I. No țiunea de comerciant [620172]

1
I. No țiunea de comerciant
Defini ția no țiunii de comerciant prezint ă o importan ță practică datorit ă regimului juridic
specific aplicat acestei categorii de subiec ți, regim caracterizat, printre altele, printr-un statut
profesional propriu, o r ăspundere agravat ă și existen ța unei prezum ții de comercialitate cu efect
asupra tuturor actelor și obliga țiilor comerciantului.
Legea nr. 26/1990 privind Registrul comer țului, modificat ă prin Legea nr. 441/2006,
define ște comercian ții astfel: „persoanele fizice și asocia țiile familiale care efectueaz ă în mod
obi șnuit acte de comer ț, societ ățile comerciale, companiile na ționale și societ ățile na ționale,
regiile autonome, grupurile de interes economic cu caracter comerc ial, grupurile europene de
interes economic cu caracter comercial și organiza țiile cooperatiste”.
În concep ția codului comercial român subiecte ale raporturilor comerciale pot fi atât
comercian ții cât și necomercian ții.
Astfel potrivit art. 3 din codul comercial, cel care înf ăptuie ște una sau mai multe fapte de
comer ț prev ăzute la acest articol intr ă în raportul de drept comercial indiferent dac ă are sau nu
calitatea de comerciant.
La art. 4 se precizeaz ă c ă s ăvâr șirea altor opera țiuni, decât cele indicate în art.3 și participarea
la crearea unor raporturi de natur ă comercial ă este condi ționat ă de calitatea special ă a subiectului
de drept care trebuie s ă fie comerciant.
Calitatea de comerciant este definit ă și reglementat ă de codul comercial român care în art. 7.
precizeaz ă: “Sunt comercian ți aceia care fac fapte de comer ț, având comer țul ca o profesie
obi șnuit ă și societ ăți comerciale”.
Potrivit acestui text de lege se desprinde ideea c ă pot fi comercian ți atât persoane fizice cât și
persoane juridice care desf ăș oar ă activitatea de comer ț în condi țiile legii.
Definirea comerciantului prezint ă un interes practic deosebit, statutul comerciantului fiind
diferit de cel al necomerciantului sub urm ătoarele aspecte:
o instituirea prin lege a anumitor obliga ții profesionale pentru comercian ți, cum ar fi aceea
de înregistrare la Registrul Comer țului sau obliga ția de ținere a registrelor contabile;
o instituirea prezum ției de comercialitate pentru toate actele și faptele s ăvâr șite de
comerciant (art.4 Cod Comercial);

2o instituirea unor reguli derogatorii pentru actele comerciale înc heiate de comercian ți
precum: interzicerea acord ării termenului de gra ție, curgerea de drept a dobânzii la datoriile
comerciale pl ătibile în bani, din ziua în care devin exigibile, libertatea probat orie a drepturilor
rezultând din actele comerciale etc.;
o aplicarea numai comercian ților, în condi țiile legii, a procedurii lichid ării judiciare și a
falimentului;
o dreptul comercian ților de ase constitui în camere de comer ț și industrie;
o obliga ția comercian ților de plat ă a impozitului pe profitul realizat din activitatea
comercial ă.
Din interpretarea art. 7 Cod comercial rezult ă dou ă categorii de comercian ți: persoanele fizice
și persoanele juridice reprezentate de societ ățile comerciale.
Comerciantul pentru persoana fizic ă trebuie s ă îndeplineasc ă cumulativ urm ătoarele
condi ții:
o persoana fizic ă s ă execute fapte de comer ț
Prin executare de fapte de comer ț se în țelege manifestarea material ă direct ă a acestor
activit ăți iar pe de alt ă parte se atribuie sensul juridic de asumare a r ăspunderii personale pentru
efectele juridice create în urma s ăvâr șirii actelor de comer ț.
o persoana fizic ă s ă s ăvâr șeasc ă faptele de comer ț în nume propriu . S ăvâr șirea în nume
propriu a faptelor de comer ț depinde de condi ția juridic ă a subiectului de drept în sensul de a
dispune de capacitate juridic ă.
Prin capacitate juridic ă în țelegem pe de o parte, capacitatea de folosin ță adic ă recunoa șterea
prin lege a unor drepturi și obliga ții a persoanei fizice, iar pe de alta parte capacitatea de
exerci țiu care desemneaz ă aptitudinea persoanei fizice de a încheia acte juridice prin exercitare de
drepturi și asumare de obliga ții.
Pentru dobândirea calit ății de comerciant și cu deosebire a îndeplinirii condi ției la care ne
referim (s ăvâr șirea de fapte de comer ț în nume propriu) legea se refer ă la capacitatea de exerci țiu
a persoanei fizice.
Conform Codului civil roman persoana fizic ă dobânde ște capacitatea de folosin ță din
momentul na șterii, capacitate care înceteaz ă prin moartea fizic ă a persoanei sau prin declararea
judec ătoreasc ă a mor ții.

3În ceea ce prive ște capacitatea de exerci țiu, pentru persoana fizic ă aceea și legisla ție
precizeaz ă c ă dispune de capacitate de exerci țiu deplin ă persoana care a împlinit 18 ani, ceea ce
înseamn ă c ă la aceast ă vârst ă din punct de vedere juridic persoana fizic ă poate s ă participe și s ă
încheie singur ă acte juridice exercitându- și în acest fel drepturile și asumându-și obliga țiile.
Pân ă la împlinirea vârstei de 18 ani, situa ția juridic ă a persoanei fizice se prezint ă astfel:
Minorul cu vârsta între 14 – 18 ani dispune de capacitate de exerci țiu restrâns ă; în sensul c ă
acesta poate s ă participe singur la încheierea actelor juridice dar numai î n prezen ța sau cu
încuviin țarea prealabil ă a p ărintelui sau tutorelui; iar pentru anumite categorii de acte jur idice,
cum sunt cele de dispozi ție sau cele nepatrimoniale (adop ția, înfierea) legea cere și încuviin țarea
autorit ății tutelare.
Minorul cu vârsta sub 14 ani, din punct de vedere juridic, este lipsit de capacitate de e xerci țiu
ceea ce înseamn ă acesta nu poate încheia singur acte juridice, exercitarea drept urilor sale și
asumarea obliga țiilor fiind f ăcut ă în acest caz de ocrotitorul sau legal, p ărinte sau tutore.
În afara de acestor situa ții prev ăzute în mod expres de lege, prin care este stabilit ă
posibilitatea de dobândire a capacit ății de exerci țiu a persoanelor fizice în func ție de vârst ă,
exist ă și o situa ție special ă cea majorului care nu dispune de capacitate de exerci țiu.
Lipsa capacit ății pentru aceast ă categorie de persoane este determinat ă de starea deficitar ă de
sănătate mintal ă (aliena ție sau debilitate mintal ă).
În acest caz interdic ția de a încheia acte juridice nu mai este impus ă de lege ca în situa țiile
ar ătate mai sus, ci este hot ărât ă pe cale judec ătoreasc ă printr-o hot ărâre dat ă de judec ător; de
aici și denumirea lor de interzi și judec ătore ști.
Practic aceste categorii de persoane se afl ă în situa ția juridic ă a minorului care nu a împlinit
vârsta de 14 ani fiind lipsite total de capacitate de exerci țiu.
Pentru categoriile de minori indicate și pentru interzi șii judec ătore ști legea a stabilit
posibilitatea particip ării lor la încheierea de acte juridice doar prin reprezentare.
Și în materie comercial ă opereaz ă aceast ă reglementare cu precizarea c ă efectuarea actelor
de comer ț prin reprezentare, nu confer ă calitatea de comerciant acestor categorii de persoane.
o săvâr șirea faptelor de comer ț trebuie s ă fie exercitat ă ca o profesie obi șnuit ă.
Efectuarea actelor de comer ț în considerarea calit ății de comerciant presupune ca aceasta
activitate s ă constituie preocuparea permanent ă a persoanei respective activitatea sa cotidian ă, și
să constituie totodat ă sursa veniturilor sale.

4Comerciantul persoan ă juridic ă
Dobândirea calit ății de comerciant de c ătre persoanele juridice se supune reglement ărilor
instituite de Legea nr.31/1990 și Ordonan ța de urgen ță nr.32/1991 privind constituirea,
organizarea și func ționarea societ ăților comerciale, întrucât numai aceste categorii de persoan e
juridice sunt indicate de art. 7 Cod comercial ca având calitatea de comerciant al ături de persoane
fizice.
Societ ățile comerciale dobândesc calitatea de comerciant prin înfiin țare ca efect al
înmatricul ării lor la Registrul comer țului.
Condi țiile ar ătate mai sus pentru dobândirea calit ății de comerciant persoan ă fizic ă nu se
impun și în cazul societ ăților comerciale.
Înfiin țarea acestora este suficient ă pentru a dobândi aceast ă calitate și pentru a o exercita
săvâr șind acte și fapte de comer ț care trebuie s ă fie în concordan ță cu scopul și obiectul de
activitate declarat prin actul constitutiv cât și cu legisla ția în vigoare și cu normele de convie țuire
social ă. Exercitarea numai în acest mod a actelor comerciale de c ătre persoana juridic ă formeaz ă
principiul specialit ății capacit ății de exerci țiu a persoanelor juridice.
Societ ățile comerciale se pot înfiin ța prin încheierea unui contract, care poart ă denumirea de
act constitutiv sau/ și prin statut, al c ărui con ținut este diferit în func ție de tipul de societate care
se înfiin țeaz ă și cu respectarea unei proceduri de form ă și de publicitate .
Al ături de societ ățile comerciale, reglementate prin legisla ția indicat ă mai sus, pot avea
calitatea de comerciant și alte categorii de persoane juridice respectiv organiza țiile cooperatiste și
regiile autonome al c ăror statut de înfiin țare și func ționare este reglementat de Legea nr. 26/1990
privind Registrul comer țului.
Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comer țului instituie anumite reguli obligatorii ce trebuie
respectate în exercitarea profesiunii de comerciant, valabile atât pentru comerciantul persoan ă
fizic ă cât și pentru comerciantul persoan ă juridic ă.
Întrucât comercian ții sunt participan ți la crearea de raporturi juridice comerciale generatoare
de efecte juridice, legea nr.26/1990 a impus în sarcina comercian ților anumite obliga ții. Ele au
fost instituite în vederea protej ării atât a intereselor comercian ților cât și a ter țelor persoane,
necomercian ți, care îns ă pot intra în raporturi juridice cu ace știa.
Astfel la art.1 din lege se prevede obliga ția pentru comercian ți de a cere înmatricularea în
Registrul comer țului înainte de a începe exercitarea activit ății sale.

5Controlul legalit ății actelor depuse la registrul comer țului se efectueaz ă de c ătre justi ție
printr-un judec ător delegat, care autorizeaz ă printr-o încheiere înmatricularea comerciantului
persoan ă fizic ă sau societate comercial ă.
Comerciantul are de asemenea obliga ția, în cazul în care intervin modific ări cu privire la
activitatea pe care o desf ăș oar ă, ori asupra fondului sau de comer ț, de a cere să se fac ă men țiunile
respective în acelea și registre în care s-a f ăcut înmatricularea ini țial ă.
Art. 20 din legea 26/1990 oblig ă comercian ții s ă ob țin ă înainte de începerea activit ății
diferite autoriza ții de la organele competente (organe sanitare, administrativ locale , protec ția
mediului etc.) în func ție de obiectul de activitate pe care comerciantul urmeaz ă s ă îl desf ăș oare.
Efectul înmatricul ării instituie o prezum ție de cunoa ștere a existen ței comerciantului de c ătre
persoanele interesate întrucât:
o înmatricularea și men țiunile f ăcute ulterior sunt opozabile ter ților de la data efectu ării lor
la registrul comer țului ori de la data public ării lor în Monitorul Oficial;
o persoana care are obliga ția de a cere o înregistrare nu poate opune ter ților actele ori
faptele neînregistrate, în afar ă de cazul când face dovada c ă acestea erau cunoscute de ter ți
Momentul dobândirii și pierderii sau încet ării calit ății de comerciant, prezint ă interes practic
cu deosebire în procesul solu țion ării unor litigii de natur ă comercial ă sau în care apar implica ți
comercian ții.
Dup ă cum am v ăzut dobândirea calit ății de comerciant, atât pentru persoana fizic ă cât și
pentru persoana juridic ă, are loc în momentul înmatricul ării în Registrul comer țului. Încetarea
acestei calit ăți intervine îns ă în mod diferit pentru cele dou ă categorii de subiecte de drept.
În ceea ce prive ște încetarea calit ății de comerciant pentru persoana fizic ă aceasta poate avea
loc:
o atunci când nu mai subzist ă vreuna din condi țiile cerute de lege pentru dobândirea acestei
calit ăți în sensul c ă aceasta nu mai s ăvâr șește faptele de comer ț ca o profesie obi șnuit ă.
o prin moartea fizic ă a persoanei sau prin declararea judec ătoreasc ă a mor ții în cazul în care
nu exist ă prev ăzut ă clauz ă de continuare a activit ății cu mo ștenitorii.
În cazul persoanei juridice, pentru societatea comercial ă, încetarea activit ății comerciale are
loc în momentul pierderii personalit ății juridice întrucât calitatea de comerciant este condi ționat ă
de acest statut.

6Personalitatea juridic ă și odat ă cu ea și calitatea de comerciant înceteaz ă, în cazul unei
societ ăți comerciale, dup ă efectuarea ultimei opera țiuni de lichidare urmat ă de radierea din
Registrul comer țului, scoaterea din eviden ța administra ției financiare și publicarea în Monitorul
Oficial al României.
Societ ățile comerciale reprezint ă ponderea cea mai însemnat ă a agen ților economici, care se
constituie în mod special pentru a desf ăș ura activit ăți comerciale. Având un statut juridic riguros
reglementat prin legisla ția comercial ă, ele sunt prin excelen ță comercian ți.
Legea nr. 31/1990 define ște cinci forme de societ ăți comerciale, dup ă cum urmeaz ă:
– societatea în nume colectiv;
– societatea în comandit ă simpl ă;
– societatea pe ac țiuni;
– societatea cu r ăspundere limitat ă.
Literatura de specialitate 1 clasific ă societ ățile comerciale dup ă mai multe criterii: natura
societ ății, obiectul de activitate, întinderea r ăspunderii asocia ților și forma de constituire.
a) Dup ă natura lor societ ățile comerciale se împart în societ ăți de persoane și societ ăți de
capitaluri.
1. Societ ățile de persoane se formeaz ă pe baza încrederii reciproce și a calit ăților personale
și profesionale ale asocia ților. Capitalul se divide în p ărți sociale sau p ărți de interes, care nu sunt
titluri negociabile și, în principiu, nici transmisibile. Din aceast ă categorie fac parte: societatea în
nume colectiv, societatea în comandit ă simpl ă și societatea cu r ăspundere limitat ă.
2. Societ ățile de capitaluri se întemeiaz ă pe aportul asocia ților la formarea capitalului social,
persoana lor fiind lipsit ă de importan ță sau având o semnifica ție redus ă. Capitalul social se divide
în ac țiuni, care sunt titluri negociabile și transmisibile. Din aceast ă categorie fac parte:societatea
pe ac țiuni și societatea în comandit ă pe ac țiuni.
b) Din punct de vedere al obiectului de activitate se disting urm ătoarele tipuri de societ ăți
comerciale:
– societ ăți de produc ție de m ărfuri;
– societ ăți de comercializare a m ărfurilor;
– societ ăți de construc ții montaj;
– societ ăți de prest ări servicii;

1 I.L. Georgescu, Drept comercial român , Editura Lumina Lex, Bucure ști, 1997; I. Macovie, Institu ții în dreptul
comer țului interna țional , Editura Junimea, Ia și, 1997

7- societ ăți de exploat ări miniere, petroliere etc.
c) În func ție de întinderea sau gradul r ăspunderii asocia ților , societ ățile comerciale pot fi
grupate în:
– societ ăți cu r ăspundere limitat ă;
– societ ăți cu r ăspundere nelimitat ă;
– societ ăți cu r ăspundere mixt ă.
În societ ățile cu r ăspundere limitat ă obliga țiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social.
Din aceast ă categorie fac parte societatea pe ac țiuni și societatea cu r ăspundere limitat ă.
În societ ățile cu r ăspundere nelimitat ă obliga țiile sunt garantate cu patrimoniul social și cu
răspunderea solidar ă și nem ărginit ă a tuturor asocia ților. Din aceast ă categorie face parte
societatea în nume colectiv.
În societ ățile cu r ăspundere mixt ă obliga țiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social și cu
răspunderea solidar ă și nem ărginit ă a asocia ților comandita ți. Din aceast ă categorie fac parte
societatea în comandit ă simpl ă și societatea în comandit ă pe ac țiuni.
Aceste dou ă tipuri de societ ăți sunt mai pu țin cunoscute în țara noastr ă deoarece cadrul
legislativ (preluat din legisla ția feudal ă) nu mai corespunde cu cerin țele izvorâte din practica
comercial ă a vremurilor noastre.
2.3.3. Grupurile de interes economic
Grupul de interes economic reprezint ă o asociere între dou ă sau mai multe persoane fizice sau
juridice, constituit ă pe o perioad ă determinat ă, în scopul înlesnirii sau dezvolt ării economice a
membrilor s ăi, precum și al îmbun ătățirii activit ății respective 2. Este o persoan ă juridic ă distinct ă
și are urm ătoarele caracteristici:
– în raport cu obiectul activit ății poate avea sau nu calitatea de comerciant;
– se constituie din cel mult 20 de membri;
– activitatea grupului se raporteaz ă la activitatea membrilor, având caracter accesoriu fa ță de
acesta;
– nu poate exercita activitate de administrare sau supraveghere fa ță de membri;
– nu poate de ține ac țiuni sau p ărți sociale la persoanele juridice membri;
– nu poate angaja mai mult de 500 de persoane;

2 Amititeloaie, A. și Novac, L., Dreptul afacerilor , Curs universitar, Ia și, Editura Piru, 2010, p. 64

8- nu poate fi membru al altui grup de interes economic;
– nu poate emite ac țiuni, obliga țiuni sau alte titluri negociabile.
Personalitatea juridic ă se dobânde ște de la data înmatricul ării în Registrul comer țului.
Pentru obliga țiile asumate, grupul, având statut de persoan ă juridic ă, r ăspunde cu patrimoniul
propriu, patrimoniu care poate s ă cuprind ă sau nu un capital social, în raport de modul de
constituire a grupului. Membrii grupului r ăspund nelimitat și solidar fa ță de ter ți, îns ă
răspunderea lor este subsidiar ă, dac ă grupul nu-și îndepline ște obliga țiile în 15 zile de la data
punerii în întârziere.
2.3.4. Regiile autonome
Regiile autonome sunt unit ăți comerciale de dimensiuni mari, cu personalitate juridic ă,
înfiin țate în temeiul Legii nr. 15/1990, în ramurile strategice ale econ omiei na ționale. Regia
autonom ă3 func ționeaz ă pe principii economice, are independen ță patrimonial ă, întocme ște buget
de venituri și cheltuieli, bilan ț contabil și cont de profit și pierderi, poate contracta credite și poate
beneficia de subven ții de la buget pentru anumite ac țiuni economice de interes public, f ără s ă
afecteze concuren ța.
2.3.5. Organiza ții cooperatiste
Organiza țiile cooperatiste sunt structuri economice alc ătuite din mici produc ători, meseria și,
consumatori etc. care concentreaz ă resursele lor economice pentru producerea, aprovizionarea și
desfacerea în comun a unor produse, pentru acordarea de credite etc. Organiza țiile cooperatiste î și
desf ăș oar ă activitatea pe baza principiilor gestiunii economice și beneficiaz ă de personalitate
juridic ă (Decretul-Lege nr. 66/1990 privind organizarea și func ționarea cooperativelor
me ște șug ăre ști și Legea nr. 109/1996 privind organizarea și func ționarea coopera ției de consum
și a coopera ției de credit).

2.5. Societ ățile comerciale
Cadrul legal

3 H.G. nr. 266/1993 privind ramurile și domeniile în care func ționeaz ă regii autonome de interes na țional și O.U.G.
nr. 30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome

9Legea general ă aplicabil ă societ ăților comerciale este Legea nr. 31/1990 , republicat ă, cu
modific ările și complet ările ulterioare, ultimele modific ări survenind prin Legea nr. 441/2006 și
O.U.G. nr. 82/2007. Cele mai substan țiale modific ări ale Legii nr. 31/1990 au fost marcate prin
O.U.G. nr. 32/1997, prin legea nr. 161/2003 și prin Legea nr. 441/2006, modificat ă prin O.U.G.
nr. 82/2007. Aceste multiple modific ări au fost determinate, în primul rând, de inexisten ța unui
cadru legal sistematic, coerent și func țional și, în al doilea rând, de necesitatea armoniz ării
legisla ției române cu legisla ția comunitar ă.
În dreptul comunitar european au fost adoptate mai multe directive referitoare la societ ăți
comerciale. De men ționat c ă, directivele nu sunt direct aplicabile în dreptul intern ci, în baza
principiului subsidiarit ății, ele trebuie implementate în dreptul intern pentru a putea fi aplicate.
În schimb, regulamentele Consiliului C.E. sunt aplicabile direct în dreptul intern (ex.:
Regulamentul Consiliului C.E. nr. 2157/2001 privind statutul societ ății europene). Unele
regulamente se aplic ă totuși în mod indirect societ ăților comerciale, întrucât vizeaz ă fie
activit ățile lor (ex.: regulamentele referitoare la concuren ță și ajutor de stat), fie anumite faze ale
existen ței lor (ex.: Regulamentul nr. 1346/2001 privind procedurile de insolven ță ).
Exist ă o serie de legi speciale care reglementeaz ă statutul și modul de func ționare a
diverselor societ ăți comerciale, cum ar fi:
– Legea nr. 15/1990 privind transformarea fostelor unit ăți socialiste de stat în societ ăți
comerciale și regii autonome, modificat ă fundamental prin O.U.G. nr. 30/1997;
– O.U.G. nr. 99/2006 aprobat ă și modificat ă prin Legea nr. 227/2007 privind societ ățile
bancare ca institu ții de credit;
– Legea nr. 36/1991, modificat ă privind societ ățile agricole;
– Legea nr. 1/2005 privind societ ățile cooperative;
– Legea nr. 32/2000, modificat ă privind societ ățile de asigur ări și supraveghere a asigur ărilor;
– Legea nr. 297/2004 privind pia ța de capital, cu modific ările ulterioare;
– Legea nr. 161/2003 privind grupurile de interes economic.
2.5.1. No țiune, defini ție și natur ă juridic ă
Nici Codul comercial și nici Legea societ ăților comerciale (Legea nr. 31/1990 sau L.S.C.) nu
definesc societatea comercial ă în concordan ță cu situa ția de fapt existent ă ast ăzi în economie și
societate.

10 Codul comercial define ște societatea comercial ă ca fiind "un contract prin care dou ă sau mai
multe persoane se învoiesc s ă pun ă ceva în comun, cu scopul de a împ ărți foloasele ce ar putea
deriva".
În literatura juridic ă4 exist ă mai multe defini ții în leg ătur ă cu societatea comercial ă, îns ă, noi
îmbr ățișă m punctul de vedere care prive ște societatea comercial ă atât ca un act juridic cât și ca o
fiin ță juridic ă, și anume: o entitate ce are personalitate juridic ă, este constituit ă cu respectarea
dispozi țiilor legii, din ini țiativa, prin actul de voin ță , cu aportul și pe riscul asocia ților, care
convin s ă conlucreze în scopul ob ținerii și distribuirii între ei a profitului rezultat din exercitatea
unor acte de comer ț.
Societatea comercial ă are dou ă caracteristici fundamentale :
a) societatea comercial ă este un comerciant ;
b) societatea comercial ă este o form ă de organizare a întreprinderii .
Legea societ ăților comerciale prevede c ă societatea comercial ă se constituie în vederea
efectu ării de acte de comer ț. Din momentul în care societatea comercial ă dobânde ște
personalitate juridic ă, toate obliga țiile sale sunt prezumate a fi comercializate (art. 4 din Codul
comercial) dac ă rezult ă din exerci țiul comer țului s ău. Actele juridice încheiate de societate au
caracter comercial chiar dac ă genereaz ă raporturi juridice contractuale cu necomercian ți.
De și societatea comercial ă se constituie și func ționeaz ă pe baze contractuale (contractul de
societate și statut), ea dobânde ște personalitate juridic ă prin efectul legii, situa ție care îi atrage
calitatea de subiect de drept. Natura contractual ă a societ ății comerciale este conferit ă de
manifestarea de voin ță a fondatorilor de a se asocia în vederea realiz ării unor acte de comer ț.
Aceast ă natur ă conven țional ă impune în mod necesar procesului de constituire, organizare și
func ționare a societ ății comerciale, unele elemente structurale și func ționale esen țiale, cum sunt:
– încheierea între asocia ți a unui acte constitutiv (contractul de societate);
– constituirea și conservarea unui capital social (fond comun constituit prin aporturile
asocia ților și care formeaz ă patrimoniul ini țial al societ ății comerciale);
– inten ția asocia ților de a conlucra în vederea ob ținerii de profit prin efectuarea de acte de
comer ț.
Societatea comercial ă este deci nu numai un comerciant, ci și o form ă de organizare a
întreprinderii .

4 Piperea, Ghe., Drept comercial , Editura C.H. Bech, Bucure ști, 2008; Schiau, I., Drept comercial , Editura
Hamangiu, Bucure ști, 2009

11 Întreprinderea este privit ă ca un complex de activit ăți organizate de întreprinz ător pe riscul
său, în vederea ob ținerii de profit. Întreprinderea nu este un subiect de drept, ci o a ctivitate a unui
subiect de drept , în fapt, societatea comercial ă, care poate organiza una sau mai multe
întreprinderi.
Rezult ă c ă, pe lâng ă natura contractual ă, societatea comercial ă are și o natur ă juridic ă
institu țional ă5 (dubl ă natur ă juridic ă).
Personalitatea juridic ă îi confer ă societ ății comerciale calitatea de subiect de drept
disctinct de asocia ți. În calitate de subiect de drept societatea comercial ă se distinge prin:
– atribute de identificare proprii (sediul propriu, denumire, emblem ă, codul unic de
înregistrare etc.);
– voin ță proprie, pe care și-o exercit ă prin organele proprii de conducere (A.G.A., C.A.,
administratori etc.);
– capacitate juridic ă proprie, distinct ă de cea a asocia ților, putând fi purt ător de drepturi și
obliga ții;
– na ționalitate proprie, distinct ă de cea a asocia ților;
– patrimoniul propriu, care constituie gajul general al creditorilor sociali (art. 1718 din Codul
civil);
– responsabilitate juridic ă proprie.
2.5.2. Func țiile societ ății comerciale
Func țiile societ ății comerciale reprezint ă atributele esen țiale, create pentru a conserva și
adapta structura social ă la situa ții noi, intervenite în mediul economic și juridic în care
func ționeaz ă societatea.
Societ ății comerciale îi sunt proprii mai multe func ții, printre care amintesc:
a) Func ția de organizare
Societatea comercial ă este o persoan ă juridic ă, iar aceast ă calitate poate fi ob ținut ă numai cu
condi ția existen ței unei organiza ții de sine st ătătoare. Func ția de organizare reprezint ă un atribut
al structurii societ ății care se adapteaz ă continuu, atât la via ța social ă intern ă cât și la mediul
economic în care ac ționeaz ă. Aceasta presupune urm ătoarele:
– stabilirea unor structuri interne;

5 Schiau, I., Op. cit., p. 90

12 – numirea unor organe de decizie, execu ție și control;
– determinarea modului de transformare și dizolvare a persoanei juridice.
b) Func ția lucrativ ă deosebe ște societatea comercial ă de alte forme asociative: funda ții,
asocia ții și grupuri de interes economic. Ea presupune realizarea unor activit ăți specifice de
produc ție, de aprovizionare și desfacere, de prest ări servicii, execu ții de lucr ări, cercetare și
dezvoltare etc., desf ăș urate în scopul declarat de a ob ține profit, pentru a fi repartizat asocia ților.
Celelalte entit ăți men ționate mai sus, unele au un scop ideal, abstract, neeconomic (în ca zul
asocia țiilor și funda țiilor) iar altele urm ăresc doar înlesnirea, îmbun ătățirea sau dezvoltarea
activit ății economice a membrilor lor (în cazul grupurilor de interes economic).
c) Func ția de concentrare a capitalului necesar unei activit ăți profitabile
Capitalul social necesar pentru constituirea societ ății se poate majora sau diminua în cazuri
bine justificate și în condi țiile legii. Pe m ăsura dezvolt ării societ ății și a finan ță rii unor proiecte
mari este nevoie de crearea rezervelor de capital, prin conc entrarea unor resurse importante
(emiteri de noi ac țiuni sau obliga țiuni pe pia ța de capital).
d) Func ția de satisfacere a intereselor economice și sociale ale asocia ților
Realizarea profitului și repartizarea lui c ătre asocia ți constituie esen ța societ ății comerciale,
pentru c ă acesta a fost scopul pentru care asocia ții și-au unit aportul lor. Maximizarea profitului
este determinat de eficien ța managementului societ ății, ce presupune manageri performan ți care
să duc ă la cre șterea cotei de pia ță a societ ății și men ținerea unui num ăr stabil de clien ți fideli
produselor sau serviciilor sale.
e) Func ția de garantare a drepturilor creditorilor din patrimoniul social
Credibilitatea societ ății în raporturile cu ter ții este dat ă de m ărimea patrimoniului acesteia, dar
și de rezultatele activit ății sale. Pentru protec ția intereselor acestor ter ți, societatea este obligat ă s ă
publice anual bilan țul contabil și contul de profit și pierdere. De asemenea, cei interesa ți pot s ă
analizeze și Situa ția modific ărilor pozi ției financiare a societ ății, care cuprinde:
– modific ările capitalurilor proprii,
– situa ția fluxurilor de numerar,
– politici contabile și note explicative.
Gajul general al creditorilor este asigurat nu numai de capit alul social ci și de restul
patrimoniului societ ății.

13 2.5.3. Fondatorii și asocia ții societ ății comerciale
Principiul libert ății de asociere , consacrat de art. 40 din Constitu ție, enun ță dreptul
persoanelor fizice și juridice de a se asocia, în vederea constituirii unei societ ăți comerciale, în
condi țiile legii. Totu și, exerci țiul libert ății de asociere este supus unor limit ări legale , care sunt
de strict ă interpretare .
Pe de o parte, orice asociere, exprimat ă prin conven ția p ărților, este supus ă unei
condi țion ări obiective și nu poate deroga de la normele care intereseaz ă ordinea public ă și
bunele moravuri (art. 5 din Codul civil). Mai mult, art. 287 din Legea soci et ăților comerciale
arat ă c ă activit ățile care nu pot face obiectul unei societ ăți comerciale se stabilesc prin hot ărâre a
Guvernului, sco țând în eviden ță dreptul acestuia de a restric ționa accesul la anumite activit ăți
comerciale.
Pe de alt ă parte , legea restrânge acest drept de asociere și sub raport subiectiv , vizând sfera
subiec ților cărora le este permis ă participarea la constituirea unei societ ăți comerciale, restric ții
sau interdic ții care intereseaz ă sub aspectul capacit ății speciale a persoanelor fizice și juridice.
1) Subiec ții
Art. 6 din Legea societ ăților comerciale men ționeaz ă categoriile de persoane care nu pot avea
calitatea de fondatori ai societ ății comerciale:
– incapabilii;
– cei care au fost condamna ți pentru anumite infrac țiuni.
Incapabilii sunt, potrivit legii, minorul cu vârsta sub 14 ani și persoana pus ă sub interdic ție.
Decretul 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice și Decretul 32/1954 pentru punerea
în aplicare a Codului familiei, prev ăd faptul c ă actele juridice încheiate de minorul care nu a
împlinit vârsta de 14 ani sunt anulabile.
În schimb, minorul între 14 și 18 ani, care are capacitate de exerci țiu restrâns ă, poate încheia
acte juridice, cu încuviin țarea prealabil ă a p ărin ților sau a tutorilor.
Totu și, pentru încheierea contractului de societate, care implic ă și asigurarea bunurilor lor în
cadrul aportului la capital (deci exercitarea unui drept de dispozi ție), legea prevede nu numai
aprobarea p ărin ților sau a tutorilor, ci și necesitatea ob ținerii încuviin ță rii autorit ății tutelare.
Rezult ă c ă minorii cu capacitate restrâns ă nu pot fi comercian ți, dar pot fi asocia ți într-o
societate comercial ă (sau întreprindere familial ă), cu respectarea condi țiilor legale prev ăzute
pentru valida încheiere a actelor juridice de dispozi ție.

14 În ceea ce-i prive ște pe interzi șii judec ătore ști , ace știa fiind lipsi ți de capacitatea de
exerci țiu urmare a absen ței discern ământului, nu pot încheia valabil acte juridice și, deci, nu pot
avea, în principiu, nici calitatea de fondatori sau asocia ți într-o societate comercial ă.
Actele de dispozi ție încheiate de ace știa (chiar prin intermediul tutorelui) sunt anulabile,
sanc țiunea fiind nulitatea relativ ă.
Atribu țiile tutorelui sunt limitate la ocrotirea interzisului și la îmbun ătățirea condi țiilor de
via ță ale acestuia.
O.U.G. nr. 82/2007, care modific ă Legea societ ăților comerciale, men ționeaz ă și ea
incapacit ățile de mai sus. De asemenea, include persoanele condamnate pentru gestiune
frauduloas ă, abuz de încredere, fals, uz de fals, în șel ăciune, delapidare, m ărturie mincinoas ă, dare
sau luare de mit ă, cât și pentru infrac țiunile prev ăzute în legi speciale, și anume:
– Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sanc ționarea sp ălării banilor, precum și pentru
instituirea unor m ăsuri de prevenire și combatere a finan ță rii actelor de terorism, cu modific ările
și complet ările ulterioare;
– Legea nr. 85/2006 privind procedura insolven ței.
Toate aceste incapacit ăți reglementate de art. 6 din Legea societ ăților comerciale privesc
doar pe fondatori . Pentru ceilal ți asocia ți ai societ ății comerciale, în lipsa unor prevederi
exprese, se aplic ă dispozi țiile dreptului comun (Codul civil).
În leg ătur ă cu participarea persoanelor juridice la constituirea unei societ ăți comerciale,
aceast ă posibilitate trebuie examinat ă prin prisma principiului specialit ății capacit ății de
folosin ță , enun țat de art. 34 din Decretul nr. 31/1954. Potrivit acestuia, persoana juridic ă nu
poate dobândi drepturi sau s ă-și asume obliga ții decât în m ăsura în care acestea corespund
obiectului de activitate stabilit prin lege sau prin actul de înfiin țare. Acest principiu a fost
invocat mai ales cu privire la capacitatea asocia țiilor și funda țiilor de a participa la constituirea
unor societ ăți comerciale.
2) Restric ții și interdic ții
Pentru a-i proteja pe ceilal ți asocia ți (care nu sunt fondatori) și pe ter ți, Legea societ ăților
comerciale reglementeaz ă o serie de restric ții privind dobândirea calit ății de asociat al unor
anumite societ ăți comerciale.

15 a) Asocia ții societ ăților în nume colectiv și asocia ții comandita ți din societ ățile în
comandit ă nu pot fi asocia ți cu r ăspundere nelimitat ă și în alte societ ăți concurente sau având
acela și obiect, f ără consim ță mântul celorlal ți asocia ți.
Sanc țiunea nerespect ării acestei restric ții o constituie excluderea din societate și r ăspunderea
pentru daune.
b) Asocia ți unici
Art. 14 din legea societ ăților comerciale interzice persoanei fizice sau juridice s ă aib ă
calitatea de asociat unic, simultan, în dou ă societ ăți cu r ăspundere limitat ă. De asemenea, se
interzice ca o societate cu r ăspundere limitat ă cu asociat unic s ă devin ă unicul asociat al unei alte
societ ăți cu r ăspundere limitat ă.
Legea nr. 314/2001 privind reglementarea situa ției unor societ ăți comerciale men ționeaz ă c ă
societ ățile cu r ăspundere limitat ă cu asociat unic, astfel constituite sunt dizolvate de drept și se
radiaz ă, din oficiu, din Registrul comer țului, iar asociatul unic r ăspunde nelimitat și solidar
pentru obliga țiile sociale ale societ ății dizolvate.
c) Alte interdic ții speciale
Alte persoane fizice care nu pot avea calitatea de asocia ți ai unei societ ăți comerciale sunt:
– notarii publici, dar numai în ceea ce prive ște calitatea de asociat cu r ăspundere nelimitat ă
(Legea nr. 35/1995);
– magistra ții (Legea de organizare judec ătoreasc ă);
– func ționarii publici;
– comerciantul supus procedurii insolven ței c ăruia i s-a ridicat dreptul de a dispune de
bunurile sale;
– alte persoane prev ăzute prin legi speciale.
3) Asocierea so ților
În leg ătur ă cu posibilitatea so ților de a fi cofondatori sau asocia ți în aceea și societate
comercial ă s-a ridicat problema privind regimul judiciar al bunurilor comune ale so ților,
respectiv dac ă acestea pot constitui aportul ambilor sau numai al unuia dintre so ți la capitalul
social al unei societ ăți comerciale.
Exist ă opinii care sus țin c ă acordul so ților de a subscrie la capitalul unei societ ăți comerciale
bunuri comune reprezint ă o conven ție lovit ă de nulitate , deoarece art. 35 din Codul familiei
arat ă c ă so ții dispun împreun ă de bunurile comune, iar înstr ăinarea sau grevarea terenurilor sau

16 construc țiilor reprezentând bunuri comune necesit ă consim ță mântul expres al celuilalt so ț. În
acest caz, so ții ar trebui s ă procedeze la împ ărțirea în totalitate sau în parte a bunurilor comune,
urmând ca so țul sau so ții asocia ți s ă-și subscrie și aportul în antur ă din cantitatea repartizat ă ca
urmare a partajului 6.
Alte opinii 7 sus țin c ă opera țiunea de mai sus nu reprezint ă înstr ăinare de bunuri, ci o
opera țiune de administrare, în privin ța c ăreia func ționeaz ă prezum ția de mandat tacit (art. 30
Codul familiei). De asemenea, se precizeaz ă c ă p ărțile sociale sau ac țiunile dobândite în schimbul
bunurilor comune aduse ca aport la societate reprezint ă tot un bun comun dobândit de oricare
dintre so ți în timpul c ăsătoriei.
Potrivit Legii societ ăților comerciale, so ții pot avea calitatea de asociat în aceea și societate
comercial ă.
2.5.4. Constituirea și func ționarea societ ăților comerciale
2.5.4.1. Actul constitutiv – no țiuni generale
Actul constitutiv poate fi reprezentat prin contractul de societate și/sau statut, în func ție de
forma juridic ă a societ ății.
Contractul de societate constituie prototipul actului constitutiv al oric ărei societ ăți
comerciale, în timp ce statutul este doar actul dezvoltator al contractului de societate. Ele dif er ă
atât ca func ție cât și sub raportul con ținutului: contractul de societate este actul juridic prin care
se constituie societatea comercial ă, iar statutul este actul care cuprinde regulile potrivit c ărora
este organizat ă și func ționeaz ă aceasta.
Actul constitutiv îndepline ște mai multe func ții:
– func ția constitutiv ă, adic ă exprim ă voin ța de asociere a p ărților;
– func ția de reglementare , deoarece adapteaz ă aceast ă voin ță rigorilor legale comune tuturor
formelor de societate comercial ă sau proprii formei pentru care au optat asocia ții;
– func ția probatorie , deoarece atest ă condi țiile și limitele asocierii;
– func ția opera țional ă, fiind un înscris necesar îndeplinirii opera țiunilor de înregistrare a
societ ății comerciale în Registrul comer țului.

6 O. C ăpățân ă, Societ ățile comerciale , Edi ția a II-a, Editura Lumina Lex, Bucure ști, 1996
7 Șt. D. C ărpenaru, Drept comercial român, Edi ția a –V-a, Editura All Beck, Bucure ști, 2004

17 Art. 5 din Legea societ ăților comerciale impune asocia ților fondatori s ă încheie anumite
categorii de act constitutiv .
În cazul societ ăților de persoane (societatea în nume colectiv și societatea în comandit ă
simpl ă), pentru constituirea acestora este suficient s ă se încheie doar un contract de societate,
deoarece ele î și propun proiecte comerciale de anvergur ă redus ă, iar regulile privind organizarea
și func ționarea lor exprim ă un grad modest de complexitate, a șa încât pot fi redate numai în
cuprinsul contractului de societate.
În cazul societ ăților de capital (societatea pe ac țiuni și societatea în comandit ă simpl ă pe
ac țiuni) și a societ ăților mixte (societatea cu r ăspundere limitat ă), actul constitutiv se încheie sub
forma unui contract de societate și a unui statut.
Gradul mare de complexitate organizatoric ă al acestor societ ăți, interferen țele ce se produc
între calitatea de asociat și cea de administrator al acestor societ ăți, cerin țele transparen ței
mecanismului decizional (pentru protec ția ter ților și a asocia ților minoritari) – toate acestea
impun elaborarea regulilor de organizare și func ționare printr-un document distinct. și anume,
statutul societ ății, care completeaz ă dispozi țiile contractului de societate.
În cazul unei societ ăți cu r ăspundere limitat ă cu unic asociat , Legea societ ăților comerciale
impune ca act de constituire doar statutul, având în vedere inexisten ța unui raport de asociere.
Actul constitutiv trebuie s ă îndeplineasc ă condi ții de fornd și de form ă, pentru validitatea sa și
pentru a-și produce efectele juridice.
Condi ții de fond . Actul constitutiv fiind o conven ție a asocia ților de a fonda societatea
comercial ă, trebuie s ă îndeplineasc ă exigen țele minime prev ăzute de art. 948 din Codul civil
pentru validitatea oric ărei conven ții :
– capacitatea de a contracta;
– consim ță mântul valabil;
– un obiect de activitate determinat;
– o cauz ă licit ă (realizarea de acte de comer ț).
Condi ții de form ă. Actul constitutiv se încheie, de regul ă, sub semn ătur ă privat ă și se
semneaz ă de to ți asocia ții, sau, în caz de subscrip ție public ă, de fondatori (cerin ță men ționat ă și
de Legea societ ăților comerciale).
Prin excep ție de la regula de mai sus se prevede obligativitatea încheie rii actului constitutiv
în form ă autentic ă, și anume:

18 – atunci când printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se afl ă un teren , deoarece
circula ția terenurilor se face numai prin act autentic, fiind necesar și pentru intabularea acestora
în cartea funciar ă; de asemenea, aportul în terenuri reprezint ă un act de dispozi ție, iar pentru
aceasta se cere forma autentic ă a actului constitutiv;
– atunci când se constituie o societate în nume colectiv sau în comandit ă simpl ă, forma
autentic ă a actului reprezint ă o solemnitate de natur ă s ă atrag ă aten ția asocia ților, respectiv
comandita ților, cu privire la rigorile r ăspunderii nelimitate și solidare a acestora pentru obliga țiile
sociale;
– atunci când se constituie o societate pe ac țiuni prin subscrip ție public ă, cerin țele formei
autentice se justific ă prin complexitatea opera țiunii de constituire, implicând participarea multor
persoane, dar și prin aplicarea principiului simetriei juridice, întrucât forma autentic ă este impus ă
de art. 18 din Legea societ ăților comerciale și pentru prospectul de emisiune întocmit de
fondatori.
Data cert ă a actului constitutiv este data când acesta este opozabil ter ților, ca orice înscris
privat. Art. 5 din Legea societ ăților comerciale stabile ște c ă actul constitutiv dobânde ște dat ă
cert ă prin depunerea sa la oficiul registrului comer țului.
2.5.4.2. Cuprinsul actului constitutiv
Art. 7 și 8 din Legea societ ăților comerciale prev ăd c ă elementele esen țiale și obligatorii ale
actului constitutiv sunt:
1. Identitatea asocia ților;
2. Forma societ ății;
3. Denumirea societ ății;
4. Sediul social;
5. Obiectul de activitate;
6. Capitalul social și aporturile asocia ților;
7. Administrarea și controlul societ ății;
8. Durata societ ății;
9. Participarea la repartizarea profitului;
10. Sedii secundare;
11. Avantaje acordate de societate;
12. Cheltuieli de constituire;

19 13. Dizolvare și lichidare.

1. Identificarea asocia ților
Identificarea asocia ților este o cerin ță justificat ă de necesitatea cunoa șterii fondatorilor
societ ății comerciale, mai ales de c ătre virtualii creditori, dar și de c ătre ter țe persoane interesate.
La societ ățile comerciale în nume colectiv, în comandit ă simpl ă sau cu r ăspundere limitat ă,
legea cere datele de identificare ale asocia ților precum și ale asocia ților comandita ți, iar la
societ ățile pe ac țiuni sunt cerute datele fondatorilor precum și ale asocia ților comandita ți.

2. Forma societ ății
Forma juridic ă a societ ății reprezint ă o alegere a asocia ților, potrivit intereselor acestora de a
desf ăș ura o activitate de o anumit ă complexitate, dar și în raport de anumite elemente:
complexitatea structurii organizatorice, cerin țe de publicitate, obiectul de activitate, gradul de
credibilitate etc.
Pentru anumite activit ăți comerciale, însu și legiuitorul a impus o anumit ă form ă de societate:
– societate pe ac țiuni, pentru institu ții de credit, institu ții financiare nebancare, societ ăți de
servicii de investi ții financiare;
– societate pe ac țiuni sau cu r ăspundere limitat ă, pentru societ ățile de asigurare și reasigurare.
Legea societ ăților comerciale nu prevede o sanc țiune special ă pentru lipsa men țiunii care s ă
indice forma societ ății.

3. Denumirea societ ății
Legea nr. 26/1990 privind Registrul comer țului, firma este numele sau denumirea sub care
un comerciant î și exercit ă comer țul și sub care semneaz ă. Denumirea societ ății comerciale este
strâns legat ă de forma acesteia.
Legea nr. 26/1990 reglementeaz ă imperativ elementele minimale pe care firma trebuie s ă
le con țin ă, precum și condi țiile pe care denumirea acestora trebuie s ă le îndeplineasc ă: s ă aib ă
caracter propriu, de natur ă a o deosebi de denumirea altor societ ăți.
Asigurarea caracterului propriu al denumirii societ ății comerciale cade în sarcina
asocia ților, dar și a notarului public sau a persoanei care d ă dat ă cert ă actului constitutiv și care

20 au obliga ția s ă verifice disponibilitatea firmei , pe baza unei dovezi eliberate de Registrul
comer țului.

4. Sediul social
Sediul societ ății comerciale are aceea și semnifica ție pentru aceasta ca și domiciliul pentru o
persoan ă fizic ă și reprezint ă un element de identificare a acesteia în spa țiu, cu toate consecin țele
ce decurg de aici:
– primirea coresponden ței;
– aici se afl ă organele de conducere;
– aici se ține eviden ța financiar-contabil ă:
– este un criteriu de determinare a competen ței teritoriale a instan țelor judec ătore ști și a
institu ției financiare teritoriale din cadrul Ministerului Finan țelor.
În concluzie, sediul societ ății comerciale este locul unde ea exist ă, prin organele sale, și, deci
locul de munc ă unde, în principiu, î și are administra ția central ă și î și desf ăș oar ă activitatea.
Men ționarea sediului social este obligatorie. În caz contrar, absen ța sediului constituie un
motiv de dizolvare a societ ății comerciale (art. 236 din Legea societ ăților comerciale).
Mutarea sediului social al societ ății comerciale la alt ă adres ă constituie o modificare a
actului constitutiv, care trebuie s ă urmeze formele prescrise de art. 204 din Legea societ ăților
comerciale.

5. Obiectul de activitate
Caracterul comercial al obiectului de activitate al societ ății comerciale rezult ă din scopul
constituirii acesteia, adic ă realizarea de acte de comer ț. Obiectul de activitate încorporeaz ă
ansamblul actelor de comer ț prin realizarea c ărora, asocia ții urm ăresc ob ținerea de profit.
Obiectul de activitate se determina ă prin raportare la activit ățile clasificate din economia
na țional ă (CAEN), un nomenclator utilizat la nivel na țional, în activitatea de raportare statistic ă,
în care activit ățile economice sunt codificate în domenii și subdomenii. Actul constitutiv trebuie
să indice activitatea principal ă (sau activitate de baz ă) prin care se urm ăre ște realizarea profitului,
precum și domeniul de activitate în care se încadreaz ă aceast ă activitate.
Necesitatea men țion ării în cuprinsul actului constitutiv a obiectului de activitate deriv ă din
principiul specialit ății capacit ății de folosin ță a persoanei juridice (art. 34 din Decret nr.

21 31/1954), potrivit c ăruia aceasta poate s ă dobândeasc ă numai acele drepturi și s ă-și asume numai
acele obliga ții recunoscute prin actul de înfiin țare.
Totu și, principiul libert ății comer țului permite societ ății comerciale s ă foloseasc ă orice
oportunitate legal ă pentru realizarea profitului, realizând și acele opera ții conexe sau
complementare obiectului s ău de activitate sau care sunt necesare pentru realizarea acestuia.
Exist ă anumite activit ăți comerciale a c ăror exercitare licit ă necesit ă anumite aprob ări,
autoriza ții, licen țe, înregistr ări sau acorduri administrative. Astfel, potrivit Legii nr. 31/1996
privind regimul monopolului de stat, anumite activit ăți economice constituie monopol de stat, iar
statul are dreptul de a stabili regimul de acces al comercia n ților la aceste activit ăți, pe baz ă de
licen țe emise de Ministerul Finan țelor Publice, cu avizul ministerului de resort.
De asemenea, exercitarea anumitor activit ăți necesit ă aprob ări administrative prealabile ,
emise de BNR, pentru activitatea institu țiilor de credit ori a institu țiilor financiare nebancare, sau,
aprob ări emise de Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor pentru activitatea de asigurare și
reasigurare, ori de CNVM pentru pia ța financiar ă.
Nerespectarea obliga ției de a men ționa obiectul de activitate sau stabilirea unui obiect de
activitate ilicit sau contrar ordinii publice atrage declararea nulit ății societ ății comerciale , dac ă
aceste neregularit ăți nu sunt remediate în termenul și în condi țiile stabilite de lege.

6. Capitalul social și aporturile asocia ților
Legea impune asocia ților fondatori s ă stipuleze în actul constitutiv m ărimea capitalului social,
structura acestuia și contribu ția fiec ărui asociat la formarea lui.
Capitalul social este principala și cea mai ieftin ă surs ă de finan țare a societ ății. Totodat ă,
fiind o surs ă permanent ă și stabil ă, în sensul c ă nu se poate modifica decât în anumite condi ții,
reprezint ă și limita de credibilitate patrimonial ă a societ ății în fa ța ter ților.
Contribu ția fiec ărui asociat la formarea capitalului îi confer ă acestuia anumite drepturi
societare:
– participarea la distribuirea profitului propor țional cu contribu ția sa;
– dreptul la vot în luarea deciziilor;
– dreptul de a participa la rezultatul lichid ării;
– dreptul de a cere convocarea A.G.A.;
– dreptul de a cere verificarea unor situa ții financiare ale societ ății etc.

22 De menționat c ă Legea societ ăților comerciale impune, la anumite forme de societate
comercial ă un capital minim , astfel:
– la societ ățile pe ac țiuni, 90.000 lei;
– la societ ățile cu r ăspundere limitat ă, 200 lei.
De asemenea, prin legi speciale se prevede pentru institu țiile financiare nebancare un capital
minim de 200.000 euro (echivalent în lei).
Cu privire la capitalul societ ăților pe ac țiuni, Legea societ ăților comerciale distinge între
capitalul subscris, capitalul v ărsat și capitalul autorizat, actul constitutiv urmând a cuprinde
men țiuni cu privire la toate aceste ipostaze ale capitalului.
Capitalul subscris este cel stabilit de fondatori prin actul constitutiv, iar capitalul v ărsat
este expresia valoric ă a aporturilor efectiv transmise de asocia ți la data constituirii societ ății
comerciale. În schimb, capitalul autorizat reprezint ă o valoare nominal ă determinat ă pân ă la
care consiliul de administra ție sau directorul societ ății poate fi autorizat s ă majoreze capitalul
subscris, într-un termen de cel mult 5 ani de la data autoriza ției. El nu poate dep ăș i cu mai mult
de 50% capitalul social subscris, existent la data autoriz ării.
La societ ățile în nume colectiv, în comandit ă simpl ă și cu r ăspundere limitat ă, toate aporturile
subscrise, fie în numerar sau în natur ă, trebuie s ă fie transmise societ ății la data constituirii , în
care sens asocia ții sunt chema ți s ă fac ă dovezile necesare, cu ocazia înmatricul ării societ ății în
Registrul comer țului.
La societ ățile pe ac țiuni, la data constituirii, Legea societ ăților comerciale admite ca numai
30% din capitalul și aporturile subscrise de ac ționari s ă fie efectiv v ărsate la constituire, restul
urmând s ă fie v ărsat într-un interval de maximum 12 luni, pentru ac țiunile emise pentru un aport
în numerar și cel mult 2 ani pentru ac țiunile emise pentru un aport în natur ă. Termenul curge de
la data înmatricul ării societ ății.
La societ ățile pe ac țiuni constituite prin subscrip ție public ă, cota de capital care se vars ă
obligatoriu la constituire este de 50% , restul de capital social subscris trebuind s ă fie v ărsat în
termen de 12 luni de la înmatriculare.
Capitalul social nu este constituit din materialitatea aporturilor asocia ților, ci din expresia
valoric ă a acestora. Altfel spus, în structura capitalului nu intr ă bunurile pe care le-au adus
asocia ții ca aport, ci numai valoarea lor. De aceea, atunci când un bun raporta t de un fondator,

23 părăse ște patrimoniul societ ății, aceast ă opera țiuni nu are nici un efect asupra capitalului social și
nu necesit ă modificarea acestuia.
În concluzie, prin aport se în țelege valoarea patrimonial ă cu care fiecare asociat contribuie,
la înfiin țarea societ ății, la constituirea capitalului și respectiv a patrimoniului ini țial al societ ății
iar, ulterior, la majorarea capitalului social, în condi țiile și la termenele stabilite.
Aportul fiind o obliga ție și o contribu ție a asocia ților , reprezint ă unul din criteriile ce
permit s ă se fac ă distinc ția dintre asocia ți și angaja ții sau auxiliarii comer țului, care particip ă și ei
la via ța societ ății comerciale, dar de pe alte pozi ții juridice.
Potrivit art. 16 din Legea societ ăților comerciale, aporturile la capital sunt aporturi în numerar
și în natur ă. Aporturile în numerar sunt obligatorii la constituirea oric ărei forme de societate.
Ele nu trebuie confundate cu finan țarea societ ății, prin efectuarea unor depuneri de bani de c ătre
asocia ți.
Asocia ții pot s ă avanseze diferite sume de bani societ ății, pe baza unui contract de împrumut,
sume de bani care se înregistreaz ă în contul curent al societ ății. Spre deosebire de acestea, aportul
în numerar este înregistrat în contul "Capital" și nu este purt ător de dobânzi.
Aporturile în natur ă sunt și ele necesare pentru infrastructura și logistica societ ății, și
anume: sediul social, echipamente industriale, mijloace de transport , echipamente de birotic ă etc.
Îns ă, aceste aporturi în natur ă trebuie să fie evaluabile din punct de vedere economic.
Totu și, legiuitorul omite s ă precizeze o alt ă cerin ță a acestor aporturi în natur ă, și anume
utilitatea 8 lor, adic ă compatibilitatea lor cu activitatea principal ă a societ ății comerciale. Acest
fapt permite existen ța unor aporturi în natur ă reprezentând bunuri lipsite de orice utilitate pentru
societatea comercial ă, dar care prezint ă o valoare economic ă abstract ă.
Obiectul aportului în natur ă poate fi constituit atât din bunuri imobile cât și mobile, bunuri
corporale cât și necorporale. Evaluarea lor se poate face în mai multe moduri:
– prin acordul asocia ților, la societ ățile de persoane;
– pe baza unor documente de achizi ție (pentru bunurile noi), fie pe baza unei expertize de
specialitate, la societ ățile pe ac țiuni (expertiza fiind obligatorie).
Judec ătorul delegat la Oficiul registrului comer țului poate oricând dispune efectuarea unei
expertize, pentru evaluarea oric ărui aport în natur ă.

8 Schiau, I., Drept comercial , Editura Hamangiu, Bucure ști, 2009, p. 106

24 Prin aportarea bunurilor de c ătre asocia ți, se transmite practic, societ ății comerciale un drept
de proprietate sau dezmembr ăminte ale dreptului de proprietate (posesia, folosin ța).
Aporturile asocia ților pot consta și în crean țe, ele având regimul juridic al aporturilor în
natur ă.
Aporturile în crean țe sunt admise numai la societatea în nume colectiv, la societatea în
comandit ă simpl ă și la societatea pe ac țiuni care se constituie în form ă simultan ă. Este vorba de
drepturile de crean ță pe care unul dintre asocia ți le are asupra unui ter ț și pe care în țelege s ă le
transmit ă societ ății comerciale cu titlu de aport. În acest caz, aportul unei crea n țe este echivalent
cu cesiunea dreptului de crean ță c ătre societate, în schimbul unor frac țiuni din capitalul social sau
al unor ac țiuni emise de societatea comercial ă.
Aportarea crean ței presupune transferarea c ătre societate a drepturilor de crean ță
corespunz ătoare și, totodat ă, predarea efectiv ă c ătre societate a titlului constatator al crean ței.
Transmiterea aporturilor în crean țe se face prin semnarea actului constitutiv de c ătre asociatul
aportor, cu acordul exprimat de debitor prin act autentic sau prin notifi carea corespunz ătoare a
debitorului cedat (art. 1393 din Codul civil).
Aportul în crean țe este un aport sub condi ție , care const ă în realizarea acestora la scaden ță și
întocmai, a șa cum au fost asumate de debitor. Asta înseamn ă c ă asociatul aportor al crean ței nu
este eliberat de sarcin ă atât timp cât societatea nu a ob ținut plata sumei reprezentând crean ța
subscris ă ca aport. Dac ă, la scaden ță , societatea nu ob ține plata crean ței și nici urm ărirea
debitorului cedat nu conduce la plata acesteia, asociatul respectiv r ăspunde pentru suma datorat ă,
cu o dobând ă legal ă, care curge din ziua scande ței crean ței. De asemenea, el va r ăspunde și
pentru eventualele prejudicii cauzate societ ății (cheltuielile de urm ărire și executare a
debitorului).
O problem ă aparte o constituie aportul în munc ă (industrie). El reprezint ă angajamentul pe
care și-l asum ă asociatul de a desf ăș ura o activitate în societate, punând la dispozi ția acesteia
cuno știn țe, tehnici profesionale, deci de a efectua o munc ă în contul societ ății sau de a presta un
serviciu, inclusiv diligen țele sau demersurile f ăcute de fondatori în timpul constituirii societ ății.
Exist ă opinii 9 care sus țin c ă și aportul în know-how este un aport în munc ă ("industrie" –
cuvânt preluat din dreptul roman, unde este sinonim cu "munca"), chiar dac ă legiuitorul îl

9S. Angheni ș.a., Drept comercial , Edi ția a IV-a, Editura C.H. Bech, Bucure ști, 2008, p. 90

25 asimileaz ă drepturilor de proprietate intelectual ă (O.U.G. nr. 117/2010 pentru modificarea și
completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal).
Potrivit art. 16 din Legea societ ăților comerciale, presta țiile în munc ă nu pot constitui
aport la formarea sau majorarea capitalului social.
Aportul în munc ă are unele tr ăsături :
– reprezint ă o presta ție cu caracter succesiv și pentru viitor;
– nu face parte din capitalul social pentru c ă nu poate servi drept garan ție (gaj) pentru
creditori, dar este socotit aport în societate, în patrimoniul social;
– nu confer ă asociatului dreptul la p ărți sociale, ci doar dreptul de a participa la profit;
– evaluarea se poate face conven țional între p ărți (asocia ți).
Aportul în munc ă este exclus în cazul societ ăților cu r ăspundere limitat ă și admisibil doar la
societ ățile de persoane.
Revenind la capitalul social , acesta prezint ă un dublu interes: juridic și contabil.
Din punct de vedere juridic , capitalul social reprezint ă gajul creditorilor sociali. Orice
modificare a capitalului social (reducere, majorare, structur ă) se face în condi țiile prev ăzute de
lege pentru publicitate, pentru a fi opozabil ă creditorilor, prin efectuarea men țiunii în Registrul
comer țului.
Capitalul social poate fi majorat prin noi aporturi, fie din dividende s au din rezervele
societ ății.
Din punct de vedere contabil , capitalul social se distinge de activul patrimonial (cu acesta
se identific ă doar la constituirea societ ății), care cre ște progresiv odat ă cu cre șterea activit ății.
Activul patrimonial , în bilan ț, cuprinde urm ătoarele categorii de active:
a) Active curente
– stocurile;
– crean țele;
– cheltuieli în avans;
– titlurile de plasament;
– numerar și echivalente de numerar;
b) Active imobilizate
– investi ții financiare p ăstrate pân ă la scaden ță ;
– propriet ăți imobiliare;

26 – imobiliz ări corporale;
– activele necorporale;
c) Active de ținute pentru vânzare;
d) Alte active
Bunurile aportate de asocia ți se înregistreaz ă în activul bilan țului, pentru c ă fac parte din
activul patrimonial care particip ă la activitatea întreprinderii (active fixe, mobile, necorporale
etc.). Cu toate acestea, capitalul social, constituit din aporturile eviden țiate în activ – apare în
pasivul bilan țului, în categoria capitalurilor proprii, al ături de datoriile societ ății.
În bilan ț, capitalurile proprii au urm ătoarea componen ță :
a) Capitalul social;
b) Rezultatele reportate;
c) Interesul minoritar (în cazul corpora țiilor);
d) Dobânzi și datorii contingente;
De men ționat c ă activele sunt clasate, în bilan ț, în ordinea lichidit ății cresc ătoare , pornind
din partea superioar ă a bilan țului, iar pasivul financiar este clasat în func ție de exigibilitatea
cresc ătoare , adesea indicat ă în partea inferioar ă a pasivului bilan țier.
Lichiditatea cresc ătoare măsoar ă viteza de transformare a bunurilor în disponibilit ăți, iar
gradul de exigibilitate al unei resurse exprim ă timpul, mai scurt sau mai lung, în cadrul c ăruia
fondurile r ămân la dispozi ția societ ății.
Deci, bunurile aduse ca aport de asocia ți sunt, din punct de vedere contabil și active, care
particip ă la via ța societ ății comerciale, dar, în acela și timp sunt și resurse (capitaluri), pentru c ă
sunt evaluabile în bani, iar în caz de dizolvare a societ ății sunt vândute și devin resurse financiare
pentru plata datoriilor (c ătre stat, creditori, asocia ți, angaja ți).
Dac ă actul constitutiv omite s ă precizeze capitalul social subscris sau nu respect ă exigen țele
capitalului legal minim, subscris și v ărsat, tribunalul competent poate declara nulitatea
societ ății , dac ă aceast ă neregularitate nu este remediat ă.

7. Administrarea și controlul societ ății
În sensul tradi țional al termenului, administratorii sunt persoane care se ocup ă de gestiunea
afacerilor societ ății, având func ții executive. Ei sunt în serviciul ac ționarilor, având obliga ția de
fidelitate fa ță de societate.

27 Administratorii sunt desemna ți, în mod obi șnuit, în baza unei decizii a adun ării generale a
asocia ților sau a ac ționarilor, luat ă fie la constituirea societ ății, fie ulterior, decizie prin care
ac ționarii sau asocia ții se în țeleg între ei s ă confere unuia sau mai multor ac ționari ori unor ter țe
persoane, mandatul de administrator. Decizia ac ționarilor/asocia ților, urmat ă de acceptarea
acesteia de c ătre cel desemnat drept administrator, devine mandat .
La societ ățile pe ac țiuni, acceptarea mandatului trebuie s ă fie expres ă, în lipsa acestei
accept ări exprese administratorul neputând fi înregistrat ca atare în Registrul comer țului.
La societ ățile în nume colectiv administratorii se aleg numai dintre asocia ți, la societ ățile în
comandit ă administra ția este încredin țat ă unuia sau mai multor asocia ți comandita ți, iar la
societ ățile pe ac țiuni și cele cu r ăspundere limitat ă, administratorii pot fi atât asocia ți cât și
neasocia ți.
Legea societ ăților comerciale cere ca actul constitutiv să men ționeze, în cazul societ ății în
nume colectiv, în comandit ă simpl ă și cu r ăspundere limitat ă, datele de identificare și puterile
acordate asocia ților care reprezint ă și administreaz ă societatea precum și pe cele ale
administratorilor neasocia ți. Legea face o distinc ție între cei care reprezint ă societatea și cei care
administreaz ă societatea, distinc ție amplificat ă la societ ățile de capitaluri. La aceste din urm ă
societ ăți, reprezentantul legal este separat de administratorii obi șnui ți, care î și limiteaz ă
atribu țiile la gestiunea intern ă a societ ății (dup ă sistemul guvern ării corporatiste 10 ). La celelalte
societ ăți comerciale administratorii sunt și reprezentan ți legali ai societ ății în rela țiile cu ter ții.
La societ ățile în nume colectiv și în comandit ă simpl ă, controlul activit ății societ ății și a
conducerii acesteia se exercit ă de fiecare dintre asocia ți; la societ ățile pe ac țiuni și la societatea cu
răspundere limitat ă aceast ă atribu ție trebuie s ă fie încredin țat ă unor profesioni ști (cenzori sau
auditori financiari).
Actul constitutiv trebuie s ă men ționeze și durata mandatului administratorilor sau
reprezentan ților societ ății precum și a cenzorilor. În lipsa unei asemena men țiuni, durata
mandatului este cea prev ăzut ă de lege ca durat ă maxim ă a mandatului, fie pentru primul mandat
consecutiv constituirii societ ății (cel mult 2 ani), fie pentru urm ătoarele (cel mult 4 ani).

8. Durata societ ății

10 Guvernarea corporatist ă introdus ă la marile societ ăți de capitaluri prin Legea nr. 441/2006 de modifica re a Legii
nr. 31/1990, modificat ă la rândul ei de O.U.G. nr. 81/2007

28 Legea nu stabile ște o limit ă de timp a existen ței societ ății comerciale, ea putând fi constituit ă
pentru o perioad ă de timp nelimitat ă sau pe o durat ă limitat ă, cu indicarea acesteia în actul
constitutiv. Acest lucru este absolut necesar atât pentru cunoa șterea întinderii în timp a
angajamentelor societare ale asocia ților, dar și pentru informarea ter ților, mai ales a
creditorilor .
Dac ă o societate este constituit ă pentru o perioad ă limitat ă, atingerea acestei limite constituie
un motiv de dizolvare, iar creditorii personali ai asocia ților se pot opune prelungirii duratei
societ ății, atunci când o asemenea decizie le-ar afecta exerci țiul drepturilor de crean ță ce le au
asupra asocia ților.
Societatea comercial ă poate s ă-și înceteze existen ța chiar și înaintea expir ării duratei stabilite,
dac ă asocia ții hot ărăsc astfel sau dac ă o asemenea decizie este luat ă de o instan ță judec ătoreasc ă.

9. Participarea la repartizarea profitului sau a pierderilor
Asocia ții împart între ei atât câ știgul cât și pierderile societ ății. Ei pot conveni s ă aib ă o
participare egal ă, chiar dac ă au contribu ții diferite la formarea capitalului social sau pot conveni
asupra particip ării în cote distincte, de și au adus aporturi egale în expresie valoric ă. Îns ă aceast ă
disponibilitate a partaj ării profitului este limitat ă de lege. Art. 1513 din Codul civil prevede
urm ătoarele: "este nul contractul prin care un asociat î și stipuleaz ă totalitatea câ știgurilor.
Asemenea este nul ă și conven țiunea prin care s-a stipulat ca unul sau mai mul ți asocia ți s ă fie
scuti ți de a participa la pierderi". Aceste prevederi, care constitui e dreptul comun, au fost preluate
și de Legea societ ăților comerciale, art. 291, care se completeaz ă cu dispozi țiile Codului
comercial.
Fondatorii societ ății comerciale pot participa la distribuirea profitului, dintr-un fond c onstituit
cu destina ție special ă. Asocia ții care aduc un aport social (presta ții în munc ă sau servicii) pot
participa și ei la distribuirea profitului, chiar dac ă aportul lor nu contribuie la formarea capitalului
social (art. 16 din Legea societ ăților comerciale).
În concluzie, men țion ăm totu și c ă fiecare asociat este îndrept ățit s ă primeasc ă partea din
profit stabilit ă prin actul constitutiv, parte numit ă dividend .
În principiu, participarea la pierderi urmeaz ă regula particip ării la dividende. O excep ție
major ă de la aceast ă regul ă o constituie participarea la pierderi a asocia ților cu r ăspundere
nelimitat ă.

29 Trebuie făcut ă diferen ța între r ăspunderea fa ță de ter ți și r ăspunderea între asocia ți.
Răspunderea asocia ților fa ță de ter ți este nelimitat ă și solidar ă, la societ ățile în nume colectiv
și a comandita ților din societ ățile în comandit ă. Între asocia ți, distribu ția final ă a pierderilor se
face, totu și, potrivit cotei lor de participare la profit. Asta înseamn ă c ă asociatul cu r ăspundere
nelimitat ă care a suportat integral pierderile societ ății se poate îndrepta, cu o ac țiune în regres ,
împotriva celorlal ți asocia ți, pân ă la concuren ța procentului de participare a acestora la profit.

10. Sedii secundare
Legea societ ăților comerciale distinge între sediul social, sucursale și sediile secundare ale
societ ății comerciale. Sediile secundare cuprind: agen ții, puncte de lucru, reprezentan țe sau alte
asemenea unit ăți f ără personalitate juridic ă, care nu au statutul de sucursal ă. Ele au un regim de
autonomie limitat ă gradual.
Dac ă asemenea sedii secundare sunt înfiin țate prin actul constitutiv, ele trebuie s ă fie
identificate precis, prin adres ă po ștal ă.

11. Avantaje acordate de societate
Este vorba de acele avantaje financiare sau de alt ă natur ă, prev ăzute de Legea societ ăților
comerciale ca o form ă de remunera ție suplimentar ă a dou ă categorii de persoane:
– prima categorie, administratorii societ ății;
– a doua categorie, fondatorii societ ății.
Actul constitutiv trebuie s ă descrie numai avantajele speciale acordate acestora și s ă
precizeze identitatea beneficiarilor.

12. Cheltuieli de constituire
Cheltuielile f ăcute cu ocazia constituirii societ ății comerciale sunt, de regul ă, suportate de
asocia ți. Ele au un caracter accesoriu constituirii societ ății comerciale și, fiind f ăcute în interesul
acesteia, vor fi suportate pe costurile societ ății și rambursate asocia ților. Prin excep ție , Legea
societ ăților comerciale stabile ște c ă la societatea pe ac țiuni constituit ă prin subscrip ție public ă,
fondatorii iau asupra lor consecin țele actelor și ale cheltuielilor necesare constituirii societ ății, iar
dac ă, din orice cauz ă, aceasta nu se va constitui, ei nu se pot îndrepta împotriva celor care au
acceptat prospectul de emisiune (art. 30 din Legea societ ăților comerciale).

30
13. Dizolvare și lichidare
Încetarea existen ței societ ății comerciale se produce în dou ă etape: dizolvarea și lichidarea.
Cauzele de dizolvare sunt prev ăzute de art. 227 și urm. din Legea societ ăților comerciale.
2.5.5. Procedura de constituire a societ ății comerciale
Cadrul legal
Procedura de constituire a societ ăților comerciale este prev ăzut ă de Legea societ ăților
comerciale (adic ă Legea nr. 31/1990, republicat ă și modificat ă prin Legea nr. 441/2006), Legea
nr. 26/1990 privind Registrul comer țului, republicat ă și modificat ă, Legea nr. 359/2004 privind
simplificarea formalit ăților la înregistrarea în Registrul comer țului a persoanelor fizice,
asocia țiilor familiale și persoanelor juridice, înregistrarea fiscal ă a acestora, precum și la
autorizarea func țion ării persoanelor juridice. Ea prevede urm ătoarele etape obligatorii :
1. redactarea și, dup ă caz, autentificarea actului constitutiv;
2. autorizarea înfiin ță rii societ ății de c ătre judec ătorul delegat de la Oficiul registrului
comer țului (dup ă ob ținerea avizelor prealabile);
3. înmatricularea societ ății în Registrul comer țului;
4. publicarea extrasului din încheierea de autorizare a înfiin ță rii societ ății pronun țate de
judec ătorul delegat, în Monitorul Oficial;
5. ob ținerea Codului unic de înregistrare.

1. Redactarea și, dup ă caz, autentificarea actului constitutiv
Potrivit art. 5 din Legea societ ăților comerciale, actul constitutiv al societ ății comerciale se
încheie, de regul ă, sub semn ătur ă privat ă și, cu titlu de excep ție , este supus obligativit ății
încheierii în form ă autentic ă, în urm ătoarele situa ții:
a) când printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social s e afl ă un teren, ceea ce
presupune respectarea regimului de circula ție civil ă a terenurilor, care se face numai în form ă
autentic ă;
b) când se constituie o societate în nume colectiv sau în comandit ă simpl ă: în aceste societ ăți
comerciale calitatea de asociat implic ă o r ăspundere major ă (nelimitat ă și solidar ă) pentru
obliga țiile sociale, asupra c ăreia legiuitorul a dorit s ă atrag ă aten ția prin impunerea formei
autentice;

31 c) când societatea comercial ă se constituie prin subscrip ție public ă (societatea pe ac țiuni, în
urma unui prospect de emisiune).
Atunci când autentificarea reprezint ă o formalitate obligatorie pentru constituirea societ ății,
ea reprezint ă o condi ție imperativ ă pentru validarea societ ății, nerespectarea ei atr ăgând nulitatea
societ ății (art. 56 din Legea societ ăților comerciale).
La autentificarea actului constitutiv (precum și la darea de dat ă cert ă) se va prezenta dovada
eliberat ă de Registrul comer țului privind disponibilitatea firmei și emblemei, precum și (dup ă
caz) declara ția pe proprie r ăspundere privind de ținerea calit ății de asociat unic într-o singur ă
societate cu r ăspundere limitat ă.
Cu ocazia autentific ării, notarul are obliga ția de a verifica dac ă prin actul constitutiv nu se
încalc ă dispozi țiile imperative ale legii sau cele care vizeaz ă ordinea public ă. El poate refuza
autentificarea dac ă nu sunt îndeplinite condi țiile legale. Aceea și obliga ție revine și celorlalte
persoane care dau dat ă cert ă actului constitutiv.

2. Autorizarea înfiin ță rii societ ății
Aceast ă etap ă debuteaz ă cu depunerea la Registrul comer țului a actului constitutiv , înso țit de
cererea de înregistrare , în termen de 15 zile de la încheierea actului constitutiv. Cere rea este
adresat ă Biroului unic din cadrul Oficiului registrului comer țului în a c ărei raz ă teritorial ă î și are
sediul noua societate, înso țit ă de actul constitutiv, precum și de:
a) dovada efectu ării v ărs ămintelor în condi țiile actului constitutiv (cotele fixate prin actul
constitutiv);
b) dovada sediului declarat și a disponibilit ăților firmei;
c) actele care probeaz ă dreptul de proprietate asupra aporturilor în natur ă la capitalul social;
d) actele constatatoare ale opera țiunilor încheiate în contul societ ății și aprobate de asocia ți, în
condi țiile legii (ex.: cheltuieli de constituire: chirie sediu, onorari i avoca țiale sau notariale,
comisioane bancare etc.);
e) declara ția pe propria r ăspundere a fondatorilor, a primilor administratori și, dup ă caz, a
primilor reprezentan ți ai societ ății c ă îndeplinesc condi țiile prev ăzute de lege (nu sunt incapabili,
nu au suferit condamn ări definitive pentru anumite infrac țiuni sau au competen țele și acredit ările
profesionale cerute de lege);

32 f) alte acte sau avize prev ăzute de legi speciale în vederea constituirii, în func ție de obiectul
de activitate (ex.: avizul BNR etc.).
Judec ătorul delegat la Registrul comer țului exercit ă controlul legalit ății actelor și faptelor
care, potrivit legii, se înregistreaz ă în Registrul comer țului și, deci, și legalitatea cererii de
înmatriculare. În cazul în care cerin țele legale sunt îndeplinite, judec ătorul delegat, prin
încheiere , pronun țat ă în termen de 5 zile de la îndeplinirea acestor cerin țe, va autoriza
constituirea societ ății și va dispunde înmatricularea ei în Registrul comer țului.
Judec ătorul delegat are și posibilitatea de a dispune efectuarea unei expertize precum și
administrarea altor dovezi necesare. Astfel, la societ ățile pe ac țiuni și la societatea cu r ăspundere
limitat ă cu asociat unic, expertizarea aporturilor aduse în natur ă este obligatorie.
În cazul în care constat ă c ă anumite condi ții legale obligatorii nu au fost respectate,
judec ătorul delegat are dreptul, conform art. 46 din Legea societ ăților comerciale, s ă resping ă
cererea de înmatriculare, dac ă p ărțile nu aduc modific ările necesare clauzelor neconforme cu
legea.
Încheierea de înmatriculare a judec ătorului delegat este o condi ție esen țial ă a constituirii
societ ății. Lipsa încheierii este o cauz ă de nulitate a societ ății .
De men ționat c ă Registrul comer țului reprezint ă instrumentul publicit ății legale și
profesionale a comerciantului și a activit ății sale. El este o banc ă de date oficiale referitoare la
comercian ți, la care poate apela pentru informare orice persoan ă interesat ă. Aceste date trebuie
obligatoriu men ționate în registru de c ătre comercian ți, sub diverse sanc țiuni, pecuniare sau de
alt ă natur ă. Prin aceasta, Registrul comer țului asigur ă premisele protec ției concuren ței loiale și
ale sanc țion ării faptelor anticoncuren țiale, ale protec ției drepturilor și intereselor consumatorilor.
El este și un mijloc eficient de reclam ă, punând la dispozi ția comerciantului și o dovad ă cert ă a
credibilit ății și bonit ății pe pia ță a acestuia. Publicarea anual ă a situa ției financiare a societ ății
comerciale înf ățișeaz ă tuturor celor interesa ți rezultatele pozitive ale afacerii societ ății și
perspectivele sale de dezvoltare.
Dup ă înmatricularea în Registrul comer țului, societatea are obliga ția s ă cear ă autorizarea
func țion ării .
Dac ă procedura înmatricul ării societ ății în Registrul comer țului este de competen ța
judec ătorului delegat la Registrul comer țului, procedura de ob ținere a avizelor și autoriza țiilor
necesare începerii activit ății este derulat ă de Oficiul registrului comer țului, prin Biroul unic.

33 Autorizarea func țion ării înseamn ă, conform Legii nr. 359/2004 privind simplificarea
formalit ăților la înregistrarea în Registrul comer țului a persoanelor fizice, asocia țiilor familiale și
persoanelor juridice – ob ținerea actului administrativ emis de autoritatea competent ă care permite
desf ăș urarea activit ății propuse de societate în actul s ău constitutiv. Actele de autorizare emise
de autorit ățile publice privesc: prevenirea și stingerea incendiilor, autorizare sanitar veterinar ă, de
mediu etc. Aceste date de autorizare vor fi men ționate în anex ă la certificatul de înregistrare, pe
baza simplei declara ții pe proprie r ăspundere a solicitantului. Anexa la certificatul de
înregistrare reprezint ă actul administrativ care atest ă faptul c ă solicitantul a ob ținut autoriza ția
necesar ă pentru func ționare.
Prin înmatricularea în Registrul comer țului, societatea comercial ă dobânde ște codul unic de
înregistrare fiscal ă sub care societatea va figura în Registrul comer țului, precum și la organele
fiscale. Oficiul Registrului comer țului elibereaz ă comerciantului o dovad ă a înregistr ării.
Dup ă efectuarea înmatricul ării societ ății, un extras în form ă simplificat ă al încheierii
judec ătorului delegat se comunic ă, din oficiu, Monitorului Oficial, spre publicare, pe cheltuiala
socit ății. Neîndeplinirea cerin țelor legale privind publicitatea constituirii societ ății comerciale
are drept consecin ță inopozabilitatea fa ță de ter ți a înregistr ării societ ății în condi țiile prev ăzute
de lege.
Certificatul de înregistrare con ținând Codul unic de înregistrare atest ă c ă societatea
comercial ă a fost înmatriculat ă în Registrul comer țului. El cuprinde men țiuni privind forma
societ ății, sediul social, activitatea principal ă, num ărul de ordine în Registrul comer țului, precum
și codul unic de înregistrare , atribuit de Ministerul Finan țelor Publice .
Societatea comercial ă este persoan ă juridic ă de la data înmatricul ării în Registrul
comer țului.
2.5.6. Nulitatea societ ății comerciale
Nulitatea societ ății comerciale se declar ă de tribunal numai în condi țiile expres determinate
de art. 56 din Legea societ ăților comerciale.
Cauzele de nulitate a societ ății comerciale înmatriculate în Registrul comer țului sunt:
a) Lipsa actului constitutiv sau când acesta nu a fost încheiat î n forma autentic ă, în situa țiile
prev ăzute de lege;
b) Când to ți fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili, la data constituirii societ ății;
c) Când obiectul de activitate al societ ății este ilicit sau contrar ordinii publice;

34 d) Când lipse ște încheierea judec ătorului delegat de înmatriculare a societ ății;
e) Când lipse ște autorizarea legal ă administrat ă de constituire a societ ății;
f) Actul constitutiv nu prevede denumirea societ ății, obiectul s ău de activitate, aporturile
asocia ților sau capitalul social subscris;
g) S-au înc ălcat dispozi țiile legale privind capitalul social minim, subscris și v ărsat;
h) Nu s-a respectat num ărul minim de asocia ți prev ăzut de lege.
Declararea nulit ății societ ății comerciale poate fi cerut ă în mod direct, pe calea unei cereri
de anulare, de c ătre orice persoan ă interesat ă, dreptul la ac țiune nefiind prescriptibil. De
asemenea, potrivit Codului de procedur ă civil ă, nulitatea unei societ ăți comerciale poate fi
invocat ă și pe calea unei excep ții de fond și de ordine public ă, în orice faz ă a unei judec ăți (fond,
apel, recurs).
Consecin ța fireasc ă a declar ării nulit ății este dizolvarea societ ății și lichidarea ei, începând
cu data la care hot ărârea tribunalului de declarare a nulit ății a devenit irevocabil ă.
Dizolvarea societ ății nu va avea efect retroactiv.
În leg ătur ă cu opozabilitatea nulit ății men țion ăm:
– între asocia ți, declararea nulit ății și dizolvarea societ ății vor fi opozabile începând cu data la
care a devenit irevocabil ă hot ărârea;
– pentru ter ții de bun ă-credin ță , aceast ă opozabilitate se realizeaz ă de la data public ării
hot ărârii respective în Monitorul Oficial.
2.5.7. Func ționarea societ ăților comerciale
Exist ă tr ăsături comune pentru toate societ ățile comerciale, a șa cum exist ă elemente
specifice care func ționeaz ă pentru fiecare tip de societate comercial ă: pentru societ ățile de
persoane, de capital sau pentru societ ățile cu r ăspundere limitat ă.
Fiind persoan ă juridic ă, oricare societate comercial ă presupune existen ța celor trei elemente
constitutive, și anume:
a) un patrimoniu propriu;
b) organizare de sine st ătătoare;
c) un scop bine determinat.
În leg ătur ă cu persoanele juridice men țion ăm faptul c ă, principiul libert ății de asociere este
în țeles în limitele specialit ății capacit ății de folosin ță a acestora. Capacitatea lor juridic ă este

35 limitat ă la obiectul de activitate, adic ă persoanele juridice nu pot încheia decât acele acte juridice
care au leg ătur ă cu obiectul lor de activitate.
În ceea ce prive ște patrimoniul , art. 65 din Legea societ ăților comerciale prevede c ă tot ceea
ce se aporteaz ă de c ătre asocia ți la capitalul social se consider ă a intra în patrimoniul societ ății,
societatea dispunând, de regul ă, de un drept de proprietate asupra bunurilor aportate, de la
momentul înregistr ării sale.
Asociatul care prin întârzierea depunerii acestui aport a prile juit daune societ ății comerciale
(ex.: aceasta nu s-a putut înregistra și nu a putut s ă-și înceap ă activitatea, pl ătind în acest timp
chirie pentru un spa țiu de produc ție de care nu s-a putut servi), este dator s ă le repare.
Răspunderea sa nu este la nivelul aportului subscris, ci este una neli mitat ă și personal ă,
fundamentat ă pe culpa proprie a asociatului. Dac ă aportul era stipulat în numerar, Legea
societ ăților comerciale pune în sarcina asociatului întârziat și obliga ția de a suporta dobânzi
legale din ziua în care trebuia s ă fac ă v ărs ământul.
Asocia ții nu au drept de proprietate asupra bunurilor din patrimoniul societ ății, ei exercitând
doar un drept de crean ță complex , care, sub raport economic le permite s ă participe la
distribu ția profitului și, eventual, a rezultatului lichid ării societ ății. De aceea, pe durata existen ței
societ ății, creditorii personali ai asocia ților nu pot s ă-și exercite dreptul de crean ță . asupra
societ ății în care ace știa sunt asocia ți. În schimb, ei au dreptul de a urm ări dividendele repartizate
acestora pe baza situa țiilor financiare aprobate în condi țiile legii, precum și la încheierea
lichid ării societ ății, și partea ce revine asocia ților debitori.
Scopul societ ății comerciale este s ă-și dezvolte obiectul de activitate, s ă aib ă o cot ă bine
definit ă și stabil ă de pia ță și s ă ob țină profit.
Dividendul constituie cota parte din profitul societ ății care se cuvine fiec ărui asociat, de
regul ă propor țional cu cota lui de participare la capitalul social.
Dividendul, odat ă aprobat în adunarea general ă a asocia ților sau ac ționarilor, d ă naștere unui
drept de crean ță al asocia ților asupra societ ății, c ăruia îi corespunde obliga ția societ ății de a-l
pl ăti, în condi țiile și la termenul aprobat în adunarea general ă. Acest termen nu va putea fi mai
mare de 6 luni de la data aprob ării situa ției financiare anuale aferente exerci țiului financiar
încheiat. În caz contrar, societatea va fi obligat ă s ă pl ăteasc ă asocia ților daune-interese pentru
perioada de întârziere.

36 În leg ătur ă cu organizarea societ ăților comerciale, de regul ă, acestea sunt structurate pe trei
niveluri de organizare: adunarea asocia ților/ac ționarilor, administratorii și personalul de execu ție.
Toate aceste componente conlucreaz ă pentru a pune în mi șcare mecanismul care asigur ă
func ționarea societ ății.
Adunarea asocia ților/ac ționarilor este organul de conducere colectiv ă, care ia deciziile
strategice privind modul în care societatea î și exercit ă func țiile și î și urm ăre ște obiectivele
fundamentale.
Prin reforma Legii societ ăților comerciale realizat ă prin modific ările admise de Legea nr.
441/2006 s-a introdus un nou concept de administrare a societ ăților comerciale pe principiile
guvern ării corporatiste , introduse în 1998 în Europa, de c ătre Organiza ția pentru Cooperare și
Dezvoltare în Europa (O.E.C.D.). Scopul acestor principii este acela de a contribui la
promovarea unor reguli care s ă asigure transparen ță , integritate și eficien ță mediului de afaceri,
prin distribu ția echitabil ă a atribu țiilor de deliberare, administrare și control între diferitele centre
de putere ale societ ății, în condi țiile protec ției corespunz ătoare a interesului public.
De regul ă, administratorul societ ății comerciale este un mandatar al acesteia, îns ărcinat cu
atribu ții de gestiune intern ă a patrimoniului societ ății și de reprezentare a acesteia fa ță de ter ți,
putând face toate opera țiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activita te al
societ ății, în limitele prev ăzute de actul constitutiv.
Prin institu ția guvern ării corporatiste, cele dou ă componente ale administr ării – gestiunea
patrimoniului și reprezentarea societ ății în raporturile externe – sunt separate și, de mute ori,
încredin țate unor persoane diferite (dup ă principiul separa ției puterilor publice).
Dac ă orice tip de societate comercial ă presupune existen ța unor organe de conducere și
organe de administrare, numai pentru anumite societ ăți comerciale (societ ățile de capital și
societ ățile cu r ăspundere limitat ă) este prev ăzut ă obligativitatea numirii cenzorilor prin actul
constitutiv .
Cenzorii sau auditorul financiar, ca organe de control, raporteaz ă conducerii societ ății privind
modul de desf ăș urare a controlului, situa țiile constatate și propuneri de m ăsuri pentru
îmbun ătățirea activit ății de gestiune a patrimoniului și cre ștere a performan ței economice a
societ ății.

X. SOCIETATEA CU R ĂSPUNDERE LIMITAT Ă

37

I. No țiune, evolu ție, tr ăsături
II. Constituirea societ ății
III. Func ționare și administrare
IV. Dizolvare si lichidare.

I. No țiune, evolu ție, tr ăsături

Societatea cu r ăspundere limitat ă se define ște ca fiind acea societate în care r ăspunderea
asocia ților pentru obliga țiile angajate în numele societ ății se întinde numai pân ă la concuren ța
capitalului social subscris iar asocierea are ca temei principiul intui tu personae.
Acest tip de societate împrumut ă caracteristicile de la societ ățile de capitaluri sub aspectul
constituirii capitalului social și al modului de r ăspundere al asocia ților, dar și caracteristica ce
guverneaz ă societ ățile de persoane având în vedere c ă asocierea se face în considerarea
calit ăților personale ale fiec ărui asociat și a încrederii reciproce.
Pornind de la aceste aspecte, putem spune c ă societatea cu r ăspundere limitat ă are o
construc ție mai flexibil ă fiind u șor de constituit și mai compatibil ă cu practica comercial ă, fapt
demonstrat atât de receptarea ei de c ătre tot mai multe legisla ții cât și de frecventa r ăspândire de
care beneficiaz ă la ora actual ă.
Originea acestui tip de societate se reg ăse ște în dreptul german, fiind consacrat ă printr-o lege
din 29 aprilie 1892 sub denumirea Gesellshaft mit beschrankter haftung (G.M.B.H.).
Având în vedere caracteristicile și avantajele de constituire pe care le prezint ă, acest tip
de asociere se reg ăse ște ast ăzi în majoritatea legisla țiilor europene. Nu este reglementat ă îns ă în
dreptul finlandez, norvegian, suedez, olandez.
Codul comercial român ap ărut în 1887 nu a reglementat nici el aceast ă form ă asociativ ă.
Pentru prima dat ă în sistemul nostru de drept, î și g ăse ște consacrarea legislativ ă prin Decretul
nr.424/1972, ca form ă de constituire a societ ăților mixte. Aceast ă reglementare nu a putut avea

38 îns ă relevan ță și aplicabilitate în via ța economic ă și comercial ă intern ă, dat fiind caracterul
centralizat al economiei din acea perioad ă.
Astfel putem spune c ă Legea nr.31/1990 privind societ ățile comerciale constituie practic
reglementarea de debut pentru acest tip de asociere.
Principalele tr ăsături ale societ ății cu r ăspundere limitat ă determinate de statutul juridic
special sunt urm ătoarele:
• asocierea se întemeiaz ă pe încrederea reciproc ă dintre asocia ți (caracter intuitu
personae)
• capitalul social se divide în frac țiuni numite p ărți sociale care sunt în principiu
netransmisibile,
• asocia ții r ăspund în limita aporturilor sociale aduse la constituirea capitalului
social.
• firm ă se compune dintr-o denumire aleas ă de asocia ți și care trebuie s ă indice sau
să sugereze, pe cât posibil, obiectul de activitate al societ ății,
• se poate constitui și poate func ționa cu un singur asociat.

II. Constituirea societ ății

Sub aspectul constituirii, societatea cu r ăspundere limitat ă trebuie s ă se supun ă atât
condi țiilor de fond cât și condi țiilor de form ă și publicitate impuse de legisla ția în vigoare: Legea
31/1990 privind societ ățile comerciale și Legea 26/1990 privind Registrul comer țului.
Sunt acelea și condi ții și formalit ăți generale, obligatorii pentru orice tip de societate dar și
proprii, valabile numai pentru acest tip de societate.
Referitor la condi țiile de fond specifice, legea nu condi ționeaz ă, pentru societatea cu
răspundere limitat ă, în nici un fel constituirea ei sub aspectul obiectului de activita te sau a
num ărul minim de asocia ți, fiind de altfel și singura societate care poate func ționa cu un singur
asociat.
Num ărul maxim de asocia ți îns ă este indicat ca fiind pân ă la maximum 50. Aceast ă limitare
își are explica ția în caracterul intuitu personae, întrucât se consider ă c ă la un num ăr mai mare de
membri încrederea reciproc ă care trebuie s ă existe poate deveni discutabil ă.

39 O alt ă condi ție care se impune are în vedere valoarea minim ă a capitalului social care nu
poate fi mai mic de 2.000.000 lei. Capitalul social se divide în p ărți sociale egale care nu pot fi
mai mici de 100.000 lei.
Spre deosebire de ac țiuni, care pot fi transmise în condi țiile legii și altor persoane, p ărțile
sociale au un regim de transmitere diferit, fiind îns ă în principiu netransmisibile.
Condi țiile de form ă și publicitate.
Societatea cu r ăspundere limitat ă se poate constitui prin încheierea unui contract de societate
sau/ și prin statut, numit act constitutiv, care este semnat de c ătre to ți asocia ții și supus
autentific ării de c ătre notar.
Dac ă societatea ia fiin ță prin actul de voin ță a unei singure persoane se va întocmi doar
statutul ca act constitutiv, al c ărui con ținut este practic identic cu cel al contractului de societate.
Actul constitutiv trebuie s ă cuprind ă în principal:
• numele, prenumele, data, locul na șterii, domiciliul și cet ățenia asocia ților
persoane fizice.
• denumirea, sediul și na ționalitatea asocia ților persoane juridice.
• firma sub care se înregistreaz ă societatea și sub care urmeaz ă s ă-și
desf ăș oare activitatea.
• capitalul subscris și cel v ărsat cu men ționarea aportului fiec ărui asociat,
• domeniul de activitate propus de c ătre societate cu indicarea activit ății
principale.
• sediul principal al societ ății, sedii secundare, sucursale, filiale,
• numirea administratorilor, cu indicarea nominal ă a acestora.
• durata de func ționare a societ ății
• alte clauze stabilite de comun acord de c ătre asocia ți.
În termen de 15 zile de la autentificarea actului constitutiv, f ondatorii sau administratorii
societ ății sau un împuternicit al acestora, vor cere înmatricularea s ociet ății la Registrul
comer țului în a c ărui raz ă teritorial ă î și va avea sediul societatea. Pentru aceasta va fi înaintat ă o
cerere și depus actul constitutiv autentificat și eventual alte acte și documente cerute de lege
func ție de obiectul de activitate propus de societate.
Verificarea legalit ății tuturor acestor acte și documente se realizeaz ă de c ătre justi ție printr-
un judec ător delegat de tribunalul municipal sau jude țean.

40 Dac ă nu sunt semnalate nereguli și se constat ă conformitatea actelor și documentelor depuse,
judec ătorul delegat pronun ță în termen de 5 zile o încheiere prin care autorizeaz ă înmatricularea
societ ății la Registrul Comer țului.
Înmatricularea societ ății trebuie efectuat ă în termen de 24 de ore de la data la care încheierea
judec ătorului delegat a r ămas definitiv ă și irevocabil ă. Prin înmatriculare societatea cap ătă
personalitate juridic ă devenind în condi țiile legii subiect colectiv de drept.
Încheierea dat ă de c ătre judec ător se trimite, din oficiu, c ătre Monitorul Oficial al României
pentru publicare pe cheltuiala societ ății și la Administra ția Financiar ă în a c ărei raz ă teritorial ă se
afl ă sediul principal al societ ății pentru luarea în eviden ța fiscal ă, cu men ționarea num ărului de
înmatriculare din Registrul comer țului.

III. Func ționarea și administrarea societ ății

Societatea cu r ăspundere limitat ă nu se poate constitui și nici nu poate func ționa cu un capital
social mai mic de 2 milioane lei.
Capitalul social se divide într-un num ăr de p ărți egale care se repartizeaz ă asocia ților în
func ție de contribu ția fiec ăruia.
Părțile sociale sunt frac țiuni ale capitalului, ce confer ă titularului calitatea de asociat, și care
prezint ă urm ătoarele caracteristici.
• sunt frac țiuni ale capitalului social ce au o anumit ă valoare nominal ă (valoare de
emitere) stabilit ă la 100.000 lei/ac țiune
• sunt frac țiuni egale ale capitalului social care asociatului drepturi egale,
• sunt indivizibile,
• sunt în principiu netransmisibile
Transmiterea p ărților sociale
Cu toate c ă p ărțile sociale nu sunt titluri negociabile a șa cum sunt ac țiunile, totu și ele piot fi
transmise prin acte între vii sau prin acte juridice pentru cauz ă de moarte, cu titlu oneros sau cu
titlu gratuit.

41 Pentru a nu fi lezat caracterul intuitu personae al societ ății, legea stabile ște anumite condi ții
de transmitere a p ărților sociale, f ăcând distinc ție dup ă cum opera țiunea are loc între asocia ți,
între asocia ți și persoane din afara societ ății sau are loc pe cale succesoral ă.
a) transmiterea p ărților sociale între asocia ți
În cazul transmiterii între membrii asocia ți nu se pune problema lez ării caracterului intuitu
personae și ca urmare, legea dispune c ă aceast ă opera țiune poate fi s ăvâr șit ă f ără s ă mai fie
necesar s ă stabileasc ă anumite condi ții.
Din punct de vedere procedural, transmiterea p ărților sociale presupune încheierea unui
contract de cesiune, între cedent și cesionar, care se cere a fi întocmit doar în form ă autentic ă. De
regul ă transmiterea în acest mod are caracter oneros în sensul c ă p ărțile urm ăresc ob ținerea unui
profit.
b) Transmiterea p ărților sociale c ătre persoane din afara societ ății
Când cesiunea are loc între asocia ți și persoane care nu au calitatea de membru al societ ății,
dat fiind faptul c ă este afectat caracterul intuitu personae, legea prevede c ă o astfel de cesiune
poate avea loc doar cu aprobarea unui num ăr de asocia ți care s ă reprezinte cel pu țin ¾ din
capitalul social. Aprobarea transmiterii p ărților sociale se materializeaz ă printr-o hot ărâre dat ă de
adunarea asocia ților, iar înscrisul ce o constat ă trebuie autentificat. În acest caz cesiunea trebuie
notificat ă în Registrul comer țului, întrucât numai astfel și din acest moment produce efecte fa ță
de ter ți.
c) transmiterea p ărților sociale pe cale succesoral ă
Potrivit art.150 din Legea nr. 31/1990, „în cazul dobândirii unei p ărți sociale prin
succesiune, prevederile referitoare la transmiterea p ărților sociale c ătre persoane din afara
societ ăți, nu sunt aplicabile dac ă prin contractul de societate nu se dispune altfel.”
Aceasta înseamn ă c ă, dac ă prin actul constitutiv „nu se dispune altfel” nu se va putea
aplica regula și condi țiile de transmitere ar ătate pentru persoanele din afara societ ății.
În acest caz, vor opera din oficiu prevederile Codului civil, privi nd transmiterea mo ștenirii,
potrivit c ărora drepturile succesorale se transmit prin efectul legii (ope legis) mo ștenitorilor de la
data deschiderii succesiunii sau din momentul mor ții celui care las ă mo ștenirea. Din acest
moment mo ștenitorii asociatului dobândesc p ărțile sociale de plin drept.

42 Transmiterea p ărților sociale pe cale suucesoral ă constituie un act juridic cu titlu gratuit iar
opera țiunea de transmitere trebuie și în acest caz notificat ă în Registrul comer țului, pentru a fi
recunoscut ă și pentru a-și putea produce efectele fa ță de ter ți.
Func ționarea în condi ții optime a societ ății presupune desemnarea unor organe de conducere,
administrative și de control care s ă efectueze toate actele de care depinde îndeplinirea
obiectivului propus și s ă asigure condi țiile optime de realizare ale acestuia iar în caz de nevoi e
să dispun ă luarea de m ăsuri urgente pentru redresare și reabilitare a societ ății.
Adunarea asocia ților
Adunarea general ă cuprinde pe to ți membrii, exprim ă voin ța lor social ă și este organul de
deliberare și decizie al societ ății.
Adunarea asocia ților se întrune ște, cel pu țin odat ă pe an sau ori de câte ori este necesar, la
sediul societ ății, convocarea fiind f ăcut ă de c ătre administratori.
Potrivit legii nr.31/1990 adunarea asocia ților are ca atribu ții:

să discute, s ă aprobe și s ă modifice bilan țul

să fixeze dividendele

să aleag ă administratorii și cenzorii societ ății și s ă le fixeze în condi țiile
legii remunerarea

să se pronun țe asupra gestiunii administratorilor

să stabileasc ă bugetul de venituri și cheltuieli și programul de activitate
pentru anul urm ător

să hot ărasc ă gajarea, închirierea sau desfiin țarea uneia sau mai multora
dintre unit ățile societ ății,

modific ă în condi țiile legii contractul de societate și statutul societ ății
Adunarea asocia ților adopt ă hot ărâri cu majoritatea absolut ă a asocia ților și p ărților sociale.
Dup ă cum se vede, legea cere o dubl ă majoritate: o majoritate a num ărului asocia ților și o
majoritate a num ărului de p ărți sociale.
Dac ă nu este îndeplinit ă aceast ă dubl ă condi ție de majoritate, se recurge la o nou ă convocare
iar în acest caz hot ărârile se adopt ă cu votul unanim al celor prezen ți, indiferent de num ărul de
asocia ți și partea de capital reprezentat ă.
Hot ărârile adun ării sunt obligatorii pentru to ți asocia ții indiferent dac ă au participat sau nu la
adunarea în care au fost votate.

43 Administrarea societ ății
Conform legisla ției în vigoare (Legea nr.31/1990) administrarea societ ății cu r ăspundere
limitat ă poate fi f ăcut ă de c ătre unul sau mai mul ți administratori, membrii asocia ți sau speciali ști
neasocia ți care sunt numi ți fie prin actul constitutiv, fie ulterior de c ătre adunarea general ă a
asocia ților.
Indiferent de felul în care au fost numi ți, acestora li se stabilesc, de la început, limitele
mandatului în baza c ăruia î și vor exercita atribu țiile, durata și modalitatea de exercitare a
mandatului, de remunera ție și eventual condi țiile și procedura revoc ării lor. Dac ă sunt mai mul ți
administratori, se va specifica dac ă vor ac ționa și vor r ăspunde împreun ă sau separat în numele și
pe seama societ ății.
Ca atribu ții, administratorul are în sarcin ă îndeplinirea tuturor activit ăților de care depinde
realizarea obiectului de activitate propus de societate, încheind a stfel acte juridice în numele și
pe seama societ ății în baza împuternicirii conferite printr-un mandat special acordat.
Potrivit cu dispozi țiile din Legea 31/1990, administratorii r ăspund solidar cu societatea
pentru: realitatea v ărs ămintelor aportului fiec ărui asociat, pentru existen ța și realitatea
dividendelor pl ătite, pentru existen ța registrelor cerute de lege și a modului lor de ținere, pentru
modul de îndeplinire a mandatului acordat, și care trebuie s ă fie executat în conformitate cu
legea, actul constitutiv sau cu statutul de func ționare.
Dac ă sunt desemna ți mai mul ți administratori, ei pot lucra împreun ă sau individual, dup ă
cum s-a stabilit prin contract sau hot ărârea asocia ților.
Obliga țiile și r ăspunderea administratorilor sunt reglementate de prevederile re feritoare la
mandat precum și de dispozi țiile speciale prev ăzute de legea societ ăților comerciale.
Încetarea activit ății administratorului poate avea loc în acelea și condi ții și prin modalit ățile
indicate în prezentarea societ ății în nume colectiv.
Astfel func ția de administrator poate înceta prin revocarea acestuia, care intervine în mod
diferit în func ție de modalitatea în care a fost numit administratorul, sau ca e fect al mor ții,
insolvabilit ății, falimentului, excluderii sau retragerii administratorului din societate .
Cenzorii
Legalitatea activit ății financiar-contabile a unei societ ăți cu r ăspundere limitat ă este supus ă,
ca și în cazul societ ății pe ac țiuni, supravegherii cenzorilor a c ăror desemnare, responsabilit ăți și
atribu țiuni se desf ăș oar ă în acelea și condi ții expres prev ăzute de lege.

44 Societatea va desemna în cadrul adun ării constitutive cel pu țin un cenzor iar dac ă prin actul
constitutiv se prevede un num ăr mai mare, atunci acesta va trebui s ă fie întotdeauna impar.
De asemenea se cere ca cel pu țin unul dintre cenzori s ă fie contabil autorizat sau expert
contabil.
La societ ățile mici, cel mult 15 asocia ți, alegerea cenzorilor este facultativ ă. Dac ă nu sunt
desemna ți cenzori, controlul gestiunii societ ății se asigur ă de c ătre asocia ți, sub condi ția ca
ace știa s ă nu fie administratori
Cenzorii trebuie s ă depun ă și ei o garan ție care se estimeaz ă la a treia parte din cea cerut ă
pentru administratori și au ca atribu ții:

să supravegheze gestiunea societ ății

să verifice bilan țul și contul de profit și pierderi

să fac ă lunar controale asupra titlurilor și valorilor ce constituie
proprietatea societ ății

să convoace adunarea general ă ordinar ă sau extraordinar ă dac ă acest lucru
nu a fost f ăcut de administratori

să verifice depunerea garan ției de c ătre administratori

să urm ăreasc ă îndeplinirea și respectarea tuturor dispozi țiilor legale sau a
hot ărârilor organelor de conducere ale societ ății ori a prevederilor actului constitutiv.
Cenzorii î și prezint ă activitatea și rezultatele ei în fa ța adun ării generale printr-un raport
am ănun țit. Întinderea și efectele r ăspunderii cenzorilor sunt determinate de regulile mandatului.

IV. Dizolvarea și lichidarea societ ății

Și în cazul societ ății cu r ăspundere limitat ă pot opera cauzele generale de diolvare,
valabile pentru orice tip de societate (trecerea timpului stabi lit ca durat ă de func ționare,
imposibilitatea realiz ării obiectului de activitate, declararea nulit ății societ ății, hot ărârea adun ării
ac ționarilor, hot ărârea tribunalului, falimentul) precum și cauze specifice determinate de
particularit ățile statutului s ău juridic.
S-ar include în aceast ă categorie cazul când num ărul de asocia ți se reduce la unul singur și nu
exist ă clauz ă de continuare a activit ății cu mo ștenitorii sau asociatul r ămas nu dore ște continuarea
activit ății societ ății ca asociat unic.

45 Dizolvarea poate fi hot ărât ă de adunarea general ă a ac ționarilor sau pronun țat ă în justi ție.
Dizolvarea societ ății are ca efect deschiderea procesului de lichidare exceptându-se
situa ția când dizolvarea este urmat ă de fuziunea societ ății sau de transformare.
Lichidarea presupune evaluarea capitalului social, clarificarea defini tiv ă a conturilor, plata
cheltuielilor c ătre creditori, transformarea activului social în numerar și distribuirea acestuia c ătre
asocia ți dup ă ce s-au depus cheltuielile de lichidare.
Pe timpul lichid ării, societatea î și p ăstreaz ă activitatea de persoan ă juridic ă dar toate
actele ce eman ă de la ea trebuie s ă indice c ă este în lichidare.
Opera țiile de lichidare sunt efectuate de c ătre lichidatori care pot fi persoane fizice
autorizate în condi țiile legii sau persoane juridice. Numirea lor se face de c ătre adunarea general ă
dac ă prin actul de constituire nu se prevede altfel. În cazul în care nu se realizeaz ă majoritatea
cerut ă de lege, numirea lichidatorilor va fi f ăcut ă de c ătre tribunal.
Lichidatorii trebuie s ă întocmeasc ă atât la început cât și la sfâr șit opera țiunii de lichidare
câte un bilan ț din care s ă rezulte pentru început situa ția concret ă economico-financiar ă a societ ății
la data lichid ării, iar la sfâr șit s ă propun ă modalit ățile de valorificare a activului societ ății.
Lichidarea societ ății se consider ă încheiat ă, ca procedur ă, prin Hot ărârea definitiv ă și
irevocabil ă dat ă de tribunal, și prin care societate înceteaz ă s ă mai fiin țeze ca persoan ă
juridic ă ca efect al radierii din Registrul Comer țului.
Hot ărârii pronun țat ă de tribunal, se trimite spre publicare Monitorului Oficial și unui ziar
cu tiraj mare și se comunic ă Administra ției financiare pentru scoaterea societ ății din eviden ța
fiscal ă.

2

2.5.8. Dizolvarea și lichidarea societ ăților comerciale
Dizolvarea și lichidarea societ ăților comerciale reprezint ă două faze distincte ( și obligatorii)
ale procesului de încetare a personalit ății juridice ale unei societ ăți comerciale. Dizolvarea
reprezint ă prima etap ă în procesul de încetare a personalit ății juridice a acestora, format ă dintr-un

46 ansamblu de opera țiuni care au ca urmare, de regul ă, lichidarea patrimoniului societ ăților în
cauz ă.
Potrivit art. 233 din Legea societ ăților comerciale, societatea dizolvat ă î și p ăstreaz ă
personalitatea juridic ă pentru opera țiunile de lichidare, pân ă la terminarea ei.
În mod excep țional , legea reglementeaz ă cazuri în care personalitatea juridic ă a societ ății
înceteaz ă f ără a se parcurge cele dou ă faze (de exemplu: în cazul fuziunii prin absorb ție ,
societatea absorbit ă înceteaz ă, ca efect al fuziunii, și nu prin dizolvare și lichidare.
Un alt caz excep țional de încetare a personalit ății juridice îl constituie dizolvarea f ără
lichidare . Esta cazul prev ăzut de art. 235 din Legea societ ăților comerciale, aplicabil la
societatea în nume colectiv, în comandit ă simpl ă și în societatea cu r ăspundere limitat ă, când cele
dou ă faze consecutive ale procesului de încetare a personalit ății juridice a societ ății comerciale
pot fi cumulate , dac ă asocia ții, probând c ă societatea și-a achitat to ți creditorii sau c ă a
reglementat în alt fel datoriile sale, decid, prin hot ărâre a adun ării generale, s ă dizolve societatea
și s ă renun țe la formalit ățile lichid ării, urmând a împ ărți între ei bunurile care ar r ămâne dup ă
regularizarea datoriilor.
În consecin ță , dizolvarea și lichidarea socet ății comerciale este realizat ă, în primul rând, în
interesul asocia ților, dar nu se ignor ă nici interesele ter ților, ale c ăror crean țe vor fi realizate
înaintea oric ărei distribu ții c ătre asocia ți a rezultatelor lichid ării.
2.5.8.1. Dizolvarea societ ăților comerciale
Dizolvarea societ ăților comerciale se poate produce:
– pe baza unei hot ărâri a asocia ților;
– prin hot ărârea instan ței judec ătore ști;
– în virtutea legii (de drept).
Legea societ ăților comerciale prevede cauze comune (generale) de dizolvare a societ ăților
comerciale și cauze specifice fiec ărei forme.
1. Cauze comune de dizolvare
1.1. Trecerea timpului stabilit pentru durata societ ății
Prelungirea societ ății prin voin ța asocia ților este posibil ă în m ăsura în care hot ărârea de
prelungire are loc înainte de expirarea duratei stabilite în actul constitutiv, în caz contrar
dizolvarea opereaz ă de drept. În acest caz, asocia ții trebuie s ă fie consulta ți cu cel pu țin 3 luni

47 înainte de expirarea duratei societ ății, dac ă se hot ărăș te cu privire la eventuala prelungire a
duratei de func ționare a acesteia.
În cazul în care asocia ții nu sunt consulta ți la cererea oric ăruia dintre ei, tribunalul va putea
dispune prin încheiere efectuarea consult ării.
Creditorii personali ai societ ății dintr-o societate în nume colectiv, în comandit ă simpl ă sau
cu r ăspundere limitat ă pot face opozi ție împotriva hot ărârii adun ării asocia ților de prelungire a
duratei societ ății peste termenul fixat ini țial, dac ă au drepturi stabilite printr-un titlu executoriu
anterior hot ărârii.
Opozi ția trebuie făcut ă în termen de 30 de zile de la data public ării actului modificator în
Monitorul Oficial și se depune la Oficiul registrului comer țului.
În cazul admiterii opozi ției, asocia ții trebuie s ă opteze, în termen de o lun ă de la data la care
hot ărârea a devenit irevocabil ă, fie pentru a renun ța la prelungirea duratei societ ății, fie pentru a
exclude din societate pe asociatul debitor al creditorului care a f ăcut opozi ție, iar drepturile
cuvenite asociatului exclus se vor calcula pe baza ultimului bilan ț contabil aprobat.

1.2. Imposibilitatea realiz ării obiectului de activitate sau realizarea acestuia
Imposibilitatea realiz ării obiectului de activitate poate surveni din cauze diferite (lips a
finan ță rii, cauze tehnice, conjuncturale, neîn țelegeri între asocia ți) și trebuie constatat ă de
adunarea general ă.
Realizarea obiectului de activitate reprezint ă țelul final al societ ății (ex.: un parteneriat public
privat pentru punerea în func țiune a unui obiectiv).
În ambele cazuri, adunarea general ă are la dispozi ție două variante (art. 204 din Legea
societ ăților comerciale:
– fie de a modifica obiectul de activitate;
– fie de a hot ărî dizolvarea societ ății.

1.3. Declararea nulit ății societ ății intervine pe baza hot ărârii pronun țate de instan ța de
judecat ă, prin care se constat ă nerespectarea condi țiilor de fond și form ă cerute, în mod expres de
lege, la constituirea societ ății. Nulitatea actului constitutiv atrage nulitatea societ ății înfiin țate în
baza lui.

48 1.4. Hot ărârea adun ării generale (dizolvare voluntar ă)
Este vorba de dizolvarea societ ății înainte de expirarea termenului fixat pentru durata
societ ății.
Aceast ă procedur ă reprezint ă o dizolvare anticipat ă și constituie un caz de modificare a
actului constitutiv al societ ății (art. 204 din Legea societ ăților comerciale). De men ționat c ă
asocia ții au posibilitatea s ă revin ă, cu majoritatea cerut ă pentru modificarea actului constitutiv,
asupra hot ărârii luate , atâta timp cât nu s-a f ăcut nici o reparti ție din activ.
În acelea și condi ții stipulate la pct. 1.1, creditorii și orice parte interesat ă pot face opozi ție la
tribunal împotriva hot ărârii.

1.5. Hot ărârea tribunalului
Aceast ă procedur ă poate avea loc, la cererea oric ărui asociat, pentru motive temeinice (ex.:
neîn țelegeri grave între asocia ți, care împiedic ă func ționarea societ ății). Temeinicia acestora va fi
apreciat ă de tribunal, în func ție de probele administrate în cauz ă.

1.6. Falimentul societ ății
În cazul în care instan ța de judecat ă dispune falimentul unei societ ăți comerciale, consecin ța
este dizolvarea acesteia și radierea din Registrul comer țului. Aceast ă procedur ă reprezint ă o
form ă de dizolvare silit ă a unei societ ăți comerciale (având caracter sanc ționator), care intervine,
de regul ă, în situa ția în care societatea a în șelat buna-credin ță a creditorilor.

1.7. Alte cauze prev ăzute de lege sau de actul constitutiv al societ ății
La cererea oric ărei persoane interesate, precum și a Oficiului Na țional al Registrului
Comer țului, tribunalul va putea pronuna dizolvarea societ ății (art. 237 din Legea societ ăților
comerciale), în urm ătoarele cazuri:
– societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni;
– societatea nu a depus în cel mult 6 luni de la expirarea ter menelor legale situa țiile financiare
anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la Oficiul registrului comer țului;
– societatea și-a încheiat activitatea sau nu are sediu cunoscut ori nu îndepline ște condi țiile
referitoare la sediul social sau asocia ții au disp ărut sau nu au domiciliu ori re ședin ță cunoscut ă;
– societatea nu și-a completat capitalul social, în condi țiile legii.

49 Este prev ăzut ă excep ția de inactivitate temporar ă a societ ății, anun țat ă organelor fiscale și
înscris ă în Registrul comer țului, dar nu mai mult de trei ani .
La expirarea acestui termen, instan ța constat ă dizolvarea de drept a societ ății.

2. Cauze speciale de dizolvare a societ ăților comerciale, în func ție de fiecare form ă de
societate reglementat ă de lege
2.1. Dizolvarea societ ăților de capital
a) societ ățile pe ac țiuni se dizolv ă (art. 228 din Legea societ ăților comerciale):
– dac ă consiliul de administra ție, respectiv directorul constat ă c ă, în urma unor pierderi,
stabilite prin situa țiile financiare anuale, activul net al societ ății s-a diminuat la mai pu țin de
jum ătate din valoarea capitalului social subscris;
– când capitalul social se mic șoreaz ă sub minimul legal; dizolvarea nu opereaz ă dac ă pân ă la
rămânerea irevocabil ă a hot ărârii judec ătore ști de dizolvare, capitalul social este reîntregit cel
pu țin la valoarea minimului legal sau când societatea se transform ă într-o alt ă form ă de societate
la care este suficient capitalul existent. În orice situa ție, instan ța poate acorda societ ății un termen
de șase luni pentru regularizarea situa ției;
– când num ărul ac ționarilor scade sub minimul legal, cu excep ția cazului când acesta se
completeaz ă, potrivit legii.
b) societ ățile în comandit ă pe ac țiuni se dizolv ă în cazul și în condi țiile în prev ăzute pentru
societatea pe ac țiuni, condi ții referitoare la valoarea minim ă a capitalului social și la num ărul
minim de asocia ți sau ac ționari.

2.2. Dizolvarea societ ăților de persoane
a) Societatea în nume colectiv se dizolv ă prin falimentul, incapacitatea, excluderea,
retragerea sau decesul unuia dintre asocia ți, când din aceast ă cauz ă num ărul asocia ților s-a redus
la unul singur și nu exist ă clauz ă de continuare cu mo ștenitorii.
Conform art. 230 din Legea societ ăților comerciale, în cazul decesului unui asociat și când nu
exist ă conven ție contrar ă, societatea trebuie s ă pl ăteasc ă partea ce se cuvine mo ștenitorilor, dup ă
ultimul bilan ț aprobat, în termen de trei luni de la notificarea decesului asoci atului, dac ă asocia ții
răma și nu doresc s ă continue societatea cu mo ștenitorii care consimt la aceasta.

50 b) Societatea în comandit ă simpl ă se dizolv ă prin falimentul asociatului comanditat sau
comanditar ori prin incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul a cestuia.

2.3. Dizolvarea societ ății cu r ăspundere limitat ă are loc în urm ătoarele cazuri:
– pierderea unei jum ătăți din capitalul social;
– mic șorarea acestuia sub minimul legal de 200 de lei;
– falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asocia ți, când din
aceste cauze num ărul asocia ților s-a redus la unul singur.
Sunt exceptate urm ătoarele situa ții:
– în termen de nou ă luni de la data constat ării pierderii sau mic șor ării capitalului social, acesta
este întregit sau redus la suma r ămas ă ori la minimul legal de 200 de lei;
– în actul constitutiv exist ă clauz ă de continuare a activit ății societ ății cu mo ștenitorii celui
decedat;
– asociatul r ămas în urma deschiderii procedurii falimentului fa ță de ceilal ți asocia ți ori a
incapacit ății, excluderii, retragerii sau decesului acestora, hot ărăș te continuarea existen ței
societ ății sub forma societ ății cu r ăspundere limitat ă cu asociat unic.

3. Efectele dizolv ării
Conform art. 233 din Legea societ ăților comerciale, dizolvarea societ ății are ca efect
deschiderea procedurii lichid ării patrimoniului societ ății. Prin excep ție , dizolvarea are loc f ără
lichidare în cazul fuziunii ori dizolv ării totale a societ ății sau în alte cazuri prev ăzute de lege. Din
momentul dizolv ării, directorii, administratorii, respectiv directoratul, nu mai au dreptul de a face
opera țiuni în numele societ ății, în caz contrar, r ăspunzând personal și solidar pentru acele
opera țiuni.
Este obligatorie înscrierea dizolv ării în Registrul comer țului și publicarea ei în Monitorul
Oficial (cu excep ția cazului când dizolvarea intervine de drept, ca efect al trece rii timpului
prev ăzut pentru func ționarea societ ății).
În cazul în care dizolvarea societ ății se produce în urma falimentului, aceasta se va pronun ța
de c ătre tribunalul investit cu procedura falimentului.
Pe perioada opera țiunilor lichid ării, personalitatea juridic ă a societ ății se p ăstreatz ă, pân ă în
momentul radierii acesteia din registrul comer țului.

51 2.5.8.2. Lichidarea societ ăților comerciale
Lichidarea societ ăților comerciale constituie faza final ă a procesului încet ării existen ței
acesteia și const ă într-un ansamblu de opera țiuni și acte juridice înf ăptuite de lichidatorul
desemnat, prin care se urm ăre ște realizarea activului, stingerea pasivului societ ății și distribu ția
rezultatului lichid ării între asocia ți.
Pentru lichidarea și repartizarea patrimoniului social, Legea societ ăților comerciale
reglementeaz ă cu carcater imperativ unele reguli :
a) Pân ă la preluarea func ției de c ătre lichidatori, administratorii î și continu ă mandatul
încredin țat de societate, dar care este limitat la încheierea opera țiunilor în curs și la acte de
gestiune intern ă. În situa ția dep ăș irii acestui mandat limitat, ei sunt răspunz ători solidar pentru
actele încheiate și ac țiunile întreprinse.
b) Numirea lichidatorilor se va înscrie în Registrul comer țului și va fi publicat ă în
Monitorul Oficial. Actul de numire (hot ărârea asocia ților sau hot ărârea instan ței) va men ționa
puterile încredin țate acestora. Numai dup ă îndeplinirea acestor formalit ăți lichidatorii vor depune
semn ătura la Registrul comer țului și vor putea s ă-și exercite func ția. De la data intr ării în func ție
a lichidatorilor toate ac țiunile exercitate de societate sau împotriva societ ății vor fi f ăcute numai
în numele lichidatorilor sau împotriva acestora.
c) Informarea ter ților
Ca m ăsur ă suplimentar ă de publicitate restrâns ă, toate actele emanând de la societate vor
trebui s ă men ționeze c ă societatea se afl ă în lichidare. În acest mod, ter ții sunt avertiza ți asupra
st ării societ ății, pentru a putea evalua corect riscurile și condi țiile încheierii unor acte juridice cu
societatea aflat ă în lichidare.
Din modul în care legea reglementeaz ă procedura lichid ării, rezult ă c ă aceast ă faz ă de
existen ță a societ ății comerciale este guvernat ă de ni ște principii 11 :
1) Lichidarea este f ăcut ă în favoarea asocia ților
Deci, ea nu poate interveni la cererea creditorilor (cu excep ția falimentului). Aceasta nu
înseamn ă c ă drepturile creditorilor sociali nu sunt ocrotite de lege. Astfel, a socia ții nu pot ob ține
repartizarea vreunei sume cuvenite prin lichidare, mai înainte de achitarea creditorilor sociali.
Creditorii personali vin la concuren ță cu interesele asocia ților.

11 S. Angheni ș.a., Op. cit., p. 213

52 Faptul c ă lichidarea este o m ăsur ă organizat ă de lege în favoarea asocia ților se poate
argumenta și prin aceea c ă asocia ții au dreptul de a numi pe lichidatori prin actele constitutive.
2) Lichidarea este obligatorie , o consecin ță logic ă și necesar ă a declar ării dizolv ării.
În exercitarea atribu țiilor lor, lichidatorii au o serie de drepturi și obliga ții.
Obliga țiile lichidatorilor :
– să fac ă un inventar și s ă încheie un bilan ț care s ă constate situa ția exact ă a activului și
pasivului societ ății;
– să conserve patrimoniul societ ății, registrele ce li s-au încredin țat de c ătre administratori și
actele societ ății;
– să întocmeasc ă un registru cu toate opera țiunile lichid ării, în ordinea datei lor;
– să cear ă asocia ților care r ăspund nelimitat sau care nu au efectuat integral v ărs ămintele
(dac ă sunt debitori f ăță de societate), sumele la care erau obliga ți;
– să cear ă radierea societ ății din Registrul comer țului în termen de 15 zile de la terminarea
lichid ării.
Drepturile lichidatorilor :
– să execute și s ă termine opera țiunile de comer ț referitoare la lichidare;
– să stea în judecat ă în calitate de reclamant sau de pârât, în numele societ ății;
– să vând ă prin licita ție public ă bunurile imobile ale societ ății și orice avere mobiliar ă a
societ ății;
– să lichideze și s ă încaseze crean țele societ ății;
– lichidatorii nu pot constitui ipoteci asupra bunurilor societ ății, dac ă nu sunt autoriza ți de
instan ță (cu excep ția unei stipula ții exprese în actul constitutiv sau în actul de numire).
Opera țiuni specifice procedurii de lichidare
Art. 252 din Legea societ ăților comerciale prevede c ă procedura lichid ării este instituit ă în
favoarea asocia ților. Pe întreaga durat ă a lichid ării, personalitatea juridic ă a societ ății comerciale
în cauz ă subzist ă intact ă.
a) Înlocuirea organelor de administrare
Ca efect asl dizolv ării societ ății, administratorii și directorii, respectiv membrii directoratului
trebuie s ă fie înlocui ți prin lichidatori.

53 Dac ă în actul constitutiv nu se prevede altfel, pentru desemnarea voluntar ă se cere
unanimitatea de voturi a asocia ților. În caz contrar, instan ța judec ătoreasc ă va numi lichidatorii,
la cererea oric ărui administrator ori asociat.
Lichidatorii pot fi persoane fizice sau persoane juridice. Lichidat orii, persoane fizice trebuie
să fie lichidatori autoriza ți.
Dup ă publicarea în Monitorul Oficial a numirii lichidatorilor, nicio ac țiune nu mai poate fi
exercitat ă pentru societate sau în contra acesteia, decât în numele lichidatorilor sau îm potriva lor.
b) Predarea gestiunii
Potrivit art 253 din Legea societ ăților comerciale, predarea gestiunii se realizeaz ă pe baza
inventarului și a bilan țului, documente care trebuie s ă constate atât situa ția exact ă a activului cât
și a pasivului societ ății.
Lichidatorii sunt obliga ți s ă primeasc ă și s ă p ăstreze patrimoniul și actele societ ății. Ei trebuie
să țin ă un registru cu toate opera țiile lichid ării, în ordinea datei lor. Lichidatorii î și îndeplinesc
mandatul sub controlul cenzorilor, iar în cazul societ ăților pe ac țiuni, sub controlul consiliului de
supraveghere.
c) Restrângerea obiectului gestiunii
Lichidatorii trebuie s ă execute și s ă termine doar opera țiile referitoare la lichidare. Ei vor fi
răspunz ători personal și solidar de executarea acelor opera țiuni care nu au leg ătur ă cu lichidarea
societ ății.
Pentru a recupera sumele datorate societ ății lichidatorii trebuie s ă urm ăreasc ă debitorii
societ ății. Sumele recuperate vor servi pentru satisfacerea creditori lor sociali și a drepturilor
cuvenite asocia ților. Bunurile din patrimoniul societ ății vor fi transformate în numerar, prin
licita ție public ă, fiecare bun în parte și nu vânzarea "în bloc".
d) Lichidarea pasivului social
Sumele ob ținute de lichidatori, în condi țiile men ționate anterior, servesc, în mod prioritar,
pentru stingerea datoriilor societ ății comerciale și apoi, de repartizare c ătre asocia ți.
e) Drepturile creditorilor sociali
Lichidarea se face în interesul asocia ților, dar f ără a v ătăma creditorii.
Art. 260 din Legea societ ăților comerciale prevede c ă lichidarea nu libereaz ă pe asocia ți de
răspundere juridic ă și nu împiedic ă deschiderea procedurii de faliment a societ ății.

54 Atunci când nu recurg la procedura declar ării societ ății în stare de faliment, creditorii vor
putea cere deschiderea procedurii insolven ței fa ță de societatea aflat ă în curs de lichidare.
Urm ărirea crean țelor ajunse la termen de c ătre creditorii societ ății, prin ac țiuni contra
lichidatorilor se poate face numai pân ă la concuren ța bunurilor existente în patrimoniul societ ății.
f) Drepturile asocia ților
În faza dizolv ării societ ății, drepturile asocia ților pot fi satisf ăcute doar dup ă acoperirea
pasivului social . Art. 256 din Legea societ ăților comerciale prevede c ă lichidatorii nu pot pl ăti
asocia ților nicio sum ă în contul p ărților ce li s-ar cuveni din lichidare, înaintea achit ării
creditorilor societ ății.
g) Întocmirea și executarea situa ției financiare finale
Situa ția financiar ă final ă va fi semnat ă de lichidatori. Ea trebuie s ă stabileasc ă modul de
repartizare a activului între asocia ți.
Registrele și actele societ ății , dup ă aprobarea rezultatelor finale și terminarea reparti ției
activului net, vor fi depuse de lichidatori la asociatul desemnat de majoritate, trebuind p ăstrate
minim cinci ani.
h) Radierea societ ății comerciale din registrul comer țului
Radierea se poate face fie la cererea lichidatorilor, dup ă terminarea opera țiilor de lichidare,
fie din oficiu.
Prin opera țiunea de radiere, personalitatea juridic ă a societ ății înceteaz ă.
2.6. Procedura insolven ței
Insolven ța sau eșecul în afaceri reprezint ă acea stare a patrimoniului debitorului care se
caracterizeaz ă prin insuficien ța fondurilor b ăne ști disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Cadrul legal
Legisla ția româneasc ă privind insolven ța este foarte des schimbat ă și diseminat ă în prea
multe acte normative.
Legea de baz ă privind insolven ța este Legea nr. 85/2006, care completeaz ă și modific ă Legea
nr. 64/1995 privind procedura reorganiz ării judiciare și a falimentului.
De asemenea, trebuie men ționate:
– Legea falimentului societ ăților de asigur ări nr. 503/2004;
– Ordonan ța de Guvern nr. 10/2004 referitoare la falimentul institu țiilor de credit (aplicabil ă și
pie ței de capital);

55 – Legea nr. 637/2002 privind insolven ța transfrontalier ă;
– O.U.G. nr. 86/2006 aplicabil ă profesiei de practician în insolven ță ;
– dup ă 1 ianuarie 2007, Regulamentul nr. 1346/2008 emis de Comisia European ă privind
procedurile de insolven ță , direct aplicabil în legisla ția româneasc ă;
– Directiva 2002/74/EC din 22 septembrie 2002 privind protec ția salaria ților în cazul
insolven ței angajatorului;
– Directiva 2001/17/EC din 19 martie 2001 privind reorganizarea și falimentul societ ăților de
asigur ări;
– Directiva 2001/24/EC privind reorganizarea și falimentul societ ăților de credit.
Defini ție și scop
Procedura insolven ței este o procedur ă colectiv ă12 (concursual ă), unitar ă, general ă,
îndreptat ă împotriva debitorului care se afl ă în insolven ță , având ca scop acoperirea pasivului
debitorului, fie prin reorganizarea activit ății acestuia sau lichidarea unor bunuri din averea lui
pân ă la stingerea pasivului, fie prin faliment.
Scopul legii , a șa cum rezult ă din defini ție, const ă în acoperirea pasivului debitorului aflat în
insolven ță , prin una din urm ătoarele metode:
– reorganizarea debitorului și a activit ății acestuia, inclusiv lichidarea unor bunuri din averea
lui, pân ă la stingerea pasivului;
– falimentul.
2.6.1. No țiunea de insolven ță
Insolven ța sau incapacitatea de plat ă intervine atunci când debitorul nu are lichidit ăți
disponibile necesare achit ării crean țelor certe, lichide și exigibile 13 .
Crean țele sunt:
– certe, dac ă existen ța lor nu este contestat ă și nu fac obiectul unui litigiu;
– lichide, dac ă constau în sume de bani;
– exigibile, dac ă au ajuns la scaden ță .
De asemenea, legea prevede o limit ă minim ă a valorii crean țelor (10.000 lei, iar pentru
crean țe salariale, 6 salarii medii pe economie), iar când valoarea l or este sub acest prag, debitorul
nu este considerat în stare de insolven ță .

12 Art. 2 din Legea nr. 85/2006
13 Angheni S. ș.a., Op. cit., p. 250

56 Legea utilizeaz ă conceptul de insolven ță în dou ă accep țiuni:
– insolven ță vădit ă, atunci când debitorul nu și-a pl ătit datoriile exigibile, de și au trecut 30 de
zile de la scaden ța acestora (insolven ță real ă, prezumat ă legal);
– insolven ța iminent ă, când se dovede ște c ă debitorul nu î și va putea pl ăti, la scaden ță ,
datoriile exigibile cu fondurile b ăne ști disponibile (insolven ța virtual ă, poten țial ă).
Atât jurispruden ța cât și doctrina fac distinc ție între insolven ță și insolvabilitate , st ări
patrimoniale cu semnifica ție și consecin țe diferite.
Astfel, insolvabilitatea const ă în imposibilitatea debitorului de a- și îndeplini obliga țiile fa ță
de creditori, atât din lipsa lichidit ăților, dar, mai ales din cauza dezechilibrului patrimonial, unde
din cauza datoriilor, elementele de pasiv nu pot fi acoperite de acti vul patrimonial, fapt ce duce la
faliment .
În cazul insolven ței , de și se afl ă în încetare de pl ăți din cauza lipsei de lichidit ăți, totu și
debitorul nu este insolvabil atâta timp cât de ține în patrimoniu bunuri care pot fi executate silit
pentru plata creditorilor sau pentru continuarea activit ății, în condi țiile în care ob ține amân ări de
plat ă.
Pân ă la faza de faliment, debitorul insolvabil are mai multe posibili t ăți de redresare a
activit ății și, pe cale de consecin ță , de evitare a falimentului, astfel:
a) reorganizare judiciar ă (fuziune, comasare, divizare);
b) concordatul preventiv este un contract încheiat între întreprinz ător și creditorii s ăi, prin
care întreprinz ătorul propune un plan de redresare a afacerii sale, iar creditorii accept ă s ă sprijine
eforturile sale de a dep ăș i dificult ățile financiare în care se afl ă. Pentru încheierea unui contract
de concordat este necesar acordul unei majorit ăți reprezentând creditorii care de țin dou ă treimi
din masa credal ă.
c) mandatul ad-hoc este o procedur ă confiden țial ă prin care instan ța desemneaz ă un
mandatar ad-hoc, care negociaz ă cu creditorii în vederea realiz ării unei în țelegeri cu unul sau mai
mul ți dintre ace știa pentru a dep ăș i starea de dificultate financiar ă în care se afl ă societatea
comercial ă.
Fa ță de mandatul ad-hoc, concordatul prezint ă avantajul c ă el reprezint ă o expresie a voin ței
debitorului și nu creditorilor, deoarece contractul intr ă în vigoare la cererea debitorului. În felul
acesta, nu se mai ajunge la executarea silit ă, valoarea datoriilor este înghe țat ă iar constractele

57 aflate în curs nu înceteaz ă. Debitorul nu- și pierde controlul afacerii sale și, totodat ă beneficiaz ă
de sprijinul unui specialist în insolven ță , care-l ajut ă s ă-și restructureze afacerea.
2.6.2. Principiile procedurii insolven ței
Dintre aceste principii 14 men țion ăm:
– principiul celerit ății , presupune ca toate actele și opera țiunile prev ăzute de lege s ă se
efectueze cu maxim ă rapiditate;
– principiul maximiz ării valorii averii debitorului (prezent în ambele forme ale procedurii
insolven ței) urm ăre ște ca atât prin reorganizare cât și în cadrul procedurii falimentului s ă se
ob țin ă valori maxime care s ă acopere cât mai satisf ăcător crean țele creditorilor;
– principiul particip ării active a creditorilor , prin hot ărârile pe care le iau în adunarea și
comitetul creditorilor, precum și dreptul de a formula opozi ții în cursul procedurii insolven ței;
– principiul priorit ății procedurii reorganiz ării judiciare fa ță de procedura falimentului ,
aceasta din urm ă producându-se doar atunci când reorganizarea nu este posibil ă sau când a e șuat;
– principiul tratamentului favorabil aplicabil debitorului onest și diligent , care beneficiaz ă
de o serie de drepturi și facilit ăți (dreptul de a propune un plan, dreptul de a- și administra averea,
dreptul de a fi desc ărcat de obliga ții la închiderea procedurii), în timp ce debitorul care
tergiverseaz ă aplicarea procedurii este sanc ționat prin ridicarea acestor drepturi;
– principiul paraliz ării factorilor perturbatori pentru desf ăș urarea procedurii (ex.: ac țiunile
individuale ale creditorilor, curgerea accesoriilor crean ței și dup ă deschiderea procedurii,
posibilitatea înstr ăin ării de c ătre debitor a unor bunuri necesare reorganiz ării etc.). Dup ă
deschiderea procedurii, pentru eliminarea acelor influen țe care a putea perturba bunul mers al
procedurii, legiuitorul reglementeaz ă o serie întreag ă de interdic ții, limit ări, suspend ări, obliga ții,
pe seama debitorului și a altor participan ți la procedur ă, urm ărind astfel respectarea caracterului
unitar, colectiv, concursual și egalitar al procedurii .
2.6.3. Formele procedurii insolven ței
Caracterul unitar al procedurii presupune reunirea tuturor crean țelor și a creditorilor
debitorului precum și toate bunurile acestuia.
Sub raport structural procedura insolven ței poate îmbr ăca dou ă forme alternative:
a) o procedur ă general ă;

14 Schiau Ioan, Op. cit., p. 319

58 b) o procedur ă simplificat ă.
a) Procedura general ă (a reorganiz ării judiciare) cuprinde trei faze:
– perioada de observa ție;
– reorganizarea judiciar ă;
– falimentul.
Perioada de observa ție începe imediat dup ă deschiderea procedurii și se încheie fie prin
confirmarea planului de reorganizare a debitorului, fie prin începerea proceduri i falimentului.
În cadrul perioadei de observa ție debitorul, sub supravegherea sau conducerea
administratorului judiciar , va putea s ă continue activit ățile curente, cum ar fi: realizarea
obliga țiilor contractuale deja asumate, efectuarea opera țiunilor de încas ări și pl ăți aferente
acestora sau asigurarea finan ță rii capitalului de lucru în limite curente.
În cazul în care debitorul este supus procedurii de faliment, perioa da de observa ție este
suprimat ă sau se poate întinde pe o durat ă de cel mult 60 de zile, atunci când este necesar ă
verificarea îndeplinirii unor condi ții de fapt, de care depinde op țiunea aplic ării procedurii
simplificate sau a procedurii generale.
Reorganizarea judiciar ă urm ăre ște redresarea debitorului și plata pasivului acestuia, faz ă
care se poate realiza prin mai multe metode:
– restructurarea opera țional ă și/sau financiar ă a debitorului;
– restructurarea corporativ ă, prin modificarea structurii de capital social;
– restrângerea activit ății prin lichidarea unor bunuri din averea debitorului pân ă la acoperirea
pasivului.
Procedura se realizeaz ă pe baza unui plan de reorganizare propus de debitor, de
administrator sau de unul ori mai mul ți creditori, plan acceptat de creditori și confirmat de
judec ătorul-sindic și, prin care se urm ăre ște, în condi țiile continu ării activit ății debitorului,
redresarea economic ă a acestuia, în urma c ăreia s ă se asigure stingerea pasivului, în condi ții
superioare celor ob ținute prin executarea silit ă a averii debitorului.
b) Procedura simplificat ă a insolven ței const ă în declararea falimentului debitorului
respectiv lichidarea judiciar ă a averii debitorului pentru acoperirea pasivului, urmat ă de
radierea firmei sale din registrul comer țului.

59 Procedura falimentului reprezint ă solu ția final ă care se aplic ă atunci când nu a fost posibil ă
adoptarea unui plan de reorganizare sau de lichidare limitat ă a unor bunuri din averea debitorului
sau când un asemenea plan nu a fost respectat sau nu a dat rezultatele scontate.
2.6.4. Participan ți la procedura insolven ței
1. Debitorul este personajul principal al procedurii, îndrept ățit s ă solicite deschiderea
procedurii insolven ței (v ădit ă sau iminent ă). În cazul debitorului-persoan ă juridic ă, debitorul va
desemna un administrator special , care se substituie organelor de administrare și conducere ale
societ ății și care va efectua în numele și pe seama acesteia actele de administrare necesare
procedurii.
Printre atribu țiile administratorului special se num ără:
– să propun ă un plan de reorganizare sau de lichidare a societ ății;
– să participe, ca reprezentant al debitorului, la judecarea ac țiunilor intentate împotriva
acestuia;
– să formuleze contesta ții în cadrul procedurii, atunci când este cazul;
– să administreze activitatea debitorului, sub supravegherea administr atorului judiciar, dup ă
confirmarea planului;
– dup ă intrarea în faliment, s ă participe la inventarul averii debitorului, s ă primeasc ă raportul
final și bilan țul de închidere a lichid ării și s ă participe la ședin ța convocat ă pentru solu ționarea
obiec țiunilor și aprobarea raportului.
2. Creditorii debitorului pot fi persoane fizice sau juridice care de țin crean țe de natur ă
comercial ă, civil ă, fiscal ă sau de alt ă natur ă, cu caracter cert, lichid și exigibil, asupra
patrimoniului debitorului și care sunt îndrept ățite s ă solicite deschiderea procedurii astfel:
a) numai în caz de insolven ță v ădit ă (când s-au împlinit 30 de zile de la scaden ță , f ără ca
debitorul s ă fi achitat scaden ța), și
b) numai dac ă crean țele ating o valoare-prag stabilit ă de lege.
3. Instan țele judec ătore ști
Legea nr. 85/2006 acord ă competen ță exclusiv ă de administrare a procedurii tribunalului în
jurisdic ția c ăruia se afl ă sediul sau, dup ă caz, domiciliul debitorului. Atribu țiile tribunalului vor fi
exercitate de un judec ător-sindic .

60 Ca regul ă general ă, citarea p ărților și comunicarea oric ăror acte de procedur ă se fac prin
Buletinul procedurilor de insolven ță , publica ție editat ă de oficiul Na țional al Registrului
comer țului – dipsozi ții derogatorii de la dreptul comun.
Curtea de Apel va fi instan ța de recurs pentru hot ărârile pronun țate de judec ătorul-sindic în
cadrul procedurii.
4. Judec ătorul-sindic
Judec ătorul-sindic este autoritatea public ă sub supravegherea c ăreia se efectueaz ă procedura
instituit ă de legiuitor, putând s ă desemneze, la nevoie, persoane specializate pentru inventarierea,
evaluarea, expertizarea bunurilor din patrimoniul debitorului. El este desemnat dintre magistra ții
tribunalului, în condi țiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciar ă. Atribu țiile sale sunt
limitate la controlul judec ătoresc al activit ății administratorului judiciar și/sau lichidatorului și la
cererile specifice procedurii insolven ței.
Atribu țiile sale sunt exclusiv jurisdic ționale , cum ar fi:
– pronun țarea hot ărârilor de deschidere a procedurii insolven ței, de intrare în faliment, de
admitere și confirmare a planului de reorganizare sau de lichidare, de închidere a proceduri i;
– judecarea contesta țiilor debitorilor împotriva cererilor introductive ale creditorilor, respectiv
judecarea opozi ției creditorilor fa ță de deschiderea procedurii, judecarea cererilor de a se ridica
debitorului dreptul de a- și mai conduce activitatea, judecarea contesta țiilor și opozi țiilor
debitorului, creditorilor sau ale oric ărei persoane interesate împotriva m ăsurilor luate sau
împotriva rapoartelor prezentate de administratorul judiciar sau lichidator ;
– judecarea ac țiunilor introduse de administratorul judiciar sau lichidator pentru anular ea unor
transferuri cu caracter patrimonial, anterioare cererii intr oductive sau judecarea cererilor de
atragere a r ăspunderii persoanelor care au contribuit la ajungerea debitorului în insolven ță ;
– desemnarea și/sau confirmarea administratorului judiciar și a lichidatorului și, dup ă caz,
înlocuirea acestora;
– solu ționarea altor cereri sau ac țiuni, cum ar fi cererea administratorului judiciar sau a
comitetului creditorilor de întrerupere a procedurii de reorganizar e judiciar ă și de intrare în
faliment ori ac țiunea în anularea hot ărârii adun ării creditorilor.
În concluzie, judec ătorul-sindic ac ționeaz ă și vegheaz ă ca interesele celor implica ți în
procedura insolven ței s ă fie ap ărate și realizate cât mai eficient.
5. Adunarea creditorilor și comitetul creditorilor

61 Adunarea creditorilor este un organ colectiv cu caracter esen țialmente deliberativ. Ea va fi
convocat ă și prezidat ă, dup ă caz, de c ătre administratorul judiciar sau lichidator, dac ă legea sau
judec ătorul-sindic nu dispune altfel. Ea cuprinde atât creditorii cunoscu ți la deschiderera
procedurii cât și creditorii ce vor fi cunoscu ți pe parcursul procedurii.
Adunarea creditorilor va putea fi convocat ă și la cererea creditorilor de ținând crean țe în
valoare de cel pu țin 30% din valoarea total ă a acestora. Participarea creditorilor în cadrul
adun ărilor se face personal sau prin împuternicit cu procur ă special ă și autentificat ă.
La ședin ța adun ării creditorilor vor participa debitorul și doi delega ți ai salaria ților acestuia,
care vor vota pentru crean țele reprezentând salariile și alte drepturi b ăne ști.
Dup ă întocmirea tabelului preliminar de crean țe, judec ătorul-sindic va desemna, în mod
provizoriu, un comitet al creditorilor , format din 3-5 creditori.
Cu prilejul primei ședin țe a adun ării creditorilor , aceasta va putea desemna un nou comitet,
dintre creditorii care s-au oferit voluntar, format tot din 3-5 cre ditori din rândul primilor 20 de
creditori, ca valoare a crean țelor, înscri și în lista creditorilor.
Comitetul creditorilor este un organ executiv al adun ării creditorilor și uneori, la cererea
judec ătorului-sindic, un auxiliar al acestuia. Comitetul creditorilor are urm ătoarele atribu ții
principale :
– să analizeze activitatea debitorului și s ă fac ă propuneri privind continuarea activit ății și
reorganizarea acestuia;
– să negocieze și s ă recomande adun ării creditorilor condi țiile în care s ă fie desemnat
administratorul judiciar sau lichidatorul;
– să analizeze și s ă conteste, dup ă caz, rapoartele administratorului judiciar sau ale
lichidatorului;
– să întocmeasc ă și s ă prezinte adun ării creditorilor rapoarte privind m ăsurile luate de
administratorul judiciar sau de lichidator și efectele acestora și s ă propun ă, motivat, și alte
măsuri;
– să cear ă judec ătorului-sindic ridicarea dreptului debitorului de a- și conduce activitatea;
– să introduc ă ac țiuni pentru anularea unor transferuri patrimoniale frauduloase f ăcute de
debitor, atunci când astfel de ac țiuni nu au fost introduse de administratorul judiciar sau
lichidator.

62 Dac ă din cauza num ărului mic de creditori judec ătorul-sindic nu consider ă necesar ă
constituirea unui comitet al creditorilor, atribu țiile comitetului vor fi exercitate de adunarea
creditorilor.
6. Administratorul judiciar
Administratorul judiciar este un practician în insolven ță , înregistrat pe listele Uniunii
Na ționale a Practicienilor în Insolven ță din România , c ăruia legea i-a încredin țat o serie de
atribu ții manageriale și administrative, pe care acesta le exercit ă, sub supravegherea
judec ătorului-sindic și a creditorilor, în cadrul perioadei de observa ție și a reorganiz ării judiciare.
Nu va putea fi desemnat ă lichidator judiciar persoana care nu poate fi fondator sau administr ator,
director, cenzor sau reprezentant al unei societ ăți comerciale.
Art. 19 din legea nr. 85/2006 prevede posibilitatea creditorilor debitorului aflat în insolven ță ,
care de țin cel pu țin 50% din valoarea crean țelor fa ță de acesta, s ă decid ă angajarea unui
administrator judiciar, practician în insolven ță , stabilindu-i și remunera ția. În acest scop,
practicienii interesa ți vor depune o ofert ă relevând experien ța lor și disponibilit ățile de timp și de
resurse umane.
În lipsa unei asemenea oferte, judec ătorul-sindic va desemna un administrator provizoriu, pe
care îl va înlocui cu cel selectat de creditori.
Administratorul judiciar trebuie s ă fac ă dovada c ă este asigurat pentru r ăspundere
profesional ă, prin subscrierea unei poli țe de asigurare valabile care s ă acopere eventualele
prejudicii cauzate în îndeplinirea atribu țiilor sale.
Dac ă un practician în insolven ță desemnat refuz ă numirea, acesta are obliga ția de a notifica
instan ța, în termen de 5 zile de la comunicarea sentin ței de numire. În caz contrar, va fi sanc ționat
cu amend ă de la 500 la 1000 lei, de c ătre judec ătorul-sindic.
Printre principalele atribu ții ale administratorului judiciar pot fi men ționate:
– examinarea situa ției economice și a activit ății debitorului și redactarea unui raport prin care:
a) s ă propun ă fie aplicarea procedurii simplificate, fie continuarea perioade i
de observa ție, în cadrul procedurii generale;
b) s ă arate cauzele încet ării de pl ăți și persoanele responsabile;
c) s ă indice posibilitatea real ă de reorganizare sau motivele care nu permit
reorganizarea;

63 – elaborarea planului de reorganizare a debitorului, dac ă a apreciat c ă exist ă șanse reale de
reorganizare;
– supravegherea și/sau conducerea activit ății debitorului;
– verificarea crean țelor și, dup ă caz, formularea de obiec țiuni la acestea și întocmirea tabelelor
crean țelor;
– introducerea de ac țiuni pentru anularea actelor frauduloase ale debitorului, încheiate în
dauna creditorilor s ăi sau pentru atragerea r ăspunderii persoanelor care au contribuit la
absolven ța creditorului;
– men ținerea sau denun țarea unor contracte ale debitorului, urm ărirea încas ării cren țelor
debitorului, inclusiv pe cale judec ătoreasc ă, încheierea de tranzac ții, desc ărcarea de datorii,
renun țarea la garan ții reale, cu acordul judec ătorului-sindic;
– orice alte atribu ții stabilite prin încheiere de judec ătorul-sindic.
7. Lichidatorul judiciar
În cazul începerii procedurii falimentului, judec ătorul-sindic va desemna un lichidator,
practician în insolven ță . În acel moment, atribu țiile administratorului judiciar înceteaz ă. Legea
prevede c ă poate fi numit lichidator chiar administratorul judiciar desemnat anterior. Lichidatorul
va trebui să îndeplineasc ă acelea și condi ții, privind numirea, ca și administratorul judiciar.
Atribu țiile lichidatorului sunt stabilite de judec ătorul-sindic, prin încheiere, acesta urmând a
efectua actele, opera țiunile și procedurile dispuse de judec ătorul-sindic. Aceste atribu ții sunt, în
general, similare cu cele ale administratorului judiciar. În plus, sunt pre v ăzute și altele, cum ar fi:
– aplicarea sigiliilor și inventarierea bunurilor din averea debitorului;
– conservarea și vânzarea acestora;
– primirea pl ăților pe seama debitorului și efectuarea distribu ției lor de c ătre creditori, dup ă
aprobarea raportului final de c ătre judec ătorul-sindic.
8. Persoane de specialitate
Legea îl abiliteaz ă pe judec ătorul-sindic sau pe lichidator ca, atunci când are nevoie, s ă
desemneze persoane de specialitate, de regul ă exper ți tehnici, contabili și al ți speciali ști, care prin
cuno știn țele profesionale pot s ă ajute în elucidarea unor probleme (teoretice sau practice), necl are
sau controversate, în îndeplinirea unor activit ăți executive impuse de lege sau de tribunal.

64 2.6.5. Desf ăș urarea procedurii propriu-zise
2.6.5.1. Deschiderea procedurii insolven ței
Procedura începe pe baza unei cereri introductive formulat ă de una dintre urm ătoarele
categorii de persoane:
– debitorul însu și;
– creditorii debitorului;
– orice alte persoane sau institu ții prev ăzute de lege (ex.:CNVM, împotriva persoanelor
juridice aflate sub supravegherea și controlul acesteia, care îndeplinesc criteriile prev ăzute de
dispozi țiile legale speciale pentru pornirea procedurii prev ăzute de lege).
Introducerea prematur ă, cu rea-credin ță sau tardiv ă, de c ătre debitor a unei cereri de
deschidere a procedurii are ca efect r ăspunderea patrimonial ă a debitorului persoan ă fizic ă sau a
reprezentan ților statutari ai persoanelor juridice debitoare, pentru prejudiciile cauza te.
În func ție de op țiunea debitorului , obiectul cererii poate consta în:
– reorganizarea judiciar ă a activit ății conform unui plan de restructurare opera țional ă sau
financiar ă;
– restructurare cooperativ ă prin modificarea structurii capitalului social;
– restructurarea activit ății prin lichidarea unor bunuri din averea proprie;
– intrarea în faliment, prin procedura simplificat ă.
La cerere, vor fi anexate o serie de documente de eviden ță financiar-contabil ă, o list ă a tuturor
bunurilor din averea sa precum și o list ă a tututor creditorilor etc.
Orice creditor care are o crean ță cert ă, lichid ă și exigibil ă are dreptul s ă introduc ă la tribunal
o cerere împotriva debitorului prezumat în insolven ță . Creditorul sau creditorii vor trebui s ă arate
cunatumul și temeiul crean ței lor, s ă indice existen ța unor garan ții sau m ăsuri asiguratorii și s ă
anexeze documentele justificative ale crean ței. De asemenea, creditorii vor trebui s ă precizeze
dac ă inten ționeaz ă s ă participe la reorganizarea debitorului, ar ătând, în principiul modalitatea în
care în țelege s ă se implice în aceast ă reorganizare.
Dup ă înregistrarea cererii debitorului , judec ătorul-sindic va verifica dac ă aceasta întrune ște
condi țiile legale pentru deschiderea procedurii, dup ă care va pronun ța o încheiere:
– fie de deschidere a procedurii generale,
– fie de deschidere a procedurii simplificate (dac ă debitorul și-a manifestat inten ția de a intra
în procedura simplificat ă sau face parte din categoriile de debitori împotriva c ărora se deschide

65 direct procedura simplificat ă sau nu a depus documentele care, potrivit legii, trebuie s ă înso țeasc ă
cererea de deschidere a procedurii). Aceast ă hot ărâre va fi notificat ă debitorului, tuturor
creditorilor men ționa ți în lista depus ă de debitor și Oficiului registrului comer țului unde debitorul
este înmatriculat, pentru efectuarea men țiunii privind deschiderea procedurii.
Dac ă cererea apar ține creditorilor , judec ătorul-sindic o va notifica debitorului, care
beneficiaz ă de un termen de 10 zile pentru a contesta cererea sau pentru a recunoa ște starea de
insolven ță . Dac ă cererea îndepline ște condi țiile legii și nu e contestat ă de debitor sau dac ă aceast ă
contesta ție a fost respins ă, judec ătorul-sindic pronun ță , de asemenea, o hot ărâre de deschidere a
procedurii, care poate fi atacat ă cu recurs.
2.6.5.2. Efectele deschiderii procedurii
Deschiderea procedurii insolven ței produce dou ă categorii de efecte:
– cu privire la patrimoniul debitorului;
– cu privire la debitor.

1) Efecte cu privire la patrimoniu
a) De la data deschiderii procedurii se suspend ă toate ac țiunile judiciare sau extrajudiciare
pentru realizarea crean țelor asupra debitorului sau bunurilor sale, ac țiuni care sunt anterioare
cererilor introductive. Creditorii ale c ăror crean țe sunt garantate cu garan ții reale (ipotec ă, gaj,
garan ție real ă mobiliar ă, drept de reten ție) pot solicita, în anumite condi ții, ridicarea suspend ării
în leg ătur ă cu crean țele lor, procedând la valorificarea bunului asupra c ăruia poart ă garan ția;
b) Suspendarea termenelor de prescrip ție în care creditorii puteau s ă-și valorifice crean țele
împotriva debitorului aflat în incapacitate de plat ă (ca m ăsur ă de protec ție a intereselor legitime
de ale creditorilor);
c) Nici o dobând ă, majorare, penalitate ori cheltuial ă (denumite, generic, accesorii) nu vor
putea fi ad ăugate crean țelor n ăscute anterior deschiderii procedurii insolven ței (cu excep ția
crean țelor garantate, care vor putea fi înscrise în tabelul crean țelor la valoarea garantat ă);
d) Este interzis administratorilor societ ății comerciale debitoare s ă înstr ăineze, f ără acordul
judec ătorului-sindic, ac țiunile sau p ărțile sociale ce le de țin – ca m ăsur ă de men ținere a
intereselor conducerii debitorului în sfera procedurii, ace știa fiind direct interesa ți în succesul
procedurii (în calitate de ac ționari și creditori);

66 e) Pân ă la eventuala confirmare a unui plan de reorganizare, ac țiunile debitorilor emiten ți de
valori mobiliare cotate la burs ă se suspend ă de la tranzac ționare – ca m ăsur ă de contracarare a
eventualelor efecte negative (c ăderea cota țiilor la burs ă) asupra surselor de redresare a societ ății
insolvabile;
f) Orice acte, opera țiuni sau pl ăți, efectuate dup ă deschiderea procedurii sunt nule , cu
excep ția cazurilor reglementate de lege sau autorizate de judec ătorul-sindic (opera țiunile și pl ățile
curente);
g) Furnizarea de utilit ăți (ap ă, electricitate, gaze, servicii telefonice, de salubritate et c.) nu va
putea fi întrerupt ă în perioada de observa ție sau de reorganizare, dac ă debitorul este consumator
captiv, potrivit legii;
h) De la data deschiderii procedurii curge termenul maxim de 18 luni în care vor putea fi
anulate transferurile patrimoniale, anterioare cererii de des chidere a procedurii, care au
prejudiciat interesele creditorilor;
i) Contractele debitorului, aflate în curs de derulare, vor putea fi men ținute sau denun țate de
administratorul judiciar, dup ă cum acestea sunt sau nu benefice pentru activitatea și averea
debitorului;
j) Toate actele emise de debitor vor purta men țiunea "în insolven ță ", scrise în limba român ă,
englez ă și francez ă.

2) Efecte cu privire la debitor
Deschiderea procedurii ridic ă debitorului dreptul de a- și conduce activitatea, de a- și
administra bunurile (averea) și de a dispune de ele, cu excep ția cazului când și-a manifestat
intenia de reorganizare.
Chiar și în acest din urm ă caz, creditorii pot cere judec ătorului-sindic s ă-i ridice dreptul de
administrare, dac ă se constat ă pierderi continue în averea debitorului.
Dreptul debitorului de a- și conduce activitatea înceteaz ă întotdeauna în caz de faliment.
Conducerea activit ății și administrarea averii debitorului se va face de c ătre administratorul
judiciar sau lichidator, dup ă caz.
2.6.5.3. Primele m ăsuri ale procedurii deschise
Prin sentin ța de deschidere a procedurii judec ătorul-sindic va desemna un administrator
judiciar sau un lichidator, în cazul procedurii simplificate.

67 Administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor debitorului și Oficiului
registrului comer țului unde debitorul este înmatriculat și va asigura publicarea acesteia într-un
ziar de larg ă circula ție și în Buletinul procedurilor de insolven ță .
Notificarea trebuie s ă cuprind ă mai multe elemente:
– termenul limit ă de depunere de c ătre creditori a opozi țiilor la sentin ța de deschidere a
procedurii;
– termenul limit ă pentru înregistrarea cererii de admitere a crean țelor asupra averii
debitorului;
– termenul de verificare a crean țelor;
– întocmirea, afi șarea și comunicarea tabelului preliminar de crean țe;
– termenul de definitivare a tabelului crean țelor;
– locul, data și ora primei ședin țe a adun ării creditorilor (limitele sunt prev ăzute de lege).
Pentru stabilirea masei credale , administratorul judicar va proceda la verificarea tuturor
cererilor de admitere a crean țelor depuse de creditori în termenul legal și înregistrate în registrul
crean țelor , cu excep ția crean țelor bugetare necontestate și a crean țelor contestate prin titluri
executorii. Prin verificarea crean țelor se va stabili legitimitatea lor, valoarea exact ă și
prioritatea .
Ca rezultat al verific ărilor f ăcute, administratorul va întocmi un tabel preliminar al
crean țelor , pe care îl va înregistra la tribunal și în care va ar ăta crean țele chirografare, garantate,
cu priorit ăți, sub condi ție sau nescadente, precum și titularul și valoarea fiec ărei crean țe.
Judec ătorul-sindic va solu ționa, deodat ă, toate contesta țiile creditorilor debitorului
men ționat sau ale altor persoane interesate, cu privire la crean țele și drepturile de preferin ță
cuprinse în tabelul preliminar. Dup ă ce toate contesta țiile au fost solu ționate, administratorul
judiciar va întocmi tabelul definitiv al crean țelor și îl va afi șa la sediul tribunalului. Numai
creditorii trecu ți în acest tabel au drept de vot asupra planului de reorganizare , în cadrul adun ării
creditorilor sau dreptul de a participa la orice reparti ții în cazul lichid ării averii debitorului.
2.6.5.4. Situa ția unor acte juridice ale debitorului
Dup ă deschiderea procedurii, administratorul judiciar sau lichidatorul vor lua o serie de
măsuri de natur ă s ă protejeze creditul, s ă sanc ționeze pe debitorii incorec ți și s ă administreze
obliga țiile comerciale asumate de c ătre debitor. Aceste m ăsuri pot fi împ ărțite, dup ă natura lor, în
dou ă categorii:

68 – măsuri de drept procesual;
– măsuri de administrare a averii debitorului.

1. Măsuri de drept procesual
Aceste m ăsuri se concretizeaz ă în introducerea de ac țiuni pentru anularea unor categorii de
acte juridice ale debitorului, încheiate în dauna drepturilor legit ime ale creditorilor. Astfel, vor
putea fi anulate actele încheiate în ultimii trei ani care au premers deschi derii procedurii, și
anume:
– actele cu caracter fraudulos încheiate de debitor la în țelegere cu ter ții, prin care ambele p ărți
au urm ărit s ă încalce drepturile creditorilor;
– actele de transfer patrimonial efectuate de debitor, cu ti tlu gratuit, excep ție f ăcând
sponsoriz ările în scop umanitar;
– opera țiunile comerciale dezechilibrate, în care presta ția debitorului este excesiv ă, dep ăș ind
vădit pe cea primit ă și, demonstrând inten ția debitorului de a- și diminua patrimoniul, cu scopul
de a-și p ăgubi creditorii;
– transferuri patrimoniale efectuate cu scopul de a sustrage bunuri urm ăririi creditorilor sau cu
inten ția de a favoriza un creditor, oferindu-i mai mult decât ar primi în caz de falime nt;
– constituitrea unor garan ții reale pentru o crean ță care era chirografar ă, creând astfel o pozi ție
privilegiat ă unui creditor în dauna celorlal ți;
– pl ățile anticipate ale datoriilor, dac ă scaden ța ini țial ă ar fi fost ulterioar ă datei la care s-a
deschis procedura.
Art. 81 din Legea nr. 85/2006 prevede c ă "Ac țiunea pentru anularea actelor frauduloase
încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum și pentru anularea constituirilor sau
transferurilor de drepturi patrimoniale, poate fi introdus ă de administratorul judiciar/lichidator în
termen de un an de la data expir ării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prev ăzut la
art. 20 (raport f ăcut de administrator privind cauzele și împrejur ările care au condus la
insolven ță ), dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii".
Primul termen prev ăzut de lege (de cel mult un an, pentru introducerea ac țiunii) este un
termen special de prescrip ție extinctiv ă, un termen derogatoriu de la dreptul comun reprezentat
de Decretul-lege nr. 167 din 1958 privind prescrip ția extinctiv ă.

69 Cel de-al doilea termen este un termen de dec ădere de 18 luni de la deschiderea procedurii,
reglementat de Codul de procedur ă civil ă.
În leg ătur ă cu titulatura de " acte juridice cu caracter fraudulos ", men țion ăm c ă art. 79 din
lege face referire la acte juridice neprezumate ca fiind fr auduloase, pentru care administratorul
judiciar sau lichidatorul trebuie s ă probeze caracterul fraudulos și art. 80 din lege se ocup ă de
actele prezentate ca fiind încheiate prin fraud ă, deci caracterul fraudulos nu mai trebuie probat.
În urma ac țiunii în anulare , ter țul dobânditor, beneficiar al transferurilor patrimoniale
anulate, va trebui s ă restituie averii debitorului bunul dobândit sau contravaloarea acestui a, dac ă
bunul nu mai exist ă la data introducerii ac țiunii. În schimb, ter țul dobânditor de bun ă credin ță se
transform ă în creditor (echivalent valorii bunului) împotriva averii debitorului.
Facem men țiunea c ă nu vor fi anulate acele opera țiuni sau transferuri cu caracter patrimonial
făcute de debitor în cursul desf ăș ur ării normale a activit ății sale (deci opera țiuni efectuate cu
bun ă-credin ță ), f ără inten ția de fraudare a creditorilor și care nu au produs pagube averii
debitorului sau drepturilor creditorilor.

2. Măsuri de administrare a averii debitorului
Dup ă examinarea stadiului de executare și al efectelor acestor contarcte,
administratorul/lichidatorul va putea decide care dintre aceste cont racte sunt utile pentru
realizarea reorganiz ării judiciare și, respectiv, lichid ării și care dintre ele nu servesc acestui scop
și va ac ționa pentru derularea unora în continuare și, respectiv, pentru denun țarea celorlalte.
În acela și timp, orice cocontractant al debitorului va putea s ă cear ă administratorului sau
lichidatorului s ă opteze, într-un termen de 30 de zile, pentru men ținerea sau denun țarea unui
contract.
Pentru anumite tipuri de contracte (ex.: contracte de vânzare a unui imobil, de închiriere, de
munc ă, de comision, de consigna ție sau de servicii specializate)legea prescrie anumite lim ite în
care se poate manifesta dreptul de op țiune al administratorului, privind denun țarea sau
men ținerea contractelor.
Exemplific ăm în continuare:
a) Contractele de credit încheiate de debitor, vor putea fi men ținute și, cu acordul
contractan ților, vor putea fi modificate, astfel încât clauzele lor s ă asigure echivalen ța viitoarelor
presta ții ale debitorului (art. 86).

70 O asemenea modificare este posibil ă numai în perioada de observa ție și numai cu aprobarea
creditorilor, și, numai dac ă modific ările sunt benefice atât averii debitorului cât și intereselor
creditorilor.
b) Contractul de munc ă sau de închiriere (în care debitorul avea calitatea de locatar) va
putea fi denun țat numai cu respectarea termenelor legale de preaviz prev ăzute de legisla ția
muncii și legea civil ă (art. 86).
Atunci când debitorul intr ă direct în procedura simplificat ă, legea permite lichidatorului s ă
desfac ă aceste contracte de munc ă în regim de urgen ță , cu acordarea unui preaviz de doar 15 zile,
fără a urma procedurile specifice concedierii colective.
c) Un proprietar al unui imobil închiriat , debitor în prezenta procedur ă, nu va desfiin ța
contractul de închiriere, cu excep ția cazului în care chiria perceput ă de acesta este inferioar ă
chiriei practicate pe pia ță .
d) Contractele cu executare succesiv ă, prev ăzând pl ăți periodice din partea debitorului vor
putea fi men ținute sau denun țate potrivit op țiunii administratorului sau lichidatorului.
e) Contractul prin care debitorul s-a obligat s ă efectueze servicii cu caracter specializat sau
personal, va putea fi denun țat (art. 92), cu excep ția cazului când creditorul accept ă efectuarea
presta ției de c ătre o persoan ă desemnat ă de administrator sau lichidator și dac ă el este în
beneficiul averii debitorului.
f) Contractul de vânzare-cump ărare a unui imobil , în care vânz ătorul și-a re ținut titlul de
proprietate pân ă la plata integral ă a pre țului vânz ării este considerat de lege (Legea nr. 85/2006)
ca fiind perfectat și executat, în ceea ce prive ște pe vânz ător, acesta având, împotriva averii
debitorului, o crean ță egal ă cu diferen ța de pre ț neîncasat ă.
g) În cazul unui bun mobil , vândut debitorului și nepl ătit de acesta, și, aflat în tranzit la data
deschiderii procedurii, îns ă neaflat la dispozi ția debitorului sau altei p ărți (ter ț), vânz ătorul poate
lua bunul înapoi. Deoarece vânz ătorul are dreptul unilateral de a denun ța contractul, iar
cump ărătorul se afl ă în incapacitate de plat ă, toate cheltuielile vor fi suportate de c ătre vânz ător și
el va trebui s ă restituie debitorului orice avans din pre ț. Dac ă, vânz ătorul nu opteaz ă pentru luarea
bunului înapoi, el va putea recupera pre țul prin înscrierea crean ței sale în tabelul de crean țe.
h) dac ă un comisionar , care de ține titluri pentru bunuri ce urmeaz ă a fi primite ori pentru
marf ă, devine subiectul procedurii insolven ței, comitentul va fi îndrept ățit s ă-și ia înapoi titlurile
ori marfa sau s ă cear ă ca valoarea lor s ă fie pl ătit ă de c ătre comisionar.

71 Contractul de comision (o specie a contractului de mandat comercial) este un contract pr in
care o parte (numit ă comisionar) se oblig ă în baza împuternicirii celeilalte p ărți (numit ă comitent)
să încheie anumite acte de comer ț, în nume propriu, dar pe seama comitentului, în schimbul unei
remunera ții numit ă comision.
2.6.5.6. Atragerea r ăspunderii unor persoane
din conducerea debitorului
Aceast ă r ăspundere a membrilor organelor de conducere și de supraveghere a debitorului,
reglementate de art. 138 din lege d ă expresie principiului maximiz ării averii debitorului și se
încadreaz ă în preocuparea legiuitorului de a pune la îndemâna creditorilor și a instan ței de
judecat ă mijloacele juridice cele mai adecvate pentru a asigura bunuril e necesare lichid ării
pasivului debitorului, astfel încât procedurile reglementate de lege s ă-și g ăseasc ă o eficien ță cât
mai mare. Ea este o răspundere special ă fa ță de regulile de drept comun.
Competen ța atragerii la r ăspundere revine judec ătorului-sindic care instrumenteaz ă dosarul
de insolven ță , la sesizarea administratorului judiciar sau lichidatorului societ ății debitoare.
Persoanele cu func ții de conducere și control , respectiv administratorii, directorii și
cenzorii care au contribuit la starea de incapacitate de plat ă a debitorului vor răspunde
patrimonial , în sensul oblig ării lor la acoperirea unei p ărți din datoriile societ ății comerciale
debitoare, dac ă au s ăvâr șit una din urm ătoarele fapte:
– au folosit bunuri sau credite ale persoanei juridice în folosul pr opriu sau al unei alte
persoane;
– au f ăcut acte de comer ț în interes personal, sub acoperirea societ ății;
-au dispus continuarea unei activit ăți care a dus la starea de incapacitate de plat ă, pentru c ă
urm ăreau un interes personal;
– au ținut inten ționat contabilitate fictiv ă sau au f ăcut s ă dispar ă unele documente;
– au deturnat sau ascuns o parte din activul societ ății sau au m ărit în mod fictiv pasivul
acesteia;
– au pl ătit sau au dispus s ă pl ăteasc ă cu preferin ță unii creditori, în dauna celorlal ți;
– alte fapte prev ăzute de lege.
Răspunderea patrimonial ă a persoanelor vinovate poate fi contractual ă sau delictual ă, în
func ție de izvorul obliga ției care i-a apar ținut. Dac ă mai multe persoane sunt obligate acestea vor
răspunde solidar.

72 Dreptul la ac țiunea în r ăspundere se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost
cunoscut ă sau trebuia cunoscut ă persoana care a cauzat starea de insolven ță . De aceea, legea
prevede c ă ac țiunea privind angajarea r ăspunderii se solu ționeaz ă de c ătre judec ătorul-sindic ,
în cursul procedurii și nu dup ă închiderea acesteia.
Totodat ă, se poate solicita insituirea de m ăsuri asiguratorii asupra bunurilor care apar țin
persoanelor vinovate, împotriva c ărora s-a pornit ac țiunea de r ăspundere, cu fixarea obligatorie
a unei cau țiuni de 10% .
Executarea silit ă a bunurilor care apar țin persoanelor vinovate de crearea st ării de insolven ță
se va face de c ătre executorul judec ătoresc , potrivit Codului de procedur ă civil ă.
Aplicarea m ăsurilor de mai sus nu înl ătur ă răspunderea penal ă, pentru faptele care întrunesc
elementele constitutive ale unei infrac țiuni: bancruta simpl ă sau frauduloas ă, gestiune
frauduloas ă, fals, uz de fals, în șel ăciune etc.
Ne vom opri doar la infrac țiunile de bancrut ă simpl ă sau frauduloas ă, care, prin Legea
insolven ței au cunoscut modific ări substan țiale fa ță de reglementarea ini țial ă.
Infrac țiunea de bancrut ă simpl ă const ă în fapta debitorului persoan ă fizic ă sau a
reprezentantului legal al debitorului persoan ă juridic ă, care, obligat fiind s ă introduc ă cererea de
deschidere a procedurii insolven ței fa ță de societate în 30 de zile de la apari ția st ării de
insolven ță , nu o face deloc sau nu o face în termen de 6 luni de la expirarea termenului legal de
introducere a cererii (art. 143).
În privin ța infrac țiunii de bancrut ă frauduloas ă, aceasta const ă în fapta persoanei care:
– falsific ă, sustrage sau distruge eviden țele debitorului ori ascunde o parte din activul averii
acestuia;
– înf ățișeaz ă datorii inexistente sau prezint ă în registrele debitorului, în alt act sau în situa ția
financiar ă sume nedatorate, fiecare dintre aceste fapte fiind s ăvâr șite în frauda creditorilor;
– înstr ăineaz ă, în frauda creditorilor, în caz de insolven ță a debitorului, o parte din active.
Persoanele vinovate de bancrut ă frauduloas ă se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
2.6.5.6. Reorganizarea debitorului

Reorganizarea presupune întocmirea unui plan care s ă prevad ă:
a) fie restructurarea și continuarea activit ății debitorului;
b) fie restrângerea activit ății prin lichidarea unor bunuri din averea acestuia;

73 c) fie o combina ție a celor dou ă variante.
În concret, planul va trebui s ă cuprind ă o serie de solu ții și m ăsuri specifice, cum ar fi:
– asigurarea unor resurse financiare necesare activit ății debitorului, cu indicarea surselor
acestora: majorare de capital, credite bancare, vânzarea unor ac tive sau închirierea lor, emisiunea
de titluri de valori mobiliare etc.;
– fuziunea debitorului;
– cesiunea p ărților sociale sau ac țiunilor emise;
– modificarea actului constitutiv etc.
Planul de reorganizare va putea fi propus de debitor, administratorul judiciar sau de
creditori, conform legii, în cel mult 30 de zile de la data afi șă rii tabelului definitiv al crean țelor
de c ătre administratorul judiciar. Nerespectarea termenului atrage de c ăderea p ărților din dreptul
de a depune un plan de reorganizare sau lichidare și, ca urmare, trecerea , din dispozi ția
judec ătorului-sindic, la procedura falimentului.
Executarea planului de reorganizare nu va putea dep ăș i 3 ani socoti ți de la data confirm ării
lui.
Planul propus de cei îndrept ățiți va fi depus la tribunal și va fi comunicat, dup ă caz,
debitorului, administratorului judiciar și comitetului creditorilor.
Judec ătorul-sindic va admite planul sau planurile care îndeplinesc condi țiile legale și care
au șanse de succes, putând solicita în acest sens avizul unui expert practician în ins olven ță .
În cel mult 25 de zile de la data admiterii planului, dar nu mai îna inte de afi șarea tabelului
definitiv al crean țelor, judec ătorul-sindic va dispune administratorului financiar s ă organizeze o
ședin ță în care s ă fie dezb ătute toate planurile și la care vor putea participa creditorii înscri și în
tabelul definitiv de crean țe, debitorul și administratorul financiar.
Legea acord ă creditorilor dreptul de a accepta sau respinge unul sau altul dintre planurile
propuse, dup ă o metodologie complex ă, astfel:
– creditorii sunt repartiza ți în patru categorii care voteaz ă separat: I – crean țe garantate; II –
crean țe bugetare; III – creditori chirografari care sunt furnizori indispensabili activit ății
debitorului și IV – ceilal ți creditori chirografari;
– planul va fi considerat acceptat de o categorie de creditori dac ă a fost votat cu majoritatea
absolut ă a valorii crean țelor din acea categorie (2/3);
Judec ătorul-sindic va confirma acel plan care îndepline ște cumulativ condi țiile:

74 1) planul a fost acceptat de cel pu țin jum ătate plus una din categoriile de creditori men ționate
mai sus (adic ă 3 din 4), inclusiv de minimum una din categoriile defavorizate (pentr u care planul
prevede o reducere a crean ței sau o restrângere a garan țiilor aferente);
2) în cazul în care sunt doar dou ă categorii de creditori, planul a fost acceptat de categoria a le
cărei crean țe au cea mai mare valoare;
3) fiecare categorie defavorizat ă care a respins planul va fi supus ă unui tratament echitabil și
corect;
4) nici una dintre categoriile sau creditorii care respins planul nu primesc mai pu țin decât ar fi
primit în cazul falimentului.
Planul va fi confirmat de judec ătorul-sindic printr-o hot ărâre cu caracter definitiv și
executoriu, care modific ă, corespunz ător celor stabilite prin plan, crean țele și drepturile
creditorilor și ale celorlalte p ărți interesate.
Urmare a confirm ării planului de reorganizare, debitorul trebuie s ă duc ă la îndeplinire
schimb ările de structur ă prev ăzute în plan, sub supravegherea administratorului judiciar.
Ca principiu, în aceast ă perioad ă, debitorul, prin administratorul special, î și p ăstreaz ă dreptul
de a conduce activitatea și de a administra averea, sub supravegherea judec ătorului-sindic. El este
obligat s ă prezinte trimestrial rapoarte comitetului creditorilor privind situa ția sa financiar ă. Dac ă
debitorul nu se conformeaz ă planului sau dac ă desf ăș urarea activit ății aduce pierderi averii sale,
administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori va putea cere
judec ătorului-sindic s ă dispun ă începerea procedurii falimentului , fiind dispensa ți de obliga ția
de a mai proba starea de insolven ță a debitorului.

2.6.5.7. Falimentul
Intrarea debitorului în faliment este decis ă printr-o încheiere a judec ătorului-sindic, atunci
când:
– debitorul și-a declarat inten ția de a intra în faliment ori nu și-a declarat inten ția de
reorganizare și nici una dintre p ărțile îndrepta țite de lege nu au propus un plan de reorganizare
sau nici un plan dintre cele propuse nu a fost acceptat și confirmat;
– debitorul și-a declarat inten ția de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare, ori
planul propus nu a fost acceptat și confirmat și nici o alt ă persoan ă îndrept ățit ă nu a propus un
plan de reorganizare;

75 – nu au fost îndeplinite obliga țiile de plat ă și celelalte obliga ții asumate.
Prin aceea și hot ărâre de intrare în faliment judec ătorul-sindic va pronun ța dizolvarea
societ ății debitoare dispunând:
– ridicarea dreptului de administrare al debitorului;
– desemnarea unui lichidator, provizoriu, în cazul procedurii generale, stabilirea atribu țiilor și
remunera ției acestuia;
– în cazul procedurii simplificate, confirmarea, în calitate de lichidator a administratorului
financiar;
– termenul maxim de predare a gestiunii averii de la debitor/adm inistrator c ătre lichidator, în
cazul procedurii generale;
– întocmirea și predarea c ătre lichidator, în termen de 10 zile, a unei liste cuprinzând numele
și adresele creditorilor și toate crean țele acestora, la data intr ării în faliment;
– notificarea intr ării în faliment;
– termenele pentru declararea crean țelor n ăscute dup ă deschiderea procedurii, precum și
termenele de declarare a crean țelor n ăscute în perioada de observa ție.
Dup ă începerea procedurii de faliment, lichidatorul este obligat să preocedeze la sigilarea
bunurilor ce fac parte din averea debitorului și inventarierea lor în scopul lichid ării activului
debitorului .
În paralel, el va efectua verificarea crean țelor și întocmirea tabelului creditorilor (dac ă aceste
opera țiuni nu au fost deja efectuate și finalizate de administratorul judiciar), în scopul
cunoa șterii volumului datoriilor și acoperirii lor din vânzarea activelor .
Vânzarea bunurilor din averea debitorului se va putea face în bloc (ca un ansamblu în s tare
de func ționare) sau individual. Metoda de vânzare (licita ție public ă, negociere direct ă sau o
combina ție dintre cele dou ă) va fi aprobat ă de adunarea creditorilor, la propunerea lichidatorului.
Veniturile ob ținute din administrarea cl ădirilor sau a altor bunuri, precum și sumele ob ținute
din vânz ările de bunuri din averea debitorului vor fi depuse în contul averii acest uia, pentru a fi
distribuite creditorilor.
Distribu ția rezultatului lichid ării se va face în ordinea prev ăzut ă de lege, ținând seama de
urm ătoarele ranguri de prioritate :
a) Din vânzarea bunurilor grevate de garan ții reale ori drepturi de reten ție, se vor achita
mai întâi taxele și orice cheltuieli aferente vânz ării, conserv ării și administr ării bunurilor

76 respective și apoi crean țele creditorilor garanta ți, cuprinzând tot capitalul și accesoriile
(dobânzi, major ări, penalit ăți, cheltuieli);
b) Din vânzarea celorlalte bunuri ale averii debitorului se vor acoperi crean țele în
urm ătoarea ordine:
1) taxele, timbrele și orice alte cheltuieli aferente procedurii, inclusiv cheltuieli le necesare
conserv ării și administr ării bunurilor din averea debitorului și plata remunera ției persoanelor de
specialitate desemnate de judec ătorul-sindic;
2) crean țele izvorâte din raporturi de munc ă;
3) crean țele reprezentând credite, cu dobânzile și cheltuielile aferente, acordate de institu ții de
credit în cursul reorganiz ării și crean țele rezultând din continuarea activit ății debitorului dup ă
deschiderea procedurii;
4) crean țele bugetare;
5) obliga ții de între ținere, aloca ții pentru minori și hran ă datorate unor ter ți;
c) sumele necesare între ținerii debitorului persoan ă fizic ă și familiei sale stabilite de tribunal;
7) crean țele reprezentând credite bancare, cu cheltuieli și dobânzi, crean țe rezultate din livr ări
de produse, prest ări de servicii sau alte lucr ări precum și din chirii;
8) alte crean țe chirografare;
9) crean țele subordonate (credite acordate de asocia ți care de țin cel pu țin 10% din capitalul
social sau crean țe izvorând din acte cu titlu gratuit).
Sumele care urmeaz ă a fi distribuite între creditori cu acela și rang de prioritate vor fi acordate
propor țional cu suma alocat ă pentru fiecare crean ță prin tabelul definitiv al crean țelor. Dup ă
încheierea opera țiunilor de distribuire a sumelor ob ținute din lichidarea averii debitorului și dup ă
ce toate contesta țiile asupra crean țelor au fost solu ționate, lichidatorul judiciar este dator s ă
întocmeasc ă raportul final de distribu ție , raport care va fi aprobat de c ătre judec ătorul-sindic.
Dup ă aprobarea raportului, lichidatorul judiciar va trebui s ă procedeze la distribuirea final ă
a tuturor fondurilor din averea debitorului, iar sumele nereclamate de cei îndrept ățiți în termen de
90 de zile, vor fi depuse la banc ă, în contul averii debitorului, iar foaia de v ărs ământ sau alt
document echivalent va fi depus la tribunal.
2.6.5.8. Închiderea procedurii insolven ței
Procedura se închide în urm ătoarele cazuri (art. 131-134 din Legea insolven ței, nr. 85/2006):

77 – nu exist ă bunuri din averea debitorului care s ă poat ă fi scoase la vânzare pe calea execut ării
silite pentru plata crean țelor;
– bunurile existente în averea debitorului nu sunt suficiente pentru a coperirea cheltuielilor
administrative;
– crean țele au fost acoperite mai înainte de lichidarea tuturor bunurilor din averea debit orului;
– nici un creditor nu a înregistrat vreo declara ție de creanțe;
– îndeplinirea planului de reorganizare;
– realizarea crean țelor în urma lichid ării averii debitorului prin faliment.
Judec ătorul-sindic va notifica sentin ța de închidere a procedurii c ătre toate p ărțile
interesate, astfel:
– tuturor creditorilor, asocia ților/ac ționarilor;
– Direc ției teritoriale a finan țelor publice;
– Oficiului registrului comer țului.
Închiderea procedurii produce o serie de efecte , și anume:
1) Efecte fa ță de persoanele care au concurat la desf ăș urarea procedurii
Astfel, judec ătorul-sindic, administratorul, lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat
sunt desc ărca ți de orice îndatoriri sau responsabilit ăți cu privire la procedura fa ță de debitor și
averea lui, creditori, titulari de garan ții, ac ționari sau asocia ți.
2) Efecte fa ță de debitor
Debitorul este desc ărcat de obliga țiile pe care le avea înainte de deschiderea procedurii, sub
rezerva de a nu fi g ăsit vinovat de s ăvâr șirea vreunei infrac țiuni cum ar fi: bancrut ă frauduloas ă,
pl ăți ori transferuri frauduloase. Cu toate acestea, debitorul va fi de sc ărcat de obliga ții dac ă vor fi
pl ătite în cadrul procedurii, f ără ca aceasta s ă suspende r ăspunderea penal ă (dac ă este cazul).
Debitorul nu va fi desc ărcat de obliga țiile sale dac ă în ultimii 5 ani el a mai fost supus acestei
proceduri și a mai beneficiat de aceste dispozi ții ale legii (art. 137).