I. Localizarea arealului. Limite [306705]

Căi și mijloace de evaluare a ecopotențialității (potențialului ecologic) și ecodinamicii învelișului biotic (exploatarea biologică) în orizontul local al orașului Sulina

Introducere

I. Localizarea arealului. Limite

1.1 Localizarea arealului analizat în cadrul Regiunilor biogeografice ale României

1.2 Localizarea arealului analizat în cadrul Regiunilor biogeografice europene

1.3 Localizarea orizontului local în unitățile și subunitățile de relief ale României

II. Particularități ale potențialului ecologic

2.1 Potențialul litologic și hidrogeologic

2.2 Potențialul morfologic

2.3 Potențialul climatic

2.4 Potențialul hidrologic

2.5 Potențialul edafic

III. Particularități ale exploatării biologice

3.1 Caracteristicile domeniului biogeografic

3.2 Caracteristici ale grupărilor vegetale

3.3 Durata medie a sezonului de vegetațieși a fenofazelor acestuia

3.4 Caracteristici ale spațiilor verzi urbane

3.5 Dinamica formațiilor vegetale

3.6 Distribuția lumii animale în cadrul domeniului biogeografic

4. Considerații privind protecția și conservarea vegetației și lumii animale în orizontul local și proximitățile acestuia

4.1 [anonimizat]

4.2 Arii protejate

4.3 Sugestii privind protecția și conservarea speciilor de plante și animale

Concluzii

Bibliografie

Introducere

Sulina reprezintă una din porțile estice de intrare în România. [anonimizat], [anonimizat].

Sulina este un oraș din partea de nord a [anonimizat], Romania. Are o populație de 3663 de locuitori. Este la o distanță de aproximativ 50 de km de municipiul Tulcea.

[anonimizat], când primul oraș străbatut de Dunăre. [anonimizat], în călătoria fluviului către Marea Neagră.

Cu deschiderea principală la Dunăre (Canalul Sulina), orașul – port are o compoziție liniară de-a [anonimizat].

Localizarea arealului. Limite

1.1 Localizarea arealului analizat în cadrul Regiunilor biogeografice ale României

Regionarea biogeografică are scopul de a preciza și a [anonimizat], istoricește constituite pe întinsul unui anumit teritoriu.

Pentru a întocmi o [anonimizat] o cunoaștere cât mai completă a florei și faunei teritoriului respectiv și a celor învecinate.

[anonimizat].

1.2 Localizarea arealului analizat în cadrul Regiunilor biogeografice europene

In cadrul ”Regiunilor biogeografice europene (EEA)”, [anonimizat]-central-asiatice, Provinciei Pontică.

1.3 [anonimizat], la o altitudine de 3 metri, cea mai scăzută din Romania.

II. Particularități ale potențialului ecologic

2.1 Potențialul litologic și hidrogeologic

Teritoriul Deltei Dunării fiind situat în Depresiunea Predobrogeană, a [anonimizat]-Dobrogeană (Epihercinică) și Platforma Scitică (Moldovenească, Podolică-Rusă), face parte din punct de vedere geostructural din Depresiunea Mării Negre, și sub aspectul succesiunii litologice poartă numele de “Zona Deltei”. Depozitele deltaice, ca formațiune acoperitoare, au grosimi cuprinse între 30m și peste 100m (30m amonte de Isaccea, 40m la intrarea în deltă, peste 60m la Sulina și peste 100m la Sfântu Gheorghe). Depozitele deltaice sunt constituite printr-o succesiune de complexe litologice având în bază depozite predominant psefitice, de la nisipuri grosiere la materiale din ce în ce mai fine. La partea superioară se intercalează lentile, unele cu extensii largi, formate din prafuri argiloase și care merg până la argile plastice, inclusiv turbe. Complexele litologice identificate prezintă următoarea succesiune: psefitic, psamitic inferior, psamitic mediu, psamitic superior (sau psamito-pelitic), psamito-aleuric și aleuritic. Trecerea de la un complex litologic la altul se face gradat sub aspectul granulozități. Sub aspect genetic, depozitele deltaice reprezintă o asociație între depozitele marine lagunare și continentale, reflectând alternarea mediilor de sedimentare (ape dulci, salmastre și marine).

Situată pe malul drept al brațului Sulina, chiar la vărsarea acestuia în Marea Neagră, orașul poate fi încadrat atât în peisajul de câmpie deltaică, cât și în cel de câmpie maritimă. Așadar, bazinul hidrografic de care aparține este cel al Dunării, foarte complex în această zonă. Marea Neagră, limitând la est și sud – est orașul, a format una dintre cele mai întinse plaje de pe teritoriul României.

2.2 Potențial morfologic

Orașul fiind situat la 3 metri altitudine față de nivelul mării, arealul analizat din punct de vedere geomorfologic, vecinul sudic al Deltei Dunării este Platforma Dobrogei de Nord. La sud, platforma miocenă limitează delta cu povârnișuri de 40 m altitudine, alcătuite din depozite cuaternare. La est, delta are ca limită Depresiunea Mării Negre.

2.3 Potențial climatic

Delta Dunării – fiind o unitate cu caractere fizico-geografice aparte, prezintă unele particularități climatice deosebite de ale celorlalte regiuni naturale ale țării. Regimul termic din Delta Dunării este influențat în mod evident de apropierea mării și de prezența marilor întinderi de apă interioare, care au un efect moderator. Acest fapt explică atenuarea valorilor extreme înregistrate la stațiile meteorologice, dar și a valorilor medii în raport cu unitățile continentale învecinate.

Sulina, aflându-se în Delta Dunării, se incadrează în regiunea cu climat temperat semi arid, specific stepelor pontice. Spațiile acvatice plane si foarte întinse, cu diferite grade de vegetație, formează o suprafață activă specifică deltei și lagunelor adiacente.

Durata de strălucire a soarelui este mare, media anuala fiind de 2250 de ore, dar poate ajunge si la 2600 de ore în anii cu nebulozitate redusă.La nivelul țărmului, la Sulina, temperatura medie anuala este de 11.05 grade Celsius, iar în largul Mării Negre, de 11.86 grade Celsius.

Amplitudinile medii zilnice reflectă diferențele mari datorate naturii suprafeței active. De exemplu, la Sulina între 2,8 C în iulie și 1,4 C în noiembrie

2.4 Potențial hidrologic

In ceea ce privește potențialul hidrologic al orașului Sulina, rețeaua hidrografică din zona de captare a apelor este tributar Brațului Sulina. Acest braț important al Dunării transportă un volum de aproximativ 11 mil. t. aluviuni pe an, dintre care o parte sunt depuse in Deltă și altă parte transportate în mare. La vărsarea în mare se formeaza, datorită aluviunilor, delta secundară a Chiliei, bara de la Sulina și insulele Sacalin. De asemenea, există în interiorul Deltei, o rețea hidrografică secundară fornată din bălți, mlaștini, canale, gârle și brațe secundare.

2.5 Potențial edafic

O caracteristică generală a solurilor deltei este dezvoltarea scăzută a profilului de sol și diferențierea slabă a orizonturilor genetice.

Solurile aluviale sunt răspândite predominant în partea vestică a deltei, unde grindurile fluviale sunt relativ bine dezvoltate. Sunt soluri cu textură variată nisipo-lutoasă-lutoargiloasă, carbonatice (5-8% CaCO3) și sărace în materie organică (<2%).

Psamosolurile sunt legate de prezența grindurilor marine în sectorul estic al deltei. Cele din zonele vestice și centrale ale grindurilor Letea și Caraorman au o alcătuire granulometrică în care predomină nisipul mediu cu un conținut ridicat (10-35%) de calcar organogen (măciniș de cochilii).

III. Particularități ale exploatării biologice

3.1 Caracteristicile domeniului biogeografic

Orașul Sulina aparține Regiunii Holartice și se caracterizează cu o zonalitate latitudinală bine definită de formațiuni, trecând de la pajiște la silvostepă, cu graminee și diverse ierburi xeromezofile, alternând cu păduri de stejar pufos și dând în pajiști de stepă cu graminee și diverse iurburi xerofile de tip pontic.

Alături de Golful Muzura, balta și Delta Dunării, posedă o floră în mare majoritate acvatică.

3.2 Caracteristici ale grupărilor vegetale

Vegetația Deltei Dunării este compusă din: păduri (3%), pășuni naturale (10%), stufărie (55%), teren arabil (3%), celelalte terenuri (3%), restul fiind reprezentat de luciul apei.

Elementul dominant în vegetația orașului Sulina, îl constituie stufăriile, formate din stuf omogen predominant și stuf în amestec cu alte plante de baltă ca: papură, 62 ferigă de baltă (Dryopteris thelypteris) și pipirig (Scirpus maritimus).

3.3 Durata medie a sezonului de vegetație și a fenofazelor acestuia

Cu ajutorul histofenogramei construită pentru stația meteorologică Sulina, s-a determinat perioada de vegetație și durata fenofazelor care au caracterizat sezonul.

Astfel, pentru perioada analizata, durata medie a sezonului de vegetație a fost de 253 de zile, iar durata reală a sezonului de vegetație a fost de 196 de zile, între 17 aprilie și 29 octombrie.

Perioada de înmugurire începe la pe 20 martie și până pe data de 12 mai când începe perioada de fructificare, fenofazele de înfrunzire și înmugurire sunt încheiate.

Perioada de coacere începe pe data de 15 iunie și se termină pe 27 august, însumând 74 de zile. Urmează apoi fenofaza de diseminare a fructelor și semințelor, care se termină pe 4 octombrie și mai apoi pierderea parțială a aparatului foliar, care se încheie pe 29 octombrie.

Începutul și sfârșitul sezonului de vegetație sunt influențate de atingerea pragului termic de 10 grade Celsius. Din această cauză, fenofazele sunt influențate de temperaturile din anul respectiv, în raport cu media pluvianuala a arealului analizat.

3.4 Caracteristici ale spațiilor verzi urbane

Dacă luam în considerare clasificarea tipurilor de spații verzi urbane, o putem face adoptând mai multe criterii, distingem următoarele formațiuni:

Spații verzi de folosință generală (scuaruri, grădini, parcuri)

Spații verzi cu acces limitat (parcuri sportive, grădini ale unor instituții)

Spații verzi cu profil specializat (grădini botanice, parcuri dendrologice)

Spații verzi cu funcții utilitare

În orașul Sulina, există mai multe formațiuni de spații verzi, printre acestea numărându-se Complexul Vătafu – Lunguleț, care este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a I-a IUCN (rezervație naturală strictă de tip avifaunistic), care se află la aproximativ 5 km de oraș și Rezervația Biosferei Delta Dunării, care este printre puținele zone naturale ale lumii, care se bucură de o triplă recunoaștere internațională:

zonă aparținând Patrimoniului Natural Mondial U.N.E.S.C.O.

zonă umedă de importanță internațională, în special ca habitat al păsărilor de apă (Convenția Ramsar)

zonă inclusă în programul “Omul și Biosfera” (M.A.B.) al U.N.E.S.C.O.

3.5 Dinamica formațiilor vegetale

In Delta Dunării predomină vegetația de mlaștină stuficolă, care ocupă cca. 78% din suprafața totală. Principalele specii, stuful, papura, rogozul, in amestec cu salcia pitică și numeroase alte specii. Vegetatia de sărături ocupă 6% din total, dezvoltându-se pe soluri salinizate si solonceacuri marine. Specificul este dat de prezența speciilor: Salicornia patula, Juncus marinus, Juncus littoralis, Plantago cornuti. Zăvoaiele sunt păduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, sunt periodic inundate și se dezvoltă pe 6% din totalul suprafeței, specifice deltei fluviale, unde dau notă caracteristică peisajului. Vegetația pajiștilor de stepă nisipoasă este extinsă pe 3% din totalul deltei, dezvoltându-se mai ales pe câmpurile marine Letea, Caraorman si Sărăturile. Sunt specifice speciile Festuca bekeri, Secale sylvestris, Carex colchica, Ephedradistachya.

3.6 Distribuția lumii animale în cadrul domeniului biogeografic

În zona orașului Sulina, se află o mare varietate de specii. Dintre acestea deosebim, animale terestre care sunt legate de apă prin modul de viață, animale care caută hrană în apă sau pe uscat, animale care sunt legate de zona inundabilă, etc.

Ca specii de mamifere de uscat, avem iepurele (Lepus europeanus), vulpea (Vulpes vulpes), dihorul de stepă (Mustela eversmanni), dihorul pătat (Vormela peregusna) și bursucul (Meles meles).

La categoria mamiferelor de apă, găsim vidra (Lutra lutra), nurca (Mustela lutreaola), hermina (Mustela erminea), nutria (Myocaster coypus) și mistrețul (Sus scrofa).

În Delta Dunării mai sunt și amfibienii, adică broaștele. Ele trăiesc și pe uscat, cât și în apă. Unele broaște preferă să stea mai mult pe uscat, cum ar fi broasca de pământ.

Ca insecte, regăsim țânțarii, muștele și tăunii.

Delta Dunării este considerată ca fiind una din cele mai interesante delte ale lumii. În peisajul ei păsările reprezintă „imaginea” acestui paradis. Din cele 8600 de specii existente pe glob, aici s-au inventariat 310 adică 3,60% din avifauna mondială și 86,11% din cea a României (360 de specii).

Cormoranul mare Phalacrocorax carbo

IV. Considerații privind protecția și conservarea vegetației și lumii animale în orizontul local și proximitățile acestuia

4.1 Specii floristice și faunistice endemice, rare ori amenințate cu dispariția

Vegetația bogată a deltei reprezintă una dintre principalele bogății ale țării, fiind un obiectiv de mare atracție pentru turiști. Din această cauză, anumite plante au fost declarate monumente ale naturii, ce trebuie protejate, ele făcând parte fie din plantele rare, fie din plantele endemice. Nufărul alb (fig.2) (Nuphar alba) și nufărul galben (Nuphar letum) sunt plantele cele mai frumoase întălnite în această zonă. Ei sunt ocrotiți de lege ca fiind pe cale de dispariție. Pe lângă funcția lor estetică, nuferii asigură datorită frunzelor late posibilitatea depunerii de ponte pentru animalele subacvatice, printre care și melcii. Stuful este și el ocrotit, fiind o plantă specifică deltei.

Nufărul alb sau Nuphar alba

Ca specii faunistice endemice, regăsim Egreta albă, Călifarul, Vulturul codalb, Lopătarul sau Lebăda (fig.3)

4.2 Arii protejate

În 1990, Guvernul României a declarat întreaga Deltă a Dunării „Rezervație a Biosferei” (R.B.D.D.).

În România, au fost stabilite prin lege trei categorii de rezervații: naturale, științifice și peisagistice. Cu excepția rezervațiilor științifice, în celelalte accesul turiștilor este permis cu restricții bine stabilite.

Zonele strict protejate (fig.4) sunt suprafețe restrânse din interiorul rezervației (cca. 9% din teritoriul Deltei Dunării), în care se păstrează, în condiții nemodificate sau puțin modificate de om, specii de plante și animale, precum și mediul lor de viață. Rolul lor principal este de conservare a vegetației caracteristice și de refugiu pentru diferite specii de animale.

4.3 Sugestii privind protecția și conservarea speciilor de plante și animale

Impactul activităților antropice asupra mediului natural din împrejurimile orașului Sulina are două aspecte diametral opuse. Aspectul negativ se reflectă în micșorarea faunei ihtiologice și a avifaunei și se datorează pescuitului excesiv și a turismului tot mai dezvoltat și tot mai nociv.

Aspectul pozitiv se recunoaște în grija continuă a autorităților, în principal de a proteja speciile pe cale de dispariție și de a impune noi reglementări în această privință. Alt factor important pentru dezvoltarea durabilă a deltei este constituit în alegerea sancțiunilor pentru încălcarea regulamentelor interne (pescuitul sportiv în spații și perioade neadecvate).

Concluzii

Delta Dunării are un potențial turistic foarte mare datorită faptului că este printre cele mai mari delte din lume. Totodată, influența omului are asupra regiunii nu și-a pus foarte puternic amprenta. Datorită faunei si formațiunilor vegetale, potențialul de exploatare este ridicat.

Bibliografie

Alexandrescu, Ion, Delta Tezaurul Dunării, Constanța, 1964

Echim, Andrei, Condiția populației din Rezervația Biosferei Delta Dunării, Editura Ararat, București, 1995

Gheorghe, Ion; Maran, Alexandru; Stan, Gligor și alții, Monografia Județului Tulcea, Editura Sport–Turism, București, 1980

Banu, A.C. și Rudescu, L., Delta Dunării – evoluția, viața și bogățiile ei, București, 1957

Babeș, Mircea, Peuce – Peucini, în „Peuce”VI. Studii și Cercetări de Istorie și Arheologie, Muzeul „Deltei Dunării”, Tulcea, 1977

https://www.primaria-sulina.ro/

http://www.profudegeogra.eu/wp-content/uploads/2011/10/Harta-geografica-a-Romaniei.jpg

htttp://www.lumeaeducatiei.ro

https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/f/fa/Nymphaea_alba_0002.JPG/280px-Nymphaea_alba_0002.JPG

http://www.ddbra.ro/localizare/hartadd.jpg

https://www.info-delta.ro