I. Preliminarii … … … … 2 [625829]

1
Cuprins

I. Preliminarii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 2
II. Duhovnicia – între misiune divină și „cultul personalității” ………………………….. . 2
III. Duhovnicul bun – un rugător ………………………….. ………………………….. ………………. 4
IV. Ucenicul ascultător ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 6
V. Duhovnicul nu se confundă nici cu monahul, nici cu învățatul acest ei lumi ……. 8
VI. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 9
VII. Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 10

2
Instituția duhovnicului în Ortodoxie.
Importanța ei în formarea modului creștin de a comunica cu semenii

I. Preliminarii

Cuvântul duhovnic vine din slavonescu l duhovĭnikŭ , având ca sinonime în literatura
duhovnicească pe avva , părinte duhovnicesc . Termenul de părinte duhovnicesc este ceva mai
larg decât cel de duhovnic, putând fi întrebuințat și pentru monahi simpli, dar care, prin
încercarea lor îndelungată în experiența duhovnicească, au devenit îndrumători pentru toată
lumea. De exemplu, Sfântul Paisie Aghioritul, un simplu monah, este considerat un părinte
duhovnicesc al multor oameni care l -au cunoscut sau au apelat la rugăciunile sale. Duhovnicul
este preotul care pri mește de la episcop, printr -o rânduială numită hirotesie, puterea și
permisiunea de a săvârși Taina Sfintei Spovedanii și de a -i îndruma duhovnicește pe
credincioșii din turma încredințată lui spre păstorire.
Domnul Hristos le -a făgăduit ucenicilor Săi, î ncă din timpul vieții Sale pământești,
puterea legării și a dezlegării de păcate: „ Oricâte veți lega pe pământ vor fi legate și în cer și
oricâte veți dezlega pe pământ vor fi dezlegate și în cer ." (Mt. 18, 18)1 În ziua Învierii Sale din
morți a împlinit această făgăduință, dându -le ucenicilor Duhul Sfânt: „ Luați Duh Sfânt! Cărora
veți ierta păcatele, vor fi iertate, și cărora le veți ține, vor fi ținute" (Ioan 20, 22 -23).
II. Duhovnicia – între misiune divină și „c ultul personalității”
Lucrarea unui duhovnic este mult mai dificilă și mai subțire decât cea a preotului,
deorece el lucrează cu sufletul omului și este de ajuns un singur moment de lipsă de înțelepciune
sau de discernământ pentru a închide raiul acestuia. Duhovnicia este o misiune divină, se face
cu timp și fără timp . În încercare a de a vorbi despre esența duhovniciei, Părintele Rafail Noica
spune: „Dar noi, prin hirotonia și hirotesia noastră, avem puterea de a da viață; nu de a o lua
sau de a ne răzgândi și a nu o lua, ca Pilat, și ca puternicii lumii acesteia, ci avem puterea de a
da viață. Și nu noi, ci – mi-ar plăcea să -l citez pe Sfântul Apostol Pavel – «Hristos în noi», prin
darul preoției. ”2

1 Pentru citate biblice am folosit Noul Testament cu Psalmii , tipărit cu aprobarea Sfântului Sinod, sub îndrumarea
și cu purtarea de grijă a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Editura Institutului
Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2015.
2 Rafail Noica, Cultura duhului , ediția a doua revizuită și adăugită, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2017, p. 47 .

3
Într-una din conferințele sale, părintele Rafail Noica provoacă auditoriul printr -o
întrebare retorică la meditația asupra unui subiect sensibil, care frământă conștiința multor
credincioși ai Bisericii: „Ce este un duhovnic bun și când începe un duhovnic a fi bun? ”3 Tot el
dă și răspunsul la această întrebare : „Duhovnicia nu este psihologie, duhovnicia nu este viață
trupească, duhovnicia nu este istoricitate sau istorie, duhovnicia nu este etică, nici maniere și
manierisme. Duhovnicia este duh, căci «Duh este Dumnezeu» ”.4
Faptul că ai terminat o școală de teo logie și ai primit harul prin hirotonie nu îți dă
automat darul deosebirii duhurilor sau înțelepciune, ci este nevoie de o maturitate
duhovnicească dobândită în urma experienței proprii în lupta cu păcatul. Părintele Sofronie
Saharov, în una din cuvântăril e sale către fiii săi duhovnicești, discută despre atenția de care
trebuie să dea dovadă cei care au primit de curând harul: „Însă cei ce nu demult au simțit harul
lui Dumnezeu ar trebui să se poarte cu mare luare aminte – câtă vreme nu au trecut «prin
mijlocul umbrei morții» încercărilor ispitelor. De abia atunci vor dobândi puterea de a judeca,
altfel vor repeta unele cuvinte fără să le cunoască adevăratul cuprins.”5 Mitropolitul Antonie de
Suroj folosește termenul de „stăreței”6 pentru cei care nu mai ad augă la Taina Preoției
experiența unei viețuiri în duh, pătrunzând astfel într -un tărâm duhovnicesc ce le este inaccesibil
ca înțelegere. Aceștia î și comandă de cele mai multe ori ucenicii, făcându -i după chipul lor și
nu al lui Dumnezeu: „A frânge personalitatea unui om pentru a -l face după propriul tău chip
este cu totul necuvenit ”7. Un adevărat stareț, așa cum se vede și în Pateric sau în Viețile
Sfinților, știa să fie el însuși, dar știa să îl și ajute pe ucenic să devină el însuși, respectându -i
vocația, iar nu o replică a sa proprie sau o copie la indigo a propriei lui personalități. De
exemplu, Sfântul Siluan, care a ajuns la o măsură duhovnice ască înaltă, deși muncea la moară
unde trebuia pregătită făină pentru mii de oameni, l -a sfătuit pe ucenicul său, părintele Sofronie
Saharov, să meargă în pustie după ce el nu va mai fi, deoarece înțelegea că viața de mănăstire
îi depășea puterile, acesta neavând o con stituție fizică robustă precum cea a Sf. Siluan. Spunem
aceasta deoarece știm că există o tendință contrară, dar larg răspândită și îmbrățișată de unii
duhovnici, care abuzează de puterea lor duhovnicească pentru a controla viețile ucenicilor și
a-i manipula . Discrepanța dintre cele două tendințe este cu atât mai mare cu cât observăm că
acest gen de duhovnic merge până la a se sub stitui lui Hristos, a se propovădui pe el însuși, ba

3 Ibidem , p. 48.
4 Rafail Noica, Cultura duhului , p. 49.
5 Arhimandritul Sofronie, Cuvântări duhovnicești, vol. I, traducere din limba rusă de Ieromonahul Rafail (Noica),
ediția a doua revăzută Editura Accent Print, Suceava, 2013, p. 228.
6 Antonie de Suroj, Adierea duhului . Purtarea de grijă față de suflete, traducere de Monahia Mina, Editura
Doxologia, 2015, p. 206.
7 Ibidem , p. 208.

4
chiar a amenința cu focul iadului pe ucenici pentru neascultar e. De exemplu, Arhiepiscopul
Lazăr Puhalo a observat această tendință a „cultului duhovnicului ” și a adresat o scrisoare în
1989 unui grup de catehumeni: „ Trebuie să știți că Biserica Ortodoxă nu are nicio tradiție și nu
recunoaște acest fel de ascultare î n care sunteți mânați. În ultima vreme, s -a dezvoltat
oarecumva un fel de «cult al duhovnicului». Această tendință dusă la extrem este o perversiune
și o denaturare a ide ii de ascultare din monahism, precum și a rolului adevărat al unui duhovnic.
Nu este d eloc normal să li se ceară laicilor din Biserică să asculte orbește de duhovnic sau chiar
de preotul paroh. ”8 În finalul scrisorii adresate catehumenilor, arhimandritul Lazăr Puhalo
afirmă că „dacă te pomenești gândindu -te că mântuirea ta depinde de vreun anume părinte sau
duhovnic și încetezi să te gândești la Iisus Hristos ca Începător și Împlinitor al mântuirii tale,
atunci ai căzut într -adevăr în mrejele vreunei secte și va trebu i să lupți ca să scapi de acolo ”9.
Din păcate, această stare nedorită a lucrurilor apare atunci când duhovnicul nu -și poate depăși
lesne interesul meschin, nemaiajutându -și, pe cale de consecință, nici ucenicii să crească
duhovnicește. El nu mai are libert ate interioară, nu mai luptă pentru curățirea de patimi și se
depărtează astfel de duhul Părinților. Dimpotrivă, Sfântul Paisie Aghioritul spune : „Mult ajută
libertatea duhovnicească la povățuirea sufletului. Adică duhovnicul să nu urmeze o linie ce o
propun unii, ci să vadă ce spun Sfinții Părinți și să acționeze cu discernământ, potrivit cu omul,
cu căderea și cu pocăința.”10
III. Duhovnic ul bun – un rugător
Ne putem întreba care este raportul dintre puterea primită prin hirotesie și experiența
care variază d e la preot la preot. Unii spovedesc de 20 de ani, iar alții de 2 zile. Părintele Rafail
Noica spune că „puterea lui Dumnezeu este cea care trebuie să lucreze și pe care trebuie să o
căutăm și să vină înainte de formația și de experiența noastră […]”11. E important ca un preot să
fie împreună -lucrător cu Dumnezeu, dar nu trebuie să uităm că, în cele din urmă, puterea lui
Dumnezeu este cea care mântuiește. Duhovnicia nu este o lucrare omenească, ci o l ucrare
dumnezeiască săvârșită printr -un om. În acest sens, părintele Rafail Noica citează spusele unui
preot ortodox de la Paris: „Ce caut eu, ca duhovnic? Să fac pe ucenicul meu întru chipul și
asemănarea mea? Anathema!”12 Păstorii de suflet recent hirotes iți întru duhovnic se confruntă

8 Lazăr Puhalo, Teologia vie în Ortodoxie , ediție îngrijită de Fabian Anton, traducere de Virgil Baidoc, Editura
Eikon, Cluj -Napoca, 2004, p. 135.
9 Ibidem , p. 141.
10 Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, Nevoință Duhovnicească (vol. III ), traducere din limba greacă
de ieroschim. Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2017, p. 292.
11 Rafail Noica, Cultura duhului , p. 50.
12 Ibidem , p. 51.

5
cu pericolul de a exercita lucrarea duhovniciei doar ca pe una pur omenească și aceasta din
cauza lipsei experienței. Practic diferența dintre un duhovnic renumit și unul care se află la
început de drum o reprezintă această experiență. Așa stând lucrurile, apare inevitabil întrebarea:
Cel de curând hirotesit poate să fie un duhovnic bun sau este sortit greșelilor caracteristice unui
începător? Ar rezulta de aici că doar timpul este cel care șlefuiește duhovnicii, dar nu este așa.
Părintele Rafail Noica arată că nu putem recurge la judecăți omenești atunci când avem de a
face cu aspecte duhovnicești și că elementul care validează un duhovnic bun indiferent de
experiența acestuia nu este timpul, cultura, ci rugăciunea: „Spre a nu face din duhovnicie o
lucrare omenească, socotesc că trebuie – dacă vrem să fim de astăzi duhovnici buni – să învățăm
taina rugăciunii: prin rugăciune să rămânem nedezlipiți de Dumnezeu, prin rugăciune să primim
pe Dumnezeu în inimile noastre, ca să nas că acolo un cuvânt, pe care să îl dăm celui care îl
caută, fie cuvânt de îndrumare, fie măcar și cuvântul rugăciunii, adică nu cuvânt omenesc.”13
În viziunea aceluiași părinte, misiunea duhovnicului este de a căuta acea „spărtură” în cetatea
sufletului fiul ui duhovnicesc, deoarece el știe că o singură patimă poate dărâma zidul de apărare
al virtuților: „Dacă toate punctele le întărești, dar acolo unde este o spărtură mare în zidul cetății
tale tu o lași descoperită, păi pe acolo vor năvăli armatele vrăjmașul ui și nimica nu ai făcut cu
mântuirea ta.”14 Pe de altă parte, Sfântul Paisie Aghioritul recomandă duhovnicilor tineri să se
ocupe de cazurile mai ușoare , întrucât acestea contribuie mai mult la creșterea și formarea lor
duhovnicească și la dobândirea experienței duhovnicești: „Un duhovnic tânăr, până când va
dobândi experiență, este mai bine să ajute în cazurile mai ușoare. Se poate, de pildă, ca un suflet
dificil, să -i întârzie sporirea duhovnicească prin sabotajele ce i le va face și să -i mănânce tot
timpul. Dacă nu ia aminte, datorită bunei lui intenții va da importanță totdeauna scenelor ce i le
va face un astfel de suflet, își va cheltui fără scop puterile sale și se va chinui. Atunci când va
dobândi experiență, va ști când trebuie să de a importanță și când să se poarte cu indiferență.”15
Între duhovnic și ucenic trebuie să existe un schimb de rugăciune, întâlnirea dintre cei
doi este o rugăciune, în care ucenicul se roagă ca Dumnezeu să -i dea duhovnicului său luminare,
iar duhovnicul se roagă atât ca să primească cuvânt de la Duhul Sfânt, cât și ca acel cuvânt să
poată fi primit de ucenic și să rodească: „Or, acest cuvânt trebuie să -l căutăm în rugăciune: în
rugăciune să se nască, în rugăciune să -l dăm și în rugăciune să fie primit și căutat de ucenicii
noștri.”16 Rugăciunea duhovnicilor pen tru ucenici nu se reduce doar la molitvele de dinaintea

13 Rafail Noica, Cultura duhului , pp. 51-52.
14 Ibidem , p. 53.
15 Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, Nevoință Duhovnicească (vol. III), p. 293.
16 Rafail Noica, Cultura duhului , pp. 53 -54.

6
spovedaniei, ci e o stare de rugăciune neîncetată: „Rugăciunea noastră, ca duhovnici, trebuie să
fie, în general, și o rugăciune zilnică, ba chiar o stare de rugăciune în toată clipa, ca Dumnezeu
să ne dea cuvânt.”17 Așadar, un duh ovnic bun nu este unul cu o vârstă înaint ată, cu multe școli
sau posesor al unei culturi vaste, ci un duhovnic bun este acela care știe să se roage: „Cred că
putem spune că un duhovnic este «bun» în măsura în care știe să se roage «ștergându -se» din
fața omului și căutând de la Dumnezeu să -i pună cuvânt în inimă, cuvânt care, știut sau neștiut
lui, înțeles sau neînțeles lui, să fie cuvânt drept pentru ucenic.”18
De asemenea, Sfântul Paisie Aghioritul întregește portretul sufle tesc al duhovnicului,
arătând că, pe lângă rugăciune, el trebuie să aibă și dragoste. Pentru el, dragostea duhovnicului
față de fiii săi duhovnicești este o condiție sine qua non : „Un duhovnic care nu este hotărât să
meargă chiar și în iad pentru dragostea fiilor lui duhovnicești, nu este duhovnic ”19, deoarece
„Dragostea încredințează lăuntric, în timp ce patimile sufletești îl trădează pe om. Atunci când
nu există dragoste, observația se poate să fie făcută într -un mod plăcut, dar celălalt să se
împotriveas că, pentru că simte elementul uman în comportamentul nostru. În timp ce , dacă
certarea se face cu durere și dragoste, celălalt se poate mâhni, dar în profunzime nu este rănit,
deoarece simte dragostea.”20
IV. Ucenicul ascultător
Părintele Rafail Noica ne îndea mnă să nu gândim stereotipic referitor la duhovnici ,
fiindcă și ei sunt pasibili de transformări, atât în bine, cât și în rău , de aceea ei nu trebuie
apreciați în funcție de momentele de evoluție duhovnicească sau involuție duhovnicească din
viața lor, ci mai curând această apreciere poate fi determinată de modul în care eu, ca fiu
duhovnicesc, mă pregătesc și mă rog lui Dumneze u înainte și pentru momentul întâlnirii cu
duhovnicul meu: „Adică, dacă tu, ascultătorule, tu ucenice, dacă vii cu rugăciune și cu inimă
nefățarnică și vrei să primești cuvânt, eu, chiar dacă sunt Iuda, care mâine Îl voi vinde pe
Hristos, astăzi îți voi fi un duhovnic bun.”21 Citind cele de mai sus , cineva ar putea crede sau ar
putea avea falsa impresie că nu există în zilele noastre vreun duhovnic zugrăvit după modelul
părinților din Pateric, dar această impresie ar fi greșită cu atât mai mult cu cât ne dăm seama că
duhovnicia este o lucrare al cărei subiect nu este duhovnicul, ci ucenicul . De aceea , corect ar fi
să înțelegem c ă cel puțin jumătate din rezultatul lucrării duhovniciei depinde de modul în care

17 Ibidem , p. 55.
18 Rafail Noica, Cultura duhului , p. 56.
19 Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, Nevoință Duhovnicească (vol. III), p. 314.
20 Ibidem , p. 314.
21 Rafail Noica, Cultura duhului , p. 57.

7
ucenicul știe să primească povețele și să conlucrez e cu duhovnicul. La acestea se referă
părintele Sofronie când spune: „ În Paterice, scrie cum un tânăr frate a zis că nu mai sunt Stareți
și a primit răspuns că nu Stareții lipsesc, ci ascultătorii. ”22
În Vechiul Testament , Dumnezeu le vorbea patriarhilor în mod direct, apoi voia divină
era făcută cunoscută israeliților prin intermediul regilor și al prorocilor, astfel încât oamenii, în
măsura în care ascultau de glasul profeților, puteau ști cât de aproape sau de departe sunt de
voia lui Dumnezeu. Astăzi, în Biserică, ni se pune la îndemână aceeași cale sigură și eficientă
a ascultării pentru a putea ieși din vâltoarea patimilor și a cunoaște voia lui Dumnezeu, doar că
acum omul care se întreabă și întreabă despre voia lui Dumnezeu merge și află răspuns nu de
la profet, ci de la duhovnic: „În Biserică, (n. n. părintele Sofronie Saharov ), există o ieșire din
această jalnică stare, există o altă cale, și anume, a întreba duhovnicul și a -i face ascultare […]
Smerita cale a ascultării o socotea ( n.n. Sf. Siluan ) dintre toate cea mai sigură.”23 Siguranța
ascultării poate fi asemănată, în viz iunea părintelui Sofronie, cu siguranța pe care o conferă
cunoașterea. Atunci când ai cunoaștere asupra unui lucru ești sig ur, ești liniștit, nimic nu te
tulbură, ești fericit . Sf. Siluan spune în acest sens : „Toate nefericirile vin din faptul că nu
întrebăm pe Bătrânii puși a ne povățui și că păstorii nu întreabă pe Domnul cum trebuie să
lucreze. Dacă Adam ar fi întrebat pe D omnul când Eva i -a dat a gusta rodul, Domnul l -ar fi
luminat și Adam nu ar fi greșit. Și spun despre mine însumi: toate păcatele și greșalele mele au
venit fiindcă în ceasul ispitei sau nevoii nu am chemat pe Domnul.”24 Necesitatea ascultării de
părintele d uhovnicesc se justifică nu doar din perspectivă duhovnicească și canonică, ci chiar
din punct de vedere fizic și psihologic. Steinhardt arată că „Michelson și Morley au dovedit
prin faimoasa lor experiență efectuată cu un pendul atârnat de cupola Panteonul ui din Paris […]
că din interiorul unui sistem închis nu se pot efectua observații și nu se pot deduce concluzii
asupra mișcării absolute a sistemului aceluia.”25 Așadar, atâta timp cât din interiorul unui sistem
închis nu se pot face constatări obiective asupra acelui sistem, tot astfel și creștinul are nevoie
de un duhovnic care să -l cerceteze duhovnicește și cu ochi obiectiv pentru a putea emite verdicte
autentice asupra stării lui duhovnicești. Părintele Sofronie vorbește despre acest adevăr cu alte
cuvinte: „Spunea că duhovnicul, săvârșindu -și slujirea, răspunde la întrebare fiind în acea clipă

22 Arhimandritul Sofronie, Cuvântări duhovnicești, vol. I, p. 228.
23 Arhimandritul Sofronie, Cuviosul Siluan Athonitu l, traducere din limba rusă de Ierom. Rafail (Noica), Editura
Reîntregirea, Alba Iulia, 2009, p. 86, passim .
24 Ibidem , p. 430.
25 Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii (Manuscrisul de la Rohia ), îngrijirea ediției, compararea variantelor, note,
addenda și indice de George Ardeleanu, Editura Mănăstirea Rohia, Polirom, 2012, p. 60.

8
slobod de lucrarea patimii sub înrâurirea căreia se află cel ce întreabă; în vârtutea acestui fapt
el vede mai limpede lucrurile și mai lesne este atins de lucrarea harului lui Dumnezeu.”26
V. Duhovnicul nu se confundă nici cu monahul, nici cu învățatul acestei lumi
Cineva, bineînțeles, ar putea afirma că nu are nevoie să meargă la duhovnic ca să afle
cuno așterea vieții, deoarece există mulți alți învățați, din varii domenii culturale, care pot oferi
chiar mai multe cunoștințe decât un duhovnic și deci, din perspectivă gnoseologică, aceștia au
cel puțin aceeași autoritate. Ei bine, pe oamenii care judecă as tfel părintele Sofronie îi
avertizează: „De la un simplu împreună -vorbitor iresponsabil nu vei trage vreun folos;
împreună -cuvântarea cu el nu va fi decât grăire în deșert. Mulți dintre cei ce au trăit în mănăstire
patruzeci de ani și mai mult nu și -au afl at nici măcar un prieten duhovnicesc. Astăzi duhovnicul
este o mare raritate.”27 Și tot pentru astfel de persoane și raționamente, Sf. Siluan scrie că „ de
ar vedea oamenii în ce slavă slujește preotul, ar cădea jos la această vedenie; iar dacă însuși
preotu l s-ar vedea în câtă cerească slavă se află slujind, s -ar face un mare nevoitor, ca întru
nimic să scârbească harul Sfântului Duh ce viază în el. ”28 Iar despre faptul că puterea și
autoritatea duhovnicului sunt net superioare oricărei alte slujiri, același Sfânt Siluan zice:
„Trebuie să ne amintim întotdeauna că duhovnicul își săvârșește slujirea în Duhul Sfânt, și
pentru aceea trebuie să ne cucerim înaintea lui. Credeți -mă, fraților, că dacă se întâmplă cuiva
a muri de față cu duhovnicul, și cel ce moare va zice duhovnicului: «Părinte sfinte,
blagoslovește -mă să văz pe Domnul întru Împărăția Cerului», și de va zice duhovnicul: «Mergi,
fiule, și vezi pe Domnul», va fi lui după binecuvântarea duhovnicului, căci Duhul Sfânt și în
cer, și pe pământ același este. ”29 Conștient fiind de aceste aspecte, părintele Sofronie folosește
puterea exemplului personal atunci când vrea să ilustreze modul în care ucenicul trebuie să se
raporteze la duhovnic, arătând și ce se cuvine să gândească el despre duhovnicul său: „Când
părintele nostru Igumen sau Duhovnicul spun ceva, noi nu iscodim de ce a zis așa, ci pur și
simplu «punem în inima noastră graiurile lor» (cf. Lc. 2,19 și 51). Noi știm că ei grăiesc în trei
feluri – uneori după har, din înainte -vedere (în împrejurările de mai mare importanță), uneori
din cercare (în cele mai multe cazuri), uneori pentru mângâiere în dureri sau povățuire și
înțelepțire. Cel deschis și ascultător întotdeauna dobândește folos din ele.”30

26 Arhimandritul Sofronie, Cuviosul Siluan Athonitul, p. 87.
27 Arhimandritul Sofronie, Nevoința cunoașterii lui Dumneze u, traducere din limba rusă de ierom. Rafail (Noica),
Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2013, p. 99.
28 Arhimandritul Sofronie, Cuviosul Siluan Athonitul, p. 432.
29 Ibidem, p. 432.
30 Arhimandritul Sofronie, Nevoința cunoașterii lui Dumnezeu, pp. 100 -101.

9
Sunt, de asemenea, unii oameni ceva mai bine intenționați, care, dacă merg la o
mănăstire și vorbesc despre problemele lor cu un călugăr sau cu o călugăriță, fără a se spovedi
la duhovnic, cred că aceasta este suficient și își formează un obicei în acest sens, uitând că
iertarea păcatelor se dă prin Taina Spovedaniei, iar îndreptarea lor nu se poate face fără o atentă
supraveghere din partea părintelui duhovnicesc. Sfântul Paisie Aghioritul delimitează foarte
clar lucrurile și atribuțiile în această privi nță: „Ca monahi avem obligația să facem rugăciune
pentru problemele celorlalți, dar nu suntem obligați să ne preocupăm de problemele lor.
Duhovnicul este cel care are obligația și responsabilitatea aceasta. Dacă oamenii discută cu voi,
vă încarcă pe voi cu responsabilitatea. Duhovnicul însă poate să -i urmărească de aproape și să
le dea soluții la problemele lor. Adică este nevoie de treabă. Iar treaba aceasta nu este a
monahilor. De la voi se cere numai rugăciune.”31
VI. Concluzii
Instituită de Însuși Domnul nostru Iisus Hristos și lăsată Sfinților Apostoli și urmașilor
acestora, Taina Sfintei Spovedanii implică prezența unui duhovnic și a unui credincios.
Provocările, după cum am specificat mai sus, sunt deopotrivă pentru cei doi. Un duhovnic bun
se formează prin rugăciune și dragoste față de ucenic, iar un ucenic bun trebuie să vină la
spovedanie cu dragoste nefățarnică și, de asemenea, cu rugăciune. Provocările lumii moderne
secularizate sunt ispititoare pentru ambele părți și doar rugăciunea curată a unuia pentru celălalt
îi poate salva pe cei doi de căderea în diverse ispite.
Întâlnirea dintre duhovnic și credincios trebuie să se realizeze în rugăciune, pentru că
doar în rugăciune se descoperă harul Duhului Sfânt.

31 Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, Nevoință duhovnicească (vol. III), p. 271.

10
VII. Bibliografie

1. ***, Noul Testament cu Psalmii , tipărit cu aprobarea Sfântului Sinod, sub îndrumarea
și cu purtarea de grijă a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe
Române, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2015.
2. Antonie de Suro j, Adierea duhului . Purtarea de grijă față de suflete, traducere de
Monahia Mina, Editura Doxologia, 2015.
3. Noica, Rafail , Cultura duhului , ediția a doua revizuită și adăugită, Editura Reîntregirea,
Alba Iulia, 2017.
4. Paisie Aghioritul Cuviosul, Cuvinte d uhovnicești, Nevoință Duhovnicească (vol. III),
traducere din limba greacă de ieroschim. Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos,
București, 2017.
5. Puhalo, Lazăr, Teologia vie în Ortodoxie , ediție îngrijită de Fabian Anton, traducere de
Virgil Baidoc, Editur a Eikon, Cluj -Napoca, 2004.
6. Sofronie Arhimandritul , Cuvântări duhovnicești, vol. I, traducere din limba rusă de
Ieromonahul Rafail (Noica), ediția a doua revăzută Editura Accent Print, Suceava, 2013.
7. Sofronie Arhimandritul, Cuviosul Siluan Athonitul, traducere din limba rusă de Ierom.
Rafail (Noica), Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2009.
8. Sofronie Arhimandritul, Nevoința cunoașter ii lui Dumnezeu, traducere din limba rusă
de ierom. Rafail (Noica), Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2013.
9. Steinhardt, Nicolae, Jurnalul fericirii (Manuscrisul de la Rohia ), îngrijirea ediției,
compararea variantelor, note, addenda și indice de George Ard eleanu, Editura
Mănăstirea Rohia, Polirom, 2012.

Masterand
Ciornei Dragoș -Constantin
Anul I

11