I. PARTEA GENERALĂ …………………………………………………………………………………..2 I.1. Introducere… [605955]

CUPRINS

I. PARTEA GENERALĂ …………………………………………………………………………………..2
I.1. Introducere …………………………………………………………………………………………………2
I.2. Stadiul actual al cunoștințelor în domeniu ……………………………………………………….3
I.2.1. Definiția bolii renal e cronice ………………………………………………………………3
I.2.2. Aspec te epidemiologice în boala renală cronică …………………………………..4
I.2.3. Aspecte fiziopatologice în boala renală cronică ……………………………………4
I.2.4. Caracteristici clinice ale bolii renale cronice …………………………………………6
I.2.5. Tratamentul bolii cronice renale …………………………………………………………7
I.2.6. Boli infecțioase asociate bolii renale cronice …………………………………………9
I.2.6.1. Bacteriene …………………………………………………………………………10
I.2.6.1.1. Enteocolita prin Clostridium difficile …………………………..10
I.2.6.1.2. Enterocolita de altă cauză infecțioasă ……………………….12
I.2.6.1.3. Endocardita infecțioasă ……………………………………………14
I.2.6.1.4. Infecția tractului urinar ……………………………………………..16
I.2.6.2. Virale ………………………………………………………………………………..18
I.2.6.2.1. Hepatita virală cronică B ………………………………………….18
I.2.6.2.2. Hepatita virală cronica C ………………………………………….19
I.2.6.2.3. Infecția cu virus gripal ……………………………………………..20
I.2.6.3. Fungice …………………………………………………………………………….22
I.2.6.3.1. Afectare prin Candida Albicans …………………………………22
I.2.6.4. Sepsis ul……………………………………………………… …………………….23

II. PARTEA SPECIALĂ ……………………………………………………………………………………26
II.1. Scopul și obiectivele cercetării …………………………………………………………………….26
II.2. Material și metodă……………………………………………………………………….. ……………26
II.3. Rezultate ………………………….. ……………………………………………………………………..28
II.4. Discuții …………………………………………………………………………………………………….94
II.5. Concluzii …………………… ……………………………………………………………………………100

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………………………………102

2
I. PARTEA GENERALĂ

I.1. Introducere
Prin prezenta lucrare „Patologia infecțioasă la pacienții cu boală renală cronică″ mi –
am propus să aduc în prim plan gradul de asociere al BRC cu diferitele patologii
infecțioase și modul în care acestea pot influența evoluția bolii de bază.
Așa cum se șt ie, boala renală cronică (BRC ) este o problemă de sănătate
publică la nivel mondial, conducând adesea la insuficiență re nală, boli cardiovasculare
și moarte precoce.
Anterior, atenția în cadrul bolii renale cronice era concentrată asupra pacienților
aflați în stadiul de boală terminală (BCRT/ end -stage renal disease – ESRD), adică în
stadiul de Insuficiență Renală Cronică (IRC). În prezent, dimensiunea populației din
celelalte stadii ale BRC devine din ce în ce mai recunoscută prin complicațiile bolii. De
exemplu, de mulți ani, cercetarea clinică s -a axat pe bolile cardiovasculare la pacienții
dializați (și, mai recent, la pacienții transplantați).
Acum se pare că acestea și alte complicații pe lângă aceasta sunt cauzele
majore ale morbidității și mortalită ții pentru pacienții cu BRC înainte ca aceștia să poate
ajunge la ESRD. Deși complicațiile infecțioase au fost bine recunoscute ca apărând în
cadrul ESRD, această sursă majoră de morbiditate se întâlnește acum și în stadiile
anterioare ale BRC.
Studiile au demostrat că scaderea RFG și prezența albuminuriei sunt factori de
risc pentru apariția infecțiilor cu mortalitate ridicată. Astfel, complicațiile infecțioase și
sepsisul ocupă un loc mult mai important în lanțul de morbiditate și mortalitate decât s -a
apreciat anterior, ceea ce sugerează că măsurile de prevenire și de intervenție ar tr ebui
avute în vedere mai activ.

3
I.2. Stadiul actual al cunoștințelor din domeniu

I.2.1. Definiția bolii renale cronice
Boala renală cronică (BRC ) cuprinde un spectru de diferite procese
fiziopatologice asociate cu funcția renală anormală și o scădere progresivă a r atei de
filtrare glomerulară ( RFG).
(Tabelul I.2.1.1 .) oferă o clasificare recent actualizată, în care stadiile BRC sunt
stratificate atât în funcție de RFG estimat ă cât și în funcție de gradul albuminurie i,
pentru a an ticipa riscul de progresie a BRC . Anterior, BRC a fost clasificată doar în
funcție de RFG. Totuși, riscul de degradare a funcției renale este strâns legat de
cantitatea albuminuriei, și astfel aceasta a fost încorporată în clasificare. [1]

Tabelul I.2.1.1. Clasi ficarea bolii renale cronice (B RC). Gradarea culorii de la verde la roșu
coresp unde creșterii riscului și progr esiei BRC . RFG , rata de filtrare glomerulară.

Prognosticul BRC în funcție de gradul
albuminuriei și de RFG Gradul albuminuriei
A1 A2 A3
Normal la ușor
crescută Moderat crescută Sever
crescută
<30 mg/g
<3 mg/mmol 30-300 mg/g
3-30 mg/mmol >300 mg/g
>30 mg/mmol
G1 Normal ă sau crescută ≥90
G2
G3a Ușor scăzută
Ușor până la moderat
scăzută 60-89
45-59

G3b Moderat până la sever
scăzută 30-44
G4
G5 Sever scăzută
Insuficiență renală 15-29
<15

Figura 2.1.1 Clasificarea bolii renale cronice conform KDOQI (Jidney Disease Outcomes
Quality Initiative). Gradarea culorii de la verde la roșu corespunde creșterii riscului de BRC.
RFG, rata de filtrare glomerulară. (Adaptat după Bargman JM, Skorecki K. Chronic Kidne y
Disease. Kasper DL, Hauser SL, Jameson JL, Fauci AS, Longo DL, Loscalzo J. 19th Edition
Harrison’s principles of internal medicine. New York: McGraw Hill Education; 2015, 1811)
RFG (ml/ min/1.73 m²)

4
I.2.2. Aspecte epidemiologice în boala renală cronică
Recent, s -a efectuat un studiu care a urmărit prevalența medie a B RC la nivel
global . Distribuția de prevalență a B RC a fost furnizată în șaptezeci și patru de populații.
Defalcarea pe stadii de boală, utilizând toate datele disponibile, a arătat
următoarele cifre: Stadiul 1 : 3,5% (2,8 -4,2%); Stadiul 2: 3,9% (2,7 -5,3%); Stadiul 3 :
7,6% (6,4 – 8,9%); Stadiul 4: 0,4% (0,3 -0,5%); și Stadiul 5: 0,1% (0,1 -0,1%). [2]
Insuficiența Renală Cronică este o condiție ce afectează un număr din ce în ce
mai mare de oameni, prevalența pacienților din România cu IRC aflați în program de
substituție a funcției renale fiind la 30.09.2017 de 15752 pacienți. (conform Registrului
Renal Român ). [3]
În Statele Unite, 4, 4 milioane de oameni prezintă B RC stadiul 3, iar cel puțin
400.000 stadiul 4 și 5. În țările eur opene occidentale, prevalența B RC în stadiile 3 -5
(RFG<60 ml/min) este de cel puțin 10% din populația generală adultă, neselecționată.
Cifre asemănătoare (8 -11%) sunt valabile și pentru România , indiferent de regiunea
geografică. Populația vârstnică (> 65 de ani) prezintă o prevalență și mai ridicată a
disfuncției renale c ronice – probabil în jur de 20%; de altfel, B RC este considerată
actualmente , în primul rând , o boală a vârstnicului. [4]

I.2.3. Aspecte fiziopatologice în boala renală cronică
Fiziopatologia BRC implică două seturi largi de mecanisme :
1.mecanisme de inițiere specifice etiologiei – de exemplu, anomalii determinate
genetic în dezvoltarea sau integritatea rinichilor, depunere a complexelo r imune și
inflamația în anumite tipuri de glomerulonef rite sau expunerea la toxine în anumit e
afecțiuni ale tubulilor renali și interstițiului ;
2. un set de mecanisme progresive, care implică hiperfiltrarea și hipertrofi a
nefronilor viabili ră mași, ca o consecință comună a reducerii pe termen lung a masei
renale, indiferent de etiol ogia care stă la baza acesteia . Răspunsurile la reducerea
numărului de nefroni sunt mediate de hormoni vasoactivi, citokine și factori de creștere.
[5]
În cele din urmă, aceste adaptări pe termen scurt ale hipertrofiei și hiperfiltrației
devin maladaptive, deoarece presiunea și fluxul crescute în cadrul nefronului predispun
la distorsiunea arhitecturii glomerulare, la funcția podocitară anorma lă și la înt reruperea
barierei de filtrare care duce la scleroza și aban donarea nefronilor rămași .

5
Creșterea activității intrarenale a sis temului renină -angiotensină -aldosteron
(SRAA ) pare să contribuie atât la hiperfiltrarea adaptivă inițială cât și la hipertrofia ș i
scleroza maladaptivă ulterioară. (Figura I.2.3.1.) [6]

Figura 2.3.1. Reprezentarea schematică a evenimentelor cheie fiziopatologice care stau la baza
nefropatiei cronice cauzate de reducerea masivă a masei renale. RMR, reducerea masei
renale.TA, tensiunea arterială. iNOS, sintaza inductibilă a oxidului nitric. NO, oxid nitric. ET -1,
endotelina -1. VC, vasoconstricție.
(Adaptare după Lopez NJ, Salgado CM, Pena -Rodriguez A, Hernandez F. Common
pathophysiological mechanisms of chronic kidney disease:Therapeutic perspectives.
Pharmacology & Therapeutics. 2010: 128: 69)
↓ Funcției renale
Hipertrofie celulară
tubulară ↑ Presiunea
glomerulară
Inițial ↑ TA
Vasodilatație aferentă
PROTEINURIE ↑ Funcția nefronului
Menținerea funcției renale RMR
Proliferare
mezangial ă Activare
mezangial ă Activare
podocitar ă Epuizarea
procesului
podocitar
Distrugeri
tubulointerstițial e
e Citokine ↓iNOS și NO
↑ET-1 În timp Progresiv în
timp
VC renală și
contracție
mezangială ↓RFG
Deteriorarea funcției
excretorii renale Fibroz ă Inflamație
Moarte
celular ă
Feedback
tubulointerstițial

6
Acest proces explică de ce o reducere în masa renală poate duce la o scădere
progresivă a funcției renale pe parcursul mai multor ani. Prezența hipertensiunii în BRC
este considerată a fi o manifestare a echilibrului pozitiv al sodiului. Funcția ren ală pare a
fi importantă în obținerea efectele lor antihipert ensive ale diureticelor, aceste
medicamente fiind ineficiente în scăderea tensiunii ar teriale la pacienții anefrici.
Există, totuși, puține date despre modul în care apare scăderea tensiunii arteriale
în cazul utilizării de diuretice la pacienții cu insuf iciență renală. [7]
S-a obs ervat, de asemenea, o asociere între boala renal ă cronic ă și diabetul
zaharat. [8] Studiile au demonstrat c ă prezența și severitatea retinopatiei se asociază
intim cu progresia BRC în rândul tuturor pacienților cu diabet zaharat care au asociate
afecțiuni renale cronice. Urmărirea și managementul de rutin ă a tulburărilor oculare și
retiniene la pacienții cu BRC care au ș i DZ, este esențială în gestionarea retinopatiei
diabetice și pentru prevenirea progresiei bolii renale la acești pacienți. [9]

I.2.4. Caracteristici clinice ale bolii renale cronice
Boala renală cronică (BRC) este o afecțiune cronică ,după cum îi spune și
numele , definită prin prezența de anomalii structurale sau funcționale ale rinichilor, cu o
durată de minimum 3 luni și cu implicații asupra stării de sănătate a individului.
Deoarece în fazele inițiale ale acestei afecțiuni majoritatea pacienților nu prezintă nici o
simptomato logie, BRC a fost mult timp sub diagnosticată.
Cu toate acestea, chiar în absen ța simptomelor, s -a evidențiat faptul că BRC
este un factor de risc important de boală cardiovasculară și deces și că, la un număr
semnificativ de bolnavi, poate progresa către afectarea severă a funcției renale cu
instalarea insufici enței renale.
În stadii avansate, BRC se asociază cu morbiditate și mortalitate ridicată,
scăderea calității vieții, precum și creșterea costurilor de as istență medicală și socială.
[10] În ultimii 10 ani a crescut semnificativ interesul față de BRC incipientă. Astfel, dup ă
ce mai multe studii populaționale mari efectuate în SUA au raportat existența unor
dovezi de afecțiuni renale la aproximativ 11% din populația generală, BRC a fost
recunoscută drept o problemă majoră de sănătate publică. [ 11]
Numeroși cercetători au scr is despre „explozia“ BRC și au subliniat necesitatea
dezvoltării unor programe de screening, intervenție precoce și prevenție, ca pași
esențiali în abordarea impactului individual și social al creșterii ratei BRC.

7
Boala renală cronică are un mare potenți al de afectare a multor arii de sănătate:
pierderea progresivă a funcției renale până la stadiul de boală terminală, ce necesită
substituția funcției renale prin dializă sau transplant renal; apariția complicațiilor
asociate BRC: anemie, tulburări ale met abolismului mineral și osos; afectare
cardiovasculară; anxietate și tulburări de comportament. [12]
Pe plan internațional caracteristicile clinice ale BRC au dus la recunoașterea
implicațiilor epidemiologice, și anume faptul că o proporție mult mai mare din po pulația
generală decât era recunoscut anterior prezintă semne de afectare a funcției renale.
Astfel, s -a conturat necesitatea ca persoanele considerate cu risc sau având
BRC nediagnosticată să fie identifi cate, evaluate și manageriate proactiv, astfel înc ât să
își conserve funcția renală, să se încetinească progresia bolii și să se diminueze r iscul
apariției complicațiilor. Similar cu stratificarea riscului cardio vascular, în ghidul privind
evaluarea, monitorizarea și tratamentul B RC (Clinical Practice Guideline for the
Evaluation and Management of Chronic Kidney Disease) publicat de KDIGO în 2012 , se
definește riscul asociat bolii cronice de r inichi în funcție de rata de fi ltrare glomerular ă și
de nivelul albuminuriei .
Astfel, cu câ t RFG scade și albuminuria crește, riscul asociat bolii cronice de
rinichi se multiplică exponențial . Cu cât gradul de risc al unui pacient cu B RC este mai
ridicat, cu atât acel pacient are nevoie de evaluare și monitorizare atentă, precum și de
o abordare proactivă a progresiunii bolii renale cronice. La fiecare astfel de evaluare
trebuie să se determine rata de progresie a BRC, să se identifice posibile cauze
reversibile ale agravării și să sestabilească măsuri de corecție a dezechilibrelor
survenite și d e încetinire a declinului funcției renale. De asemenea, una dintre cele mai
relevante caracteristici ale B RC este acumularea de metaboliți din medicamentele
administrate, dând naștere la un amestec de substanțe farmacologice potențial
necunoscute. [13]

I.2.5. Tratamentul bolii cronice renale
În stadiul terminal al bolii renale cronice , singurul tratament eficient rămâne
tratamentul substitutiv al funcțiilor renale, obținut prin trei metode: hemodializă, dializă
peritoneală sau transplant renal. De depar te cea mai satisfăcătoare metodă este
transplantul renal, care poate asigura o calitate superioară a vieții, cu înlocuirea tuturor
funcțiilor rinichiului; din păcate însă, dificultatea găsirii unui donator compatibil, precum
și lipsa la nivel național a un ui program complex fac, cel puțin în România, încă dificilă
această metodă.

8
Dializa peritoneală este metoda cea mai folosită în România, epurarea fiind
realizată în permanență, prin înlocuirea lichidului de dializă la interval de 6 ore.
Hemodializa se rea lizează în aproximativ trei ședințe de 4 -5 ore pe săptămână,
reducând ureea cu peste 65%. [14]
Tratamentele medicamentoase care luptă î mpotriva simptomelor insuficien ței
cronice renale sunt: antihipertensoare le, deriva ții de vitamina D, calciu, medicamente
destinate sc ăderii nivelului de fosfor și de potasiu în sange. [15]
Medicamente le utilizate pentru diferite afecțiuni la pacienții cu boală renală cronică și
care prezint ă atenționări speciale sunt:
1. Antihipertensive
 Antagoniști RAA: sunt necesare doze mai scăzute la pacienții cu RFG < 45 ml/min,
fiind necesară evaluarea potasiului seric și a RFG la o săptămână de la inițierea
tratamentului. Este descurajată întreruperea administrării la pacienții cu RFG < 30
ml/min, datorită efectelor nefroprotective. Se pot întrerupe temporar în caz de
administrare de substanță de contrast i.v., intercurențe respiratorii, colonoscopie
sau operații majore.
 Betablocanți: reducerea dozelor la 50% la pacienții cu RFG < 30ml/min.
 Digoxin: reducerea dozei în funcție de concentrația plasmatică.
2. Analgezice
 AINS : de evitat la pacienții cu RFG < 30 ml/min, la cei care utilizează inhibitori
RAA sau litiu, iar tratamentul de lungă durată nu este recomandat la cei cu RFG <
60 ml/min.
 Opioide: redu cerea dozei când RFG < 60 ml/min; folosirea cu precauție la o RFG <
15 ml/min.
3. Antimicrobiene
 Peniciline: la doze crescute există un risc crescut de cristalurie a tunci când RFG <
15 ml/min. T ratamentul cu benzilpenicilină determină neurotoxicitate la RFG < 15
ml/min.
 Aminoglicozide: scăderea dozelor și creșterea intervalului de doza re când RFG <
60 ml/min. Se recomandă evitarea utilizării concomitente a agenților ototoxici (ex.:
furosemid).
 Macrolide: scăderea dozelor cu 50% când RFG < 30 ml/min.
 Fluoroquin olone: scăderea dozelor cu 50% când RFG < 15 ml/min.

9
 Tetracicline: scăderea dozelor când RFG < 45 ml/min; pot exacerba uremia.
 Antifungice: a se evita amfotericina (RFG < 60 ml/min); scăderea dozei de
întreținere a fluconazolului cu 50% când RFG < 45 ml/mi n.
4. Hipoglicemiante
 Sulfoniluree : se vor evita agenții cu excreție preponderent renală (ex.
glibenclamide, gluburide), iar cei cu metabolizare hepatică (gliclazide, gliquidone)
pot necesita reducerea dozelor când RFG < 30 ml/min.
 Insulina: reprezinta tratamentul de elecție pentru majoritatea pacienților cu RFG
scăzută. Aceasta nu necesită modificarea dozei dacă RFG > 50 ml/min. Doza ar
trebui înjumătățită când RFG < 10 ml/min.
 Metformin: nu ar trebui folosit de pacienții cu RFG < 30 ml/min, din cauza r iscului
crescut de acidoză lactică. Cu toate acestea, la pacienții cu RFG stabil > 45
ml/min, datorită efectelor benefice multiple, poate fi folosit.
5. Hipolipemiante
 Statine: nu sunt dovezi de creștere a toxicității pentru S imvastati na 20 mg/zi sau în
asoci ere cu E zetimide 10 mg la pacienții cu RFG < 30 ml/min sau pe dializă;
 Fenofibrați: pot determina creșterea creatininei serice cu aproximativ 0,13 mg/dl.
6. Anticoagulante
 Heparina cu greutate moleculară mică: necesită înjumătățirea dozei când RFG <
30 ml/min , iar la cei cu risc crescut de sângerare se preferă heparina
convențională.
 Warfarina: sunt necesare scăderea dozelor și monitorizarea cu atenție când RFG
< 30 ml/min. [16]

I.2.6. Boli infecțioase la pacienții cu boală renale cronice
Boala cronică renală, caracterizată ca fiind un sindrom prin diminuarea
progre sivă și ireversibilă a ratei fi ltrării glo merulare și creșterea creati nemiei, evoluează,
de cele mai multe ori , datorită mecanismelor adaptati ve comp ensatorii ale rinichiului în
încercarea de a normaliza funcția renală, funcție de cele mai multe ori compromisă și
prin asocierea cu alte afecțiuni organ ice.
Odată identifi cată cauza degradării acute a funcției re nale, trebuie a vut în vedere
și stadiul bolii renale cronice preexisten te pentru adoptarea celei mai bune scheme de
tratament. [17]

10
O patologie vastă și cu impact marcant asupra rinichiului indemn este
reprezentată de tulburările gastrointestinale care pot influența pro gresia bolii renale atât
prin mecansimele fi ziopatogenice proprii, cât și prin efectele secundare ale terapiei pe
care o impun.
Tulburările digest ive pot produce acuti zări de cauză prerenală, intrinsecă sau
postrenală cu răsunet asupra întregului organism . În corelație cu o serie de factori
favoriz anți (afecțiuni cardio vasculare, diabet zaharat, obezitate, fumat, durata
spitalizării, neoplasme, etc.), aceste comorbidități pot modifi ca speranța de viață a
pacientului . [18]

I.2.6.1. Bacteriene
I.2.6.1.1. Ente rocolita prin Clostridium difficile
Infecția determinat ă de Clostridium difficile se manifestă de regulă printr -un
sindrom diareic; există cazuri în care evoluția este severă, cu dilatarea colonului și
afectarea întregului organism de către substanțele eliberate de la acest nivel
(megacolon toxic) situație în care rata de decese poate fi de 50 -60% în absența unui
tratament adecvat și administrat precoce. [19]
Pentru ca o persoană să dezvolte Enterocolita prin Clostridium difficile sunt
necesare două condiții:
1. Pătrunderea bacteriei în intestinul respectivei persoane (colonizare); marea
majoritate a colonizărilor se produc în mediu spitalicesc, de la bolnavi cu această
infecție sau de la alți purtători ai germenului, inclusiv personal medical (infecție
preponderent nosocomială) .
2. Multi plicarea semnificativă a Clostridium difficile, care produce astfel cantități
mari de toxină ce generează manifestările bolii. Cel mai adesea acest fenomen este
consecința distrugerii florei intestinale în proporție importantă, în urma administrării de
antibiotice; de aceea utilizarea excesivă de antibiotice crește frec vența apariției acestor
cazuri.
Începând cu anul 2002, mai întâi în America de Nord, apoi și în alte zone ale
lumii s -a constatat creșterea contagiozității, a incidenței și a severității infe cțiilor produse
de Clostridium difficile, consecință a emergenței unei variante a acestei bacterii –
ribotipul 027, care produce o cantitate de toxină de 15 -20 de ori mai mare față de
variantele ”clasice”, și are și o capacitate sporită de a genera spori .

11
Sunt de asemenea afectate grupe de vârstă mai tinere (de exemplu gravidele) și
se constată apariția tot mai frecventă de cazuri comunitare. [20]
Din anul 2011 s -a observat creșterea incidenței Enter ocolitei prin Clostridium
difficile și în România, corelată cu cea mai ridicată pondere înregistrată în statele
Uniunii Europene pentru cazurile determinate de ribotipul 027, aproximativ 70% din
totalul cazurilor.
Din păcate incidența bolii a crescut de la an la an (de exemplu în Institutul Matei
Balș de 7 ori mai multe cazuri în 2011 și de 22 de ori mai multe cazuri în 2012 față de
2010), iar ca extensie geografică, în prezent sunt practic afectate toate spitalele din
țară. [21]
Orientarea clinică este esențială pentru inițierea rapidă a iz olării pacientului și a
terapiei adecvate. Caracteristicile Enterocolitei prin Clostridium difficile și a existenței
riscului de colonizare și a prezenței factorilor favorizanți apariției acesteia constau în:
diaree nosocomială fără alte cauze sau diaree post-antibiotică cu origine comunitară
mai ales la un pacient vârstnic, în sezonul rece sau dacă pacientul a primit antibiotice,
imunosupresoare sau antisecretorii gastrice, sau dacă nu aparține unui focar de boală
diareică acută din comunitate. [22]
Diagnosticul de severitate influențează planul terapeutic. Evoluția cazurilor de
Enterocolită prin Clostridium difficile depinde de severitatea episodului de colită; o
severitate ridicată este evocată de febră, frisoane, semne de șoc, semne de ileus sau
de peritonită, leucocitoză importantă, creșterea nivelului creatininei serice cu minim
50% față de nivelul bazal, crește rea nivelului lactatului seric. [23]
Infecția bacteriană sistemică determină crește rea nivelul de proca lcitonină,
simultan cu pozitivarea hemoculturi lor și apariția megacolon ului, favorizând îngroșarea
peretelui colonic, și apariția ascitei (demonstrată imagistic prin radiografie și CT-
abdominal), precum și a afecțiunii de colită pseudomembranoasă ( demonstrată
endoscopic ).
Diagnosticul etiologic aduce argumente în favoarea abordării cazului drept
Enterocolit ă prin Clostridium difficile și permite evaluarea intensității fe nomenului
epidemiologic . Întrucât Enterocolita prin Clostridium difficile se manifestă numai în cazul
producerii toxin elor, diagnosticul are drept scop evidențierea prezenței acestor toxine ,
fie direct din prelevarea de materii fecale, fie prin prelevarea din culturi de C. difficile .
Tulpinile netoxigene nu se consideră cauze ale bolii diareice. [24]

12
Apariția afecțiunii de Enterocolită prin Clostridium difficile este o consecință a
multiplicării bacteriei și a eliberării de toxine în intestinul persoa nelor deja colonizate .
Din rezultatele studiilor existente rezultă o incidență a portajului intestinal de
Clostridium difficile de 3 până la 11% din p opulația generală adultă ; această colonizare
se produce de regulă în mediu l spitalicesc. Trebuie însă menționat faptul că în ultimi i
ani s-au raportat tot mai multe cazuri de infecții comunitare, la persoane care
conviețuies c cu ex cretori de spori de Clostridium. [25]

Tratamentul utilizat în Enterocolita prin Clostridium difficile și atenționări le
speciale sunt:
1. Metronidazol: se administrează 500 mg la fiecare 8 ore, oral; durata
orientativă a tratamentului este de 10 zile (nu se prelungește mai mult de 14 zile
datorită creșteri i riscului de neurotoxicitate). Tratamentul nu mai are eficiență dacă
inflamația colonică s -a remis, de aceea nu se administrează mai mult de 3 -4 zile după
remiterea simptomelor .
2. Vancomic ină: se administrează 125 mg la f iecare 6 ore, oral, 10 -14 zile și este
indicat în formele de severitate mare .
3. Situație specială: în megacolon toxic sau ileus se recomandă creșterea
dozelor și administrare concomitentă pe mai multe căi . [26]

I.2.6.1.2. Enterocolita de altă cauză infecțioasă
Enterocolita virală este cel mai frecventă tip de enterocolită , ea fiind responsabilă
pentru aproximativ jumătate de cazurile de îmbolnăviri. Enterocolita își face apariția în
special în sezonul vară -toamnă, însă nu este exclus ă îmbolnăvirea chiar și în sezonul
rece, ca urmare a infestării cu vreun virus sau bacterie luată , fie în urma consumului de
apă sau alimente contaminate, fie prin intermediul mâinilor murdare. [ 27]
Cauzele enterocolitei pot fi diverse bacte rii, virusuri, ciuperci sau paraziți.
Contaminarea cu aceste surse este favorizată de o igienă deficitară a mâinilor și de
nerespectarea anumitor reguli legate de prepararea și depozitatrea alimentelor. [28]
Pe lângă aceste tipuri infecțioase, există însă și enterocolită de origine
neinfecțioasa, acesta fiind enterocolita inflamatorie. Acest tip se manife stă ca o
inflamație a mucoasei intestinului subțire și a colonului. [ 29]

13
Cauze infecțioase de enterocolită :
I. Bacteriene
1. Stafilococul alb și auriu
Stafilococii sunt bacterii prezente în aer, apă sau pe tot felul de suprafețe și care
se fixează la nivelul tractului digestiv odată ce ajung în organism. Este important de
menționat faptul că stafilococii nu au capacitatea de a pătrunde prin țesutul nesăn ătos,
ci doar prin mucoase lezate cum sunt rănile sau zgârieturile. [30]
2. Streptococi
Tot din categoria cauze lor de enterocolită fac parte și streptococii, însă doar cei
din grupurile C, D, G, H și K care pot determina infecții cardiace, meningite, infecții
respiratorii superioare și inferioare, infecții de tract urinar și infecții digestive.
3. Salmonella
Infecția cu Salmonella este cel mai comun tip de infecție alimentară și se
transmite prin nesplălarea corespunzătoare a mâinilor sau consumarea unor alimente
sau a apei contaminate.
4. Shigella
Infecția cu bacteria Shigella poate fi o altă cauză a enterocolitei sau a dizenteriei.
Shigelloza sau enterocolita provocată de bacteria Shigella nu este atât de frecventă, ea
fiind întâlnită mai mult în timpul războaielor, a calamităților naturale sau în cazul
condițiilor de viață neigienice.
5. Escherichia coli (E. coli)
Infecția cu bacteria E. coli este una dintre cauzele enterocolitei cele mai agresive
pentru organism. Dacă nu este descoperită la timp și nu este tratată, infecția cu E. coli
poate provoca insuficiență renală, sindromul hemolitic -uremic sau chiar decesul
persoanei infectate.
6. Campylobacter
Infecția cu bacteria Campylobacter, numită și ”diareea călătorului”, apare de
obicei în momentele de plecare într-o călătorie. Campylobacter se găsește în materiile
fecale, dar poate fi transmisă și prin carnea de pasăre sau de vită, prin produsele
lactate nepasteur izate sau prin apa contaminată. [31]

14
II. Virale
1. Enterovirusuri
Dintre cauzele enterocoli tei care apar cu precădere vara sau toamna se numără
și infecția cu enterovirusuri. Majoritatea infecțiilor cu aceste virusuri sunt ușoare sau
chiar asimp tomatice. Cel mai comun mod de contaminare este prin intermediul
materiilor fecale.
2. Rotavirusuri
Rotavirusurile sunt responsabile pentru aproximativ 40% dintre cazurile cu diaree
severă la sugari, fiind una dintre cauzele enterocolitei la copii. Infecția cu rotavirusuri
poate fi ori asimptomatică ori cu forme grave de diaree, deshidratare severă și uneori
poate pro voca chiar decesul persoane i infec tate.
Uneori, enterocolita provocată de rotavirusuri poate fi însoțită de simptome ale unei
infecții respiratorii. [32]
3. Virusul Norwalk
Despre acest virus se spune că ar fi cel mai frecvent implicat în epidemiile de
gastroenterită vitală. Simptomele enterocolitei provocate de virusul Norwalk sunt cele
uzuale (crampe abdominale, greață, vărsături, diaree, febră ușoară , inapetență) și
durează în medie 2 -3 zile.
În primă fază, enterocolita se tratează prin administrarea de lichide care să
mențină organismul hidratat, dar ș i prin administrarea sărurilor de rehidratare orală,
care să mențină echilibrul electrolitic. Medicamentele antidiareice nu sunt recomandate
în cazul enterocolite lor, acestea nefiind eficiente și crescând t otodată riscurile pentru
pacient . Infecțiile stafilococice rămân totuși cele mai întâlnite infecții bacteriene.
Pacienții cu BRC sunt în mod particular vulnerabili la bacteriemii cu stafilococ auriu
datorită prezenței unei permanente căi de acces vascular .[33]

I.2.6.1.3. Endocardita infecțioasă
Endocardita infecțioasă (EI) este o afecțiune microbiană severă, cu debut
insidios sau brusc, caracterizată de leziuni cardiace ulcero -vegetante, care determină
deteriorări valvulare, embolii sistemice și modificări imunologice. EI se instalează
prepondere nt pe valve native și protezate, mai rar pe valve intacte. Un număr important
de pacienți dezvoltă EI pe fond de afecțiuni asociate: diabet zaharat (21%), hepatite
virale (15%), ciroză hepatică (7%), cancer (3,9%), cu potențial imunodeprimant, care
devin f actori de risc suplimentar în declanșarea endocarditei . [34]

15
Agenții patogeni predominanți la pacienții cu EI sunt stafilococii, streptococii și
enterococii. Endocardita infecțioasă apare , în general , ca o consecință a unor turbulențe
ale fluxului sanguin sau traume ale endocardului, care produc inițial o endocardită
trombotică non -infectivă.
Leziunea caracteristică a endocarditei este vegetația, o masa amorfă care
conține proteine (în special fibrină) și trombocite. În urma unei bacteriemii sporadice,
bacteriile aderă la aceste vegetații. Localizarea bacteriilor în vegetații duce la activarea
monocitelor care vor produce citokine și factori tisulari.
Acești mediatori activează cascada coagulării, atrag trombocite care vor
interacționa cu celulele endoteliale din vecinătate, activându -le, ceea ce va duce la o
mărire progresivă a vegetației. [35]
EI este adesea clasificată în trei categorii: EI pe valvă n ativă, EI pe material
protetic și EI a consumatorilor d e droguri . Endocardita infecțioasă netratată duce în
100% din cazuri la deces. Terapia de succes a EI se bazează în primul rând pe
eradicare a microorganismului cu antibiotice. În ciuda existenței acestor recomandări în
ghidurile editate de diverse comitete de cardiologie, eficacitatea profilaxiei cu antibiotice
este controversată. În acest context, există un interes major în întreaga lume pent ru
dezvoltarea de preparate vaccinale care ar putea fi administrate pacienților cu risc . [36]
EI se prezintă printr -o varietate de forme, în funcție de manifestările clinice
inițiale, bolile cardiace de fond, microorganismul implicat, prezența sau absența unor
complicații. Evoluția clinică a EI este în mare parte determinată de agentul microbian
cauzativ. Cel mai frecvent EI este provocată de streptococi, stafilococi și enterococi pe
un fond de imunosupresie. Enterococii ocupă al treilea loc printre agenții cei mai comuni
ai EI, provocând 5 -20% din cazuri. [37]
Ultimii fac pa rte din flora gastro -intestinală normală. Ei sunt mai virulenți decît
streptococul viridans și mai rezistenți la antibiotice. Deși există mai multe specii de
enterococi, cei care provoacă endocardită sunt de obicei Enterococcus faecalis și
ocazional Enterococcus faecium. Cele mai multe cazuri sunt dobândite în comunitate,
dar infecția poate fi și nozocomială. [38]
Aplicarea metodelor de identificare moleculară a condus la îmbunăt ățirea
diagnosticului etiologic și la scăderea numărului EI cu etiologie necunoscută de la
36,8% la 24,1%.

16
Caracterizarea molecular ă a izolatelor de endocardită infecțioasă versus non –
endocardită infecțioasă nu a evidențiat diferențe majore între cele d ouă grupuri astfel
încât să se poată afirma că un anumit context genetic ar favoriza colonizarea
vegetațiilor sterile cu S. aureus. Totuși, se poate remarca că izolatele de EI au avut mai
ales origine comunitară. Deși analiza s -a realizat pe un număr redus de izolate,
observațiile obținute confirmă studii anterioare care nu au putut identifica o corelație
evidentă între potențialul patogen și implicarea anumitor tulpini de S. aureus în
endocardita infecțioasă. [39]
Pacienții cu boală cronică renală au un risc crescut de a dezvolta bacteriemie cu
germeni gram pozitivi, cel mai frecvent agent patogen implicat fiind stafilococul
coagulazo -negativ, urmat de stafil ococul auriu și de enterococi . Este cunoscut faptul că
sistemul imun al pacienților cu urem ie este deficitar, consecință a acumulării toxinelor
uremice, disfuncției leucocitare și hiperparatiroidismului .[40]

I.2.6.1.4. Infecția de tract urinar
Infecția de tract urinar (ITU) este definită de prezența bacteriilor în urină, însoțită
de simptome de infecție. Totuși, deoarece pot apărea colonizări asimptomatice ale
tractului urinar, alte caracteristici cum ar fi prezența markerilor inflamatori sau
uroculturile pot fi necesare pentru a diagnostica definitiv o infecție urinară. [41]
Spre deosebire de evoluția, în general, benignă a infecției de tract urinar (ITU) la
adulți, ITU la copil pot avea o gravitate imediată pană la risc letal dar și o gravitate
potențială, infe cțiile recurente putând evolua spre afecțiuni cronice cum ar fi
hipertensiune arterială, pielonefrită cronică sau insuficiența renală cronică . [42]
Pentru instituirea unui tratament corect este importantă stabilirea diagnosticului
etiologic și de sediu al ITU. După stabilirea diagnosticului, localizării infecției,
identificarea agentului cauzal și a sensibilității sale la antibiotice, determinarea unei
asocieri posibile cu o anomalie renală, se decide strategia terapeutică în funcție de caz.
[43]
Frecvent, ITU este cauzat ă de bacterii care se g ăsesc la nivelul pielii, vaginului și
rectului și care p ătrund în uretr ă și traverseaz ă în sus tractul urinar. De cele mai multe
ori, bacteriile se opresc la nivelul vezicii urinare și se multiplic ă aici, ceea ce va
determina inflama ția acesteia și apari ția simptomelor de cistit ă. [44]

17
Germenii incrimina ți în etiologia infec țiilor urinare s unt cei prezen ți în mod
obișnuit în intestinul gros, cel mai important dintre ei fiind b acilul coli. Ace știa ajung în
vezica urinar ă prin uretr ă, fapt explicabil prin frecven ța mult mai mare a bolii la femei,
unde uretra este mult mai scurt ă. Sarcina, diabetul zaharat, litiaza urinar ă, adenomul de
prostat ă, explor ările directe efectuate pe aparatul urinar constituie factori favorizan ți
apariției infecțiilor de tract urinar .
Majoritatea ITU pot fi tratate cu succes cu antibiotice pe cale oral ă. Perioada de
tratament depinde de localizarea infec ției, de sex și de vârsta precum și de prezen ța
sau absen ța condi țiilor ce favorizeaz ă complica țiile cum ar fi diabetul, afecțiuni ale
prostatei și sarcina . [45]
Infec țiile tractului urinar sunt printre cele mai comune infec ții bacteriene ale
organismului cu receptivitate în poșulația generală . Cel mai mare grup afectat de ITU
este de departe cel al femeilor tinere și de v ârsta medie active sexual. De asemnea,
copiii și persoanele în vârstă de ambele sexe au un risc crescut de a dezvolta ITU
comparativ cu alte grupuri de v ârstă. [46]
Când infec ția bacterian ă este prezent ă, dar nu sunt prezente simptome, aceasta
este n umită bacteriurie asimptomatic ă. Unele persoane pot prezenta bacteriurie
asimptomatic ă în anumite situa ții, cum ar fi în timpul sarcinii sau înaintea interven ției
chirurgical e de tract urinar , dar de obicei aceasta este neglijat ă.
În mod normal, ITU determină simptome urinare.
Există câteva condi ții severe, cum ar fi infec ția vaginal ă sau iritarea vezicii care
cauzează simptomatologie similar ă celei din ITU. Medicul evalueaz ă starea de
sănatate a pacientului, cu evidențierea prezenței simptome lor urinare, atitudinea
terapeutic ă ulterioar ă depinza nd în mare m ăsura de istoricul bolii și de modul în care
bolnavul răspunde la tratamentul pentru ITU .[47]
În unele infec ții moderate simptomele se men țin așa pentru c âteva zile.
Majoritatea ITU se vindec ă rapid cu tratament antibiotic la domiciliu. [48]
Timpul necesar pentru tratarea infec ției este în funcție de localizarea infec ției, de
frecven ța și gravitatea acesteia . Infec țiile care sunt com plicate de alti factori necesită o
perioadă mai lungă de tratament .
Complicațiile ITU nu sunt o regulă, dar pot sa apară. Complicațiile grave sunt rep
rezentate de afectarea permanenta a rinichiului și de apariția sepsisului, care poate
pune în pericol viaț a.

18
Aproximativ 20% pa na la 30% dintre femei au infecții recurente, î n timp ce la
bărbați reapariția in fecției, în mod normal înseamnă, fie eș ecul tratamentului , fie
existenț a unor probleme de afectare a tra ctului urinar . Totuși, infecțiile de tract urinar la
femeie rar pot fi severe. [49]
Conform unor studii epidemiologice, multe dintre infecțiile urinare , rămân
nediagnosticate și au consecințe nefaste pe termen lung de tipul cicatricelor renale (10 –
15% dintre ITU febrile) și a bolii renale cronice care necesită dializă și transplant. [50]

I.2.6.2. Virale
I.2.6.2.1. Hepatita virală cronică B
Infec ția cu virusul hepatitic B continu ă să constituie o important ă problem ă de
sănătate public ă pe plan mondial, cu toate că în zilele noastre există mijloace eficiente
de prevenț ie activ ă. Manifest ările ca re decurg din evolu ția autolimitant ă sau persistent ă
a infec ției cu VHB îmbrac ă un spectru clinic foarte variat, de la hepatita acut ă cu
evolu ție rezolutiv ă la formele fulminante, de la starea de purt ător sănătos la ciroză și
cancer hepatic primar, respectiv la boli cronice extrahepatice. [51]

Hepatita tip B este o infec ție a ficatului cauzat ă de un virus de tip ADN care este
transmis prin s ânge sau deriva ți ai s ângelui contaminat în timpul transfuziilor, prin
contact sexual cu o persoan ă infectat ă, prin folosirea unor ace sau instrumente similare
contamina te.
Spre deosebire de virusul hepatic A, virusul B poate cauza at ât o forma acut ă de
hepatit ă, cat și una cronic ă. Hepatita B este cea mai frecvent ă afecțiune cronic ă din
lume. [52]
Virusul hepatitic B poate supraviețui în afara corpului timp de cel puțin 7 zile. În
acest timp, virusul poate provoc a infecție în cazul în care pătrunde în organismul unei
persoane care nu este protejată de vaccin. Perioada de incubație a virusului hepatitei B
este de 75 zile, în medie, dar poate varia între 30 și 180 zile. Virusul poate fi detectat în
primele 30 până la 60 de zile de la infecție și poate persi sta și dezvolta hepatita cronică
B. [53]

19
În zonele endemice, hepatita B este cel mai frecvent răspândită de la mamă la
copil la naștere ( transmisie perinatală), sau prin transmitere orizontală (expunere la
sânge infectat), în special de la un copil infectat la un copil neinfectat în primii 5 ani de
viață. Dezvoltarea infecției cronice este foarte frecvente la suga rii infectați de mamele
lor sau înainte de vârsta de 5 ani. [54]
Hepatita B este, de asemenea, răspândit ă prin expunere a percutanată sau a
mucoaselor la sânge și diverse fluide corporale infectate , precum salivă, fluide
menstruale, secreții vaginale și fluide seminale. Poa te să apară transmiterea sexuală a
hepatitei B, în special la barbați i nevaccinați care au multipli parteneri sexuali . Infecția la
vârsta adultă duce la hepatita cronică în mai puțin de 5% din cazuri. [55]
Transmiterea virusului se mai poate produce prin reutilizarea de ace și seringi . În
plus, infectia poate apărea în timpul procedurilor medicale, chirurgicale și tatuare, sau
prin utilizarea de aparate de ras și obiecte similare care sunt contaminate cu sânge
infectat.
Unii pacienți pre zintă afectaarea acută cu simptome ca re durează mai multe
săptămâni și care sunt reprezentate de : icter, urină hipercromă , fatigabilitate , greață,
vărsături și dureri abdominale. Un subgrup mic de persoane cu hepatită acută poate
dezvolta insuficiență hepa tică acută care poate duce la deces. [56]
De regulă, hepatita B nu necesită tratament, datorită gradului înalt de vindecare
spontană (95 –99 %). Excepție fac persoanele care prezintă hepatita B extrem de gravă.
După remisiun ea inflamației acute hepatice , intervine de regulă în termen de 4 -6
săptămâni vindecarea hepatitei B. La capitolul maladii concomitente predomină numărul
celor cu hipertensiune arterială (70%), apoi cei cu hepatită virală cronică (29%), urmați
de cei cu boli autoimune (16%) ceea ce den otă o strânsă corelație cu factorii de ris c în
declanșarea și progresia B RC. [57]

I.2.6.2.2. Hepatita virală cronic ă C
Virusul hepatitic C reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze ale bolii
hepatice progresive, având un impact semnificativ asupra sănătății umane la nivel
mondial. Impactul infecției virale asupra țesutului hepatic variază de la leziuni
histologice minime până la fibroză intensă și ciroză, cu apariția carcinomului
hepatocelular. [58]
Virusul hepatitei C afecteaz ă multe organe și țesuturi, nu doar ficatul. În
numeroase studii efectuate pe pacien ții cu hepatit ă C, medicii au descoperit c ă aceștia
aveau manifestări în afara ariei hepatice.

20
Cele mai frecvente manifestări erau: oboseal a, parestezia , artralgia, apariția
purpurei, insuficien ței renal e și diabetul ui zaharat tip 2 . [59]
În hepatita C, ficatul nu mai poate regla cantitatea de aminoacizi eliberat ă în
sânge, iar complica țiile afecteaz ă funcția creierului. De asemenea, în hepatita C funcția
de procesare și stocare a fierului în organism este alterată, determinând afectări ale
acestuia din cauza deficien ței. [60]
Infecția cronică se dato rează, de cele mai multe ori răspunsul ui inadecvat al
imunității înnăscute, deficiențelor mecanismului imun adaptativ, producerii de
cvasispecii virale și imunotoleranței organismului infectat. Modalitățile de transmitere
sunt reprezentate de transfuzii sa nguine, intervenții chirurgicale, tratamente
stomatologice, consumul de droguri intravenoase, relații sexuale neprotejate, perinata l.
[61]
Diagnosticul hepatitei C se pune prin utilizarea testelor biochimice, serologice,
hematologice si moleculare (ARN VHC ). La acestea se adaugă investigații imagistice –
ecografia abdominală, investigații ale gradului de fibroză hepatică prin Fibroscan® sau
alte metode neinvazive. Scopul terapiei antivirale este de a vindeca infecția cu VHC prin
eliminarea virusului, obține rea unui răspuns virusologic susținut (RVS) ce semnifică
ARN -VHC negativ la 6 luni după terminarea terapiei antivirale.
O legătură transversală imunologică a asocierii dintre boala hepatică cronică și
bolă renală cronică este complexă. Mecanismele imune s unt unul dintre cei mai
importanți factori care contribuie la această interconectare. Acest tandem trebuie
analizat și din punct de vedere imun, deoarece mecanismele imune pot provoca, uneori,
o importantă problemă a rinichiului în bolile hepatice. [62]

I.2.6.2.3. Infecția cu virus gripal
Gripa este o preocupare reală a sănătății publice . Dacă cel mai adesea gripa
trece drept o boală comună, sezonieră, cu un caracter banal, fenomenul de shift genetic
sau de reasortare genetică poate duce la transformarea unei sușe gripale comune
într-un adevărat pericol internațional cu generarea de pandemii dramatice. [63]
Virusul gripal conține un lanț unic ARN comp us din 8 fragmente care codifică 10
proteine virale (materialul genetic al virusului). Fragmentele de ARN au un înveliș
proteic comun, care le unește formând nucleoproteidul. Î nvelisul exterior este constituit
dintr-o membrană lipidică; lipidele sunt răspunzatoare pentru complicațiile grave care
afectează omul î n timpul bolii. [64]

21
La suprafaț a virusului s e afla structurile superficiale – hemaglutinina (denumit ă
astfel după capacitatea de a aglutina eritroci tele) și neuraminidaza . Hemaglutinina
asigur ă capacitatea virusului de a se uni cu celula receptor.
Structurile superficiale (hemaglutinina și neuraminidaza) au specificitate de
subtip și de tulpin ă, determin ând diferitele tulpini ale unui tip de virus. Rezidă 16
subtipuri antigenice ale hemaglutininei (H1 -H16) și 9 ale neuraminidazei (N1 -N9).
Aceste antigene sunt supuse variației. Există 3 tip uri de virus gripal: A, B și C .[65]
Virusul gripal A produce îmboln ăvirea de gravitate medie sau mare. Infecteaz ă
atât omul c ât și unele animale domestice (calul, porcul, p ăsările). Virusul gripal A este
responsabil de apari ția pandemiilor și a epidemiilor extinse. Sunt cunoscute o
multitudine de subtipuri ale gripei A.
Acestea se clasific ă dupa antigenii superficiali . O caracteristic ă important ă a
virusului este specificitatea, ce const ă în faptul c ă virusul gripal nu poate avea 2 cauze
diferite. [66]
Ca și virusul gripal A, virusul gripal B este capabil s ă își modifice structura
antigenic ă. Gripa de tip B este prezent ă numai la om și are manifest ări epidemice
moderate, cu o evolu ție lent ă.
Virusul gripei C este destul de pu țin studiat. Este cunoscut că , spre deosebire de
virusurile A și B, acesta con ține doar 7 fragmente de acid ribonucleic și un antigen
superficial. Virusul gripal C infecteaz ă doar omul. Simptomele bolii sunt de obicei foarte
ușoare sau nu se manifest ă deloc. Acesta nu produce epidemii și nu duce la urm ări
serioase. [67]
Structura antigenului nu este supus ă unor astfel de transform ări ca la virusul gripei A.
Îmboln ăvirile produse de virusul gripal C coincid deseori cu epidemia gripei de tip A.
Tabloul clinic este la fel ca și în cazul formelor u șoare și moderat severe ale gripei A.
Medicamentele antivirale se utilizează pentru tratamentul precoce al gripei prin
reducerea capacității de multiplicare a virusului. Antivirale le cele mai eficiente împotriva
virusului gripal sunt Oseltamivir și Zanamivir.
Oseltamivir acționează prin inhibarea replicării virale și difuziunii virusului în
organism. Acesta se administrează oral, având acțiune sistemică. Formele farmaceutice
autorizate sunt pulberea pentru suspensie orală 12 mg/ml și capsulele de 30, 45, 75mg.
Zanamivir are același meca nism de acțiune ca și O seltamivir, însă localizat la
nivelul căilor respiratorii deoarece acesta difuzea ză greu în circulația generală.
Substanța se găsește sub formă de pulbere de inhalat unidoză de 5mg .

22
Până în prezent, au existat puține studii privind modificările renale la pacienții
infectați cu virusul gripal. Un studiu e fectuat în Mexic a identificat prezența afectării
acute a rinichilor la 6 din 18 pacienți spitalizați pentru infecția cu virusul gripal , iar 5 din
cei 6 pacienți au decedat .
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a raportat că rabdomioliza cu
insuficiență renală și miocardită poate fi prezentă în infecția cu virusul gripal și că
aproximativ 50% dintre pacienții infectați au avut un anumit grad de disfuncție renală
cauzată de rabdomioliză sau hipotensiune .[68]

I.2.6.3. Fungice
I.2.6.3.1. Afectare prin Candida a lbicans
Candidoza este o infecție fungică, produsă cel mai frecvent de Candida Albicans ,
o ciupercă ce poate trăi în tubul digestiv, pe piele și mucoase, inclusiv cele de la nivelul
aparatului reproducător.
Candida Albicans face parte din flora normală a tractului genital feminin, de cele
mai multe ori femeia infectându -se în urma unei imunosupresări (în principal prin
consumul de antibi otic care creează un dezechilibru al florei). [69]
Ciupercile Candida fac parte din microflora normală a omului, fiind principalul
rezervor de infecție. Transmiterea se face prin contact cu secreți i bucale, tegumentare,
vaginale conținând Candida. Iatrogen, infecția nosocomială se face prin injecții cu
seringi cu ace nesterile și catetere contaminate . [70]
Specia Candi da albicans este un tip de fungi care are capacitatea de a adopta
un spectru de morfologii; de aceea ea este con siderată un organism „polimorfic“ sau
„pleomorfi c“. Candida albicans se poate reproduce prin înmugurire, sub formă de celule
de drojdie (blastospori sau blastoconidia).
În anumite condiții de creștere, C. albicans poate forma și chlamidospori, care au
forma circulară și un perete celular subțire. Aceste tranziții morfologice reprezintă
răspu nsul celulelor de drojdie la modifi cările condițiilor de mediu și îi permit să se
adap teze la diferite nișe biologice. Capacitatea acestei specii de a adopta morfolo gii
diferite este esențială pentru diseminarea infecției , fiind unul dintre cei mai importanți
factori de virulență .
Candida albicans se dezvoltă sub formă de celule de drojdii înmu gurite sau sub
formă de hife fi lamentoase – lanțuri lungi de celule fără constricție septală, sau
pseudohife – celule alungite cu constricție septală.

23
Deoarece lanțurile au formă asemănătoare, hifele și pseudohifele sunt
confundate adesea în literatura de specialitate . Termenul general de „formă
filamentoasă“ se referă la ambele morfologii. [71]
Un factor esențial al dimorfi smului este capacitatea acestei specii de a
supraviețui ca o specie comensală la nivelul diferitelor situsuri anatomice. Din această
cauză specia Candida albicans are capacitatea de a -și adapta tipul de creștere și
dezvoltare ca răspuns la diferite condiții fi ziologice ale gazdei. Candida albicans
dezvoltă o multitudine de mecanisme ca răspuns la aceste condiții, reacții care sunt
activate și coordonate de modificăr ile apărute în fiziologia și morfologia ce lulei, precum
și de aderența la celulele gazdei . [72]
Factorii chimici sau de mediu care infl uențează interconversia de la forma de
drojdie la forma hifală sunt: temperatura, pH -ul, prezența serului, nivelul glucoz ei,
substraturile pe bază de azot, nivelul CO2 , prezența metalelor tranziționale, agenții
chelatori , precum și densitatea celulară inițială (mărimea inoculului). Forma de hifă se
dezvoltă la o tem peratură apropiată de temperatura corpului uman (37 -38șC). La
temperaturi mai mici, specia C. albicans se dezvoltă sub formă de celule de drojdie .
Din această cauză , mecanismul de reglare a valorii pH -ului controlează
dimorfi smul și adaptarea acestei specii la zone anatomice cu valori diferite de pH în
care are loc infectarea țesuturilor gazdei. [73]
De regulă , medicamentele prescrise pentru tratar ea candidozei au drept
substanță activă C lotrimazolul, un compus care tratează infecț iile fungice. Unele specii
de Candida rezistă la Clotrimazol, Fluconazol sau K etaconazol si trebuie tratate cu alte
antifungice, care ajută la o vindecare sigură și la prevenirea recurenț ei.
În cazuri mai grave se poate produce p ropagarea fungilor pe cale hematogenă .
Fungemia se manifestă prin febră, frisoane, hipotensiune și uneori chir prin șoc septic
cu localizări renale, meningiene, hepatice, pulmonare, cerebrale, oculare, articulare,
pleurale .[74]

I.2.6.4. Sepsis
Sepsisul definește o stare clinico -biologică foarte gravă care rezultă dintr -un
răspuns sistemic al gazdei la o afecțiune de cauză infecțiosă. Sepsisul are o incidență
în creștere și constituie a doua cauză de deces în unitățile de terapie intensivă non –
coronariene precum și cea de -a zecea cauză de deces globală în țările dezvoltate, în
pofida progreselor din domeniul antibioterapiei.

24
Sepsisul este declanșat de stimuli bacterieni , dar este întreținut și modulat de o
multitudine de mediatori endogeni activa ți într -o cascadă de evenimente imunologice
complexe.
Sinteza și eliberarea excesivă a acestor mediatori circulanți poate însă conduce
la activarea necontrolată a diferite lor subseturi leucocit are, a sistemului complement , a
coagulării și sistemului fibri nolitic și pot genera , astfel, leziuni microvasculare care
rezultă în ischemie tisulară și disfuncție de organ .[75]
Sistemul imunitar are rolul de a lupta î mpotriva germenilor (bacterii , virusuri,
ciuperci sau paraziți) în scopul de a prevenii apariția unei infecți i. La apariția unei
infecții, sistemul imunitar incearcă, într -o primă fază , să lupte fără să fie necesară
administrarea unor medicamente. Uneori, s istemul imunitar încetează lupta î mpotriva
"invadatorilor" și începe să acționeze împotriva propriilor organe. Acesta este î nceputul
sepsisului, ce poate fi caracterizat , din ac eastă perspectivă , ca o disfuncț ie a organelor.
[76]
Sepsisu l, un complex de anomalii fizio patologice și biochimice induse de infec ție,
constituie o preocupare majoră pentru s ănătatea publică .
Pacieții care supraviețuiesc au adesea dizabilități fizice, psihologice ș i cogniti ve
pe termen lung, ce presupun îngrijire medicală și alte implicaț ii sociale.
Anumiți agenț i patogeni se multiplică preferential î n fluxul sanguin, iar se psisul se
produce in momentul distrugerii integrităț ii barierelor gazde i, fizice sau imunologice, cu
pătrunderea directă a agentului patogen in circulația sanguină .
Răspunsul la agresiunea microbiană se desfășoară în mai multe etape, care se
pot succeda rapid și pot antrena deteriorarea, uneori severă și ireversibilă a stării
generale și în final decesul pacientului. Din aceste motive, prognosticarea evoluției spre
stadii avansate sau deces are o importanță deosebită în adaptarea timpurie a măsurilor
terapeutice. [77]
Principalii mediatori ai sindromului inflamator sistemic (SIRS) din sepsis sunt
reprezentați de numeroase proteine cu greutate moleculară mică numite cit okine și
chemokine, sintetizate de numeroase tipuri celulare. Acestea pot modula fenotipul sau
activitatea diverselor subseturi leucocitare și al altor tipuri de celule (fibroblaste, celule
endoteliale) .

25
Diagnosticul, monitorizarea și tratamentul pacienț ilor cu sepsis precum și
stratificarea în funcție de gravitate și prognostic necesită criterii și definiții precis e.
Pacienț ii sunt di agnosticați atunci câ nd dezvoltă un set de semne ș i simptome
legate de septicemie. Poate avea loc o progresie până la sep sis sever, atunci când, pe
langă acesți indicatori, există și o disfuncț ie a organelor, pusă în evidență prin dificultăț i
respiratorii , oligurie sau anurie, teste hepatice anormale și deteriorarea stării mentale .
Șocul septic este cel mai sever și este di agnosticat atunci câ nd tensiunea
arterială scade până la un nivel periculos. [78]
Tendința actuală este de identificare de noi criterii de evaluare rapidă și eficientă,
bazate pe mecanismele patogenetice implicate în răspunsul sistemic, inclusiv prin
studi ul și utilizarea diverselor biomolecule. Acestea ar putea revela noi intervale de
oportunitate și intervenție terapeutică, care să preceadă apariția elementelor actuale de
diagnostic, care se instalează în faze avansate ale sindromului și sunt nespecifice. [79]
Sepsisul, șocul , sindromul hemolitic uremic și bolile i nflamatorii intestinale
reprezintă cea mai mare parte a factorilor de risc pentru BRC, fiind urmate de patologii le
biliare și malformative și de apariția BRC ca urmare a adminstrării de medicamente.
Infecția, bacter iemia și sepsisul sunt principalele surse de morbiditate și
mortalitate la pacienții cu boală renală cronică , tratați prin hemodializă cronică.
De exemplu, folosind s istemul de date renale s-a constatat că, în decursul a 7 ani
de urmărire, 11,7% din toți pacienții hemodializați și 9,4% dintre pacienții cu dializă
peritoneală au prezentat cel puțin un episod de septicemie, iar cercetătorii au constatat
că m ortalitatea la sepsis a fost între 100 și 300 de ori mai mare pentru pacienții cu
dializă cronică decât publicul larg. Motivele ipotetice pentru această asociere includ
creșterea sensibilității la infecție, prezența comorbidităților cum ar fi diabetul zaharat și
expunerea repetată la agenții patogeni în timpul hemodializei . [80]

26
PARTEA SPECIALĂ

II.1. Scopul și obiectivele cercetării
Scopul lucrării de față este acela de a pune în evidență particularitățile clinice,
paraclinice și evolutive ale bolilor infecțioase prezente la pacienții cu boală renală
cronică.
Obiectivele acestui studiu au constat în:
 analiza unor aspecte epidemiologice și clinice la un lot de pacienți cu boală
renală cronică int ernați pentru diferite infecții;
 evaluarea statistică a gradului de asociere dintre boala renală cronică ș i
diferitele grupe de infecții;
 punerea în evidență a patologiilor acute și cronice asociate în lotul studiat;
 depistarea unor aspecte patologice în rezultate analizelor efectuate pacienților
urmăriți;
 stabilirea procentului de pacienți care au prezentat sepsis și a celor la care s -a
instituit tratamentul prin dializă;
 stabilirea aspectelor evolutive pentru eșantionul de pacienți st udiat sub
tratamentul instituit.

II.2. Material și metodă
Pentru realizarea studiului epidemiologic privind evoluția și managementul
patologiei infecțioase la pacienții cu boală renală cronică am efect uat un studiu analitic
de tip observational, retrospectiv, pe un lot alcătuit din 185 de pacienți internați în
Spitalul Clinic de Boli Infecțioase din Brașov în perioada ianuarie 2017 -decembrie 2018.
Pentru aceasta am folosit datele din foile de observație ale pacienților internați în
perioada menționată.

27
Au fost incluși în studiu pacienții cu diagnosticul de boală renală cronică
documentat prin antecedentele acestora, care s -au internat pentru diferite patologii
infecțioase: patologii infe cțioase respiratorii, boli diareice acute, infecții de tract urinar,
infecții cutanate, infecții prin Candida și alte patologii infecțioase, de tipul carditelor și
hepatitelor cronice.
S-au evaluat pacienții în vederea stabilirii factorilor favorizanți, a patologiei acute și
cronice asociate, a tratamentului indicat și a evoluției ulterioare acestuia.

Au fost analizate următoarele date:
 date demografice: gen, vârstă, mediu de proveniență, luna internării, durata
spitalizării;
 date clinice: antecedente per sonale patologice și simptomatologia la momentul
internării specifică grupei de boală infecțioasă pentru care pacientul s -a internat;
 date de laborator: elemente ale hemoleucogramei, markeri inflamatori – VSH,
PCR, fibrinogen, teste de citoliza hepatică – TGO, TGP, profil lipidic – colesterol
total, TG, biochimie – dozarea GGT, ALP, teste de colestază –bilirubina totală,
bilirubina directă, glicemie, sumar de urină, urocultură, electroforeza proteinelor
serice;
 explorări imagistice : s-a efectuat radiografia cardio -pulmonară pentru stabilirea
diagnosticului unei patologii din sfera respiratorie, fie a unei patologii infecțioase
– de tipul pneumoniei, fie a unei patologii asociate.
Prelucrarea datelor s -a realizat cu ajutorul programului Microsoft Excel 2010, iar
rezultatele le -am prezentat sub formă de tabele și reprezentări grafice. Pentru stabilirea
corelațiior statistice am calculat indicele de semnificație statistică p și am com parat
valorile acestuia cu valorile de referință, pentru nivelul de semnificație dorit.

28
II.3. Rezultate
II.3.1 Distribuția pacienților în funcție de diagnosticul de boală infecțioasă primit
la internare
Tabel 3. 1.1 Împărțirea pacienților pe grupe de boli infecțioase
Grupe de boli infecțioase
Număr de pacienți
Boli infecțioase respiratorii 32
Boli diareice acute 97
Infecții de tract urinar 50
Infecții cutanate 19
Altele 11
Infecția cu Candida 40

Figura 3. 1.1 Împărțirea pacienților cu boală renală cronică în funcție de grupele de infecțioase
pentru care s -au internat

17.30%52.43%
27.03%
10.27%
5.95%21.62%
0.00%10.00%20.00%30.00%40.00%50.00%60.00%
Boli
infecțioase
respiratoriiBoli diareice
acuteInfecții de
tract urinarInfecții
cutanateAltele Infecția cu
Candida

29
Deși toti pacienții din lotul studiat sunt cunoscuți cu boală renală cronică, totusi,
fiecare dintre ei au fost spitalizați pentru una sau mai multe patologii infecțioase.
Patologiile infecțioase pentru care pacienții s -au internat au fost variate, și î n consecință
le-am compartimentat pe grupe de boli. Am format astfel 6 grupe de boli infecțioase:
boli infecțioase respiratorii, boli diareice acute, infecții de tract urinar, infecții ale pielii,
infecția cu Candida și altele –grupa care cuprinde endocard ite infecțioase.
Grupa bolilor diareice acute este cea în care s -au încadrat 97 de pacienți, 52,43%
din total. Pe locul 2 se situează infecțiile de tract urinar cu un procent de 27,03% (50
pacienți). 40 de pacienți, adică 21,62% au prezentat infecț ie cu Candida. Un număr mai
mic de pacienți, 19 din total (10,27%) au fost spitalizați pentru infecții cutanate, iar 11
pacienți (5,95%) s -au internat pentru alte patologii infecțioase.

II.3.2 Distribuția pacienților pe genuri
Tabel 3.2 .1 Distribuția paci enților cu boală renală cronică internați pentru diferite patologii
infecțioase pe genuri

Gen Număr de pacienți
Bărbați 103
Femei 82

Figura 3.2.1 Distribuția în funcție de gen a pacienților cu BRC internați pentru diferite patologii
infecțioase

55.68%44.32% bărbați
femei

30
Urmărind distribuția pacienților cu boală renală cronică internați pentru diferite
patologii infecțioase în funcție de gen, se observă că ponderea cea mai mare au
prezentat -o barbații , care au fost în număr de 103, respectiv 56% din lotul de studiu.
Femeile au fost 82 la număr, echivalentul a 44% din totalul de 185 de pacienți.
La împărțirea categoriilor de boli infecțioase din studiu în funcție de numărul
pacienților de gen masculin, respectiv feminin pe care îl includ, s -a observat, conform
Tabelului 3.2.1 că în 4 din cele 5 grupe principale de boli infecțioase există o
predominanță masculină, singura grupă care face excepție fiind grupa bolilor diareice
acute.

Tabel 3.2.2 Distribuția pacienților aparținând unei grupe de boli infecțioase în funcție de gen
Grupa de boli infecțioase Numărul de pacienți de
gen masculin Numărul de pacienți de
gen feminin
Boli infecțioase respiratorii 22 10
Boli diareice acute 47 50
Infecții de tract urinar 31 19
Infecții cutanate 11 8
Infecții cu Candida 21 19

II.3.3 Distribuția pacienților în raport cu vârsta

Figura 3. 3.1 Distribuția în funcție de vâstă a pacienților cu BRC
0.54% 0.54%4.32%10.81%26.49%28.65%
25.41%
3.24%
0.00%5.00%10.00%15.00%20.00%25.00%30.00%35.00%
18-30 31-40 41-50 51-60 61-70 71-80 81-90 >90

31
Lotul de pacienți cu BRC urmăriți a fost împărțit în 8 intervale de vârstă, începând
de la intervalul 18 -30 de ani. Împărțirea s -a continuat cu intervale din 10 în 10 ani și s -a
finalizat cu ultima categorie de vârstă, cea peste 90 de ani. În cadrul eșantionului
studiat, intervalul de vârstă în care s -au încadrat cei mai mulți pacienți a fost 71 -80 de
ani, cuprinzând 53 de pacienți (28,65%).
Acest interval este urmat, la o diferență de 4 persoane de intervalul 61 -70 ani
(28,65%). Al trei lea interval de vârstă ca frecvență este 81 -90 ani, cu un număr de 47
de pacienți (25,41%). Categoriile de vârstă 18 -30 ani și 31 -40 ani au fost reprezentate
fiecare dintrre ele de câte un pacient (0,54%).

Figura 3.3.2 Distribuția pacienților apa rținând unei grupe de boli infecț ioase în funcție de grupa
de vârstă

Analizând Figura 3.2.2 se constată că niciunul dintre pacienții aparținând celor 5 mari
grupe de patologii infecțioase nu s -a încadrat în intervalul de vâstă 18 -30 ani, iar
categoria 31 -40 ani a fost reprezntată doar de pacienți din grupa bolilor diareice acute.

3.13%18.75%9.38%34.38%28.13%6.25%
1.03%2.06%9.28%24.74%32.99%26.80%3.09%
2.00%12.00%20.00%34.00%28.00%4.00%
15.79%52.63%15.79%10.53%5.26%
10.00%30.00%37.50%22.50%
0% 20% 40% 60% 80% 100%18-30 ani31-40 ani41-50 ani51-60 ani61-70 ani71-80 ani81-90 ani>90 ani
Boli infecțioase respiratorii Boli diareice acute
Infecții de tract urinar Infecții cutanate
Infecții cu Candida

32
II.3.4 Distribuția pacienților în funcție de mediul de reședință
Tabel 3. 4.1 Repartizarea pacienților în funcție de mediul de reședință
Mediul de reședință
Număr de pacienți
Urban 142
Rural 43

Figura 3. 4.1 Repartizarea pacienților cu BRC în funcție de mediul de reședință

În ceea ce privește repartizarea pacienților în funcție de mediul de proveniență
s-a pus în evidență un procent semnificativ mai mare al celor proveniți din mediul urban,
anume 76,76%, reprezentând 142 pacienți din totalul de 185, comparativ cu cei din
mediul rural, care au reprezentat un procent de 23,24%(43 pacienți).
Predominanța pacienților provenind din mediul urban s -a observat și la împărțirea
pe grupe de boli infecțioase, fiecare grupă de boală fiind compusă în cea mai mare
parte din pacienți cu reședința în mediul urban.

76,76%23,24%
urban
rural

33
II.3.5 Distribuția pacienților în funcție de luna internării
Tabel 3. 5.1 Distribuția pacienților în funcție de luna internării pe parcursul anului 2017 -2018

Figura 3. 5.1 Distribuția pacienților, procentual, în funcție de luna internării pe parcursul anilor
2017 -2018
2.7%4.3%7.0%
3.8%4.3%3.8%3.8%
0.5%1.6%4.3%3.8%4.3%3.8%7.6%7.0%
3.2%5.9%
3.8%4.9%
2.2%5.4%
3.2%4.9%
3.8%
0.0%1.0%2.0%3.0%4.0%5.0%6.0%7.0%8.0%Luna calendaristică 2017 Număr de
pacienți
Ianuarie 2017 5
Februarie 2017 8
Martie 2017 13
Aprilie 2017 7
Mai 2017 8
Iunie 2017 7
Iulie 2017 7
August 2017 1
Septembrie 2017 3
Octombrie 2017 8
Noiembrie 2017 7
Decembrie 2017 8 Luna calendaristică 2018
Număr de
pacienți
Ianuarie 2018 7
Februarie 2018 14
Martie 2018 13
Aprilie 2018 6
Mai 2018 11
Iunie 2018 7
Iulie 2018 9
August 2018 4
Septembrie 2018 10
Octombrie 2018 6
Noiembrie 2018 9
Decembrie 2018 7

34
Din totalul de 185 persoane care fac parte din eșantionul studiat, în anul 2017 au
fost internați 82 dintre ei, iar in 2018 s -au înregistrat restul de 103 internări.
Luna calendaristică cu cea mai mare pondere a internărilor a fost februarie 2018,
cu un număr de 14 internări în total (7,57%). La o diferență de numai o internare se
situeaza lunile martie 2017 (7,03%) și martie 2018. Luna în care a fost înregistrată o
singură internare, deci, luna cu cea mai mică pondere a internărilor a fost august 2017.
Din analiza pe grupe de boli infecțioase a internărilor, s -a constatat că pacienții din
grupa infecțiilor de tract urinar au avut cele mai multe internări toamna, septembrie,
octombrie, i ar cei din grupa bolilor diareice acute au avut cele mai multe internări
primăvara, 63,79% (37) din totalul internărilor (58) pe lunile martie – mai 2017 -2018
fiind ale pacienților din această grupă de boală.

Figura 3.5 .2 Distribuția pacienților, procentual,pe grupe de boli infecțioase în funcție de luna
internării pe parcursul anilor 2017 -2018

28.13%38.14%
22.00%
15.79%100.00%
32.50%
9.38%29.89%
18.00%57.89%
36.36%
22.50%46.88%
18.56%44.00%
15.79%45.45%
30.00%
15.63% 16.49%16.00%
10.53% 9.09%15.00%
0.00%20.00%40.00%60.00%80.00%100.00%120.00%
Boli infecțioase
respiratoriiBoli diareiec
acuteInfecții de tract
urinarInfecții cutanate Altele Infecții cu
Candida
primăvara vara toamna iarna

35
II.3.6 Distribuția pacienților în funcție de numărul de zile de internare

Figura 3. 6.1 Repartizarea pacienților cu BRC funcție de durata spitalizării

Cea mai mare parte a pacienților, 82 (44,32%) din numarul total, au fost internați
pe o perioadă de 8 -14 zile. Alți 50 (27,03%) au avut internarea cu durata de 4 -7 zile.
Un număr de 24 pacienți (12,97%) au fost spitalizați pe o perioada de 2 -3 săptămâni,
iar cea mai mare perioadă de internare, cea de peste 3 săptămâni a cuprins un număr
mai mic de pacienți și anume 10 (5,41%). S -a constatat, de asemenea că în cel mai
scurt interv al de spitalizare, 1 -3 zile, s -au încadrat 19 pacienți (10,27%) din lotul studiat.

Tabel 3.6.1. Distribuția categoriilor de boli infecțioase în funcție de durata de spitalizare a
pacienților
Grupa de boli infecțioase 1-3 zile 4-7 zile 8-14 zile 15-21 zile >21 zile

Boli infecțioase respiratorii 3 10 17 2 0
Boli diareice acute 10 25 41 13 8
Infecții de tract urinar 3 11 22 9 5
Infecții cutanate 0 3 12 4 0
Infecții cu Candida 4 12 11 9 4

10.27%27.03%44.32%
12.97%
5.41%
0.00%5.00%10.00%15.00%20.00%25.00%30.00%35.00%40.00%45.00%50.00%
1-3 zile 4-7 zile 8-14 zile 15-21 zile >21 zile

36
De remarcat la distribuția pacienților în funcție de numărul de zile de spitalizare,
ținând cont de grupa de boală din care provine, este faptul că pacienții care au necesitat
mai mult de 21 de zile de internare au aprținut grupelor de boli diareice acute, infecții
de tract urinar și infecții cu Candida.
II.3.7 Incidența sepsisului în lotul studiat
Tabel 3.7.1 Incidența sepsisului la pacienții din lotul studiat

Figura 3.7.1 Incidența sepsisului printre pacienții internați

Din analiza lotului studiat a reieșit că 9,73%(18 pacienți) au prezentat sepsis.

Tabelul 3.7.2 Contextul apariției sepsisului la cei 18 pacienți
Sepsis în context de: Număr de pacienți

Infecții de tract urinar 7
Endoc ardite infecțioase 8
Infecții cutanate 3
Gastroenterocolite 0

9.73%90.27%
pacienți cu sepsis
pacienți fără sepsisPrezența sepsisului în lotul studiat
Număr de pacienți
Pacienți cu sepsis 18
Pacienți fără sepsis 167

37
Pentru a avea o imagine de amsamblu asupra numărului de pacienți care au
prezentat sepsis din numărul total de pacienți din grupa corespunzătoare de boală vom
prezenta mai jos un tabel și un grafic.

Tabel 3.7.3 Incidența sepsisului pe grupele de bol i infecțioase în care apare
Patologia infecțioasă Prezența sepsisului Număr de pacienți cu
sepsis

Infecții de tract urinar absent 43
prezent 7
Endoc ardite infecțioase absent 3
prezent 8
Infecții ale pielii absent 16
prezent 3

Figura 3.7.3 Incidența sepsisului pe grupele de boli infecțioase în care apare

86.00%84.21%27.27%
14.00%15.79%72.73%
0.00% 20.00% 40.00% 60.00% 80.00% 100.00% 120.00%ITUInfecții ale pieliiCardite infecțioase
Fără sepsis Cu sepsis

38
Din cei 50 de pacienti cu infecții de tract urinar, 7 pacienți (14,00%) au prezentat
sepsis; 3 pacienți (15,79%) din cei 19 pacienți cu infecții cutanate au dezvoltat se psis
pe acest fond, iar 8 pacienți (72,73%) din 11 au dezvoltat sepsis în contextul unei
endo cardite infecțioase.

II.3.8 Împărțirea grup elor de boli infecțioase pe patologii specific
Tabel 3.8.1 Împărțirea grupei de boli respiratorii infecțioase pe boli întâlnite în lotul de studiu
Boli infecțioase respiratorii Număr de pacienți

Gripă necomplicată 3
Pneumonie 15
Gripă cu pneumonie 9
Altele 5

Figura 3.8.1 Împărțirea grupei de boli respiratorii infecțioase pe boli întâlnite în lotul de studiat

9.38%46.88%
28.13%
15.63%
0.00%5.00%10.00%15.00%20.00%25.00%30.00%35.00%40.00%45.00%50.00%
Gripă Pneumonie Gripă cu
pneumonieAltele

39
Așa cum se observă, în studiul nostru, din cei 32 de pacienți internați pentru boli
infecțioase respiratorii, 15 pacienți (46,88%) s -au internat pentru pneumonie, 9 pacienț i
(28,13%) s -au internat pentru gripă cu pneumonie, 3 pacienți (9,38%) s -au internat
pentru gripă, iar 5 pacienți (15,63%) s -au internat pentru alte patologii respiratorii
infecțioase și anume pentru: amigdalită, laringotraheită, bronșită și IACRS.

Tabel 3.8.2 Împărțirea grupei de boli diareice acute pe boli întâlnite în lotul de studiu
Boli diareice acute Număr de pacienți
Enterocolita cu Clostridium Difficile 69
Altele 28

Figura 3.8.2 Împărțirea grupei de boli diareice acute pe boli întâlnite în lotul de studiu

Grupa bolilor diareice acute, reprezentată de 97 de pacienți, a fost defalcată în 2
părți: categoria de pacienți care au prezentat enterocolită cu Clostridium difficile și
categoria pacienților cu alte tipuri de boli diareice – diareea și gastroenter ita infecțioase
și infecția intestinală bacteriană. Majoritatea pacienților (71,13%) s -au încadrat în prima
categorie, iar restul de 28 de pacienți (28,87%) în cea de -a doua categorie.

71.13%
28.87%enterocolita cu Clostridium Difficile
altele

40

Tabelul 3.8.3 Împărțirea infecțiilor cutanate pe patologii întâln ite în lotul de studiu
Infecții cutanate Număr de pacienți
Erizipel 1
Celulite 18
Abcese 0

Figura 3.8.3 Împărțirea infecțiilor cutanate pe patologii întâlnite în lotul de studiu

Din totalul de 19 pacienți cu infecții cutanate, în 18 cazuri (94,74%) pacienții au
prezentat celulite, iar cel din urmă caz (reprezentând restul de 5,26%) a fost un
diagnostic de erizipel. Am luat în considerare posibilitatea prezenței unui abces ca
patologie de tip infecțios a pielii, dar s -a dovenit că niciun pacient nu s -a încadrat în
această patologie.

5.26%94.74%
erizipel
celulite
abcese

41
II.3.9 Depistarea germenilor incriminați în patologiile infecțioase
Tabelul 3.9.1 Depistarea germenilor incriminați în patologiile infecțioase din lotul studiat
Grupe de boli infecțioase Număr de pacienți – lipsă
depistare germeni Număr de pacienți –
depistare germeni
Bolii respiratorii infecțioase 30 2
Boli diareice acute 28 69
Infecții de tract urinar 19 31
Infecții cutanate 18 1

Figura 3.9.1 Depistarea germenilor incriminați în patologiile infecțioase din lotul studiat

La mulți dintre pacienții lotului examinat nu s -au depistat germenii microbieni
implicați în apariția patologiei infecțioase. Totuși, pentru acei pacienți la care s -au
depistat am prezentat în tabelul și graficul de mai jos care sunt acești germeni și în ce
procent apare un anumit germene în categoria de boală corespunzătoare, pentru a
avea o imagine mai clară asupra acestui aspect.

93.75%28.87%38.00%94.74%
6.25%71.13%62.00%5.26%
0.00% 20.00% 40.00% 60.00% 80.00% 100.00% 120.00%Bolii respiratorii infecțioaseBoli diareice acuteInfecții de tract urinarInfecții cutanate
Fără depistarea unor germeni microbieni
Cu depistarea unor germeni microbieni

42
Tabelul 3.9.2 Germenii depistați în patologiile infecțioase ale pacienților din lotul studiat
Grupe de boli infe cțioase Tipul de germene Numărul de pacienți
– depistare germene
Boli respiratorii infecțioase Klebsiella pneumoniae 2
Boli diareice acute Clostridium difficile 69
Infecții de tract urinar Streptococ grup B 1
Klebsiella pneumoniae 11
Escherichia coli 10
Proteus mirabilis 2
Pseudomonas aeruginosa 3
Enterococ 4
Infecții cutanate Stafilococ alb 1
Altele Stafilococ auriu 1

Figura 3.9.2 Germeni microbieni depistați în infecțiile de tract urinar

Din cele 6 grupe de boli infecțioase pentru care pacienții s -au internat am urmărit
depistarea germenilor la 5 dintre ele, întrucât în cazul grupei “infecții prin Candida”
patologia a fost determinată de fungi ale genului Candida, după cum îi spun e și numele.

3.23%35.48%
32.26%
6.45%9.68%12.90%
0.00%5.00%10.00%15.00%20.00%25.00%30.00%35.00%40.00%
Streptococ grup
BKlebsiella
pneumoniaeEscherichia coli Proteus mirabilis Pseudomonas
aeruginosaEnterococ

43
Din categoria bolilor infecțioase respiratorii, doar pentru 2 pacienți (6,25%) din 32
s-a depistat tipul de germene incriminat, în ambele cazuri fiind vorba de Klebsiella
pneumonie. În ceea ce privește grupa bolilor diareice acute, singurul germe ne
incriminat a fost Clostridium difficile, care s -a întâlnit la 69 de pacienți (71,13%) din cei
97 aparținând acestei grupe. Pentru restul de 28 de pacienți (28,87%) nu s -a depistat
germenele implicat în apariția patologiei.
Pentru grupa infecț iilor de tract urinar, însă, au fost puși în evidență mai mulți
agenți etiologici pentru cele 31 de cazuri (62,00%) din 50, așa cum reiese și din figura
3.9.2. Cel mai mare număr de pacienți, 11 cazuri, au dezvoltat ITU prin participarea
Klebsiellei pneum onie. În 10 cazuri (32,26%) din cele 50, agentul etiologic a fost
Escherichia coli. La polul opus, germenele care a determinat apariția unei singure
infecții de tract urinar a fost streptococul de grup B.

II.3.10 Simptomatologia pacienților
Din tot alul de 185 de pacienți din lotul studiat, 17 dintre ei (9,19%) s -au prezentat la
spital pentru continuarea tratamentului, iar restul de 168 (90,81%) s -au internat acuzând
diferite simptome – digestive, respiratorii, urinare și generale – prezentate în tab elul
3.10.1.

Tabel 3.10.1 Tipurile de simptome întâlnite în lotul studiat și incidența lor
Sfera simptomelor Simptome Număr de pacienți

Digestive Scaune diareice 94
Inapetență 30
Greață 31
Vărsături 26
Sindrom dispeptic 29
Dureri abdominal e 110
Disfagie 9
Meteorism abdominal 3
Respiratorii Dispnee 25
Tuse 29

44
Urinare Disurie 14
Polakiurie 7
Generale Febră 52
Frisoane 23
Anxietate 40
Astenie 61
Cefalee 26
Amețeli 18
Sindrom algic 27

Figura 3.10.1 Incidența simptomelor din sfera digestivă și sfera respiratorie în lotul studiat
50.81%
16.22% 16.76% 14.05% 15.68%59.46%
4.86%1.62%13.51%15.68%49.19%83.78% 83.24% 85.95% 84.32%
40.54%95.14%98.38%
86.49% 84.32%
0.00%20.00%40.00%60.00%80.00%100.00%120.00%
Scaune diareice
Inapetență
Greață
Vărsături
Sindrom dispeptic
Dureri abdominale
Disfagie
Meteorism abdominal
Dispnee
Tuse
DIGESTIVE RESPIRATORIIda
nu

45

Figura 3.10.2 Incidența simptomelor urinare și generaleîn lotul studiat

110 pacienți (59,46%) din cei 185 internați au prezentat dureri abdominale la
internare, făcând ca acest simptom să fie cel mai frecvent întâlnit în lotul studiat. 94 de
pacienți (50,81%) au prezentat scaune diareice. (Figura 3.10.1) Un alt sim ptom
înregistrat la un număr mare de pacienți a fost astenia, prezență la 61 de pacienți
(32,97%). (Figura 3.10.2) Meteorismul abdominal și polakiuria au fost cel mai puțin
întâlnite, la 3 (1,62%), respectiv 7 (3,78%) dintre pacienții din lotul de studiu.

7.57%3.78%28.11%
12.43%21.62%32.97%
14.05%9.73%14.59%92.43%96.22%
71.89%87.57%
78.38%
67.03%85.95%90.27%85.41%
0.00%20.00%40.00%60.00%80.00%100.00%120.00%
Disurie
Polakiurie
Febră
Frisoane
Anxietate
Astenie
Cefalee
Amețeli
Sindrom algic
URINARE GENERALEda
nu

46
II.3.11 Distribuția pacienților în funcție de patologiile cronice asociate
Tabel 3.11.1 Distribuția pacienților în funcție de patologiile cronice asociate

Figura 3.11.1 Distribuția pacienților în funcție de patologiile cronice asociate

26.49%76.76%
17.84%13.51%32.43%
22.16%38.38%
20.00%
10.27% 10.81%
0.00%10.00%20.00%30.00%40.00%50.00%60.00%70.00%80.00%90.00%Tip boală Număr de pacienți
Boli neuropsihice 49
Boli cardiovasculare 142
Boli digestive cronice 33
Boli hepatice cronice 25
DZ 60
Boli renale 41
Anemie 71
Tulburari de nutritie 37
Tumori 19
Altele 20

47
S-a constatat în lotul studiat că o majoritate covârșitoare a pacieților, 142 dintre ei
(76,76%), au asociat boli cardiovasculare cronice – boală coronariană ischemică,
infarct miocardic vechi, insuficiență cardiac congestivă etc. Următoarele patol ogii
asociate care au prezentat o frecvență mai ridicată au fost anemia (71 de pacienți) și
diabetul zaharat (60 de pacienți). Alături de acestea au mai fost întâlnite afecțiuni
digestive (boală de reflux gastro -esofagiană, gastrită cronică, sindromul intes tinului
iritabil etc.), afecțiuni neuropsihice (epilepsie, boala Parkinson, boala Alzheimer,
accident vascular cerebral , tulburare depresivă, etc. ), afecțiuni hepatice (steatoză
hepatica, ciroză hepatica etc.), afecțiuni renale (litiază renală, ureterală, vezicală,
hidronefroză etc.), tumori (pancreas, vezică urinară, față etc.), tulburări de nutriție și
altele – de tipul afecțiunilor osoase, oculare și endocrine.
Tulburările de nutriție au fost la rândul lor subîmpărțite în 3 categorii: obezita te,
hipoproteinemie și dislipidemie. Din cei 37 de pacienți cu tulburări de nutriție, 17 dintre
ei (45,95%) au prezentat obezitate, 11 (29,73%) au prezentat hipoproteinemie, iar 9
(24,32%) au asociat dislipidemie. ( Figura 3.11.2 )

Figura 3.11.2 Incidența subtipurilor de tulburări de nutriție în lotul studiat

45.95%29.73%
24.32%
obezitate
hipoproteinemie
dislipidemie

48
Tabel 3.11.2 Incidența subtipurilor de tulburări de nutriție pe grupele de boli infecțioase aflate în
studiu
Boli
infecțioase
respiratorii Boli diareice
acute Infecții de
tract
urinar Infecții
cutanate Infecția cu
Candida
Obezitate 3 8 7 3 6
Hipoproteinemie 3 7 3 0 4
Dislipidemie 0 8 1 0 0

Un număr mic de pacienți, 8 din total nu au asociat nicio boală cronică. Ceilalți
177 au asociat una sau mai multe boli cronice, cei mai mulți (54 pacienți) având 2
patologii asociate. (Figura 3.11.3)

Figura 3.11.3 Distribuția pacienților în funcție de numărul de boli cronice asociate

O categorie importantă de pacienți sunt și aceia care au ajuns în stadiul de
insuficiență respiratorie cronică. Figura 3.11.4 pune în evidență ponderea acestei
categorii din întregul lot urmărit. 4.32%14.59%29.19%
25.95% 25.95%
0.00%5.00%10.00%15.00%20.00%25.00%30.00%35.00%
Nicio patologie 1 patologie 2 patologii 3 patologii 4 sau mai
multe patologii

49

Figura 3.11.4 Incidența IRC printre pacienții internați
Raportat la totalul de 185 de pacienți, un procent de 5,95% (11 pacienți) au fost
cunoscuți cu IRC.

Tabel 3.11.3 Distribuția pacienților aparținând grupelor de boli infecțioase în funcție de
patologiile cronice asociate

5.95%94.05%
pacienți cu IRC
pacienți fără IRC
Boli
infecțioase
respiratorii Boli
diareice
acute Infecții de
tract urinar Infecții
cutanate Infecții cu
Candida
Boli neuropsihice 10 25 16 5 27
Boli cardiovasculare 22 80 35 16 29
Boli digestive cronice 8 14 7 2 15
Boli hepatice cronice 5 10 6 6 4
Diabet zaharat 9 35 14 9 13

50
Tabel 3.11.4 Distribuția pacienților aparținând grupelor de boli infecțioase în funcție de
patologiile cronice asociate

67,50% (27 de pacienți) din pacienții cu infecții cu Candida au asociat boli
neuropsihice, reprezentând astfel cel mai mare procent de pacienți care au asociat
aceste afecțiuni cronice – prin raportarea la numărul de bolnavi din grupa de boală
infec țioasă. 82,47% (80 de pacienți) din pacienții aparținând grupei de boli diareice
acute au asociat boli cardiovasculare, această grupă de boli infecțioase pocupând locul
I la asocierea cu bolile cardiovasculare.

II.3.12 Distribuția pacienților în funcție de patologiile acute asociate
Tabel 3.12.1 Distribuția pacienților din lotul studiat în funcție de patologiile acute asociate

Boli
infecțioase
respiratorii Boli
diareice
acute Infecții de
tract urinar Infecții ale
pielii Infecții cu
Candida
Boli renale 10 26 15 1 7
Anemie 11 41 22 3 15
Tulburări de nutriție 6 23 11 3 10
Tumori 2 11 8 1 2
Altele 1 11 3 3 7
Stare patologică Număr de pacienți
Deshidratare acuta ș i dezechilibre H -E 151
Stare febrilă 52
Insuficiență respiratorie acuta 13

51

Figura 3.12.1 Distribuția pacienților din lotul studiat în funcție de patologiile acute asociate

Analizând Figura 3.12.1 și tabelul corespunzător (Tabelul 3.12.1 ), am observat că
majoritatea pacienților (81,62%) au prezentat dezechilibre hidroelectrolitice și
deshidratare acută. 52 de pacienți (28,11%) au asociat stare febrilă, iar în 13 cazuri
(7,03%) din lotul studiat, pacienții au ajuns la insuficiență respirator ie acută.
Pentru cei 151 de pacienți din grupa dezechilibrelor HE și a deshidratării acute, am
urmărit exact câți dintre aceștia au dezvoltat dezechilibre HE, câți deshidratare acută și
câți acidoză și am înregistrat datele în Tabelul 3.12.2 .

Tabel 3.12.2 Distribuția pacienților din grupele de boli infecțioase în funcție de patologiile acute
asociate
Boli
infecțioase
respiratorii Boli
diareice
acute Infecții de
tract urinar Infecții
ale
pielii Infecția
cu
Candida
Deshidratare acută și
dezechilibre HE 23 94 42 11 35
Stare febrilă 18 11 18 5 21
Insuficiență
respiratorie acută 10 1 2 0 6

81.62%
28.11%
7.03%
0.00%10.00%20.00%30.00%40.00%50.00%60.00%70.00%80.00%90.00%
Deshidratare acută și
dezechilibre HEStare febrilă Insuficiență respiratorie
acută

52
Tabelul 3.12.3 Repartizare pacienți în funcție de tipul dezechilibrului electrolitic

Figura 3.12.2 Repartizare pacienți î n funcție de tipul dezechilibrului electrolitic
96,77% din pacienți au avut dezechilibre hidroelectrolitice, 2,58% (4 pacienți) au
asociat deshidratare acută, iar un pacient a prezentat acidoză.

Tabel 3.12.4 Repartizarea pacienților din grupele de boli infecțioase în funcție de tipul
dezechilibrului electrolitic
Boli
infecțioase
respiratorii Boli
diareice
acute Infecții de
tract
urinar Infecții
ale
pielii Infecția
cu
Candida
Deshidratare acută 2 3 0 0 0
Dezechilibre
electrolitice 22 94 42 11 35
Acidoză 0 1 0 0 0

2.58%96.77%
0.65%deshidratare acută
dezechilibre
electroliticeStare patologică Număr de pacienți
Deshidratare acută 4
Dezechilibre electrolitice 150
Acidoză 1

53
II.3.13 Identificarea pacienților dializați

Tabel 3.13.1 Incidența dializei în lotul de pacienți urmărit

Figura 3.13.1 Incidența dializei în lotul de pacienți urmărit
Din toți pacienții cu BRC internați pentru diferite patologii infecțioase s -a pus în
evidență că 19 dintre ei (10,27%) sunt în tratament cu dializă.
Raportat pe grupe de boli in fecțioase, 3 pacienți (9,37%) din pacienții grupei de boli
infecțioase respiratorii,13 pacienți (13,40%) din cei din grupa bolilor diareice acute și 2
pacienți (4,00%) din cei aparținând grupei de infecții de tract urinar au necesitat
tratament prin dializ ă. Din celelalte clase de boli infecțioase rămase, niciun pacient nu s –
a aflat în stadiul în care să aibă nevoie de dializă.

II.3.14 Distribuția pacienților în funcție de rezultatele hemoleucogramei
Fiecare investigație în parte a fost analizată pe grupele de boli infecțioase în care
pacienții s -au încadrat și nu pe întreg lotul studiat, pentru a identifica eventuale
modificări cracteristice unui anumit context de boală. Distribuția a fost făcută față de
numărul de pacienți la care s -a efectuat inves tigația.

10.27%89.73%
BRC cu dializă
BRC fără dializăIncidența dializei Număr de pacienți
BRC cu dializă 19
BRC fără dializă 166

54
II.3.14.1 Distribuția pacienților în funcție de prezența si gradul anemiei

Figura 3.14.1.1 Incidența anemiei pe grupe de boli infecțioase
Peste 45% din pacienți din fiecare grupă de boli infecțioase au prezentat anemie,
diagnostica tă pe baza valorilor hemoglobinei stabilite de OMS, în condițiile în care
investigația s -a făcut tuturor celor 185 de pacienți din lotul studiat. Categoria de boli
infecțioase care cuprindea hepatitele cronice și endocarditele infecțioase a prezentat cel
mai mare număr de pacienți cu anemie, raportat la numărul total de pacienți care
făceau parte din această grupă, și anume 9 pacienți (81,82%) din 11.
S-a înregistrat că au mai prezentat anemie 66 de pacienți (68,04%) din cei 97 din
grupa bolilor dia reice, 32 de pacienți (64,00%) din cei 50 din grupa infecțiilor de tract
urinar și 18 pacienți (56,25%) din cei 32 din grupa bolilor infecțioase respiratorii așa
cum sunt redă în Figura 3.14.1.1 .
56.25%68.04%
64.00%
47.37%81.82%
47.50%
0.00%10.00%20.00%30.00%40.00%50.00%60.00%70.00%80.00%90.00%
Boli
infecțioase
respiratoriiBoli diareice
acuteInfecții de
tract urinarInfecții
cutanateAltele Infecții cu
Candida

55

Figura 3.14.1.1 Gradele de anemie conform OMS pe grupele de boli infecțioase din studiu

Figura 3.14.1.2 Gradele de anemie conform OMS pe grupele de boli infecțioase din studiu

21.88%
9.38%
3.13% 3.13%18.75%
0.00%19.59% 19.59%
1.03%4.12%20.62%
3.09%18.00%22.00%
2.00%6.00%16.00%
0.00%
0.00%5.00%10.00%15.00%20.00%25.00%
Ușoară
Moderată
Severă
Ușoară
Moderată
Severă
Ușoară
Moderată
Severă
Ușoară
Moderată
Severă
Ușoară
Moderată
Severă
Ușoară
Moderată
Severă
Bărbați Femei Bărbați Femei Bărbați Femei
INFECȚII RESPIRATORII BOLI DIAREICE ACUTE INFECȚII DE TRACT URINAR
15.79%
5.26% 5.26% 5.26%15.79%
0.00%27.27%36.36%
0.00%9.09% 9.09%
0.00%45.45%54.55%
0.00%9.09%54.55%
9.09%
0.00%10.00%20.00%30.00%40.00%50.00%60.00%
Ușoară
Moderată
Severă
Ușoară
Moderată
Severă
Ușoară
Moderată
Severă
Ușoară
Moderată
Severă
Ușoară
Moderată
Severă
Ușoară
Moderată
Severă
Bărbați Femei Bărbați Femei Bărbați Femei
INFECȚII CUTANATE ALTELE INFECȚII CU CANDIDA

56
În ceea ce privește împărțirea pacienților pe grade de anemie, stabilite diferit pentru
femei și barbați conform OMS, am constatat o frecvență mai mare în rândul bărbaților
așa cum reiese din Figurile 3.14.1.1 și 3.14.1.2 . S-a observat că cel mai răs pândit grad
al anemiei întâlnit a fost cel de anemie moderată. Pe locul 2 s -a situat anemia de grad
ușor, cea severă fiind rezervată unui număr redus de pacienți.
II.3.14.2 Distribuția pacienților în funcție de numărul trombocitelor
Pentru toți ce i 185 de pacienți aflați în studiu s-a efectuat această investigație, de
stabilire a numărului de trombocite, cu împărțirea ulterioară în 3 nivele : nivel scăzut,
normal sau crescut de trombocite . Distribuția pacienților din grupele de boli infecțioase
în funcție de nivelul trombocitelor este redată în Tabelul 3.14.2.1 .

Tabel 3.14.2.1 Distribuția pacienților aparținând unei grupe de boală infecțioasă în funcție de
numărul trombocitelor
Patologia infecțioasă Număr de trombocite Număr de pacienți

Infecții respiratorii trombocitopenie 9
număr normal 19
trombocitoză 4
Boli diareice acute trombocitopenie 16
număr normal 70
trombocitoză 11
Infecții de tract urinar trombocitopenie 8
număr normal 36
trombocitoză 6
Infecții cutanate trombocitopenie 5
număr normal 11
trombocitoză 3
Altele trombocitopenie 3
număr normal 7
trombocitoză 1

57
Infecții cu Candida trombocitopenie 4
număr normal 29
trombocitoză 7

Figura 3.14.2.1 Distribuția pacienților aparținând unei grupe de boală infecțioasă în funcție de
numărul trombocitelor

28.13%59.38%
12.50%16.49%72.16%
11.34%16.00%72.00%
12.00%26.32%57.89%
15.79%27.27%63.64%
9.09% 10.00%72.50%
17.50%
0.00%10.00%20.00%30.00%40.00%50.00%60.00%70.00%80.00%
Trombocitopenie
Număr normal
Trombocitoză
Trombocitopenie
Număr normal
Trombocitoză
Trombocitopenie
Număr normal
Trombocitoză
Trombocitopenie
Număr normal
Trombocitoză
Trombocitopenie
Număr normal
Trombocitoză
Trombocitopenie
Număr normal
Trombocitoză
Boli infecțioase
respiratoriiBoli diareice
acuteInfecții de tract
urinarInfecții cutanate Altele Infecții cu
Candida

58
II.3.14.3 Distribuția pacienților în funcție de numărul leucocitelor
Tabel 3.14.3.1 Distribuția pacienților aparținând unei grupe de boală infecțioasă în funcție de
numărul leucocitelor
Patologia infecțioasă Număr leucocite Număr de pacienți

Boli infecțioase respiratorii leucopenie 4
număr normal 14
leucocitoză 14
Boli diareice acute leucopenie 3
număr normal 44
leucocitoză 50
Infecții de tract urinar leucopenie 2
număr normal 24
leucocitoză 24
Infecții cutanate leucopenie 1
număr normal 10
leucocitoză 8
Altele leucopenie 1
număr normal 5
leucocitoză 5
Infecții cu Candida leucopenie 2
număr normal 20
leucocitoză 18

59

Figura 3.14.3.1 Distribuția pacienților aparținând unei grupe de boală infecțioasă în funcție de
numărul leucocitelor
Cu exceptia grupelor “boli diareice acute” și “infecții de tract urinar”, numărul
pacienților cu număr de leucocite normal depășește pe cel al pacienților cu leucocitoză.
Leucopenia apare la un număr redus de pacienți fără să intereseze mai mult de 4
pacienți în vreo grupă de boală. Raportarea procentuală a fost efectuată întotdeauna
față de numărul de pacienți din grupa de boală respectivă la care s -a efectuat
investigația.
Pentru pacienții care au prezentat leucocitoză am stabilit și gradu l leucocitozei și
am prezentat reultatele în Figura 3.14.3.2 . 12.50%43.75% 43.75%
3.09%45.36%51.55%
4.00%48.00% 48.00%
5.26%52.63%
42.11%
9.09%45.45% 45.45%
5.00%50.00%
45.00%
0.00%10.00%20.00%30.00%40.00%50.00%60.00%
Leucopenie
Număr normal
Leucocitoză
Leucopenie
Număr normal
Leucocitoză
Leucopenie
Număr normal
Leucocitoză
Leucopenie
Număr normal
Leucocitoză
Leucopenie
Număr normal
Leucocitoză
Leucopenie
Număr normal
Leucocitoză
Boli infecțioase
respiratoriiBoli diareice
acuteInfecții de tract
urinarInfecții
cutanateAltele Infecții cu
Candida

60

Figura 3.14.3.2 Distribuția pacienților cu leucocitoză în funcție de gradul leucocitozei

Cei mai mulți dintre pacienții cu leucocitoză s -au încadrat în intervalul 10.000 –
15.000 leuco cite/µL, și anume 11 pacienți (78,57%) din cei 14 cu leucocitoză aparținând
grupei de boli infecțioase respiratorii, 26 de pacienți (52,00%) din cei 50 cu leucocitoză
aparținând grupei de boli diareice acute, 13 pacienți (54,17%) din cei 24 cu leucocitoză
aparținând infecțiilor de tract urinar, și respectiv 6 pacienți (75,00%) din cei 8 cu
leucocitoză apaținând infecțiilor cutanate.

78.57%
7.14%14.29%52.00%
26.00%
22.00%54.17%
29.17%
16.67%75.00%
25.00%
0.00%40.00%60.00%
0.00%50.00%
22.22%27.78%
0.00%10.00%20.00%30.00%40.00%50.00%60.00%70.00%80.00%90.00%
10.000-15.000
15.001-20.000
>20.000
10.000-15.000
15.001-20.000
>20.000
10.000-15.000
15.001-20.000
>20.000
10.000-15.000
15.001-20.000
>20.000
10.000-15.000
15.001-20.000
>20.000
10.000-15.000
15.001-20.000
>20.000
Boli infecțioase
respiratoriiBoli diareice
acuteInfecții de tract
urinarInfecții
cutanateAltele Infecții cu
Candida

61

II.3.14.4 Distribuția pacienților în funcție de numărul neutrofilelor
În cazul neutrofilelor, ca și în cazul celorlalte analize din cadrul hemoleucogramei,
investigația s -a efectuat tuturor pacienților internați.

Tabel 3.14.4.1. Distribuția pacienților aparținând unei grupe de boală infecțioasă în funcție de
numărul neutrofilelor
Patologia infecțioasă Num ăr neutrofile Număr de pacienți

Infecții respiratorii neutropenie 2
număr normal 17
neutrofilie 13
Boli diareice acute neutropenie 3
număr normal 52
neutrofilie 42
Infecții de tract urinar neutropenie 1
număr normal 29
neutrofilie 20
Infecții cutanate neutropenie 1
număr normal 10
neutrofilie 8
Altele neutropenie 1
număr normal 7
neutrofilie 3
Infecții cu C andida neutropenie 1
număr normal 22
neutrofilie 17

62

Figura 3.14.4.1 Distribuția pacienților aparținând unei grupe de boală infecțioasă în funcție de
numărul neutrofilelor
Deși cei mai mulț i pacienți au avut valori normale ale neutrofilelor, totuși un
număr semnificativ de pacienți din fiecare grupă de boală au prezentat neutrofilie.
43,30% (42 pacienți) din cei din grupa bolilor diareice acute, 40,63% (13 pacienți) din
cei din grupa bolilor infecțioase respiratorii și 42,50% (17 pacienți) din cei din grupa
infecțiilor cu Candida au prezentat neutrofilie. De fapt, s -a observat că în fiecare grupă
de boli infecțioase, cu excepția categoriei “altele”, cel putin 40% din pacienți au avut
neutrofilie.
Neutropenia a fost foarte rar î ntâlnită, fiind prezentă la mai puțin de 10% din
pacienții unei grupe de boli infecțioase.

6.25%53.13%
40.63%
3.09%53.61%
43.30%
2.00%58.00%
40.00%
5.26%52.63%
42.11%
9.09%63.64%
27.27%
2.50%55.00%
42.50%
0.00%10.00%20.00%30.00%40.00%50.00%60.00%70.00%
Neutropenie
Număr normal
Neutrofilie
Neutropenie
Număr normal
Neutrofilie
Neutropenie
Număr normal
Neutrofilie
Neutropenie
Număr normal
Neutrofilie
Neutropenie
Număr normal
Neutrofilie
Neutropenie
Număr normal
Neutrofilie
Boli infecțioase
respiratoriiBoli diareice
acuteInfecții de tract
urinarInfecții cutanate Altele Infecții cu
Candida

63
II.3.14.4 Distribuția pa cienților în funcție de asocierea dintre numărul leucocitelor
și numărul neutrofilelor
În figurile de mai jos ( Figura 3.14.4.1 , Figura 3.14.4.2, Figura 3.14.4.3, Figura
3.14.4.4, Figura 3.14.4.5 ) este prezentată distribuția pacienților din grupele de boli
infecțioase în funcție de asocierea numărului de leucocite și al celui de neutrofile
rezultate în hemoleucogramă.

Figura 3.1 4.4.1 Distribuția pacienților din grupa bolilor infecțioase respiratorii în funcție de
asocierea dintre numărul leucocitelor și numărul neutrofilelor
6.25%
3.13% 3.13%
0.00%40.63%
3.13%
0.00%9.38%34.38%
0.00%5.00%10.00%15.00%20.00%25.00%30.00%35.00%40.00%45.00%
Leucopenie + neutropenie
Leucopenie + nr. normal
neutrofile
Leucopenie + neutrofilie
Nr. normal de leucocite +
neutropenie
N.r normal de leucocite + nr.
normal de neutrofile
Nr. normal de leucocite +
neutrofilie
Leucocitoză + neutropenie
Leucocitoză + nr. normal de
neutrofile
Leucocitoză + neutrofilie
Boli infecțioase respiratorii

64

Figura 3.14.4.2 Distribuția pacienților din grupa bolilor diareice acute în funcție de asocierea
dintre numărul leucocitelor și numărul neutrofilelor

Figura 3.14.4.3 Distribuția pacienților din grupa infecțiilor de tract urinar în funcție de asocierea
dintre numărul leucocitelor și numărul neutrofilelor 1.03% 2.06%0.00%2.06%42.27%
1.03% 0.00%9.28%42.27%
0.00%5.00%10.00%15.00%20.00%25.00%30.00%35.00%40.00%45.00%
Leucopenie + neutropenie
Leucopenie + nr. normal
neutrofile
Leucopenie + neutrofilie
Nr. normal de leucocite +
neutropenie
N.r normal de leucocite + nr.
normal de neutrofile
Nr. normal de leucocite +
neutrofilie
Leucocitoză + neutropenie
Leucocitoză + nr. normal de
neutrofile
Leucocitoză + neutrofilie
Boli diareice acute
2.00% 2.00%0.00% 0.00%48.00%
0.00% 0.00%8.00%40.00%
0.00%10.00%20.00%30.00%40.00%50.00%60.00%
Leucopenie +
neutropenie
Leucopenie + nr. normal
neutrofile
Leucopenie + neutrofilie
Nr. normal de leucocite +
neutropenie
N.r normal de leucocite +
nr. normal de neutrofile
Nr. normal de leucocite +
neutrofilie
Leucocitoză +
neutropenie
Leucocitoză + nr. normal
de neutrofile
Leucocitoză + neutrofilie
Infecții de tract urinar

65

Figura 3.14.4.4 Distribuția pacienților din grupa infecțiilor cutanate în funcție de asocierea dintre
numărul leucocitelor și numărul neutrofilelor

Figura 3.14.4.4 Distribuția pacienților din grupa infecțiilor cutanate în funcție de asocierea dintre
numărul leucocitelor și numărul neutrofilelor

5.26%
0.00% 0.00% 0.00%52.63%
0.00% 0.00% 0.00%42.11%
0.00%10.00%20.00%30.00%40.00%50.00%60.00%
Leucopenie +
neutropenie
Leucopenie + nr. normal
neutrofile
Leucopenie + neutrofilie
Nr. normal de leucocite +
neutropenie
N.r normal de leucocite +
nr. normal de neutrofile
Nr. normal de leucocite +
neutrofilie
Leucocitoză +
neutropenie
Leucocitoză + nr. normal
de neutrofile
Leucocitoză + neutrofilie
Infecții cutanate
2.50%0.00%2.50%0.00%50.00%
0.00% 0.00%5.00%40.00%
0.00%10.00%20.00%30.00%40.00%50.00%60.00%
Leucopenie + neutropenie
Leucopenie + nr. normal
neutrofile
Leucopenie + neutrofilie
Nr. normal de leucocite +
neutropenie
N.r normal de leucocite + nr.
normal de neutrofile
Nr. normal de leucocite +
neutrofilie
Leucocitoză + neutropenie
Leucocitoză + nr. normal de
neutrofile
Leucocitoză + neutrofilie
Infecții cu Candida

66
S-a observat că asocierea “leucocitoză cu neutrofilie” a fost foarte frecventă,
apărând în peste 30% din cazuri din fiecare grupă de boală, ocupând locul 2 după
asocierea dintre numărul normal de leucocite cu număr n ormal de neutrofile. Celelalte
asocieri au fost nesemnificative, combinația “leucocitoză cu neutropenie” nefiind
înregistrată la niciun caz din lotul de studiu.

II.3.15 Distribuția pacienților în funcție de valorile markerilor inflamatori
II.3.15.1. Distr ibuția pacienților în funcție de valorile vitezei de sedimentare a
hematiilor (VSH)
Tabel 3.15.1.1 Stabilirea numărului și procentului de pacienți din grupa de boală infecțioasă la
care s -a efectuat investigația
Grupe de boli infecțioase Număr ul de pacienți la care
s-a efectuat investigația Procent de pacienți din
grupa grupa de boală
Boli infecțioase respiratorii 30 93,75%
Boli diareice acute 92 94,84%
Infecții de tract urinar 47 94,00%
Infecții cutanate 19 100%
Infecții cu C andida 39 97,50%

La pacienții la care s -a efectuat investigația am stabilit numărul de pacienți cu
valori normale – valori diferite pentru barbați și femei – și numărul de pacienți cu valori
crescute (fie între limita superioară a normalului și 20, fie între 21 și 50, fie peste 50).
În figurile de mai jos aceste numere sunt prezentate procentual pentru fiecare grupă de
boală infecțioasă în parte.

67

Figura 3.15.1.1 Distribuția pacienților din grupa bolilor infecțioase respiratorii în funcție de
valorile VSH

Figura 3.15.1.2 Distribuția pacienților din grupa bolilor diareice acute în funcție de valorile VSH
10.00% 10.00%40.00% 40.00%
0.00%10.00%60.00%
30.00%
0.00%10.00%20.00%30.00%40.00%50.00%60.00%70.00%
1-10 11-20 21-50 >50 2-13 14-20 21-50 >50
Normal Crescut Normal Crescut
Bărbați Femei
Boli infecțioase respiratorii
0.00%18.18%34.09%47.73%
8.33%6.25%47.92%
37.50%
0.00%10.00%20.00%30.00%40.00%50.00%60.00%
1-10 11-20 21-50 >50 2-13 14-20 21-50 >50
Normal Crescut Normal Crescut
Bărbați Femei
Boli diareice acute

68

Figura 3.15.1.3 Distribuția pacienților din grupa infecțiilor de tract urinar în funcție de valorile
VSH

Figura 3.15.1.4 Distribuția pacienților din grupa infecțiilor cutanate în funcție de valorile VSH 3.45%10.34%31.03%55.17%
5.56%
0.00%38.89%55.56%
0.00%10.00%20.00%30.00%40.00%50.00%60.00%
1-10 11-20 21-50 >50 2-13 14-20 21-50 >50
Normal Crescut Normal Crescut
Bărbați Femei
Infecții de tract urinar
0.00%9.09%36.36%54.55%
25.00%
12.50%37.50%
25.00%
0.00%10.00%20.00%30.00%40.00%50.00%60.00%
1-10 11-20 21-50 >50 2-13 14-20 21-50 >50
Normal Crescut Normal Crescut
Bărbați Femei
Infecții cutanate

69

Figura 3.15.1.5 Distribuția pacienților din grupa infecțiilor cu Candida în funcție de valorile VSH

Rezultatele au arătat că cei mai mulți barbați s -au încadrat în valori a le VSH
peste 50 mm/h. Grupa de boli infecțioase în care au fost înregistrate cele mai multe
valori ale VSH care au depășit 50 mm/h a fost cea a infecțiilor de tract urinar, respectiv
55,32%, fiind urmată de cea a infecțiilor cu Candida, cu un procent de 5 3,85%.

II.3.15.2. Distribuția pacienților în funcție de valorile proteinei C reactive (CRP)
Tabel 3.15.2.1 Stabilirea numărului și procentului de pacienți din grupa de boală infecțioasă la
care s -a efectuat investigația CRP
Grupe de boli infecțioase Număr ul de pacienți la
care s -a efectuat
investigația Procentul de
pacienți din grupa
de boală
Boli infecțioase respiratorii 31 96,87%
Boli diareice acute 94 96,90%
Infecții de tract urinar 47 94,00%
Infecții cutanate 19 100%
Infecții cu C andida 39 97,50% 5.56%
0.00%33.33%61.11%
0.00%4.76%47.62% 47.62%
0.00%10.00%20.00%30.00%40.00%50.00%60.00%70.00%
1-10 11-20 21-50 >50 2-13 14-20 21-50 >50
Normal Crescut Normal Crescut
Bărbați Femei
Infecții cu Candida

70

Figura 3.15.2.1 Distribuția pacienților din grupa bolilor infecțioase respiratorii și a bolilor diareice
acute în funcție de valorile PCR

Figura 3.15.2.2 Distribuția pacienților din grupa bolilor infecțiilor de tract urinar și a infecțiilor
cutanate în funcție de valorile PCR 12.90%35.48%
9.68%
6.45% 6.45%29.03%
20.21%22.34%21.28%
13.83%
8.51%13.83%
0.00%5.00%10.00%15.00%20.00%25.00%30.00%35.00%40.00%
0-10
11-50
51-100
101-150
151-200
>200
0-10
11-50
51-100
101-150
151-200
>200
Normal Crescut Normal Crescut
Boli infecțioase respiratorii Boli diareice acute
25.53%
19.15%
12.77%14.89%
8.51%19.15%
5.26%47.37%
15.79% 15.79%
5.26%10.53%
0.00%5.00%10.00%15.00%20.00%25.00%30.00%35.00%40.00%45.00%50.00%
0-10
11-50
51-100
101-150
151-200
>200
0-10
11-50
51-100
101-150
151-200
>200
Normal Crescut Normal Crescut
Infecții de tract urinar Infecții cutanate

71

Figura 3.15.2.3 Distribuția pacienților din grupa bolilor infecțiilor cu Candida în funcție de
valorile PCR
În categoria bolilor infecțioase respiratorii, cei mai mulți pacienți (35,48%) au
prezentat valori ale PCR între 11 -50, iar un alt procent semnificativ de pacienți (29,03%)
au avut valori de peste 200 mL/L. Distribuția pacienților grupei de boli di areice acute în
funcție de valorile PCR a fost relativ uniformă, cu procente de 10 -20% din pacienți
pentru fiecare interval PCR. Procente egale de pacienți (19,15%) din grupa infecțiilor de
tract urinar au prezentat valori ale PCR între 11 -50 mL/L și respe ctiv peste 200 mL/L.
94,74% din pacienții aparținând grupei de infecții cutanate au prezentat valori crescute
ale PCR, la cei mai mulți (47,37%) înregistându -se valori între 10 -50 mL/L.
În infecțiile cu Candida s -au observat cele mai multe cazuri în care valorile PCR
au depășit 200 mL/L, raportat la numărul de pacienți din grupa de boală, adică 12
pacienți (30,77%) din 40. Intervalul PCR din care au făcut parte cei mai mulți dintre
pacienții unei grupe de boli infecțioase a fost 11 -50 mL/L: 11 paci enți (35,48%) din
grupa bolilor infecșioase respiratorii, 21 pacienți (22,34%) din grupa bolilor diareice
acute și 9 pacienți (47,37%) din grupa infecțiilor cutanate.

25.64%
20.51%
10.26%
5.13%7.69%30.77%
0.00%5.00%10.00%15.00%20.00%25.00%30.00%35.00%
0-10 11-50 51-100 101-150 151-200 >200
Normal Crescut
Infecții cu Candida

72
II.3.15.3. Distribuția pacienților în funcție de valorile fibrinogenului
Tabel 3.1 5.3.1 Stabilirea numărului și procentului de pacienți din grupa de boală infecțioasă la
care s -a efectuat investigația
Grupe de boli infecțioase Număr ul de pacienți la care s -a
efectuat investigația Procentul de pacienți
din grupa de boală
Boli infecțioase respiratorii 28 87,50%
Boli diareice acute 88 90,72%
Infecții de tract urinar 48 96,00%
Infecții cutanate 19 100%
Infecții cu C andida 33 82,50%

Figura 3.15.3.1 Distribuția pacienților din grupele de boli infecțioase în funcție de valorile
fibrinogenului
În fiecare dintre grupele de boli infecțioase studiate s -a observat un nivel mult mai
ridicat al pacienților cu valori ale fibrinogenului peste normal fa ță de cei cu valori
normale, iar grupa cu cel mai mare mare număr de pacienți cu valori peste normal –
raportat la numărul de pacienți din acea grupă – a fost cea a infecțiilor cu Candida, unde
78,79% au avut un fibrinogen crescut.

42.86%57.14%
34.09%65.91%
22.92%77.08%
21.05%78.95%
21.21%78.79%
0.00%10.00%20.00%30.00%40.00%50.00%60.00%70.00%80.00%90.00%
Normal Crescut Normal Crescut Normal Crescut Normal Crescut Normal Crescut
Boli infecțioase
respiratoriiBoli diareice
acuteInfecții de tract
urinarInfecții cutanate Infecții cu
Candida

73
II.3.16 Distribuția p acienților în funcție de valorile glicemiei
Tabel 3.16.1 Stabilirea numărului și procentului de pacienți din grupa de boală infecțioasă la
care s -a efectuat investigația
Grupe de boli infecțioase Număr ul de pacienți la care s -a
efectuat investigația Procentul de pacienți
din grupa de boală
Boli infecțioase respiratorii 30 93,75%
Boli diareice acute 92 94,84%
Infecții de tract urinar 46 92,00%
Infecții cutanate 18 94,73%
Infecții cu C andida 39 97,50%

Figura 3.16.1 Distribuția pacienților din grupele de boli infecțioase în funcție de valorile
glicemiei

20.00%33.33%46.67%
23.91%31.52%44.57%
13.04%45.65%
41.30%
5.56%50.00%
44.44%
15.38%41.03%43.59%
0.00%10.00%20.00%30.00%40.00%50.00%60.00%
Scăzut
Normal
Crescut
Scăzut
Normal
Crescut
Scăzut
Normal
Crescut
Scăzut
Normal
Crescut
Scăzut
Normal
Crescut
Boli infecțioase
respiratoriiBoli diareice
acuteInfecții de tract
urinarInfecții cutanate Infecții cu
Candida

74
Toate cele 5 grupe de boli infecțioase au prezentat valori peste cele normale ale
glucozei în sânge: grupa bolilor infecțioase respiratorii la 14 pacienți (46,67%), grupa
bolilor diareice acute la 41 de pacienți (44,57%), grupa infecțiilor de tract urina r la 29 de
pacienți (41,30%), grupa infecțiilor cutanate la 8 pacienți (44,44%) și grupa infecțiilor cu
Candida la 17 pacienți (43,59%).
Un alt aspect semnificativ este prezența hipoglicemiei la pacienți din fiecare
categorie de boală infecțioasă. 20,00% din pacienții grupei de boli respiratorii
infecțioase au prezentat glicemie, la fel ca și 23,91% din pacienții grupei de boli diareice
acute, 13,04% din pacienții infecțiilor de tract urinar, 5,56% din pacienții infecțiilor
cutanate și 15,38% din p acienții infecțiilor cu Candida.
Pentru grupa infecțiilor de tract urinar și pentru cea a infecțiilor cutanate, cei mai
mulți dintre pacienți au avut valorile glicemiei în limita normalului.

II.3.17 Distribuția pacienților în funcție de rezul tatele profilului lipidic
II.3.17.1 Distribuția pacienților în funcție de valorile colesterolului seric total
Tabel 3.17.1.1 Stabilirea numărului și procentului de pacienți din grupa de boală infecțioasă la
care s -a efectuat investigația
Grupe de boli infe cțioase Număr ul de pacienți la care
s-a efectuat investigația Procentul de pacienți din
grupa de boală
Boli infecțioase respiratorii 8 25,00%
Boli diareice acute 12 12,37%
Infecții de tract urinar 8 16,00%
Infecții cutanate 1 5,26%
Infecții cu C andida 8 20,00%

75

Figura 3.17 .1.1 Distribuția pacienților din grupele de boli infecțioase în funcție de valorile
colesterolului seric total

Peste 75% dintre pacienți fiecărei grupe de boli infecțioase la care s -au efectuat
investigația au avut valori normale la dozarea colesterolului seric total.
În categoria infecțiilor cutanate nu s -a înregistrat la niciun pacient valori cre scute
ale colesterolului seric total. 25,00% din pacienții grupei de boli diareice acute și tot
25,00% din pacienții infecțiilor cu Candida au prezentat valori peste cele normale,
asemenea celor 12,50% din pacienții grupei de boli infecțioase respiratorii.

87.50%
12.50%75.00%
25.00%87.50%
12.50%100.00%
0.00%75.00%
25.00%
0.00%20.00%40.00%60.00%80.00%100.00%120.00%
Normal Crescut Normal Crescut Normal Crescut Normal Crescut Normal Crescut
Boli infecțioase
respiratoriiBoli diareice
acuteInfecții de tract
urinarInfecții de
cutanateInfecții cu
Candida

76
II.3.17.2 Distribuția pacienților în funcție de valorile trigliceridelor (TG)
Tabel 3.17.2.1 Stabilirea numărului și procentului de pacienți din grupa de boală infecțioasă la
care s -a efectuat investigația
Grupe de boli infecțioase Număr ul de pacienți la care
s-a efectuat investigația Procentul de pacienți
din grupa de boală
Boli infecțioase respiratorii 10 31,25%
Boli diareice acute 14 14,43%
Infecții de tract urinar 9 18,00%
Infecții cutanate 3 15,78%
Infecții cu C andida 10 25,00%

Figura 3.17 .2.1 Distribuția pacienților din grupele de boli infecțioase în funcție de valorile
trigliceridelor

70.00%
30.00%57.14%
42.86%55.56%
44.44%100.00%
0.00%80.00%
20.00%
0.00%20.00%40.00%60.00%80.00%100.00%120.00%
Normal Crescut Normal Crescut Normal Crescut Normal Crescut Normal Crescut
Boli infecțioase
respiratoriiBoli diareice
acuteInfecții de tract
urinarInfecții cutanate Infecții cu
Candida

77
Analizând Figura 3.16.2.1 putem observa că valorile trigliceridelor au fost în limite
normale pentru majoritatea pacienților din fiecare grupă de boală și că procentul cel mai
mare de pacienți cu valori crescute ale TG îl prezintă grupa infecțiilor de tract urinar, în
care 4 pacie nți (44,44%) din cei 9 cărora li s -au dozat trigliceridele au avut valori peste
normal.

II.3.18 Distribuția pacienților în funcție de valorile transaminazelor
II.3.18.1 Distribuția pacienților în funcție de nivelele TGO
Tabel 3.18.1.1 Stabilirea numărului și procentului de pacienți din grupa de boală infecțioasă la
care s -a efectuat investigația
Grupe de boli infecțioase Număr ul de pacienți la care
s-a efectuat investigația Procentul de pacienți
din grupa de boală
Boli infecțioase respiratorii 28 87,50%
Boli diareice acute 90 92,78%
Infecții de tract urinar 47 94,00%
Infecții cutanate 17 89,47%
Infecții cu candida 31 77,50%

Figura 3.18.1 .1 Distribuția pacienților din grupele de boli infecțioase în funcție de valorile TGO

67.86%
32.14%82.22%
17.78%80.85%
19.15%76.47%
23.53%90.32%
9.68%
0.00%10.00%20.00%30.00%40.00%50.00%60.00%70.00%80.00%90.00%100.00%
Normal Crescut Normal Crescut Normal Crescut Normal Crescut Normal Crescut
Boli infecțioase
respiratoriiBoli diareice
acuteInfecții de tract
urinarInfecții cutanate Infecții cu
Candida

78
Rezultatele au arătat că 9 pacienți (32,14%) din cei 28 la care s -au analizat nivelele
TGO din grupa bolilor infecțioase respiratorii, au prezentat valori crescute, la fel ca în
cazul a 4 pacienți (23,53%) din grupa infecțiilor cutanate. În celelalte gru pe de boli
infecțioase, procentele celor cu valori ale TGO peste normal au fost mult mai scăzute.

II.3.18.2 Distribuția pacienților în funcție de nivelele TGP
Tabel 3.18.2 .1 Stabilirea numărului și procentului de pacienți din grupa de boală infecțioasă la
care s -a efectuat investigația
Grupe de boli infecțioase Număr ul de pacienți la care
s-a efectuat investigația Procentul de pacienți
din grupa de boală
Boli infecțioase respiratorii 30 93,75%
Boli diareice acute 94 96,90%
Infecții de tract urinar 48 96,00%
Infecții cutanate 19 100%
Infecții cu C andida 38 95,00%

Figura 3.17.2 .1 Distribuția pacienților din grupele de boli infecțioase în funcție de valorile TGP
Analizând dinamica TGP am observat că această o urmărește îndeaproape pe
ce a enzimei TGO, rezultatele fiind foarte similare.
73.33%
26.67%85.11%
14.89%83.33%
16.67%94.74%
5.26%89.47%
10.53%
0.00%10.00%20.00%30.00%40.00%50.00%60.00%70.00%80.00%90.00%100.00%
Normal Crescut Normal Crescut Normal Crescut Normal Crescut Normal Crescut
Boli infecțioase
respiratoriiBoli diareice
acuteInfecții de tract
urinarInfecții cutanate Infecții cu
Candida

79
II.3.19 Distribuția pacienților în funcție de rezultatele de biochimie
II.3.19.1 Distribuția pacienților în funcție de valorile GGT (gamma –
glutamiltranspeptidaza)
Tabel 3.19.1.1 Stabilirea numărului și procentului de pacienți din grupa de boală infecțioasă la
care s -a efectuat investigația
Grupe de boli infecțioase Număr ul de pacienți la care
s-a efectuat investigația Procentul de pacienți din
grupa de boală
Infecții respiratorii 17 53,12%
Boli diareice acute 53 54,63%
Infecții de tract urinar 29 58,00%
Infecții cutanate 8 42,10%
Infecții cu C andida 23 57,50%

Figura 3.19.1.1 Distribuția pacienților din grupele de boli infecțioase în funcție de valorile GGT

Cele 2 categorii în care au fost repartizați pacienții, anume categoria celor cu valori
normale ale GGT și categoria cu valori peste cele normale, au prezentat un număr
aproximativ egal de pacienți, indiferent de grupa de boală infecțioasă, diferența fiind
până în 10%, cu o ușoară dominanță a categoriei cu valori normale.

52.94%
47.06%52.83%
47.17%55.17%
44.83%50.00% 50.00%52.17%
47.83%
0.00%10.00%20.00%30.00%40.00%50.00%60.00%
Normal Crescut Normal Crescut Normal Crescut Normal Crescut Normal Crescut
Boli infecțioase
respiratoriiBoli diareice
acuteInfecții de tract
urinarInfecții cutanate Infecții cu
Candida

80
II.3.19.2 Distribuția pacienților în funcție de valorile ALP (fosfataza alcalină)
Tabel 3.19. 2.1 Stabilirea numărului și procentului de pacienți din grupa de boală infecțioasă la
care s -a efectuat investigația
Grupe de boli infecțioase Număr ul de pacienți la care
s-a efectuat investigația Procentul de pacienți
din grupa de boală
Infecții respiratorii 15 46,87%
Boli diareice acute 48 49,48%
Infecții de tract urinar 27 54,00%
Infecții cutanate 7 36,84%
Infecții cu C andida 18 45,00%

Figura 3.19.2.1 Distribuția pacienților din grupele de boli infecțioase în funcție de valorile ALP

Pentru grupa bolilor diareice acute și p entru grupa infecțiilor cutanate , numărul
pacienților cu nivelele crescute ale AL P l-au depășit pe cel al pacienților cu valori
normale normele, astfel încât 25 de pacienți (52,08% din cei la care s -a dozat A LP) din
grupa bolilor diareice acute și 4 pacienți (57,14%) din grupa infecțiilor cutanate au avut
nivele ale ALP ce au depășit 279 UI/L, conform valorilor stabiliite de laboratorul SCBI
Brașov.

73.33%
26.67%47.92%52.08%59.26%
40.74%42.86%57.14%66.67%
33.33%
0.00%10.00%20.00%30.00%40.00%50.00%60.00%70.00%80.00%
Normal Crescut Normal Crescut Normal Crescut Normal Crescut Normal Crescut
Boli infecțioase
respiratoriiBoli diareice
acuteInfecții de tract
urinarInfecții cutanate Infecții cu
Candida

81
II.3.20 Distribuția pacienților în funcție de rezultatele t estelor de colestază
II.3.20.1. Distribuția pacienților în funcție de nivelele bilirubinei directe (BD)
Tabel 3.20.1.1 Stabilirea numărului și procentului de pacienți din grupa de boală infecțioasă la
care s -a efectuat investigația
Grupe de boli infecțioas e Număr ul de pacienți la care
s-a efectuat investigația Procentul de pacienți din
grupa de boală
Boli infecțioase respiratorii 5 15,62%
Boli diareice acute 16 16,49%
Infecții de tract urinar 8 16,00%
Infecții cutanate 4 21,05%
Infecții cu C andida 7 17,50%

Figura 3.20 .1.1 Distribuția pacienților din grupele de boli infecțioase în funcție de valorile BD

Jumătate din pacienții care făceau parte din grupa infecțiilor cutanate – la care s -au
analizat valorile BD – au avut valori ale acesteia peste limita superioară a intervalului de
normalitate, iar în cazul tuturor celorlalte grupe de boli infecțioase, dominantă a fost
categoria pacienților cu valori normale.

60.00%
40.00%56.25%
43.75%75.00%
25.00%50.00% 50.00%71.43%
28.57%
0.00%10.00%20.00%30.00%40.00%50.00%60.00%70.00%80.00%
Normal Crescut Normal Crescut Normal Crescut Normal Crescut Normal Crescut
Boli infecțioase
respiratoriiBoli diareice
acuteInfecții de tract
urinarInfecții cutanate Infecții cu
Candida

82
II.3.20.2. Distribuția pacienților în funcție de nivelele bilirubinei tot ale (BT)
Tabel 3.20.2.1 Stabilirea numărului și procentului de pacienți din grupa de boală infecțioasă la
care s -a efectuat investigația
Grupe de boli infecțioase Număr ul de pacienți la care
s-a efectuat investigația Procentul de pacienți din
grupa de boală
Boli infecțioase respiratorii 6 18,75%
Boli diareice acute 24 24,74 %
Infecții de tract urinar 10 20,00%
Infecții cutanate 3 15,78 %
Infecții cu C andida 8 20,00%

Figura 3.20.2 .1 Distribuția pacienților din grupele de boli infecț ioase în funcție de valorile BT

Rezultatele analizei valorilor bilirubinei totale au fost asemănătoare cu cele ale
bilirubinei directe, 45 de pacienți (88,23%) din cei 51 la care s -au efectuat investigația
având valori normale ale BT.

83.33%
16.67%87.50%
12.50%90.00%
10.00%66.67%
33.33%100.00%
0.00%
0.00%20.00%40.00%60.00%80.00%100.00%120.00%
Normal Crescut Normal Crescut Normal Crescut Normal Crescut Normal Crescut
Boli infecțioase
respiratoriiBoli diareice
acuteInfecții de tract
urinarInfecții cutanate Infecții cu
Candida

83
II.3.21 Distribuția pacienților în funcție de rezultatele sumarului de urină
II.3.21.1 Distribuția pacienților în funcție de valorile urobilinogenului (UBG)
Tabel 3.21.1.1 Stabilirea numărului și procentului de pacienți din grupa de boală infecțioasă la
care s -a efectuat investigația
Grupe de boli infecțioase Număr ul de pacienți la care
s-a efectuat investigația Procentul de pacienți din
grupa de boală
Boli infecțioase respiratorii 25 78,12%
Boli diareice acute 73 75,25 %
Infecții de tract urinar 44 88,00 %
Infecții cutanate 14 73,68 %
Infecții cu C andida 34 85,00 %

Figura 3.21 .1.1 Distribuția pacienților din grupele de boli infecțioase în funcție de valorile UBG

La analiza Figurii 3.20.1.1 s-a constatat că peste 95% din pacienții oricărei grupe
de boli infecțioase au prezentat valori normale ale urobilinogenului. În grupa infecțiilor
cutanate, toți cei 14 pacienți (100%) la care s -a dozat UBG au avut valori normale ale
acestuia.

96.00%98.63%97.73%100.00%97.06%
4.00%1.37%2.27%2.94%
94% 96% 98% 100%Boli infecțioase respiratoriiBoli diareice acuteInfecții de tract urinarInfecții cutanateInfecții cu Candida
normal crescut

84
II.3.21.2 Distribuția pacienților în funcție de pr ezența corpilor cetonici în urină

Figura 3.21 .2.1 Distribuția pacienților din grupele de boli infecțioase în funcție de prezența
corpilor cetonici în urină

Raportat la numărul de pacienți din fiecare grupă de boală infecțioasă, la care s -a
făcut investigația, 6 pacienți (25%) din cei 24 aparținând grupei de boli infecțioase
respiratorii au prezentat corpi cetonici în urină. Singura grupă de boală în care nu s -a
înregistrat niciun caz în care să fie prezenți corpi cetonici în urină a fost grupa infecțiilor
cutanate.

75.00%80.56%76.19%100.00%78.79%
25.00%19.44%23.81%21.21%
0% 20% 40% 60% 80% 100%Boli infecțioase
respiratoriiBoli diareice acuteInfecții de tract urinarInfecții cutanateInfecții cu Candida
corpi cetonici absenți corpi cetonici prezenți

85
II.3.22 Distribuția pacienților în funcție de rezultatele electroforezei proteinelor
serice
Tabel 3.22 .1 Distribuția pacienților la care s -a efectuat investigația pe grupe de boli infecțioase
și în funcție de nivelul normal sau crescut al albuminei
Grupa de boli infecțioase Intervalul de
încadrare Numărul de pacienți
încadrați în interval Procentul de
pacienți din interval
Boli infecțioase respiratorii Normal 3 100.00%
Crescut 0 0.00%
Boli diareice acute Normal 3 100.00%
Crescut 0 0.00%
Infecții de tract urinar Normal 2 100.00%
Crescut 0 0.00%
Infecții cutanate Normal 0 0.00%
Crescut 0 0.00%
Infecții cu Candida Normal 3 100.00%
Crescut 0 0.00%

Tabel 3.22.2 Distribuția pacienților la care s -a efectuat investigația pe grupe de boli infecțioase
și în funcție de nivelul normal sau crescut al gamma -globulinei
Grupa de boli infecțioase Intervalul de
încadrare Numărul de pacienți
încadrați în interval Procentul de
pacienți din interval
Boli infecțioase respiratorii Normal 4 100.00%
Crescut 0 0.00%
Boli diareice acute Normal 5 71.43%
Crescut 2 28.57%
Infecții de tract urinar Normal 3 100.00%
Crescut 0 0.00%
Infecții cutanate Normal 0 0.00%
Crescut 1 100.00%
Infecții cu Candida Normal 4 80.00%
Crescut 1 20.00%

86
Electroforeza proteinelor serice a fost efectuată la un număr redus de pacienți, așa
cum reiese din Tabelele 3.22 .1 și 3.22.2. Albuminele au fost întotdeauna în limite
normale, dar gamma -globulinele au fost crescute pentru 2 dintre pacienții grupei de boli
diareice acute, pentru unul din grupa infecțiilor cutanate și pentru unul din grupa
infecțiilor cu C andida.

II.3.23 Distribuția pacienților în funcție de nivelul creatiniei și rata filtrării
glomerulare (RFG)
Creatinina a fost evaluată pentru toți cei 185 de pacienți aflați în studiu și din
moment ce pacienții din lotul analizat sunt cunoscuți cu boală renală cronică, nivelul
acesteia a fost ridicat pentru cei mai mulți dintre ei, așa cum se observă și în Figura
3.23.1.

Figura 3.23.1 Distribuția pacienților din grupele de boli infecțioase în funcție de nivelul
creatininei

12.50%8.25%10.00%10.53%20.00%
87.50%91.75%90.00%89.47%80.00%
0% 20% 40% 60% 80% 100%Boli infecțioase respiratoriiBoli diareice acuteInfecții de tract urinarInfecții cutanateInfecții cu Candida
normal crescut

87
Utilizând valorile creatininei serice, cu ajutorul calculatorului MDRD (Modification of
Diet in Renal Disease) am estimat rata de filtrare glomerulară, clasificând pacienții pe
stadii ale bolii renale cronice conform KDOQI (Kidney Disease Outcomes Quality
Initiative). Cei mai mulți din pacienți (33,51%) au prezentat o RFG între 30 -44
mL/min/1,73 m2 și doar 1 pacient a avut o RFG ≥ 90 mL/min/1,73 m2.
Tabel 3.23 .1 Împărțirea pacienților din lotul studiat pe stadia de BRC conform clasificării
KDOQI
Stadiul eRFG (mL/min/1,73m2) Frecvența Procent
Stadiul 1 ≥90 1 0,54%
Stadiul 2 60-89 10 5,40%
Stadiul 3A 45-59 22 11,89%
Stadiul 3B 30-44 62 33,51%
Stadiul 4 15-29 53 28,64%
Stadiul 5 <15 37 20,00%

În continuare am prezentat sub forma Figurii 3.23 .2 distribuția pacienților din
lotul studiat în funcție de stadiul de boală pe cele 5 grupe principale de boli infecțioase
din studiu.
Rezultatele au arătat că pacienții aparținând grupei infecțiilor cutanate sunt
pacienții cu BRC cel puțin în stadiul 3A, niciunul neavând stadiul 1 sau 2 de boală. S -a
mai observat că nici pacienții din grupa bolilor infecțioase respiratorii nu s -au încadrat în
stadiul 1 de boală renală cronică, iar pacienții din grupa infecțiilor de tract urinar au
aparținut predominant stadiului 4 de BRC.

88

Figura 3.23 .2 Împărțirea pacienților repartizați pe grupe de boli infecțioase în funcție de stadiul
bolii renale cronice

II.3.24 Distribuția pacienților în funcție de rezultatele la investigațiile imagistice
Pacienții aflați în studiu au fost evaluat imagistic fie prin radiografie cardio –
pulmonară, fie prin ecografie abdominală. Niciunul din pacienții din lotul urmărit nu a
fost evaluat prin CT sau RMN.
Ecografia abdominală a pus în evidență l a 4 pacienți din cei 88 evaluați, umbre
renale cu chisturi susținând o afectare renală suplimentară.
Radiografia cardio -pulmonară a fost efectuată la 63 de pacienți (34,05%) din totalul
de 185, așa cum reiese din Figura 3. 24.1.
12.50%12.50%43.75%18.75%12.50%
1.03%4.12%7.22%31.96%28.87%26.80%
2.00%6.00%10.00%34.00%40.00%8.00%
15.79%57.89%21.05%5.26%
2.50%15.00%7.50%45.00%25.00%5.00%
0% 20% 40% 60% 80% 100%Stadiul 1Stadiul 2Stadiul 3AStadiul 3BStadiul 4Stadiul 5
Boli infecțioase respiratorii Boli diareice acute
Infecții de tract urinar Infecții cutanate
Infecții cu Candida

89

Figura 3.24 .1. Raportarea pacienților inv estigați prin RX cardio -pulmonară la lotul de pacienți

Tabel 3.24 .1 Raportarea pacienților investigați imagistic pe grupe de boli infecțioase
Boli infecțioase
respiratorii Boli
diareice
acute Infecții de
tract urinar Infecții
cutanate Infecția cu
Candida
RX cardio –
pulmonară 27 27 15 2 13
Ecogr afie
abdominală 12 54 32 8 20

Pentru pacienții investigați radiografic cardiopulmonar, am stabilit diagnosticul
radiografic și am prezentat rezultatele în Figura 3.24 .2. A rezultat că 28 de pacienți
(44,44%) din cei 63 au avut o afectare interstițială, 24 de pacienți (38,10%) au avut
pneumonie, iar restul de 11 (17,46%) au prezentat un aspect normal radiografic.
34.05%65.95%
pacienți investigați
pacienți neinvestigați

90

Figura 3.24 .2 Distribuția pacienților evaluați prin RX cardio -pulmonară în funcție de diagnosticul
radiografic
Din pacienții cu afectare interstițială 67,85% (19 pacienți) au aparținut grupei de boli
infecțioase respiratorii, ceilalți 9 aparținând clasei de infecții cu Candida și clasei de boli
diareice acute (6, respectiv 3 dintre ei). 70,83%(17 pacienți) d in pacienții cu pneumonie
erau încadrați în clasa bolilor infecțioase respiratorii, 16,66% din ei în clasa infecțiilor cu
Candida, 12,50% în clasa infecțiilor de tract urinar.

II.3.25 Distribuția pacienților în funcție de tipul tratamentului instituit
Din totalul de 185 de pacienți, 175 dintre ei (94,59%) au beneficiat de tratament
antibacterian, 12 pacienți (6,49%) au primit tratament antimicotic cu Fluconazol, și tot
12 pacienți (6,49%) au primit tratament antiviral cu Aciclovir (4 dintre ei) ș i Oseltamivir
(8 dintre ei).
38.10%
44.44%17.46%condensare alveolara
afectare interstițială
aspect normal

91

Figura 3.25.1 Raportarea celor 3 mari categorii de tratament la pacienții din aflați în studiu
Pentru categoria de pacienți care au primit tratament antibacterian, am realizat o
împărțire a acestora în funcție de clasa de antibacterian din care făceau parte și am
prezentat -o prin Figura 3.26.2 .

Figura 3.25.2 Distribuția pacienților în funcție de clasa antibioticului primit

94,59%6,49%6,49%
5,41%93,51%93,51%
0 20 40 60 80 100 120 140 160 180 200AntibioticAntimicoticAntiviral
Pacienți cu tratament Pacienți fără tratament
25.95%50.27%
5.41%22.70%
1.62%10.81%
0.54% 1.62%9.73%
2.16%7.03%
0.00%10.00%20.00%30.00%40.00%50.00%60.00%

92
Clasa de antibiotic cea mai utilizată pentru tratament a fost cea a gl icopeptidelor, 93
de pacienți (50,27%) primind tratament cu Vancomicină sau Teicoplanină. Pe locul 2 și
3 se situează clasa carbapenemelor și, respectiv, a cefalosporinelor, 48 de pacienți
(25,95%) fiind sub tratament cu carbapeneme, iar 42 (22,70%) cu cef alosporine, în
special de generația a III -a. Cel mai puțin utilizat antibiotic a fost Piperacilina, un singur
pacient din lotul de studiu fiind în tratament cu acest antibiotic.
Tabel 3.25 .1 Distribuția pacienților aparținând grupelor de boli infecțioase în funcție de clasa
antibioticului primit
Boli infecțioase
respiratorii Boli
diareice
acute Infecții de
tract urinar Infecții
ale pielii Infecția cu
Candida
Carbapeneme 9 19 26 3 14
Glicopeptide 5 70 23 8 15
Aminopeniciline 1 5 3 0 2
Cefalosporine 15 11 9 10 10
Aminoglicozide 0 2 2 0 2
Fluorochinolone 4 2 8 6 7
Piperacilină 0 1 1 0 0
Colistin 0 1 3 0 0
Normix 1 16 1 1 1
Penicilina G 1 1 2 2 2
Metronidazol 1 11 4 1 4

II.3.26 Distribuția pacienților în funcție de evoluția stării pacienților
În urma tratamentului etiologic instituit, al tratamentului patologiilor asociate, al
tratamentului simptomatic și igieno -dietetic, am urmărit evoluția stării pacienților, și am
redat rezultatele sub forma Figurii 3.26 .1.

93

Figura 3.26.1 Distribuția pacienților în funcție de evoluția stării lor sub tratamentul instituit
Pentru un procent de 84,32% (156 de pacienți) de cazuri, evoluția a fost favorabilă,
cu ameliorare. 12,43% din pacienți evoluția a fost nefavorabilă în ciuda trata mentului
instituit, reprezentată prin agravare și chiar transfer în secțiile de terapie intensivă, iar
1,08% din pacienți au decedat în ciuda tratamentului instituit.
Tabel 3.26 .1 Distribuția pacienților aparținând grupelor de boli infecțioase în funcție de evoluția
stării lor sub tratamentul instituit
Boli infecțioase
respiratorii Boli
diareice
acute Infecții de
tract urinar Infecții
cutanate Infecția cu
Candida
Vindecare 1 1 0 2 0
Ameliorare 28 91 48 17 39
Agravare 2 5 2 0 1
Deces 1 1 0 0 0

Dintre pacienții agravați ai grupei de boli infecțioase respiratorii, 66,66% dintre ei au
necesitat transfer pe secțiile de terapie intensivă, la fel ca și 85,71% din cei agravați din
grupa bolilor diareice acute și a tuturor celor agravați din grupa infecțiilor de tract urinar.

2.16%84.32%
12.43%
1.08%vindecare
ameliorare
agravare
deces

94
II.4 D iscuții
Pornind de la scopul de a culege date și a analiza particularitățile de asociere
dintre diferitele patologii infecțioase și boala renală cronică, am încercat să analizez
rezultatele obținute în lumina d atelor din studii de actualitate din literatura de
specialitate.
Studiul personal realizat cu ajutorul cazuisticii Spitalului Clinic de Boli Infecțioase
Brașov, în perioada ianuarie 2017 – decembrie 2018 a arătat că numărul pacienților
cuno scuți cu boală renală cronică și internați în spital pentru diferite patologii infecțioase
reprezintă 2,51% din totalul internărilor din spital.
În studiul de față am remarcat o diferență notabilă în ceea ce privește distribuția
internărilor în funcție de mediul de proveniență, cu un procent de 76,76% din pacienți
provenind din mediului urban, lucru ce se poate datora și adresabilității facile la unitățiile
medicale a pacienților de la oraș, spre deosebire de cei din mediul rural. Fiecare gru pă
de boli infecțioase a fost preponderant formată din pacienți de gen masculin, cu
excepția grupei bolilor diareice acute, care a fost dominată de femei (51,54%). Pacienții
din grupa bolilor diareice acute au avut cele mai mul te internări primăvara (63,79% din
totalul internărilor din sezon).
Boala renală cronică este apanajul vârstei înaintate, în conformitate cu datele din
literatură [83], cu o medie a vârstei de instalare de 70 de ani. În studiul efectuat, vârsta
medie a pacienților, din totalul de 185 de pacienți, a fost de 70,810, si milară cu cea din
literatura de specialitate. 53 de pacienți (28,65%) au avut vârste cuprinse între 71 -80 de
ani, 49 de pacienți (26,49%) s -au încadrat cu vârsta între 61 -70 de ani, intervalul de
vârstă 18 -30 de ani fiind reprezentat de un singur pacient ( 0,54%).
9,19% pacienți s -au prezentat la spital pentru continuarea tratamentului, ceilalți
90,81% internându -se pentru diferite simptome – digestive, respiratorii, urinare și
generale – cele mai frecvente fiind cele digestive. Primele 3 simptome ca fre cvență din
totalul celor întâlnite au fost: durerile abdominale (110 pacienți), scaunele diariece (94
pacienți) și astenia (61 pacienți ).
În ceea ce privește simptomatologia, aceasta a fost foarte variată întrucât
pacienții s -au internat pentru d iferite tipuri de boli infecțioase, lucrul comun tuturor
pacienților fiind prezența bolii renale cronice, cu valori ale ratei de filtrare glomerulară
scăzute și cu valori ale albuminuriei crescute. Astfel, modificările biochimice au fost
specifice tabloulu i de BRC.

95
Peste 80% din pacienții fiecărei grupe de boli infecțioase au prezentat valori peste
cele normale ale creatininei, valoarea maxima înregistrată fiind de 12,47 mg/dL.
Prin estimarea RFG cu ajutorul calculatorului MDRD am stabilit st adiile de boală
renală și am făcut repartizarea acestora în funcție de grupele de boli infecțioase.
Cei mai mulți pacienți au prezentat stadiul 3B (33,51%) și stadiul 4 (28,64%) de
BRC. 19 pacienți din total, pacienți aparținând stadiului 5 de BRC au fost pacienți în
tratament de hemodializă. Raportat pe grupe de boli infecțioase, 3 pacienți (9,37%) din
pacienții grupei de boli infecțioase respiratorii,13 pacienți (13,40%) din cei din grupa
bolilor diareice acute și 2 pacienți (4,00%) din ce i aparținând grupei de infecții de tract
urinar se aflau în tratament de hemodializă.
Studiile au arătat ca tratamentul prin dializă este asociat cu un risc mai ridicat de
infecții recurente și severe.[81]
În studiul de față am făcut o împărțir e a bolilor infecțioase în categorii de boli: grupa
bolilor infecțioase respiratorii, grupa bolilor diareice acute, grupa infecțiilor de tract
urinar, grupa infecțiilor cutanate și grupa infecțiilor cu Candida.
Analizând frecvența internărilor în fu ncție de grupa de boală infecțioasă s -a
constatat că cei mai mulți pacienți au aparținut grupei de boli diareice acute, și anume
52,43% din total, 69 din cei 97 de pacienți aparținând acestei grupe fiind internați pentru
Enterocolită cu Clostridium diffici le.
Atât în literatura de specialitate, cât și în diferite studii se menționează o asociere
crescută între boala renală cronică și grupa bolilor diareice acute, îndeosebi cu
Enterocolita prin Clostridium difficile , și se precizează frecvente recuren țele ale
enterocolitei la acești pacienți. [82]
O metaanaliză efectuată în februarie 2015, având la bază 20 de studii – 9 studii
caz-control, 7 studii de cohortă și 4 studii transversale, a demostrat existența unor
riscuri semnificativ mai mari de asociere și recurență a Enterocolitei prin Clostridium
difficile la pacienții cu boală renală cronică, și în special la cei aflați în stadiul de BRCT,
față de cei din populația generală (CI =95%).[82] În studiul de față germenii microbieni
cei mai întâln iți au fost: Clostridium difficile prezent la 70,40% din pacienții grupei de boli
diareice acute și Klebsiella pneumoniae prezentă la 22,00% din pacienții grupei de
infecții de tract urinar și la 6,25% din pacienții bolilor infecțioase respiratorii.
Un alt studiu a arătat că vârsta medie a pacienților cu BRC și Enterocolită cu
Clostrium a fost de 71 de ani, rezultatele fiind asemănătoare celor obținute din cadrul
lotului pe care l -am studiat, unde media de vârstă pentru aceast ă categorie de pacienți
a fost 72,453. [82]

96
Același studiu indică o durată de spitalizare mai mare pentru acești indivizi ( p=
0,030 ), lucru care se confirmă și în studiul nostrum ( p=0,039 ), categoria cu peste 21 de
zile de spitalizare, fiind domin ată, într -adevăr, de pacienții acestei grupe de boală
infecțioasă.
Similar faptului că motivele de internare au fost foarte variate, la fel și
antecedentele personale patologice s -au prezentat printr -un spectru foarte larg de
patologii. În studiul nostru primele locuri au fost ocupate de bolile cardiovasculare
(76,76%), de anemie (38,38%) și de diabetul zaharat (32,43%). Numeroase studii au
asociat BRC cu factorii de risc cardiovasculari. Un studiu efectuat de Go și colaboratorii
[83] pe 1.1 milioane de oameni a arătat că prezența factorilor de risc, precum: RFG
scăzută, antecedente cardiovasculare, factori inflamatori, alterări ale coagulabilității,
anemia etc. se asociază cu un risc mai mare de mortalitate. [83] 29,19% din pacienți au
asociat 2 patologii cronice, 25,95% au asociat 3 patologii cronice, 25,95% au as ociat 4
sau mai multe patologii cronice, iar restul 18,91% au asociat una sau nicio patologie
cronică.
Literatura de specialitate arată că jumătate din pacienții cu BRC asociază boli
cardiovasculare și complicații infecțioase. Se consideră că ex istă o legătură între cele
două, aceea că infecția favorizează apariția în timp a bolii aterosclerotice. Riscul de a
dezvolta o BCV este semnificativ crescut în primele 6 luni de la o infecție. [84]
Diabetul și BRC coexistă adesea pentru că împăr tășesc cauze comune, cum ar fi
îmbătrânirea, inflamația vasculară, hipertensiunea și dislipidemia. Bazat pe studii de
intervenție mari, acum este bine cunoscut că controlul glicemic atent la pacienții cu
diabet zaharat de tip 1 și de tip 2 reduce riscul de nefropatie, retinopatie și
neuropatie [85].
9,73% din pacienți au prezentat sepsis, fie în contextul unei infecții de tract urinar
(7), fie în c ontextul unei infecții cutanate (3), fie în contextul unei endo cardite infecțioase
(8). 5,95% din totalu l pacienților au asociat insuficiență respiratorie cronică. Raportat pe
grupele de boli infecțioase 12,50% dintre pacienții infecțiilor cu Candida, 10,52% din
pacienții infecțiilor cutanate, 9,37% din pacienții infecțiilor respiratorii, 4,12% din
pacienții bolilor diareice acute și 2,00% din pacienții infecțiilor de tract urinar au asociat
IRC.
Pe partea de patologie acută asociată, tabloul a fost dominat de dezechilibrele
hidro -electrolitice care au afectat peste 50,00% din pacienții fiecărei cate gorii de boli
infecțioase.

97
Tot din cadrul patologiei acute asociate a făcut parte și starea febrilă, prezentă cu
precădere la pacienții din grupa bolilor infecțioase respiratorii (56,25%), din grupa
infecțiilor cu Candida (52,50%) și din grupa infecțiilor de tract urinar (36,00%).
Un alt element semnificativ din cadrul patologiei acute asciate a fost prezența
sindromului de insuficiență respiratorie acută (IRA). 31,25% din pacienții aparținând
grupei de boli infecțioase respiratorii și 15,0 0% din pacienții infecțiilor cu Candida au
asociat acest sindrom.
Cauzele apariției infecțiilor la pacienții cu BRC nu sunt complet elucidate, și nu s -a
stabilit daca este fie din cauza creșterii succeptibilității la infecție sau abilității alterate de
a răspunde la aceasta. [83]
Din punct de vedere paraclinic pacienților li s -au efectuat o serie de investigații.
Hemograma a evidențiat în primul rând prezența anemiei la peste 45 ,00% din pacienții
din fiecare grupă de boli infecțioase, diagnosticată pe baza valorilor hemoglobinei
stabilite de OMS, în condițiile în care investigația s -a făcut tuturor celor 185 de pacienți
din lotul studiat. S -a constatat o frecvență mai mare a anemiei în rândul bărbaților
(60,50% din totalul pacienților c u anemie), iar cel mai răspândit grad al anemiei întâlnit
a fost cel de anemie moderată (58,82%).
Literatura de specialitate arată că a nemia a fost pentru prima data conectată cu
BRC acum 170 de ani de Richard Bright. Pe măsură ce BRC progresează, p revalența
anemiei crește, afectând aproape toți pacienții cu stadiul 5 BRC. Anemia în cadrul bolii
renale cronice este asociată cu o calitate redusă a vieții pacientului și cu o incidență
crescută a bolii cardiovascu lare, a spitalizări i prelungite , a tulbu rărilor cognitive și a
mortalității . [86]
Dovezile privind o anomalie calitativă a trombocitelor la pacienții cu boală renală
cronică au fost aduse de mai mulți anchetatori.
S-a demonstrat că această anomalie se caracterizează prin una sau mai multe
dintre următoare le: scăderea consumului de protrombină, diminuarea disponibilității
factorului trombocitar 3, retenția defectuoasă a trombocitelor pe perle de sticlă,
agregarea anormală a trombocitelor și retragerea dificilă a cheagurilor .[87]

98
În studiul de față procente semnificative de pacienți din fiecare grupă de boli
infecțioase au avut valori anormale ale numărului de trombocite: 40,62% din pacienții
grupei de boli infecțioase respiratorii, 27,84% din pacienții grupei de boli diareice ac ute,
28,00% din pacienții grupei de infecții de tract urinar, 42,11% din pacienții grupei
infecțiilor cutanate și 27,50% din pacienții grupei infecțiilor cu Candida.
În lotul studiat peste 30 ,00% din pacienții fiecărei grupe de boli infecțioase au
prezentat asocierea leucocitoză -neutrofilie, asociere specifică infecțiilor de etiologie
bacteriană. Cei mai mulți dintre pacienții cu leucocitoză s -au încadrat în intervalul
10.000 -15.000 leucocite/µL, iar 27,78% din pacienții cu infecții cu Candida ca re au
prezentat leucocitoză, au avut valori ale numărului de leucocite de peste 20.000/ µL.
Tot în acest context de sindrom inflamator, pacienții au fost investigați în funcție
de valorile vitezei de sedimentare a hematiilor, a protenei C reactiv e și a fibrinogenului.
93,33% din pacienții grupei de boli infecțioase respiratorii, 95,65% din pacienții grupei
de boli diareice acute, 95,74% din pacienții grupei infecțiilor de tract urinar, 89,47% din
pacienții grupei infecțiilor cutanate și 97,44% din pacienții grupei infecțiilor cu Candida
au prezentat valori crescute ale VSH.
Grupa de boli infecțioase în care cei mai mulți pacienți au prezenta valori ale VSH
de peste 50 mm/h a fost cea a infecțiilor de tract urinar, respectiv 55,32% din pacie nții
acestei grupe, fiind urmată de cea a infecțiilor cu Candida, cu un procent de 53,85% de
pacienți.
În infecțiile cu Candida s -au observat cele mai multe cazuri în care valorile PCR au
depășit 200 mL/L, raportat la numărul de pacienți din grupa de boală, adică 12 pacienți
(30,77%) din 40. Tot grupa infecțiilor cu Candida a fost cea cu cel mai mare număr de
pacienți cu valori ridicate ale fibrinogenului, raportat, de asemenea, la numărul de
pacienți de grupa.
Un alt studiu a pus în evidenț ă că în cadrul lotului de pacienți cu boală renală
cronică sunt mai frecvente inflamații le de grad scăzut, comparativ cu populația de
control sănătoasă , unde sunt întâlnite mai frecvent concentrații mai ridicate de proteină
C reactivă (3,70 față de 2,18 mg /L, p <0,01) și de fibr inogen (3,48 față de 2,67 g/L, p
<0,001). [88] În studiul de față c ei mai mu lți dintre barbați au prezentat valori ale VSH
de peste 50 mm/h (44,66% dintre bărbații cu valori crescute ale VSH -ului), în timp ce
pentru femei intervalu l în care s -au încadrat ce le mai multe a fost 21 -50 mm/h. Grupa
infecțiilor de tract urinar a fost cea în care au fost înregistrate cele mai multe valori ale
VSH care au depășit 50 mm/h.

99
Alte rezultate importante obținute în urma investigațiilor pa raclinice au arătat că:
jumătate din pacienții grupei infecțiilor cutanate – la care s -au analizat valorile BD – au
avut valori ale acesteia peste limita superioară a intervalului de normalitate; 55
(67,07%) dintre pacienții grupei de boli diareice acute a u avut rezultate pozitive ale
toxinei A și B; 9 pacienți (32,14%) din cei 28 la care s -au analizat nivelele TGO din
grupa bolilor infecțioase respiratorii, au prezentat valori crescute, la fel ca în cazul a 4
pacienți (23,53%) din grupa infecțiilor cutana te.
Din punct de vedere imagistic, ecografia abdominală a pus în evidență la 4
pacienți din cei 88 evaluați, umbre renale cu chisturi susținând o afectare renală
suplimentară.
Radiografia cardio -pulmonară a fost efectuată la 63 de pacienți (34,05%) din totalul
de 185 și a pus diagnosticul de afectare interstițială pentru 44,44% dintre ei, de
pneumonie pentru 38,10% din pacienți, și de aspect radiografic normal pentru 17,46%
dintre ei.
În ceea ce privește tratamentul, aces ta a fost împărțit în antibiotic , antiviral și
antifungic, cel antiviral și antifungic fiind utilizat pentru un număr redus de pacienți din
lotul studiat. 94,59%(175 pacienți ) pacienți au beneficiat de tratament antibacterian,
6,49%(12 pacienți ) au primit tra tament antimicotic cu Fluconazol, și tot 6,49% (12
pacienți ) au primit tratament antiviral cu Aciclovir și Oseltamivir.
Clasa de antibiotic cea mai utilizată pentru tratament a fost cea a glicopeptidelor,
93 de pacienți (50,27%) primind tratament cu Vancomicină sau Teicoplanină. Cei mai
mulți dintre pacienți i care au beneficiat de tratament cu antibiotic din această clasă au
aparținut grupei de boli diareice acute.
Pe locul 2 s -a situat clasa carbapenemelor, cu un procent de 25,95% din totalul de
pacienți, cu antibiotice administrate (îndeosebi Meropenem) mai ales pacienților din
grupa infecțiilor de tract urinar. 22,70% dintre pacienți au primit tratament cu
cefalosporine (cel mai frecv ent administrat antibiotic al acestei clasei fiind Cefort), cei
mai mulți pacienți aparținând grupei de boli infecțioase respiratorii.
Evoluția stării pacienților după tratamentul instituit a fost favorabilă pentru 86,48%
dintre ei, cu ameliorar e (84,32%) sau vindecare(2,16%) și nefavorabilă pentru ceilalți
13,52%, fie prin agravare (12,43%) – cu transfer pe secțiile de terapie intensivă în
93,33% din cazuri, fie prin deces (1,08%).

100
II.5. Concluzii

Analiza unor aspecte epidemiologice si clinico -evolutive ale bolilor infectioase la
pacientii cu boala renala cronica internati in Spitalul Clinic de Boli Infectioase din Brasov
in perioada 2017 -2018 a permis sta bilirea urmatoarelor concluzii:

 Cea mai mare parte a pacientilor au avut varsta de peste 60 de ani si au provenit
in special din mediul urban, cu predominanta sexului masculin.
 Bolile infectioase au fost variate, constatate pe tot parcursul anului, dominate de
bolile diareice acute si infectiile de tract urinar, cu sezonalitate determinata de
factori de mediu favorizanti.
 Cele mai frecvente afectiuni in cadrul fiecarei categorii de patologie infectioasa
studiata au fost enterocolita cu Clostridium difficile, pneumoniile bacteriene
(primare sau in cadrul unei gripe), celulita inf ectioasa, infectiile de tract urinar cu
Klebsiella pneumoniae sau Escherichia coli.
 Au prezentat sepsis un numar redus de pacienti, constatat in special in
endocardite, infectii cutanate si urinare.
 Indiferent de tipul de boală infecțioasă, cei mai mulți pacienți au necesitat o
durata de spitalizare de 8 -14 zile.
 Cei mai mulți dintre pacienții internați au prezentat si boli cronice, cel mai
frecvent peste 2 patologii asociate, dominate de boli cardio -vasculare, diabet
zaharat si afectiuni neuro -psihice.
 Simptomatologia clinica si rezultatele investigatiilor de laborator si imagistice au
fost sugestive atat pentru diagnosticul si etiologia infectiilor acute (predominant
bacteriana) cat si pentru modificarile din cadrul dezechilibrelor acute si bolilor
cronice asociate.
 Pacienții au beneficiat de tratament antibacterian în funcție de afectiune si de
stadiul de boală renală cronică, stabilit conform KDOQI, cele mai utilizate
antibiotice fiind glicopeptidele (utilizate in special in tratamentul enterocolitei cu
Clostridium difficile), carbapenemele (cel mai frecvent in infectiile urinare) si
cefalosporinele (in toate categoriile de boli infectioase).

101
 Evolutia a fost favorabila in majoritatea cazurilor, agravari constatandu -se la
pacienti cu infectii respira torii acute sau boli diareice acute.
 Managementul infectiilor acute la pacientii cu boala renala cronica este complex,
adaptat stadiului afectarii renale, bolilor cronice asociate si particularitatilor
pacientului.

102
BIBLIOGRAFIE

1. Bargman JM, Skorecki K. Chronic Kidney Disease. Kasper DL, Hauser SL,
Jameson JL, Fauci AS, Longo DL, Loscalzo J. 19th Edition Harrison’s principles of
internal medicine. New York: McGraw Hill Education; 2015; 1811 -1822
2. Hill NR, Fatoba ST, O ke JL, Hirst JA, O’Callaghan CA, Lasserson DS, Hobbs FDR.
Global revalence of Chronic Kidney Disease – A Systematic Review and Meta –
Analysis. PloS ONE. 2016: 103: 99 -105
3. Bargman JM, Skorecki K. Chronic Kidney Disease. Kasper DL, Hauser SL,
Jameson JL, Fa uci AS, Longo DL, Loscalzo J. 19th Edition Harrison’s principles of
internal medicine. New York: McGraw Hill Education; 2015 128: 61 –81
4. Raport RRR 2017 (Accesat în 12 decembrie, 2018, la
<URL:http://www.spcaroldavila.ro/wp –
content/uploads/2015/09/Raport_RR R_2017_Jud_Trim_3.pdf/>
5. Lopez NJ, Salgado CM, Pena -Rodriguez A, Hernandez F. Common
pathophysiological mechanisms of chronic kidney disease:Therapeutic perspectives.
Pharmacology & Therapeutics. 2010: 128: 61 –81
6. Bargman JM, Skorecki K. Chronic Kidney Dise ase. Kasper DL, Hauser SL,
Jameson JL, Fauci AS, Longo DL, Loscalzo J. 19th Edition Harrison’s principles of
internal medicine. New York: McGraw Hill Education; 2015; 1811 -1812
7. Vasavada N, Agarwal R. Role of excess volume in the pathophysiology of
hyperten sion in chronic kidney disease. Kidney International. 2009: 64:1772 –1779
8. Sho Hasegawa, Tzu -Ming Jao, Reiko Inagi. Dietary Metabolites and Chronic Kidney
Disease. Nutrients. 2017:9: 1 -3
9. Lin HT, Zheng CM, Wu YC, Chang YH, Chen JT, Liang CM, Chang JT, Zheng JQ,
Tai MC, Lin YF. Diabetic Retinopathy as a Risk Factor for Chronic Kidney Disease
Progression: A Multicenter Case –Control Study in Taiwan. Nutrients. 2019: 11: 1 -4;
7-8
10. Néphropathie chronique grave. Guide ALD [En: Chronic kidney failure], 2010: 14 -21
11. Treatment of Adults and Children with renal failure. Standarts and audit measures.
Third edition. Royal College of Physicians of London and the Renal Association, Ws.
2012: 31 -39
12. Ghid PGE (Accesat în 10 Martie, 2019, la
https://renal.org/CKDguide/full/UKCK Dfull.pdf)

103
13. Adams K.F., Jr., Fonarow G.C., Emerman C.L – Characteristics and outcomes of
patients hospitalised for renal failure in the United States, 2010: 167 -169
14. McAlister F.A., Ezekowitz J., Tonelli M., Armstrong P.W. – Renal insufficiency and
heart fai lure: prognostic and therapeutic implications from a prospective cohort
study. Circulation. 2009;109(8):1004 –1009
15. Shlipak M.G., Massie B.M. – The clinical challenge of renal desease.
2009;110(12):1514 –1517
16. Heywood J.T. – The cardiorenal syndrome: lessons from the ADHERE database and
treatment options. Heart Failure Reviews. 2011; 9(3):195 –201
17. Heywood J.T. – The Renal desease: Treatment options. 2010; 7:151 –197
18. Sailhamer EA, Carson K, Chang Y et al. Fulminant Clostridium difficile colitis:
patterns of care and predictors of mortality. Arch Surg 2009; 144: 433 –439.
19. Lamontagne F, Labbé AC, Haeck O et al. Impact of emergency colectomy on
survival of patients with fulminant Clostridium difficile colitis during an epidemic
caused by a hypervirulent strain. Ann Su rg. 2009; 245: 267 -72.
20. Chopra T, Miller M, Severson R et al. ATLAS – A Bedside Scoring System –
Predicting Mortality Due to Clostridium Difficile Infection (CDI) in Elderly Hospitalized
Patients. P452, 49th Annual Meeting of the Global Infectious Diseases Society,
2011: 15: 145 -151
21. Cornely OA, Crook DW, Esposito R et al. Fidaxomicin versus vancomycin for
infection with Clostridium difficile in Europe, Canada, and the USA: a double -blind,
non-inferiority, randomised controlled trial. Lancet Infect Dis 2012; 12: 281 –289.
22. Olivas AD, Umanskiy K, Zuckerbraun Bet al. Avoiding colectomy during surgical
management of fulminant Clostridium difficile colitis. Surg Infect (Larchmt). 2010; 11:
299-305.
23. Louie TJ, Miller MA, Mullane KM et al. Fidaxomicin versus vancomycin for
Clostridium difficile infection. N Engl J Med 2011; 364: 422 –431.
24. Cornely OA, Crook DW, Esposito R et al. Fidaxomicin versus vancomycin for
infection with Clostridium difficile in Europe, Canada, and the USA: a double -blind,
non-inferiority, randomise d controlled trial. Lancet Infect Dis 2012; 12: 281 –289.
25. Limbago BM, Long CM, Thompson AD, et al. Clostridium difficile strains from
community -associated infections. J Clin Microbiol. 2009;47:3004 –3007.
26. Sailhamer EA, Carson K, Chang Y et al. Fulminant Clos tridium difficile colitis:
patterns of care and predictors of mortality. Arch Surg 2009; 144: 433 –439.

104
27. Breese JS. Rotaviruses. In: Principles and practice of pediatric infectious diseases.
St.Louis, MO: Churchill Livingstone 2009:1078 -1081.
28. Gadewars, Fasan oa, Kylera et al. Current concepts in the evaluation, diagnosis and
management of acute infectious diarrhea. Curr Opin Pharmacol 2009;5:551 -559.
29. Rebedea Ileana. Boli Infecțioase Editura Medicală București 2010:186 -215;228 -234
30. Robert W, Jeffrey S Hyams. Ped iatric gastrointestinal and liver disease. Third
Edition Saunders Elsevier 2016:151 – 169;557 -575;1165 -1174.
31. Cohen MB, Nataro JP, Bernstein DI, et al. Prevalence of diarrhea genic Escherichia
Coli in acute childhood gastroenteritis: a prospective controlled surveillance study. J
Pediatr 2015;146:465 -468.
32. Patrik R.Murray, Ellen Jo Baron, Jamesn H. Jorgensen. Manual of Clinical
Microbiology 8th Edition ASM Press 2009: 636 -701; 719 -729.
33. Bâlbâie V., Pozsgi N. Bacteriologie medicală, vol. II, Ed. Medicală, București, 2009,
125-129
34. Știrbul A., Grejdieru A, Mazur M. Protocolul Clinic Național „Endocardita infecțioasă
la adult”, Chișinău, 2010: 1: 78 -86
35. Baddour LM, Wilson RW & Bay SA. Infective endocarditis. Circulation. 2009, Vol.
111, pag. 394 -434.
36. Buiuc D & Negut M. Tratat de microbiologie clinică. Editura medicală, București,
2009, pag 125.
37. Federman D, Nabel E. INFECTIOUS DISEASES: The Clinician's Guide to
Diagnosis, Treatment, and Prevention 2013: 105 -107
38. Warrell D, Firth J, Cox T,. Oxford Textbook of Medic ine – 5th Ed. Oxford/New York,
Oxford University Press. ISBN 0 -19-920485 -3, ISBN 978 -0-19-920485 -4. STAT!Ref
Online Electronic Medical Library, 2010: 25: 285 -288
39. Entenza JM, Foster TJ, Ni Eidhin D, Vaudaux P, Francioli P & Moreillon P.
Contribution of clum ping factor B to pathogenesis of experimental endocarditis due
to Staphylococcus aureus. Infect Immun. 2009, Vol. 68, pag. 5443 – 5446.
40. Duval X, Delahaye F, et al.; AEPEI Study Group. Temporal trends in infective
endocarditis in the context of prophylaxis guideline modifications: three successive
population -based surveys. J Am Coll Cardiol. 2012; 59:1968 –1976
41. Cohen D., Dasgupta R. . Clinical Dilemmas. in: Rané A., Dasgupta R., eds. Urinary
Tract Infection – Clinical Perspectives on Urinary Tract Infection. London:Springer;
2013; pag. 29

105
42. Grabe M., Bjerklund -Johansen T.E., Botto H., Çek M., Naber K.G., Tenke P.,
Wagenlehner F.. Guidelines on Urological Infections. Urinary Tract Infections In
Children, European Association of Urology 2013; cap.7: pag. 42 -49
43. Kennedy S.E., Rosenberg A.R.. Urinary Tract Infection. in: Elzouki A.Y., Harfi H.A.,
Nazer H.M., Stapleton F.B., Oh W., Whitley R.J., eds. Textbook of Clinical
Pediatrics. Heidelberg: Springer; 2012; 2884 – 2886, 2893.
44. Zanetti, G., Paparella, S., Trinchieri, A., Prezioso, D., Rocco, F., Naber, K.G., –
Infections and urolithiasis: current clinical evidence in prophylaxis and antibiotic
therapy. Arch Ital Urol Androl Organo Uff Soc Ital Ecogr Urol E Nefrol Assoc Ric
Urol. 2009 Mar; 80(1):5 –12.
45. Coman, I., – Infecț iile tractului urinar. Tratat de urologie, Editura Medicală; 2009, 889 –
92;
46. Honey, R.J.D., Ordon, M., Ghiculete, D., Wiesenthal, J.D., Kodama, R., Pace, K.T., –
A prospective study examining the incidence of bacteriuria and urinary tract infection
after shock wave lithotripsy with targeted antibiotic prophylaxis. J Urol. 2013 Iun;
189(6):2112 –2117;
47. Yu, F., Qiu, Y., Engel, S., et al: – Disease burden of urinary tract infections among
type 2 diabetes mellitus patients in the US, Journal of diabetes and its compli cations,
2014, 28, 621 – 626;
48. Briongos -Figuero, L. S., Gómez -Traveso, T., Bachiller -Luque, P., et al. –
Epidemiology, Risk Factors and Comorbidity for Urinary Tract Infections Caused by
Extended -Spectrum Beta -Lactamase (ESBL) -Producing Enterobacteria, Int J Clin
Pract. 2012; 66(9), 891 -896;
49. Miftode, E., Dorneanu, O., Badescu, A., et alEmergence of a new group CTX -M
enzyme in Romania and risk factors for extended spectrum beta -lactamase
producing E. coli infections, Rev Med Chir Soc Med Nat Iași, 2012, 116 (2 ), 477 -80.
50. Kizilca, O., Siraneci, R., Yilmaz, A., -Risk factors for community -acquired urinary tract
infection caused by ESBLproducing bacteria in children, Pediatrics International,
2012, 54(6), 858 –862.
51. http://www.who.int/injection_safety/about/resources/ BackInfoUnsafe/en/ [Ultima
accesare 19 martie 2019]
52. Lothar Thomas, Viral hepatitis, în Clinical Laboratory Diagnostics – Use and
Assessment of Clinical Laboratory Results. TH – Books Verlagsgesellschaft mbH,
Frankfurt /Main, Germany,1 Ed., 2009, 1272 -1273.
53. Samir P. Desai, MD, Hepatitis B, în Clinician’s Guide, 2014, pg.669 -673.

106
54. Bertoletti Antonio, Gehring Adam J. The immune response during hepatitis B virus
infection. Journal of General Virology. 2016;87:1439 -1449..
55. Ratnam Dilip, Visvanathan Kumar. New concep ts in the immunopathogenesis of
chronic hepatitis B: the importance of the innate immune response. Hepatol Int.
2010;2:S12 –S18.
56. Baumert Thomas F, Thimme Fritz von Weizsäcker Robert. Pathogenesis of hepatitis
B virus infection. World J Gastroenterol. 2010;1 3(1):82 -90
57. http://www.who.int/injection_safety/about/resources/BackInfoUnsafe/en/ [Accesate 3
aprilie 2019]
58. Mohd Hanafiah K, Groeger J, Flaxman AD, Wiersma ST. Global epidemiology of
hepatitis C virus infection: new estimates of age -specific antibody to HC V
seroprevalence. Hepatology. 2013;57(4):1333 –1342.
59. Mauss, Berg, Rockstroh, Sarrazin W. Hepatology A Clinical Textbook. 6th ed. Flying
Editors; 2015.6556 -658
60. Afdhal N, Zeuzem S, Kwo P, Chojkier M, Gitlin N, Puoti M, et al. Ledipasvir and
Sofosbuvir for Unt reated HCV Genotype 1 Infection. N Engl J Med. 2014;1889 –
1898.
61. Baumert Thomas F, Thimme Fritz von Weizsäcker Robert. Pathogenesis of hepatitis
B virus infection. World J Gastroenterol. 2010;13(1):82 -90
62. Pagliaro L., Peri V., Linea C. et al., Natural history of chronic hepatitis C, Ital J.
Gastroenterol Hepatol, 2009, 31, 28 -44.
63. Eccles R. Understanding the symptoms of the common cold and influenza. Lancet
Infect Dis 2015; 5:718 –25
64. Beran J, et al. Inosine pranobex is safe and effective for the treatment of sub jects
with confirmed acute respiratory viral infections: analysis and subgroup analysis
from a Phase 4, randomised, placebo -controlled, double -blind study, BMC Infectious
Diseases, 2016; 16:648.
65. Beran J, et al. Inosine pranobex is safe and effective for th e treatment of subjects
with confirmed acute respiratory viral infections: analysis and subgroup analysis
from a Phase 4, randomised, placebo -controlled, double -blind study, BMC Infectious
Diseases, 2016; 16: 648 -650
66. Renner B, et al. Caffeine accelerates a bsorption and enhances the analgesic effect
of acetaminophen, J Clin Pharmacol, 2010; 47:715 –726.

107
67. Bachert C et al. Aspirin compared with acetaminophen in the treatment of fever and
other symptoms of upper respiratory tract infection in adults: a multicente r,
randomized, double -blind, double -dummy, placebo -controlled, parallel -group, single –
dose, 6 -hour dose -ranging study, Clin Ther. 2015; 27(7):993 –1003
68. El-Sadr WM, Lundgren JD, Neaton JD et al. CD4+ count -guided interruption of
antiretroviral treatment. N E ngl J Med 2006,355:2283 -2296.
69. Konje J.C., Otolorin E.O., Ogunniyi J.O., Obisesan K.A., Ladipo A.O. – The
prevalence of Gardnerella vaginalis, Trichomonas vaginalis and Candida albicans in
the cytology clinic at Ibadan, Nigeria. Afr J Med Sci 2011; 20: 29 -34.
70. Diaconu D.I., Benea V. – Candidozele cutaneo -mucoase, Viața Medicală nr. 3/16 Ian
2009, 1 -4, București
71. Chaffi n W.L., Lopez -Ribot J.L., Casanova M., et al. – Cell wall and secreted
proteins of Candida albicans: identifi cation, function and expression. Microbiol. and
Molec. Biol. Reviews. 2010, (1) : 62 -66
72. Biswas S., Van Dijck P., Datta A. – Environmental sensing and signal transduction
pathways regulatig morphopathogenic determinants of Candida albicans. 2017.
71(2). 348 -376
73. Shirtliff M.E., Krom B.P., Meijering A.M., et al. – Farnesol -induced apoptosis in
Candida albicans. Antimocrob. Agents Chemother. 2009. 53(6). 2392 -240
74. Hart G. – Factors associated with trichomoniasis, candidiasis and bacterial vaginosis.
Int J STD AIDS 2013, 3;4:21 -5.
75. Adib-Conquy M, Cavaillon JM. Compensatory anti -inflammatory response
syndrome. Thromb Haemost 2009; 101 (1): 36 -39
76. Alberti C, Brun -Buisson C, Chevret S, et al. Systemic inflammatory response and
progression to severe sepsis in critically ill infected patients. Am J Re spir Crit Care
Med 2015; 171 (5): 461 -465.
77. Bozza FA, Salluh JI, Japiassu AM, et al. Cytokine profiles as markers of disease
severity in sepsis: a multiplex analysis. Crit Care 2009; 11 (2): 49 -51
78. Marshall JC, Reinhart K. Biomarkers of sepsis. Crit Care Med 2009; 37 (7): 254 -259.
79. Rubulotta F, Marshall JC, Ramsay G, Nelson D, Levy M, Williams M. Predisposition,
insult/infection, response, and organ dysfunction: A new model for staging severe
sepsis. Crit Care Med 2009; 37 (4): 1329
80. Vincent Jean -louis, Y. Sakr , C. l. Sprung, et al. Sepsis in European intensive care
units: results of the SOAP study Crit Care Med 2009; 34, 2, 344 -353

108
81. McDonald HI, Thomas SL, Nitsch D., Chronic kidney disease as a risj factor for
acute community -acquired infections in high -income c ountries: a systematic review.
BMJ Open 2014; 4, 1 -10
82. Parkpoom P, Charat T, Wisit C, Peter JE, Pailin M, Jackrapong B., The Risks of
Incident and Recurrent Clostridium difficile -Associated Diarrhea in Chronic Kidney
Disease and End -Stage Kidney Disease Pat ients: A Systematic Review and Meta –
Analysis, Digestive Diseases and Sciences 2015; 60, 10, 2913 -2922
83. Henry EW, Christopher G, David GW, Paul M., Chronic Kidney Disease and Risk of
Death from Infection, American Journal of Nephrology, 2011;34: 330 -336
84. Sakina B. Naqvi, Allan J. Collins, Infectious Complications in Chronic Kidney
Disease, Advances in Chronic Kidney Disease , 2006;13 (3):199 -204
85. Noah D. Lubowsky, MD, Richard Siegel, Anastassios G. Pittas, Management of
Glycemia in Patients With Diabetes Mel litus and CKD, American Journal of Kidney
Diseases,2007; 50(5):865 -879
86. Jodie L. Babitt , Herbert Y. Lin, Mechanisms of Anemia in CKD, Journal of the American
Society of Nephrology, 2012; 23(10): 1631 -1634
87. Eknoyan G, Brown C, Biochemical Abnormalities of Platelets in Renal Failure. Am J
Nephrol 2008;1:17 -23
88. Martin JL, David CW, Gregory YH, Andrew DB, Fiona JmcGlynn, Simon BM, John
NT, Colin BB, Inflammation, endothelial dysfunction, and platelet activation in
patients with chronic kidney disease: the chronic renal impairment in Birmingham
(CRIB) study, American Journal of Kidney Diseases , 2004; 43(2):244 -253