat, corpul larvelor având o lungime de 3-4 mm. S e dezvoltă pe o durată
18-25 de zil e, care trec prin 5 năpârliri după care se transformă în adulți după ultima năpârlire.
După o hrănire suplimentară are lor împerecherea și depunerea ouălor. În iulie – august apare
larve de generația a doua care se dezvoltă pe o perioadă de circa 20 de zile. Spre sfârșitul lunii
august începutul lunii septembrie apar noii adulții care hrănindu -se intens. După o perioadă
sub influența temperaturilor scăzute încep să se retragă în frunzele căzute, scoarța exfoliată prin
alte loc pentru iernat.
Importanța economică . Ploșnița părului atacă diferite specii spontane Ș i de cultură în
special părul care provoacă daune în plantațiile unde este prezent, peste pragul de dăunare
(PED). Dar poate să atace mărul, prunul, cireșul caisul etc,. Atacă atât ca adult cât și stadiul
larvar care sug seva de pe partea inferioară a frun zelor lăsând în urma atacului exuvii și
excremente. Frunzele atacate se etiolează , pe parte inferioară se formează pete maronii cu
nuanțe de negru, iar pe cea superioară pete albicioase punctate. În urma hrănirii dăunătorului
an de an pomii începe aș pier d din vigoare, pierzând din capacitate de a mai forma roadă.
Atacul se manifestă în sezoane călduroase pe tot parcursul anului, producând cel mai însemnate
daune în septembrie de adulții generației a doua.
1.3.2. Păduchele negru al cireșului – morfologie, biologi e și mod de atac
Păduchele negru al cireșelor – Myzus cerasi F. ord. Homoptera fam. Aphididae. E ste
răspândit în multe țări din Europa, Asia Africa și America. Femela apteră are corpul rotund,
globulos de 2,0 -2,4 mm lungime, de culoare neagră, strălucitoar e cu reflexe brune. Ochii sunt
negri, antene sun formate din 6 articole, mai scurte decât corpul, de culoare neagră, fără de 3
și 4 care sunt cu nuanțe de galben. Corniculele sunt bine dezvoltate lungi subțiri cilindrice puțin
îngustate la extremități de c uloare neagră. Coada este scurtă, conică neagră și maia scurtă față
de cornicule. Femela aripată are corpul alungit de 1,7 -2,4 mm lungime, de culoare negru –
maronie, strălucitoare cu ochii brun cu aripi bine dezvoltate. Antenele sunt formate di 6 articole
negru fără de al 3 care se deosebește prin culoarea gălbuie prevăzut cu 14 -20 senzori. Picioarele
sunt de culoare neagră, iar baza femurelor și a tibiilor sunt galbene – brune. Corniculele sunt
egale ca lungime primul articul tarsal.
Oul este oval de 0, 4-0,5 mm lungime de culoare negru -lucios. Larva este imago similară,
apteră cu aripile incomplet dezvoltate.

Fig. 1.4.3.1 Păduchele negru al cireșului Fig. 1.4.3.2. Păduchele negru al cireșului Foto. 1.4.1.1 . Mod de atac
femela aripată – fundatrix femelă apteră virginogenă păduchele negru al cireșului
(Myzus cerasi F. )4 (Myzus cerasi F. )5 (Myzus cerasi F )6

Biologie și ecologie . Păduchele negru al cireșului are 10 -14 gerații pe an. Este o specie
migratoare ca pantă gazdă primară fiind cireșul și vișinul, iar ca pante gazde secundare diferite
specii de ierburi din genurile Gallium (Drăgaică galbenă ), Asperula, Euphrasia, Cardamine,
Lepidium, Veronica etc,. ier nează în stadiu de ou pe scoarța ramurilor anuale de cireș și vișin,
la baza mugurilor săi pe solzii lor. În primăvară la începutul decadei a doua a lunii aprilie în
timpul desfacerii mugurilor apar larvele , care du pă o scurtă perioadă de hrănire se transformă
în femele aptere ( fundatrixul ) , care pe cale partenogenetică vivipară dă naștere la 3 -5 generații
fondatoare aptere. Acestea din urmă populează frunzele și vârful lăstarilor. Pe la sfârșitul
decadei a treia a lunii mai începutul luni iunie, în componența populației apare femele aripate
care la finele lunii iunie migrează pe plantele gazde secundare, continuând ciclu de înmulțire
pe cale partenogenetică vivipară pe toată perioada de vegetație dând naștere la fem ele aptere
cât și aripate. Spre toamnă pe parcursul lunii august cât și septembrie apar femele aripate –
sexupare , care se întorc pe cireș și vișin. Aici are lor apariția de masculi și femele ( sexuală ),
împerechindu -se femele depune 1 -5 ouă(formă de rezis tență).
Plante atacate și mod de dăunare . Păduchele negru al cireșului este un dăunător comun al
vișinul, cireșul și altor plante din flora spontană . Atacă ramurile tinere și frunzele pomului în
urma căreia se ofilesc, se usucă și cad. Astfel procesul de formare al fructului este influențat
de neexistența a procesului de fotosinteză, la rândul s -au afectat de căderea timpurie a frunzelor.
Este un dăunător specific având ca planta gazdă chiar cireșul și vișinul, mai ales puieții din
pepinieră. Păduchii adulții se hrănesc cu sucul celular de pe partea inferioară a fru nzelor tinere
și din vârful lăstarilor. Frunzele se răsucesc și lăstari își încetează creșterea, se îndoaie, i ar pe

4 http://www.ces.csiro.au/aicn/images/cain1014.jpg
5 https://encrypted –
tbn2.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcQJPgz wsLNZ53KxlF93jIAMcEqU9xoUMnOVuKVqlpJlgI38RjVI
6 http://eagri.cz/public/web/file/306893/DSC_4555.JPG

părțile afectate se formează scurgeri cleioase și fumagină. La o perioadă intensă de atac,
tratamentele devin ineficiente, pentru că soluția nu mai poate ajunge până la colonia de
păduchi. Mai mult decât atât păduchii reprezintă principalii vectori la viroze.
1.3.3. Morfologia și biologia acarianului brun
Clasa Arachnida, ord. Acariformes , familia Bryobiidae , genul Bryobia . Este un dăunător
larg răspândit în Europa, Asia , Noua Zeelandă, Africa de Nord America. Se manifestă ca
dăunător care aduce pagube esențiale în culturile de măr, prune , păr, cireș, caise etc .
Morfologia și biologie . In dezvoltarea acarienilor parcurge de la stadiul de ou, larva,
protoni mfă, deut onimfă și adulți. Tranziția între etapele post -embrionare trec prin faza de
repaus și de năpârlire . Femela este în linii mari, ovale, aplatizate în partea de sus, de jos
convexe, de culoare verzuie sau roșu -brun. Lungimea corpului de 0,58 -0,65 mm, lățime – 0,4-
0,46 mm . Corpul de sex masculin este mai alungit, ușor conic posterior , gălbui sa u brun -roșcat
de culoare. Lungime 0,3 mm, lățime de 0,22 mm. Masculii sunt extrem de rare, repr oducerea
este în principal part enogenic

Fig.1.4.3.1 . Acarianul brun al pomilor Foto. 1.4.3.1. Mod de atac Foto 1.4.3.2 . Acarianul brun al pomilor
Ciclu de dezvoltare acarianul brun al pomilor (Bryobia rubrioculus )7
( Bryobia rubrioculus )8 ( Bryobia rubrioculus )9

Oul de abia depus este roșu strălucitor și strălucitor roșu, întunecat mai târziu. 0.15 mm
bile diametru. Larva este portocaliu -roșu în culoare, formă aproape rotundă, fără a
protuberanțele frontală și 3 perechi de picioare. Lungimea de 0,24 mm, lățimea – 0,17
mm. Protonimfa mai mare de 0,31 mm lungime, brun -verzui, cu protuberanțele frontală și 4
perechi de picioare. Picioarele îngroșată, corpul mai scurt. Deutonimfa are o lungime a

7 http://macroid.ru/mdata/medium/50/DSC_1357ww2.jpg
8 http://www.sorhocam.com/uploads/images/s_2512016 -183939.jpg
9 http://www.botanistii.ro/blog/wp -content/uploads/2016/06/planta -atacata -3.jpg
http://macroid.ru/mdata/medium/50/DSC_1357ww2.jp gm

corpului oval de 0,42 mm, cu proeminențe frontale bine dezvoltate și diferite de un adult de
sex feminin picioarele din față mai scurte.
Biologie și e cologie. Iernarea acarianului este asemănătoare cu cea acarianului roșu
comun, apariția larvelor având loc la începutul lunii aprilie odată cu des facerea mugurilor la
păr. Larvele invadează mugurii și frunzele tinere, pe care le atacă prin înțepare și sugerea sevei.
Larvele cresc într-un ritm foarte rapid și se transformă în adulți, care dau naștere la alte
generații. O generație completă (de la ou la adult) se dezvoltă în 25 -30 zile, pe parcursul unei
perioade de vegetație putând atinge până la 4 -6 generații .Acarianul brun atacă toate speciile
de pomi fructiferi inclusiv și cireșul. În urma atacului, prin înțepare și sugere a sevei, pe
organele a tacate (frunze ,lăstari) s e formează pete de culoare alb -cenușie s -au cenușii – roșietice,
care duce la uscarea prematură a frunzelor, cu efecte negative asupr a recoltei anului precedent
și viitor.
1.3.4. Morfologia biologia și a modului de atac a omizi păroase a dudului
Omida păroasă a dudului – Hyphantria cunea Drury, ord. Lepidoptera , fam. Artictiidae .
Este originară din America de Nord, unde pentru prima dată a fost semnalată ți descrisă în anul
1770 de către savantul Drury .
În Moldova pentru prima dată a fost semnalată în anul 1966 fiind răspândită în unele
raioane de sud ale republicii, de unde s-a extins în toate regiunile . Omida păroasă a dudului în
țara noastră este un dăunător de carantină [3]. Fluturii au culoa re albă iar cei de sex masculin
au niște puncte negre pe aripi. Ca mărime acești măsoară la deschiderea aripilor între 30 -36
milimetri la femele și între 25-30 mm în lungime la masculi . Corpul insectei adulte este
cuprinsă de la 8 -15 mm lungime. Pe cap su nt prezenții perișori lungi de culoare albă. Ochii
fiind marii, de culoare neagră, cu deosebiri la masculi care sunt mai accentuați. Femela depune
oua de culoare cu diametrul de 0,5 – 0,7 mm lungime, verde deschis și în forma sferica . Din
care eclozează omizi galbene cu nuanțe verzui , pe corp sunt prezente niște dungi cafenii
negricioase de asemenea . Pe corp sunt inserate negi și smocuri de par de culoare gălbuie
margini . Omida ajunge în lungime la aproximativ 30 – 40 de m ilimetri . Omizile se transformă
în crisalide de culoare castanie care sunt protejate de coconi de mătase de culoare alb f umurie
și având lungimi de 10 -15 milimetri și 5 -6 mm lățime.
Biologie ș i ecologie . Se pot întâlni în na tură cu ușurință pe pomii de dud , arțar și alți arbori
sau pomi fructif eri din iunie pana în septembrie. O mulțime de cuiburi de omizi construite din

fire de mătase în care omizile consumând frunzele , lăsând doar nervura principală . În prima
perioadă a stadiului larvar, ele atacă numai epiderma și parenchimu l a frunzelor .

1.

4. 5.
2. 3.
Fig. 13.4.1. Fluturele alb america n Foto. 1.3.4 .1. Mod de atac a
(Hyphantria cunea ) fluturelui alb american
1.Mascul 2- femelă 3 – omidă(larvă) (Hyphantria cunea )10
4- pupă 5 – mod de atac

Însă pe măsură ce cresc încep să consume frunzelor în întregime pana la pețiol. Omida
păroasă a dudului în condițiile climatic e din țari noastre, dezvoltă 2 generații pe an, una de
primăvară din mai până în iunie și una de toamna din iuni e pana în mai a anului următor.
Iernează în diferite lo curi: în scoarța pomilor, prin scorburi în straturile superficiale ale solului
ș.a. Fluturii din generația de toamnă apar la sfârșitul luni aprilie începutul mai trept at ți eșalonat
pana în luna iunie. A pariție fluturii sunt deja maturizați din punct de v edere sexual de aceea
se împerechează imediat la doar câteva ore de la ieșire fără sa mai aibă nevoie de o perioada
de hrănire suplimentară . Femela depune oua imediat după împerechere pe dosul frunzelor în
grămezi neregulate. Perioada de depunere a ou ălor adică ovipozitoare durează 5-14 de zile și
are loc către sfârșitul lunii mai și poate dura până la sfârșitul lunii iunie . O singură femela poate
depune într-o perioadă, ovipozitoare pâ nă la 500 de oua .. Incubația ouălor este cuprinsă între
5-10 zile în condiții normale . Larvele încep să apară din a treia decadă luni mai. Dezvoltarea
stadiului larvar durează 30 -50 zile în funcție de temperatură și planta gazdă. Pana ajung la
maturitate omizile năpârlesc de 6 ori trecând astfel prin 7 vârste. După aprox imativ 1 luna de
hrănire omizile se retrag în locuri adăpostite pe sol în resturi vegetale, în scorburi și adâncituri
din scoarță pomilor infestați unde își confecționează coconii de mătase în care are loc
transformarea în crisalide (pupe ). Stadiu de cri salida, durează aproximativ 2 săptămâni, după
care la mijlocul lunii iulie ies fluturii până la sfârșitul luni august . La generația a doua (G 2)
femelele după 8-10 zile de la apariție începe împerechere a. Larvele din această generație se
dezvoltă din au gust până în septembrie. În unii ani se dezvoltă chiar și în octombrie –

10https://encrypted tbn2.gstatic.com/images?q =tbn:ANd9GcRYsDmhSTQ3uKGnxZECI iGcT0j56E3HSSGIqdMuAJl
x00AZrg

noiembrie dar este mult influențată de condițiile de mediu , omizile care nu au atins stadiul adult
pier. Care au ajuns la completa dezvoltare se retrag în locuri adăpostite unde se tr ansforma în
crisalida și în acest stadiu iernează.
Omida păroasă a dudului este cea mai dăunătoare pentru dud și alte specii de arbori și
arbuștii chiar și pentru vita -de-vie. În anii cu infestări puternice omizile produc pagube mari
prin defolieri comp lete ale arborilor care se usucă .
1.3.5. Morfologia cotarului verde al pomilor
Cotarul verde – Operophtera brumata L. sin. Cheimatobia brumata , ord. Lepidoptera ,
fam. Geometridae . Se întâlnește în Europa, Asia centrală și Siberia.
Fluturii au un dimorfism sexual accentuat. Masculul are aripi bine d ezvoltate, cu
anvergura de 20 -25mm; aripile anter ioare sunt de la galben -cenușiu până la brun -cenușiu, cu
dungi tran sversale mai închise la culoare. Aripile posterioare, rotunjite, mai deschise. Femela
prezintă rudimente de aripi, de aceia nu are capacitatea dea zbura. Aripile sunt de culoare
cenușie – cafenie , cu dungi transversale mai închise. Abdomenul este mai gros, de culoare surie ,
cu pete î ntunecate. Oul este oval -alungit, galben -verziu, după o perioadă devine portocaliu,
înain te de ecloziune, este negricios. Larva de 26 -30 mm, verde -gălbuie, are o dungă dorsală de
culoare închisă, și cu două dungi laterale albe. Corpul este gălbui sau brun -deschis, cu cinci
perechi de picioare, din tre care două perechi abdominale. Din această cauză larvele se
deplasează prin ondularea corpului imitând măsurarea cu pasul de unde vine și denumirea de
,,cotari” . Crisalida are dimensiunile de 12 -13 mm lungime de culoare brună, învelite în
particule de pământ.
a. b. e.

c.
d.
fig. 1 .3.5.1. Cotarul verde al pomilor Foto. 1.3.5.1. Mod de atac
(Operophtera brumata L) Cotarul verde al pomilor
a.- mascul b. – femelă c. – larvă d. – ouă (Operophtera brumata L)11
c. – larvă consumând frunze

11 http://www.ortosemplice.it/wp -content/uploads/2014/10/falena -invernale -by-bangordailynews.com_.jpg

Biologie și ecologie . Are o generație pe an, iernează ca ou, depus la baza muguri lor, a câte
unul s -au grupate. În luna aprilie eclozează larvele care se hrănesc cu muguri la început mai
apoi cu frunze și fructe. Durata stadiului larvar este cuprinsă în tre 20 -25 zile, astfel trecând prin
cinci vârste. Pe la mijlocul lunii mai larvele mature c oboară pe un fir mătăsos în sol la de 5-13
cm aici se transformă în crisalidă unde rămân 3-4 luni. Formarea în adultului de obicei este
marcată în luna octombrie sau chiar noiembrie. Adulții se hrănesc până nu sunt atins
temperaturi negative, fiind activi doar nocturn.
Femelele apar mai târziu decât masculii. D upă apariția fluturilor, are loc copulația și sunt
depuse ouăle la baza mugurilor. O femelă poate depune 250- 300 de ouă. Dezvoltarea stadiului
larvare se începe în toamna și este frânată de temperaturile negative ,cu continuarea primăvara
după perioada de iernare.
Cotarul verde este o specie polifagă care dăunează la peste 70 specii pomicole, în special
cireșul, părul , mărul, stejarul caisul ș.a. Larvele ieșite de la hibernare consumă mugurii foliar
și florali pe care îi rod total sau parțial. Pe parcursul dezvoltări și apariției în masă a frunzelor
ele încep să defolieze prematur cultura gazdă cu recu rsiuni negative asupra pomului.
1.3.6. Musca cireșelor și vișinelor, morfologie biologie și mod de atac
Musca cireșelor – Rhagoletis cerasi L., ord. Diptera , fam. Tephritidae este un dăunător
comun în Europa și America.
Se consideră că este cel mai primejdios dăunător al fructelor de cireș în perioada de pârgă,
care poate distruge fructele unui pom în proporție de 75 %. Soiurile de cireșe care au măturarea
timpurie, sunt ferite de atac, deoarece muștele încă nu reușesc să apară s -au doar încep să apară ,
dar nu au început să depună ouăle comparativ cu soiurile cu perioade de coacere semi -timpurie
și mai târzie. Acestea sunt cele mai afectate deoarece intrarea în pârgă a fructelor lor coincide
cu depunerea în masă a o uălor de către femelele de musca cireșelor .
Adultul are corpul de 3 -4,5 mm la masculi și de 4 -5,3 la femele, de culoare brună închisă
cu nuanțe de negru lucios. Capul este foarte mobil, de culoare galbenă, cu tendințe de cafeniu
deschis pe partea anterioară cu accentuare pe partea posterioară. Ochii sunt arămii cu reflexe
verzui mai evidențiate la masculi. Antenele scutelul și vârful femurelor sunt galbene -roșcate .
Pronotul prezintă benzi alternând în galben și negru. Toracele este negru bombat cu umerii de
culoare galbenă portocalie. Aripile sunt co mpuse cu câte patru benzi specifice, transversale late

de culoare brun – închis. Larvă este apodă, de culoare albă, cu corpul format din 13 segmente
puternic îngustate spre corp. Lungimea ei este de 5 -6 mm.

b.

e.

c.
d. a.

Fig. 1.3.6.1. Musca cireșelor Foto. 1.3.6.1 Mod de atac musca cireșelor Foto. 1.3.6.2. Musca cireșelor
(Rhagoletis cerasi L.) (Rhagoletis cerasi L.)12 (Rhagoletis cerasi L.)13
a. – adult b. ou pe fruct c.- larvă
d. –fruct atacat de larvă e. – pupă

Biologie și ecologie . Această insectă are o singură generație pe an și iernează în stadiul de
pupă în straturile superficiale ale solului, sub coroana pomilor. Adulților apar cu o lună înaintea
de coacerea cireșelor și vișinelor. După o perioadă de aproximativ două săptămâni de la
apariție, concomitent când are loc fructele de vișin și cireș intră în pârgă începe ponta. Femela
depune într -un fruct un ou mai rar două, ouăle sânt introduse cu ovipozitorul sub cuticula
fructului. Obișnuit în aproprierea pendulului . În locul unde a fost introdus oul se formează o
pată circulară de culoare închisă. În total o femelă depune a câte 100 – 150 de ouă. Incubația
durează 6 -12 zile. Larva apărută pătrunde în fruct și se hrănește cu mezocarpul în rezultatul
căruia pulpa devine moale și se schimbă culoare. Dezvoltarea larvelor durează 10 -20 zile după
care aceste părăsesc fructele perforând fructe epiderma retrăgându -se în sol, obișnuit la 4 -5 cm.
În stadiul de pupa larva este foarte bine protejata pe toata perioada anotimpului rece și își
petrece iarna fără probleme. Stadiul de pupa durează la viermele cireșelor din iulie pana în
luna mai a anului următor când apar noii adulții de musca cireșelor
Viermele cireșelor crește pe fructele de vișin și cireș. În acest stadiu larva consumă pulpa
fructelor sub formă de găuri. Fructele atacate se înmoaie și prezintă denivelări pe suprafața

12 http://www.wodr.poznan.pl/images/stories/koni n/liliana/Nasionnica_trzeniwka_www.m.twojadzalka.pl.jpg
13https://encryptedtbn0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcTsmJ32s0LVYKWlg76TMx6JNNKOgoHu7Do7s52EJg
27bBYaBhqG_A

fructului cu mi adâncituri închise la culoare, loc pe unde a pătruns larva neonantă. Aceste găuri
sun porți de infecție pentru boli de exemplu : Monilia ssp .,
1.4. Sistemul măsurilor de combatere a dăunătorilor vișinului și a cireșului
Identificarea, prevenirea și combaterea organismelor nocive este aspectul cel mai
importantă pentru o cultură sănătoasă care poate să producă abundent și calitativ . Întru
asigurarea

1.4. Componența de specii a bolilor cireșului și a vișinului
Tabelul 1.7.1. Bolile întâlnite în plantațiile de vișin și cireș
Nr.
ctr. Clasa Ordinul Familia Denumirea
științifică Denumirea
populară

Deuteromycetes Melanconiales Melanconiaceae Cylindrosporium
hiemale
(anamorfa) Antracnoza
1. Coryneum
beijerinckii Qud Ciuruirea
micotică
2. Hyphales Moniliaceae Verticilium albo –
atrum Verticiloza
sâmburoaselor
3. Pycnidialis Sphaeropsidaceae Cytospora
leucostoma Citosporioza
4.
Ascomycetes Diaportales Valsaceae Valsa spp., –
telomorfa
5. Hyphales Moniliaceae . Monilia laxa
(Ehrenb ) Sacc., Monilioza
sâmburoaselor 6. Helotialis Sclerotiniaceae Monilia laxa
(Aderh. Et Ruhl) –
telomorfa
7. Phacidiales Coccomyces
hiemalis Antracnoza
8. Diaportales Gnomoniiaceae Gnomia
erythrostoma Gnomioza

1.5. Cocomicoza vișinului și a cireșului, patografia și patogeneza
Boala este produsă de produsa de ciuperca Coccomyces hiemalis = Blumeriella hiemalis
din cl. Ascomycetes, ord. Phacidiales cu anamorfa Cylindrosporium hiemale , încadrată în cl.
Deuteromycetes, ord. Melanconiales, fam. Melanconiaceae
Cocomicoza este o boala cu impact negativ, care se evidențiază la cireș, în cadrul zonelor
de cultura ale acestuia. Sunt afectate în preponderent frunzele, unde pe fața superioara, în lunile
mai-iunie, apar pete mici cu diametrul de 2 -3 mm.

Fig. 1 .5.1. Stadiile de dezvoltare Foto. 1.5.1 simtome d
a cocomicozei
(Coccomyces hiemalis )
Aceste pete au forma circulara și culoare roșie – purpurie. Părțile de frunza nepătate se
îngălbenesc. Atacul se extinde pe toată suprafața limbului foliar , care se transformă astfel în
galben cu pete purpurii, iar pe partea inferioară petele sunt mai bin e evidențiate de culoare
purpuriu deschis, se acoperă rapid cu mucegai albicios. Frunzele atacate cad de p e ramuri în
iulie – august. Cocomicoza se manifestă în anii cu precipitații abundente, pe frunzele și
ramurile superioare, astfel încât puieții din pe pinieră sau pomii din plantațiile tinere sunt
defoliați în timpul perioadei de vegetație, cu excepția câtorva frunze din vârf. În lunile iulie –
august, deci, se produce o defoliere prematura, cu influențe negative asupra proceselor de
creștere și diferenț iere. Astfel, în livadă scade vigoarea pomilor, rezistenta la ger și încărcătura
de rod se diminuează, iar în pepinieră, atât puieții cât și ramurile altoi, devin improprii operației
de altoire.
În perioade de repaus vegetativ ciuperca rezistă sub formă de miceliu în frunzele și lăstari
infestați. Pe la începutul primăverii pe frunzele căzute, în urma înmulțirii sexuate apar apotecii

sesile mici, de formă ovală în care se găsesc asce cu ascosporii filamentoși care asigură infecția
primară.
1.6. Monilioza patog rafia pato geneza și agentul patogen
Se mai numește, popular, putregaiul brun sau mumifierea fructelor de sâmburoase. Este o
boala frecventa și cu un foarte mare grad de dăunare a florilor, lăstarilor (Monilinia laxa) și
fructelor (Monilinia fructigena).
Simptome. Semnele sunt vizibile în perioada de primăvară pe ramuri , muguri și flori. Un
atac sporit este mai evident pe timp ploios. Pe fructe boala se manifestă sub trei forme, în
dependență de condițiile climaterice
Semnele sunt vizibile pe flori, frunze , lăstari, fructe. Atacul din timpul primăver i dăunează
asupra florilor, lăstarilor și frunzelor ; este o boală comună pentru țara noastră . Organele
parazitate de ciupercă se ofilesc, se necrozează până se usucă se usucă. Lăstari se deformează
în urma ata cului. Pe fructe, apar pete circulare, cafenii, care se extind r apid, ocupând fructul.
M-ai apoi pulpa devine moale și putrezește . Fructificațiile ciupercii sunt în formă de pernițe
cu dimensiunea de 1-2 mm diametru, de culoare alb – gălbui sau cenușiu – gălbui. Atacul se
manifestă la o umiditate atmosferică mare și o temperatură de 10 -12 0C. Fructele se infectează
ușor prin leziunile provocate de grindină ,insecte cât și prin contactul fructelor afectate.
Agentul etiologic . Boala este produsă de ciuperca Monilia laxa (Ehrenb.) Sacc., din cl.
Deuteromycetes , ord. Hyphales , fam. Moniliaceae , cu telemorfa Monilia laxa , (Aderh. Et Ruhl )
Honey, încadrată în cl. Ascomycetes , ord. Helotiales , fam. Sclerotiniaceae
Miceliul se dezvol tă în spațiile dintre celule , cu hifele hialine, septate și bifurcate . În
sporodochii se compun numeroși conidiofori mici, ce poartă conidii elipsoidale, unicelulare,
hialine s -au gălbui, dispuse în șiruri simple s -au divizate . Conidiile sunt organe de răspândire
în timpul perioadei de vegetație, precum și organe de iernare. Prin germinare, ele produc fibre
de infecție, care str ăbat stilul ajung ând astfel în ovar, de unde trec în scoarța lăstarilor tineri,
făcând crăpături după care se produc scurgeri clei oase.
1.7. Uscarea ramurilor patografia patogeneza și agentul patogen
1.8. Verticiloza s âmburoaselor pato grafia patogeneza și agentul patogen

1.12. Ciuruirea micotică a frunzelor de vișin și cireș
Este o boală care atacă toate sâmburoasele, aducând pagube enorme în anii cu condiții
de dezvoltare a boli în condiții de precipitații abundente concomitent cu temperaturi moderate.
Astfel reducând recolta atât cantitativ cât și calitativ, influențând asupra pomilor foarte negativ.
Simptome. Semnele care se evidențiază pe muguri, lăstari, ramuri dar cu
preponderență pe frunze . Frunzele atacate prezintă pete circulare, de 2 -5 mm în diametru brune
cu o margine de suber roșiatică. În dreptul acestor pete țesuturile sunt necrozate și se desprinde
ușor sub acțiunea vântului (ciuruire). La soiurile sensibile sunt atacați lăstari care crapă și cu
scurgerile de gome pline de conidiile ciupercii. Uneori lăstarii tineri se deformează, apar
umflături.
Agentul etiologic . Boala este cauzată de ciuperca im perfectă Coryneum beijerinckii
(sin. Stigma carpophila ) din cl. Deuteromycetes , ord. Melanconiales , fam. Melanconiaceae cu
acervuli subcuticulari alcătuiți din conidiofori scurți și conidii brune cu 2 -3 septe. În ulcere
prezente pe ramuri sau tulpini atacate de această boală, umplute cu gomă se găsesc hife
miceliene septate, ramificate care se dezvoltă inter – și intracelular, cauzând necrozarea
țesuturilor.
Patogenie și epidemiologie. Peste iarnă ciuperca rezistă prin miceliul în scoarța
ramurilor, în solzii mugurilor, cât și prin conidii în gomele ulcerațiilor. Primăvara miceliul
devine activ în condiții de umiditate ridicată și temperaturi cuprinse între 5 – 40 0C ( opt. – 18-
22 0C ). De fapt conidiile sunt preze nte în atmosfera plantațiilor aproape pe toată perioada de
vegetație inclusiv și în perioada de repaus vegetativ, exceptând în perioada ele secetoase și
arșițe de vară și iarna cu temperaturi scăzute. Apa fie de ploaie sau de urma irigării prin
aspersiune influențează pozitiv la diseminarea conidiilor din ulcerele de gomă. Germinarea
conidiilor are loc după ce s -a atins circa 2 0C în urma căreia se formează un filament de miceliu
care pătrunde în țesuturi prin stomate sau prin străpungerea activă a cuticule i. În condiții
favorabile pentru dezvoltarea agentului patogen, perioada de incubație durează între 5 -7 zile.
Profilaxie și terapie . Cultivarea soiurilor rezistente, igiena culturală, ramurile cu
ulcerații și gome se vor înlătura prin tăiere și arse. Strâ ngerea sau încorporarea resturilor în sol
prin lucrări agrotehnice. Efectuarea tratamentelor după căderea frunzelor și primăvara devreme
cu produse cuprice.

1.13. Sistemul masurilor de combatere a bolilor din plantațiile de
vișin și cireș
În plantațiile tinere , livezile pe rod cât și în pepinierele pomicole se acordă prioritate a
măsurilor de combatere integrată o bolilor. Prin introducerea în cultură a soiurilor rezistente
alegerea terenului, lucrările de igienă culturală, carantinei fitosanitare inspectarea periodică a
plantațiilor . Spre deosebire de culturile de sămânțoase, cele de sâmburoase sunt mai sensibile
la condițiile climaterice și la nerespectarea tehnologiilor de cultivare. Astfel în anii cu
precipitații abundente și cu temperaturi mod erate se pot crea condiții foarte bune pentru
dezvoltare agențiilor patogeni ( Monilioza ssp., Cytorpora leucostoma etc., )
Materialul săditor pentru înființarea plantațiilor pomicole trebuie să fie libere
neinfectații de agenți patogeni și boli supuse măs urilor de carantină fitosanitară. În primii anii
de la plantare se va ține cont de tehnologia de cultivare urmărind ca fertilizare cu azot să fie
optimă fără exces. În plantație se va face inspecția plantației pentru depistare la timp a bolilor.
Excludere a din plantație a pomilor bolnavi și uscați și distrugerea prin ardere. Dezinfectarea
rănilor cu zeamă bordeleză sau alte produse spre exemplu mastic de livadă.
Tratamente chimice la vișin și cireș se vor face preventiv în dependență de rezerva din
anul p recedent, de fenologia plantelor și apariția agenților patogeni. Pentru prevenirea și
combaterea bolilor, în plantațiile cu speciilor sâmburoase sunt necesare tratamente cu fungicide
atât în vegetație cât și în repausul vegetativ . Toamna după căderea frunz elor sau primăvara se
va face obligatoriu tratamente cu Sulfat de cupru de 1 -2 %.
1.14. Componența de specii a buruienilor în plantația de cireș

Tabelul 1.14 componența speciilor de buruieni în cultura cireșului.
1.15. Particularitățile morfologice a buruienilor
1.16. Sistemul măsurilor de combatere a buruienilor în plantația de
vișin și cireș
1.17. Scopul și obiectivelor cercetărilor
II. MATERIALE METODE ȘI LOCUL ÎNDEPLINIRII
CERCETĂRII
2.1. Locul îndeplinirii cercetărilor
Cercetările au fost efectuate în plantația intensivă de cireș, plantată în anul 2010
cu soiurile Ferrovia, Cordia și Regina, altoite pe Gisela 6 , la distanța de 4 x 2 m și plantația
altoită pe mahaleb . în condițiile zonei de sud -est a Moldovei în raionul Ștefan -Vodă pe
plantațiile particulare de cireș s. Olănești și vișin s. Slobozia. [4]
2.2. Materiale și metode
Drept bază informațională pentru studiul a agenților

III. REZULTATELE CERCETĂR I

3.1. Particularitățile factorilor ecologicii și influența asupra organismelor nocive în
anul 2016
Factorii de mediu sau ecologici acționează continuu și în complex asupra fiecărui
organism, asupra populației, speciei și asupra tuturor org anismelor din biocenoze . [1]

Tabelul 3.1.1. Datele meteorologice pe perioada de vegetație, 2016 (după Stațiunea Meteo, Chișinău)
Nr. Indici Datele medii (pentru fiecare decadă ) în luna Suma
precipitațiilor
Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie octombrie
I 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 2
T 0C
Aer

3.2. Particularitățile de dezvoltare a muștei cireșelor

Tabelul 3.2.1. Calendarul fenologic al muștei cireșelor
Aprilie
Mai
Iunie Iulie Aug
Mar.
Stadiul
de
hiberna
re
1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3

Semne convenționale : – Perioada de tratare – diapauză – stadiu de hibernare
– perioada de dăunare

3.3. Particularitățile dezvoltării vișinarului
Tabelul 3.3.1. Calendarul fenologic a vișinarului
IV. A
p
r
i
l
i
e Mai Iunie Iulie August Septembrie
1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3
Stadiul

Semne convenționale : – imago – ou – larvă – pupă – Stadiul de iernare

4.1. Particularitățile dezvoltării cotarului verde a pomilor
4.2. Eficiența economică a preparatului _____________________ în combaterea
muștei cireșului
4.3. Sistemul măsurilor de protecție a plantațiilor de vișin și cireș

V. Eficiența economică a protecției cireșului
VI. CONCLUZII ȘI PROPUNERI
VII. RECOMANDĂRI PRACTICE

Bibliografie

[1] Mitrea Ion, Stan Cătălin, Țucă Ovidiu , Entomologie generală, Craiova: Reprograph, 2010.
[2] Ilie Dinică, Ecaterina Ceban, Mihail Rapcea, Andrei Donică, Cultura cireșului, Chiținău : Tipogr.
A.Ș.M., 2005.
[3] M. Busuioc, Entomologie, Chișinău: Centrul Editorial al UASM, 2006, – 639 p..
[4] I. Boubătrîn, Sistemul integrat de combatere a dăunătorilor și bolilor, Pomicultura, viticultura și
vinificația în Moldova, 1997. – Nr. 6. – P. 16 -19.
[5] G. CIMPO IEȘ, Pomicultură speceală, Chișinău: Gol. -Com, 2001, -366 p.
[6] V. BABUC, Pomicultura, Chișinău: Tipografia Centrală, 2012, -662 p.
[7] BALAN V., CIMPOIEȘ GH., GARBAROȘ M.,, Pomicultura, Chișinău: Museum, 2001, -453 p.

[8] Mihai Tomșa, Elena Tomșa, Protecția integrată a pomilor și arbuștilor fructiferi la începutul
mileniului III, București: Geea, 2003 .
[9] И. Н. Доникэ, Научные основы интенсивной технологии возделывания плодов вишни,
Кишинёв: Tipografia centrală, 2002 -348 p..
[10] Ilie Donică, Gheorghe Vatamaniuc, Mihail Rapcea, Bazele științifice ale tehnologiei intensive de
cultivare a vișinului, Chiținău: Tipogr. A.Ș.M.,, 2007 .
[11] Sergiu Budan, Gică Grădinariu, CIREȘUL, Iași: Editura ”Ion Ionescu de la Brad ”, 2000.
[12] Adrian Asanică, Gheorghe Petre, Valeria Petre., Înființarea și exploatarea livezilor de cireș și
vișin, București: București, 2013. – 126 p.
[13] S. BĂDĂRĂU, Fitopatologie: (generală și agricolă), Chișinău: Print -Caro, 2012. 592 p..
[14] G. Teodorescu, Entomologie horticolă: Dăunători specifici și metode de combatere, București :
Ceres, 2003, – 376 p..
[15] Lenuța Chira, Adrian Asanica, Cireșul și vișinul, București: M.A.S.T., 2010, – 189 p..
[16] A. Asănică, Cireșul în plantaț iile moderne: între compatibilitate și incompatibilitate, București:
Ceres, 2012, – 152 p..
[17] É. ș. J. Jullien, Bolile și dăunătorii plantelor: diagnostic și tratatment, București: M.A.S.T, 2014. –
315 p.
[18] Paul Pașol (coord.), Ionela Dobrin, L oredana Frăsin, Tratat de entomologie specială: Dăunătorii
culturilor horticole, București : Ceres, 2007. – 408 p.
[19] Afaceri în pomicultură (mărul, prunul, cireșul și vișinul): În părți, 2004. – 104 p.
[20] T. Georgescu, Entomologie horticolă, Iași : Dosofte: Univ. de Șt. Agricole și Med. Veterinară
"Ion Ionescu de la Brad" Iași, 2006. – 427 p.
[21] M. Tălmaciu, Entomologie agricolă, Iași: Editura Ion Ionescu de la Brad, 2005. – 373 p.
[22] Georgeta Teo dorescu, Traian Roman, Mihaela Sumedrea, Dăunători specifici și metode de
combatere, București: Ceres, 2003. – 376 p.
[23] Teodosie Perju, Ion Oltean, Asea Timuș, Nematozi și acarieni dăunători ai plantelor cultivate,
Cluj – Napoca: Poliam, 2001. – 200 p.
[24] M. N. Busuioc, Rolul unor elemente tehnologice ale pomiculturii avansate în limitarea înmulțirii
unor dăunători ai pomilor fructiferi.
[25] I. Roșca, „Unii dăunători ai sâmburoaselor,” Sănătatea plantelor, 2013. – nr. 2. – p. 26.
[26] C. Chireceanu, „Musca europeanâ (Rhagoletis cerasi L.) – principalul dăunător al cireșelor și
vișinelor,” Sănătatea plantelor, 2007. – 4. – 42-43.

[27] „Cotarul verde (Operophtera brumata) – dăunător al arborilor și pomilor fructiferi,” Sănătatea
plantelor, – 2006. – 5. – 37.
[28] A. Paul -Bădescu, „Protejarea sănătății livezilor, condiție obligatorie pentru recolta de fructe,”
Sănătatea plantelor, – 2006. – 6. – 20-21.
[29] M. Babii, S. Babin, C. Glușco,…; sub red.: A. S. Negru -Vodă, Pomicultura Moldovei, Chișinău:
Cartea Moldovenească, 1967. – 404 p.
[30] C. Chirilă, Biologia buruienilor: Organografie, corologie, dinamică, importanță, București: Ceres,
2001. – 303 p.
[31] S. Grițcan, „Studiu privind componența speciilor de buruieni in agroecosistemele pomicole,”
Mediul ambiant: Revistă științifică, de informație și cultură ecologică, 2008. – 2. – 35-4.
[32] R. Stoianov, „Totul despre pir (I, II),” Sănătatea plantel or, 1, 2 (2006), (II), 43.
[33] M. Grădilă, Erbicidele și tehnica erbicidării: Buruienele și combaterea lor, București: M.A.S.T,
1997. – 82 p.
[34] A. V. Belolipeckij, „Tli – opasnye vragi rastenij,” Zasőita i karantin rastenij: Ezůemesâcůnyj
zůurnal dlâ spec., ucůenyh i praktikov, – 2000. – Nr. 7. – P. 38 -40.
[35] „Perspective în cultura cireșului,” Pomicultura, viticultura și vinificația: Publicație șt. -practică,
analitică și de informație, nr. 2( 38) (2012), p. 7 -8.
[36] Ю. Б. Пятнова, К. В. Лебедева, С. Д. Каракотов, „Феромоны насекомых : на службе защиты
растений,” Защита и карантин растений, – 2016. – Nr. 5. – P. 37 -40.
[37] L. VOLOȘCIUC, „Protecția integrată a plantelor și calitatea produ selor agricole,” Akademos, vol.
nr. 3 (34), p. 72, 2014.
[38] Hristina, Kutinkova Radoslav, Andreev, „INTEGRATED PEST MANAGEMENT IN SWEET,” Journal
of Fruit and Ornamental Plant Research, vol. vol. 12, nr. ORCHARD MANAGEMENT IN
SUSTAINABLE FRUIT PRODUCT ION, 2004 Special ed.

Anexe