I STADIUL ACTUAL AL CUNOASTERII TEMEI ABORDATE [304642]

CUPRINS

I STADIUL ACTUAL AL CUNOASTERII TEMEI ABORDATE

Abordare teoretica

Studii de caz

II Contribuții proprii

2.1 Justificarea temei

2.2 Obiectivele cercetării

2.3 Material și metodă

2.3.1 Prezentarea sitului

2.3.2 Analize- cercetări și metode

2.3.3 Date istorice

2.3.4 Tipologii de peisaj

2.3.5 Analiza cadrului natural

2.3.6 Analiza vegetatiei

2.3.7 Funcțiuni

2.3.8 Infrastructura si accesibilitate

……………..

2.4 Rezultate obtinute

2.4.1 Analiza SWOT

2.4.2 Sinteza analizelor

2.4.3 Diagnostic.Viziune. Misiune. Concept

2.4.4 Strategie de dezvoltare

2.4.5 Solutie

2.5 Concluzii si recomandari

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I. STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII TEMEI ABORDATE

1.1. Abordarea teoretică

1.1.1 Dezvoltarea durabilă

Accelerarea degradării mediului și criza ecologică apărută în urma exploatării industriale a [anonimizat] o posibilă soluție pentru conservarea mediului înconjurător. [anonimizat] a [anonimizat].

Potrivit lui Nikolić (2013), dezvoltarea durabilă este o [anonimizat]. Adoptarea eficientă a dezvoltării durabile implică mecanisme de învățare colectivă și proiectare colaborativă; durabilitatea democratică se bazează pe participarea comunității pe care o afectează.

[anonimizat], terenurile fabricilor au fost abordate în mod strategic. Strategiile de reamenajare urbană la scară largă, s-au dovedit a fi, pe de-o parte, unele dintre cele mai eficiente mijloace de valorificare a [anonimizat], pe de altă parte, o adevarată provocare din punct de vedere al stabilirii unei metode optime de amenajare. [anonimizat], iar situația capitalizării siturilor industriale din Europa a fost considerată „rezonabilă” de către populație. Aproximativ 120 de astfel de proiecte au fost implementate în Europa în cadrul unui astfel de program de regenerare. Peisajul natural nu a [anonimizat], iar patrimoniul industrial local a [anonimizat]. (Munteanu și Sansu, 2012)

Reducerea spațiilor verzi accentuează considerabil amenințările ecologice urbane și are un efect negativ imediat asupra calității vieții și a sănătății comunității. [anonimizat], planeta se luptă în diferite moduri de a [anonimizat]. [anonimizat] o [anonimizat] 50 mp / locuitor, iar standardul Uniunii Europene este de 26 mp / locuitor. [anonimizat] (Bucureștiul deține doar o suprafață medie de 9,67 mp/locuitor). https://www.revistacalitateavietii.ro/2009/CV-3-4-2009/03.[anonimizat]tarea durabilă a orașelor. Modul în care terenurile în intravilan sunt valorificate este strâns legat de expansiunea urbană. Atât construcțiile industriale cu valoare de patrimoniu, cât și siturile industriale de tip brownfield, reprezintă o resursă importantă, dar slab valorificată în cazul orașelor din țara noastră. Luând în considerare experiența altor orașe din Europa, vedem cum proiectele legate de sustenabilitatea acestor situri sunt un motor de progresare, dezvoltare pe plan socio-economic și de mediu, acceptate de comunitate, cu vizibile efecte pe perioade scurte și medii de timp, realizabile prin parteneriat. Pașii de început către această dezvoltare durabilă au fost făcuți prin inițiative private. S-au realizat studii de caz întocmite de experți din diferite domenii, precum arhitectură, urbanism, geografie, sociologie, ce au concluzionat avantajele și problemele pe care siturile brownfield le prezintă în cadrul orașelor, în comparație cu alte resurse din cadrul organismului urban, culegând studii de caz relevante. În urma analizelor referitoare la potențialul de dezvoltare al respectivelor zone, rezultatul a fost surprinzător. Patrimoniul industrial este o resursă ce poate duce, nu doar la înfrumusețare sau modernizare, ci și la dezvoltarea sustenabilă a orașelor. (Alina Mihaela Varzan)

În ceea ce privește țara noastră, un număr tot mai mare de zone industriale urbane sunt abandonate, deșii potențialul de amenajare este enorm. Conform legislației europene și românești, terenurile reprezintă o resursă foarte importantă, iar aceasta trebuie valorificată corespunzător. Prin urmare, patrimoniul industrial este privit ca o caracteristică pozitivă care generează creație calitativă la nivel global, cu posibilitatea de a juca un rol activ în conservarea identităților urbane, în beneficiul vizitatorilor, dar și pentru populația locală.(Condoros, 2010)

În ultimii ani, numeroși agenți sociali s-au implicat implicat în creșterea urbană prin diverse mijloace, cum ar fi dezvoltarea suprafețelor verzi, în foarte multe puncte ale lumii. Este vorba despre așa-numita “gherilă verde”, care constă în crearea de spații verzi cât mai largi și cât mai numeroase, în special în zonele urbane cele mai aglomerate, din Japonia, Statele Unite, Marea Britanie, Germania, Canada, Australia, Libia ș.a. Conceptul de “gherilă verde” (guerrilla gardening) a fost lansat de Liz Christy împreună cu grupul său Green Guerrilla, în anul 1973, prin inițiativa de a transforma, într-o adevărată grădină, o zonă întinsă din Bowery Houston – New York. Grupul respectiv a reușit să facă de nerecunoscut un uriaș teren viran din oraș, transformându-l într-o splendidă grădină, intregul proiet desfășurându-se pe bază de voluntariat.

Conceptul de guerilă verde mai are și semnificația transformării unor spații abandonate, aflate în proprietate incertă ori aflate în litigiu, în spații verzi, adesea chiar fără permisiunea eventualilor proprietari. O asemenea practică este mult mai larg răspândită și mult mai veche decât s-ar putea crede, nu numai în New York (Gerrard Winstanley, The Diggers, în Surrey), dar și în Ohio (John „Appleseed” Chapman, în anul 1801), sau în Marea Britanie (încă din anul 1649), sau în Honduras (plantația Tacamiche , 1995) ș.a. (Kendall J., Crompton T., 2008). Richard Reynolds a înființat, în octombrie 2004, un site GuerrillaGardening.org, unde un număr de 30 de țări dezbat și fac schimburi de experiență pe această temă (publicate în sinteză în Bloomsbury Publishing, în Marea Britanie și SUA, în luna mai 2008). Subiectul acesta nu este lipsit de relevanță nici în cazul României. Dar a pune problemele în termeni similari pentru o țară ca România poate părea șocant, cel puțin la prima vedere. Totuși, nici măcar românii (larg recunoscuți pentru toleranța lor proverbială) nu pot ignora la nesfârșit faptul că, în orașele lor, pot fi întâlnite numeroase spații intravilane, de diverse mărimi, abandonate (aflate în litigiu sau în proprietatea nu se știe cui), nu rareori având rolul de depozit pentru gunoaie. Asta fără a mai aminti fenomenele clasice pentru agricultura românească de după anul 1989, când întinse suprafețe agricole sau despădurite, au rămas neutilizate și necultivate ani la rând.

https://www.revistacalitateavietii.ro/2009/CV-3-4-2009/03.pdf

“Dezvoltarea durabilă reprezintă cheia pentru reconversia reușită a unui teritoriu.” (Nikolić 2013)

1.1.2. Reconversia siturilor postindustriale și a brownfield-urilor

Reconversia urbană, reprezintă reînvierea unui teren ce a adus cândva beneficii și a fost productiv, dar în prezent este degradat și abandonat și transformarea acestui teren într-unul profitabil și util. Reconversia în ceea ce privește contextul urban reprezintă un proces social, spiritual, cultural și fizic transformând clădirile, zonele urbane, clădirile sau întregi orașe vechi pentru îmbunătățirea nivelului culturii urbane și pentru păstrarea memoriei acestor locuri. Transformarea acestor terenuri, precum și reproductivizarea lor, poate conduce la beneficii în ceea ce privește economia și mediul. (Nikolić, 2013)

Reconversia ecologică a arealelor miniere este un complex de acțiuni și măsuri ce se aplică cu scopul de a transforma suprafețe degradate în areale utile și agreabile din punct de vedere economic. „Așadar, reconversia ecologică post exploatare este o acțiune proiectată de reabilitare funcțională și reintegrare peisagistică a arealelor agresate de activități umane.

Reabilitarea funcțională reprezintă procesul prin care se asigură o evoluție corectă și auto susținută a structurilor antropice miniere. Acest proces nu obligă la reinstaurarea condițiilor existente înaintea degradării, ci conferă teritoriului o nouă folosință durabilă, mai potrivită noilor condiții create. Procesul de reabilitare funcțională cuprinde o etapă destinată reconstrucției ecologice a arealelor degradate și o altă necesară redării în circuitul economic a terenurilor reabilitate ecologic.

Sursa: https://rayark.artstation.com/

Figura 1.1 Reconversie sit industrial abandonat

Reintegrarea peisagistică, trebuie să urmărească problema estetică prin proiecte de design industrial, în vederea realizării unui ambient odihnitor.” (babes…)

Reconversia ecologică post exploatare presupune diverse studii aprofundate ce au la bază o dezvoltare peisagistică recreativă, totodată utilizându-se tehnici caracteristice arhitecturii peisajului. (strategii univ bla bla)

1.2 Studii de caz

1.2.1 Quarry Garden

NUME: Quarry Garden

AUTOR: THUPDI și Universitatea Tsinghua, Beijing

AN: 2010

LOCALIZARE: Sonjiang District, Shangai, China

SUPRAFAȚĂ: 4,20 hectare

Sursa:https://art-architech.blogspot.com

Figura 1.2 Vedere de ansamblu Quarry Garden

Renovată, în curtea carierei abandonate anterior, Quarry Garden a devenit unul dintre noile locuri de interes și atracție din Shanghai. Punctele sale forte sunt temeinic demonstrate prin regenerarea ecosistemului și restabilirea societății. De exemplu, un teren abandonat periculos și inaccesibil a fost transformat într-o stațiune turistică atractivă pentru vizitatorii care se pot bucura de mediul frumos de care dispune situl și pot experimenta cultura industriei carierelor, gradul ridicat de dificultate al construirii unui spațiu arhitectural spectaculos pe tehnici de construcție extrem de complexe reprezinta de cele mai multe ori obiectivul principal al acestui proiect.

Quarry Garden este situată de asemenea în inima Grădinii Botanice din Shanghai Chen, ocupând o suprafață de 4,26 hectare (10,53 acri). Aceasta își ia numele de la Muntele Chen care este este situat în Grădină și măsoară aproape 70 de metri înălțime. Prezența în zonă a fost semnificativ diminuată când două cariere (în est și vest) au fost înființate la începutul secolului XX, funcționând până în anii 1980 În urma carierei a rămas o piscină adâncă în cariera de vest, după ce dealul a fost săpat și explorat. Proiectul intenționează să creeze o grădină delicată care sa transforme complet zona, cu accent pe cariera de vest care prezinta potential urias.

Sursa:https://art-architech.blogspot.com

Figura 1.3 Perspectivă asupra lacului Quarry Garden

Acest deal a fost una dintre cele mai populare stațiuni turistice din această zonă, cunoscută în mod tradițional drept „Chen Mountain Eight Sights”. Această inițiativă include reabilitarea ecologică a fostelor cariere și recuperarea a cinci obiective reprezentative pentru „Chen Mountain Eight Sights”, acest lucru desfășurându-se în funcție de starea sitului și de contextul convențional.

Fiind unul dintre principalele locuri cu aspect pitoresc ale Grădinii Botanice din Munții Chen, acest proiect oferă posibilitatea de a transforma această carieră grav deteriorată într-un spațiu public deschis și ecologic. Demn de menționat este și faptul ca structura spațială neobișnuită a noii cariere oferă planificatorilor posibilitatea de a crea un peisaj distinctiv.

Cu siguranță, designerii de peisaj nu sunt lipsiți de provocări , aceștia confruntându-se adesea cu obstacole. Unul dintre acestea este repararea mediului ecologic puternic degradat Acest sit, de exemplu, ridică problema lipsei vegetației sau creșterea greoaie a acesteia. Condițiile extreme se datorează epuizarii solului și a apei, la randul lor datorate neglijenței și exploatării stratului de rocă. În trecut, bazinul a fost în mare parte pustiu, cu zona adâncă îngrădită împotriva accesului persoanelor în ultimele decenii. Crearea unui mediu sănătos prin păstrarea unei relații corecte între carieră și locuitorii din apropierea sitului constituie un alt posibil obstacol pentru planificatorii acestui proiect.

Sursa:https://art-architech.blogspot.com

Figura 1.4 Tramă pietonală Quarry Garden

Grădina Carierei a fost împărțită în trei secțiuni pe baza unei analize efectuate asupra a sit-ului: Zona Lacului, Zona Platformă și Bazinul Adânc, ele fiind denumite și administrate în conformitate cu diferitele cerințe ale zonei, astfel sunt implementate diverse tehnici de construcție adaptate pentru a recrea peisajul carierei.

Strategia de amenajare

Zona lacului: Lacul este situat pe partea de vest a proprietății, acesta fiind și prima parte a zonei pe care o vad turiștii mai întâi. Aici, suprafața stâncii este în principal stearpă, cu excepția prezentei pădurii dense de metasequoia de pe partea sa de sud-est. Proiectanții au reconstituit aici forma terenului săpând și umplând terenul acolo unde a fost necesar, astfel se formează noile zone denumite „Lacul Oglinzilor” și „Platforma pentru a vedea flori”. „Lacul Oglinzilor” formează o altă bază turistică, care contrastează cu piscina adâncă și evidențiază suprafața lacului, eliminând senzatia neclară a planului vertical al dealului. Dealul de sud pe care este construită „Platforma pentru a vedea flori” nu numai că prin dispunerea sa izolează tulburările din afara locului, dar oferă și un loc perfect pentru plantarea și prezentarea florilor.

Sursa:https://art-architech.blogspot.com

Figura 1.5 Perspectivă vegetație- Quarry Garden

Zona platformei: îmbunătățirea secvenței spațiale și deschiderea site-ului de vizitare, fiind situată între zona terasei și cea a dealurilor, cu 6 ieșiri și intrările învecinate cu ea ca servicii subterane. Ieșirile și ușile sunt conectate prin trei nivele de podele orientate în spate cu un perete de reținere; podeaua din spate este alcătuită dintr-o singură varietate de tufe. În primul rând, modelul folosește peretele liber din piatră și placa de oțel ruginit pentru a modela seria fațadelor de modificări ritmice; apoi, o serie de trasee de alpinism sunt testate pentru ca oamenii să intre în vârful Podișului și să acceseze „grădina ascunsă” cu plante asortate. Un turn de apă a fost instalat în „grădina interioară” pe baza tunelurilor actuale.

Zona bazinului adânc: Bazinul adânc are o suprafață de apă de aproximativ 1 hectar (2,47 acri); atât adâncimea apei cât și distanța de înălțime între suprafața apei și zona terasei este de aproximativ 20-30 m (65,6-98,4 picioare). Datorită structurii sale spațiale neobișnuite, această zonă este destinată să formeze inima acestei scheme. Întrucât bazinul adânc a fost influențat de podul de transport al pietrei, zidul de stâncă din partea sa de sud este și mai abundent ca volum. Între timp, în ciuda condițiilor de rocă mai puțin extreme, peretele de stâncă din partea de sud are o barieră stabilă pentru turiști să ajungă la bazinul de jos.

Modelul a creat un traseu de vizitare alcătuit din tamburi din oțel inoxidabil, rame din oțel cu roți libere, peisaj artificial "orizontul" și un pod plutitor rotativ din lemn. Prin acest traseu, vizitatorii vor putea experimenta cariera dintr-o varietate de unghiuri și se vor bucura de spații dramatice, ceea ce le va spori și mai mult înțelegerea peisajului oriental și a culturilor miniere. La sfârșitul acestei rute, proiectantul taie, de asemenea, un tunel de 150 m (492 picioare) care se ridică pentru 25 m și conectează cariera est-vest.

Sursa:https://art-architech.blogspot.com

Figura 1.6 Planul de amenajare – Quarry Garden

Caracteristicile proiectului

Ca un efort îndrăzneț pentru renovarea carierei abandonate, acest proiect a răspuns cu succes la numeroase obstacole și a demonstrat următoarele caracteristici:

Restabilirea integrității ecologice a carierei

Industria carierei a înlăturat acoperirea pădurii de pe teren și a modificat dramatic compoziția solului, provocând epuizarea apei și a solului, precum și degradarea habitatului. Având în vedere peisajul de stâncă neobișnuit, modelul adoptă o abordare de „substrucțiune” și încearcă să creeze o nouă biocoenoză prin remodelarea solului și creșterea capacului de vegetație. În ceea ce privește dealurile și zidurile de stâncă expuse, modelul tinde să aprecieze realitatea peisajului cu stâncă, decât să implementeze procesul tradițional de înfășurare. În principiul conservării cu succes a protecției, constructorul adoptă tehnica de „scădere” a interferențelor și permite reconstruirea de la sine a peretelui stâncii cu ajutorul ploii, soarelui și alte condiții naturale.

Crearea unei experiențe naturale și culturală de stil oriental

Influențată de arta peisagistică chineză și literatura clasică, arhitectura contemporană a fost folosită pentru a înfățișa tradiția peisajului natural din Orient, precum și utopianismul Chinei. Practica orientală diferă de formele de apreciere „goale” occidentale și se concentrează mai mult pe percepția „deschisă” tangibilă și vizibilă a peisajului. În comparație, „Țara Floririi Piersicului”, o lucrare literară medievală cunoscută pentru a reprezenta „Grădina de Est a Edenului”, a înfățișat cu strălucire viața magică a pescarilor din lumea ideală.

Ca reprezentare a culturii peisajului natural oriental, designerul a copiat peisajul „Proprietatea înflorită a piersicii” și a făcut posibil ca turiștii să exploreze și să aprecieze peisajul de-a lungul unui traseu scenic concentrat pe forma neobișnuită a proprietății lacului adânc.

Aplicarea tehnicilor de construcție extrem de dificile

Datorită cerințelor complicate ale conceptului și a sistemului special de proiectare, anumite metode de construcție s-au dovedit a fi foarte dificile, dar au fost aplicate cu succes. Atât constructorii cât și experții au avut dificultăți în reamenajarea spațiului. Între timp, conceptul bretelelor din oțel a „Liniei Lunii”, precum și podul plutitor din lemn au necesitat supraveghere minuțioasă, precum și colaborarea strânsă între inginerii de șablare, structură și sculptură. În timpul montajului, acestea au fost reglate constant în funcție de diferitele probleme apărute, pentru a realiza o versiune cât mai perfectă a conceptului propus.

1.2.2 Quarry Park

NUME: Quarry Park

AUTOR: office ma arhitect peisagist

AN: 2014

LOCALIZARE: Hangzhou, China

SUPRAFAȚĂ: 20 hectare

Quarry Park este un parc public de 20 de hectare construit într-o nouă comunitate suburbană la nord de Hangzhou. Construit într-o fostă carieră de piatră din partea muntelui, parcul a devenit o atracție populară de weekend pentru locuitorii locali. Proiectarea reflectă și combină decalajul dintre culturile rurale și cele urbane, respectând în același timp atât intersecția critică în dezvoltarea Chinei și tranziția de la rural la urban. Administrația parcului oferă activități de sensibilizare în procesarea alimentelor și are ca scop promovarea unui sentiment de administrare pentru mediu.

Rolul arhitecților a implicat idei inițiale despre ce trebuie să facă cu carierele și siturile agricole, planificarea parcului, designul imaginativ și designul complet prin clădire. Filozofia arhitecturii se bazează pe structurile și materialele actuale reciclate într-un mod nou și construite cu o atenție considerabilă asupra detaliilor și consistenței construcției.

Sursa:https://art-architech.blogspot.com

Figura 1.7 Perspectivă – Quarry Park

Quarry Park este un nou stil de parc pentru China, conceput de un dezvoltator chinez pe o colină largă și provocatoare, între o dezvoltare suburbană nou dezvoltată și o coastă de munte stâncoasă distrusă de zeci de ani de cariere, dar cu frumusețea sa stranie. Autoritățile orașului au rezonat zonele carierei abandonate ca zonă de producție a alimentelor, iar fermierii locali au început să cultive mici paturi de grădină și culturi pe terase făcute manual, punând presiune asupra proprietarului amplasamentului alăturat pentru a-și reconsidera poziția viitoare în raport cu vecinii. ferme și cultivatori.

Atitudinile și relațiile din zonele economice speciale ale Chinei pot fi perplex și, la fel ca orice altceva, se pot schimba într-un ritm amețitor, creând tensiuni de-a lungul drumului, care pot fi periculoși pentru străini. Un astfel de stres, un produs secundar al urbanizării, a fost o scădere a respectului atât pentru producători cât și pentru fermieri; chiar și gătitul acasă s-a deteriorat considerabil în ultimele decenii. Acum, pendulul se învârte înapoi în direcția opusă, cu interes reînnoit pentru agricultură și toate zonele rurale, în special în ceea ce privește securitatea alimentară și sănătatea, sunt în creștere în rândul tinerilor urbani sofisticați, precum cei care locuiesc în grupul vecin cunoscut sub numele de Satul Cultural Liangzhu.

Sursa:https://art-architech.blogspot.com

Figura 1.8 Perspectivă – Quarry Park

Centrele de reciclare, piețele fermierilor și cărțile electronice pentru magazinele locale și accesul la facilitățile publice sunt doar o mână de programe de ultimă oră. Locuitorii sunt în special naveti cu guler alb la Hangzhou, copiii lor și bunicii pensionari care caută o calitate mai bună a vieții și o legătură cu natura rurală. Odată cu tendința „de la fermă la masă” care a câștigat un punct de vedere în unele orașe din stațiunea chineză, echipa de proiectare a stabilit obiective timpurii pentru Parcul Carierei: să accepte agricultura improvizată, să înceapă creșterea alimentelor într-o manieră mai organizată și să folosească manual Zidurile de terasă din piatră ca un impuls pentru dezvoltarea ulterioară a parcului, reconectând astfel locuitorii noului parc rup și turiști cu o bună reprezentare și înțelegere a agriculturii prin arhitectură și programare. De fapt, echipa de proiectare a invitat dezvoltatorul să joace un rol activ în dezvoltarea potențială și întreținere a site-ului.

Există două principale portaluri de ancorare în parc din comunitățile vecine, unul este fața publică primară, celălalt mai orientat către rezidenți. Din partea de sud-est publicul este întâmpinat prin centrul cultural și terasa pentru evenimente. Clădirea, proiectată de arhitectul peisajului, poate găzdui petreceri de degustare, cursuri de gătit și o serie de activități legate de tema agricolă centrală a parcului. O serie de terase și rampe extrem de abstractizate cu pereți de reținere din oțel corten duc până la câmpurile construite de fermieri de mai sus. Plantările de aici sunt permanente sau perene, deși încă sunt concentrate pe fructificări, cu toate acestea, părtinirea chineză spre o curățenie extremă în peisaj este cea mai proeminentă aici, la intrarea cea mai publică în parc. Au rămas câmpurile și zidurile construite de fermieri.

Sursa:https://art-architech.blogspot.com

Figura 1.9 Perspectivă – Quarry Park

Amplasat în partea de deal, există o mare zonă de joacă de aventură, cu un amfiteatru, structuri de joacă concepute personalizat și un tobogan de terrazzo, construit direct în pârtie. Poarta principală rezidențială din colțul de nord-est al parcului duce la o scară largă care traversează dealul printr-o pădure groasă de bambus. În vârf există un gazon de evenimente mare, care păstrează forma reziduală lăsată de lucrările carierei. Înconjurat de paturi de flori terasate și parcuri comunitare, peluza pentru evenimente este suficient de mare pentru a găzdui evenimente din cartier și are bucătărie în aer liber și facilități de clasă pentru gătit.

Terenul arabil mai înalt din parc este rezervat proiectării arhitecturale dramatice a plantațiilor de ceai cu case de ceai planificate pe coasta dealului. Mai sus pe munte, construcția unui „parc rock” ar profita din plin de mediul carierei, întrucât istoria, media și arta se concentrează de-a lungul traseului pitoresc. Unele dintre elementele supraviețuitoare ale carierei de piatră sunt privite ca artă prin adăugarea unei suprafețe plane neutre ca fundal la resturi rare, oferind în același timp o vedere asupra câmpurilor și grădinilor de mai jos, îmbunătățind atât peisajul cât și vederea și permit instalații rotative. Quarry Park umple unele dintre găurile care se deschid pe măsură ce apar noile tehnologii; în același mod în care arhitecții de peisaj traversează frecvent găurile în procesul de planificare, privind problemele dintr-o lentilă largă și punându-se între proiectele și preocupările care îi afectează. În acest caz, să se bazeze pe principiile care stau la baza creării Satului Cultural Liangzhu, a unei existențe atrăgătoare, echilibrate, prin reconectarea rezidenților și vizitatorilor la elementele fundamentale ale alimentării corpului, minții și spiritului din sol.

Sursa:https://art-architech.blogspot.com

Figura 1.10 Perspectivă – Quarry Park

CAPITOLUL II. CONTRIBUȚII PROPRII

2.1. Justificarea temei

Situația actuală a municipiului Tulcea este marcată de o serie de disfuncționalități de ordin economic, social și cultural, la care se adaugă insuficiența spațiilor verzi sau lipsa valorificării celor cu potențial.

Prezenta lucrare abordează reconversia fostei Cariere Bididia, ca și pol de interes socio-cultural, economic și recreativ, situl având un potențial peisagistic deosebit, datorită morfologiei terenului și a perspectivelor vizuale. ……………………………………………………………

2.2 Obiectivele cercetării

2.2.1 Scop

Prezenta lucrare presupune realizarea unei cercetări ce analizează potențialul fostei cariere Bididia și metodele de valorificare superioară ale acestui teren fost exploatat în scopul concretizării unei soluții care să faciliteze dezvoltarea socio-culturală, turistică a zonei studiate. Totodată se urmărește realizarea unui cadru adecvat atât pentru locuitorii municipiului Tulcea, cât și pentru turiștii ce tranzitează orașul, în care activitățile recreative să se îmbine cu cele practice.

2.2.2 Obiective

Obiectivele acestui proiect constau în cercetarea modalităților de valorificare al terenului ce aparține fostei exploatări de piatră, cercetarea procedeelor de ecologizare ale acestuia, analiza situației existente de pe sit………………..

2.3. Material și metode

Pentru colectarea informațiilor necesare redactării acestei lucrări au fost abordate diverse materiale și metode. (Tabelul 2.1)

Tabel 2.1 Prezentarea materialelor și a metodelor folosite

2.3.1 Încadrarea în teritoriu

Orașul Tulcea este situat în extremitatea de SE a României, în partea central-nordică a Dobrogei, la gurile Dunării, cu ieșire la Marea Neagră (în E), la gradnița cu Republica Moldova și Ucraina (în N), limitat de județele Galați (NV), Brăila (V) și Constanța (S)

Din punct de vedere geografic, situl studiat, anume, Cariera Bididia este situată în partea de nord a Dobrogei, în zona de sud-est a municipiului Tulcea, în imediata apropiere a intersecției

DJ 222 Tulcea-Sarichioi-Jurilovca cu DJ 222 Tulcea – Murighiol .

Din punct de vedere administrativ, Cariera Bididia este amplasată pe teritoriul municipiului Tulcea, la cca. 0,5 Km SE de acesta, în versantul sud-vestic al Dealului Bididia, la aproximativ 2,5 km față de centrul orașului și este încadrată, în conformitate cu P.U.G., ca suprafață cu destinație – activități industriale.

2.3.2 Prezentare sitului

Geomorfologia și topografia

Orașul este înconjurat de un număr de șapte coline cu altitudini reduse (100-200 m), dar cele care îl circumscriu cel mai de aproape sunt: Hora Tepe la NE, Dealul Carierei la sud-est, Dealul Mare la sud și Dealul Taberei. Municipiul Tulcea se poate înscrie și în limitele mai largi ale apelor care formează un alt inel în jurul său, întrerupt numai în partea sa sudică. Astfel, la nord se află cotul Tulcea al Dunării, la est lacul Zaghen, iar la vest bălțile Somovei. (https://www.cjtulcea.ro/sites/cjtulcea/HartaInteractiva/Orase/Municipiul%20Tulcea.pdf)

Solurile

La nivelul orașului Tulcea solurile întâlnite sunt: soluri cenușii închise și cernoziomuri levigabile, la care se adaugă pe areale mai restrânse, litosoluri și cernoziomuri carbonatice.

Dealurile care circumscriu municipiul Tulcea sunt formate din calcare, marnocalcare. Aceste roci se exploatau în situl studiat.

(https://www.cjtulcea.ro/sites/cjtulcea/HartaInteractiva/Orase/Municipiul%20Tulcea.pdf)

Solurile din regiune sunt caracteristice ca profil și factori de fertilitate fiind în dependenŃă de factorii meteo-climatici, decisivi în pedogeneza și de roca mamă . Grosimea acestor soluri variază între 2,0 si 3,5 m , iar din punct de vedere al aciditaŃii , solurile din zona au un pH în general neutru cuprins intre 6,5 – 7. Aceste soluri s-au format pe produsele dezagregate și alterate a diferitelor formaŃiuni cristaline, roci magmatice și roci sedimentare . Principalele tipuri de soluri din judeŃul Tulcea sunt: Cernoziomurile, se găsesc în majoritatea terenurilor din Podisul Nord Dobrogean. În Delta Dunării, aceste soluri sunt puŃin răspândite, în partea de sud a zonei Chilia, unde se sfârseste câmpia de loess a Chiliei. Teritoriul ocupat de cernoziomuri este folosit în principal la păsunat; doar o mică parte este folosit la fermele piscicole. Solurile aluviale sunt soluri foarte tinere caracteristice în principal Luncii Dunării si grindurilor din partea fluvială (vestică) a deltei, care în mod regulat primesc aluviuni proaspete. Aproximativ 35.000 ha de zone cu soluri aluviale din Delta Dunării sunt îndiguite si cultivate. În condiŃiile unui management adecvat aceste soluri sunt productive pentru o gamă largă de tipuri de culturi pentru teren uscat, dar, din cauza climei uscate fără irigaŃii, producŃiile sunt mici si foarte mici. Limnosolurile, includ depozitele lacustre/lagunare de pe fundul lacurilor. Aceste sedimente sunt în marea lor majoritate alcătuite din suspensii minerale aduse de apele Dunării si cele provenite în urma proceselor chimice si biologice care au loc la nivelul masei de apă si sedimentelor. Gleisolurile, reprezintă principalul component al învelisului de sol caracteristic formelor de relief cuprinse între 0,0 si 0,5mrMN. Sunt dezvoltate pe depozite aluviale, dar câteva dintre ele sau format si pe depozite de loess (Câmpia Chiliei). Dacă nu sunt drenate si cultivate, gleisolurile sunt acoperite, predominant, cu stufărisuri, păpurisuri si rogozuri. Pe grindurile fluviale acestea se găsesc sub păduri de Salix alba, Salix fragilis si pajisti cu Agrostis stolonifera si Carex sp. Psamosolurile si nisipurile, sunt asociate cu grindurile si dunele de nisip din delta maritimă si din Complexul lagunar Razim-Sinoie. Psamosolurile sunt definite prin textura lor nisipoasă si de un profil de sol slab dezvoltat. Nivelul general de fertilitate al psamosolurilor este foarte scăzut. Sunt folosite în special pentru păsuni si plantaŃii de plop. Numai pe porŃiuni de teren foarte mici, în curŃile caselor si pe lângă sate, sunt cultivate cu porumb, cartofi, secară, orz. Solonceacurile includ toate tipurile de sol, care au limita superioară a orizontului salic în primii 20cm de la suprafaŃa solului. Solonceacurile suportă un covor vegetal sărac, care constă din pajisti halofile de calitate foarte scăzută pentru vite. Prin natura lor, acestea au o biodiversitate scăzută. Pentru agricultură (exceptând păsunatul extensiv) este imposibil a fi folosite fără un drenaj artificial si spălarea sărurilor. Soluri bălane, sunt caracteristice, prin definiŃie, stepelor cu climat continental uscat, sunt singurele soluri zonale din Delta Dunării. Cu toate că solurile bălane sunt bune din punct de vedere fizic, ele au un nivel de fertilitate moderat din cauza conŃinutului relativ redus de materie organică, N si P. Dar principala cauză a obŃinerii de recolte scăzute este lipsa umidităŃii din sol Histosolurile constituie principala componentă nivelului pedologic al RBDD. În stare naturală, histosolurile sunt suport de bază pentru ecosistemele umede: stufărisuri, vegetaŃia acvatică, submersă. SuprafeŃe mari sunt utilizate pentru agricultură în incinte amenajate. Antroposolurile si non-solurile sunt rezultatul diferitelor activităŃi umane. Sunt în principal reprezentate de grămezi de pământ sau alte materiale rezultate din săparea de canale, pentru desecare în incintele agricole, pentru deschiderea unor căi navigabile (ex. Caraorman si Mila 23) si canalelor pentru îmbunătăŃirea circulaŃiei apei în părŃile mai izolate ale deltei. Antroposolurile sunt constituite în principal din depozite aluviale, uneori amestecate cu materii organice. SuprafeŃe mici – circa 500 ha – sunt folosite de locuitori PLAN LOCAL DE ACłIUNE PENTRU MEDIU JudeŃul TULCEA 14 pentru cultura legumelor, pepeni si alte culturi de subzistenŃă. SuprafeŃe mai mari ce s-au înierbat natural sunt folosite ca păsune. Pădurile Pădurea este un ecosistem terestru tridimensional, cel mai complex și cuprinzător dintre toate ecosistemele, cu legi proprii de dezvoltare, în care se desfășoară cele mai intense schimburi de substanŃă, energie, informaŃie și cele mai mari procese biologice .Pădurile au importanŃă economică, socială și ecologică. Lor li se datorează în cel mai înalt grad stabilitatea și calitatea factorilor fundamentali ai mediului (aerul, apa și solul).

http://www.ddbra.ro/media/PLAM_Tulcea_2011(1).pdf

Clima

Clima minicipiului Tulcea – este continental excesivă, cu precipitații reduse (sub 400 mm/an), veri calduroase, ierni reci, marcate adesea de viscole, amplitudini mari de temperatură (66,3 0C)

Apropierea de zona continentală a Rusiei aduce aer rece care vine de la nord-est

spre sud-vest, rezultând un vânt numit Crivăț, care aduce ierni foarte reci,

câteodată înghețând chiar Dunărea și Delta pe o perioadă de doua-trei luni. În

vară vânturile puternice aduc aer cald și uscat care usucă pământul si transformă

solul în praf. (…profil de judet)

Teritoriul judeŃului Tulcea aparŃine sectorului cu climă continentală. Regimul climatic se caracterizează în partea continentală prin veri fierbinŃi cu precipitaŃii slabe și ierni nu prea reci dar în care uneori apar viscole puternice dar și cu frecvente intervale de încălzire care întrerup continuitatea în timp a stratului de zăpadă. Zona maritimă a judeŃului este PLAN LOCAL DE ACłIUNE PENTRU MEDIU JudeŃul TULCEA 11 caracterizată prin veri a căror căldură este atenuată de briza mării. Iernile se caracterizează prin temperaturi nu prea coborâte dar marcate de vânturi puternice, reci, din direcŃia mării. CirculaŃia generală a atmosferei se caracterizează, în semestrul cald, prin predominarea curentilor lenti de aer temperat-oceanic din V, iar în semestrul rece, prin masele de aer din NE cu caracteristici arctic-continental și prin advecŃia din SV a aerului mediteranean, cald și umed. Temperatura aerului este slab diferenŃiată pe teritoriul judeŃului: mediile anuale sunt în jur de 11,1 C; mediile lunii celei mai calde, iulie, urcă până la 23,2 C; mediile lunii celei mai reci, ianuarie, coboară până la – 1,8 C. Numărul mediu al zilelor de îngheŃ este de 84,2 la Sulina și de aproximativ 100 în partea continentală a judeŃului. PrecipitaŃiile atmosferice înregistrează valori mai reduse decât în celelalte judeŃe ale Ńării. CantităŃile medii anuale sunt mai mici de 400 mm în regiunea Deltei Dunării și a complexului lacustru Razelm. Stratul de zăpadă are caracter episodic și grosimi neînsemnate, cu durata medie anuală 30 zile.

http://www.ddbra.ro/media/PLAM_Tulcea_2011(1).pdf

2.3.3 Istorie și etnografie

………………………. -.-

…………………………………………………

,,Până în anul 1880, orașul Tulcea era împarțit în mahalale, cuprinse în două circumscripții teritoriale, însemnate în hărți prin culorile galben, respectiv roșu. Culoarea galben reprezentând mahalaua Prislăvenilor, mahalaua Mocanilor, mahalaua Tătărască, mahalaua Armenilor, mahalaua Ceairului, mahalaua Rusească, iar culoarea roșu reprezentând mahalaua românească, mahalaua Beștepenilor, mahalaua Grecească, mahalaua Israelită, mahalaua Nemțească, mahalaua Molocanilor, mahalaua Ceamurlia.

Prezența acestor numeroase etnii și religii în Tulcea acelei perioade îndeplinește ideea de oraș cosmopolit. Edificatoare pentru coloratura etnică a orașului este descrierea de călătorie, de la începutul secolului al XX-lea, a lui Nicolae Iorga care povestește că a văzut în Tulcea îngrămădindu-se ,,prăvălii bulgărești, grecești, evreiești”, iar în cafenele ,, căciuli bulgărești, mocănești, pălării țărănești și orășenești, fesuri turcești, turbane tătărești și hainele corespunzătoare într-o tărcată expoziție etnografică”. Tocmai existența acestui amestec de naționalități dădea un farmec deosebit orașului.”

………………….

https://www.ziuaconstanta.ro/stiri/invitati/o-calatorie-prin-orasul-tulcea-1878-1918-i-658569.html

2.3.4 Analiza sociologică

-.- dooh

Conform recensământului efectuat în 2001, populația municipiului Tulcea se ridică la 73.707 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistrează 91.875 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (83, 37%). Principalele minorități sunt cele de ruși lipoveni (2,36%), rromi (1,29%) și turci (1,11%). Pentru 10, 53% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.

Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (85, 92%), dar există și minorități de musulmani (1,32%) și ortodocși de ritm vechi (1,3%). Pentru (10, 57%) nu este cunoscută apartenența confesională. Bla bla

2.3.5 Obiective culturale

Obiectivele culturale ale orașului sunt concentrate în zona centrală….

2.3.6 Tipologii de peisaj

2.3.7 Analiza vegetală

2.3.7.1 Analiza sistemului verde

2.3.7.2 Tipologii de spații verzi vegetalizate

2.3.7.3 Tipologii de vegetație în zona studiată

Analiza vegetației este realizată prin consultarea literaturii de specialitate, vizite constant pe sit. Cariera Bididia este localizata in Marea Unitate tectonica Dobrogea de Nord alcatuită din trei subunitati tectonice : 1. Zona Muntilor Macin, 2. Zona Triasica a Tulcei și 3. Bazinul Bababdag. Cu toate că solul nu favorizeaza dezvoltarea vegetației, aici putem remarca prezența a numeroase specii arborescente. Speciile lemnoase (arbori, arbuști) întâlnite în cadrul analizelor de teren sunt prezentate succint în Tabelul 2.1. în timp ce speciile erbacee sunt sintetizate în cadrul Tabelului 2.2.

Astfel, am identificat în cadrul terenului studiat cinci tipologii distincte de structurare și combinare a vegetației, după cum urmează:

Zonă postindustrială Carieră I Bididia

Zonă postindustrială Carieră II Bididia

Zonă suburbană

Zonă padure Bidia

Zonă de exploatare agricolă

Deși situl studiat în prezenta lucrare este împărțit în 5 zone, vegetația regăsită în cadrul acestora este asemanatoare din punct de vedere al speciilor întâlnite.

Tabel 2.1 Arbori/Arbuști/Liane

Tabel 2.2 Vegetația erbacee

Specii invazive și măsuri de gestionare ale acestora

,,Ambrosia artemisifolia- originară din America de Nord și a fost adusă în Europa cu diferite cereale. Aceasta este prezentă în toată țara, din zona de câmpie până în zone cu circa 600m altitudine. Este foarte frecvent întâlnită în zonele ruderale la margini de drumuri și pe terenurile neîngrijite din mediile urbane și rurale, uneori pătrunzând chiar ți în culturi. Polenul acestei plante este puternic alergen determinând simptome asemănătoare celor caracteristice astmului bronșic. Pentru gestionarea speciei se recomandă controlul mecanic (smulgerea timpurie), dar cel mai eficient rămânând controlul chimic unde nu există restricții.

Acer negundo – originar din America de Nord, introdus ca specie ornamentală și pentru realizarea de plantații forestiere și perdele de protecție. Arțarul american este un competitor puternic pentru speciile lemnoase native pe care le înlocuiește cu succes. În ceea ce privește impactul asupra sănătății oamenilor, acesta este doar indirect; fiind gazdă bună pentru un fluture ale cărui omizi, prin atingere, pot produce alergii ale pielii. Pentru prevenirea instalării în habitate susceptibile și în arii protejate este necesară monitorizarea permanentă și elimminarea imediată a plantelor instalate, mijloacele cele mai potrivite fiind în această situație cele mecanice. Se recomandă evitarea folosirii în scopuri ornamentale, iar acolo unde deja este cultivat este sugerată efectuarea de tăieri drastice ale coronamentului astfel încât producția de fructe să fie cât mai redusă.

Erigeron annuus- originar din America de Nord adus în Europa spre sfârșitul secolului al – XVII lea pentru a fi cultivat ca plantă decorativă. Acesta este frecvent răspândit în fânețele din zonele de deal și de munte, poate fi întâlnit prin lunci, margini, rariști de pădure și locuri înierbate neîngrijite de pe marginea drumurilor. Pentru gestionarea acestei specii se recomandă controlul chimic pentru terenurile agricole și controlul mecanic pentru pajiști și fânețe, în cazul din urmă se pot efectua cosiri timpurii.

Ailanthus altissima- Originar din China, introdus în Europa la jumătatea secolului al XVIII lea, fiind confundat cu Rhus typhina. Această plantă are o capacitate mare de reproducere, atât vegetativă prin drajonare, cât și generativă, producând anual cantități însemnate de fructe. Aceasta afectează cu precădere pajiștile uscate din zona de silvostepă, dar și lizierele pădurilor, habitatele ce însoțesc cursurile apelor curgătoare. Controlul speciei este dificil, acțiunile de eliminare mecanică, prin smulgere/tăiere nefiind eficiente, cauzând stimularea drajonilor. Se recomandă decojirea inelară a copacilor astfel încât aceștia să moară în 2-3 ani.Acesta trebuie eliminat prin orice mijloace din peisajul urban, unde produce pagube însemnate ( distruge asfaltul, zidurile, terasamente de tramvai/căi ferate etc.) și disconfort prin mirosul degajat de glandele situate la baza frunzelor.

Morus alba- originar din China, dudul alb a fost adus în Europa din secolul al VI lea de către călugării misionari, frunzele sale fiind folosite pentru creșterea viermilor de mătase. Este frecvent sălbăticit, mai ales prin zăvoaie. Deși este prezent prin păduri de plop și salcie, dudul alb nu are încă potențialul de a acoperi suprafețe însemnate și nici nu este suspectat de a fi înlocuit vreo specie nativă. Pentru a nu se ajunge la astfel de situații este bine să îndepărtăm plantele de dud care apar subspontan în preajma ariilor protejate.

Robinia pseudoacacia – originar din America de Nord, introdusă în Europa în anul 1601, după aproape 200 de ani fiind adus și în România pentru a fi folosit la fixarea nisipurilor din sudul țării. Nu se poate vorbi în cazul salcâmului de un impact negativ însemnat, prezența lui fiind chiar pozitivă uneori. Aceasta este o plantă care trebuie atent monitorizată și eliminată din preajma ariilor protejate sau a unor ecosisteme valoroase pentru a evita în acest mod eventualele consecințe negative. (Anastasiu, 2007)

2.3.7 Funcțiuni

2.3.8 Infrastructura si accesibilitate

2.4 Rezultate obținute

2.4.1 Analiza SWOT

2.4.2 Sinteza analizelor

2.4.3 Diagnostic.Viziune. Misiune. Concept

2.4.4 Strategie de dezvoltare

2.4.5 Soluție

2.5 Concluzii și recomandări

În concluzie, situl studiat în prezenta lucrare are o vegetație preponderent spontană. Zonele puternic vegetalizate sunt cele aflate în zona pădurii Bididia Tulcea, și respectiv loturile agricole neexploatate. Pădurea este slab întreținută, deoarece pana acum aceasta nu a avut un caracter peisagistic, zona fiind utilizata doar in caracter industrial ceea ce a dus la vegetalizarea puternică cu specii spontane, fapt ce face traversarea padurii dificilă…

BIBLIOGRAFIE

http://www.mmediu.ro/beta/domenii/dezvoltare-durabila/concepte-si-principii-de-dezvoltare-durabila/)

https://www.revistacalitateavietii.ro/2009/CV-3-4-2009/03.pdf