I. Partea introductivă [630274]

UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI    
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ  
SPECIALIZAREA ASISTENȚĂ SOCIALĂ  

LUCRARE DE LICENȚĂ  
(placeholder)  

Profesor coordonator: Iovu Mihai-Bogdan   Student: [anonimizat]  
2017

C ​ uprins:  
 
I. Partea introductivă  
1.1. Problematica abordată si scopul lucrării  
1.2. Metode, tehnici și instrumente utilizate în întocmirea lucrării  
II. Depresia ca afectiune psihica. Cadru conceptual  
2.1. Delimitări conceptuale.  
2.2. Clasificarea depresiei    
2.3. Teorii psihopatologice ale depresiei  
2.4. Abordări terapeutice ale depresiei  
2.4.1. Modelul cognitiv al lui Aaron Beck  
2.5. Rolul asistentului social  
III. Depresia in școli – un fenomen neglijat  
3.1. Prevalența si dezvoltarea fenomenului de depresie al tinerilor în școli:  
simptome, factori de risc, statistici  
3.2. Stigma asociată depresiei si consecințele aferente  
IV. Cercetare si intervenție  
V. Concluzii  
 
BIBLIOGRAFIE  
ANEXE

1. Partea introductivă  
1.1. Problematica abordată și scopul lucrării  
 
Din nefericire, putem spune un lucru cu certitudine: școlile din România nu s unt  
proiectate pentru a identifica și a oferi suport pentru afecțiunile psihice precum depresia; această  
afecțiune menționată fiind comună în rândul elevilor adolescenți, iar simptomele sunt deseori  
trecute cu vederea. Se poate întâmpla că adolescentul cu depresie să manifeste în num eroase  
rânduri simptome aferente bolii iar acestea sunt fie necunos cute, fie neglijate de către cei din jur  
(aici mă refer atât la colegi cât și la profesori). În consecință, acei elevi nu pr imesc suportul de  
care ar avea nevoie.    
   
Un alt aspect este stigmatizarea depresiei în școli, care funcționează drept o ba rieră  
împotriva căutării de ajutor. Este foarte posibil că tinerii să nu fie luați în serios sau chiar să fie  
supuși la bullying de către ceilalți deoarece nu s unt cunos cute implicațiile bolilor mintale.    
   
Așadar, problematica urmărește următoarele aspecte: pe de-o parte, trebuie identificat în  
ce măsură elevii au cunoștințe despre depresie și dacă pot recunoa ște simptome, fie la ei înșiși  
sau la cei din jur, pentru a apela la ajutor, respectiv pentru a-i îndruma pe ceilalți înspre posibile  
surse de ajutor. Pe de altă parte, tinerii trebuie înștiințați despre cum ar putea să caute ajutor  
(întrucât căutarea de ajutor/îndrumarea celorlalți nu e ste posibilă dacă tinerii nu ș tiu ce pot face  
în situații de depresie). În cele din urmă, este necesar să aflăm influența stigmei asupra depresiei  
în școli pentru a vedea în ce măsură reprezintă un impediment pentru a căuta ajutor. Studierea și  
analiza acestor aspecte imperative constituie scopul lucrării.    
   
Consider faptul că acest subiect este foarte important de tratat, deoarece depresia are  
efecte devastatoare asupra calității vieții și contribuie la fenomene precum absentarea excesivă  
de la școală, probleme comportamentale, performanțe academice scăzute și poate conduc e chiar  
la suicid. Printr-un efort de a mari conștientizarea față de depresie, putem ameliora într-o  
oarecare măsură aceste lucruri deoarece, în cel mai bun c az, elevii adolescenți vor putea luă

măsuri, fie pentru ei înșiși sau pentru colegi.    

1.2. Metode, tehnici și instrumente utilizate în întocmirea lucrării    

În cadrul acestei lucrări au fost folosite următoarele metode: analiza de con ț inut, studiul
de caz, cercetarea teoretică a literaturii de specialitate. Printre tehnicile utilizate în scopul creării
acestei lucrări există: parafrazarea, sumarizarea ș i citarea.
Pentru demersul de cercetare, am optat pentru o abordare de tip cantitativă, iar instrumentul de
cercetare ales este chestionarul de atitudini. Un motiv pentru care am ales acest instrument este
cel al nivelului redus de dificultate în aplicarea acestuia la elevi (nu creează vreun disconfort
ini ț ial).

Întrebările închise s-au încadrat în următoarele tipuri: dihotomice, nominal-politome ș i
scale de evaluare. Au existat, de asemenea, întrebări deschise în care răspunsul a fost liber ș i
completarea se face prin spa ț ii libere cu mărime restric ț ionată, răspunsul fiind de tip eseu.

Pentru partea de interven ț ie, am ales să folosesc Focus Grup-ul, întrucât permite o
investigare detaliată a atitudinilor ș i cuno ș tin ț elor subiec ț ilor, tipică cercetării de tip calitativ.

 
 
 
II. Depresia ca afectiune psihica. Cadru conceptual  
2.1. Delimitări conceptuale  
 
Pentru a defini în mod pertinent depresia, trebuie mai întâi să facem o comparație între

această și stările depresive. Când vorbim despre simple stări și când este depresie? Sau, care este  
diferența între stări depresive și depresia că boală mintală debilitantă?    
 
Fiecare dintre noi, la momente date, se confruntă cu stări de tristețe. Acestea apar că  
reacții normale la stimuli declanșatori, de exemplu atunci când apare un e veniment negativ, mai  
mult sau mai puțin marcant în viața noastră, cum ar fi luarea unei note mici la una dintre  
materiile favorite sau o ceartă cu părinții. Aceste lucruri ne afectează capacitatea de funcționare  
temporar, însă avem abilitatea de a ne regla emoțiile în timp, revenind astfel la starea anterioară  
de normalitate și funcționare optimă. Atunci când un i ndivid se află în imposibilitatea de reglare  
a emoțiilor și implicit neputința de a reveni la starea de funcționare, vorbim de depresie ca  
afecțiune psihică.    
 
Tulburarea depresivă majoră (termen folosit interșanjabil cu depresia) este definită în  
Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale, astfel (DSM-IV-TR, 2000) :    
Stări depresive și/sau pierderea interesului sau a plăcerii în activitățile cotidiene timp de cel  
puțin două săptămâni, având cel puțin 5 din următoarele simptome care cauzează o de teriorare  
semnificativă în relațiile socile, la locul de muncă sau în alte dom enii de funcționare, aproape în  
fiecare zi:    
 
– Stare depresivă în cea mai mare parte a zilei;
– Interes ș i plăcere diminuate fie în toate, fie în cea mai mare parte a activită ț ilor;
– Cre ș teri sau pierd eri semnificative ș i neinten ț ionate în greutate;
– Insomnie sau hipersomnie;
– Simptome de agitatie sau încetinire psihomotorie semnificativă, observată de ceilal ț i;
– Fatigabilitate excesivă sau pierderea rapidă a energiei;
– Sentimente de inutilitate sau vinovă ț ie excesivă;
– Abilitate diminuata de a gândi, de a se concentra sau de a lua decizii;
– Rumina ț ii frecven te asupra ideii mor ț ii.

Alte simptome relevante includ scăderea semnificativă a libido-ului, gândire fatalistă dar
ș i simptome somatice pre cum migrene, dureri inexplicabile ș i probleme digestive. De regulă,
depresia ș i anxietatea au l oc simultan, deci există posibilitatea că individul să se simtă, de
asemenea, îngrijorat ș i confuz (Harvard Medical School, 2011).

Aceste lucruri fiind spuse, depresia are pu ț ine puncte comune de la invidid la individ: se
manifestă în mod diferit. De exemplu, un pacient poate fi aproape catatonic iar altul poate să fie
hiperactiv, agitat ș i îngrij orat. Sau, dacă vorbim de dispozi ț ii, un pacient poate să răspundă
agresiv ș i violent la cel m ai mic stimul, iar celălalt poate începe chiar să plângă. Putem să
vizualizăm depresia în contextul diferen ț elor sub forma unei scale de severitate de la 1 la 10,
unde 10 este starea depresivă ș i normalitatea este reprezentat de cifra 1. Dacă mai mul ț i pacien ț i
se declară tri ș ti, trebuie să avem o idee unde pe această scală se situează fiecare, adică fiecare
individ poate să simtă acele sentimente mai mult sau mai pu ț in.

Un lucru foarte important de men ț ionat este faptul că simptomele aferente depresiei pot
dură luni de zile, ș i sunt r ecurente, astfel că majoritatea persoanelor care au depresie, vor avea
mai multe episoade depresive de-a lungul vie ț ii.
 
 
 
 
 
 
 
2.2. Clasificarea depresiei    
 
Depresia se clasifica după forma nosologică și codul clasificării ICD-10 (WHO, 1998) :

a. Episod depresiv ușor: pacientul prezintă stări depresive, pierderea ușoară a                    
interesului pentru activități și fatigabilitate crescută. Intensitatea simptomelor nu                  
este una foarte ridicată. Poate să fie însoțit de simptome somatice sau nu. Cu toate                              
că pacientul prezintă dificultăți în a desfășura activități cotidiene, cel mai probabil                        
va rămâne funcțional.  
 
a. Episod depresiv moderat: cel puțin două dintre cele mai tipice simptome ale                        
episodului depresiv ușor ar trebui să existe aici, plus incă 3-4 alte simptome                          
aferente depresiei. Poate să fie însoțit de simptome somatice sau nu. Individul are                          
probleme considerabile în ceea ce privește productivitatea, sarcinile sociale și                    
responsabilitățile sunt foarte dificil de realizat.  
 
b. Episod depresiv sever fără simptome psihotice: pacientul prezintă un grad foarte                      
ridicat de distres sau agitație. Stima de sine este foarte scăzută iar sentimentele de                            
vinovăție și neputință sunt foarte probabil să fie proeminente, iar ideația suicidară                        
este prezentă în cazurile foarte severe. Toate simptomele aferente episoadelor                    
ușoare și moderate se regăsesc aici, plus încă cel puțin 4 simptome, dintre care                            
câteva ar trebui să fie de intensitate severă. Cu toate acestea, dacă pacientul este                            
agitat, există posibilitatea să nu dorească să descrie simptomele în detaliu. Este                        
extrem de limitată funcționarea socială a pacientului.  
 
c. Episod depresiv sever cu simptome psihotice: toate simptomele episoadelor                  
menționate mai sus sunt prezente, iar în plus, există deziluzii și halucinații.                        
Deziluziile sunt pe tema păcatului, sărăciei sau pericolului iminent de care                      
pacientul ar fi responsabil. Pot fi prezente halucinații auditive și olfactive,                      
pacienții aud voci acuzatoare.

d. Depresii atipice  
 
e. Tulburare depresivă recurentă, este de 3 feluri:  
i. ușoară  
ii. moderată  
iii. severă  
 
Această tulburare este caracterizată de episoade repetate de-a lungul vieții. Atăt vărsta de                          
debut, căt și severitatea, durația și frecvența episoadelor variază mult de la pacient la pacient.                              
Există un risc considerabil ca pacientul să aibă un episod manic, iar în această condiție,                              
diagnosticul va fi schimbat cu tulburarea afectiv-bipolară.  
 
f. Tulburarea ciclotimică: o instabilitate a stărilor și trăirilor, pe numeroase                      
perioade de timp. Simptomele sunt depresia ușoară și stări de euforie. Începe, de obicei,                            
la aduții tineri și se cronicizează, însă pacienții pot avea stări stabile timp de luni de zile.                                  
Este foarte greu de diagnosticat fiindcă necesită o perioadă foarte îndelungată de                        
observație. Această tulburare este trecută cu vederea deoarece severitatea schimbărilor de                      
stare nu este foarte mare și perioada în care survine euforia este descrisă ca fiind pl acută.    
 
g. Tulburarea distimică: din punct de vedere al severității și al durației                        
episoadelor, este mult mai puțin severă decât tulburările depresive recurente, deci nu se                          
poate încadra aici. Cu toate că pacienții prezintă adesea intoleranță cu privire la viața                            
cotidiană (totul e dificil și nimic nu le merge bine), reușesc totuși să facă față relativ bine                                  
problemelor care apar.